Andre Gide-Falsificatorii de Bani Porumbelul

falsificatorii de bani_Gide_OK.
qxd
9/3/04
12:55 AM
biblioteca rao
Page 1
falsificatorii de bani_Gide_OK.qxd
9/3/04
12:55 AM
Page 2
Andr Gide
FALSIFICATORII DE BANI
PORUMBELUL
Traducere din limba francez\
MIHAI MURGU
ILEANA CANTUNIARI
rao international publishing company
9/3/04
12:55 AM
Page 4
Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a Romniei

ANDR GIDE
Falsificatorii de bani / Andr Gide; trad.: Mihai Murgu.
Porumbelul / Andr Gide; trad.: Ileana Cantuniari.
Bucure[ti: RAO International Publishing Company, 2004
ISBN 973-576-546-2
I. Cantuniari, Ileana (trad.)
II. Mihai, Murgu (trad.)
Tabel cronologic
821.133.1-31=135.I
RAO International Publishing Company

Grupul Editorial RAO
Str. Turda nr. 117-119, Bucure[ti, ROMNIA
Andr Gide
Les Faux-Monnayeurs
Copyright ditions Gallimard, 1925
Tous droits rservs.
Le Ramier
Avan-propos de Catherine Gide
Copyright ditions Gallimard, 2002,
pour la prsente dition.
Tabel cronologic
IRINA MAVRODIN
Coperta colec]iei
CORNELIU ALEXANDRESCU
Ilustra]ia copertei
FRANCIS BACON,
Personage ecrivant rflete dans un miroir
RAO International Publishing Company, 2004
pentru versiunea `n limba romn\
Tiparul executat de
R.A. Monitorul Oficial
Bucure[ti, Romnia
2004
ISBN 973-576-546-2
1869, 22 noiembrie: Se na[te la Paris (`n Strada Mdicis, nr. 19), dintr-o
familie de strict\ tradi]ie protestant\, at`t pe linie matern\ c`t [i
pe linie patern\, Andr Gide. Tat\l este profesor universitar,
specialist `n Drept, mama apar]ine marii burghezii. Locul de
ba[tin\ al familiei tat\lui este Languedocul, iar al familiei
mamei, Normandia. Unul dintre unchii lui Andr Gide este
celebrul economist Charles Gide. ~nc\ din copil\rie, Gide manifest\ o sensibilitate cu totul neobi[nuit\, exacerbat\ de severa
educa]ie protestant\. Fragil, nervos p`n\ la limita patologicului,
are `nc\ de acum sentimentul c\ el nu-i a[a cum s`nt ceilal]i.
1877: Este `nscris la cole Alsacienne [i apoi la liceul din Montpellier. Absenteaz\ mult de la [coal\, starea s\n\t\]ii lui fiind precar\. ~[i petrece vacan]ele la Uzs, la bunica din partea tat\lui.
1887-1890: Urmeaz\ cursuri de retoric\ [i de filosofie la Paris, dar
starea s\n\t\]ii sale nu-i permite o frecven]\ regulat\ [i nici s\ le
duc\ la bun sf`r[it. E perioada `n care ì cite[te cu pasiune pe
Goethe, pe Schopenhauer, pe Barrs. ~i cunoa[te pe Pierre
Lous [i pe Paul Valry, cu care devine prieten.
1891: ~l cunoa[te pe Mallarm. Intr\ `n cercurile simboliste, fiind
atras de estetica simbolist\. ~i cunoa[te, de asemenea, pe Barrs
[i pe Wilde.
Public\ Les Cahiers dAndr Walter (Paris, LArt indpendent),
oper\ ce r\spunde `n bun\ m\sur\ prin ermetismul ei
esteticii simboliste [i cu al c\rei personaj pare a se identifica.
Apare [i Trait du Narcisse (idem).
1892: Chemat pentru serviciul militar, este reformat din cauza unei
tuberculoze.
Apare Les Posies dAndr Walter.
9/3/04
12:55 AM
Page 6
IRINA MAVRODIN
1893: Apar Le Voyage dUrien [i La Tentative amoureuse.
1893-1894: ~n luna octombrie, Andr Gide porne[te `ntr-o c\l\torie pe
mare, spre Tunisia. ~nso]it de prietenul s\u, pictorul P.A. Laurens, ajunge la destina]ie bolnav [i cu sentimentul c\ via]a `ns\[i
ì este amenin]at\. E cast [i obsedat de ideea p\catului, fidel
iubirii pe care i-o consacr\ `nc\ de la v`rsta de cincisprezece ani
uneia dintre veri[oarele sale, Madeleine Rondeaux, [i c\reia
aceasta ì r\spunde `n acela[i spirit cornelian, nuan]at de elanuri
mistice, sim]ind `n iubita lui nu numai o logodnic\, dar [i o
sor\. Dup\ doi ani, `n 1895, se `ntoarce `n Fran]a eliberat `n
urma unei experien]e esen]iale pentru sine: iubirea homosexual\
de vechile interdic]ii fizice [i morale, [i cu o mare sete de via]\.
~l st\p`ne[te acum certitudinea c\ nici o dorin]\ nu-i este str\in\
[i c\ exist\ o parte din fiin]a lui pe care cunosc`nd-o `n sf`r[it
nu o va mai putea niciodat\ nega. Perioada aceasta ì va marca
`ntreaga oper\.
1895: Moare mama lui Andr Gide.
8 octombrie Andr Gide se c\s\tore[te cu veri[oara sa Madeleine
Rondeaux, dintr-o imens\ dorin]\ de comuniune spiritual\.
Aceasta accept\ s\ fac\ o c\s\torie alb\. T`n\ra pereche face o
c\l\torie de nunt\ `n Elve]ia, Italia, Africa de Nord. ~nc\ `n
cursul acestei c\l\torii, f\cute [i `n locurile unde Gide tr\ise
marea revela]ie african\, izbucne[te conflictul dintre cele
dou\ exigen]e contrarii, care se vor manifesta chinuitor de-a
lungul `ntregii existen]e a scriitorului. E o criz\ ce nu-[i va g\si
niciodat\ rezolvarea altminteri dec`t prin oper\.
Apare Paludes.
1897: Apare Les Nourritures terrestres, carte capital\, greu de `ncadrat
`ntr-un gen (ca, de altfel, toate operele lui Gide), marc`nd o dat\
dintre cele mai importante `n g`ndirea gidian\ (le gidisme).
1899: Apar Philoctte, Billets Ang le, Le Promthe mal encha`n.
1901: Apare piesa de teatru Le Roi Candaule.
1902: Apare importantul roman LImmoraliste.
1903: Apare Prtextes.
1904: Apare piesa de teatru Sal.
1906: Apare Amyntas (text urmat de Mopsus, Feuille de route etc.).
1907: Apare Le Retour de lenfant prodigue.
TABEL CRONOLOGIC
1909: Andr Gide fondeaz\ publica]ia [i editura N.R.F., `mpreun\ cu

Copeau, Schlumberger, Ghon.
Apare La Porte troite.
1910: Apare Oscar Wilde.
1911: Apar Isabelle, Nouveaux prtextes, Dostoewsky daprs sa
correspondance.
1912: Ca redactor [i mentor al revistei [i editurii La Nouvelle Revue
franaise (devenit\, ulterior, editura Gallimard), Gide respinge
manuscrisul ce-i fusese adus de c\tre Proust (Du cot de chez
Swann), eroare adeseori citat\ de critica literar\ [i pe care Gide
`nsu[i nu [i-a putut-o niciodat\ ierta.
1913: Este deschis teatrul Le Vieux-Colombier, condus de Copeau,
care devine un fel de anex\ teatral\ a editurii N.R.F. Andr
Gide `l cunoa[te pe Roger Martin du Gard, cu care va purta o
important\ coresponden]\.
1914: Public\ Les Caves du Vatican. Are loc ruptura cu Claudel (pe
motive de moral\ religioas\). Face o c\l\torie `n Turcia.
1915-1916: Tr\ie[te o mare criz\ religioas\.
1917-1918: C\l\tore[te `n Elve]ia, apoi `n Anglia, cu prietenul s\u
Marc Allgret. Profund afectat\, Madeleine, so]ia scriitorului,
arde toate scrisorile pe care le primise de la Gide, `nc\ din prima
tinere]e.
1919: Apare La Symphonie pastorale.
1921: Este violent atacat de Henri Massis, reprezentant al catolicilor
de dreapta.
1922: Apar Charles-Louis Philippe, Numquid et Tu?
1923: Se na[te Catherine, fiica lui Andr Gide [i a Elisabethei Van
Ryssenberghe.
Apare Dostoewsky.
1924: Apar Corydon, adev\rat tratat asupra homosexualit\]ii, [i
Incidences.
1925: Apare singurul text intitulat de Gide roman: Les Faux-Monnayeurs.
1925-1926: Face o c\l\torie `n Africa.
1926: Apare Si le grain ne meurt.
1927: Public\ Voyage au Congo.
1928: Apare Le Retour du Tchad.
Se mut\ `n strada Vaneau din Paris, unde va locui p`n\ la moarte.
1929: Apar Lcole des femmes, Montaigne.
9/3/04
12:55 AM
Page 8
IRINA MAVRODIN
1930: Apar Robert [i piesa de teatru Oedipe.
1932-1933: Gide `[i afirm\ public simpatia pentru comunism [i pentru
Uniunea Sovietic\, duc`nd [i o activitate politic\.
1934: Apare piesa Persphone.
1935: Prezideaz\, `mpreun\ cu Malraux, primul congres `ntru
ap\rarea culturii.
Apare Les Nouvelles Nourritures terrestres.
1936: Apare Genevi ve.
1936-1937: Gide face o c\l\torie `n U.R.S.S. Public\, `n 1936, Retour
de lU.R.S.S., apoi, `n iunie 1937, Retouches mon retour de
lU.R.S.S. Rupe cu partidul comunist.
1938: Moare so]ia scriitorului. Andr Gide scrie Et nunc manet in Te,
analiz\ lucid\ [i de mare cruzime a raporturilor sale cu Madeleine Rondeaux Gide.
1939: La ini]iativa lui Gide, apare Tableau de la littrature franaise
de Corneille Chnier, cu o prefa]\ de Gide [i av`ndu-i drept
colaboratori pe Valry, Benda, Giraudoux, Malraux, Thibaudet
etc.
1939-1940: Este publicat Jurnalul (1889-1939) lui Gide. Scriitorul
condamn\ regimul de la Vichy. Se retrage de la N.R.F., devenit\,
prin Drieu de La Rochelle, colabora]ionist\.
1942-1945: St\ la Tunis, apoi la Alger.
1943: Apare Interviews imaginaires.
1946: Apare partea a doua a Jurnalului (1939-1942). La Symphonie
pastorale este ecranizat\. Apare Thse.
1947: Lui Andr Gide i se acord\ Premiul Nobel pentru literatur\.
1948: Apare Correspondance avec Francis Jammes.
1949-1950: Andr Gide apare `n dou\ filme: Via]a `ncepe mìne, de
Nicole Vedrs, [i Cu A. Gide, de Marc Allgret. La 13 decembrie are loc premiera piesei Les Caves du Vatican (adaptare dup\
romanul lui Gide cu acela[i nume).
1949: Apare Feuillets dautomne.
1950: Apar Littrature engage, ultima parte a Jurnalului (1942-1949),
Correspondance avec Paul Claudel.
1951: Luni, 19 februarie, moare la Paris Andr Gide. Ultimele sale cuvinte au fost: Lupta se d\ `ntotdeauna `ntre ra]iune [i opusul ei.
Este `nmorm`ntat cu slujb\ religioas\ la Cuverville, spre marea
indignare a multor scriitori.
TABEL CRONOLOGIC
1952: Apare postum Ainsi soit-il.

1955: Correspondance avec Paul Valry.
1968: Correspondance avec Roger Martin du Gard [i Correspondance
avec Franois Mauriac.
Irina Mavrodin
9/3/04
12:55 AM
Page 10
MIHAI MURGU
Lui Roger Martin du Gard

ì dedic primul meu roman, `n semn
de ad`nc\ prietenie.
A.G.
9/3/04
12:55 AM
Page 12
PARTEA ~NT~I
9/3/04
12:55 AM
Page 14
Paris
I
Parc\ se aud pa[i pe coridor, `[i spuse Bernard. ~n\l]\ capul [i `[i
`ncord\ auzul. Dar nu: tat\l [i fratele s\u aveau treab\ la Palatul de
Justi]ie; mama era `ntr-o vizit\; sora, la un concert; iar mezinul,
micu]ul Caloub, `n fiecare zi, dup\ ce termina [coala, se ducea
`ntr-un pension. Bernard Profitendieu r\m\sese acas\, ca s\ toceasc\
pentru bacalaureat; nu mai avea `naintea lui dec`t trei s\pt\m`ni.
Familia ì respecta singur\tatea; diavolul, nu. De[i Bernard `[i
scosese vesta, se sufoca de c\ldur\. Fruntea-i era transpirat\. O pic\tur\ de sudoare i se prelinse de-a lungul nasului [i c\zu pe scrisoarea ce-o ]inea `n m`n\:
Seam\n\ cu o lacrim\, g`ndi el. Dar mai bine s\ asuzi dec`t
s\ pl`ngi.
Da, data vorbea de la sine. Nu `nc\pea nici o `ndoial\: `ntr-adev\r, despre el, Bernard, era vorba. Scrisoarea ì era adresat\ mamei
sale; o scrisoare de dragoste, veche de [aptesprezece ani; nesemnat\.
Ce `nseamn\ aceast\ ini]ial\? Un V care poate s\ fie la fel de
bine un N... S-ar c\dea oare s-o `ntreb pe mama?... S\ avem `ncredere `n bunul ei gust. Am toat\ libertatea s\-mi `nchipui c\ a fost
un prin]. {i ce-a[ c`[tiga afl`nd c\ s`nt fiul unui m`rlan oarecare?
Ne[tiind cine ]i-e tat\, nici nu-]i mai e team\ c\ ai putea s\-i semeni. Orice investiga]ie oblig\. Din descoperirea noastr\ s\ nu
re]inem dec`t c\ ne-am u[urat de-o povar\. S\ nu mai insist\m.
Pentru ast\zi ajunge.
Bernard `mp\turi scrisoarea. Avea acela[i format, ca [i celelalte
dou\sprezece din pachet. Erau legate cu o panglic\ roz, pe care el
16
9/3/04
12:55 AM
Page 16
ANDR GIDE
nu-[i d\du osteneala s-o dezlege; o f\cu s\ alunece la loc a[a cum
fusese `nainte, ca o banderol\ `n jurul teancului. Puse pachetul `n
caseta din care `l scosese, [i caseta `n sertarul consolei. Sertarul nu
era deschis; `[i dezv\luise secretul pe sus. Bernard fix\ la locul lor
lamelele desf\cute ale capacului de lemn, pe care avea s\-l acopere
cu o plac\ grea de onix. ~ncet [i cu precau]ie o l\s\ `n jos, puse deasupra dou\ candelabre de cristal [i greoaia pendul\ pe care, din
simplu amuzament, tocmai o reparase.
Pendula sun\ de patru ori. O potrivise exact.
Domnul judec\tor de instruc]ie [i domnul avocat, fiul lui,
nu se vor `ntoarce `nainte de [ase. Am tot timpul. {i e necesar ca
domnul judec\tor, c`nd va veni acas\, s\ g\seasc\ pe birou frumoasa scrisoare, `n care ì voi notifica plecarea mea. Dar `nainte
de a o scrie, simt o teribil\ nevoie de a-mi limpezi pu]in g`ndurile; [i s\-l caut pe scumpul meu Olivier, ca s\ m\ asigur, fie [i
provizoriu, de un cote]. Oh, prietene, pentru mine a sosit timpul
s\-]i pun bun\voin]a la `ncercare, iar pentru tine s\-mi ar\]i c`t
valorezi. Frumos `n prietenia noastr\ a fost faptul c\, p`n\ acum,
nu ne-am servit niciodat\ unul de cel\lalt. Ei! dar un serviciu
care te amuz\ c`nd `l oferi nu poate fi s`cìtor c`nd `l ceri. Problema e doar c\ Olivier nu va fi singur. At`ta pagub\, dar o s\
reu[esc eu s\-l iau la o parte. Vreau s\-l `nsp\im`nt cu calmul
meu. C\ci mai ales `n situa]iile extraordinare m\ simt cel mai `n
largul meu.
Strada T..., unde Bernard Profitendieu locuise p`n\ `n ziua
aceea, se afl\ `n imediata apropiere a parcului Luxembourg.
Acolo, pe vasta alee de l`ng\ f`nt`na Mdicis, obi[nuiau s\ se `nt`lneasc\ `n fiecare miercuri, `ntre patru [i [ase, c`]iva colegi de-ai
lui. Se discuta art\, filozofie, sport, politic\ [i literatur\. Bernard
mergea foarte repede; dar, trec`nd de poarta parcului, `l z\ri pe
Olivier [i `ncetini pasul.
Adunarea din ziua aceea era mai numeroas\ ca de obicei;
datorit\ timpului frumos, f\r\ `ndoial\. Veniser\ [i unii pe care
Bernard `nc\ nu-i cuno[tea. Fiecare dintre ace[ti tineri, de `ndat\ ce
ajungea `n fa]a celorlal]i, intra `n pielea unui personaj ticluit [i `[i
pierdea aproape cu des\v`r[ire naturale]ea.
Olivier ro[i v\z`ndu-l pe Bernard c\ se apropie [i, p\r\sind-o
destul de brusc pe o t`n\r\ cu care st\tea de vorb\, plec\ `ntr-alt\
17
parte. Bernard era prietenul lui cel mai intim [i de aceea Olivier
avea grij\ s\ nu lase impresia c\ l-ar c\uta cu tot dinadinsul; uneori, se pref\cea chiar c\ nu-l vede.
~nainte de a ajunge l`ng\ el, Bernard trebui s\ `nfrunte mai
multe grupuri [i, cum el `nsu[i se pref\cea c\ nu-l caut\ pe Olivier,
z\bovea din loc `n loc.
Patru colegi de-ai s\i `l `nconjurau pe un b\rbos cu ochelari,
mult mai `n v`rst\ dec`t ei [i care ]inea `n m`n\ o carte.
Era Dhurmer.
Ce vrei, spunea el adres`ndu-se `n special unuia, dar v\dit
`nc`ntat c\ e ascultat de to]i. Am ajuns p`n\ la pagina treizeci,
f\r\ s\ g\sesc o singur\ culoare, un singur cuv`nt care s\ picteze.
Vorbe[te de o femeie [i nu [tiu nici m\car dac\ rochia ei era
ro[ie sau albastr\. Or, c`nd nu exist\ culori, eu pur [i simplu nu
v\d nimic. {i din nevoia de a exagera, cu at`t mai mult cu c`t se
sim]ea mai pu]in luat `n serios, insista: Absolut nimic.
Bernard nu-l mai asculta pe cel care vorbea; socotea c\ e necuviincios s\ plece de l`ng\ ei prea repede, dar tr\gea cu urechea la
al]ii care se certau `n spatele lui [i c\rora li se al\turase Olivier,
dup\ ce o p\r\sise pe t`n\ra cu care discuta; unul dintre ace[tia,
a[ezat pe o banc\, citea LAction Franaise.
C`t de grav pare Olivier Molinier `n compara]ie cu ceilal]i!
De[i e unul dintre cei mai tineri. Figura sa aproape copil\reasc\
[i privirea ì dezv\luie precocitatea g`ndirii. Ro[e[te foarte u[or.
E delicat. {i zadarnic se arat\ afabil cu to]i, c\ci nu [tiu ce reticen]\ secret\, ce sfial\ ì ]ine pe camarazii s\i la distan]\. Sufer\
din cauza asta. Dac\ n-ar fi Bernard, ar suferi [i mai mult.
Molinier se oprise c`te o clip\, a[a cum face Bernard acum, `n
fiecare grup; din complezen]\, dar nimic din ce aude nu-l intereseaz\.
Se aplec\ peste um\rul celui care citea. Bernard, f\r\ s\ se
`ntoarc\, `l auzi spun`nd:
Nu e bine pentru tine s\ cite[ti ziarele; v\d c\ ]i se urc\
s`ngele la cap.
{i cel\lalt replic\ acru:
{i tu, de `ndat\ ce se vorbe[te de Maurras, te `nverze[ti.
Apoi un al treilea, pe un ton zeflemitor, `ntreb\:
Articolele lui Maurras te amuz\?
{i primul r\spunse:
18
9/3/04
12:55 AM
Page 18
ANDR GIDE
M\ adorm; dar consider c\ are dreptate.

Apoi un al patrulea, a c\rui voce Bernard n-o recunoscu:
Tu crezi c\ tot ce nu-i plictisitor e lipsit de profunzime.
Primul riposteaz\:
Iar tu crezi c\ e destul s\ fii dobitoc pentru a fi [i amuzant!
Vino, spuse `ncet Bernard, apuc`ndu-l brusc pe Olivier de
bra]. ~l trase c`]iva pa[i mai `ncolo: R\spunde-mi repede; s`nt
gr\bit. E adev\rat ce mi-ai spus, c\ nu dormi la acela[i etaj cu
p\rin]ii t\i?
}i-am ar\tat u[a camerei mele; d\ direct pe scar\, cu c`teva
trepte mai jos de apartamentul nostru.
~mi spuneai c\ [i fratele t\u doarme cu tine, nu?
Da, Georges.
Numai voi doi, singuri?
Da.
{i micu]ul [tie s\-[i ]in\ gura?
Da, dac\ e nevoie. Dar de ce?
Ascult\, eu am plecat de-acas\; sau, `n orice caz, voi pleca `n
seara asta. Nu [tiu `nc\ unde o s\ m\ duc. M\ po]i primi la tine
pentru o noapte?
Olivier deveni foarte palid. Era at`t de emo]ionat, `nc`t nici nu
se putea uita la Bernard:
Da, spuse, dar s\ nu vii `nainte de unsprezece. Mama coboar\ `n
fiecare sear\, ca s\ ne spun\ noapte bun\ [i s\ ne `ncuie u[a cu cheia.
{i-atunci, cum facem?
Olivier z`mbi:
Am [i eu o cheie. O s\ ba]i `ncet, ca s\ nu-l treze[ti pe
Georges dac\ doarme.
{i portarul m\ las\ s\ trec?
O s\-l anun]. Oho, s`nt `n rela]ii foarte bune cu el! De altminteri, chiar el mi-a dat cealalt\ cheie. Pe cur`nd!
Se desp\r]ir\ f\r\ s\-[i dea m`na. {i `n timp ce Bernard pleca
g`ndindu-se la scrisoarea pe care voia s-o scrie, iar magistratul
urma s-o g\seasc\ pe birou, c`nd se va fi `ntors acas\, Olivier, care
nu dorea s\ fie v\zut c\ st\ de vorb\ numai cu Bernard, se duse la
Lucien Bercail, pe care ceilal]i nu prea `l b\gau `n seam\. Lui
Olivier i-ar pl\cea mult, dac\ nu l-ar prefera pe Bernard. Pe c`t
este Bernard de `ntreprinz\tor, pe at`t e Lucien de timid. Se simte
19
c\ e slab; pare c\ nici nu exist\ dec`t prin inim\ [i prin inteligen]\.

Rar `ndr\zne[te s\ fac\ el primul pas, dar nu mai poate de bucurie
de `ndat\ ce-l vede pe Olivier apropiindu-se. Toat\ lumea b\nuie[te c\ Lucien scrie versuri; totu[i, dup\ c`te `mi dau seama, numai
lui Olivier i-a dezv\luit Lucien proiectele sale. Se retraser\ am`ndoi spre cap\tul terasei.
A[ vrea, spunea Lucien, s\ povestesc nu istoria unui personaj, ci a unui loc uite, de exemplu, istoria unei alei dintr-un
parc, a[a cum e asta, s\ povestesc ce se petrece aici de diminea]a p`n\ seara. Sosesc, `n primul r`nd, bonele cu copiii, doicile `nzorzonate cu panglici... Nu, nu... mai `ntì, oamenii aceia
cenu[ii, f\r\ sex [i f\r\ v`rst\, care m\tur\ aleea, ud\ iarba, r\s\desc florile, `n sf`r[it, preg\tesc scena [i decorul `nainte de a
se deschide por]ile, `n]elegi? Apoi, intrarea doicilor. Copiii se
joac\ `n nisip, se ciond\nesc; bonele le ard c`te o palm\. Pe urm\ vin [colarii din clasele mici apoi muncitoarele. Mai s`nt [i
oameni s\raci care vin s\ m\n`nce pe c`te-o banc\. Mai t`rziu,
tineri care [i-au dat `nt`lnire; al]ii care se evit\ sau cei care se
izoleaz\, vis\torii. Apoi mul]imea, `n momentul c`nd `ncepe
muzica [i se `nchid magazinele. Elevi, ca `n clipa asta. Seara,
`ndr\gosti]i care se s\rut\ sau al]ii care se despart pl`ng`nd. ~n
sf`r[it, c`nd se las\ noaptea, un cuplu de b\tr`ni... {i, dintr-o
dat\, un r\p\it de tob\: ora `nchiderii. Toat\ lumea iese. Piesa
s-a terminat. ~n]elegi: ceva ce ]i-ar da impresia c\ totul [i toate
s-au sf`r[it, impresia mor]ii... dar f\r\ s\ se vorbeasc\ de
moarte, bine`n]eles.
Da, v\d foarte bine scena, spuse Olivier, care se g`ndea la
Bernard [i nu ascultase un cuv`nt.
{i asta `nc\ nu e totul, nu e totul! relu\ Lucien, cu ardoare. A[ vrea, `ntr-un fel de epilog, s\ ar\t aceea[i alee,
noaptea, dup\ ce toat\ lumea a plecat, pustie, mult mai frumoas\ dec`t ziua; iar marea t\cere amplific\ toate zgomotele
naturii: zgomotul f`nt`nii, al v`ntului prin frunze [i c`ntecul
unei p\s\ri de noapte. M-am g`ndit la `nceput c\ ar putea s\ se
plimbe [i ni[te umbre, poate statui... dar cred c\ ar fi cam
banal; ce p\rere ai?
20
9/3/04
12:55 AM
Page 20
ANDR GIDE
Nu, f\r\ statui, f\r\ statui, protest\ distrat Olivier; apoi,

remarc`nd privirea trist\ a celuilalt: Ei, afl\, b\tr`ne, c\, dac\ reu[e[ti, va fi ceva uluitor! strig\ el, cu entuziasm.
II
Nu exist\ nici o urm\, `n scrisorile lui Poussin, de
vreo obliga]ie pe care el [i-ar fi asumat-o fa]\ de
p\rin]ii s\i. Mai pe urm\, n-a l\sat niciodat\ s\ se
vad\ regretul c\ s-a `ndep\rtat de ei. Transplantat de
bun\voie la Roma, a pierdut orice dorin]\ de a se
`ntoarce, ba chiar, parc\, orice amintire.
PAUL DESJARDINS (POUSSIN)
Domnul Profitendieu era gr\bit s\ ajung\ acas\ [i g\sea c\

domnul Molinier, colegul s\u care-l `nso]ea de-a lungul bulevardului Saint-Germain, mergea foarte `ncet. Albric Profitendieu avusese, la Palatul de Justi]ie, o zi deosebit de `nc\rcat\: era `ngrijorat
fiindc\ sim]ea o anume greutate `n partea dreapt\; la el, oboseala se
r\sfr`ngea asupra ficatului, care era cam sensibil. Se g`ndea la baia
ce avea s-o fac\; nimic nu-l odihnea mai bine, dup\ o zi de munc\,
dec`t o baie bun\, `n vederea c\reia nu m`ncase nimic, socotind
c\ este mai prudent s\ intre `n cad\, chiar dac\ apa e doar c\ldu]\,
cu stomacul gol. La urma urmelor, poate c\ nu era vorba dec`t de-o
prejudecat\, dar prejudec\]ile s`nt pilonii civiliza]iei.
Oscar Molinier lungea pasul c`t putea [i f\cea eforturi, ca s\ se
]in\ dup\ Profitendieu, dar era mult mai scund dec`t cel\lalt [i avea
picioarele mai scurte; `n plus, av`nd inima c\ptu[it\ cu gr\sime, `[i
pierdea repede suflul. Profitendieu, verde `nc\ la cei cinzeci [i cinci
de ani ai s\i, f\r\ burt\ [i sprinten la mers, l-ar fi p\r\sit cu drag\
inim\, dar ]inea foarte mult la convenien]e; colegul s\u era mai `n
v`rst\ [i pe o treapt\ ierarhic\ mai `nalt\: ì datora respect. ~n plus,
mai avea s\ se fac\ iertat [i pentru averea sa, care, de la moartea
socrilor, devenise considerabil\, `n timp ce domnul Molinier n-avea
21
alt venit dec`t salariul s\u de pre[edinte de Camer\, salariu derizoriu [i dispropor]ionat de mic, `n compara]ie cu `nalta situa]ie pe
care o de]inea cu o mare demnitate, destinat\ s\-i mascheze mediocritatea. Profitendieu `[i ascundea ner\bdarea; se `ntorcea spre
Molinier [i-l vedea [terg`ndu-se de transpira]ie; de fapt, ceea ce-i
spunea Molinier `l interesa foarte mult; numai c\ punctele lor de
vedere fiind diferite, discu]ia `ncepea s\ devin\ aprins\.
Pune]i casa sub supraveghere, spunea Molinier. Cere]i
rapoarte de la portar [i de la falsa servitoare, va fi foarte bine. Dar
ave]i grij\ ca nu cumva, `naint`nd prea mult cu aceast\ anchet\, s\
nu sc\pa]i din mìni afacerea... Vreau s\ spun c\ ea risc\ s\ v\ duc\
mult mai departe dec`t a]i fi putut crede la `nceput.
Asemenea preocup\ri nu au nimic de-a face cu justi]ia.
Ei, haide! Haide, prietene; [tim noi ce ar trebui s\ fie justi]ia
[i ce este. Facem tot ce putem, se `n]elege; dar orice am face, nu
ajungem dec`t la o aproxima]ie. Cazul care v\ preocup\ acum este
extrem de delicat: din cincisprezece inculpa]i sau care, mai bine
zis, la un singur cuv`nt de-al dumneavoastr\, ar putea s\ fie mìne
inculpa]i, nou\ s`nt minori. {i c`]iva dintre copiii ace[tia, [ti]i foarte
bine, s`nt din familii c`t se poate de onorabile. Iat\ de ce consider
c\ `n aceast\ `mprejurare chiar [i un singur mandat de arestare ar
fi o nemaipomenit\ st`ng\cie. Ziarele partidelor vor scrie f\r\
`ndoial\ despre aceast\ afacere [i ve]i da ap\ la moar\ tuturor
[antaji[tilor [i calomniatorilor. Zadarnic: `n ciuda pruden]ei dumneavoastr\, anumite nume proprii tot vor fi rostite... Nu am c\derea
s\ v\ dau sfaturi [i [ti]i c\ mai degrab\ s`nt bucuros s\ ascult
p\rerea dumneavoastr\, deoarece totdeauna v-am recunoscut [i
apreciat vederile elevate, luciditatea [i spiritul de dreptate... Dar, `n
locul dumneavoastr\, iat\ cum a[ ac]iona eu: a[ c\uta un mijloc de
a pune cap\t acestui scandal, re]in`nd numai patru sau cinci instigatori... Da, [tiu, s`nt greu de dibuit; dar ce naiba! asta ne e meseria.
A[ lua m\suri s\ fie `nchis apartamentul, teatrul acelor orgii, [i a[
proceda `n a[a fel `nc`t s\-i previn pe p\rin]ii acestor tineri
neru[ina]i, dar f\r\ zarv\, `n secret, [i numai pentru a `mpiedica
recidivele. Da, desigur, s\ fie `nchise femeile; cu asta s`nt `ntru
totul de acord cu dumneavoastr\; am impresia c\ avem de-a face `n
acest caz cu c`teva creaturi de o mare perversitate [i de care e foarte
bine s\ cur\]\m societatea. Dar, `nc\ o dat\, nu-i aresta]i pe copii;
22
9/3/04
12:55 AM
Page 22
ANDR GIDE
mul]umi]i-v\ s\-i speria]i, apoi lipi]i peste `ntreaga afacere eticheta

au ac]ionat f\r\ discern\m`nt, iar ei s\ r\m`n\ mult\ vreme `nc\
mira]i c\ au sc\pat numai cu spaima... G`ndi]i-v\ c\ trei dintre ei
nu au `nc\ paisprezece ani [i c\ p\rin]ii lor ì consider\, f\r\
discu]ie, ni[te `ngera[i puri [i inocen]i. Dar, la drept vorbind, drag\
prietene, ia s\ vedem, a[a `ntre noi, oare la v`rsta lor, nu ne st\tea [i
nou\ g`ndul la femei? Se opri, mai sufocat de propria elocin]\ dec`t
de mers, [i `l for]\ pe Profitendieu, pe care-l ]inea de m`nec\, s\ se
opreasc\ [i el: Sau, dac\ ne g`ndeam la femei, relu\ el, era la modul
ideal, mistic, religios, ca s\ zic a[a. Vede]i, copiii \[tia de ast\zi nu
mai au nici un ideal... Apropo, ce mai fac ai dumneavoastr\?
Bine`n]eles c\ tot ce am spus nu se refer\ la ei. {tiu c\ sub supravegherea dumneavoastr\ [i cu educa]ia ce le-o da]i, n-ave]i a v\
teme din partea lor de asemenea r\t\ciri.
~ntr-adev\r, Profitendieu n-avusese p`n\ acum dec`t motive s\
se laude cu fiii s\i, dar nu-[i f\cea iluzii: cea mai bun\ educa]ie din
lume nu putea face nimic `n fa]a unor instincte rele; slav\ Domnului, copiii lui n-aveau instincte rele, a[a cum f\r\ `ndoial\ nu aveau
nici copiii lui Molinier; se p\zeau deci ei singuri de rela]iile periculoase [i de lecturile proaste. C\ci la ce ajut\ s\ interzici ceea ce nu
po]i `mpiedica? C\r]ile pe care nu-i dai voie s\ le citeasc\, oricum
copilul le cite[te pe ascuns. ~n ceea ce-l privea, sistemul lui era
mult mai simplu: nu le interzicea cititul c\r]ilor proaste, dar proceda `n a[a fel `nc`t copiii lui s\ nu aib\ poft\ s\ le citeasc\. ~n leg\tur\ cu afacerea despre care discutau, avea s\ se mai g`ndeasc\ [i
promitea ca, `n orice caz, s\ nu fac\ nimic f\r\ s\-l `ncuno[tiin]eze
pe Molinier. Pur [i simplu, va fi exercitat\ `n continuare o supraveghere discret\ [i, pentru c\ r\ul dura de trei luni `ntregi, putea foarte
bine s\ mai continue c`teva zile sau c`teva s\pt\m`ni. ~n plus,
vacan]a [colar\ avea s\-i `mpr\[tie pe delincven]i. La revedere.
Profitendieu putea, `n sf`r[it, s\ gr\beasc\ pasul.
De `ndat\ ce ajunse acas\, alerg\ spre baie [i deschise robinetele de la cad\. Antoine, care p`ndea `ntoarcerea st\p`nului, f\cu
`n a[a fel `nc`t drumurile s\ li se `ncruci[eze pe coridor.
Acest servitor credincios slujea `n cas\ de cincisprezece ani; ì
v\zuse pe copii cresc`nd. Avusese prilejul s\ afle multe lucruri [i
b\nuia [i mai multe, dar se f\cea c\ nu remarc\ nimic din ceea ce
i se ascundea. Antoine ì era drag lui Bernard. Nu voise s\ plece
23
f\r\ a-[i lua r\mas-bun de la el. {i poate c\ din pricina m`niei ce-o
`ncerca fa]\ de familie se bucura pun`ndu-l la curent pe un simplu
servitor de aceast\ plecare, pe care cei apropia]i o ignorau; dar
mai trebuie spus, pentru a-l justifica pe Bernard, c\ nici unul dintre
ai s\i nu era atunci acas\. ~n plus, Bernard n-ar fi putut s\-[i ia r\mas-bun de la ei f\r\ ca ace[tia s\ `ncerce s\-l re]in\. Se temea de
explica]ii. Lui Antoine putea s\-i spun\ pur [i simplu: Plec.
Numai c\, f\c`nd acest lucru, ì `ntinse m`na `ntr-un mod at`t de
solemn, `nc`t b\tr`nul servitor se mir\:
Domnul Bernard nu se `ntoarce la cin\?
Nici la culcare, Antoine! {i cum cel\lalt st\tea nedumerit,
ne[tiind prea bine ce trebuie s\ `n]eleag\, nici dac\ trebuie s\-l
`ntrebe mai multe, Bernard repet\ [i mai ap\sat: Plec, apoi ad\ug\: Am l\sat o scrisoare pe biroul lui... Nu se putu hot\r` s\
spun\: tata [i relu\: ... pe masa din birou. Adio!
Str`ng`ndu-i m`na lui Antoine, era emo]ionat de parc\ `n aceea[i
clip\ [i-ar fi luat r\mas-bun de la propriul trecut. Repet\ `n fug\:
adio, apoi plec\, st\p`nindu-[i cu greu hohotul de pl`ns, pe care-l
sim]ea `n g`t.
Antoine b\nuia c\ `[i asum\ o grea r\spundere, l\s`ndu-l s\
plece dar cum l-ar fi putut opri?
De altminteri, Antoine `[i d\dea seama c\ plecarea lui Bernard
este pentru `ntreaga familie un eveniment nea[teptat, monstruos,
dar rolul s\u de servitor perfect ì cerea s\ nu se arate mirat de
nimic. N-avea voie s\ [tie ceea ce domnul Profitendieu nu [tia.
F\r\ `ndoial\ c\ ar fi putut s\-i spun\ pur [i simplu: Domnul [tie
c\ domnul Bernard a plecat? dar `n acest fel pierdea orice avantaj,
ceea ce era foarte nepl\cut. {i `[i a[tepta st\p`nul cu mult\
ner\bdare, numai pentru a-i strecura, pe un ton neutru, deferent, [i
ca o simpl\ informa]ie pe care Bernard l-ar fi `ns\rcinat s-o transmit\, aceast\ fraz\ preg\tit\ de mult\ vreme:
~nainte de a pleca, domnul Bernard a l\sat o scrisoare pentru
domnul, `n birou.
Fraz\ at`t de simpl\, `nc`t risca s\ treac\ neobservat\; `n zadar
c\utase ceva mai izbitor, nu g\sise nimic care s\ sune totodat\ [i
firesc. ~ns\ cum lui Bernard nu i se `nt`mpla niciodat\ s\ lipseasc\,
domnul Profitendieu, pe care Antoine `l observa cu coada ochiului,
nu-[i putu st\p`ni o tres\rire:
24
9/3/04
12:55 AM
Page 24
ANDR GIDE
Cum adic\! ~nainte de...

~[i reg\si imediat st\p`nirea de sine; nu voia s\ par\ mirat `n
fa]a unui om inferior; sentimentul superiorit\]ii sale nu-l p\r\sea
niciodat\. Termin\ pe un ton foarte calm, `ntr-adev\r magistral:
Foarte bine!
{i intr`nd `n cabinetul s\u:
Unde spuneai c\ e scrisoarea aceea?
Pe biroul dumneavoastr\.
Intr`nd `n `nc\pere, Profitendieu v\zu, `ntr-adev\r, un plic pus
foarte la vedere `n fa]a fotoliului unde obi[nuia el s\ se a[eze ca s\
scrie; numai c\ Antoine nu voia s\-l lase `n pace chiar at`t de repede, [i domnul Profitendieu nu citise `nc\ dou\ r`nduri din scrisoare,
c\ `l [i auzi cioc\nind la u[\:
Am uitat s\ v\ spun c\ v\ a[teapt\ dou\ persoane `n salonul
cel mic.
Ce persoane?
Nu [tiu.
S`nt `mpreun\?
Nu s-ar p\rea.
{i ce mai vor de la mine?
Nu [tiu. Ziceau c\ vor s\ v\ vad\.
Profitendieu sim]ea c\ `[i pierde r\bdarea:
Am mai spus-o [i o repet c\ nu vreau ca lumea s\ vin\ s\ m\
deranjeze aici [i mai ales la aceast\ or\; am zilele [i orele mele de
primire la Tribunal... De ce i-ai l\sat s\ intre?
Spuneau c\ au s\ v\ spun\ ceva urgent.
S`nt de mult\ vreme aici?
De aproape o or\.
Profitendieu f\cu vreo c`]iva pa[i prin camer\ [i `[i [terse fruntea cu palma; `n cealalt\ m`n\ ]inea scrisoarea lui Bernard. Antoine
st\tea `n fa]a u[ii, demn, impasibil. ~n sf`r[it, avu bucuria s\-l vad\
pe judec\tor pierz`ndu-[i calmul [i s\-l aud\, pentru prima oar\ `n
via]a lui, b\t`nd din picior [i strig`nd:
S\ fiu l\sat `n pace! S\ fiu l\sat `n pace! Spune-le c\ s`nt ocupat. S\ vin\ alt\ dat\.
Abia ie[i Antoine [i Profitendieu alerg\ la u[\:
Antoine! Antoine!... {i pe urm\ du-te [i `nchide robinetele de la cad\!
Parc\ de baie ì mai ardea lui! Se apropie de fereastr\ [i citi:
Domnule,
Am `n]eles `n urma unei anumite descoperiri, pe care am f\cut-o
`n aceast\ dup\-amiaz\, c\ trebuie s\ `ncetez de a v\ mai considera
tat\, ceea ce pentru mine e o imens\ u[urare. Sim]ind at`t de pu]in\
dragoste pentru dumneavoastr\, am crezut mult\ vreme c\ s`nt un
fiu denaturat; prefer s\ [tiu c\ nu v\ s`nt fiu deloc. Socoti]i poate
c\ v\ datorez recuno[tin]\ pentru c\ m-a]i tratat la fel ca pe copiii
dumneavoastr\; numai c\, `n primul r`nd, am sim]it `ntotdeauna c\
v\ purta]i altfel fa]\ de ei dec`t fa]\ de mine; [i apoi v\ cunosc
destul de bine pentru a [ti c\ tot ce a]i f\cut pentru mine se datora
ororii dumneavoastr\ de scandal [i dorin]ei de a ascunde o situa]ie
care nu v\ onoreaz\ prea mult `n sf`r[it, pentru c\ nu putea]i face
altfel. Am preferat s\ plec f\r\ s-o rev\d pe mama, deoarece m\
temeam c\, lu`ndu-mi definitiv r\mas-bun de la ea, m-a[ fi putut
`nduio[a [i, de asemenea, pentru c\ s-ar fi putut sim]i, fa]\ de mine,
`ntr-o situa]ie jenant\ ceea ce mi-ar fi fost dezagreabil. M\ `ndoiesc c\ nutre[te pentru mine o prea mare afec]iune; cum am stat mai
mult la pension, n-a avut c`nd s\ m\ cunoasc\, [i, pentru c\ vederea
mea ì amintea de un lucru din via]a ei pe care ar fi voit s\-l uite,
cred c\ m\ va vedea plec`nd cu u[urare [i cu pl\cere. Spune]i-i, dac\
ave]i curajul, c\ nu-i port pic\ pentru c\ m-a n\scut bastard; c\, dimpotriv\, prefer s\ [tiu c\ nu s`nt al dumneavoastr\. (Ierta]i-m\ c\
vorbesc `n acest fel; nu am inten]ia s\ v\ insult, dar ceea ce spun v\
va permite s\ m\ dispre]ui]i [i s\ v\ sim]i]i astfel mai u[urat.)
Dac\ dori]i s\ p\strez t\cerea asupra motivelor secrete care m-au
f\cut s\ p\r\sesc c\minul dumneavoastr\, v\ rog s\ nu `ncerca]i s\
m\ sili]i s\ m\ `ntorc. Hot\r`rea mea de a v\ p\r\si este irevocabil\.
Nu [tiu c`t v-a costat `ntre]inerea mea p`n\ la aceast\ dat\; puteam
accepta s\ tr\iesc pe cheltuiala dumneavoastr\ at`ta vreme c`t nu
[tiam nimic, dar e de la sine `n]eles c\ de acum `nainte prefer s\
nu mai primesc nimic de la dumneavoastr\. Ideea c\ v\ s`nt dator cu
ceva `mi este insuportabil\ [i cred c\, dac\ ar fi s-o iau de la cap\t,
a[ prefera mai degrab\ s\ mor de foame dec`t s\ m\ a[ez la masa
dumneavoastr\. Din fericire, parc\-mi amintesc din c`te am auzit
spun`ndu-se c\ mama, c`nd v-a]i c\s\torit, era mai bogat\ dec`t dumneavoastr\. S`nt deci liber s\ cred c\ n-am tr\it dec`t pe spezele ei. ~i
mul]umesc [i, socotind c\ pentru rest s`ntem chit, ì cer s\ m\ uite.
Ve]i g\si cum s\ explica]i gestul meu celor care se vor mira de
25
26
9/3/04
12:55 AM
Page 26
ANDR GIDE
plecarea mea. V\ `ng\dui s\ arunca]i toat\ vina asupra mea (de[i [tiu
bine c\ nu-mi ve]i a[tepta permisiunea pentru a face acest lucru).
Semnez cu ridicolul dumneavoastr\ nume, pe care a[ vrea s\
vi-l pot restitui [i s`nt ner\bd\tor s\-l dezonorez.
Bernard Profitendieu
P.S.: Las toate lucrurile mele lui Caloub, care, sper pentru
dumneavoastr\, le va folosi mai legitim dec`t mine.
Domnul Profitendieu se `ndrept\, cl\tin`ndu-se, spre un fotoliu

[i se a[ez\. Ar fi vrut s\-[i clarifice g`ndurile, dar ideile i se `nv`rteau confuz prin cap. Mai mult, sim]ea o mic\ `n]ep\tur\ `n partea
dreapt\, sub coaste; nici o `ndoial\: `ncepuse criza de ficat. Se
g\se[te, oare, `n cas\ ap\ de Vichy? {i m\car dac\ s-ar fi `ntors [i
so]ia sa acas\! Cum avea s-o `n[tiin]eze de fuga lui Bernard? Trebuia s\-i arate scrisoarea? E nedreapt\ aceast\ scrisoare, oribil de
nedreapt\. Iar el ar trebui s\ fie mai ales indignat din pricina ei.
Ar vrea s\ ia triste]ea drept indignare. Respir\ profund [i la fiecare
expira]ie exclam\ un ah! Dumnezeule! scurt [i slab ca un suspin.
Durerea de sub coast\ i se confund\ cu triste]ea, i-o dovede[te [i
i-o localizeaz\. I se pare c\ simte sup\rarea la ficat. Se arunc\
`ntr-un fotoliu [i recite[te scrisoarea lui Bernard. Ridic\ trist din
umeri. ~n mod cert, aceast\ scrisoare e plin\ de cruzime fa]\ de el;
dar simte `n ea mai ales dispre], sfidare, arogan]\. Niciodat\ vreunul dintre copiii lui, copiii lui adev\ra]i, n-ar fi fost capabil s\
scrie astfel, a[a cum nici el `nsu[i n-ar fi fost `n stare; o [tie prea
bine, fiindc\ `n ei nu exist\ nimic din ceea ce n-ar fi putut reg\si [i
`n el. Desigur, a socotit `ntotdeauna c\ trebuie s\ condamne acel
altceva, aspru, ne`mbl`nzit, pe care `l sim]ea `n firea lui Bernard, [i
zadarnic mai crede a[a [i acum, pentru c\ `[i d\ bine seama c\ tocmai de aceea l-a iubit, a[a cum nu-i iubise niciodat\ pe ceilal]i.
De c`teva clipe se auzea `n camera de al\turi Ccile, care,
`ntorc`ndu-se de la concert, se a[ezase la pian [i repeta cu obstina]ie
aceea[i fraz\ dintr-o barcarol\. ~n cele din urm\, Albric Profitendieu nu mai rezist\. ~ntredeschise u[a salonului [i, cu o voce
pl`ng\rea]\, aproape implor`nd, c\ci colicele hepatice `l f\ceau
acum s\ sufere groaznic ([i, de altminteri, a fost totdeauna oarecum
timid cu ea):
27
Micu]a mea Ccile, n-ai vrea s\ vezi dac\ nu e cumva `n cas\

ni[te ap\ de Vichy? Iar dac\ nu e, trimite s\ cumpere. {i dac-ai fi
dr\gu]\ s\ nu mai c`n]i la pian.
E[ti bolnav?
O, nu, nu. Dar pur [i simplu trebuie s\ reflectez pu]in p`n\ la
cin\, [i muzica ta m\ deranjeaz\. {i, din gentile]e, pentru c\
suferin]a `l face cumsecade, adaug\: Era foarte dr\gu] ce c`ntai mai
nainte. Ce era?
Dar iese `nainte de a auzi r\spunsul. De altfel, fiic\-sa, care [tie
c\ el nu se pricepe deloc la muzic\ [i confund\ Vino, Poupoule cu
mar[ul din Tannhuser (cel pu]in, a[a pretinde ea), nici nu are
inten]ia s\-i r\spund\. Dar iat\-l c\ iar\[i deschide u[a:
Mama nu s-a `ntors?
Nu, `nc\ nu.
E absurd. Se va `ntoarce at`t de t`rziu, `nc`t el nu va mai avea
timp s\-i vorbeasc\ `nainte de cin\. Ce ar putea inventa pentru
a explica, provizoriu, absen]a lui Bernard? Nu putea totu[i s\ le
spun\ adev\rul, s\ dezv\luie copiilor secretul u[ur\t\]ii trec\toare
a mamei lor. Ah! totul era at`t de definitiv iertat, uitat, reparat.
Na[terea unui ultim copil pecetluise `mp\carea dintre ei. {i dintr-o
dat\ acest spectru r\zbun\tor, care apare din trecut, acest cadavru
pe care valurile `l aduc...
Ei! dar asta ce mai e? U[a biroului se deschide f\r\ zgomot;
repede v`r\ scrisoarea `n buzunarul interior al vestonului; draperia
se ridic\ u[urel. E Caloub:
T\ticule, spune-mi... Ce vrea s\ zic\ fraza asta latineasc\. Nu
`n]eleg nimic din ea...
}i-am mai spus s\ nu intri f\r\ s\ ba]i la u[\. {i-apoi nu vreau
s\ vii s\ m\ deranjezi a[a, hodoronc-tronc. V\d c\ te-ai obi[nuit s\
ceri mereu ajutor [i s\ te bizui pe al]ii, `n loc s\ faci un efort personal. Ieri ai venit cu o problem\ de geometrie, ast\zi e o... din
cine-i fraza aia `n latin\?
Caloub `ntinde caietul:
Nu ne-a spus, dar uit\-te pu]in: tu o s-o recuno[ti. Ne-a dictat-o, dar s-ar putea s-o fi scris gre[it. A[ vrea s\ [tiu m\car dac\
e corect...
Domnul Profitendieu ia caietul, dar suferin]a ì e prea mare.
~l `mpinge u[urel pe copil:
28
9/3/04
12:55 AM
Page 28
ANDR GIDE
Mai t`rziu. ~ndat\ o s\ cin\m. Charles s-a `ntors acas\?

A cobor`t la el `n cabinet. (Avocatul `[i prime[te clien]ii la parter.)
Spune-i s\ vin\ p`n\ la mine. Du-te repede.
Se aude soneria. ~n sf`r[it, sose[te doamna Profitendieu; se
scuz\ c\ a `nt`rziat; a trebuit s\ fac\ multe vizite. Se `ntristeaz\
v\z`nd c\ so]ul ei e suferind. Ce-ar putea face pentru el? ~ntr-adev\r, arat\ foarte r\u. N-o s\ poat\ m`nca. Vor lua masa f\r\ el.
Dar dup\ cin\ ea [i copiii o s\ vin\ la el. Bernard? Ah! era s\
uit; prietenul lui... `l [tii, cel cu care repeta la matematic\, a venit
s\-l invite la cin\.
Profitendieu se sim]ea mai bine. La `nceput, se temuse c\ e prea
suferind ca s\ poat\ vorbi. Totu[i, important era s\ explice dispari]ia lui Bernard. De-acum [tia ce avea de spus, oric`t de dureros
ar fi fost. Se sim]ea ferm [i hot\r`t. Singura lui team\ era c\ so]ia sa
l-ar putea `ntrerupe cu pl`nsete sau cu un ]ip\t, sau c\ i s-ar putea
face r\u...
Dup\ o or\, ea intr\ `mpreun\ cu cei trei copii se apropie de el.
O invit\ s\ se a[eze al\turi, l`ng\ fotoliul lui:
~ncearc\ s\ te st\p`ne[ti, ì spune `n [oapt\, dar pe un ton
hot\r`t, [i s\ nu sco]i un cuv`nt, m\ `n]elegi? Vom discuta dup\
aceea `ntre noi.
{i `n timp ce vorbe[te, ì ]ine o m`n\ `ntre mìnile sale:
Hai, [ede]i, copii! M\ simt st`njenit c`nd v\ v\d st`nd `n
picioare, `n fa]a mea, ca la un examen. O s\ v\ spun un lucru foarte
trist... Bernard ne-a p\r\sit [i n-o s\-l mai vedem... O vreme. Trebuie s\ v\ aduc la cuno[tin]\ ast\zi ceea ce v-am ascuns la `nceput,
din dorin]a ca voi s\-l iubi]i pe Bernard ca pe un frate; c\ci eu [i
mama voastr\ `l iubim ca pe propriul copil. Dar nu e copilul nostru... [i un unchi de-al lui, un frate de-al mamei lui adev\rate, care
ni l-a `ncredin]at `nainte de a muri... a venit `n seara asta [i l-a luat.
Cuvintele ì s`nt urmate de o t\cere penibil\ [i se aude doar
smiorc\itul lui Caloub. Fiecare a[teapt\, g`ndind c\ va mai urma
ceva. Dar el face un gest cu m`na:
Acum pleca]i, dragii mei! Trebuie s\ vorbesc cu mama.
Dup\ ce ei pleac\, domnul Profitendieu nu spune nimic, mult\
vreme. M`na pe care doamna Profitendieu o l\sase `ntre mìnile
lui e ca moart\. Cu cealalt\, `[i duce batista la ochi. St\ cu cotul
29
proptit de masa cea mare [i `[i `ntoarce fa]a ca s\ pl`ng\. Printre

hohote, Profitendieu o aude [u[otind:
Oh! c`t e[ti de crud... Oh! l-ai alungat...
Mai adineauri hot\r`se s\ nu-i arate scrisoarea lui Bernard, dar
`n fa]a acestei acuza]ii at`t de nedrepte, i-o `ntinde:
Uite: cite[te!
Nu pot.
Trebuie s-o cite[ti.
Nu se mai g`nde[te la suferin]a lui. O urm\re[te din ochi, p`n\
c`nd termin\ de citit toat\ scrisoarea, r`nd dup\ r`nd. ~nainte, `n
timp ce vorbea, abia `[i st\p`nise lacrimile; acum nu mai e nici
m\car emo]ionat; `[i prive[te so]ia. Cu aceea[i voce t`nguitoare,
printre hohote de pl`ns, ea [opte[te iar:
Oh! de ce i-ai vorbit despre asta... N-ar fi trebuit s\-i spui...
Dar vezi bine c\ nu i-am spus nimic... Cite[te mai bine!
Am citit bine... Dar atunci cum a descoperit? Cine i-a spus?...
Cum? La asta se g`nde[te ea? Aceast\ `ntrebare `l `ntristeaz\ [i mai
mult. Vai! Profitendieu simte `n mod nedeslu[it c\ g`ndurile lor o iau
pe c\i diferite. {i `n timp ce ea se vait\, acuz\, revendic\, el `ncearc\ s\
`ndrepte acest spirit `nd\r\tnic spre sentimente mai cucernice:
Iat\ isp\[irea, spune el.
S-a ridicat din nevoia instinctiv\ de a domina; st\ acum drept,
uit`nd [i nep\s`ndu-i de durerea sa fizic\, [i pune m`na cu gravitate, cu duio[ie, cu autoritate pe um\rul lui Marguerite. {tie foarte
bine c\ ea nu s-a c\it dec`t superficial de ceea ce el voise totdeauna s\ considere a fi fost o sl\biciune trec\toare; ar vrea s\-i spun\
c\ aceast\ durere, aceast\ `ncercare i-ar putea sluji ca r\scump\rare, dar caut\ `n van o formul\ care s\-l satisfac\ [i pe care ea
s-o poat\ `n]elege. Um\rul lui Marguerite rezist\ la u[oara ap\sare
a mìnii lui. Marguerite [tie prea bine c\ `ntotdeauna [i insuportabil pentru ea, el extrage din cele mai m\runte evenimente ale vie]ii
o `nv\]\tur\ moral\, n\scut\ de fapt `n mintea lui; interpreteaz\ [i
traduce totul dup\ dogma lui. Se apleac\ spre ea. Iat\ ce-ar vrea
s\-i spun\:
S\rmana mea prieten\, vezi tu: dintr-un p\cat nu se poate
na[te nimic bun. N-a ajutat la nimic c\ am ascuns gre[eala ta. Vai,
am f\cut ce am putut pentru acest copil; l-am tratat ca pe propriul
fiu. Dumnezeu ne arat\ acum c\ a fost o eroare s\ pretinzi...
30
9/3/04
12:55 AM
Page 30
ANDR GIDE
Dar se opre[te chiar de la prima fraz\.

{i f\r\ `ndoial\ c\ ea `n]elege aceste c`teva cuvinte at`t de pline
de sub`n]eles; f\r\ `ndoial\ c\ i-au p\truns `n inim\, deoarece iar
izbucne[te `n hohote de pl`ns, mai violente dec`t la `nceput, ea, care
de c`teva clipe nu mai pl`ngea; apoi se apleac\, de parc\ e gata s\
`ngenuncheze `n fa]a lui, iar el se `ncovoaie peste ea [i o sprijin\.
Ce spune printre lacrimi? Se las\ `n jos p`n\ la buzele ei. Aude:
Vezi... Vezi... Ah! de ce m-ai iertat...? Ah! n-ar fi trebuit s\
m\ `ntorc la tine!
Aproape c\-i obligat s\-i ghiceasc\ vorbele. Apoi ea tace. Nici
nu poate spune mai mult. Cum s\-i fi spus c\ se sim]ea `ntemni]at\
`n virtutea pe care el i-o pretindea; c\ se sufoca; [i c\ acum nu at`t
gre[eala o regret\, ci mai cu seam\ c\in]a ei? Profitendieu se ridic\:
S\rmana mea prieten\, spune pe un ton demn [i sever, mi se
pare c\ `n seara asta e[ti pu]in cam `nd\r\tnic\. E t`rziu. Ar fi mai
bine s\ mergem la culcare.
O ajut\ s\ se ridice, apoi o conduce p`n\ la camera ei, o s\rut\
pe frunte, apoi se `ntoarce `n birou [i se pr\bu[e[te `ntr-un fotoliu.
Lucru ciudat, criza de ficat i s-a potolit; dar se simte fr`nt. St\ cu
fruntea proptit\ `n palme, prea trist ca s\ pl`ng\. Nu aude c\, de
fapt, cineva bate la u[\, dar la zgomotul u[ii care se deschide, ridic\ privirea: e fiul s\u, Charles:
Am venit s\-]i spun noapte bun\.
Charles se apropie. El s-a l\murit cum stau lucrurile. Vrea s\-i
dea de `n]eles acest lucru. {i ar vrea s\-i dovedeasc\ mila sa, dragostea, devotamentul, dar cine-l mai crede pe un avocat: se exprim\ c`t se poate de st`ngaci sau poate devine st`ngaci tocmai
pentru c\ sentimentele lui s`nt sincere. ~[i `mbr\]i[eaz\ tat\l. Felul
lui insistent de a-[i pune, de a-[i sprijini capul pe um\rul tat\lui s\u
`l convinge pe acesta c\ fiul s\u a `n]eles. A `n]eles at`t de bine,
`nc`t iat\-l c\, ridic`ndu-[i pu]in capul, `ntreab\, cu aceea[i st`ng\cie cu care le face pe toate, dar inima-i este at`t de chinuit\, `nc`t
nu se poate ab]ine s\ nu `ntrebe:
{i Caloub?
~ntrebarea e absurd\, c\ci pe c`t se deosebea Bernard de ceilal]i
copii, pe at`t era de evident c\ micul Caloub era din familie. Profitendieu `l bate pe um\r:
Nu; nu, lini[te[te-te; numai Bernard.
31
Atunci Charles, senten]ios:

Dumnezeu `l alung\ pe intrus pentru c\...
Dar Profitendieu `l opre[te; de ce s\-i vorbeasc\ `n felul acesta?
Taci!
Tat\l [i fiul nu mai au nimic s\-[i spun\. S\-i p\r\sim, deci. ~n
cur`nd, va fi ora unsprezece. S-o l\s\m pe doamna Profitendieu `n
camera ei, a[ezat\ pe un scaun care nu e deloc confortabil. Nu mai
pl`nge; nu se mai g`nde[te la nimic. Ar vrea [i ea s\ fug\; dar n-o va
face. C`nd era cu amantul ei, tat\l lui Bernard, pe care noi n-o s\-l
cunoa[tem, `[i spunea: Las\, totul e zadarnic; niciodat\ n-o s\ fii
altceva dec`t o femeie cinstit\.
~i era fric\ de libertate, de crim\, de dezm\]; drept care, dup\
zece zile, s-a `ntors poc\it\ acas\. Pe bun\ dreptate p\rin]ii ei ì
spuneau cu ani [i ani `n urm\: Tu nu [tii niciodat\ ce vrei. S\ ne
oprim aici. Ccile a [i adormit. Caloub se uit\ cu dezn\dejde la
lum`nare; nu va dura destul ca s\ poat\ termina romanul de aventuri cu care `[i omoar\ vremea de la plecarea lui Bernard. A[ fi fost
curios s\ aflu ce i-o fi povestit Antoine prietenei lui, buc\t\reasa;
dar nu po]i trage cu urechea peste tot. Iat\ c\ a sosit [i ora la care
Bernard se duce s\-l `nt`lneasc\ pe Olivier. Nu prea [tiu unde a
cinat `n seara asta [i nici m\car dac\ o fi cinat. A trecut f\r\ necazuri pe l`ng\ loja portarului; urc\ sc\rile pe furi[...
III
Plenty and peace breed cowards; hardness ever
Of hardiness is mother.1
SHAKESPEARE
Olivier se v`r`se `n pat, ca s\ primeasc\ s\rutul mamei sale,

care, `n fiecare sear\, venea s\-i `mbr\]i[eze, `n pat, pe cei doi copii
mai mici. Ar fi putut s\ se `mbrace din nou, ca s\-l `nt`mpine pe
1 Bel[ugul [i pacea z\mislesc la[i; vitregia e-ntotdeauna / A curajului mum\. (engl.).
32
9/3/04
12:55 AM
Page 32
ANDR GIDE
Bernard, dar nu era sigur c\ ea nu se va `ntoarce [i se mai temea [i

s\ nu-[i trezeasc\ fratele mai mic. De obicei, Georges adormea
repede [i se trezea t`rziu; s-ar putea nici s\ nu observe c\ s-a petrecut ceva insolit.
Auzind un fel de r`cìt discret la u[\, Olivier s\ri din pat, `[i v`r`,
gr\bit, picioarele `n papuci [i alerg\ s\ deschid\. Nu era nevoie s\
aprind\ lum`narea; razele lunii luminau destul de bine camera.
Olivier `l str`nse pe Bernard `n bra]e:
C`t te-am mai a[teptat! Nu-mi venea s\ cred c\ o s\ vii.
P\rin]ii t\i [tiu c\ nu dormi acas\ `n seara asta?
Bernard prive[te drept `naintea lui, `n `ntuneric. D\ din umeri:
Crezi c-ar fi trebuit s\ le cer voie, ce p\rere ai?
Tonul vocii lui e de o ironie at`t de rece, `nc`t Olivier simte imediat c`t de absurd\ e `ntrebarea. ~nc\ nu a `n]eles c\ Bernard a plecat pentru totdeauna; crede c\ inten]ioneaz\ s\ se culce `n alt\
parte doar `n seara asta [i nu-[i explic\ prea bine motivul acestei
tr\sn\i. ~l `ntreab\:
C`nd socote[te Bernard c\ se va `ntoarce acas\?
Niciodat\!
~n mintea lui Olivier se face lumin\. ~[i d\ mare silin]\ s\ se
arate la `n\l]imea situa]iei [i s\ nu se lase surprins de nimic; totu[i:
E colosal ce faci, ì scap\.
Lui Bernard nu-i displace s\-[i uluiasc\ pu]in prietenul; [i mai
ales e sensibil la admira]ia care r\zbate din aceast\ exclama]ie; dar
ridic\ iar\[i din umeri. Olivier ì ia m`na; e foarte grav; `l `ntreab\
`ngrijorat:
Dar... de ce pleci?
Ei, b\tr`ne, e vorba de probleme de familie. Mai mult nu-]i
pot spune. {i ca s\ nu par\ prea serios, se distreaz\ f\c`nd, cu v`rful
pantofului, s\ cad\ papucul pe care Olivier `l leg\na pe v`rful degetelor de la picioare, c\ci am`ndoi se a[ezaser\ pe pat.
{i unde o s\ locuie[ti?
Nu [tiu.
{i din ce-o s\ tr\ie[ti?
O s\ v\d eu.
Ai bani?
Pentru micul dejun de mìne.
{i dup\ aceea?
33
Dup\ aceea va trebui s\ caut. Las c-o s\ g\sesc eu ceva. Vei

vedea. O s\-]i povestesc.
Olivier are pentru prietenul s\u o admira]ie imens\. {tie c\ e
hot\r`t din fire; totu[i, `nc\ se mai `ndoie[te; c`nd va ajunge la
cap\tul posibilit\]ilor [i c`nd, `n cur`nd, va fi `ncol]it de nevoi, nu
va c\uta s\ se `ntoarc\ acas\? Bernard `l lini[te[te: va `ncerca orice
mai degrab\ dec`t s\ se `ntoarc\ la ai s\i. {i cum repet\ de mai
multe ori [i tot mai s\lbatic: orice pe Olivier `l cuprinde spaima.
Ar vrea s\ vorbeasc\, dar nu `ndr\zne[te. ~n cele din urm\, `ncepe,
plec`ndu-[i capul [i cu o voce nesigur\:
Bernard... oricum, cred c\ n-ai inten]ia s\...
Dar se opre[te. Prietenul lui `[i ridic\ privirea [i, f\r\ s\-l vad\
prea bine pe Olivier, `[i d\ seama de stinghereala lui.
S\ ce? `ntreab\ el. Ce vrei s\ spui? Vorbe[te! S\ fur?
Olivier cl\tin\ din cap. Nu, nu despre asta e vorba. Deodat\
izbucne[te `n hohote de pl`ns; `l str`nge pe Bernard `n bra]e cu
mi[c\ri convulsive:
Promite-mi c\ tu n-o s\ te apuci de...
Bernard `l `mbr\]i[eaz\, apoi `l `mpinge r`z`nd. A `n]eles:
Asta ]i-o promit. Nu, n-o s\ fac pe pe[tele. {i adaug\: Recunoa[te totu[i c\ ar fi treaba cea mai simpl\. Dar Olivier se simte
lini[tit; [tie foarte bine c\ ultimele cuvinte s`nt spuse numai din
afectare [i din cinism.
{i cu examenul, ce faci?
Da, povestea asta m\ cam plictise[te. N-a[ vrea totu[i s\-l
ratez. Cred c\ s`nt preg\tit, problema e mai degrab\ s\ nu fiu obosit
`n ziua aceea. Trebuie s\ rezolv treaba repede. E pu]in riscant; dar...
o s-o scot eu la cap\t; vei vedea.
O clip\ nu-[i mai vorbir\. C\zu [i al doilea papuc. Bernard:
O s\ r\ce[ti. V`r\-te `n pat!
Nu, tu te culci `n pat.
Glume[ti! Hai, repede, `l for]eaz\ pe Olivier s\ intre `n a[ternutul r\v\[it.
{i tu? Unde-o s\ dormi?
N-are importan]\ unde. Pe jos. ~ntr-un col]. Trebuie s\ m\
obi[nuiesc.
Nu, ascult\! Vreau s\-]i spun ceva, dar nu pot dac\ nu te simt
l`ng\ mine. Vino [i tu `n pat! {i dup\ ce Bernard, care s-a dezbr\cat
34
9/3/04
12:55 AM
Page 34
ANDR GIDE
`ntr-o clip\, veni l`ng\ el: {tii ce ]i-am spus data trecut\... S-a f\cut.
Am fost [i eu acolo.
Bernard `n]elege despre ce e vorba. ~l str`nge l`ng\ el pe prietenul care continu\:
Ei, afl\, b\tr`ne, c\ e dezgust\tor. E oribil... Dup-aceea `mi
venea s\ scuip, s\ vomit, s\-mi smulg pielea de pe mine, s\
m\ omor.
Exagerezi.
Sau s-o omor pe ea...
Ea cine era? Sper m\car c\ n-ai fost imprudent.
Nu, e o dam\ pe care Dhurmer o cunoa[te bine; el mi-a
prezentat-o. Dar mai ales m\ `ngre]o[a conversa]ia ei. M\ tutuia
`ntruna. {i era groaznic de t`mpit\! Nu `n]eleg de ce nu se tace `n
momentul acela. A[ fi vrut s\-i pun un c\lu[, s-o g`tui...
S\rmanul meu prieten! Dar trebuia, oricum, s\ te g`nde[ti c\
Dhurmer nu-]i putea oferi dec`t o idioat\... M\car era frumoas\?
Da ce, `]i `nchipui c\ m-am uitat la ea?
Idiotul e[ti tu. E[ti o bomboan\ de b\iat. Hai s\ dormim! Dar
m\car ai sim]it [i tu...
Fir-ar s\ fie! P\i, tocmai asta m\ dezgust\ cel mai mult: cum
de totu[i am putut... `n]elegi, de parc\ a[ fi dorit-o.
Ei bine, b\tr`ne, afl\ c\ e extraordinar!
Mai bine taci. Dac\ asta-i dragostea, eu m-am lecuit pentru
mult\ vreme.
E[ti un copil.
A[ fi vrut s\ te v\d `n locul meu.
Eh, eu, [tii [i tu c\ nu prea alerg dup\ ele. }i-am mai spus:
a[tept aventura. A[a, la rece, asta nu-mi spune nimic. Ceea ce
`nseamn\ c\, dac\ eu...
C\ dac\ tu?...
C\ dac\ ea... Adic\ nimic. S\ dormim. {i brusc ì `ntoarse
spatele, `ndep\rt`ndu-se pu]in de corpul a c\rui c\ldur\ `l st`njenea.
Dar Olivier, dup\ o clip\:
Spune-mi... crezi c\ Barrs va fi ales?
Ei, fir-ar s\ fie!... Asta te doare pe tine?
Pu]in `mi pas\! Auzi... Stai s\-]i spun... Se propte[te de um\rul lui Bernard, care se `ntoarce: Frate-meu are o amant\.
Georges?
35
Cel mic, care se face c\ doarme, dar ascult\ totul, cu urechile

ciulite `n `ntuneric, auzindu-[i numele, `[i ]ine r\suflarea.
E[ti nebun! M\ refeream la Vincent. (Mai mare dec`t Olivier,
Vincent a terminat primii ani de medicin\.)
}i-a spus el?
Nu. Am aflat f\r\ ca el s\ b\nuiasc\. P\rin]ii mei nu [tiu nimic.
{i ce-ar spune dac\ ar afla?
Nu [tiu. Mama ar fi disperat\. Tata i-ar cere s-o rup\ cu ea sau
s-o ia de nevast\.
Ei, fir-ar s\ fie! Burghezii cinsti]i nu `n]eleg c\ po]i fi cinstit [i
altfel dec`t ei. {i cum de-ai aflat?
Iat\ cum: de c`tva timp Vincent iese noaptea, dup\ ce p\rin]ii
mei se culc\. Nu face zgomot c`nd coboar\, dar eu ì recunosc pa[ii
`n strad\. S\pt\m`na trecut\, cred c\ mar]i, noaptea era at`t de
cald\, c\ nu puteam s\ stau `n pat. M-am a[ezat deci la fereastr\ ca
s\ mai respir [i eu. {i-am auzit u[a de jos deschiz`ndu-se [i
`nchiz`ndu-se. M-am aplecat [i, c`nd a trecut pe sub felinar, l-am
recunoscut pe Vincent. Era dup\ dou\sprezece noaptea. Asta a fost
prima oar\. Vreau s\ spun: prima oar\ c`nd `l observam. Dar de
atunci, afl`nd eu cum stau lucrurile, st\team la p`nd\ dar numai
a[a, f\r\ s\ vreau [i aproape `n fiecare noapte `l auzeam ie[ind. El
are cheia lui [i tata [i mama i-au aranjat `n fosta noastr\ camer\, a
lui Georges [i a mea, un cabinet de consulta]ii, pentru c`nd va avea
clientel\. Camera lui e al\turea, `n st`nga vestibulului, `n timp ce
restul apartamentului e la dreapta. A[a c\ poate ie[i [i intra c`nd
vrea, f\r\ s\ se [tie. De obicei, eu nu-l aud c`nd se `ntoarce, dar
alalt\ieri, luni sear\, nu [tiu ce aveam; m\ g`ndeam la proiectul de
revist\ al lui Dhurmer... Nu puteam s\ dorm. {i am auzit voci pe
scar\; m\ g`ndeam c\ e Vincent.
{i ce or\ era? `ntreb\ Bernard, nu at`t din dorin]a de a afla
ora, c`t pentru a ar\ta c\ e interesat.
Cam trei diminea]a, mi se pare. M-am ridicat [i mi-am lipit
urechea de u[\. Vincent discuta cu o femeie. Sau, mai degrab\, vorbea numai ea.
{i-atunci de unde [tii c\ era chiar el? C\ to]i locatarii trec prin
fa]a u[ii tale.
E-adev\rat [i uneori m\ deranjeaz\ groaznic fiindc\ mai ales
la orele t`rzii fac mare t\mb\l\u c`nd urc\; ì doare undeva de
36
9/3/04
12:55 AM
Page 36
ANDR GIDE
oamenii care dorm!... Numai c\ de data asta nu putea fi dec`t el; o

auzeam pe femeie repet`ndu-i numele. Spunea... `h! mi-e [i sc`rb\
s\ spun...
Hai, d\-i drumul!
~i spunea: Vincent, iubitul meu, dragostea mea, ah! nu m\
p\r\si]i!
~i vorbea cu dumneavoastr\?
Da. Nu-i a[a c\-i foarte curios?
Zi mai departe!
Acum nu mai ave]i dreptul s\ m\ p\r\si]i. Ce-a]i vrea s\
ajung? Unde a]i vrea s\ m\ duc? Spune]i-mi ceva! Vorbi]i-mi!
{i ì spunea din nou pe nume [i repeta: Iubitul meu, iubitul meu,
cu o voce din ce `n ce mai trist\ [i din ce `n ce mai sc\zut\. Apoi
am auzit un zgomot (probabil c\ ea s-a aruncat `n genunchi).
{i el nu r\spundea nimic?
Probabil c\ el urcase ultimele trepte; am auzit u[a apartamentului `nchiz`ndu-se. Dup\ aceea ea a r\mas mult\ vreme acolo, cam
pe l`ng\ u[a mea. O auzeam pl`ng`nd.
Ar fi trebuit s\-i deschizi.
N-am `ndr\znit. Vincent ar fi fost furios dac\ ar fi [tiut c\ s`nt
la curent cu toate pove[tile lui. {i nici n-a[ fi [tiut ce s\-i spun.
Bernard se `ntoarse spre Olivier:
~n locul t\u, eu i-a[ fi deschis.
Da, fir-ar s\ fie, tu e[ti `ntotdeauna `ndr\zne]. Faci tot ce-]i
trece prin cap.
E un repro[?
Nu, te invidiez.
{i [tii cine era femeia aceea?
De unde s\ [tiu? Noapte bun\!
Ia spune... e[ti sigur c\ Georges nu ne-a auzit? [opte[te
Bernard la urechea lui Olivier. Stau am`ndoi un moment la p`nd\.
Nu. Doarme, reia Olivier cu tonul lui obi[nuit; de altminteri,
nici n-ar fi `n]eles. {tii ce l-a `ntrebat zilele trecute pe tata?... De ce...
De data asta Georges nu mai rezist\; se ridic\ pe jum\tate din
pat [i, t\indu-i vorba fratelui s\u:
T`mpitule, strig\, n-ai v\zut c\ am f\cut-o dinadins?... P\i, ce
dracu, am auzit tot ce-a]i spus mai adineauri; [i nici nu v\d de ce trebuie s\ r\m`ne]i cu gura c\scat\. ~n ceea ce-l prive[te pe Vincent, le
37
[tiam pe toate de mult\ vreme. Da acum, pui[orilor, vorbi]i mai

`ncet c\ mi-e somn. Sau t\ce]i.
Olivier se `ntoarce cu fa]a spre perete. Bernard, care nu doarme,
se uit\ prin odaia ce `n lumina lunii parc\-i mai mare. La drept
vorbind, abia o cunoa[te. Olivier nu st\ niciodat\ aici `n timpul
zilei. {i `n pu]inele ocazii c`nd Bernard a venit la el, s-au `nt`lnit `n
apartamentul de sus. Razele lunii atingeau acum picioarele patului
`n care, `n sf`r[it, Georges adormise; a auzit aproape tot ce povestise fratele s\u; are la ce s\ viseze. Deasupra patului lui Georges
deslu[e[te o mic\ etajer\, cu dou\ rafturi, pe care s`nt a[ezate c\r]ile de [coal\. Pe o mas\, l`ng\ patul lui Olivier, Bernard z\re[te o
carte de format mare. ~ntinde m`na [i o ia ca s\-i vad\ titlul: Tocqueville; dar c`nd s-o pun\ la loc, cartea cade [i zgomotul `l treze[te pe Olivier.
Ce, te-ai apucat acum s\-l cite[ti pe Tocqueville?
Mi-a `mprumutat-o Dubac.
{i-]i place?
E cam plicticos. Dar are [i lucruri foarte bune.
Ascult\! Ce faci tu mìne?
A doua zi fiind joi, liceenii au liber. Bernard se g`nde[te c\,
eventual, s-ar putea `nt`lni cu prietenul s\u. Inten]ioneaz\ s\ nu mai
mearg\ la liceu; [i pretinde c\ s-ar putea lipsi de ultimele lec]ii [i c\ va
reu[i s\ `nve]e singur pentru examen.
Mìne, spune Olivier, la unsprezece, m\ duc la gara Saint-Lazare, la trenul de Dieppe, s\-l a[tept pe unchiul meu douard, care
se `ntoarce din Anglia. Dup\-amiaz\, pe la trei, m\ `nt`lnesc cu
Dhurmer la Luvru. ~n restul timpului trebuie s\ `nv\].
Cine-i unchiul douard?
E un frate vitreg de-al mamei. E plecat de vreo [ase luni [i eu
abia `l cunosc; dar `mi place foarte mult. Nu [tie c\ vin s\-l `nt`mpin [i mi-e team\ c\ n-o s\-l recunosc. Nu seam\n\ deloc cu
ceilal]i din familie; e un om deosebit.
{i ce face?
Scrie. I-am citit aproape toate c\r]ile; dar de mult n-a mai
publicat nimic.
Scrie romane?
Da; un fel de romane.
{i de ce nu mi-ai vorbit niciodat\ de el?
38
9/3/04
12:55 AM
Page 38
ANDR GIDE
Pentru c\ ai fi vrut s\-i cite[ti c\r]ile; [i dac\ nu ]i-ar fi

pl\cut...
Ei hai, spune p`n\ la cap\t!
Ei bine, m-ar fi sup\rat. Asta-i.
{i de ce spui c\-i un om deosebit?
Nu prea [tiu. }i-am spus c\ abia `l cunosc. E mai mult un presentiment. ~mi dau seama c\ se intereseaz\ de multe lucruri care
nu-i intereseaz\ pe p\rin]ii mei [i c\ po]i vorbi cu el despre orice.
S-a `nt`mplat odat\, cu pu]in timp `nainte de plecarea lui; luase
masa la noi; [i `n timp ce vorbea cu tata, l-am sim]it c\ mereu se
uita la mine, [i asta m\ cam st`njenea; tocmai voiam s\ ies din
camer\ eram `n sufragerie [i to]i st\teau de vorb\ la cafea; iar el a
`nceput s\-l `ntrebe pe tata `n leg\tur\ cu mine, ceea ce m-a st`njenit [i mai mult; [i deodat\ tata se ridic\ s-aduc\ versurile pe care
tocmai le scrisesem [i pe care fusesem at`t de idiot s\ i le ar\t.
Versuri de-ale tale?
Bine`n]eles; doar le [tii; s`nt versurile despre care spuneai c\
seam\n\ cu Balconul. {tiam c\ nu fac dou\ parale sau, `n orice caz
nu mare lucru, [i eram foarte nec\jit de ideea tatei. O clip\, `n timp
ce tata c\uta versurile acelea, am r\mas numai noi doi `n sufragerie, unchiul douard [i cu mine, [i sim]eam cum m\ fac ro[u
ca focul; nu [tiam ce s\-i spun; a[a c\ m\ uitam pe pere]i ca [i el
de altfel; a `nceput s\-[i r\suceasc\ o ]igar\, apoi, a[a, ca s\ m\
scoat\ din `ncurc\tur\, pentru c\ a v\zut c\ ro[esc, s-a ridicat [i s-a
dus s\ priveasc\ pe fereastr\. Fluiera. {i deodat\ `mi zice: Eu s`nt
[i mai st`njenit dec`t tine. Dar cred c\ o spunea numai din amabilitate. ~n sf`r[it intr\ tata; ì d\ versurile mele unchiului douard,
care `ncepe s\ le citeasc\. Eram at`t de enervat, `nc`t, dac\ mi-ar fi
f\cut complimente cred c\ l-a[ fi `njurat. Evident c\ tata tocmai
asta a[tepta complimente; [i cum unchiul nu spunea nimic, a
`ntrebat: Ei, ce p\rere ai? Iar unchiul ì spune r`z`nd: Mi-e jen\
s\ vorbesc fa]\ de tine. Atunci tata a ie[it, r`z`nd [i el. {i c`nd am
r\mas din nou singuri, mi-a spus c\ socotea versurile mele foarte
proaste; numai c\ mie asta mi-a f\cut pl\cere; [i m-a bucurat mai mult
c`nd mi-a ar\tat cu degetul dou\ versuri, singurele care `mi pl\ceau
din tot poemul, m-a privit z`mbind [i mi-a spus: Astea s`nt bune.
Nu-i a[a c\ e nemaipomenit? {i dac-ai [ti pe ce ton mi-a vorbit! L-a[
fi s\rutat. Pe urm\, mi-a spus c\ eroarea mea consta `n faptul c\
39
porneam de la o idee, [i nu m\ l\sam `ndeajuns condus de cuvinte.

La `nceput, nu l-am `n]eles prea bine; dar acum cred c\ [tiu ce voia
s\ spun\ [i c\ are dreptate. O s\-]i explic asta alt\ dat\.
Acum `n]eleg de ce vrei s\-l `nt`mpini.
Ei, ce ]i-am povestit acum e nimic [i nici nu [tiu de ce ]i-am
povestit. Ne-am mai spus atunci `nc\ multe alte lucruri.
La unsprezece [i jum\tate ai spus? Dar de unde [tii c\ va sosi
cu trenul acela?
Pentru c\ i-a scris mamei o carte po[tal\; [i am verificat `n
Mersul trenurilor.
O s\ iei masa cu el?
O, nu, la pr`nz trebuie s\ fiu acas\. Abia o s\ am timp s\-i
str`ng m`na. Dar asta mi-ajunge... Ei, dar ia spune, `nainte s-adorm:
c`nd te mai v\d?
Abia dup\ c`teva zile. Dup\ ce-mi rezolv problemele.
Oricum... dac-a[ putea s\ te ajut cu ceva...
S\ m\ aju]i? Nu. C\ci nu-i vorba de-o joac\. {i mi s-ar p\rea c\ tri[ez. Somn u[or!
IV
Tat\l meu era un prost, dar mama avea mult\ minte,
era quietist\; era o femeie firav\ [i bl`nd\, care adesea `mi spunea: B\iete, tu o s\ ajungi `n iad. Dar
nu se am\ra deloc din pricina asta.
FONTENELLE
Nu, nu la amanta lui se ducea Vincent Molinier c`nd ie[ea pe

furi[ `n fiecare sear\. De[i merge repede, s\-l urm\rim. Din cap\tul
de sus al str\zii Notre-Dame-des-Champs, unde locuie[te, Vincent
coboar\ p`n\ `n strada Saint-Placide, care-i `n prelungirea celei
dintì; apoi `n strada du Bac, pe care se mai v\d c`]iva burghezi
`nt`rzia]i. Se opre[te `n strada Babylone, `n fa]a unei u[i care se
40
9/3/04
12:55 AM
Page 40
ANDR GIDE
deschide. Iat\-l la contele de Passavant. Dac\ n-ar veni des pe-aici,

n-ar intra cu at`ta `ndr\zneal\ `n aceast\ cas\ fastuoas\. Lacheul
care ì deschide [tie foarte bine c`t\ timiditate se ascunde sub
aplombul lui pref\cut. Vincent nu-i d\ p\l\ria, [i, cu un gest afectat, o arunc\, de departe, pe un fotoliu. Totu[i, Vincent nu vine aici
de mult\ vreme. Robert de Passavant, care se declar\ acum prietenul lui, este prietenul multora. Nu prea [tiu cum s-a cunoscut
Vincent cu el. F\r\ `ndoial\ c\ la liceu, de[i Robert de Passavant
este evident mai `n v`rst\ dec`t Vincent; nu s-au mai v\zut vreo
c`]iva ani, apoi, de cur`nd, s-au `nt`lnit iar, `ntr-o sear\ c`nd, `n mod
cu totul excep]ional, Olivier `[i `nso]ea fratele la teatru; `n antract,
le-a oferit am`ndurora `nghe]at\; aflase `n seara aceea c\ Vincent
tocmai `[i terminase externatul, c\ era nehot\r`t, ne[tiind dac\ va
profesa ca intern; sincer vorbind, [tiin]ele naturale `l atr\geau mai
mult dec`t medicina; dar fiind obligat s\-[i c`[tige existen]a... Pe
scurt, Vincent a acceptat cu drag\ inim\ oferta remuneratorie pe
care i-o f\cu pu]in dup\ aceea Robert de Passavant de a veni `n
fiecare sear\ s\ aib\ grij\ de tat\l s\u, care, dup\ o opera]ie destul
de grea, r\m\sese foarte sl\bit; trebuia s\ i se schimbe pansamentele, s\ i se fac\ sondaje complicate, injec]ii, `n sf`r[it, nu mai [tiu
ce alte lucruri care pretindeau mìni de expert. Dar, `n afar\ de
acestea, vicontele avea motivele lui secrete s\ [i-l apropie pe Vincent; iar acesta avea motivele lui s\ accepte. Motivul secret al lui
Robert vom `ncerca s\-l descoperim mai pe urm\; al lui Vincent,
iat\-l: avea mare [i urgent\ nevoie de bani. Dac\ e[ti un om de caracter [i dac\ o educa]ie s\n\toas\ ]i-a inculcat din timp sim]ul
responsabilit\]ii, nu-i faci un copil unei femei f\r\ s\ te sim]i c`t de
c`t angajat fa]\ de ea, mai cu seam\ dac\ femeia aceea [i-a p\r\sit
so]ul, ca s\ te urmeze. Vincent dusese p`n\ atunci o via]\ destul de
virtuoas\. Aventura lui cu Laura i se p\rea, dup\ cum b\tea v`ntul,
sau monstruoas\, sau foarte fireasc\. E adesea suficient s\ faci
adunarea unei anume cantit\]i de fapte, foarte simple [i fire[ti dac\
s`nt luate fiecare `n parte, pentru a ob]ine un total monstruos. ~[i
spunea de nenum\rate ori acest lucru, `n timp ce se plimba de unul
singur, dar cu asta nu rezolva nimic. F\r\ discu]ie c\ nu s-a g`ndit
niciodat\ c\ o va `ntre]ine definitiv pe aceast\ femeie, c\s\torindu-se
cu ea dup\ divor] sau tr\ind cu ea f\r\ s\ se c\s\toreasc\; era silit
s\ recunoasc\ cinstit c\ nu sim]ea pentru ea o mare dragoste; dar
41
[tia c\ st\ la Paris f\r\ s\ aib\ din ce tr\i; [i c\ lui ì datora situa]ia
ei disperat\: era obligat deci s\-i dea acest prim ajutor precar, pe
care cu mare greutate putea s\ i-l asigure ast\zi mai pu]in dec`t
ieri, [i cu mult mai pu]in dec`t `n zilele precedente. Pentru c\ s\pt\m`na trecut\ mai avea cei cinci mii de franci pe care cu greu [i cu
multe sacrificii maic\-sa ì pusese deoparte pentru a-i facilita `nceputul carierei; cei cinci mii de franci ar fi fost de ajuns, c`nd
amanta lui avea s\ nasc\, pentru `ntre]inerea ei `ntr-o clinic\ [i
primele nevoi ale copilului. Dar de sfatul c\rui demon ascultase el
atunci? ~n g`nd, suma ì [i fusese `nm`nat\ acelei femei, c\reia ì era
destinat\, [i, dac\ ar fi sustras ceva, s-ar fi sim]it vinovat ce demon
i-a [optit `ns\, `ntr-o anume sear\, c\, probabil, ar fi insuficient\? Nu,
n-a fost Robert de Passavant. Robert nu spusese nimic `n aceast\
privin]\; numai c\ propunerea lui de a-l duce pe Vincent `ntr-un
tripou a fost f\cut\ chiar `n seara aceea. Iar Vincent acceptase.
Perfidia acelui tripou consta `n aceea c\ acolo totul se petrecea
`ntre oameni de lume, `ntre amici. Robert `l prezent\ pe prietenul
s\u Vincent unora [i altora. Luat pe nea[teptate, Vincent nu se putu
av`nta `n joc, `n seara aceea. Avea la el o sum\ foarte mic\ [i refuz\
cele c`teva bancnote pe care vicontele se oferise s\ i le dea cu
`mprumut. Dar, cum c`[tiga, regret\ c\ nu riscase mai mult [i `[i
promise s\ revin\ a doua zi.
De-acum toat\ lumea de aici te cunoa[te; nu mai e nevoie s\
te `nso]esc, ì spuse Robert.
Erau la Pierre de Brouville, c\ruia `n mod obi[nuit i se spunea
Pedro. ~ncep`nd din acea sear\, Robert de Passavant `[i puse
ma[ina la dispozi]ia noului s\u prieten. Vincent sosea pe la orele
unsprezece, st\tea de vorb\ un sfert de ceas cu Robert, fum`nd o
]igar\, urca la primul etaj, unde r\m`nea cu contele c`teodat\ mai
mult, alt\ dat\ mai pu]in, dup\ toanele acestuia [i dup\ cum se
sim]ea mai bine sau mai prost; apoi automobilul `l ducea la Pedro
`n strada Saint-Florentin, de unde `l lua dup\ o or\ [i `l conducea,
nu chiar p`n\ acas\, c\ci se temea s\ nu atrag\ aten]ia alor s\i, ci
p`n\ la cea mai apropiat\ r\sp`ntie.
Alalt\ieri noapte, Laura Douviers, a[ezat\ pe treptele sc\rii care
duce spre apartamentul familiei Molinier, `l a[teptase pe Vincent
p`n\ la orele trei; abia atunci se `ntorsese acas\. De fapt, `n noaptea
aceea Vincent nu fusese la Pedro. Nu mai avea ce s\ piard\. De
42
9/3/04
12:55 AM
Page 42
ANDR GIDE
dou\ zile, din cei cinci mii de franci nu-i mai r\m\sese nici o centim\. O [i avertizase pe Laura; ì scrisese c\ nu mai putea face
nimic pentru ea; c\ o sf\tuia s\ se `ntoarc\ la so]ul sau la tat\l ei; s\
m\rturiseasc\ tot. Numai c\ Laurei m\rturisirea i se p\rea imposibil\ [i nici nu se putea g`ndi la o asemenea eventualitate cu s`nge
rece. Mustr\rile amantului nu trezeau `n ea dec`t indignare, iar
aceast\ indignare n-o p\r\sea dec`t pentru a face loc disper\rii. ~n
aceast\ stare o g\sise Vincent. Ea voise s\-l re]in\; el se smulsese
din bra]ele ei. Desigur, trebuise s\ fac\ un efort de voin]\, pentru c\
era un om sensibil; dar fiind mai mult `nclinat spre voluptate dec`t
`ndr\gostit, `[i f\cuse cu u[urin]\ din duritate o datorie. N-a r\spuns rug\min]ilor [i lacrimilor ei; [i, a[a cum Olivier, care ì auzise, i-a povestit ulterior lui Bernard, Laura a r\mas, dup\ ce
Vincent a `nchis u[a `n urma lui, pr\bu[it\ pe trepte, hohotind mult\ vreme `n bezn\.
De atunci, din noaptea aceea, au trecut mai bine de patruzeci [i
opt de ore. Cu o sear\ `n urm\, Vincent nu s-a mai dus la Robert de
Passavant, al c\rui tat\ p\rea c\ s-a `ns\n\to[it. ~n aceast\ sear\
`ns\, o telegram\ `l chemase din nou. Robert voia s\-l vad\. C`nd
Vincent intr\ `n camera aceea `n care Robert st\tea de obicei,
servindu-i drept birou [i fumoar, [i pe care [i-o amenajase [i `mpodobise dup\ propriul gust, Robert ì `ntinse neglijent m`na, peste
um\r, f\r\ s\ se ridice.
Robert scrie. E a[ezat `n fa]a unui birou acoperit cu c\r]i. ~n fa]a
lui, u[a cu geamuri care d\ `n gr\din\ e deschis\ spre clarul de
lun\. Vorbe[te f\r\ s\ se `ntoarc\:
{tii la ce scriu acum?... Dar n-o s\ spui nim\nui... da? ~mi
promi]i?... Un manifest pentru primul num\r al revistei lui Dhurmer.
Fire[te c\ n-o s\-l semnez... cu at`t mai mult cu c`t `mi fac propriul
elogiu... {i apoi, fiindc\ oricum se va descoperi c\ eu s`nt cel care o
comanditeaz\, prefer s\ nu se [tie prea repede c\-i s`nt [i colaborator. A[a c\ nici un cuv`nt! Dar parc\ mi-ai spus c\ t`n\rul dumitale
frate scrie, nu-i a[a? Cum ziceai c\-l cheam\?
Olivier, spune Vincent.
Olivier, da, uitasem... Dar nu sta `n picioare! Ia loc `n fotoliu!
Nu ]i-e frig? S\ `nchid u[a?... Mi se pare c\ face versuri, nu-i a[a?
Ar trebui s\-mi aduc\ vreo c`teva. Fire[te c\ nu promit nimic... dar,
oricum, m-ar mira s\ fie proaste. Fratele dumitale pare foarte
43
inteligent. {i apoi se simte c\ e foarte la curent. A[ vrea s\ stau de

vorb\ cu el. Spune-i s\ vin\ pe la mine. Ce zici? Pot conta pe dumneata? Vrei o ]igar\? ì `ntinde cutia lui de argint.
Cu pl\cere.
{i-acum ascult\-m\, Vincent; trebuie s\-]i vorbesc foarte
serios. Te-ai purtat ca un copil, seara trecut\... [i eu, de altfel. Nu
spun c-am gre[it duc`ndu-te la Pedro; dar m\ simt oarecum
r\spunz\tor de banii pe care i-ai pierdut. ~mi spun c\ eu te-am f\cut
s\-i pierzi. Nu [tiu dac\ asta se poate numi remu[care, dar `ncepe
s\-mi tulbure somnul [i digestia, pe cuv`ntul meu! {i-apoi m\
g`ndesc la biata femeie de care mi-ai vorbit... Dar asta-i o alt\
poveste; nu m\ amestec; e ceva sf`nt. Ceea ce vreau s\-]i spun e c\
doresc, vreau, da, indiscutabil, s\-]i pun la dispozi]ie o sum\
echivalent\ cu aceea pe care ai pierdut-o. Cinci mii de franci, nu-i
a[a? {i pe care s-o joci din nou. Aceast\ sum\, repet, consider c\
eu te-am f\cut s-o pierzi; c\ deci ]i-o datorez; a[a c\ n-ai de ce s\-mi
mul]ume[ti. Mi-o restitui, dac\ vei c`[tiga. Dac\ nu, at`ta pagub\
pentru mine! Dar vom fi chit. Du-te la Pedro `n seara asta, ca [i
cum nimic nu s-ar fi `nt`mplat. Vei merge cu ma[ina, care dup\
aceea se va `ntoarce aici, ca s\ m\ duc\ la Lady Griffith, unde o s\
te rog s\ vii [i dumneata. Ne-am `n]eles, nu-i a[a? Ma[ina se va
`ntoarce s\ te ia de la Pedro.
Deschide un sertar, din care scoate cinci mii de franci [i-i d\ lui
Vincent:
Hai, repede...
{i tat\l dumitale...
Ah! am uitat s\-]i spun: a murit acum... Scoate ceasul din buzunar [i exclam\: Ei dr\cie, ce t`rziu s-a f\cut! ~n cur`nd e miezul
nop]ii! La revedere... Pleac\ repede: Da, cam acum patru ore.
Toate acestea s`nt spuse f\r\ nici o precipitare, ci, dimpotriv\,
oarecum nep\s\tor.
{i nu r\mì s\...
S\-l priveghez? `l `ntrerupe Robert. Nu, asta e treaba fratelui
meu mai mic; e sus, `mpreun\ cu b\tr`na lui bon\, care se `n]elegea
cu defunctul mai bine dec`t mine.
{i cum Vincent continu\ s\ stea nemi[cat, reia:
Ascult\, dragul meu prieten, n-a[ vrea s\-]i par cinic, dar am
oroare de sentimente de comand\. Mi-am confec]ionat [i eu, `n
44
9/3/04
12:55 AM
Page 44
ANDR GIDE
inim\, pentru tat\l meu, o dragoste filial\ pe m\sur\, dar care chiar
de la `nceput mi-a devenit cam larg\, a[a c\ a trebuit s-o str`mtez.
Toat\ via]a lui, b\tr`nul nu mi-a oferit dec`t necazuri, constr`ngeri
[i nepl\ceri. {i dac\ i-a mai r\mas un dram de dragoste `n inim\, e
c`t se poate de sigur c\ nu-mi era rezervat\ mie. Primele mele elanuri fa]\ de el, de pe vremea c`nd nu [tiam ce este re]inerea, nu
mi-au atras dec`t bruftuluieli care m-au `nv\]at minte. Ai v\zut [i
singur, c`nd `l `ngrijeai... }i-a mul]umit vreodat\? S-a uitat m\car
`n treac\t la dumneata sau ]i-a z`mbit m\car o dat\? Totdeauna a
crezut c\ totul i se datoreaz\. Oh! era ceea ce se nume[te un caracter. Am impresia c\ pe mama a f\cut-o s\ sufere foarte mult, de[i a
iubit-o, dac\ a iubit cu adev\rat vreodat\. Cred c\ i-a f\cut pe to]i
din jurul lui s\ sufere, pe oamenii din preajm\-i, cìnii, caii [i
amantele; pe prieteni nu, c\ nu a avut nici unul. Era, cred, un om
de mare valoare `n patria sa, cum se spune; dar n-am reu[it
niciodat\ s\ aflu `n ce consta aceast\ valoare. Era foarte inteligent,
e cert. La drept vorbind, aveam [i mai am `nc\ pentru el o anume
admira]ie. Ceea ce nu `nseamn\ `ns\ c\ acum o s\-mi scot
batista... c\ o s\-mi storc ni[te lacrimi... nu, nu mai s`nt copil. Hai!
Pleac\ repede [i peste o or\ ne vedem la Lilian. Cum? te sim]i
jenat c\ nu e[ti `n smoching? Ce prostie! Dar de ce? Doar vom fi
singuri. Iat\, `]i promit c\ voi r\m`ne [i eu `n veston. Aprinde-]i o
]igar\ `nainte de plecare [i trimite-mi ma[ina c`t mai repede; dup\
aceea va veni s\ te ia.
~l privi pe Vincent plec`nd, ridic\ din umeri, apoi se duse `n
camera lui, pentru a-[i `mbr\ca haina de sear\, care-l a[tepta `ntins\
pe o sofa.
~ntr-o camer\ de la primul etaj, b\tr`nul conte z\cea pe patul
mortuar. I s-a pus un crucifix pe piept, dar s-a omis s\ i se a[eze
mìnile cruci[. O barb\ de c`teva zile `ndulcea contururile b\rbiei
lui voluntare. Ridurile transversale care-i br\zdau fruntea, sub p\rul
cenu[iu ridicat ca o perie, p\reau mai ad`nci [i parc\ mai destinse.
Ochii-i s`nt `nfunda]i sub arcadele spr`ncenelor, n\p\dite de dou\
smocuri de p\r. Tocmai pentru c\ n-o s\-l mai vedem, `l contemplu
acum mai `ndelung. La c\p\tìul patului e un fotoliu pe care [edea
Sraphine, b\tr`na bon\. Iat-o c\ s-a ridicat. Se apropie de o mas\
pe care o lamp\ cu ulei, de mod\ veche, lumineaz\ foarte slab
45
`nc\perea. Un abajur concentreaz\ lumina asupra c\r]ii pe care o cite[te t`n\rul Gontran...
S`nte]i obosit, domnule Gontran! A]i face mai bine s\ merge]i
la culcare.
Gontran ridic\ o privire foarte bl`nd\ spre Sraphine. P\rul lui
blond, pe care [i-l `ndep\rteaz\ de pe frunte, ì at`rn\ `n [uvi]e peste
t`mple. Are cincisprezece ani [i fa]a lui, aproape feminin\, nu
exprim\ `ns\ dec`t duio[ie [i dragoste.
Da, [i tu ce faci? C\ci tu ar trebui s\ dormi, draga mea Fine!
~nc\ din noaptea trecut\ ai stat mereu treaz\.
Oh! eu m-am obi[nuit s\ stau de veghe; [i-apoi am dormit `n
timpul zilei, pe c`nd dumneavoastr\...
Nu, las\! Nu m\ simt obosit. {i `mi face bine s\ stau aici, ca
s\ meditez [i s\ citesc. L-am cunoscut at`t de pu]in pe tata; cred c\ l-a[
uita cu des\v`r[ire dac\ acum nu l-a[ privi bine. O s\-l veghez p`n\
se va face ziu\. Spune-mi, Fine, de c`t\ vreme e[ti la noi?
S`nt aici din anul de dinaintea na[terii dumneavoastr\; [i
dumneavoastr\ ve]i avea `n cur`nd [aisprezece ani.
O ]ii bine minte pe mama?
Dac-o ]in minte pe mama dumneavoatr\? Auzi vorb\! Asta-i
ca [i cum m-a]i `ntreba dac\ [tiu cum m\ cheam\. De bun\ seam\
c\-mi aduc aminte de mama dumneavoastr\.
{i eu mi-o amintesc pu]in, dar nu prea bine... n-aveam dec`t
cinci ani c`nd a murit. Spune-mi... tata st\tea de vorb\ cu ea?
Depindea de zile. C\ci n-a fost niciodat\ prea vorb\re] tat\l
dumneavoastr\; [i nu-i pl\cea ca altul s\-i adreseze primul cuv`ntul. Dar oricum, vorbea ceva mai mult dec`t `n anii ace[tia din
urm\. {i-apoi, [ti]i ce, eu cred c\ e mai bine s\ nu r\scolim amintirile [i s\-l l\s\m pe bunul Dumnezeu s\ le judece pe toate.
Crezi, `ntr-adev\r, c\ bunul Dumnezeu se va ocupa de toate
astea, draga mea Fine?
P\i, cine altul, dac\ nu bunul Dumnezeu?
Gontran `[i lipe[te buzele de m`na aspr\ a lui Sraphine:
{tii ce trebuie s\ faci acum? S\ mergi s\ te culci. ~]i promit
c\ te trezesc de `ndat\ ce se va lumina de ziu\; [i-atunci o s\ m\
duc eu la culcare. Te rog.
De `ndat\ ce Sraphine `l l\s\ singur, Gontran se arunc\ `n
genunchi la picioarele patului; `[i cufund\ fruntea `n a[ternut, dar
46
9/3/04
12:55 AM
Page 46
ANDR GIDE
nu reu[e[te s\ pl`ng\; nici un imbold nu-i r\scole[te inima. Ochii-i

r\m`n cu disperare usca]i. Atunci se ridic\. Se uit\ la fa]a aceea
impasibil\. E o clip\ solemn\ [i el ar vrea s\ `ncerce un sim]\m`nt
sublim [i rar, s\ aud\ o comunicare de pe cel\lalt t\r`m, s\-[i av`nte
g`ndirea `n zone eterice, suprasensibile dar g`ndirea lui r\m`ne
ag\]at\ de p\m`nt. Prive[te mìnile livide de mort [i se `ntreab\ c`t\
vreme `nc\ unghiile vor mai continua s\ creasc\. E surprins v\z`nd
c\ mìnile nu s`nt `ncruci[ate. Ar vrea s\ se apropie, ca s\ le `mpreune [i s\ a[eze `ntre ele crucifixul. Da, e o idee bun\. Se g`nde[te
c\ Sraphine va fi foarte mirat\ c`nd va vedea mortul cu mìnile
`mpreunate [i se amuz\ chiar de pe acum de uimirea ei; apoi imediat se dispre]uie[te pentru c\ acest g`nd l-a amuzat. Totu[i, se
apleac\ asupra patului. Apuc\ bra]ul mortului, bra]ul cel mai
`ndep\rtat de el; care e ]eap\n [i refuz\ s\ se `ndoaie. Gontran vrea
s\-l for]eze, dar se mi[c\ tot corpul. Apuc\ cel\lalt bra]; \sta pare a
fi mai suplu. Gontran aproape c\ reu[e[te s\ a[eze m`na la locul
cuvenit; ia crucifixul [i `ncearc\ s\-l strecoare [i s\-l men]in\ `ntre
degetul mare [i celelalte degete; dar contactul cu aceast\ carne rece
ì provoac\ o stare de sf`r[eal\. Are impresia c\ i se va face r\u. Ar
vrea s-o cheme pe Sraphine. Se `ndep\rteaz\ de pat, l\s`nd crucifixul s\ alunece pe cear[aful [ifonat, iar bra]ul s\ recad\ inert la
locul de unde-l ridicase; [i `n marea lini[te funebr\, aude deodat\
un brutal Dumnezeii Dumnezeilor, care `l umple de spaim\, ca [i
cum un altul... Se `ntoarce; dar nu: e singur. {i chiar din gura lui a
]`[nit aceast\ `njur\tur\ sonor\. Apoi se a[az\ din nou [i se cufund\
`n lectur\.
V
Era un suflet [i un trup `n care nu intr\ nici un ghimpe.
SAINTE-BEUVE
Lilian se ridic\ pe jum\tate [i atinse cu v`rful degetelor p\rul

castaniu al lui Robert:
47
~ncepi s\ chele[ti, dragul meu. Fii atent: abia ai `mplinit treizeci de ani. Calvi]ia o s\-]i vin\ foarte prost. Prea iei via]a `n serios.
Robert `[i ridic\ fa]a spre ea [i o prive[te z`mbind:
Nu c`nd s`nt l`ng\ dumneata, te asigur.
I-ai spus lui Molinier s\ vin\ [i el aici?
Da; din moment ce mi-ai cerut.
{i... i-ai `mprumutat bani?
Cinci mii de franci, ]i-am spus pe care iar o s\-i piard\ la Pedro.
Dar de ce crezi c-o s\-i piard\?
S`nt sigur. L-am v\zut din prima sear\. Joac\ anapoda.
A avut timp s\ `nve]e... Pariem c\ `n seara asta va c`[tiga?
Dac\ vrei.
Oh! dar te rog s\ nu accep]i pariul ca o peniten]\. ~mi place ca
tot ce se face s\ fie f\cut f\r\ constr`ngere.
Nu te sup\ra. Ne-am `n]eles. ~n cazul `n care c`[tig\, dumitale `]i
va restitui banii. Dac\ pierde, mi-i `napoiezi dumneata. ~]i convine?
Ea ap\s\ pe butonul unei sonerii:
Adu-ne Tokay [i trei pahare. {i dac\ se `ntoarce numai cu
cei cinci mii de franci, ì l\s\m lui, nu-i a[a? Adic\ dac\ nici nu
pierde, nici nu c`[tig\...
Asta nu se `nt`mpl\ niciodat\. E curios `ns\ c`t de mult te
interesezi de el.
E curios c\ nu-l g\se[ti interesant.
Pentru dumneata e interesant, fiindc\ e[ti `ndr\gostit\ de el.
E adev\rat, dragul meu. Dumitale `]i pot m\rturisi acest lucru.
Dar nu din pricina asta m\ intereseaz\. C`nd m\ `ndr\gostesc de
cineva, de obicei `ncepe s\ m\ lase rece.
Reap\ru servitorul aduc`nd, pe o tav\, vinul [i paharele.
Vom bea `n primul r`nd pentru pariu; apoi vom bea din nou
`mpreun\ cu c`[tig\torul.
Valetul le turn\ vin [i ei ciocnir\.
Mie, Vincent \sta al dumitale mi se pare cam plicticos.
Eh! Vincent al meu!... Ca [i cum nu pentru dumneata l-ai fi
adus aici. {i-apoi te sf\tuiesc s\ nu mai spui peste tot c\ te plictise[te. S-ar `n]elege prea u[or de ce-l frecventezi.
Robert, `ntorc`ndu-se pu]in, `[i lipi buzele de piciorul gol al lui
Lilian, care [i-l retrase imediat, ascunz`ndu-[i-l sub evantaiul de
l`ng\ ea.
48
9/3/04
12:55 AM
Page 48
ANDR GIDE
Ar trebui s\ ro[esc? spune el.

C`nd e[ti cu mine, nu trebuie s\ te str\duie[ti. Fiindc\ oricum
n-ai reu[i.
~[i goli paharul, apoi:
M\ obligi s\-]i spun, dragul meu, c\ ai toate calit\]ile unui om
de litere: e[ti vanitos, ipocrit, ambi]ios, versatil, egoist...
M\ cople[e[ti.
Da, toate astea s`nt fermec\toare. Dar n-o s\ fii niciodat\ un
bun romancier.
Pentru c\?...
Pentru c\ nu [tii s\ ascul]i.
Mi se pare c\ ascult tot ce spui dumneata.
Ei, las\; el, care nu e un literat, [tie mult mai bine s\ m\
asculte. Iar c`nd s`ntem `mpreun\, mai degrab\ eu s`nt aceea care
ascult\.
Dar el aproape nici nu [tie s\ vorbeasc\.
Asta pentru c\ dumneata vorbe[ti tot timpul. Te cunosc: nu-l
la[i s\ scoat\ o vorb\.
{tiu dinainte ce mi-ar putea spune.
Crezi? Cuno[ti povestea lui cu femeia aceea?
Ah! pentru mine afacerile sentimentale s`nt cele mai plicticoase.
Mie `mi place chiar [i-atunci c`nd vorbe[te despre [tiin]ele
naturii.
{tiin]ele naturii s`nt [i mai plicticoase dec`t afacerile sentimentale. Am impresia c\ ]i-a ]inut o prelegere.
M\car de-a[ putea s\-]i redau ce mi-a spus... E pasionant,
dragul meu. Mi-a povestit o gr\mad\ de lucruri despre animalele
marine. Iar pe mine m-au interesat `ntotdeauna vie]uitoarele
m\rii. {tiai c\ `n America se construiesc acum vapoare cu ferestre pe laturi, ca s\ po]i vedea de jur `mprejur, `n fundul oceanului? Se pare c\ e ceva minunat. Se pot vedea corali vii [i... [i...
cum le zice? madreporari, spongieri, alge, bancuri de pe[ti.
Vincent spune c\ exist\ soiuri de pe[ti care mor c`nd apa devine
prea s\rat\ sau mai pu]in s\rat\, `n timp ce al]ii, dimpotriv\,
suport\ varia]iile de salinitate [i stau pe marginea curen]ilor,
acolo unde apa devine mai pu]in s\rat\, [i-i m\n`nc\ pe primii
c`nd ì las\ puterile. Ar trebui s\-l rogi s\-]i vorbeasc\... Te asigur c\ e foarte interesant. C`nd vorbe[te devine extraordinar. Nu-l
49
mai cuno[ti... Dar dumneata nu [tii s\-l faci s\ vorbeasc\... E ca

atunci c`nd vorbe[te despre povestea lui cu Laura Douviers... Da,
a[a o cheam\ pe femeia aceea... {tii cum a cunoscut-o?
}i-a spus?
Mi-a spus totul. {tii foarte bine, fiorosule! {i ì m`ngìe fa]a
cu penele evantaiului `nchis. }i-ai putut `nchipui c\, din seara
c`nd l-ai adus prima oar\ aici, a venit `n fiecare zi s\ m\ vad\?
~n fiecare zi! Nu, `ntr-adev\r, n-a[ fi b\nuit.
~ntr-a patra, n-a mai rezistat; mi-a povestit totul. {i dup\
aceea, `n fiecare zi mai ad\uga c`te un am\nunt.
{i nu te plictisea? E[ti fenomenal\.
}i-am spus c\-l iubesc. {i `l apuc\ de bra] cu emfaz\.
Iar el... el o iube[te pe femeia aceea?
Lilian `ncepu s\ r`d\:
O iubea. Oh! la `nceput a trebuit s\ las impresia c\ ea m\
intereseaz\ foarte mult. A trebuit chiar s\ pl`ng `mpreun\ cu el. {i
totu[i eram groaznic de geloas\. Acum nu mai s`nt. S\ vezi cum a
`nceput povestea; erau am`ndoi la Pau, `ntr-o cas\ de s\n\tate, un
sanatoriu, unde au fost trimi[i [i unul, [i cel\lalt, fiindc\ medicii
sus]ineau c\ s`nt tuberculo[i. De fapt, bolnav nu era nici unul.
Am`ndoi credeau `ns\ c\ s`nt `ntr-o stare foarte grav\. ~nc\ nu se
cuno[teau. S-au v\zut pentru prima oar\ odat\, c`nd s-a `nt`mplat s\
stea `ntin[i, unul l`ng\ altul, pe terasa unei gr\dini, fiecare `ntr-un
[ezlong, printre al]i bolnavi care st\teau la aer, c`t era ziua de
lung\, ca s\ se vindece. Cum se credeau condamna]i, [i-au b\gat `n
cap c\ orice ar face, pentru ei nu poate avea nici o consecin]\. El ì
repeta mereu c\ nici unul, nici cel\lalt nu mai are de tr\it dec`t o
lun\; [i era prim\var\. Ea venise acolo singur\. So]ul ei e un profesora[ de francez\ `n Anglia. Ea l-a p\r\sit ca s\ vin\ la Pau. Era
m\ritat\ de trei luni. El a trebuit s\ fac\ sacrificii uria[e ca s-o trimit\ acolo. ~i scria zilnic. Ea era dintr-o familie foarte onorabil\;
foarte bine crescut\, foarte rezervat\, foarte timid\. Iar acolo... Nu
prea [tiu ce a putut Vincent s\-i spun\, dar `ntr-a treia zi i-a m\rturisit c\, de[i s-a culcat cu so]ul ei, nu [tia `nc\ ce-i pl\cerea.
{i el ce i-a spus?
El i-a luat m`na, care at`rna al\turi de [ezlongul ei, [i [i-a
lipit-o `ndelung de buze.
{i dumneata ce-ai spus c`nd ]i-a povestit toate astea?
50
9/3/04
12:55 AM
Page 50
ANDR GIDE
Eu! A fost `ngrozitor... Imagineaz\-]i c\ m-a cuprins un r`s

nebun. N-am putut s\ m\ ab]in [i nici nu puteam s\ m\ mai
opresc... {i-mi venise s\ r`d nu at`t de ceea ce-mi spunea, c`t de
mimica interesat\ [i consternat\ pe care o compusesem anume
pentru a-l convinge s\ continue. M\ temeam s\ nu par prea
amuzat\. {i, la urma urmelor, totul era foarte frumos [i foarte
trist. Iar el era at`t de emo]ionat `n timp ce vorbea! P`n\ atunci n-a
povestit nim\nui despre aceast\ `nt`mplare. Fire[te c\ p\rin]ii lui
nu [tiu nimic.
Dumneata ar trebui s\ scrii romane.
Ei da! M\car dac\ a[ [ti `n ce limb\!... Fiindc\ n-a[ reu[i s\
m\ decid `ntre rus\, englez\ [i francez\. ~n sf`r[it, `n noaptea
urm\toare, s-a dus la noua sa prieten\ `n camer\ [i acolo i-a ar\tat
tot ceea ce so]ul ei nu reu[ise s-o `nve]e, [i am impresia c\ a `nv\]at-o foarte bine. Numai c\ ei fiind convin[i c\ nu mai au dec`t
foarte pu]in de tr\it, fire[te c\ n-au luat nici o precau]ie [i fire[te c\,
dup\ pu]in timp, dragostea av`nd [i ea un cuv`nt de spus, au `nceput s\ se simt\ mult mai bine [i unul, [i cel\lalt. C`nd ea [i-a dat
seama c\ e `ns\rcinat\, au r\mas am`ndoi `ncremeni]i. Asta s-a
`nt`mplat luna trecut\. ~ncepuser\ c\ldurile. La Pau, vara e insuportabil\. S-au `ntors am`ndoi la Paris. So]ul ei crede c\ ea e la
p\rin]ii ei, care conduc un pension pe l`ng\ Gr\dina Luxembourg;
dar ea n-a avut curajul s\ dea ochii cu ei, iar ace[tia o cred la Pau;
p`n\ la urm\ `ns\, se vor descoperi toate. La `nceput, Vincent a
jurat c\ n-o va p\r\si: i-a propus s\ plece `mpreun\ undeva,
departe, `n America sau `n Oceania. Dar aveau nevoie de bani. Tocmai atunci te-a `nt`lnit [i a `nceput s\ joace.
Mie nu mi-a povestit nimic din toate astea.
Iar eu te rog ca nu cumva s\-i spui c\ ]i-am vorbit de el!...
Se opri, tr\g`nd cu urechea:
Credeam c\ e el... Mi-a spus c\ pe drum, de la Pau la Paris,
avea impresia c\ ea o s\ `nnebuneasc\. Abia de cur`nd `n]elesese c\
e `ns\rcinat\. St\tea `n fa]a lui, `n compartiment; erau numai ei doi.
De diminea]\ ea nu scosese un cuv`nt; a trebuit s\ se ocupe el singur de toate, pentru plecare; ea n-a mi[cat un deget; p\rea c\ nu
mai e con[tient\ de nimic. El i-a luat mìnile `ntr-ale lui; dar ea
avea o privire fix\, r\t\cit\, se uita drept `nainte, parc\ f\r\ s\-l
vad\, [i buzele i se mi[cau `ntruna. S-a aplecat spre ea. Zicea: Un
51
amant! Un amant. Am un amant. Repeta asta pe acela[i ton; [i

mereu revenea acela[i cuv`nt, de parc\ n-ar mai fi cunoscut altele...
Te asigur, dragul meu, c\ atunci c`nd mi-a spus povestea asta, n-am
mai avut deloc poft\ de r`s. ~n via]a mea n-am auzit ceva mai patetic. Oricum `ns\, mi-am dat seama c\, pe m\sur\ ce vorbea, se
deta[a de toate acestea. S-ar fi zis c\ sentimentele-i zboar\ o dat\
cu vorbele. S-ar fi zis c\ mi-e recunosc\tor fiindc\ emo]ia mea o
`nlocuie[te oarecum pe a sa.
Nu [tiu cum ai spune asta `n rus\ sau `n englez\, dar te asigur
c\ `n francez\ e foarte bine.
Mul]umesc. {tiam. Abia dup\ aceea a `nceput s\-mi vorbeasc\ despre [tiin]ele naturale; iar eu am `ncercat s\-l conving c\
ar fi monstruos s\-[i sacrifice cariera pentru dragoste.
Cu alte cuvinte, l-ai sf\tuit s\-[i sacrifice dragostea. {i te-ai
oferit s\-i `nlocuie[ti aceast\ dragoste?
Lilian nu r\spunse.
De data asta cred c\ e el, relu\ Robert, ridic`ndu-se... Repede,
`nc\ un cuv`nt `nainte de a intra. Tat\l meu a murit acum c`teva ore.
Ah! f\cu ea cu simplitate.
Cum ]i s-ar p\rea dac\ ai deveni contes\ de Passavant?
Lilian se l\s\ brusc pe spate, r`z`nd `n hohote:
Dar, dragul meu... `mi amintesc foarte bine c\ am uitat un so]
`n Anglia. Cum! Nu ]i-am spus `nc\?
Poate c\ nu.
Exist\ pe undeva un Lord Griffith.
Contele de Passavant, care nu crezuse niciodat\ `n autenticitatea
titlului prietenei sale, z`mbi. Aceasta relu\:
Spune-mi, te rog, nu-i a[a c\-mi propui s\ ne c\s\torim pentru a-]i masca felul dumitale de via]\? Ei bine, nu, dragul meu! S\
r\m`nem a[a cum s`ntem. Prieteni, vrei? [i-i `ntinse m`na, pe care el
o s\rut\.
Eram sigur, fir-ar s\ fie, strig\ Vincent intr`nd. Tr\d\torul s-a
`mbr\cat `n hain\ de sear\.
Da, ]i-am promis c\ voi r\m`ne `n veston, ca s\ nu te sim]i
dumneata prost, spune Robert. Iart\-m\ te rog, drag\ prietene, dar
mi-am adus aminte subit c\ s`nt `n doliu.
52
9/3/04
12:55 AM
Page 52
ANDR GIDE
Vincent era m`ndru; totul `n el tr\da triumful, bucuria. La

intrarea lui, Lilian s\ri de la locul ei. ~l privi o clip\ `n ochi, apoi
se av`nt\ voioas\ spre Robert [i `ncepu s\-l loveasc\ `n spinare
cu pumnii, s\lt`nd, dans`nd [i strig`nd (Lilian m\ cam agaseaz\
c`nd face pe copila):
A pierdut pariul! A pierdut pariul!
Ce pariu? `ntreb\ Vincent.
A pariat c\ ve]i pierde din nou. Haide, repede, spune]i c`t
a]i c`[tigat?
Am avut curajul extraordinar, virtutea de a m\ opri la cincizeci
de mii [i de a nu mai juca.
Lilian scoase un z`mbet de pl\cere:
Bravo! Bravo! Bravo! strig\ ea. Apoi s\ri de g`tul lui Vincent,
care sim]i de-a lungul trupului s\u suple]ea acelui corp arz\tor cu
un ciudat miros de santal, iar Lilian `l s\rut\ pe frunte, pe obraji, pe
buze. Cl\tin`ndu-se, Vincent se desprinse din str`nsoare. Scoase din
buzunar un teanc de bancnote.
Iat\, `]i restitui banii pe care mi i-ai avansat, spune el, `ntinz`ndu-i lui Robert cinci bancnote.
Acum i le datorezi lui Lady Lilian.
Robert ì d\du bancnotele, pe care ea le arunc\ pe divan.
G`fìa. Se duse la teras\, ca s\ respire pu]in aer. Era ceasul
`n[el\tor, `ndoielnic, atunci c`nd se sf`r[e[te noaptea [i diavolul
`[i face socotelile. Afar\ nu se auzea nici un zgomot. Vincent se
a[ezase pe divan. Lilian se `ntoarse spre el [i, pentru prima oar\,
`l tutui:
Te-ai g`ndit ce-o s\ faci cu banii?
El `[i lu\ capul `n mìni [i spuse `ntr-un fel de hohot:
Nu mai [tiu.
~n timp ce Lilian se apropie de el, Vincent `[i `n\l]\ capul, iar ea
ì puse m`na pe frunte; ochii lui erau usca]i [i arz\tori.
P`n\ te hot\r\[ti, o s\ bem `mpreun\, spuse ea, [i umplu trei
pahare cu Tokay.
Dup\ ce b\ur\:
Acum l\sa]i-m\! E t`rziu [i s`nt fr`nt\. ~i conduse p`n\ `n anticamer\, apoi, cum Robert trecuse `nainte, ea strecur\ `n m`na lui
Vincent un mic obiect de metal [i-i [opti:
Ie[i `mpreun\ cu el [i `ntoarce-te dup\ un sfert de or\.
53
~n anticamer\ mo]\ia un valet, pe care ea-l scutur\ de bra]:

F\-le lumin\ domnilor p`n\ jos.
Scara era `ntunecoas\, dar ar fi fost simplu s\ aprind\ becul
electric; numai c\ Lilian ]inea ca `ntotdeauna un servitor s\-i vad\
oaspe]ii plec`nd.
Lacheul aprinse lum`n\rile dintr-un candelabru mare pe care-l
]inea ridicat `n fa]a sa, preced`ndu-i pe Robert [i pe Vincent pe
scar\. Automobilul lui Robert a[tepta `n fa]a u[ii, pe care lacheul o
`nchisese `n urma lor.
Eu cred c-o s\ merg pe jos. Simt nevoia s\ umblu ca s\-mi
reg\sesc echilibrul, spuse Vincent, c`nd cel\lalt deschise portiera
ma[inii [i-i f\cu semn s\ urce.
Chiar nu vrei s\ te conduc? Brusc, Robert apuc\ m`na st`ng\ a
lui Vincent, pe care acesta o ]inea str`ns\. Deschide palma! Hai!
arat\ ce ai acolo!
Vincent avea naivitatea s\ se team\ de gelozia lui Robert. Ro[i,
descle[t`ndu-[i degetele. O chei]\ c\zu pe trotuar. Robert o ridic\
`n aceea[i clip\ [i o privi; r`z`nd, i-o restitui lui Vincent:
Ei, dr\cie! f\cu el; [i ridic\ din umeri. Apoi, intr`nd `n ma[in\, se plec\ spre spate c\tre Vincent, care st\tea locului `ncurcat:
Azi e joi. Spune-i fratelui dumitale c\ `l a[tept ast\zi dup\-amiaz\ la patru [i `nchise repede portiera, f\r\ s\-i mai lase lui
Vincent timp s\-i r\spund\.
Automobilul plec\. Vincent f\cu vreo c`]iva pa[i pe chei,
travers\ Sena; intr\ `n acea parte a parcului Tuileries care se
afl\ `n afara grilajului, se apropie de un mic bazin, muie batista
`n ap\ [i [i-o aplic\ pe frunte [i pe t`mple. Apoi, `ncet, se `ntoarse la locuin]a lui Lilian. S\-l p\r\sim acolo, `n timp ce
diavolul se uit\ amuzat la el cum introduce f\r\ zgomot chei]a
`n broasc\.
E ceasul la care, `ntr-o trist\ camer\ de hotel, Laura, amanta
lui de ieri, dup\ ce a pl`ns mult\ vreme [i a gemut mult\ vreme,
o s\ adoarm\. Pe puntea vasului care-l aduce `n Fran]a, douard,
la primele luciri ale aurorei, recite[te scrisoarea primit\ de la
ea, scrisoare t`nguitoare, `n care ea `l cheam\ `n ajutor. ~n zare
s-a [i ivit dulcele ]\rm al ]\rii sale, dar prin cea]a deas\ nu-l
poate z\ri dec`t un ochi exersat. Chipul lui Dumnezeu va z`mbi
`n cur`nd pe cerul f\r\ de nori. Pleoapa ro[ie a orizontului s-a [i
54
9/3/04
12:55 AM
Page 54
ANDR GIDE
ridicat. Pesemne c\ la Paris e foarte cald. A sosit vremea s\ ne

`nt`lnim din nou cu Bernard, care iat\ c\ s-a [i trezit `n patul lui
Olivier.
VI
We are all bastards;
And that most venerable man which I
Did call my father, was I know not where
When I was stampd.1
SHAKESPEARE
Bernard avusese un vis absurd. Nu-[i aminte[te ce a visat.

Nici nu `ncearc\ s\-[i aminteasc\ de vis, ci s\ ias\ din el. Se
re`ntoarce `n lumea real\, pentru a sim]i cum corpul lui Olivier
se sprijin\ de el cu toat\ greutatea. Prietenul lui, `n timpul somnului lor sau, `n orice caz, `n timpul somnului lui Bernard, se
apropiase de el [i, de altminteri, patul str`mt nici nu le `ng\duia
s\ stea la distan]\; se r\sucise; acum doarme pe o parte [i
Bernard ì simte r\suflarea cald\ g`dil`ndu-i g`tul. Bernard nu are
dec`t o scurt\ c\ma[\ de zi; de-a curmezi[ul trupului s\u, un bra]
al lui Olivier ì strive[te indiscret carnea. Pentru o clip\, Bernard
se `ndoie[te c\ prietenul s\u doarme cu adev\rat. Se desprinde
u[urel. F\r\ s\-l trezeasc\ pe Olivier, se ridic\, se `mbrac\, apoi
vine [i se `ntinde iar\[i pe pat. E `nc\ prea devreme ca s\ plece.
E patru. Noaptea abia a `nceput s\ p\leasc\. ~nc\ un ceas de
odihn\, de elan pentru a `ncepe cu `ndr\zneal\ ziua. De[i, de
dormit, nici vorb\ nu mai poate fi. Bernard se uit\ cum se
alb\stre[te geamul, prive[te pere]ii cenu[ii ai micii camere, patul
de fier `n care Georges se agit\ `n somn.
1 To]i s`ntem bastarzi / {i acest venerabil b\rbat pe care-l / Numesc tat\ se g\sea
nu [tiu pe unde / C`nd am venit pe lume. (engl.).
55
Peste o clip\, `[i spune el, voi pleca spre destinul meu. Ce
cuv`nt frumos: aventura. Adic\ ceea ce trebuie s\ se `nt`mple.
Neprev\zutul care m\ a[teapt\. Nu [tiu dac\ [i al]ii s`nt ca mine,
dar de `ndat\ ce m\ trezesc, `mi place s\-i dispre]uiesc pe cei care
dorm. Olivier, prietene, voi pleca f\r\ s\-mi iau r\mas-bun. Hopa!
sus, bravule Bernard! A sosit timpul.
~[i freac\ fa]a cu un col] de prosop muiat `n ap\; se piapt\n\.
Deschide u[a f\r\ zgomot. Afar\!
Ah! c`t de salubru ì pare oric\rei fiin]e aerul care `nc\ n-a
fost respirat! Bernard merge paralel cu grilajul Luxembourgului; coboar\ pe strada Bonaparte, ajunge pe chei, traverseaz\
Sena. Se g`nde[te la noua sa regul\ de via]\, a c\rei formul\ a
g\sit-o de cur`nd: Dac\ nu faci asta, cine o va face? Dac\ n-o
faci imediat, c`nd atunci? G`nde[te: S\ faci fapte mari!; i se
pare c\ spre ele se `ndreapt\. Fapte mari! `[i spune el, merg`nd. Dac\ m\car ar [ti ce fapte anume!... P`n\ c`nd s-o l\muri,
simte c\ i s-a f\cut foame; iat\-l aproape de hale. Are paisprezece centime `n buzunar, nici o para `n plus. Intr\ `ntr-un
birt; ia un corn [i o cafea cu lapte. Pre]ul: zece centime. ~i mai
r\m`n patru; trufa[, las\ dou\ pe tejghea [i pe celelalte dou\ le
d\ unui cer[etor care scormone[te `ntr-o lad\ de gunoi. Caritate? Sfidare? N-are importan]\. Acum se simte fericit ca un
rege. Nu mai are nimic: totul e al lui, totul ì apar]ine!
A[tept totul de la Providen]\, g`nde[te el. Dac\ ar consim]i
s\-mi serveasc\ la amiaz\ o friptur\ frumoas\, `n s`nge, nu i-a[
mai zice nimic (c\ci asear\ nu cinase). Soarele s-a ridicat de
mult\ vreme. Bernard se `ntoarce pe chei. Se simte u[or; dac\
alearg\, i se pare c\ zboar\. ~n creier, g`ndurile ì salt\ cu
voluptate. G`nde[te: Cel mai greu `n via]\ este s\ iei mult\
vreme `n serios acela[i [i acela[i lucru. A[a, de pild\, iubirea
mamei mele pentru cel c\ruia ì spuneam tat\ aceast\ iubire `n
care am crezut cincisprezece ani; [i `n care ieri `nc\ mai credeam. Ei, dr\cie, dar nici ea n-a putut s\-[i ia prea mult\ vreme
`n serios iubirea. Tare a[ vrea s\ [tiu dac\ o dispre]uiesc sau o
stimez mai mult pentru c\ m-a f\cut bastard?... {i, de fapt, nici
nu ]in prea mult s\ [tiu. Sentimentele fa]\ de p\rin]i [i str\mo[i
fac parte dintre lucrurile pe care e preferabil s\ le la[i mai
nel\murite. ~n ceea ce-l prive[te pe `ncornorat, treaba-i simpl\:
56
9/3/04
12:55 AM
Page 56
ANDR GIDE
de c`nd m\ [tiu, l-am ur`t; acum trebuie s\ m\rturisesc fa]\ de

mine `nsumi c\ din acest punct de vedere nu am prea mari merite
[i `n povestea asta e singurul lucru pe care-l regret. M\ g`ndesc
numai c\, dac\ n-a[ fi for]at sertarul acela, a[ fi putut crede toat\
via]a c\ nutresc fa]\ de tat\l meu sentimente denaturate! C`t de
u[urat m\ simt acum!... Oricum, n-am for]at sertarul cu o anume
inten]ie; nici nu m\ g`ndisem s\-l deschid... {i apoi mai am [i
circumstan]e atenuante; `n primul r`nd, m\ plictiseam `ngrozitor
`n ziua aceea. {i apoi acea fatal\ curiozitate, cum spune
Fnelon, pe care `n mod precis am mo[tenit-o de la adev\ratul
meu tat\, fiindc\ `n familia Profitendieu nu e nici urm\ de a[a
ceva. N-am v\zut niciodat\ om mai pu]in curios dec`t so]ul
mamei mele; `n afar\, poate, de copiii pe care i i-a f\cut. Dup\ ce
voi fi cinat, va trebui s\ m\ mai g`ndesc la ei... Dac\ ridici placa
de marmur\ a unui gheridon [i observi c\ sertarul e c\scat, asta
nu `nseamn\, orice s-ar zice, c\ ai for]at broasca. Nu s`nt un
sp\rg\tor. Oricui i se poate `nt`mpla s\ ridice marmura de pe un
gheridon. Tezeu avea cam v`rsta mea c`nd a ridicat st`nca. Pentru
gheridon, piedica de totdeauna era pendula. {i nici nu m-a[ fi
g`ndit s\ ridic placa de marmur\ a gheridonului, dac\ n-a[ fi vrut
s\ repar pendula... Drept e c\ nu oricui i se `nt`mpl\ s\ g\seasc\
sub ea arme sau scrisori de dragoste vinovate! Eh! important e c\
am aflat. Nu toat\ lumea `[i poate pl\ti, ca Hamlet, luxul unui
spectru denun]\tor. Hamlet! E curios c`t de diferite pot fi
punctele de vedere, deosebindu-se dup\ cum e[ti fructul unei
crime sau fiu legitim. Voi mai reveni asupra acestei probleme
dup\ ce voi fi cinat... Oare am f\cut r\u citind acele scrisori?
Dac\ a[ fi f\cut r\u... nu, a[ fi avut remu[c\ri. {i, dac\ nu le-a[ fi
citit, a[ fi continuat s\ tr\iesc `n necuno[tin]\ de cauz\, `n minciun\ [i `n supu[enie. S\ respir\m aer curat. S\ plec\m `n larg!
Bernard! Bernard, aceast\ verde tinere]e..., cum spune
Bossuet; a[az\-te pe banca asta, Bernard! Ce diminea]\ frumoas\
57
e ast\zi! S`nt, `ntr-adev\r, zile c`nd ]i se pare c\ soarele m`ngìe

p\m`ntul. Dac\ a[ putea s\ m\ deta[ez pu]in de mine `nsumi, `n
mod sigur a[ face versuri.
~ntins pe banc\, se deta[\ at`t de bine de sine, `nc`t adormi.
VII
Soarele p\trundea prin fereastra deschis\ [i m`ngìa piciorul gol
al lui Vincent, care st\tea `ntins `n patul larg, odihnindu-se al\turi
de Lilian. Aceasta, ne[tiind c\ el s-a trezit, se ridic\, `l prive[te [i se
mir\ c\ `l vede `ngrijorat.
Lady Griffith poate c\ `l iubea pe Vincent; dar iubea `n el succesul. Vincent era `nalt, frumos, zvelt, dar nu [tia cum s\ se comporte c`nd st\tea `n picioare, nici cum s\ se a[eze, nici cum s\ se
ridice de pe scaun. Fa]a lui era expresiv\, dar se tundea anapoda.
Ea ì admira mai ales `ndr\zneala, robuste]ea g`ndirii; era, f\r\
`ndoial\, foarte instruit, dar ei ì p\rea incult. Se ocupa cu un
instinct de amant\ [i de mam\ de acest copil mare, pe care `[i
luase sarcina s\-l formeze. F\cea din el opera, statuia pe care avea
s-o modeleze. ~l `nv\]a s\-[i `ngrijeasc\ unghiile, s\-[i pieptene
cu c\rare p\rul pe care `nainte vreme `l purta aruncat pe spate, [i
fruntea, pe care noua piept\n\tur\ o ascundea acum pe jum\tate,
p\rea mai palid\ [i mai `nalt\. ~n sf`r[it, `nlocui cu cravate b\t\toare la ochi modestele noduri, cump\rate de gata, pe care le purtase p`n\ acum. Hot\r`t, Lady Griffith `l iubea pe Vincent; `ns\ nu
suporta s\-l vad\ taciturn sau botos, cum spunea ea.
~[i plimb\ u[urel degetul pe fruntea lui Vincent, de parc\ ar
vrea s\ netezeasc\ un rid, o cut\ dubl\ care, pornind de la spr`ncene, taie dou\ linii verticale [i pare aproape dureroas\.
Dac\ vrei s\-mi aduci aici regrete, griji [i remu[c\ri, mai bine
s\ nu mai vii, [opte[te ea, aplec`ndu-se peste el.
58
9/3/04
12:55 AM
Page 58
ANDR GIDE
Vincent `nchide ochii, orbit parc\ de o lumin\ prea puternic\.

Privirea lui Lilian jubileaz\, lu`ndu-i vederea:
Aici e ca `ntr-o moschee; te descal]i c`nd intri, ca s\ nu aduci
noroiul de-afar\. S\ nu crezi c\ nu [tiu la ce te g`nde[ti! Apoi, cum
Vincent vrea s\-i pun\ m`na la gur\, ea se zbate cu `nc\p\]`nare:
Nu, las\-m\ s\-]i vorbesc serios! M-am g`ndit mult la ce
mi-ai spus deun\zi. Se crede `ndeob[te c\ femeile nu [tiu s\
g`ndeasc\, vei vedea `ns\ c\ depinde de care femeie e vorba...
Ceea ce-mi spuneai despre rezultatele `ncruci[\rilor... [i c\ nu se
ob]in lucruri prea str\lucite prin amestec, ci mai degrab\ prin
selec]ie... Ce zici? Am re]inut bine lec]ia?... Ei bine! ~n diminea]a asta am impresia c\ nutre[ti un monstru, ceva cu totul [i
cu totul ridicol, [i pe care nu vei putea niciodat\ s\-l `n]arci: un
hibrid rezultat dintr-o bacant\ [i Sf`ntul Duh. N-am dreptate?...
}i-e sc`rb\ de tine pentru c\ ai p\r\sit-o pe Laura: citesc asta `n
cuta de pe fruntea ta. Dac\ vrei s\ te `ntorci la ea, spune-mi-o
acum pe loc, [i pleac\; ar `nsemna c\ m-am `n[elat `n privin]a ta
[i te-a[ l\sa s\ pleci f\r\ nici un regret. Dar dac\ vrei s\ r\mì cu
mine, renun]\ la mutra asta de `nmorm`ntare! ~mi aminte[ti de un
anume gen de englezi, care, pe m\sur\ ce g`ndirea li se emancipeaz\, se aga]\ cu [i mai mult\ ardoare de moral\; ajung`ndu-se
la situa]ia c\ nu exist\ oameni mai puritani dec`t anumi]i liber-cuget\tori... Crezi despre mine c\ s`nt f\r\ inim\? Te `n[eli:
`n]eleg foarte bine c\ ]i-e mil\ de Laura. Dar atunci, ce cau]i aici?
Apoi, cum Vincent `[i `ntoarse fa]a:
Ascult\: du-te `n baie [i `ncearc\ s\-]i la[i regretele sub
du[. Iar eu sun s\ ne aduc\ ceaiul, ce spui? {i `nainte de plecare,
o s\-]i explic un lucru pe care am impresia c\ nu l-ai `n]eles
prea bine.
El se ridic\. Ea sare `n urma lui:
Nu te `mbr\ca imediat! ~n dulapul din dreapta cazanului de
baie g\se[ti burnusuri, haikuri, pijamale... alegi ce vrei.
Vincent reapare dup\ dou\zeci de minute, `nf\[urat `ntr-o
djellaba de m\tase verde-fistic.
Oh! stai pu]in! Stai pu]in s\ te aranjez eu, strig\ Lilian.
Scoase dintr-un sipet oriental dou\ e[arfe late, violete; pe cea mai
59
`nchis\ la culoare i-o leg\ lui Vincent `n chip de cing\toare, iar din
cealalt\ ì f\cu un turban:
G`ndurile mele s`nt totdeauna de culoarea `mbr\c\mintei
(`mbr\case o pijama purpurie cu fire argintii `n ]es\tur\). ~mi
aduc aminte c\ odat\, c`nd eram foarte mic\, la San Francisco,
ai mei au vrut s\ m\ `mbrace `n negru, pretext`nd c\ o sor\ de-a
mamei tocmai murise: o m\tu[\ b\tr`n\, pe care eu n-o v\zusem
niciodat\. Am pl`ns toat\ ziua; [i eram trist\, trist\; `mi `nchipuiam c\ suf\r foarte mult, c\ o regret imens pe m\tu[a...
numai din pricina negrului. Dac\ b\rba]ii s`nt acum mai serio[i
dec`t femeile, asta e numai datorit\ faptului c\ s`nt mai sobru
`mbr\ca]i. Pariez c\ `n clipa asta nu mai ai acelea[i idei ca mai
adineauri. A[az\-te aici, pe marginea patului; [i dup\ ce-o s\ bei
un p\h\rel de votc\, o cea[c\ de ceai, [i dup\ ce-o s\ m\n`nci
un sandvi[, `]i voi spune o poveste. ~mi dai tu de veste c`nd
pot `ncepe...
Se a[ez\ pe covora[ul din fa]a patului, `ntre picioarele lui Vincent, ghemuit\ ca o stel\ egiptean\, cu b\rbia pe genunchi. Dup\ ce
ea `ns\[i b\u [i m`nc\, `ncepu:
Eram pe La Bourgogne, ai auzit de vasul \sta, `n ziua `n
care a naufragiat. Aveam [aptesprezece ani. Asta `nseamn\ c\ `]i
spun v`rsta mea de acum. Eram o `not\toare excelent\; [i ca s\-]i
dovedesc c\ n-am o inim\ de piatr\, o s\-]i spun c\, dac\ primul
meu g`nd a fost s\ m\ salvez eu, al doilea a fost s\ salvez pe
cineva. {i nici nu s`nt prea sigur\ dac\ nu cumva a fost chiar
primul. Sau, mai degrab\, cred c\ nu m-am g`ndit la nimic; dar
nimic nu m\ dezgust\ mai mult dec`t cei care, `n asemenea
clipe, nu se g`ndesc dec`t la ei; ba da: femeile care ]ip\. O
prim\ barc\ de salvare a fost umplut\ mai ales cu femei [i
copii; [i c`teva femei scoteau asemenea urlete, c\ `]i venea s\
`nnebune[ti. Manevra a fost at`t de prost f\cut\, `nc`t [alupa, `n
loc s\ se a[eze cu burta pe ap\, s-a l\sat cu v`rful `n jos [i s-a
golit de to]i care erau `n\untru, `nainte chiar de a lua ap\. Totul
se petrecea la lumina tor]elor, a farurilor [i a proiectoarelor.
Nici nu-]i po]i imagina c`t era de lugubru. Valurile erau destul
60
9/3/04
12:55 AM
Page 60
ANDR GIDE
de mari [i zona care nu era luminat\ disp\rea dincolo de

muntele de ap\, `n noapte. N-am tr\it niciodat\ via]a mai intens
ca atunci; dar presupun c\ eram la fel de incapabil\ s\ judec
precum un c\]el care se arunc\ `n ap\. Nici nu-mi dau prea bine
seama cum s-au petrecut lucrurile; [tiu numai c\ remarcasem,
`n [alup\, o feti]\ de cinci sau [ase ani, o bomboan\ de copil; [i
imediat, c`nd am v\zut c\ barca se scufund\, pe ea m-am hot\r`t s-o salvez. La `nceput, era cu maic\-sa; dar femeia abia
[tia s\ `noate; [i `n afar\ de asta, a[a cum se `nt`mpl\ `n asemenea cazuri, era st`njenit\ de fust\. Eu probabil c\ m-am dezbr\cat ma[inal; m\ chemau s\ urc `n barca urm\toare; desigur
c\ am [i urcat; [i apoi am s\rit `n mare chiar din barc\; `mi
amintesc doar c\ am `notat destul de mult\ vreme cu feti]a
ag\]at\ de g`tul meu. Era `nsp\im`ntat\ [i m\ str`ngea at`t de
tare, c\ nu mai puteam respira. Din fericire, cei din barc\ ne-au
v\zut [i au reu[it s\ ne a[tepte sau s\ vin\ spre noi. Dar din alt
motiv `]i spun aceast\ poveste. Pentru amintirea care a r\mas
cea mai vie [i niciodat\ n-o voi putea [terge din minte [i din
inim\: `n barca aceea eram `ngr\m\di]i vreo patruzeci de
oameni, dup\ ce au mai fost pescui]i mai mul]i `not\tori r\zle]i,
a[a cum m-au pescuit [i pe mine. Eram `n partea din spate [i
]ineam lipit\ de mine feti]a pe care o salvasem, ca s-o `nc\lzesc; [i pentru a o `mpiedica s\ vad\ ceea ce eu nu puteam s\
nu v\d: doi marinari `narma]i, unul cu o secure, cel\lalt cu un
cu]it de buc\t\rie, care [tii ce f\ceau?... Retezau degetele sau
`ncheietura mìnii `not\torilor care, ag\]`ndu-se de corzi, `ncercau s\ se urce `n barc\. Unul din marinari (cel\lalt era negru)
s-a `ntors spre mine v\z`ndu-m\ cum cl\n]\neam din din]i de
frig, de spaim\ [i de oroare: Dac\ unul singur se mai urc\, s-a
zis cu noi. Barca e plin\. A mai ad\ugat c\ `n toate naufragiile
se procedeaz\ la fel; numai c\, fire[te, despre asemenea lucruri
nu se mai vorbe[te.
Atunci cred c\ am le[inat; `n orice caz, nu-mi mai amintesc
de nimic, a[a cum r\mì surd mult\ vreme dup\ ce auzi un zgomot prea puternic. {i c`nd, la bordul vasului care ne-a salvat,
mi-am venit `n fire, am `n]eles c\ nu mai eram, c\ nu voi mai
61
putea niciodat\ fi aceea[i, adolescenta sentimental\ de mai `nainte; am `n]eles c\ l\sasem o parte din mine s\ se scufunde
`mpreun\ cu La Bourgogne, c\ de acum `nainte multor sentimente delicate le voi t\ia degetele [i `ncheieturile, pentru a le
`mpiedica s\ se urce [i s\-mi scufunde inima.
~l privi pe Vincent cu coada ochiului [i, cambr`ndu-[i torsul, se
l\s\ pe spate:
E o obi[nuin]\ care prinde bine.
Apoi, cum p\rul i se desf\cuse [i ì c\dea pe umeri, se ridic\,
se apropie de o oglind\ [i, `n timp ce vorbea, `[i aranj\ coafura:
C`nd am p\r\sit America, la pu]in timp dup\ aceea, mi se
p\rea c\ s`nt l`na de aur [i c\ plecam `n c\utarea unui cuceritor. Poate c\ uneori m-am `n[elat; poate c\ am comis erori; a[a
cum e posibil c\ [i acum gre[esc vorbindu-]i cum `]i vorbesc.
Tu `ns\ n-ai s\-]i `nchipui c\, dac\ am fost a ta, m-ai [i cucerit.
Str\duie[te-te s\ te convingi c\ ì detest pe mediocri [i nu pot
iubi dec`t un `nving\tor. Dac\ m\ vrei pe mine, s\ m\ vrei ca
s\ te ajut s\ `nvingi. Dac\ `ns\ crezi c\ a[ vrea s\ te fac s\
pl`ngi sau c\ te-a[ putea m`ngìa sau alinta... e mai bine s\-]i
spun acum, imediat: nu, b\tr`nul meu Vincent, nu de mine ai
nevoie, ci de Laura.
Vorbise f\r\ s\ se `ntoarc\ spre el, continu`nd s\-[i aranjeze
p\rul rebel; dar Vincent ì `nt`lni privirea `n oglind\:
O s\-mi `ng\dui s\ nu-]i r\spund dec`t disear\, spuse el ridic`ndu-se [i dezbr\c`nd ve[mintele orientale, spre a le `mbr\ca pe
cele de ora[. Acum trebuie s\ ajung repede acas\, `nainte ca fratele
meu Olivier s\ plece; am s\-i comunic ceva urgent.
Spuse toate acestea `n chip de scuz\ [i pentru a colora plecarea;
dar c`nd se apropie de Lilian, aceasta se `ntoarse spre el at`t de
sur`z\toare [i de frumoas\, `nc`t ezit\:
Doar dac\ eventual ì las un bilet pe care s\-l g\seasc\ la
dejun, relu\ el.
Sta]i mult de vorb\, voi doi?
Aproape deloc. Acum `ns\ am s\-i transmit o invita]ie pentru
disear\.
62
9/3/04
12:55 AM
Page 62
ANDR GIDE
Din partea lui Robert... Oh! I see1 spuse ea cu un z`mbet ciudat. Despre el va trebui s\ mai vorbim... A[adar, pleac\ repede!
Dar `ntoarce-te la [ase, c\ci la [apte ne va lua cu ma[ina s\ cin\m
la un restaurant din Bois.
Merg`nd, Vincent mediteaz\; simte c\ sa]ietatea dorin]elor
poate na[te, `nso]ind bucuria [i ad\postindu-se parc\ `n spatele ei,
un anume fel de disperare.
VIII
Trebuie s\ alegi: sau s\ iube[ti femeile, sau s\ le
cuno[ti; nu exist\ cale de mijloc.
CHAMFORT
~n rapidul de Paris, douard cite[te cartea lui Passavant: Bara

fix\ proasp\t ap\rut\, [i pe care tocmai o cump\rase `n gar\ la
Dieppe. F\r\ `ndoial\ c\ aceast\ carte `l a[teapt\ la Paris; dar
douard e ner\bd\tor s-o citeasc\. Se vorbe[te despre ea peste tot.
Nici o carte de-a lui n-a avut vreodat\ onoarea de a fi expus\ `n
chio[curile din g\ri. I s-a ar\tat de nenum\rate ori ce demersuri ar
fi de ajuns s\ fac\ pentru a ob]ine acela[i rezultat, dar n-a `ntreprins
nimic. ~[i spunea c\ `l intereseaz\ foarte pu]in dac\ se v`nd [i
c\r]ile lui `n chio[curile din g\ri, dar acum simte nevoia s\-[i repete
acest lucru, v\z`nd cartea lui Passavant. ~l indispune tot ce face
Passavant, ca [i zarva ce se st`rne[te `n jurul lui: articolele, de pild\,
`n care cartea ì este ridicat\ `n sl\vi. Da, parc-ar fi un f\cut: fiecare
dintre cele trei ziare cump\rate con]ine un elogiu la adresa Barei
fixe. Un al patrulea public\ o scrisoare a lui Passavant, protest la
un articol mai pu]in laudativ dec`t celelalte, ap\rut `ntr-un num\r
anterior al aceluia[i ziar: Passavant `[i ap\r\ cartea [i o explic\.
Scrisoarea `l irit\ pe douard mai mult dec`t articolele. Passavant
1 Da, `n]eleg! (engl.).
63
pretinde c\ vrea s\ l\mureasc\ opinia public\; de fapt, o atrage cu

abilitate de partea lui. Despre nici o carte de-a lui douard nu s-au
scris at`tea articole; e adev\rat c\ nici douard nu a f\cut nimic
pentru a-[i atrage bun\voin]a criticilor. Pu]in ì pas\ de indiferen]a
lor! Dar citind articolele despre cartea rivalului s\u, simte nevoia
s\-[i spun\ din nou acest lucru.
Nu pentru c\ l-ar detesta pe Passavant. L-a `nt`lnit uneori [i l-a
g\sit fermec\tor. De altfel, [i Passavant s-a ar\tat fa]\ de el c`t se
poate de amabil. Numai c\ ì displ\ceau c\r]ile lui Passavant, pe
care `l considera mai mult un me[te[ugar dec`t un artist. Ajunge, s-a
g`ndit la el destul...
douard scoate din buzunarul vestonului scrisoarea Laurei,
scrisoarea pe care o recitea pe puntea vasului; o cite[te iar:
Drag\ prietene,
Ultima oar\ c`nd te-am v\zut era, `]i aminte[ti, `n St. Jamess
Park, la dou\ aprilie, `n ajunul plec\rii mele spre Sud m-ai f\cut
s\-]i promit c\ `]i voi scrie dac\ m\ voi afla `n vreo `ncurc\tur\.
~mi ]in promisiunea. La cine altul dec`t la dumneata a[ putea
apela? C\ci tocmai celor `n care a[ vrea s\ g\sesc un sprijin, lor
mai ales trebuie s\ le ascund adresa mea. Prietene, s`nt `ntr-o
situa]ie disperat\. Despre ce a fost via]a mea dup\ ce l-am p\r\sit
pe Flix, o s\-]i povestesc poate c`ndva. M-a `nso]it p`n\ la Pau,
apoi s-a `ntors singur la Cambridge, la `ndatoririle lui profesionale.
Ce s-a petrecut acolo cu mine, p\r\sit\ [i singur\ numai cu mine
`ns\mi, prim\vara, `n convalescen]\... Voi `ndr\zni oare s\-]i
m\rturisesc dumitale ceea ce nu-i pot spune lui Flix? A sosit clipa
`n care ar trebui s\ fim din nou `mpreun\. Dar, vai, nu mai s`nt
demn\ s\ dau ochii cu el. Scrisorile pe care i le scriu de c`t\va
vreme s`nt pline de minciuni, iar cele pe care le primesc de la el
nu vorbesc dec`t de bucuria lui de a m\ [ti `ns\n\to[it\. De ce nu
s`nt [i-acum bolnav\! De ce n-am murit acolo!... Prietene, trebuie
s\ m\ plec `n fa]a eviden]ei: s`nt `ns\rcinat\; [i copilul pe care-l
a[tept nu e al lui. L-am p\r\sit pe Flix de mai bine de trei luni, pe
el, cel pu]in, n-a[ putea s\-l `n[el. Nu `ndr\znesc s\ m\ `ntorc la el.
Nu pot. Nu vreau. E prea bun. F\r\ `ndoial\ c\ m-ar ierta, iar eu nu
merit, nu vreau s\ m\ ierte. Nu `ndr\znesc s\ m\ `ntorc la p\rin]ii
64
9/3/04
12:55 AM
Page 64
ANDR GIDE
mei, care m\ cred tot la Pau. Tata, dac\ ar afla, dac\ [i-ar da seama,
ar fi `n stare s\ m\ blesteme. M-ar renega. Cum a[ putea s\ `nfrunt
virtutea lui, oroarea lui fa]\ de r\u, fa]\ de minciun\ [i de tot ce e
imoral? Mi-e team\, de asemenea, c\ o s\ le `ntristez pe mama [i
pe sora mea. ~n ceea ce-l prive[te pe cel care... dar nu vreau s\-l
acuz; c`nd mi-a promis c\ m\ va ajuta, era `n stare s-o fac\. Dar,
din nenorocire, tocmai pentru a m\ putea ajuta [i mai mult, a
`nceput s\ joace. A pierdut suma care era destinat\ `ntre]inerii mele
[i cheltuielilor c\rora trebuia s\ le fac fa]\ c`nd aveam s\ nasc. A pierdut totul. La `nceput m\ g`ndisem s\ plec cu el, indiferent unde, s\
tr\iesc cu el, m\car o bucat\ de vreme, c\ci nu voiam s\-l st`njenesc [i nici s\-i fiu o povar\; p`n\ la urm\, a[ fi reu[it s\-mi c`[tig
existen]a; momentan `ns\ nu pot. ~mi dau seama c\ sufer\ fiindc\
m-a p\r\sit, [i pentru c\ nu poate face altfel, de aceea nu-l acuz,
dar, oricum, m-a p\r\sit. S`nt aici f\r\ un ban. Tr\iesc pe credit
`ntr-un mic hotel. Dar situa]ia asta nu poate dura. Nu [tiu ce se va
`nt`mpla cu mine. Vai! drumuri at`t de `nc`nt\toare nu puteau duce
dec`t spre pr\pastie. ~]i scriu la adresa din Londra pe care mi-ai
dat-o chiar dumneata, dar c`nd `]i va parveni, oare, aceast\
scrisoare? {i eu care-mi doream at`t de mult s\ fiu mam\! Nu fac
dec`t s\ pl`ng tot timpul. D\-mi un sfat, dumneata e[ti singura mea
speran]\. Ajut\-m\ dac\ e cu putin]\, [i dac\ nu... Vai, `n alt\
situa]ie a[ fi avut mai mult curaj, dar acum n-a[ muri doar eu.
Dac\ nu po]i s\ vii, dac\-mi vei scrie: Nu pot face nimic, n-a[ avea
ce s\-]i repro[ez. Spun`ndu-]i adio, m\ voi str\dui s\ nu regret prea
mult via]a, dar cred c\ nu-]i dai prea bine seama c\ prietenia pe
care mi-ai ar\tat-o r\m`ne pentru mine lucrul cel mai frumos n-ai
`n]eles prea bine c\ ceea ce numeam eu prietenia mea pentru dumneata, `n inima mea avea un alt nume.
Laura Flix Douviers
P.S. ~nainte de a pune scrisoarea la cutie, o s\ m\ duc s\-l v\d pentru ultima dat\. O s\-l a[tept disear\ acas\ la el. Dac\ vei primi aceste
r`nduri `nseamn\ c\ `ntr-adev\r... adio, adio, nu mai [tiu ce scriu.
douard primi aceast\ scrisoare chiar `n diminea]a plec\rii sale.

Adic\ se hot\r` s\ plece de `ndat\ ce o primi. ~n orice caz, nu avea
inten]ia s\-[i prelungeasc\ prea mult [ederea `n Anglia. Nu vreau
65
deloc s\ insinuez c\ n-ar fi fost capabil s\ se `ntoarc\ la Paris numai

pentru a o ajuta pe Laura; spun c\ era fericit c\ se `ntoarce. ~n ultimul
timp, `n Anglia a dus o via]\ cu totul lipsit\ de pl\ceri; la Paris,
primul lucru pe care o s\-l fac\ va fi s\ se duc\ la un bordel; [i cum
acolo nu vrea s\ aib\ asupra lui h`rtii personale, ia valiza din plasa de
deasupra banchetei, o deschide [i strecoar\ `n ea scrisoarea Laurei.
Locul acestei scrisori nu e printre haine [i c\m\[i; scoate de sub
ve[minte un caiet cartonat, pe jum\tate acoperit de scrisul lui;
caut\, chiar la `nceputul caietului, anumite pagini scrise anul trecut,
pe care le recite[te, [i printre care `[i va g\si loc scrisoarea Laurei.
Jurnalul lui douard

18 octombrie
Laura nu pare s\-[i dea seama de puterea ei; eu, fiind `n stare s\
p\trund `n secretele inimii mele, [tiu prea bine c\ p`n\ acum n-am
scris un singur r`nd care s\ nu fi fost indirect inspirat de ea. C`nd e cu
mine, o simt copil\roas\ `nc\ [i toat\ elocven]a mea o datorez
dorin]ei de a o instrui, de a o convinge, de a o cuceri. Nu v\d nimic,
nu aud nimic f\r\ a m\ g`ndi imediat: oare ea ce-ar spune despre
asta? Renun] la emo]iile mele [i nu le mai cunosc dec`t pe ale ei. Mi
se pare chiar c\, dac\ ea n-ar fi l`ng\ mine ca s\ m\ pot preciza, personalitatea mea s-ar destr\ma `n contururi foarte vagi; nu m\ adun [i
nu m\ definesc dec`t al\turi de ea. Prin ce iluzie am putut crede p`n\
acum c\ a[ putea-o modela dup\ asem\narea mea? Fiindc\, dimpotriv\, eu s`nt cel care se muleaz\ dup\ ea; [i nu remarcam acest
lucru. Sau mai degrab\: printr-o stranie `ncruci[are a influen]elor
iubirii, fiin]ele noastre se deformau reciproc. Involuntar, incon[tient,
dou\ fiin]e care se iubesc se modeleaz\ reciproc, fiecare se str\duie[te s\ semene cu acel idol pe care-l contempl\ `n inima celuilalt... Oricine iube[te cu adev\rat renun]\ la sinceritate.
~n acest fel a reu[it s\ m\ `n[ele. G`ndul ei era peste tot al\turi
de al meu. ~i admiram gustul, curiozitatea, cultura [i nu [tiam c\
66
9/3/04
12:55 AM
Page 66
ANDR GIDE
numai din dragoste pentru mine se interesa cu at`ta pasiune de tot

ce m\ `nc`nta pe mine. C\ci singur\ nu [tia s\ descopere nimic.
Ast\zi `n]eleg c\, pentru ea, admira]ia nu era dec`t un pat unde
g`ndirea ei se culca al\turi de g`ndirea mea; or, printr-asta, nu r\spundea exigen]ei profunde a naturii sale. Nu m\ g\tesc [i nu m\
fac frumoas\ dec`t pentru tine, avea ea s\ spun\. ~n vreme ce eu a[
fi vrut s\ fac\ totul pentru ea `ns\[i, r\spunz`nd astfel unui profund
imbold personal. Dar din tot ce-[i ad\uga ei pentru a-mi fi pe plac,
nu va r\m`ne nimic, nici m\car un regret, nici m\car sentimentul c\
ì lipse[te ceva. Vine odat\ [i ziua c`nd iese din nou la iveal\ fiin]a
cea adev\rat\, cea pe care timpul o dezbrac\ `ncet de toate
ve[mintele-i de `mprumut; [i, dac\ cel\lalt e `ndr\gostit de zorzoane, nu mai str`nge la piept dec`t ni[te g\teli f\r\ trup, dec`t o
amintire... dec`t nefericire [i disperare.
Ah, cu c`te virtu]i, cu c`te perfec]iuni am `mpodobit-o!
C`t de iritant\ e problema aceasta a sincerit\]ii! Sinceritate! C`nd
vorbesc despre ea, m\ g`ndesc la sinceritatea ei. Dac\ m\ privesc pe
mine, nu mai `n]eleg ce `nseamn\ acest cuv`nt. Eu nu s`nt niciodat\
ceea ce cred c\ s`nt [i m\ schimb ne`ncetat, `n a[a fel `nc`t de
multe ori, dac\ n-a[ fi de fa]\ pentru a face leg\tura `ntre ele, fiin]a
mea de diminea]\ n-ar mai recunoa[te-o pe cea de sear\. Nimic nu
poate fi mai deosebit de mine dec`t eu `nsumi. Numai `n solitudine
`mi apare uneori substratul [i realizez o anume continuitate fundamental\; dar atunci mi se pare c\ via]a `[i `ncetine[te cursul, c\ se
opre[te, iar eu pur [i simplu `ncetez s\ mai fiu. Inima nu-mi bate
dec`t din simpatie; nu tr\iesc dec`t prin altul; prin procur\, a[ putea
spune, prin logodn\, [i nicic`nd nu m\ simt tr\ind mai intens dec`t
atunci c`nd scap de mine `nsumi spre a deveni indiferent cine.
Aceast\ for]\ antiegoist\ este at`t de puternic\, `nc`t volatilizeaz\ `n mine sim]ul propriet\]ii [i, prin urmare, al responsabilit\]ii. Cu o asemenea fiin]\ nu te c\s\tore[ti. Cum s-o fac pe
Laura s\ `n]eleag\ acest lucru?
26 octombrie
Pentru mine nimic nu exist\ dec`t poetic ([i eu dau acestui
cuv`nt sensul lui deplin) `ncep`nd cu mine `nsumi. Uneori, mi se
67
pare c\ nici nu exist `ntr-adev\r, ci c\-mi imaginez pur [i simplu c\

s`nt. Cel mai greu lucru pentru mine este s\ cred `n propria realitate. Mereu s`nt nedumerit de mine `nsumi [i nu `n]eleg prea bine,
c`nd m\ privesc ac]ion`nd, cum cel pe care-l v\d ac]ion`nd este [i
cel care prive[te, [i cel care se mir\, [i se `ndoie[te c\ ar putea fi
actor [i spectator `n acela[i timp.
Analiza psihologic\ a pierdut pentru mine orice interes din
momentul c`nd mi-am dat seama c\ omul `ncearc\ tr\irile pe care
crede s\ le `ncearc\. De aici s-ar putea g`ndi c\ `[i `nchipuie c\
`ncearc\ tr\irile pe care le `ncearc\... E o situa]ie pe care o v\d clar
[i `n iubirea mea: `ntre a o iubi pe Laura [i a-mi imagina c\ o
iubesc `ntre a-mi imagina c\ o iubesc mai pu]in [i a o iubi mai
pu]in, ce zeu ar putea vedea vreo diferen]\? ~n domeniul sentimentelor, realul nu se distinge de imaginar. {i, dac\ e de ajuns s\-]i
`nchipui c\ iube[ti, pentru a iubi, ajunge la fel de bine s\-]i spui c\
`]i `nchipui c\ iube[ti, c`nd iube[ti, pentru ca imediat s\ iube[ti mai
pu]in, ba chiar s\ te deta[ezi pu]in de ceea ce iube[ti sau s\
desprinzi din ceea ce iube[ti c`teva cristale. Dar pentru a-]i spune
toate acestea, n-ar trebui oare s\ fi [i `nceput `ntr-adev\r s\ iube[ti
mai pu]in?
Tocmai printr-un astfel de ra]ionament, X, `n cartea mea, se va for]a s\ se deta[eze de Z [i mai ales se va for]a s-o deta[eze pe ea de el.
28 octombrie
Se vorbe[te ne`ncetat de cristalizarea brusc\ a iubirii. Lenta
decristalizare, despre care nu aud niciodat\ vorbindu-se, este un
fenomen psihologic ce m\ intereseaz\ `n mod deosebit. Cred c\
poate fi observat, dup\ un timp mai mult sau mai pu]in lung, `n
toate c\s\toriile din dragoste. ~n mod sigur, pentru Laura nu e
nimic de temut `n aceast\ privin]\ ([i e cu at`t mai bine), dac\ se
c\s\tore[te cu Flix Douviers, a[a cum o sf\tuiesc ra]iunea, familia
ei [i eu `nsumi. Douviers este un foarte onorabil profesor, plin de
merite [i foarte capabil `n specialitatea lui (`mi amintesc acum c\ e
foarte apreciat de elevii s\i) [i c\ruia, cu timpul, Laura ì va g\si
cu at`t mai multe virtu]i, cu c`t se va fi iluzionat mai pu]in la
`nceput; c`nd vorbe[te despre el, chiar mi se pare c\ `n privin]a
68
9/3/04
12:55 AM
Page 68
ANDR GIDE
laudelor ì mai r\m`ne datoare. Douviers merit\ mai mult dec`t

crede ea.
Ce admirabil subiect de roman: dup\ cincisprezece sau dou\zeci de ani de via]\ conjugal\, decristalizarea progresiv\ [i reciproc\ a so]ilor. At`ta vreme c`t iube[te [i vrea s\ fie iubit, `ndr\gostitul
nu se poate ar\ta a[a cum este `n realitate [i, mai mult, nu-l vede pe
cel\lalt dimpotriv\, `n locul lui ì apare un idol pe care `l
`mpodobe[te, `l divinizeaz\ [i pe care `l creeaz\.
Am pus-o deci pe Laura `n gard\, [i `n ceea ce o prive[te, [i `n
ce m\ prive[te. M\ str\duiesc s-o conving c\ iubirea noastr\ nu ar
putea asigura nici unuia, nici celuilalt o fericire durabil\. Cred c\
aproape am convins-o.
douard d\ din umeri, `nchide jurnalul peste scrisoare [i `l pune
`n valiz\. Tot acolo pune [i portofelul, dup\ ce a scos din el o bancnot\ de o sut\ de franci cu g`ndul c\, desigur, ì va ajunge p`n\ va
reintra `n posesia valizei pe care, la sosire, inten]ioneaz\ s-o lase la
casa de bagaje. Necazul e c\ valiza nu se `nchide cu cheia; sau `n
orice caz el nu are o cheie cu care s-o `ncuie. Totdeauna pierde
cheile de la valize. Eh! func]ionarii de la bagaje s`nt prea prin[i cu
treaba `n timpul serviciului [i nu s`nt niciodat\ singuri. O s\-[i
scoat\ valiza, pe la orele patru dup\-amiaz\; o va duce acas\; apoi
va merge s-o lini[teasc\ [i s-o ajute pe Laura; va `ncerca s-o ia la
un restaurant s\ cineze `mpreun\.
douard mo]\ie; pe nesim]ite, g`ndurile lui iau alt curs. Se
`ntreab\ dac\ ar fi ghicit, numai citind scrisoarea Laurei, c\ ea are
p\rul negru. ~[i spune c\ romancierii, prin descrierea prea exact\ a
personajelor lor, mai degrab\ st`njenesc imagina]ia dec`t o ajut\ [i
c\ ar trebui s\-l lase pe fiecare cititor s\ [i le `nchipuie dup\ cum ì
place. Se g`nde[te la romanul la care lucreaz\ [i care nu va trebui
s\ semene cu nimic din ce a scris p`n\ acum. Nu-i sigur c\ Falsificatorii de bani e un titlu bun. A f\cut o gre[eal\ anun]`ndu-l. E absurd acest obicei de a anun]a ce carte preg\te[ti pentru a-i ademeni
pe cititori. Numai c\ nu ademene[ti pe nimeni; `n schimb, te
oblig\... Nu e sigur nici c\ subiectul e prea bun. Se g`nde[te mereu
la el [i `nc\ de mult\ vreme; dar n-a scris un r`nd. At`ta doar c\ [i-a
transcris `ntr-un carnet notele [i reflec]iile.
69
Scoate din valiz\ carnetul. Din buzunar scoate un stilou.

Scrie:
S\ despoi romanul de toate elementele care nu s`nt specifice
romanului. A[a cum, odinioar\, fotografia a debarasat pictura de
grija unei anume exactit\]i, fonograful va cur\]i ca mìne romanul
de dialogurile relatate, din care, de prea multe ori, reali[tii `[i fac o
adev\rat\ glorie. Evenimentele exterioare, accidentele, traumatismele apar]in cinematografului; se cuvine deci ca romanul s\ i le
lase lui. Chiar [i descrierea personajelor nu mi se pare defel c\ ar
apar]ine exclusiv acestui gen. Da, `ntr-adev\r, nu mi se pare c\
romanul pur (`n art\, ca `n orice domeniu, pentru mine doar puritatea conteaz\) ar trebui s\ se ocupe de descrierea personajelor. A[a
cum nu se ocup\ nici drama. {i s\ nu mi se spun\ c\ dramaturgul
nu-[i descrie personajele pentru c\ spectatorul le vede pe scen\;
c\ci de c`te ori, la teatru, n-am fost st`njeni]i de actor [i am suferit
pentru c\ sem\na at`t de pu]in cu cel care, f\r\ el, noi ni-l reprezentam at`t de bine.
De obicei, romancierul nu se `ncrede `ndeajuns `n imagina]ia
cititorului.
Ce gar\ a trecut ca v`ntul? Asnires. Pune carnetul la loc, `n
valiz\. E clar `ns\ c\ amintirea lui Passavant `l fr\m`nt\. Scoate din
nou carnetul. Scrie iar:
Pentru Passavant, opera de art\ nu e at`t un scop, c`t un mijloc.
Convingerile artistice de care face el caz nu se afirm\ at`t de vehement dec`t pentru c\ nu s`nt profunde; nu s`nt dictate de nici una
dintre secretele exigente ale temperamentului; ele r\spund unui
comandament al momentului; lozinca lor este oportunitate.
Bara fix\. Ceea ce `n cur`nd va ap\rea ca foarte vetust, la
`nceput ar putea s\ par\ ca foarte modern. Fiecare complezen]\,
fiecare afectare este promisiunea unui rid. Dar tocmai printr-asta
place Passavant tinerilor. Pu]in ì pas\ lui de viitor. El se adreseaz\
genera]iei de azi ([i e f\r\ discu]ie mai bine dec`t dac\ s-ar adresa
celei de ieri) dar cum nu se adreseaz\ dec`t ei, ceea ce scrie el
risc\ s\ se treac\ o dat\ cu ea. {tie acest lucru [i nu-[i propune s\
supravie]uiasc\; [i a[a se face c\ se ap\r\ at`t de aprig nu numai
70
9/3/04
12:55 AM
Page 70
ANDR GIDE
c`nd e atacat, ci protesteaz\ de fiecare dat\ chiar [i atunci c`nd

tonul criticii e mai rezervat. Dac\ ar sim]i c\ opera lui e durabil\, ar
l\sa-o s\ se apere singur\ [i n-ar c\uta mereu s\ se justifice. Dar ce
spun? S-ar felicita c\ e ne`n]eles [i c\ i se fac nedrept\]i care ar da
b\taie de cap criticilor de mìne.
Se uit\ la ceas. Unsprezece treizeci [i cinci. Ar fi trebuit s\
soseasc\. E curios s\ [tie dac\, prin absurd, Olivier `l a[teapt\ la
gar\. Nu, e imposibil. Nici m\car nu s-ar putea presupune c\ Olivier a luat cuno[tin]\ de cartea po[tal\ prin care le anun]a p\rin]ilor
acestuia `ntoarcerea sa [i unde incidental, f\r\ inten]ie, ca [i cum
pur [i simplu nu [i-ar fi dat seama ce scrie, preciza ziua [i ora
parc\ pentru a `ntinde o curs\ sor]ii, [i de dragul surprizei.
Trenul se opre[te. Repede, un hamal! Nu, valiza nu e chiar at`t de
grea, iar casa de bagaje nu-i prea departe. Presupun`nd c\ ar fi aici,
vor reu[i oare s\ se recunoasc\ `n mul]imea aceea? S-au v\zut at`t de
pu]in. Dac\ nu s-ar fi schimbat prea mult!... Ia te uit\, el s\ fie oare?
IX
N-am avea nimic de regretat din cele ce s-au petrecut mai pe
urm\, dac\ m\car douard [i Olivier [i-ar fi ar\tat mai f\]i[ bucuria
pe care au resim]it-o rev\z`ndu-se; dar o ciudat\ incapacitate de a-[i
evalua pre]uirea de care se bucura fiecare `n inima [i `n mintea
celuilalt le era comun\ [i ì paraliza pe am`ndoi; din care cauz\,
fiecare crez`nd c\ numai el e emo]ionat, preocupat doar de propria
bucurie [i parc\ st`njenit c\ o resimte at`t de intens, am`ndoi se
str\duiau s\ [i-o ascund\.
A[a se face c\ Olivier, departe de a-l ajuta pe douard s\-[i
arate bucuria, spun`ndu-i cu c`t\ `nfrigurare venise `n `nt`mpinarea
lui, crezu de cuviin]\ s\ vorbeasc\ de un drum oarecare pe care-l
avusese de f\cut prin cartierul g\rii, chiar `n diminea]a aceea, de
parc\ s-ar fi scuzat c\ a venit. Scrupulos p`n\ la exces, se str\duia
s\ se conving\ `n sinea lui c\ poate douard ì socotea prezen]a
inoportun\. Mai adineauri, c`nd spusese minciuna aceea, ro[ise.
71
douard remarc\ acest lucru [i cum, la `nceput, `l luase pe Olivier

de bra] [i-l str`nsese cu nespus\ c\ldur\, crezu, tot din scrupul, c\
acest gest `l f\cuse s\ ro[easc\.
La `nceput spusese:
Am `ncercat s\ m\ conving c\ n-o s\ fii aici; dar de fapt eram
sigur c\ vei veni.
Putea crede c\ Olivier vede `n aceast\ fraz\ o dovad\ de
`ng`mfare. {i auzindu-l cum ì r\spunde pe un ton nep\s\tor: Tocmai aveam de f\cut un drum prin cartierul g\rii, d\du drumul
bra]ului lui Olivier, iar exaltarea lui se risipi imediat. Ar fi vrut s\-l
`ntrebe pe Olivier dac\ a `n]eles c\ acea carte po[tal\ adresat\
p\rin]ilor lui era scris\ de fapt pentru el; dar c`nd s\-i pun\ `ntrebarea, nu mai avu curajul. Olivier, tem`ndu-se c\ `l plictise[te pe
douard sau c\ va fi judecat gre[it dac\ va vorbi despre sine, t\cea.
Se uit\ la douard [i se mir\ v\z`nd c\ buzele parc\ ì tremurau,
apoi imediat plec\ privirea. douard dorea acea privire, dar `n acela[i timp se temea c\ Olivier l-ar putea socoti prea b\tr`n. R\sucea
nervos `ntre degete o bucat\ de h`rtie. Era biletul pe care tocmai `l
primise de la casa de bagaje, dar nu-i d\du nici o importan]\.
Dac\ h`rtia aceea ar fi biletul de la casa de bagaje `[i spunea
Olivier, v\z`ndu-l cum o mototole[te, apoi o azv`rle distrat n-ar
arunca-o. {i nu se `ntoarse dec`t o clip\, at`t c`t s\ vad\ cum v`ntul
ia peticul de h`rtie [i-l duce departe `n urma lor pe trotuar. Dac\
s-ar fi uitat mai st\ruitor, ar fi putut vedea cum un t`n\r ia biletul de
pe jos. Era Bernard, care, de c`nd ie[iser\ din gar\, ì urm\rea... ~n
timpul acesta, Olivier se sim]ea foarte m`hnit c\ nu g\se[te ce s\-i
spun\ lui douard [i t\cerea dintre ei deveni insuportabil\.
C`nd vom ajunge vizavi de Condorcet, `[i tot zicea `n sinea
lui, o s\-i spun: Acum trebuie s\ m\ `ntorc acas\; la revedere.
Apoi, ajung`nd `n fa]a liceului, `[i mai d\du r\gaz p`n\ la col]ul
str\zii Provence. Dar douard, pe care t\cerea `l ap\sa, de asemenea, nu putea accepta s\ se despart\ chiar a[a. ~l invit\ pe Olivier
`ntr-o cafenea. Poate c\ vinul care le fusese servit ì va ajuta s\-[i
`nfr`ng\ st`njeneala.
Ciocnir\.
Succes, spuse douard, ridic`nd paharul. C`nd e examenul?
Peste zece zile.
{i te sim]i preg\tit?
72
9/3/04
12:55 AM
Page 72
ANDR GIDE
Olivier ridic\ din umeri:

Parc\ po]i s\ [tii? E de-ajuns s\ fii prost dispus `n ziua aceea.
Nu `ndr\znea s\ r\spund\: Da, de team\ s\ nu par\ prea sigur
de sine. Mai era totodat\ st`njenit de dorin]a [i, `n acela[i timp, de
teama de a-l tutui pe douard; se mul]umea s\ dea fiec\rei fraze o
turnur\ indirect\ din care, cel pu]in, dumneavoastr\ era exclus,
astfel `nc`t, ì r\pea lui douard posibilitatea de a-i propune, a[a
cum de altfel dorea, s\-l tutuiasc\; de fapt, `[i amintea foarte bine
c\ `n aceast\ privin]\ lucrurile se [i l\muriser\, cu c`teva zile
`nainte de plecarea lui.
Ai `nv\]at serios?
Destul de serios. Dar nu chiar c`t a[ fi putut.
Cei care muncesc bine au totdeauna sentimentul c\ ar putea
lucra [i mai mult, spuse douard senten]ios.
Rostise aceast\ fraz\ f\r\ voia lui; apoi imediat g\si c\ e ridicol\:
Mai scrii versuri?
Din c`nd `n c`nd... A[ avea mare nevoie de sfaturi. Ridic\
ochii spre douard; de sfaturile dumneavoastr\, ar fi vrut s\
spun\: de sfaturile tale. {i privirea, `n lipsa vocii, vorbea at`t de
bine, `nc`t douard crezu c\ spune acest lucru din deferen]\ sau din
gentile]e. Dar de ce a fost nevoie s\-i r\spund\, [i cu at`ta asprime:
Oh! sfaturile trebuie s\ ]i le dai singur sau s\ le ceri camarazilor t\i! Cele ale v`rstnicilor nu fac doi bani!
Olivier g`ndi: Totu[i, nu i-am cerut nici un sfat; de ce se sup\r\?
Le era ciud\ am`ndurora c\ nu pot scoate din ei dec`t vorbe
uscate, for]ate; [i fiecare, sim]ind jena [i agasarea celuilalt, se credea obiectul [i cauza lor. Asemenea conversa]ii nu duc la nimic
bun, dac\ nu le vine ceva `n ajutor. Nu veni nimic.
Pentru Olivier ziua `ncepuse prost `nc\ de diminea]\. Triste]ea
pe care o sim]ise la de[teptare, c`nd v\zuse c\ Bernard nu mai e
l`ng\ el [i c\ plecase f\r\ s\-[i ia r\mas-bun, triste]ea aceea, dominat\ c`teva clipe de bucuria `nt`lnirii cu douard, urca `n el ca un
val mohor`t, `nv\luindu-i toate g`ndurile. Ar fi vrut s\ vorbeasc\
despre Bernard, s\-i povesteasc\ lui douard c`te [i mai c`te, s\-i
trezeasc\ interesul fa]\ de prietenul s\u.
Dar chiar [i cel mai u[or z`mbet al lui douard l-ar fi r\nit, [i
cuvintele i-ar fi tr\dat sentimentele pasionate [i tumultuoase care-l
st\p`neau, dac\ n-ar fi riscat s\ par\ exagerate. T\cea; sim]ea cum
73
tr\s\turile i se `n\spresc; ar fi vrut s\ se arunce `n bra]ele lui

douard [i s\ pl`ng\. douard judeca gre[it aceast\ t\cere, expresia
acestei fe]e contractate; iubea mult prea mult ca s\ nu-[i piard\
complet dezinvoltura. Abia `ndr\znea s\-l priveasc\ pe Olivier, pe
care ar fi vrut s\-l str`ng\ `n bra]e [i s\-l alinte ca pe un copil; [i
c`nd ì `nt`lni privirea mohor`t\:
Asta-i, g`ndi el. ~l plictisesc... ~l obosesc, `l exasperez. Bietul
b\iat! N-a[teapt\ dec`t s\ spun eu un cuv`nt ca s\ plece. {i douard
nu mai rezist\, spuse acest cuv`nt, din mil\ fa]\ de cel\lalt:
Acum trebuie s\ m\ p\r\se[ti. S`nt sigur c\ p\rin]ii te a[teapt\
cu pr`nzul.
Olivier, care g`ndea `n acela[i fel, se `n[el\ [i el. Se ridic\ precipitat, `ntinse m`na. Ar fi vrut s\-i spun\ lui douard m\car: C`nd te
voi revedea? C`nd v\ voi revedea? C`nd ne vom revedea? douard
a[tepta aceste vorbe. Nu urm\ dec`t un banal: La revedere.
X
Soarele `l trezise pe Bernard. Se ridic\ de pe banc\, av`nd o puternic\ durere de cap. ~ndr\zneala de diminea]\ `l p\r\sise. Se
sim]ea `ngrozitor de singur [i cu inima plin\ de un fel de am\r\ciune pe care refuza s-o numeasc\ triste]e, dar care-i umplea
ochii de lacrimi. Ce s\ fac\? {i unde s\ se duc\?... {i dac\ se `ndrept\ spre gara Saint-Lazare, la ora la care [tia c\ trebuie s\ se
duc\ [i Olivier, o f\cu f\r\ o inten]ie precis\ [i f\r\ alt\ dorin]\
dec`t aceea de a-[i revedea prietenul. ~[i repro[a c\ de diminea]\
plecase a[a, pe nepus\ mas\. S-ar putea ca Olivier s\ se fi sup\rat
din pricina asta. Dar nu era el fiin]a la care Bernard ]inea cum nu
mai ]inea la nimeni?... C`nd `l v\zu la bra] cu douard, un sentiment bizar `l `ndemn\ s\-i urm\reasc\ pe cei doi [i, `n acela[i timp,
`l `mpiedic\ s\ li se arate, s\ le ias\ `n cale. ~n modul cel mai penibil se sim]ea de prisos, [i totu[i ar fi vrut s\ se strecoare `ntre ei.
douard i se p\rea fermec\tor; nu era cu mult mai `nalt dec`t Olivier [i ar\ta doar pu]in mai `n v`rst\. Bernard se decise s\-l abordeze
74
9/3/04
12:55 AM
Page 74
ANDR GIDE
tocmai pe el; pentru asta a[tept\ s\ se despart\ de Olivier. Dar sub

ce pretext s\ intre `n vorb\? S\-l acosteze?
Exact `n clipa aceea v\zu bucata de h`rtie mototolit\ c\z`nd din
m`na distrat\ a lui douard. O ridic\ [i v\zu c\ e un bilet de la casa
de bagaje... asta-i, iat\ pretextul c\utat!
~i v\zu pe cei doi prieteni intr`nd `n cafenea; r\mase o clip\ perplex; apoi relu`nd monologul:
Un tip normal n-ar g\si altceva mai bun de f\cut dec`t s\-i
duc\ `n grab\ h`rtia asta, `[i spuse.
How weary, flat and unprofitable
Seems to me all uses of this world!1
l-am auzit pe Hamlet spun`nd. Bernard, Bernard, ce g`nduri `]i

trec prin minte? Nu mai departe de ieri cotrob\iai printr-un sertar.
Pe care cale o apuci? Fii foarte atent, b\iete... Fii atent c\ la amiaz\
func]ionarul cu care a avut de-a face douard se va duce la mas\ [i
va fi `nlocuit de un altul. {i n-ai promis tu oare prietenului t\u c\
vei `ndr\zni s\ faci orice?
Se g`ndi totu[i c\ pripeala risc\ s\ compromit\ totul. Func]ionarul ar fi putut s\ fie surprins [i s\ i se par\ suspect\ aceast\
grab\; consult`nd registrul de depuneri ar fi putut s\ g\seasc\ prea
pu]in normal c\ un bagaj, predat cu c`teva minute `nainte de ora
dou\sprezece, e ridicat la c`teva minute dup\ aceea[i or\. ~n sf`r[it,
dac\ un trec\tor oarecare, un pis\log oarecare l-a v\zut ridic`nd
h`rtia... Bernard hot\r` s\ coboare p`n\ la Concorde, f\r\ grab\;
exact timpul `n care un altul ar fi luat masa. C\ci se procedeaz\
destul de des `n felul acesta, nu-i a[a, adic\ depui valiza la bagaje
p`n\ iei masa [i pe urm\ te duci s-o ridici? Migrena ì trecuse.
Trec`nd pe l`ng\ terasa unui restaurant, lu\ f\r\ fasoane o scobitoare (erau a[ezate pe mese, `n mici fascicole), pe care avea s-o
]in\ `ntre din]i `n fa]a casei de bagaje, ca s\ aib\ aerul de om s\tul.
Fericit c\ are de partea lui o `nf\]i[are pl\cut\, elegan]a costumului,
distinc]ia ]inutei, franche]ea z`mbetului [i a privirii, `n sf`r[it, acel
nu-[tiu-ce `n felul de a merge caracteristic celor care, tr\ind `n
1 C`t de ostenitoare, serbede [i de[arte `mi par deprinderile acestei lumi! (engl.).
75
bun\stare, n-au nevoie de nimic, deoarece au totul. Numai c\ toate

astea se cam ponosesc dac\ dormi pe b\nci.
~l trecur\ sudorile c`nd func]ionarul ì ceru zece centime, taxa
pentru valiz\. N-avea o para. Ce s\ fac\? Valiza era acolo, pe tejghea.
Cel mai ne`nsemnat semn de st`njeneal\ avea s\ dea de b\nuit; ca [i
lipsa de bani. Dar diavolul nu va `ng\dui ca el s\-[i piard\ st\p`nirea
de sine; strecoar\ `ntre degetele `nfrico[ate ale lui Bernard, care scotocesc prin buzunare, ca [i cum ar fi c\utat cu disperare, o minuscul\
moned\ uitat\ nu se [tie c`nd `ntr-un buzunar al vestei. Bernard i-o
d\ func]ionarului. N-a l\sat deloc s\ i se vad\ tulburarea. Ia valiza [i,
cu un gest simplu [i cinstit, v`r\ `n buzunar m\run]i[ul ce i se d\ ca
rest. Uf! ~l trec toate c\ldurile. Unde s\ mearg\ acum? I se taie
picioarele [i valiza ì pare grea. Ce-o s\ fac\ acum cu ea?... ~i trece
dintr-o dat\ prin minte c\ n-are cheia. Nu, nu [i iar\[i nu; nu va for]a
broasca; doar nu e ho], ce naiba!... M\car dac\ ar [ti ce-i `n ea. At`rn\
greu. Bernard e leoarc\ de sudoare. Se opre[te o clip\; las\ bagajul
pe trotuar. F\r\ discu]ie, va restitui valiza; dar mai `ntì ar vrea s\ afle
ce-i `n\untru. Apas\ la `nt`mplare pe `nchiz\toare. Oh! miracol!
Valvele i se `ntredeschid l\s`nd s\ se z\reasc\ o perl\: un portofel `n
care se v\d bancnote. Bernard scoate perla [i `nchide la loc stridia.
{i acum, fiindc\ are cu ce, repede! Un hotel. {tie unul foarte
aproape, pe strada Amsterdam. E mort de foame. Dar `nainte de a
se a[eza la mas\, vrea s\-[i pun\ valiza la ad\post. Un b\iat care-i
car\ bagajul `l conduce pe scar\. Trei etaje; un culoar... o u[\, pe
care o `ncuie cu cheia, `n dosul ei fiind comoara lui... Coboar\.
A[ezat `n fa]a unui biftec, Bernard nu `ndr\znea s\ scoat\ portofelul din buzunar (po]i [ti cine te observ\?), dar, `n fundul buzunarului interior, m`na lui st`ng\ pip\ie dr\g\stos.
Problema e cum s\-l fac pe douard s\-[i dea seama c\ nu s`nt
un ho]. Ce fel de tip o fi douard? Poate c\ valiza ne va l\muri. E fermec\tor, asta e sigur. Dar exist\ o gr\mad\ de tipi fermec\tori care
nu prea [tiu de glum\. Dac\ socote[te c\ valiza i-a fost furat\, va fi
f\r\ `ndoial\ mul]umit c\ [i-o recap\t\. ~mi va fi recunosc\tor c\
i-o aduc sau dac\ nu `nseamn\ c\-i un m`rlan. Voi [ti eu cum s\ procedez ca s\-i par interesant. S\ lu\m repede desertul [i s\ urc\m `n
camer\ ca s\ examin\m situa]ia. Plata [i s\-i l\s\m chelnerului un
bac[i[ impresionant.
Peste c`teva clipe, era din nou `n camer\.
76
9/3/04
12:55 AM
Page 76
ANDR GIDE
{i-acum, valiz\ drag\, `ntre noi doi!... Un costum de schimb;

pu]in prea mare pentru mine, f\r\ `ndoial\. Stofa e frumoas\ [i de
bun-gust. Lenjerie; obiecte de toalet\. Nu s`nt prea sigur c\ i le voi
restitui vreodat\ pe toate. {i, dovad\ c\ nu s`nt ho], iat\ h`rtiile
acestea m\ vor interesa mult mai mult. S\ citim `n primul r`nd ce
scrie aici.
Era caietul `n care douard strecurase trista scrisoare a Laurei.
Primele pagini le cunoa[tem; iat\ ce urma dup\ ele:
XI
Jurnalul lui douard
1 noiembrie
Acum cincisprezece zile... am gre[it c\ n-am notat atunci, imediat. Nu pentru c\ n-a[ fi avut timp, dar inima `mi era `nc\ plin\ de
Laura sau, mai exact, nu voiam s\ m\ g`ndesc dec`t la ea; [i apoi
nu-mi place s\ notez aici nimic din ce ar fi episodic, `nt`mpl\tor, [i
`nc\ nu mi se p\rea c\ tot ceea ce aveam s\ povestesc putea avea o
urmare, nici, cum se spune, c\ avea vreo importan]\; eu, cel pu]in,
refuzam fa]\ de mine `nsumi s\ admit acest lucru [i, `ntr-un anume
fel, tocmai pentru a-mi dovedi c\ e a[a, m-am ab]inut s\ vorbesc de
faptul acela `n jurnalul meu; dar `mi dau bine seama [i zadarnic m\
ap\r c\ figura lui Olivier `mi magnetizeaz\ ast\zi g`ndurile, c\ ea le
`ndrum\ cursul [i c\, f\r\ s\ ]in cont de el, n-a[ putea nici s\ m\
explic foarte bine, nici s\ m\ `n]eleg pe deplin.
M\ `ntorceam de diminea]\ de la Perrin, unde fusesem s\ v\d
dac\ vechea mea carte va fi reeditat\. Cum vremea era frumoas\,
hoin\ream de-a lungul cheiurilor a[tept`nd s\ se fac\ ora pr`nzului.
Cu pu]in `nainte de a ajunge `n dreptul lui Vanier, m-am oprit
l`ng\ o tarab\ cu c\r]i de ocazie. Nu c\r]ile m\ interesau at`t, c`t un
t`n\r licean, de vreo treisprezece ani, care r\scolea de zor prin
77
rafturi, sub privirea placid\ a unui supraveghetor a[ezat pe un

scaun de nuiele `n fa]a dughenei. M\ pref\ceam c\ m\ uit pe stelaje, dar, cu coada ochiului, `l observam [i eu pe pu[tiul acela. Era
`mbr\cat cu un pardesiu tocit p`n\ la urzeal\ [i ale c\rui m`neci
prea scurte l\sau s\ se vad\ m`necile vestonului. Unul din
buzunarele laterale era c\scat, de[i se vedea c\ e gol; `ntr-un col]
stofa se rupsese. M\ g`ndeam c\ pardesiul acela mai fusese purtat
[i de al]i fra]i [i c\ fra]ii lui [i el aveau obiceiul s\ v`re prea multe
lucruri `n buzunare. M\ g`ndeam, de asemenea, c\ mama lor era
foarte neglijent\ sau foarte ocupat\, din moment ce n-a cusut ruptura. Dar, `n clipa aceea, pu[tiul `ntorc`ndu-se pu]in, am v\zut c\
cel\lalt buzunar era c`rpit grosolan, cu un fir de a]\ neagr\, solid [i
gros. Imediat am auzit [i admonestarea matern\: Nu mai pune
dou\ c\r]i deodat\ `n buzunar; o s\-]i nenoroce[ti pardesiul. Iar ]i s-a
descusut buzunarul. Te previn c\ data viitoare n-o s\ ]i-l mai cos.
Uit\-te [i tu `n ce hal e[ti!... Toate lucrurile pe care mi le spunea [i
s\rmana maic\-mea [i de care nici eu nu ]ineam seama. Pardesiul
descheiat l\sa s\ se vad\ haina, [i privirea mi-a fost atras\ de o
mic\ decora]ie, o bucat\ de panglic\ sau mai degrab\ o rozet\ galben\ pe care el o purta la butonier\. Notez toate acestea din disciplin\ [i tocmai pentru c\ m\ plictise[te s\ le notez.
La un moment dat, supraveghetorul fu chemat `n\untru; nu
r\mase acolo dec`t o clip\ [i, revenind, se a[ez\ iar pe scaun; dar
copilului i-a fost de-ajuns clipa aceea ca s\ strecoare `n buzunarul
pardesiului cartea pe care o ]inea `n m`n\; apoi, imediat, `ncepu
din nou s\ r\scoleasc\ prin rafturi, ca [i cum nimic nu s-ar fi
`nt`mplat. Totu[i, era lini[tit; `[i ridic\ ochii, `mi remarc\ privirea
[i `n]elese c\ `l v\zusem. Sau, `n orice caz, `[i spuse c\ poate l-am
v\zut; f\r\ discu]ie c\ nu era sigur de nimic; iar `ndoiala `l f\cuse
s\-[i piard\ st\p`nirea de sine, ro[i [i `ncepu s\ joace o comedioar\ prin care `ncerca s\ se arate foarte `n largul lui, dar care
dovedea c\ e extrem de st`njenit. Nu-l sc\pam din ochi. Scoase
din buzunar cartea furat\; o v`r` la loc; se `ndep\rt\ c`]iva pa[i;
scoase din interiorul hainei un pr\p\dit de portofel foarte uzat,
pref\c`ndu-se c\ scotoce[te dup\ ni[te bani despre care [tia foarte
bine c\ nu exist\; f\cu o grimas\ semnificativ\, o str`mb\tur\
teatral\, adresat\ mie, evident, [i care voia s\ spun\: Hait! n-am
cu ce, av`nd, `n plus, aceast\ mic\ nuan]\: Ce curios, credeam
78
9/3/04
12:55 AM
Page 78
ANDR GIDE
c\ am cu ce, totul exprimat cu destul\ exagerare, pu]in prea subliniat, a[a cum ar face-o un actor care se teme c\ nu va fi `n]eles.
Apoi, `n cele din urm\, pot aproape s\ spun: sub imboldul privirii
mele, se apropie din nou de tarab\, scoase, `n sf`r[it, cartea din
buzunar [i brusc o puse la locul ei. Totul fusese f\cut at`t de
firesc, `nc`t supraveghetorul nu observ\ nimic. Apoi copilul ridic\
iar\[i capul, sper`nd c\ de data asta eram chit. Dar nu; `l priveam
`n continuare; ca ochiul lui Cain; cu deosebirea c\ ochii mei
z`mbeau. Voiam s\ stau de vorb\ cu el. A[teptam s\ plece de
l`ng\ tarab\ ca s\-l abordez; dar nu se mi[ca [i st\tea ]eap\n `n
fa]a c\r]ilor, [i am `n]eles c\ nu se va mi[ca at`ta vreme c`t voi
continua s\-l fixez. Atunci, a[a cum se face c`nd vrei ca v`natul
fictiv s\-[i schimbe locul, m-am `ndep\rtat c`]iva pa[i, ca [i cum
mi-era de-ajuns c`t am v\zut. Plec\ [i el; dar nu apuc\ s\ se
`ndep\rteze prea mult, c\ `l [i ajunsesem din urm\.
Ce carte era aia? l-am `ntrebat pe nea[teptate, pun`nd totu[i
`n tonul vocii mele, ca [i `n expresia fe]ei, c`t mai mult\ bl`nde]e
cu putin]\.
M\ privi drept `n ochi [i sim]ii cum ne`ncrederea i se risipe[te.
Nu era prea frumu[el, dar ce privire dr\g\la[\ avea! Vedeam `n ea
tot soiul de sentimente mi[c`ndu-se ca ierburile pe fundul unui rù.
Era un ghid al Algeriei. Dar cost\ prea mult. {i eu nu s`nt
destul de bogat.
C`t?
Doi franci jumate.
Ceea ce nu te-ar fi `mpiedicat, dac\ n-ai fi v\zut c\ te observ,
s-o [tergi cu cartea `n buzunar.
Micu]ul f\cu un gest de revolt\ [i protest\ pe un ton foarte vulgar:
Asta-i bun\, pesemne... c\ m\ lua]i drept ho]... cu o convingere `n stare s\ m\ fac\ s\ m\ `ndoiesc de ceea ce v\zusem. Sim]eam c\-mi scap\ dac\ insistam. Am scos trei monede din buzunar:
Hai! du-te [i cump\r-o! Te a[tept.
Dup\ dou\ minute ie[ea din dughean\ r\sfoind cartea at`t de mult
r`vnit\. I-am luat-o din m`n\. Era un vechi ghid Joanne, din 71.
{i ce vrei s\ faci cu el? i-am spus, restituindu-i-l. E prea
vechi. Nu mai e bun de nimic.
El protest\ zic`nd c\ da; c\, de altminteri, ghidurile mai noi
cost\ mult mai mult, [i c\ pentru ce-i trebuie lui h\r]ile dintr-\sta
79
erau foarte bune. Nu caut s\-i transcriu cuvintele, fiindc\ [i-ar

pierde relieful, despuiate fiind de extraordinarul lor accent de
mahala, care m\ amuza cu at`t mai mult cu c`t frazele nu erau lipsite de elegan]\.
........................................................................................................
E necesar s\ scurtez mult acest episod. Precizia nu trebuie s\ fie
ob]inut\ prin detaliul relat\rii, ci prin imagina]ia cititorului, prin
dou\ sau trei tr\s\turi, puse exact la locul potrivit. Cred, de altfel,
c\ toate acestea ar fi mai interesante dac\ l-a[ pune pe copil s\ le
povesteasc\; punctul lui de vedere e mai semnificativ dec`t al meu.
Pu[tiul e `n acela[i timp jenat [i flatat de aten]ia pe care i-o ar\t.
Dar povara privirii mele ì falsific\ oarecum comportarea. O personalitate prea fragil\ [i incon[tient\ `nc\ se ap\r\ [i se ascunde
dup\ paravanul unei atitudini. Nimic nu e mai greu de observat
dec`t fiin]ele `n formare. Ar trebui s\ le po]i privi numai dintr-o
parte, din profil.
Pu[tiul declar\ pe nea[teptate c\ lui cel mai mult ì place
geografia. B\nuiam c\ sub aceast\ dragoste se disimula un instinct de vagabondaj.
Ai vrea s\ mergi acolo? l-am `ntrebat.
Ei, asta-i bun\! f\cu el ridic`nd din umeri.
~mi trecu prin g`nd ideea c\ nu e fericit l`ng\ ai s\i. L-am `ntrebat dac\ locuie[te `mpreun\ cu p\rin]ii. Da. {i dac\ nu se prea
`n]elege cu ei? Protest\ f\r\ convingere. P\rea pu]in cam `ngrijorat
c\ fusese prea deschis mai adineauri. Ad\ug\:
Da de ce m\ `ntreba]i chestiile astea?
Numai a[a, i-am r\spuns imediat; apoi, ating`nd cu degetul
panglica galben\ de la butonier\:
Ce-i asta?
P\i, e o panglic\; doar se vede.
Era evident c\ `ntrebarea `l punea `n `ncurc\tur\. Se `ntoarse
brusc spre mine, ostil parc\, [i pe un ton zeflemitor [i insolent, de
care nu l-a[ fi crezut niciodat\ capabil [i care pur [i simplu m\ n\uci:
Ia zice]i... vi se `nt`mpl\ des s\ ag\]a]i liceeni?
Apoi, `n timp ce eu bìguiam confuz un simulacru de r\spuns,
el `[i deschise servieta de [colar, pe care o ]inea sub bra], ca s\ v`re
80
9/3/04
12:55 AM
Page 80
ANDR GIDE
ghidul `n\untru. ~n interiorul ei se vedeau c\r]ile de [coal\ [i c`teva

caiete, `mbr\cate toate la fel, `n h`rtie albastr\. Am luat unul dintre
ele; era un caiet de istorie. Pu[tiul `[i scrisese, pe copert\, numele
cu litere mari. Inima-mi tres\ri recunosc`nd numele nepotului meu:
GEORGES MOLINIER
(Inima lui Bernard tres\ri, de asemenea, citind aceste r`nduri, [i

`ntreaga poveste `ncepu s\-l intereseze extraordinar de mult.)
Va fi dificil, `n Falsificatorii de bani, s\ se admit\ c\ personajul
care va juca rolul meu ar fi putut, r\m`n`nd `n bune rela]ii cu sora
sa, s\ nu-i cunoasc\ deloc copiii. Mi-a fost totdeauna foarte greu s\
fardez adev\rul. Chiar s\ schimb culoarea p\rului mi se pare o `n[el\torie care face adev\rul mai pu]in verosimil. Toate se leag\ [i
simt, `ntre toate faptele pe care mi le ofer\ via]a, dependen]e at`t de
subtile, `nc`t totdeauna mi s-a p\rut c\ n-a[ reu[i s\ schimb un singur fapt f\r\ a modifica tot ansamblul. N-a[ putea totu[i s\ povestesc c\ mama acestui copil nu mi-e dec`t sor\ vitreg\, n\scut\
dintr-o prim\ c\s\torie a tat\lui meu; c\ n-am v\zut-o deloc c`t au
tr\it p\rin]ii mei; c\ probleme legate de mo[tenire ne-au for]at s\
relu\m rela]iile... Toate acestea s`nt `ns\ indispensabile [i nu v\d
ce-a[ putea inventa pentru a eluda indiscre]ia. {tiam c\ sora mea
avea trei b\ie]i; eu nu-l cuno[team dec`t pe cel mare, student la
medicin\; dar [i pe acesta l-am v\zut doar `n treac\t, deoarece,
`mboln\vindu-se de tuberculoz\, a trebuit s\-[i `ntrerup\ studiile [i
s\ se `ngrijeasc\ undeva `n Sud. Ceilal]i doi nu erau niciodat\ acas\
la orele la care veneam eu la Pauline; cel pe care-l aveam `n fa]a
mea era f\r\ `ndoial\ ultimul. N-am l\sat deloc s\ mi se vad\
uimirea, dar, p\r\sindu-l brusc pe micul Georges, dup\ ce am aflat
c\ se duce acas\ pentru masa de pr`nz, am s\rit `ntr-un taxi ca s\
ajung `naintea lui pe strada Notre-Dame-des-Champs. M\ g`ndeam
c\, sosind la aceast\ or\, Pauline m\ va re]ine la mas\, a[a cum s-a
[i `nt`mplat; cartea mea, din care luasem un exemplar de la Perrin,
[i pe care puteam s\ i-o ofer, servea drept pretext pentru aceast\
vizit\ intempestiv\.
Era pentru prima oar\ c\ m`ncam la Pauline. Gre[isem trat`ndu-l
cu ne`ncredere pe cumnatul meu. Nu cred c\ e un jurist remarcabil,
dar [tie s\ nu vorbeasc\ de meseria lui a[a cum nici eu nu vorbesc
de a mea c`nd s`ntem `mpreun\, a[a c\ ne `n]elegem foarte bine.
81
Fire[te, c`nd am sosit `n diminea]a aceea, n-am scos un cuv`nt

despre `nt`lnirea mea nea[teptat\:
Sper c\ acum voi avea prilejul s\-mi cunosc nepo]ii, i-am
spus lui Pauline c`nd m-a rugat s\ r\m`n la mas\. C\ci mai s`nt doi
pe care nu-i cunosc `nc\.
Olivier, mi-a r\spuns ea, va veni ceva mai t`rziu, c\ci are o
repeti]ie. Dar parc\ tocmai `l aud sosind pe Georges. M\ duc s\-l
chem. {i, alerg`nd la u[a camerei vecine:
Georges! Vino s\-i dai bun\ ziua unchiului.
Pu[tiul se apropie, `mi `ntinse m`na; eu l-am s\rutat... Admir
puterea de disimulare a copiilor: n-a l\sat s\ se vad\ nici o surpriz\;
de parc\ nu m\ recuno[tea. At`t c\ a ro[it foarte tare; dar maic\-sa
putea crede c\ din timiditate. G`ndeam c\ poate e jenat fiindc\ `l
revede pe detectivul de mai adineauri, c\ci ne p\r\si aproape imediat [i se duse `n odaia de al\turi; era sufrageria, care, dup\ c`te
mi-am dat seama, slujea, de asemenea, drept camer\ de studiu copiilor, `ntre mese. Ap\ru totu[i, foarte cur`nd, tocmai c`nd intra tat\l
s\u `n salon [i profit\ de clipa `n care treceam cu to]ii `n sufragerie,
pentru a se apropia de mine [i a-mi str`nge m`na f\r\ s\ fie v\zut de
p\rin]i. Crezui la `nceput c\ e vorba de o dovad\ de camaraderie,
care m\ amuz\; dar nu: `mi deschise m`na care se `nchisese peste a
lui, strecur\ `n ea un bilet pe care desigur tocmai `l scrisese, apoi
`mi `ndoi degetele peste h`rtie, str`ng`ndu-le foarte tare. Bine`n]eles
c\ m-am pretat la acest joc; am ascuns bile]elul `ntr-un buzunar, din
care n-am putut s\-l scot dec`t dup\ pr`nz. Iat\ ce am citit:
Dac\ poveste[ti p\rin]ilor chestia cu cartea (t\iase cu o linie: te voi
ur`), voi spune c\ mi-ai f\cut propuneri.
{i ceva mai jos:

Eu ies zilnic de la liceu la orele 10.
M-a `ntrerupt ieri vizita lui X. Convorbirea cu el mi-a pricinuit

o stare de proast\ dispozi]ie.
Am reflectat mult la cele spuse de X. Nu cunoa[te nimic din
via]a mea, dar i-am expus planul Falsificatorilor de bani. Sfatul lui
mi-e totdeauna de folos; c\ci se situeaz\ `ntr-un punct de vedere
82
9/3/04
12:55 AM
Page 82
ANDR GIDE
diferit de al meu. Se teme c\ a[ putea deveni factice [i c\ a[ putea

sc\pa din m`n\ adev\ratul subiect de dragul umbrei acestui subiect
care e `n capul meu. Pe mine m\ nelini[te[te faptul c\ simt cum
via]a (via]a mea) se separ\ aici de opera mea, c\ opera mea se
`ndep\rteaz\ de via]a mea. Numai c\ asta n-am putut s\ i-o spun
lui. P`n\ acum, a[a cum se cuvine, gusturile, sentimentele, experien]ele mele personale `mi alimentau toate scrierile; `n frazele cele
mai bine construite sim]eam cum bate propria inim\. De acum,
`ntre ceea ce g`ndesc [i ceea ce simt, leg\tura e rupt\. {i `ncep s\
cred c\ tocmai neputin]a mea de azi de a-mi l\sa inima s\ vorbeasc\ `mi proiecteaz\ opera `n abstrac]iune [i artificialitate.
G`ndindu-m\ la aceast\ chestiune, am `n]eles dintr-o dat\ semnifica]ia fabulei lui Apollo [i Dafne: fericit, am g`ndit, cel care poate
cuprinde `ntr-o singur\ `mbr\]i[are [i laurul, [i obiectul iubirii sale.
Am povestit at`t de mult despre `nt`lnirea mea cu Georges, `nc`t
a trebuit s\ m\ opresc la momentul `n care Olivier intra `n scen\.
N-am `nceput aceast\ relatare dec`t pentru a vorbi de el [i n-am
reu[it s\ vorbesc dec`t de Georges. Dar, c`nd s\ vorbesc de Olivier,
`mi dau seama c\ dorin]a de a am`na acest moment este cauza
`ncetinelii mele. De `ndat\ ce l-am v\zut, `n aceast\ prim\ zi, de
`ndat\ ce s-a a[ezat la masa familial\, de la prima mea privire, sau,
mai exact, de la prima sa privire, am sim]it c\ aceast\ privire pune
st\p`nire pe mine [i c\ nu mai dispun de via]a mea.
Pauline insist\ s\ vin s\-i v\d mai des. M\ roag\ st\ruitor s\ m\
ocup pu]in de copiii ei. ~mi d\ de `n]eles c\ tat\l lor ì cunoa[te prea
pu]in. Cu c`t discut mai mult cu ea, cu at`t mi se pare mai fermec\toare. Nu-mi dau seama cum de am putut s\ n-o v\d at`ta
vreme. Copiii s`nt crescu]i `n religia catolic\, dar ea `[i aminte[te de
educa]ia protestant\ pe care a primit-o `n copil\rie [i, cu toate c\ a
plecat din casa tat\lui nostru de `ndat\ ce el s-a c\s\torit cu mama
mea, descop\r `ntre ea [i mine nenum\rate tr\s\turi comune. {i-a
dat copiii la pensionul p\rin]ilor Laurei, unde eu `nsumi am tr\it
mult\ vreme. De altminteri, pensionul Azas se m`ndre[te c\ nu are
o culoare confesional\ special\ (pe vremea mea se g\seau acolo
chiar [i turci), de[i b\tr`nul Azas, fostul prieten al tat\lui meu, care
l-a `nfiin]at [i care-l conduce [i acum, a fost la `nceput pastor.
Pauline prime[te ve[ti destul de bune din sanatoriul unde Vincent este pe cale de vindecare. Mi-a spus c\ ì vorbe[te de mine `n
83
scrisorile ei [i c\ ar vrea s\-l cunosc mai bine, c\ci nu l-am v\zut

dec`t `n treac\t. ~[i pune mari speran]e `n fiul ei cel mare; familia
face economii s`ngeroase pentru a-i permite c`t mai cur`nd s\ se
instaleze cu alte cuvinte: s\ aib\ o locuin]\ proprie pentru a-[i
primi clientela. P`n\ atunci, a reu[it s\-i rezerve o parte din micul
lor apartament, `ntr-o camer\ izolat\, care era liber\. Marea `ntrebare este dac\ nu cumva, din motive de s\n\tate, Vincent va trebui
s\ renun]e la stagiul de intern.
La drept vorbind, Vincent nu m\ intereseaz\ deloc [i, dac\ totu[i
vorbesc mult despre el cu maic\-sa, o fac numai din complezen]\ [i
pentru a putea imediat dup\ aceea s\ ne ocup\m mai mult de Olivier. C`t despre Georges, m\ las\ rece, abia `mi r\spunde dac\ ì
vorbesc [i, c`nd m\ `nt`lne[te, `mi arunc\ priviri vag b\nuitoare. Mi
se pare c\-mi poart\ pic\ fiindc\ nu m-am dus s\-l a[tept la ie[irea
de la liceu sau c\ se g`nde[te numai la vacan]\.
Pe Olivier nu-l v\d mai des. C`nd m\ duc `n vizit\ la maic\-sa,
nu `ndr\znesc s\ intru `n camera `n care [tiu c\ `nva]\; dac\-l
`nt`lnesc `nt`mpl\tor, s`nt at`t de st`ngaci [i de `ncurcat, `nc`t nu
g\sesc nimic s\-i spun, [i din pricina asta s`nt at`t de nefericit, `nc`t
prefer s-o vizitez pe maic\-sa la orele c`nd [tiu c\ el nu-i acas\.
XII
Jurnalul lui douard
(Urmare)
2 noiembrie
Lung\ conversa]ie cu Douviers, care m-a `nso]it c`nd am plecat de
la p\rin]ii Laurei p`n\ la Odon, trec`nd prin Luxembourg. Preg\te[te
o tez\ de doctorat despre Wordsworth, dar din ce-mi spune `mi dau
seama c\ ì scap\ calit\]ile cele mai specifice ale poeziei lui
84
9/3/04
12:55 AM
Page 84
ANDR GIDE
Wordsworth. Ar fi fost mai bine dac\ l-ar fi ales pe Tennyson. Simt `n

Douviers o nedeslu[it\ inaptitudine, o `nclina]ie spre abstract, o
anume naivitate. Totdeauna ia lucrurile [i oamenii a[a cum pretind c\
s`nt; poate [i pentru c\ el se arat\ totdeauna a[a cum este.
{tiu, mi-a spus el, c\ e[ti cel mai bun prieten al Laurei. F\r\
`ndoial\ c\ ar trebui s\ fiu pu]in gelos pe dumneata. Dar nu pot.
Dimpotriv\, tot ce mi-a spus ea despre dumneata m-a f\cut s\ `n]eleg
mai bine [i, `n acela[i timp, s\ doresc a deveni prietenul dumitale.
Am `ntrebat-o mai zilele trecute dac\ nu-mi por]i pic\ fiindc\ o iau
de so]ie. Mi-a r\spuns c\, dimpotriv\, dumneata ai sf\tuit-o s\ se
c\s\toreasc\ (cred c\ mi-a spus toate astea la fel de f\r\ `nconjur)
fapt pentru care a[ vrea s\-]i mul]umesc [i s\ nu m\ socote[ti ridicol, fiindc\ o fac foarte sincer a ad\ugat el, for]`ndu-se s\ z`mbeasc\, dar cu o voce tremur\toare [i cu lacrimi `n ochi.
Nu [tiam ce s\-i spun, pentru c\ m\ sim]eam mult mai pu]in emo]ionat dec`t ar fi trebuit s\ fiu [i total incapabil de o efuziune reciproc\. Probabil c\ i-am p\rut pu]in cam ]eap\n; dar m\ agasa. I-am
str`ns totu[i m`na ce mi-o `ntinsese, c`t mai c\lduros cu putin]\. Asemenea scene, `n care ]i se ofer\ mai mult suflet dec`t ceri, s`nt totdeauna penibile. Se g`ndea, f\r\ `ndoial\, s\-mi c`[tige simpatia. Dac\ ar fi
fost mai perspicace, s-ar fi sim]it furat; dar el se [i sim]ea recunosc\tor
fa]\ de propriul gest, al c\rui reflex i se p\rea c\ `l surprinde `n inima
mea. Cum eu nu spuneam nimic [i jenat poate de t\cerea mea:
Cred, ad\ug\ el imediat, c\ la Cambridge se va sim]i prea
dezr\d\cinat\, ca s\ mai fac\ anumite compara]ii care ar fi `n dezavantajul meu.
Ce voia s\ `n]eleag\ prin asta? M\ str\duiam s\ nu caut nici un
r\spuns. A[tepta poate s\ protestez; ceea ce ar fi `nsemnat s\ ne
am\gim [i mai mult. Face parte din categoria oamenilor a c\ror
timiditate nu suport\ t\cerile [i cred c\ e de datoria lor s\ le mobileze
cu avansuri exagerate; e din categoria celor care la urm\ `]i spun:
Am fost totdeauna deschis fa]\ de dumneata. Nu, z\u, dar important nu e s\ fii deschis, ci s\-i permi]i celuilalt s\ fie. Ar fi trebuit
s\-[i dea seama c\ tocmai franche]ea lui o `mpiedica pe a mea.
M\car dac\ eu nu-i pot fi prieten, sper c\ va fi un so] excelent
pentru Laura; c\ci, la urma urmelor, acum ì repro[ez mai cu seam\
calit\]ile sale. Pe urm\, am discutat despre Cambridge, iar eu i-am
promis c-o s\ vin s\-i v\d acolo.
85
Ce nevoie absurd\ a `ndemnat-o pe Laura s\-i vorbeasc\ de mine?

Admirabil\ `nclina]ia femeilor spre devotament. De cele mai
multe ori, omul iubit nu e pentru ele dec`t un cuier de care `[i at`rn\
dragostea. Cu ce sincer\ u[urin]\ a operat Laura substituirea!
~n]eleg s\ se m\rite cu Douviers; eu am fost printre primii care au
sf\tuit-o acest lucru. Dar aveam dreptul s\ sper la un dram de
suferin]\. C\s\toria va avea loc peste trei zile.
C`teva articole despre cartea mea. Calit\]ile ce mi se recunosc
cel mai frecvent s`nt tocmai cele care pe mine m\ sc`rbesc... Oare
am f\cut bine l\s`nd s\ se reediteze vechiturile alea? C\ci nu mai
corespund cu ceea ce `mi place acum. Dar abia acum `mi dau
seama. Nu mi se pare c\, `n sensul propriu al cuv`ntului, m-a[ fi
schimbat; ci c\ doar `n acest moment devin con[tient de mine
`nsumi; p`n\ acum nu [tiam cine s`nt. S-ar putea s\ fi avut totdeauna nevoie de un altul, care pentru mine s\ aib\ rolul de revelator!
Aceast\ carte s-a cristalizat prin Laura, [i de aceea nu mai vreau s\
m\ recunosc `n ea.
Ne este interzis\ acea perspicacitate, n\scut\ din simpatie, care
ne-ar permite s\ devans\m vremurile? Ce probleme ì vor fr\m`nta
pe cei care vor veni dup\ noi? C\ci pentru ei vreau s\ scriu. S\
hr\nesc curiozit\]i `nc\ nedefinite, s\ r\spund unor exigen]e `nc\
imprecise, `n a[a fel `nc`t cel care ast\zi nu e dec`t un copil s\ se
mire mìne c\ m\ `nt`lne[te `n drumul s\u.
~mi place foarte mult s\ simt la Olivier at`ta curiozitate, at`ta
ner\bd\toare insatisfac]ie fa]\ de trecut...
Uneori mi se pare c\ poezia e singurul lucru care `l intereseaz\.
{i simt, recitind poeziile cu ochii lui, c`t de rari s`nt acei poe]i ai
no[tri care s-au l\sat condu[i mai mult de sentimentul artei dec`t
de inim\ sau de ra]iune. Ciud\]enia este c\, atunci c`nd Oscar
Molinier mi-a ar\tat versurile lui Olivier, l-am sf\tuit pe acesta s\
nu se mai lase condus de cuvinte, ci s\ caute s\ [i le supun\. {i
acum, tocmai dimpotriv\, mi se pare c\ el e cel care m\ `nva]\ pe
mine acest lucru.
C`t de trist, plicticos [i ridicol de rezonabil mi se pare ast\zi tot
ce am scris p`n\ acum!
86
9/3/04
12:55 AM
Page 86
ANDR GIDE
5 noiembrie
A avut loc ceremonia. ~n capela de pe strada Madame, `n care
n-am mai intrat de foarte mult\ vreme. Toat\ familia Vedel-Azas
era de fa]\: bunicul, tat\l [i mama Laurei, cele dou\ surori [i t`n\rul
ei frate, plus nenum\ra]i unchi, m\tu[i [i veri. Familia Douviers
reprezentat\ de trei m\tu[i `n doliu, din care catolicismul a f\cut
trei c\lug\ri]e; dup\ c`te mi s-a spus, locuiau `mpreun\, [i tot cu ele
a locuit [i Douviers dup\ moartea p\rin]ilor lui. La galerie, elevii
pensionului. Al]i prieteni ai familiei umpleau sala; eu st\team `n
fundul capelei; nu departe de mine am v\zut-o pe sora mea cu
Olivier; Georges era pesemne la galerie, cu colegii s\i. La armoniu,
b\tr`nul La Prouse; fa]a lui `mb\tr`nit\, mai frumoas\, mai nobil\
ca oric`nd; dar `n ochi f\r\ acea flac\r\ admirabil\ care-mi comunica o mare fervoare pe vremea c`nd luam lec]ii de pian. Privirile ni
s-au `ncruci[at [i am sim]it `n z`mbetul ce mi l-a adresat at`ta
triste]e, `nc`t mi-am promis s\-l a[tept la ie[ire. ~ntre timp, oamenii
s-au mai mi[cat [i l`ng\ Pauline s-a f\cut un loc liber; Olivier mi-a
f\cut imediat semn, a `mpins-o pu]in pe maic\-sa, ca s\ m\ pot
a[eza l`ng\ el; apoi mi-a luat m`na [i a ]inut-o mult\ vreme `ntr-ale
sale. Era pentru prima oar\ c\ se purta at`t de familiar cu mine. A ]inut ochii `nchi[i aproape tot timpul c`t a durat interminabila predic\
a pastorului, ceea ce mi-a permis s\-l contemplu `ndelung; seam\n\
cu ciobanul acela adormit dintr-un basorelief aflat la muzeul din
Napoli, a c\rui fotografie o am pe biroul meu. A[ fi putut crede c\
doarme [i el, dac\ degetele nu i-ar fi frem\tat; m`na ì palpita ca o
pas\re `ntre palmele mele.
B\tr`nul pastor a crezut c\ e de datoria lui s\ expun\ istoria
`ntregii familii, `ncep`nd cu bunicul Azas, c\ruia ì fusese coleg de
clas\, la Strasbourg, `nainte de r\zboi, apoi codiscipol la Facultatea
de Teologie. Am avut impresia c\ se va `mpotmoli `ntr-o fraz\
complicat\ `n care `ncerca s\ arate c\, prelu`nd conducerea unui
pension [i dedic`ndu-se educa]iei copiilor, prietenul s\u de fapt nu
p\r\sise preo]ia. Apoi a venit r`ndul celeilalte genera]ii. A vorbit,
de asemenea, d`nd pilde moralizatoare, de familia Douviers, despre
care se p\rea c\ nu [tie prea mare lucru. Noble]ea sentimentelor
umbrea deficien]ele oratorice [i, `n r`ndurile asisten]ei, se auzeau
87
numeroase persoane care `[i suflau nasul. A[ fi vrut s\ [tiu ce

g`nde[te Olivier; `mi `nchipuiam c\, fiind crescut `n religia catolic\,
pentru el cultul protestant era desigur ceva nou [i c\, f\r\ `ndoial\,
acum intra pentru prima oar\ `n acest templu. Neobi[nuita mea facultate de a m\ depersonaliza, care `mi permite s\ resimt emo]iile
altuia de parc\ ar fi ale mele, m-a silit aproape s\ adopt senza]iile
lui Olivier, cele pe care `mi imaginam c\ le tr\ie[te; [i cu toate c\
]inea ochii `nchi[i sau poate tocmai din aceast\ pricin\ mi se p\rea
c\ v\d `n locul lui [i pentru prima oar\ zidurile goale, auditoriul
sc\ldat `n lumina abstract\ [i palid\, conturul crud al amvonului pe
peretele alb din fund, rectitudinea liniilor, rigiditatea coloanelor ce
sus]ineau galeriile, spiritul `nsu[i al acestei arhitecturi col]uroase [i
decolorate a c\rei lips\ resping\toare de gra]ie, intransigen]\ [i parcimonie i le vedeam pentru prima oar\. Probabil c\ nu le-am
remarcat mai devreme, pentru c\ fusesem obi[nuit cu ele din copil\rie... M-am g`ndit imediat la primele mele tres\riri religioase, la
primele exalt\ri; la Laura [i la [coala de duminic\, unde ne `nt`lneam, monitori am`ndoi, plini de zel [i deslu[ind cu greu, `n `nfl\c\rarea aceea care ardea `n noi, orice sim]\m`nt impur, ce anume
apar]inea celuilalt [i ce-I revenea lui Dumnezeu. {i, `n aceea[i clip\,
l-am depl`ns pe Olivier c\ nu a cunoscut aceast\ prim\ despuiere de
senzual, care ridic\ sufletul `ntr-un mod at`t de periculos deasupra
apartenen]elor, [i c\ nu are amintiri asem\n\toare cu ale mele; dar
faptul c\ `l sim]eam str\in de toate acestea m-a ajutat s\ evadez din
mine `nsumi. Am str`ns cu pasiune m`na pe care el [i-o l\sase `ntr-ale
mele, dar `n clipa aceea el [i-o retrase brusc. Deschise ochii pentru a
m\ privi, apoi, cu un z`mbet [\galnic de copil, care-i tempera extraordinara gravitate a frun]ii, [opti, aplec`ndu-se spre mine tocmai `n
timp ce pastorul, reamintind `ndatoririle fiec\rui cre[tin, `mp\r]ea cu
d\rnicie proaspe]ilor c\s\tori]i sfaturi, precepte [i pioase dojeni:
Mie pu]in `mi pas\: s`nt catolic.
Totul m\ atrage la el [i m\ face s\ nu mai `n]eleg.
La u[a sacristiei, l-am `nt`lnit pe b\tr`nul La Prouse. Mi-a spus
pe un ton oarecum trist, dar `n care nu se sim]ea nici urm\ de repro[:
Mi se pare c\ m-ai cam uitat.
Am pretextat nu [tiu ce treburi, ca s\ m\ scuz c\ nu l-am v\zut
at`ta vreme; i-am promis s\-i fac o vizit\ poimìne. Am `ncercat s\-l
88
9/3/04
12:55 AM
Page 88
ANDR GIDE
aduc la familia Azas, unde eram [i eu invitat la ceaiul pe care-l

d\deau dup\ ceremonie; dar mi-a spus c\ nu e deloc `n apele lui [i
se teme c\ va `nt`lni prea mul]i oameni cu care ar fi trebuit, dar nu
ar fi fost `n stare, s\ stea la taifas.
Pauline a plecat cu Georges; m-a l\sat cu Olivier:
}i-l `ncredin]ez, mi-a spus ea r`z`nd; ceea ce p\ru c\ `l cam
agaseaz\ pe Olivier, care se `ntunec\ la fa]\. M\ trase `n strad\:
Nu [tiam c\ ai cunoscut at`t de bine familia Azas.
A fost foarte surprins c`nd i-am spus c\ am locuit la ei doi ani.
Dar cum ai putut prefera o astfel de situa]ie c`nd ai fi putut
duce o via]\ independent\?
Mi se ofereau destule comodit\]i, i-am r\spuns eu vag, neput`nd s\-i spun c\ `n vremea aceea Laura pusese st\p`nire pe toate
g`ndurile mele [i c\ a[ fi acceptat p`n\ [i cel mai prost regim pentru
pl\cerea de a-l suporta al\turi de ea.
{i nu te-ai sufocat `n atmosfera `mb`csit\ din magherni]a aceea?
Apoi, cum nu i-am r\spuns nimic:
De altminteri, nici eu nu prea `mi dau seama cum de o suport,
nici cum se face c\ mai s`nt acolo... Dar s`nt intern numai pe jum\tate. {i a[a [i e `nc\ prea mult.
A trebuit s\-i povestesc despre prietenia dintre directorul magherni]ei aceleia [i bunicul s\u, prietenie care, mai t`rziu, a fost
hot\r`toare pentru alegerea f\cut\ de mama sa.
De altfel, ad\ug\ el, `mi lipsesc termenii de compara]ie; [i
f\r\ `ndoial\ c\ toate azilurile astea seam\n\ `ntre ele; s`nt gata s\
cred c\, a[a dup\ cum mi s-a spus, majoritatea celorlalte s`nt mai
rele. Ceea ce nu `nseamn\ c\ n-a[ fi mul]umit s\ scap de acolo. Nu
m-a[ fi dus niciodat\ dac\ n-a[ fi avut de recuperat timpul c`t am
fost bolnav. {i de mult\ vreme nu mai merg la pension dec`t din
prietenie pentru Armand.
Aflu atunci c\ acest mai t`n\r frate al Laurei ì este coleg. ~i
spun lui Olivier c\ nu-l cunosc aproape deloc.
De[i e cel mai inteligent [i cel mai interesant din toat\ familia.
Adic\ e cel care te intereseaz\ mai mult dec`t al]ii.
Nu, nu; te asigur c\ e foarte ciudat. Dac\ vrei, putem merge
s\ discut\m pu]in cu el `n camera lui. Sper c\ va `ndr\zni s\ vorbeasc\ de fa]\ cu dumneata.
Am ajuns `n fa]a pensionului.
89
Familia Vedel-Azas `nlocuise tradi]ionala mas\ de nunt\ cu un

ceai mai pu]in costisitor. Vorbitorul [i biroul pastorului Vedel erau
deschise pentru mul]imea de invita]i. Numai c`]iva rari intimi aveau
acces `n micul salon particular al pastorului Vedel; [i pentru a evita
o invazie, u[a dintre vorbitor [i salon fusese blocat\, iar din aceast\
pricin\, celor care `l `ntrebau pe unde ar putea ajunge la maic\-sa,
Armand le r\spundea:
Pe co[.
Era o gr\mad\ de lume. C\ldura era sufocant\. ~n afar\ de c`]iva
membri ai corpului didactic colegi de-ai lui Douviers, societate
aproape exclusiv protestant\. Miros puritan foarte specific. Duhoarea
e la fel de puternic\ sau poate chiar mai asfixiant\ la `ntrunirile catolice sau evreie[ti, de `ndat\ ce ei `ntre ei `ncep s\ se simt\ `n largul
lor; numai c\ de cele mai multe ori la catolici se simte o supraapreciere, iar la evrei o subapreciere de sine, de care protestan]ii nu mi
se par dec`t foarte rar capabili. Dac\ evreii au nasul prea lung, protestan]ii `l au turtit; e lucru [tiut. {i nici eu `nsumi n-am remarcat calitatea deosebit\ a acestei atmosfere, c`t\ vreme eram cufundat `n ea.
Un nu [tiu ce inefabil alpestru, paradiziac [i neghiob.
~n fundul s\lii, bufetul aranjat pe o mas\; Rachel, sora mai mare
a Laurei, [i Sarah, sora ei mai mic\, ajutate de c`teva fete candidate
la m\riti[, prietenele lor, ofereau ceai...
Laura, de `ndat\ ce m-a v\zut, m-a dus `n biroul tat\lui ei, unde
era `ntrunit un `ntreg sinod. Refugiindu-ne `n dreptul ferestrei, am
putut discuta f\r\ s\ fim auzi]i. Cu mult `nainte, ne scrijeliser\m
numele pe pervaz.
Vino s\ vezi! S`nt tot acolo, mi-a spus ea. Cred c\ nimeni nu
le-a b\gat `n seam\. C`]i ani aveai atunci?
Deasupra numelor scrisesem data. Am calculat:
Dou\zeci [i opt.
Iar eu, [aisprezece. S`nt zece ani de atunci.
Momentul nu era prea bine ales pentru a dep\na astfel de amintiri;
m\ for]am s\ schimb subiectul; `n timp ce ea m\ ducea la punctul de
plecare cu o nelini[tit\ insisten]\; apoi deodat\, parc\ tem`ndu-se c\
s-ar putea `nduio[a, m\ `ntreb\ dac\-mi aminteam de Strouvilhou.
Strouvilhou avea un regim special [i pe vremea aceea ì chinuia
mult pe p\rin]ii Laurei. ~n principiu, urma cursurile, dar c`nd era
90
9/3/04
12:55 AM
Page 90
ANDR GIDE
`ntrebat: care? sau pentru ce examen se preg\te[te, r\spundea cu

indiferen]\:
Depinde.
La `nceput, to]i l\sau impresia c\ ì consider\ insolen]ele drept
glume, anume parc\ pentru a le toci ascu]i[ul, [i el `nsu[i le `nso]ea
cu hohote de r`s; numai c\, `n cur`nd, r`sul lui deveni mai sarcastic,
`n timp ce ie[irile ì deveneau mai agresive, [i eu nu `n]elegeam
prea bine cum [i de ce pastorul `l mai tolera `n internat; `mi ziceam
c\ poate numai din ra]iuni financiare [i pentru c\ nutrea pentru
Strouvilhou un fel de afec]iune, amestecat\ cu mil\, sau c\ probabil
avea o vag\ speran]\ c\ va reu[i s\-l conving\, adic\ s\-l converteasc\. {i la fel de pu]in `n]eleg de ce Strouvilhou continua s\ locuiasc\ la internat, c`nd ar fi putut foarte bine s\ se duc\ `n alt\ parte;
fiindc\ nu mi se p\rea c\ este re]inut din motive sentimentale, ca
mine; sau poate c\ tocmai pentru pl\cerea ce i-o ofereau aceste
turniruri cu s\rmanul pastor, care se ap\ra prost [i totdeauna ì l\sa
lui rolul cel frumos.
~]i aminte[ti c`nd l-a `ntrebat pe tata dac\ poart\ vestonul pe
sub rob\, atunci c`nd predic\?
Cum s\ nu! ~ntreba at`t de bl`nd, c\ bietul dumitale tat\ n-a
remarcat nici urm\ de r\utate. Eram la mas\; rev\d scena foarte bine...
{i tata, care i-a r\spuns candid c\ roba nu era prea groas\ [i
c\ se temea s\ nu r\ceasc\ f\r\ veston.
{i ce mutr\ dezolat\ a f\cut Strouvilhou! {i cum a trebuit s\
insist\m ca `n cele din urm\ s\ declare c\ povestea n-are prea
mare importan]\, numai c\ atunci c`nd tat\l dumitale face gesturi
mai largi, m`necile vestonului i se v\d de sub rob\, [i asta are un
efect sup\r\tor asupra unor anumi]i credincio[i.
Dup\ care s\rmanul tata a rostit o predic\ `ntreag\, ]in`ndu-[i
bra]ele lipite de corp [i rat`nd toate efectele oratorice.
{i, `n duminica urm\toare, s-a `ntors acas\ cu guturai, pentru
c\ `[i dezbr\case vestonul. Oh! [i discu]iile despre smochinul sterp
din Evanghelie [i despre pomii care nu fac fructe... Eu nu s`nt un
pom fructifer. Eu fac doar umbr\, domnule pastor: v\ acop\r cu
umbra mea.
{i asta tot la mas\ a spus-o.
Fire[te, c\ci nu-l vedeai dec`t la mas\.
91
{i o spusese pe un ton plin de ar]ag. Atunci l-a dat bunicul pe

u[\ afar\. ~]i aminte[ti cum s-a ridicat deodat\, el, care de obicei
st\tea cu nasul `n farfurie; [i, cu bra]ul `ntins, a spus: Ie[i!
P\rea enorm, `nsp\im`nt\tor; era indignat. Cred c\ `ntr-adev\r
lui Strouvilhou i s-a f\cut fric\.
{i-a aruncat [ervetul pe mas\ [i a disp\rut. A plecat f\r\ s\
pl\teasc\; [i de atunci nu l-a mai v\zut nimeni.
A[ fi curios s\ [tiu ce s-a `nt`mplat cu el.
S\rmanul bunic, relu\ Laura cu o oarecare triste]e, c`t mi s-a
p\rut de frumos `n ziua aceea! {tii c\ te iube[te foarte mult. Ar trebui s\ urci m\car pentru o clip\ la el `n birou. S`nt sigur\ c\ i-ar
face mult\ pl\cere.
Retranscriu toate acestea imediat, fiindc\ [tiu c`t e de dificil pe
urm\ s\ reg\se[ti tonul just al unui dialog. Numai c\ din acest moment am `nceput s-o ascult pe Laura mai distrat. Tocmai `l z\risem,
la o oarecare dep\rtare, pe Olivier, pe care `l pierdusem din vedere
de c`nd Laura m\ adusese `n biroul tat\lui ei. Avea ochii str\lucitori
[i tr\s\turile extraordinar de `nsufle]ite. Am aflat mai t`rziu c\
Sarah, ca s\ se amuze, ì d\duse s\ bea una dup\ alta [ase cupe de
[ampanie. Armand era `mpreun\ cu el [i am`ndoi, strecur`ndu-se
printre grupuri, le urm\reau pe Sarah [i pe o t`n\r\ englezoaic\ de
aceea[i v`rst\ cu Sarah, care era intern\ la Azas de mai bine de un
an. Sarah [i prietena ei au p\r\sit, `n sf`r[it, camera [i, prin u[a
deschis\, i-am v\zut pe cei doi b\ie]i pornind `n fug\ dup\ ele pe
sc\ri. M\ preg\team s\ ies [i eu, ced`nd rug\min]ilor Laurei, c`nd
ea f\cu un pas spre mine:
Ascult\, douard, a[ vrea s\-]i spun... [i brusc vocea ì deveni
foarte grav\, poate va trece mult\ vreme p`n\ ne vom revedea. A[
vrea s\-mi spui din nou... A[ vrea s\ [tiu dac\ a[ mai putea conta
pe dumneata... ca pe un prieten.
Niciodat\ n-am avut at`ta poft\ s-o s\rut ca `n clipa aceea;
m-am mul]umit `ns\ s\-i s\rut m`na cu dragoste [i cu `nfl\c\rare,
[optind:
Orice s-ar `nt`mpla. {i, pentru a-mi ascunde lacrimile pe care le
sim]eam c\-mi umplu ochii, am alergat repede s\-l caut pe Olivier.
El `mi p`ndea ie[irea, a[ezat al\turi de Armand pe o treapt\ a
sc\rii. F\r\ discu]ie c\ era pu]in beat. Se ridic\, m\ trase de bra]:
92
9/3/04
12:55 AM
Page 92
ANDR GIDE
Vino, `mi spuse. O s\ fum\m o ]igar\ `n camer\ la Sarah. Fata

ne a[teapt\.
Imediat. Dar mai `ntì trebuie s\ m\ duc s\-l v\d pe Azas.
Numai c\ n-a[ mai reu[i dup\ aceea s\ g\sesc camera.
Las\ c\ o cuno[ti foarte bine; e fosta camer\ a Laurei, strig\
Armand. Fiindc\ era una dintre cele mai bune camere, i-o d\duser\
englezoaicei; dar cum nu pl\tea destul, `mp\r]ea camera cu Sarah.
Li s-au pus dou\ paturi a[a, de form\; o treab\ destul de inutil\...
Nu-l asculta, spuse Olivier r`z`nd [i `mbr`ncindu-l; e beat.
Te sf\tuiesc s\ vorbe[ti, relu\ Armand. A[adar, vii, nu-i a[a?
Te a[tept\m.
Am promis c\ voi veni.
De c`nd `[i tunde p\rul ca peria, b\tr`nul Azas nu mai seam\n\
deloc cu Whitman. A l\sat familiei ginerelui primul [i al doilea etaj
al imobilului. De la fereastra biroului s\u (acaju, rips [i moleschin\),
domin\ curtea [i supravegheaz\ plecarea [i sosirea elevilor.
Vezi cum m\ r\sfa]\, `mi spuse, ar\t`ndu-mi pe mas\ un enorm
buchet de crizanteme, pus acolo de mama unuia dintre elevi, veche
prieten\ a familiei. Atmosfera od\ii era at`t de auster\, `nc`t aveai
impresia c\ florile o s\ se ve[tejeasc\ `ntr-o clip\. M-am retras pentru un moment din mijlocul societ\]ii. S`nt b\tr`n [i zgomotul conversa]iei m\ obose[te. Dar florile astea o s\-mi ]in\ tov\r\[ie.
Vorbesc `n felul lor [i [tiu s\ povesteasc\ despre slava Domnului
mai bine dec`t oamenii (sau ceva asem\n\tor).
Demnul b\rbat nu-[i poate imagina c`t de mult `[i plictise[te
elevii cu pove[ti de acest fel; at`t de sincere `n gura lui, `nc`t reteaz\
orice ironie. Pentru mine, sufletele simple, cum e [i sufletul lui
Azas, s`nt cel mai greu de `n]eles. Dac\ e[ti mai pu]in simplu tu
`nsu]i, e[ti constr`ns s\ joci `n fa]a lor un fel de comedie; nu prea
cinstit\; dar ce s\ faci? Nu po]i discuta, nu po]i pune lucrurile la
punct; e[ti constr`ns s\ fii de acord. Azas impune `n jurul lui
ipocrizia, dac\ nu-i `mp\rt\[e[ti `ntru totul credin]a. Pe vremea
c`nd abia `ncepusem s\-l vizitez, eram indignat v\z`nd cum nepo]ii
`l mint. A trebuit [i eu s\ fac la fel.
Pastorul Prosper Vedel e prea ocupat; doamna Vedel, nu prea inteligent\, st\ cufundat\ `ntr-o reverie poetico-religioas\ `n care-[i
pierde total sim]ul realit\]ii; a[a c\ bunicul se ocup\ de educa]ia [i de
93
instruirea tinerilor. O dat\ pe lun\, pe vremea c`nd locuiam la ei, asistam la o explica]ie furtunoas\, care se termina cu efuziuni patetice:
De acum ne vom spune totul. Intr\m `ntr-o er\ nou\ de
franche]e [i sinceritate. (~i place s\ foloseasc\ mai multe cuvinte
pentru a spune acela[i lucru veche obi[nuin]\, r\mas\ de pe vremea c`nd era pastor.) S\ nu mai avem g`nduri ascunse, g`nduri din
acelea ur`te. Vom putea s\ ne privim drept `n fa]\, ochi `n ochi.
Nu-i a[a? Ne-am `n]eles.
Dup\ care se cufundau [i mai mult, el `n neghiobiile lui, copiii
`n minciunile lor.
Aceste cuvinte i se adresau `n special unui frate al Laurei, cu un
an mai mic dec`t ea, cam n\b\d\ios, [i care avusese [i aventuri
amoroase. (S-a apucat s\ fac\ nego] `n colonii [i l-am pierdut din
vedere.) ~ntr-o sear\, c`nd b\tr`nul a rostit din nou aceast\ fraz\,
m-am dus s\-l caut la el `n birou; am `ncercat s\-l fac s\ priceap\ c\
intransigen]a lui f\cea cu neputin]\ sinceritatea pe care i-o pretindea nepotului. Azas aproape c\ s-a sup\rat:
N-are dec`t s\ fac\ numai lucruri de care s\ nu se ru[ineze
c`nd le m\rturise[te, a strigat el pe un ton ce nu admitea replic\.
Altminteri era un om minunat; mai mult dec`t at`t: un prototip
de virtute [i ceea ce se nume[te: o inim\ de aur; numai c\ judec\]ile lui erau copil\re[ti. Marea stim\ ce mi-o purta se datora faptului c\, dup\ [tiin]a lui, n-am avut amante. Nu mi-a ascuns c\
sperase s\ m\ c\s\toresc cu Laura; se `ndoie[te c\ Douviers ar fi
so]ul care i se potrive[te [i mi-a repetat de mai multe ori: Alegerea
ei m\ uime[te, apoi a ad\ugat: M\ rog, cred c\ e un b\iat cumsecade... Cum ]i se pare?... La care am spus:
Desigur.
Pe m\sur\ ce un suflet se cufund\ `n devo]iune, `[i pierde
sim]ul realului, gustul, nevoia [i dragostea de realitate. Am observat acest lucru [i la Vedel, chiar dac\ n-am stat de vorb\ cu el dec`t
foarte pu]in. Pe astfel de oameni str\lucirea credin]ei lor ì orbe[te,
f\c`ndu-i s\ nu mai vad\ lumea ce-i `nconjoar\ [i s\ nu se mai vad\
nici pe ei `n[i[i. Pentru mine, cel mai important e s\ v\d totul
limpede [i de aceea m\ uluie[te mul]imea de minciuni `n care se
poate complace un habotnic.
Am vrut s\-l fac pe Azas s\-mi vorbeasc\ despre Olivier, dar
pe el `l intereseaz\ mai cu seam\ micu]ul Georges.
94
9/3/04
12:55 AM
Page 94
ANDR GIDE
Nu-l l\sa s\ vad\ c\ [tii ceea ce-]i voi spune eu acum, a

`nceput el; de[i nu-i face dec`t cinste... ~nchipuie-]i c\ t`n\rul dumitale nepot [i c`]iva camarazi de-ai s\i au `ntemeiat un fel de mic\
asocia]ie, o lig\ de emula]ie reciproc\; nu-s admi[i `n ea dec`t cei pe
care ì consider\ demni [i care au dat dovezi de virtute; un fel de
Legiune de Onoare infantil\. Nu g\se[ti c\ e `nc`nt\tor? Fiecare
poart\ la butonier\ o mic\ panglic\ destul de pu]in b\t\toare la
ochi, e adev\rat, dar pe care eu am remarcat-o, totu[i. L-am chemat
pe copil `n biroul meu [i, c`nd i-am cerut s\-mi explice ce e cu
insigna aceea, la `nceput s-a tulburat. Scumpul de el se a[tepta la o
mustrare. Apoi, ro[ind p`n\ `n v`rful urechilor [i vorbind foarte
`nc`lcit, mi-a povestit cum a luat fiin]\ micul lor club. Astea-s
lucruri, vezi dumneata, de care n-ai voie s\ r`zi; c\ci ri[ti s\ jigne[ti
sentimente foarte delicate... L-am `ntrebat de ce el [i colegii lui nu
f\ceau treaba asta deschis, la lumina zilei. I-am spus ce admirabil\
for]\ de propagand\, de prozelitism ar putea avea, ce rol frumos ar
putea ei juca... Dar la v`rsta asta iube[ti misterul... Pentru a-i c`[tiga
`ncrederea, i-am spus, la r`ndul meu, c\ pe vremea mea, adic\ atunci c`nd aveam v`rsta lui, m-am `nrolat `ntr-o asocia]ie de acest
fel, ai c\rei membri purtau frumosul nume de cavaleri ai datoriei; fiecare dintre noi primea de la pre[edintele ligii un carnet `n
care-[i scria cu toat\ sinceritatea sl\biciunile [i lipsurile. A `nceput
s\ z`mbeasc\ [i mi-am dat seama c\ povestea aceea cu carnetele i-a
dat o idee; n-am insistat, dar nu m-ar mira dac\ ar introduce acest
sistem de carnete printre emulii s\i. Vezi dumneata, pe copiii \[tia
trebuie s\ [tii cum s\-i iei; [i `n primul r`nd s\ le ar\]i c\ ì `n]elegi.
I-am promis c\ nu voi sufla o vorb\ p\rin]ilor lui; cer`ndu-i `ns\
s\-mi promit\ c\ ì va spune totul mamei sale, care va fi foarte
fericit\ afl`nd aceast\ poveste. Se pare totu[i c\ el [i colegii lui
[i-au dat cuv`ntul de onoare s\ nu scoat\ o vorb\. Ar fi fost o
st`ng\cie s\ mai insist. Dar, `nainte de a ne desp\r]i, ne-am rugat
`mpreun\ ca Dumnezeu s\ le binecuv`nteze liga.
S\rmane [i scumpule b\tr`n Azas! S`nt convins c\ pu[tiul te-a
dus de nas [i c\ tot ce-a spus era minciun\. Dar cum ar fi putut
Georges s\ r\spund\ altfel?... Vom `ncerca s\ l\murim acest lucru.
La `nceput, n-am recunoscut camera Laurei. Tapetul od\ii fusese schimbat; atmosfera era cu totul alta. Sarah, de asemenea, mi
95
se p\rea de nerecunoscut. Credeam totu[i c\ o cunosc bine. Mi-a

ar\tat `ntotdeauna foarte mult\ `ncredere. De c`nd o [tiu, eu am fost
pentru ea omul c\ruia ì po]i spune totul. Numai c\ de prea mult\
vreme n-am mai fost pe la familia Vedel. Rochia ì dezvelea bra]ele
[i g`tul. P\rea mai mare, mai `ndr\znea]\. {edea pe unul din cele
dou\ paturi, al\turi de Olivier, lipit\ de b\iatul care se `ntinsese f\r\
fasoane [i p\rea c\ doarme. Era beat, f\r\ discu]ie; [i `n mod cert
sufeream c\ `l v\d `n starea asta; dar mi se p\rea mai frumos ca
oric`nd. Be]i, mai mult sau mai pu]in, erau to]i patru. Micu]a englezoaic\ izbucnea `n hohote de r`s, `ntr-un r`s ascu]it, de care m\
dureau urechile, la cele mai absurde vorbe ale lui Armand. Acesta
spunea verzi [i uscate, flatat de r`sul ei [i rivaliz`nd cu el `n prostie
[i `n vulgaritate; simul`nd c\-[i aprinde ]igara de la ro[ea]a din
obrajii surorii sale sau de la obrajii lui Olivier, care erau, de asemenea, `mbujora]i, sau c\ [i-a ars degetele c`nd, pe nea[teptate, cu un
gest neru[inat, ì apropie unul de altul silindu-i s\-[i lipeasc\
frun]ile. Olivier [i Sarah se pretau la acest joc, ceea ce mi se p\rea
extrem de penibil. Dar anticipez...
Olivier `nc\ se mai pref\cea c\ doarme c`nd Armand m\ `ntreb\
deodat\, pe nepus\ mas\, ce p\rere am despre Douviers. M\ a[ezasem `ntr-un fotoliu scund [i eram `n acela[i timp amuzat, st`rnit [i
jenat de be]ia lor, de comportarea lor dezinvolt\; la urma urmelor,
eram flatat c\ m-au invitat s\ vin, tocmai `ntr-un moment c`nd,
dup\ toate aparen]ele, nu aveam ce c\uta printre ei.
Domni[oarele aici de fa]\... continu\ el v\z`nd c\ nu r\spund
[i m\ mul]umesc s\ z`mbesc din complezen]\ pentru a fi `n ton cu
ei. ~n clipa aceea, englezoaica vru s\-l `mpiedice s\ vorbeasc\ [i
alerg\ dup\ el ca s\-i pun\ m`na la gur\; el se zb\tu [i strig\:
Aceste domni[oare s`nt indignate de ideea c\ Laura va trebui s\ se
culce cu el.
Englezoaica ì d\du drumul [i, cu o m`nie pref\cut\:
Oh! S\ nu crede]i ce spune. E un mincinos.
M-am str\duit s\ le explic, relu\ Armand mai potolit, c\
Laura, cu zestrea ei de dou\zeci de mii de franci, n-ar fi putut spera
niciodat\ la ceva mai bun, [i c\, bun\ cre[tin\ cum este, va trebui s\
]in\ cont mai ales de calit\]ile suflete[ti, a[a cum spune tat\l nostru,
pastorul. Da, copiii mei. {i-apoi cum s-ar mai repopula p\m`ntul
96
9/3/04
12:55 AM
Page 96
ANDR GIDE
dac\ l-am condamna la celibat pe fiecare b\rbat care nu-i un Adonis... sau un Olivier, pentru a ne referi la o epoc\ mai recent\.
Ce idiot! [opti Sarah. Nu-l asculta; nu mai [tie ce vorbe[te.
Am spus adev\rul.
Nu l-am auzit niciodat\ pe Armand vorbind `n felul acesta; `l
credeam [i `l mai cred `nc\ delicat [i sensibil din fire; vulgaritatea
lui mi se p\rea afectat\, datorat\ `n parte be]iei, dar mai cu seam\
dorin]ei de a o amuza pe englezoaic\. Aceasta, `ntr-adev\r foarte
dr\gu]\, era pesemne foarte proast\ din moment ce nu-i displ\ceau
asemenea necuviin]e; dar pe Olivier de ce-l interesau toate astea?...
Mi-am promis ca, de `ndat\ ce vom fi numai noi doi, s\ nu-i
ascund dezgustul meu.
Dar dumneata, relu\ Armand, `ntorc`ndu-se brusc spre mine,
dumneata care nu ]ii la bani [i ai destui ca s\-]i pl\te[ti sentimente
nobile, ai consim]i s\ ne spui de ce nu te-ai c\s\torit cu Laura?
De[i se p\rea c\ o iubeai, iar ea, toat\ lumea [tia c\ era moart\
dup\ dumneata.
Olivier, care p`n\ `n clipa aceea se pref\cuse c\ doarme,
deschise ochii; privirile ni se `nt`lnir\ [i f\r\ `ndoial\ c\ n-am ro[it,
pentru c\ nici unul din cei de fa]\ nu era `n stare s\ m\ observe.
Armand, e[ti insuportabil, spuse Sarah, ca pentru a m\ scoate
din `ncurc\tur\, pentru c\ nu g\seam ce s\-i r\spund. Apoi, pe
patul pe care la `nceput [ezuse, se `ntinse al\turi de Olivier `n a[a
fel `nc`t li se atingeau capetele. Armand f\cu un salt, lu\ un paravan care st\tea pliat la capul patului, proptit de perete [i, cu gesturi
de paia]\, `l desf\cu [i acoperi cu el cuplul, apoi, f\c`nd `n continuare pe bufonul, se aplec\ spre mine spun`nd `ns\ cu voce tare:
Dumneata poate nici nu [tii c\ sor\-mea e o curv\?
Era prea mult. M-am ridicat; am r\sturnat paravanul din dosul
c\ruia Olivier [i Sarah se ridicar\ `n aceea[i clip\. Ea avea p\rul r\v\[it. Olivier se scul\. Se duse la toalet\ [i se sp\l\ pe fa]\ cu ap\ rece:
Vino pe-aici! Vreau s\-]i ar\t ceva, `mi spuse Sarah lu`ndu-m\
de bra].
Deschise u[a camerei [i m\ conduse pe palier:
Cred c\ asta l-ar putea interesa pe un romancier. E un carnet
pe care l-am g\sit `nt`mpl\tor; un jurnal intim al tatei; nu `n]eleg
cum de l-a putut l\sa s\ se r\t\ceasc\. Putea s\-l citeasc\ oricine.
L-am luat eu, ca s\ nu dea Armand peste el. S\ nu-i spui nimic.
97
Carnetul nu e prea gros. ~l po]i citi `n zece minute [i mi-l restitui

`nainte de plecare.
Dar, Sarah, i-am spus, privind-o fix, ai s\v`r[it o indiscre]ie
groaznic\.
Ea ridic\ din umeri:
Oh! dac\ `]i `nchipui asta, vei fi foarte decep]ionat. Numai `ntr-un
singur loc devine mai interesant... [i nu prea. Stai c\-]i ar\t eu!
Scoase din s`n o agend\ foarte mic\, veche de patru ani, pe care
o r\sfoi o clip\, apoi mi-o `ntinse deschis\, indic`ndu-mi un pasaj:
Cite[te repede!
Mai `ntì am v\zut, dedesubtul unei date [i `ntre ghilimele, acest
citat din Evanghelie:
Cel ce este credincios `n lucrurile m\runte va fi [i `n cele
mari, apoi: De ce s\ am`n mereu pe mìne hot\r`rea pe care vreau
s\ o iau de a nu mai fuma? Chiar dac\ n-a[ lua-o dec`t pentru a nu
o `ntrista pe Mlanie (p\storeasa), d\-mi, Doamne, puterea de a
scutura jugul acestei ru[inoase sclavii. (Cred c\ citez exact.)
Erau notate `n continuare luptele, rug\min]ile, rug\ciunile, eforturile, desigur, zadarnice, c\ci se repetau zi de zi. ~ntorc o alt\ pagin\ [i, dintr-o dat\ e vorba despre altceva.
E destul de emo]ionant, nu-i a[a? f\cu Sarah cu o imperceptibil\ grimas\ de ironie, dup\ ce am terminat de citit.
E mai ciudat chiar dec`t ]i-ai putea `nchipui, nu m-am putut
re]ine s\-i spun, repro[`ndu-mi totodat\ c\ i-am vorbit. Imagineaz\-]i
c\ nu s`nt nici zece zile de c`nd l-am `ntrebat pe tat\l dumitale dac\
a `ncercat vreodat\ s\ se lase de fumat. G\seam c\ [i eu fumez prea
mult [i... Pe scurt, [tii ce mi-a r\spuns? La `nceput mi-a spus c\,
dup\ p\rerea lui, se exagereaz\ mult efectele pernicioase ale tutunului, c\, `n ceea ce-l prive[te, nu le-a resim]it niciodat\ asupra
propriei persoane; [i cum eu insistam: Da, mi-a spus `n cele din
urm\; m-am hot\r`t [i eu de dou\ sau de trei ori s\-l `ntrerup pentru
un timp. {i a]i reu[it? Fire[te, mi-a spus el ca [i cum ar fi fost
ceva de la sine `n]eles, din moment ce am luat hot\r`rea. E ceva
nemaipomenit! Poate c\ la urma urmelor nu-[i mai aduce aminte,
am ad\ugat, nevoind s-o las pe Sarah s\-[i dea seama c`t\ ipocrizie
b\nuiam c\ se ascunde `n toat\ povestea.
Sau poate, relu\ Sarah, asta dovede[te c\ a fuma e pus `n
locul altui cuv`nt.
98
9/3/04
12:55 AM
Page 98
ANDR GIDE
Sarah vorbea? Eram uluit. M\ uitam la ea abia `ndr\znind s\ `n]eleg

ce anume vrea s\ spun\... ~n clipa aceea, Olivier ie[i din camer\. Se
piept\nase, `[i pusese `n ordine `mbr\c\mintea [i p\rea mai calm.
Ce-ar fi s\ plec\m? spuse el f\r\ s\-i pese de Sarah. E t`rziu.
Am cobor`t [i, de `ndat\ ce am ajuns `n strad\:
Mi-e team\ c\ o s\ m\ judeci gre[it, `mi spuse. Ai putea crede
c\ o iubesc pe Sarah. Dar nu... Oh! nici n-o detest... Dar n-o iubesc.
L-am luat de bra], str`ng`ndu-i-l f\r\ s\ spun nimic.
Nici pe Armand nu trebuie s\-l judeci dup\ cele ce ]i-a spus
ast\zi, relu\ el. Joac\ un fel de rol... f\r\ voia lui. ~n fond, e cu totul altfel... Nu pot s\-]i explic. Simte un fel de nevoie de a distruge lucrurile
la care ]ine cel mai mult. Dar nu-i de mult\ vreme a[a. Cred c\ e foarte
nefericit [i, ca s\-[i ascund\ starea asta, ia totul `n der`dere. E foarte
m`ndru. P\rin]ii lui nu-l `n]eleg deloc. Ar vrea s\-l fac\ pastor.
Epigraf pentru un capitol din Falsificatorii de bani:
Familia... aceast\ celul\ social\.
Paul BOURGET (passim)
Titlul capitolului: REGIMUL CELULAR

E cert c\ nu exist\ `nchisoare (intelectual\) din care un spirit
viguros s\ nu scape; [i nimic din ceea ce te `ndeamn\ la revolt\
nu este periculos `n mod definitiv de[i revolta poate deforma
caracterul (`l contorsioneaz\, `l tulbur\, `l `n\spre[te, `l `ndeamn\
la o [iretenie nelegiuit\); [i copilul care nu cedeaz\ la influen]ele
familiale o folose[te pentru a desc\tu[a din ea primele izbucniri
ale energiei sale. Dar chiar [i educa]ia care `l contrariaz\ pe copil,
impun`ndu-i opreli[ti, `l fortific\. Cele mai jalnice victime s`nt
victimele adul\rii. Pentru a-i detesta pe cei care te flateaz\, e
nevoie de o mare for]\ de caracter. C`]i p\rin]i n-am v\zut (mame,
`n special) bucuro[i s\ descopere [i s\ `ncurajeze `n copiii lor cele
mai proste[ti aversiuni, ranchiunele cele mai injuste, lipsa de
`n]elegere, fobii... La mas\: Las-o pe aia; nu vezi c\-i prea gras\?
Scoate-i pieli]a! Asta nu-i destul de pr\jit\... Seara, afar\: Vai! un
liliac... acoper\-]i capul, o s\-]i intre `n p\r! Etc... Dup\ ei, c\r\bu[ii mu[c\, l\custele `n]eap\, r`mele `]i fac negi. Absurdit\]i
echivalente `n toate domeniile, intelectual, moral etc.
99
~n trenul local `n care m\ `ntorceam de la Auteuil, alalt\ieri, am

auzit o mam\ [optind la urechea unei feti]e de zece ani, pe care o
dezmierda:
Tu [i cu mine; eu [i cu tine; de al]ii nu ne pas\.
({tiu, desigur, c\ erau oameni simpli; dar [i oamenii simpli au
drept la indignarea noastr\. So]ul, `ntr-un col] al vagonului, citea
ziarul, lini[tit, resemnat, poate chiar `ncornorat.)
Se poate imagina o otrav\ mai perfid\?
Viitorul apar]ine bastarzilor. Ce `n]eles ad`nc e `n aceste cuvinte: Un copil din flori! Numai bastardul are dreptul de-a fi
f\cut din flori.
Egoismul familial... numai cu pu]in mai hidos dec`t egoismul
individual.
6 noiembrie
Niciodat\ n-am fost `n stare s\ inventez. Dar stau `n fa]a realit\]ii ca pictorul `n fa]a modelului, c\reia ì spune: f\ cutare gest, ia
cutare atitudine. Dac\ le cunosc bine resorturile, pot face ca modelele pe care societatea mi le furnizeaz\ s\ ac]ioneze dup\ cum doresc eu sau, cel pu]in, pot s\ aduc `n fa]a nehot\r`rii lor anumite
probleme pe care ele le vor rezolva, fiecare `n felul s\u, astfel `nc`t
eu s\ aflu rezultatele din reac]iile lor. Numai ca romancier m\
chinuie nevoia de a interveni, de a ac]iona asupra destinelor lor.
Dac\ a[ avea mai mult\ imagina]ie, a[ construi intrigi; eu `ns\ le
provoc, observ actorii, apoi scriu ce-mi dicteaz\ ei.
7 noiembrie
Din tot ce-am scris ieri, nimic nu e adev\rat. R\m`ne at`t: realitatea m\ intereseaz\ ca un material plastic [i s`nt mult mai atent la
ceea ce ar putea s\ fie dec`t la ceea ce a fost. M\ aplec vertiginos
asupra posibilit\]ilor fiec\rei fiin]e [i depl`ng tot ceea ce carapacea
moravurilor atrofiaz\.
Bernard fu silit s\ `ntrerup\ o clip\ cititul. Privirea i se `nce]o[a. ~[i pierduse suflul, de parc\ ar fi uitat s\ respire pe c`nd
100
9/3/04
12:55 AM
Page 100
ANDR GIDE
citea, at`t ì era de concentrat\ aten]ia. Deschise fereastra [i `[i

umplu pl\m`nii cu aer, `nainte de a se cufunda iar `n lectur\.
Evident c\ prietenia lui pentru Olivier era c`t se poate de
`nfl\c\rat\; n-avea prieten mai bun [i pe nimeni nu iubea mai mult pe
lumea asta, fiindc\ nu-[i putea iubi p\rin]ii; deocamdat\, era chiar
exagerat de legat de aceast\ prietenie; numai c\ el [i Olivier nu `n]elegeau prietenia absolut `n acela[i mod. Bernard, pe m\sur\ ce citea, se
mira tot mai mult, admira tot mai mult, dar [i cu o oarecare durere,
diversitatea de care se ar\ta capabil acest prieten al lui; de[i credea c\
`l cunoa[te foarte bine. Olivier nu-i spusese nimic despre cele povestite `n jurnal. Despre Armand [i Sarah b\nuia doar c\ ar exista. {i c`t\
deosebire `n felul lui Olivier de a se purta cu ei [i cu el... Oare
Bernard [i-ar fi recunoscut prietenul `n camera aceea, `ntins pe pat? ~n
imensa curiozitate care-l `ndemna s\ citeasc\ pe ner\suflate, se amesteca
[i o nedeslu[it\ tulburare: dezgust sau ciud\. Pu]in din ciuda pe care o
resim]ise mai adineauri, v\z`ndu-l pe Olivier la bra]ul lui douard: ciuda
de a nu fi el `n locul lui. Ciuda asta poate duce departe [i te poate
`mpinge la multe prostii; ca, de altminteri, oricare alt fel de ciud\.
Dar s\ trecem peste acestea. Tot ce am spus mai sus are doar rostul
de a mai aerisi paginile acestui jurnal. Acum, pentru c\ Bernard [i-a
rec\p\tat suflul, s\ ne `ntoarcem la el. Iat\-l deci c\ se cufund\ `n lectur\.
XIII
B\tr`nii aduc pu]ine servicii.
VAUVENARGUES
Jurnalul lui douard

(Urmare)
8 noiembrie
B\tr`na [i b\tr`nul La Prouse s-au mutat din nou. Noul lor
apartament, pe care `nc\ nu-l cunosc, e la mezanin, `n micul intr`nd
101
pe care-l formeaz\ foburgul Saint-Honor `nainte de a se `ntret\ia

cu Bulevardul Haussmann. Am sunat. A venit s\-mi deschid\
La Prouse. Era f\r\ hain\, numai `n c\ma[\ [i avea pe cap un fel
de bonet\ alb-g\lbuie, `n care am recunoscut `n cele din urm\ un
ciorap vechi (de-al doamnei La Prouse, f\r\ `ndoial\), a c\rui
talp\ `nnodat\ se b\l\b\nea pe l`ng\ obraz, precum canaful unei
tichii. ~n m`n\ avea un v\trai curbat. Era evident c\-l surprindeam
tocmai c`nd f\cea pe fochistul; [i cum p\rea pu]in cam st`njenit:
Vre]i s\ revin ceva mai t`rziu? i-am spus.
Nu, nu... Intr\ aici. {i m-a `mpins `ntr-o camer\ mic\ [i lunguia]\, cu dou\ ferestre ce d\deau spre strad\, chiar la `n\l]imea
felinarelor. A[teptam o elev\ tocmai la ora asta (era [ase); dar mi-a
telegrafiat c\ nu vine. S`nt at`t de fericit c\ te v\d!
A pus v\traiul pe un gheridon [i, scuz`ndu-se parc\ pentru
]inuta sa:
Servitoarea doamnei La Prouse a l\sat focul s\ se sting\, nu
vine dec`t diminea]a; a[a c\ a trebuit s\ golesc soba...
Vre]i s\ v\ ajut s\ aprinde]i focul?
Nu, nu... Te-ai putea murd\ri... ~ng\duie-mi doar s\ m\ duc
s\-mi iau o hain\.
Ie[i trop\ind cu pa[i m\run]i, apoi reveni aproape imediat,
`mbr\cat `ntr-o hain\ sub]ire de alpaca, av`nd nasturii lips\, cu m`necile rupte, at`t de tocit\, c\ nici unui cer[etor n-ai fi `ndr\znit s\
i-o dai. Ne-am a[ezat.
M\ g\se[ti schimbat, nu-i a[a?
A[ fi vrut s\ protestez, dar fiind foarte afectat de expresia
istovit\ a acestei fe]e pe care o cunoscusem at`t de frumoas\, n-am
[tiut ce s\ spun. El continu\:
Da, am `mb\tr`nit mult `n ultima vreme. ~ncepe s\ m\ cam
lase [i memoria. C`nd vreau s\ repet o fug\ de Bach, trebuie s\
recurg la partitur\...
C`]i tineri nu s-ar mul]umi cu ceea ce mai ave]i dumneavoastr\!
Relu\ cl\tin`nd din cap:
Ei! nu numai memoria mi-a sl\bit. Uite: c`nd merg, mi se pare
c\ umblu `nc\ destul de repede; dar acum, pe strad\, to]i oamenii
m\ dep\[esc.
Asta `nseamn\, i-am spus, c\ ast\zi lumea merge mult mai repede.
102
9/3/04
12:55 AM
Page 102
ANDR GIDE
Eh! ce s\ spun?... E ca [i cu lec]iile pe care le dau eu: elevele

s`nt de p\rere c\ metoda mea le ]ine pe loc; vor s\ mearg\ mai
repede dec`t mine. M\ p\r\sesc... Ast\zi toat\ lumea e gr\bit\.
Complet\ cu o voce at`t de sc\zut\, `nc`t abia l-am auzit:
Aproape c\ nu mai am nici una.
Sim]eam `n el at`ta disperare, `nc`t nu `ndr\zneam s\-l mai `ntreb
nimic. Relu\:
Doamna La Prouse nu vrea s\ `n]eleag\ asta. Zice c\ nu [tiu
eu s\ le iau cum trebuie; c\ nu fac nimic, nici ca s\ le p\strez, nici
ca s\ am [i alte eleve noi.
Eleva aceea pe care o a[tepta]i... am `ntrebat cu st`ng\cie.
Oh! pe aceea o preg\tesc pentru conservator. Vine zilnic aici
s\ lucreze.
Asta `nseamn\ c\ nu v\ pl\te[te nimic.
Doamna La Prouse `mi face mereu repro[uri din cauza asta.
Nu `n]elege c\ numai lec]iile astea m\ intereseaz\; da, cele care
`ntr-adev\r `mi fac pl\cere s\... le dau. De la o vreme stau [i m\
tot g`ndesc. Iat\... a[ vrea s\ te `ntreb ceva: de ce `n c\r]i se
vorbe[te at`t de rar de b\tr`ni?... Explica]ia e, cred eu, c\ b\tr`nii
nu mai s`nt capabili s\ scrie, iar atunci c`nd e[ti t`n\r, nu te ocupi
de ei. Pe cine poate interesa un b\tr`n?... De[i ar fi lucruri destul
de curioase de spus despre ei. Iat\: exist\ anumite fapte din via]a
mea trecut\, pe care abia acum `ncep s\ le `n]eleg. Da, abia acum
`ncep s\ `n]eleg c\ nu au deloc semnifica]ia pe care o credeam eu
odinioar\, s\v`r[indu-le... Abia acum `n]eleg c\ toat\ via]a am
fost `n[elat. Doamna La Prouse m-a tras pe sfoar\; fiul meu m-a
tras pe sfoar\; bunul Dumnezeu m-a tras pe sfoar\...
Se `nsera. Aproape c\ nu mai deslu[eam tr\s\turile b\tr`nului
meu profesor; dar dintr-o dat\ a ]`[nit lumina felinarului din strad\,
care mi-a ar\tat obrajii lui sc\lda]i `n lacrimi. ~n primele clipe am
fost intrigat de o pat\ ciudat\ pe care o avea la t`mpl\, ceva ca o
scobitur\, ca o gaur\; dar, f\c`nd o mi[care u[oar\, pata s-a deplasat
[i am `n]eles c\ nu era dec`t umbra proiectat\ de un ornament al
balustradei. Mi-am pus m`na pe bra]ul lui desc\rnat; tremura.
O s\ r\ci]i, i-am spus. Chiar nu vre]i s\ aprindem focul?... Haidem!
Nu... Trebuie s\ te o]ele[ti.
Cum? S`nte]i un stoic?
103
Oarecum. Tocmai pentru c\ aveam g`tul sensibil, n-am vrut

niciodat\ s\ port fular. Totdeauna m-am luptat cu mine `nsumi.
Totul e bine at`ta timp c`t ie[i `nving\tor; dac\ `ns\ trupul nu
mai rezist\...
Mi-a luat m`na [i, pe un ton grav, ca [i cum mi-ar fi spus un
secret:
Atunci `nvingi cu adev\rat.
~mi l\s\ m`na; continu\:
Mi-era team\ c-o s\ pleci f\r\ s\ vii s\ m\ vezi.
Unde s\ plec? l-am `ntrebat.
Nu [tiu. Dumneata c\l\tore[ti foarte mult. A[ fi vrut s\-]i spun
ceva... Sper ca `n cur`nd s\ plec [i eu.
Cum? Ave]i inten]ia s\ c\l\tori]i? am spus eu cu st`ng\cie,
pref\c`ndu-m\ c\ nu-l `n]eleg, `n ciuda gravit\]ii misterioase [i
solemne a vocii sale. Cl\tin\ din cap:
Ai `n]eles foarte bine ce voiam s\ spun. Da, da, [tiu c\ `n cur`nd
va sosi timpul. ~ncep s\ c`[tig mai pu]in dec`t se cheltuie[te cu mine;
[i asta n-o pot suporta. Exist\ un anume punct pe care mi-am promis
s\ nu-l dep\[esc.
Vorbea pe un ton oarecum exaltat, care m\ nelini[tea:
G\se[ti [i dumneata c\ ar fi ceva r\u? N-am reu[it niciodat\
s\ `n]eleg de ce religia ne interzice acest lucru. M-am g`ndit mult
`n ultima vreme. C`nd eram t`n\r, duceam o via]\ foarte auster\;
m\ felicitam pentru for]a mea de caracter de fiecare dat\ c`nd
respingeam o solicitare. Nu `n]elegeam c\ `n acest fel, `n loc s\ m\
eliberez, deveneam tot mai mult sclavul orgoliului meu. Fiecare
victorie asupra mea `nsumi era un nou z\vor pus la u[a `nchisorii
mele. Tocmai asta voiam s\ spun mai adineauri, c`nd ziceam c\
Dumnezeu m-a tras pe sfoar\. M-a f\cut s\ cred c\ orgoliul e virtute. Dumnezeu {i-a b\tut joc de mine. Cred c\ se joac\ cu noi ca
m`]a cu [oarecele. Ne trimite ispite la care [tie c\ nu ne vom putea
`mpotrivi; [i c`nd totu[i rezist\m, se r\zbun\ pe noi mai amarnic.
De ce ne poart\ pic\? {i de ce... Dar te plictisesc cu `ntreb\rile
astea de om b\tr`n.
~[i lu\ capul `n mìni, cum fac copiii c`nd s`nt bosumfla]i, [i
r\mase t\cut mult\ vreme, `nc`t `ncepeam s\ cred c\ a uitat de
prezen]a mea. St\team nemi[cat `n fa]a lui, tem`ndu-m\ s\ nu-i tulbur medita]ia. ~n ciuda zgomotului str\zii, lini[tea acestei od\i mi se
104
9/3/04
12:55 AM
Page 104
ANDR GIDE
p\rea extraordinar\, [i `n ciuda luminii felinarului care ne lumina

fantastic, de jos `n sus, ca rampa unei scene de teatru, zonele de
umbr\, de o parte [i de alta a ferestrei, p\reau c\ se `ntunec\ `n jurul
nostru, `ncremenind a[a cum `nghea]\ o ap\ lini[tit\ c`nd e ger;
`ncremenind p`n\ `n str\fundul inimii mele. Vr`nd `n cele din urm\
s\ scap de spaima mea, am `nceput s\ respir zgomotos [i, g`ndindu-m\ s\ plec, gata s\-mi iau r\mas-bun, am `ntrebat din polite]e [i
pentru a rupe vraja aceea:
Doamna La Prouse e s\n\toas\?
B\tr`nul p\ru c\ se treze[te. Mai `ntì repet\:
Doamna La Prouse?... interogativ; de parc\ aceste silabe nu
mai aveau pentru el nici o semnifica]ie; apoi, deodat\, aplec`ndu-se
spre mine:
Doamna La Prouse trece printr-o criz\ teribil\... care m\ face
s\ suf\r foarte mult.
O criz\ de ce?... am `ntrebat.
Oh! de nimic, spuse el d`nd din umeri, ca [i cum ar fi fost ceva
de la sine `n]eles. A `nnebunit complet. Nu mai [tie ce s\ n\scoceasc\.
B\nuiam de mult\ vreme c`t de ad`nc\ e dezbinarea acestei vechi
c\snicii, dar dorind s\ aflu lucruri mai precise:
S\rmanul meu prieten, f\cui comp\timitor. {i... de c`nd?
St\tu pe g`nduri o clip\, de parc\ n-ar fi `n]eles `ntrebarea:
Oh! de foarte mult\ vreme... de c`nd o [tiu. Dar aproape imediat se corect\: Nu; la drept vorbind, a luat-o razna numai de c`nd
a `nceput s\ se ocupe de educa]ia fiului meu.
Am f\cut un gest de uimire, fiindc\ nu [tiam c\ aveau copii. ~[i ridic\ fruntea, pe care o ]inuse sprijinit\ `n palme, [i, pe un ton mai lini[tit:
Nu ]i-am vorbit niciodat\ de fiul meu?... Ascult\, vreau s\-]i
spun totul! Acum trebuie s\ afli totul. Ceea ce-]i voi povesti n-a[
putea spune altcuiva... Da, de c`nd cu educa]ia fiului meu; `]i dai
seama c\ e mult\ vreme de atunci. La `nceput, c\snicia noastr\ a fost
`nc`nt\toare. Eram foarte pur c`nd m-am c\s\torit cu doamna
La Prouse. O iubeam cu inocen]\... da, e cuv`ntul cel mai potrivit,
[i nu acceptam s\-i recunosc vreun defect. Dar ideile noastre nu erau
acelea[i `n privin]a educa]iei copiilor. De c`te ori voiam s\-l dojenesc, doamna La Prouse ì lua partea `mpotriva mea; dup\ ea, ar fi
trebuit s\-i trec cu vederea orice. S-au aliat `mpotriva mea. Ea l-a
`nv\]at s\ mint\... Abia a `mplinit dou\zeci de ani c\ [i-a g\sit o
105
amant\. Era una dintre elevele mele, o t`n\r\ rusoaic\, foarte bun\
muzician\, de care m\ sim]eam foarte ata[at. Doamna La Prouse
era la curent; mie `ns\ mi-au ascuns totul, ca de obicei. {i fire[te c\
n-am b\gat de seam\ c\ e `ns\rcinat\. Nimic, a[a cum `]i spun; nu
b\nuiam nimic. ~ntr-o bun\ zi, mi se spune c\ eleva mea e bolnav\;
c\ nu va mai veni o bucat\ de vreme. C`nd spun c\ m\ duc eu s-o
v\d, mi se zice c\ [i-a schimbat adresa, c\ e plecat\ `ntr-o c\l\torie... Abia mult mai t`rziu am aflat c\ a plecat `n Polonia ca s\
nasc\. Fiul meu s-a dus dup\ ea... Au tr\it c`]iva ani `mpreun\; dar
el a murit `nainte de a se fi c\s\torit cu ea.
{i pe ea... a]i mai v\zut-o?
S-ar fi zis c\ se love[te cu fruntea de un zid:
N-am putut s-o iert pentru c\ m-a `n[elat. Doamna La Prouse
corespondeaz\ cu ea. C`nd am aflat c\ tr\ie[te `n mare mizerie, i-am
trimis bani... din cauza micu]ului. Dar despre asta doamna La Prouse
nu [tie nimic. Nici m\car cealalt\ n-a [tiut c\ banii s`nt de la mine.
{i nepotul dumneavoastr\?...
Un z`mbet ciudat ì lumin\ fa]a; se ridic\:
A[teapt\ o clip\; o s\-]i ar\t poza lui. {i din nou ie[i alerg`nd
cu pa[i m\run]i, cu capul `ntins `nainte. C`nd reveni, degetele ì
tremurau `n timp ce c\uta fotografia `ntr-un portofel uria[. Se aplec\ spre mine, `ntinz`ndu-mi-o, [i `n [oapt\:
Am luat-o de la doamna La Prouse f\r\ ca ea s\ [tie. Crede
c\ a pierdut-o.
Ce v`rst\ are? am `ntrebat.
Treisprezece ani. Pare mai mare, nu-i a[a? E foarte firav.
Ochii i se umpluser\ iar\[i de lacrimi; `ntinse m`na spre fotografie
de parc-ar fi vrut s-o recapete c`t mai repede. M-am aplecat spre ea sub
lumina slab\ a felinarului; copilul mi se p\rea c\ ì seam\n\; recuno[team fruntea mare, bombat\, ochii vis\tori ai b\tr`nului La Prouse.
Am crezut c\ ì fac pl\cere spun`ndu-i acest lucru, dar protest\:
Nu, nu, seam\n\ cu fratele meu; cu un frate pe care l-am pierdut...
Copilul era bizar `mbr\cat, `ntr-o bluz\ ruseasc\ brodat\.
Unde locuie[te?
Dar de unde s\ [tiu? strig\ La Prouse, cu un fel de disperare.
}i-am spus doar c\ mi se ascunde totul.
~mi lu\ fotografia [i, dup\ ce o mai privi o clip\, o puse `n
portofelul pe care-l v`r` `n buzunar:
106
9/3/04
12:55 AM
Page 106
ANDR GIDE
C`nd maic\-sa vine la Paris, nu se vede dec`t cu doamna La Prouse care, dac-o `ntreb, `mi r\spunde: N-ai dec`t s-o `ntrebi. Zice a[a,
dar, `n fond, ar fi dezolat\ dac\ a[ vedea-o. Totdeauna a vrut s\-mi r\peasc\ orice fiin]\ care se ata[a de mine... Micu]ul Boris a fost crescut `n
Polonia; `ntr-un colegiu din Var[ovia, cred. Dar c\l\tore[te `mpreun\ cu
maic\-sa. Apoi, foarte emo]ionat: Spune [i dumneata dac\-i de crezut c\ po]i iubi un copil pe care nu l-ai v\zut niciodat\... Ei bine, micu]ul
acesta e tot ce am eu acum mai scump pe lume... {i el nu [tie nimic!
Frazele-i erau `ntrerupte de hohote de pl`ns. Se ridic\ de pe scaun [i
se arunc\, aproape c\zu, `n bra]ele mele. A[ fi f\cut orice ca s\-i alin suferin]a; dar ce puteam face? M\ ridicai, fiindc\ sim]eam cum trupul lui
firav alunec\ `n jos [i aveam impresia c\ vrea s\ `ngenuncheze. L-am
sprijinit, l-am str`ns `n bra]e, l-am leg\nat ca pe un copil. S-a mai potolit.
Doamna La Prouse `l chema din camera al\turat\.
Acu[i vine [i ea... Dar dumneata nu ]ii s-o vezi, nu-i a[a?... De
altminteri, e complet surd\. Pleac\ repede! {i `nso]indu-m\ pe
palier: Nu l\sa s\ treac\ iar at`ta vreme p`n\ s\ vii la mine (vocea lui
implora). La revedere, la revedere!
9 noiembrie
Mi se pare c\ literatura aproape nu s-a ocupat p`n\ acum de un
anume gen de tragism. Romanul s-a preocupat de ciud\]eniile unor
destine, de soarta bun\ sau rea, de raporturile sociale, de conflictul dintre pasiuni, de caractere, dar deloc de esen]a fiin]ei umane.
Cre[tinismul a f\cut efortul de a transpune drama pe plan moral.
Dar nu exist\ romane cre[tine propriu-zise. S`nt unele care `[i propun
s\ fac\ educa]ie moral\; ceea ce n-are nimic de-a face cu ce vreau eu
s\ spun. Tragicul moral care, de pild\, d\ o for]\ extraordinar\
acestor cuvinte din Evanghelie: Dac\ sarea `[i pierde gustul, cum o
s\ [i-l mai recapete? Acest tragic m\ intereseaz\ pe mine.
107
a nu-l st`njeni, afectez fa]\ de el un fel de indiferen]\, o deta[are

ironic\. Numai c`nd nu m\ vede `ndr\znesc s\-l contemplu `n
voie. Uneori `l urm\resc pe strad\ f\r\ ca el s\ [tie. Ieri, mergeam
`n urma lui; s-a `ntors brusc [i n-am mai avut timp s\ m\ ascund:
Unde te gr\be[ti? l-am `ntrebat.
Oh! nic\ieri. Nu par at`t de gr\bit dec`t atunci c`nd n-am ce face.
Am f\cut c`]iva pa[i `mpreun\, dar n-am avut ce s\ ne spunem.
Era, f\r\ discu]ie, plictisit de aceast\ `nt`lnire.
12 noiembrie
Are p\rin]i, un frate mai mare, prieteni... ~mi repet acest lucru
c`t e ziua de lung\ [i c\ n-am ce face aici. F\r\ `ndoial\ c\ a[ putea
`nlocui orice ar sim]i el c\ ì lipse[te; dar nu-i lipse[te nimic. N-are
nevoie de nimic. {i dac\ gentile]ea lui m\ `nc`nt\, nu-mi `ng\duie
totu[i s\ m\ `n[el `n privin]a ei... Ah! fraz\ absurd\, pe care o scriu
f\r\ voia mea [i `n care se dezv\luie inima mea duplicitar\... Mìne
plec la Londra. M-am hot\r`t subit. A sosit vremea.
S\ pleci pentru c\ ai prea mare poft\ s\ r\mì... Dificultatea de
a m\ lep\da de o anume `nclinare spre lucrul anevoios [i oroarea
fa]\ de complezen]\ (m\ g`ndesc la cea fa]\ de sine) se datoreaz\,
poate, educa]iei mele puritane, din copil\rie.
Am cump\rat ieri, de la Smith, un caiet englezesc, pentru a-l continua pe acesta `n care nu mai vreau s\ scriu nimic. Un caiet nou...
Ah! dac\ a[ putea s\ nu mai plec!
XIV
10 noiembrie
~n via]\ se `nt`mpl\ uneori accidente din care trebuie

s\ fii pu]in nebun ca s\ scapi cu bine.
Olivier se va prezenta la bacalaureat. Pauline ar vrea ca dup\

aceea s\ se `nscrie la Normal\. Cariera lui e gata hot\r`t\... De ce
nu-i orfan, f\r\ sprijin; l-a[ fi f\cut secretarul meu. Dar lui pu]in
ì pas\ de mine, nici m\car interesul ce i-l port nu-l observ\; [i
cred c\ s-ar sim]i jenat dac\ l-a[ face s\-l remarce. Tocmai pentru
LA ROCHEFOUCAULD
Bernard termin\ lectura cu scrisoarea Laurei, inserat\ `n jurnalul lui douard. Era uluit: nici vorb\ c\ aceea care `[i striga aici
108
9/3/04
12:55 AM
Page 108
ANDR GIDE
disperarea era amanta `nl\crimat\ de care Olivier ì vorbea asear\,

ibovnica abandonat\ de Vincent Molinier. Bernard `n]elese c\ deocamdat\ este singurul care, datorit\ dublei confiden]e a prietenului
s\u [i a jurnalului lui douard, cuno[tea cele dou\ fe]e ale intrigii.
Era un avantaj pe care n-avea s\-l p\streze mult\ vreme; trebuia s\
joace rapid [i str`ns. Hot\r`rea fu luat\ pe loc: f\r\ s\ uite nimic din
cele citite la `nceput, toat\ aten]ia i se `ndrept\ spre Laura.
De diminea]\ `nc\ nu eram sigur ce trebuie s\ fac; acum nu
mai am nici un dubiu, `[i spuse el ie[ind `n grab\ din camer\.
Imperativul, cum zice filozoful, este categoric: trebuie salvat\ Laura.
Poate c\ datoria mea nu era s\ pun m`na pe valiz\, dar, lu`nd-o, e
cert c\ datorit\ ei `ncerc acum un acut sentiment al datoriei.
Important e s-o g\sesc pe Laura `nainte de a se `nt`lni cu douard,
s\ m\ prezint [i s\-i ofer serviciile `ntr-o manier\ care s\ n-o fac\
s\ cread\ c\ a[ fi un [napan. Restul va merge de la sine. Am acum
`n portofel cu ce s\ u[urez nenorocirea la fel de m\rinimos [i de
generos ca [i cel mai comp\timitor dintre Edouarzi. Singura
`ncurc\tur\ e procedeul. C\ci, de[i e din familia Vedel [i cu toate
c\ e `ns\rcinat\ contrar legilor morale, trebuie s\ fie o fiin]\ delicat\. Mi-e u[or s\-mi `nchipui cum e o femeie de acest fel, care se
`nver[uneaz\, `]i scuip\ `n obraz dispre]ul ei [i rupe `n buc\]ele
bancnotele pe care i le oferi cu bun\voin]\, dar `ntr-un `nveli[
nesatisf\c\tor. Cum s\-i dau bancnotele? {i cum s\ m\ prezint eu
`nsumi? Aici e aici. De `ndat\ ce treci dincolo de ce e legal [i
mergi pe c\i neb\t\torite, nimere[ti `n h\]i[! S`nt, f\r\ `ndoial\,
prea t`n\r pentru a m\ v`r` `ntr-o intrig\ at`t de `nc`lcit\. Dar la
naiba! Tocmai asta m\ va ajuta. S\ invent\m o m\rturisire candid\; o poveste lacrimogen\ care s\-i trezeasc\ interesul fa]\ de
mine. Jenant e c\ va trebui s\-i servesc [i lui douard aceea[i
poveste; aceea[i [i f\r\ s\ m\ dau de gol. Fie! Ne vom descurca.
S\ cont\m pe inspira]ia de moment...
Ajunse `n strada Beaune, la adresa dat\ de Laura. Hotelul era
foarte modest, dar curat [i cu o `nf\]i[are decent\. Dup\ indica]iile
portarului, urc\ trei etaje. ~n fa]a u[ii cu num\rul 16 se opri, voi
s\-[i preg\teasc\ intrarea, `[i c\uta cuvintele, dar f\r\ rezultat;
atunci, lu`ndu-[i inima `n din]i, cioc\ni. O voce, dulce ca a unei
surori, [i oarecum tem\toare, i se p\ru lui, spuse:
Intr\!
109
Laura era `mbr\cat\ foarte simplu, numai `n negru; de parc\ ar fi

fost `n doliu. De c`teva zile de c`nd era la Paris, nu-[i d\dea prea
limpede seama dac\ a[tepta ceva sau pe cineva care s\ vin\ s-o
scoat\ din impas. F\cuse un pas gre[it, f\r\ discu]ie; se sim]ea vinovat\. Avea tristul obicei de a conta mai mult pe `nt`mplare dec`t pe
ea `ns\[i. Nu era lipsit\ de calit\]i, dar se sim]ea f\r\ putere, abandonat\. La intrarea lui Bernard, `[i ridic\ o m`n\ spre fa]\, asemenea
cuiva care ar vrea s\-[i `n\bu[e un ]ip\t sau s\-[i apere ochii de o
lumin\ prea puternic\. St\tea `n picioare, f\cu un pas `napoi [i, fiind
foarte aproape de fereastr\, cu m`na cealalt\ apuc\ draperia.
Bernard a[tepta s\-l `ntrebe ceva; dar ea t\cea, a[tept`nd s\ vorbeasc\ el. El o privea; inima ì b\tea cu putere [i zadarnic `ncerc\
s\ z`mbeasc\.
Ierta]i-m\, doamn\, c\ v\ deranjez, spuse `n cele din urm\.
douard X, pe care [tiu c\-l cunoa[te]i, a sosit la Paris chiar `n
diminea]a asta. Am ceva urgent s\-i comunic; m-am g`ndit c\ dumneavoastr\ a]i putea s\-mi da]i adresa, [i... ierta]i-m\ c\ am venit
a[a, pe nepus\ mas\, s\ v-o cer.
Dac\ Bernard n-ar fi fost at`t de t`n\r, f\r\ `ndoial\ c\ Laura ar fi
fost foarte speriat\. Dar era `nc\ un copil; cu privirea deschis\, cu
fruntea senin\, cu gesturi re]inute, cu vocea at`t de nesigur\, `nc`t,
v\z`ndu-l, teama l\s\ locul curiozit\]ii, interesului [i acelei irezistibile simpatii pe care o treze[te orice fiin]\ naiv\ [i foarte frumoas\.
Pe m\sur\ ce vorbea, vocea lui Bernard `[i rec`[tig\ siguran]a.
Dar nu-i [tiu adresa, spuse Laura. Dac\ e la Paris, va veni s\
m\ vad\ f\r\ `nt`rziere, sper. Spune]i-mi cine s`nte]i. ~i voi comunica eu.
A sosit momentul s\ risc totul, g`ndi Bernard. Un fel de nebunie
i se aprinse `n ochi. O privi drept `n fa]\:
Cine s`nt?... prietenul lui Olivier Molinier... Ezit\, `ndoindu-se `nc\; dar v\z`nd-o c\ p\le[te la auzul acestui nume,
`ndr\zni: Prietenul lui Olivier, fratele lui Vincent, care v-a p\r\sit `ntr-un mod at`t de la[...
Fu silit s\ se opreasc\: Laura se cl\tina. Cu mìnile `ntinse `napoi
c\uta `nsp\im`ntat\ un sprijin. Dar Bernard fu mai cu seam\ tulburat
de geam\tul ei; un fel de vaiet prea pu]in omenesc, asem\n\tor mai
degrab\ cu al unui animal r\nit ([i dintr-o dat\ v`n\torul se ru[ineaz\
sim]indu-se c\l\u), un ]ip\t at`t de bizar, at`t de deosebit de ceea ce
110
9/3/04
12:55 AM
Page 110
ANDR GIDE
Bernard s-ar fi a[teptat s\ aud\, `nc`t se cutremur\. ~n]elese `n aceea[i

clip\ c\ acum era vorba de via]a real\, de o durere adev\rat\ [i tot ceea
ce sim]ise el p`n\ atunci i se p\ru c\ nu e dec`t fandoseal\ [i joac\. Era
cuprins de o emo]ie at`t de nou\, `nc`t nu [i-o putea st\p`ni; sim]ea cum
i se pune un nod `n g`t... Ei, dar cum? Iat\-l hohotind! E cu putin]\? El,
Bernard?... Se repede s-o sprijine [i `ngenuncheaz\ `n fa]a ei, [optind
`n timp ce pl`nge cu hohote:
Ah! ierta]i-m\... Ierta]i-m\; v-am jignit... {tiam c\ n-ave]i din
ce tr\i [i... a[ fi vrut s\ v\ ajut.
Dar Laura, g`fìnd, simte c\ e c`t pe ce s\ le[ine. Caut\ din priviri un loc unde s\ se a[eze. Bernard, care era cu ochii ridica]i spre
ea, ì `n]elege privirea. Face un salt spre un mic fotoliu de la capul
patului; cu un gest brusc, `l aduce l`ng\ femeia care se pr\vale `n el
cu toat\ greutatea.
Aici a intervenit un incident grotesc, pe care ezit s\-l relatez;
dar el a hot\r`t rela]iile dintre Bernard [i Laura, sco]`ndu-i pe nea[teptate din `ncurc\tur\. Nu `ncerc deci s\ `nnobilez `n mod artificial aceast\ scen\:
La pre]ul pe care Laura `l pl\tea pentru pensiune (vreau s\ spun:
pentru pre]ul pe care hotelierul i-l pretindea), nu te puteai a[tepta ca
mobilele s\ fie prea elegante; aveai `ns\ dreptul s\ n\d\jduie[ti c\ s`nt
solide. Or, micul fotoliu scund pe care Bernard i-l adusese Laurei cam
[chiop\ta; adic\ avea o pronun]at\ tendin]\ de a-[i `ndoi sub el un picior, a[a cum `[i v`r\ p\s\rile capul sub arip\, ceea ce e firesc la p\s\ri,
dar insolit [i regretabil la un fotoliu; iar acesta `[i ascundea, de bine, de
r\u, infirmitatea sub ni[te franjuri groase. Laura cuno[tea fotoliul [i
[tia c\ nu trebuie folosit dec`t cu extrem\ pruden]\; dar, tulburat\ cum
era, nu se mai g`ndea la asta [i nu-[i aminti c\ trebuie s\ fie precaut\
dec`t atunci c`nd `l sim]i pr\v\lindu-se sub ea. Scoase un mic ]ip\t, cu
totul diferit de lungul vaiet de mai adineauri, alunec\ `ntr-o parte [i, o
clip\ mai t`rziu, se pomeni lungit\ pe covor, `n bra]ele lui Bernard, care
se ar\ta plin de zel. ~ncurcat, dar amuzat totu[i, se l\sase `ntr-un
genunchi. A[adar, fa]a Laurei se afla foarte aproape de a lui; o privi [i
ro[i. Ea f\cu un efort ca s\ se ridice. El o ajut\:
V-a]i lovit cumva?
Nu, mul]umesc; datorit\ dumneavoastr\. Fotoliul \sta e ridicol; a mai fost reparat o dat\... Cred c\ dac\ i se pune piciorul mai
drept, o s\ ]in\.
111
O s\ `ncerc s\-l aranjez, spuse Bernard. Gata!... Vre]i s\ [ede]i? Apoi, r\zg`ndindu-se: Nu, da]i-mi mie voie... E mai prudent s\-l `ncerc eu mai `ntì. Vede]i, acum se ]ine bine. Pot chiar
s\-mi mi[c picioarele (ceea ce [i f\cu, r`z`nd). Apoi, ridic`ndu-se:
{ede]i; [i dac\ `mi da]i voie s\ mai stau o clip\, o s\ iau un scaun.
M\ voi a[eza l`ng\ dumneavoastr\ [i n-o s\ v\ mai las s\ c\de]i;
nici o grij\... A[ vrea s\ fac altceva pentru dumneavoastr\.
Era at`ta `nfl\c\rare `n vorbele lui, at`ta decen]\ `n comportare [i
`n gesturi, at`ta gra]ie, `nc`t Laura nu se putu `mpiedica s\ z`mbeasc\:
Nu mi-a]i spus cum v\ numi]i.
Bernard.
Da, dar numele de familie?
N-am familie.
~n sf`r[it, numele p\rin]ilor.
N-am p\rin]i. Adic\: s`nt ceea ce va fi copilul pe care-l a[tepta]i: un bastard.
Z`mbetul disp\ru imediat de pe fa]a Laurei, jignit\ de insisten]a
cu care el voia s\ intre `n intimitatea ei [i s\-i violeze secretele:
Dar, m\ rog, cum de [ti]i?... Cine v-a spus?... Nu avea]i dreptul s\ [ti]i...
Bernard era pornit; acum vorbea cu voce sigur\ [i `ndr\znea]\:
{tiu ceea ce [tie prietenul meu Olivier [i, `n acela[i timp, tot
ce [tie prietenul dumneavoastr\ douard. Dar fiecare din ei nu cunoa[te `nc\ dec`t jum\tate din secretul dumneavoastr\. Probabil c\
eu s`nt singurul care `l cunoa[te `n `ntregime... Vede]i, a[adar, c\ trebuie s\ devin prietenul dumneavoastr\, ad\ug\ el mai `ncet.
C`t de indiscre]i s`nt b\rba]ii, murmur\ Laura trist\. Dar... din
moment ce nu l-a]i v\zut pe douard, n-a avut cum s\ v\ vorbeasc\... V-a scris cumva?... El v-a trimis aici?...
Bernard se d\duse de gol; fusese prea repezit, ced`nd pl\cerii de
a fi pu]in fanfaron. F\cu din cap semn c\ nu. Fa]a Laurei se `ntuneca din ce `n ce mai mult. ~n clipa aceea cineva b\tu la u[\.
C\ vor sau nu, o emo]ie comun\ stabile[te o anume leg\tur\
`ntre dou\ fiin]e. Bernard se sim]ea prins `n capcan\. Se privir\
am`ndoi, a[a cum se privesc doi complici. Se auzir\ din nou b\t\i
`n u[\. R\spunser\ `n acela[i timp:
Intr\!
112
9/3/04
12:55 AM
Page 112
ANDR GIDE
De c`teva clipe, douard asculta `n fa]a u[ii, mirat c\ aude voci

`n camera Laurei. Ultimele fraze ale lui Bernard `l l\muriser\ `ns\
pe deplin. Nu se mai `ndoia de `n]elesul lor; nu se mai `ndoia c\
acela care vorbea astfel era ho]ul care-i furase valiza. Hot\r` pe loc
ce are de f\cut. C\ci douard f\cea parte din r`ndul acelor oameni
ale c\ror facult\]i amor]esc `n fa]a situa]iilor prea obi[nuite, dar se
trezesc [i devin mai active c`nd e vorba de `mprejur\ri neprev\zute.
Deschise deci u[a, dar r\mase `n prag z`mbind [i privind r`nd pe
r`nd la Bernard [i la Laura, care se ridicaser\:
~ng\duie-mi, drag\ prieten\, ì spuse Laurei, cu un gest de
parc\ ar fi am`nat efuziunile pentru mai t`rziu. ~n primul r`nd, a[
vrea s\-i spun c`teva cuvinte acestui domn, dac\ ar vrea s\ ias\ o
clip\ pe culoar.
Z`mbetul deveni mai ironic de `ndat\ ce Bernard `l ajunse din urm\:
Eram aproape sigur c\ o s\ te `nt`lnesc aici.
Bernard `n]elese c\ s-a dat de gol. Nu-i mai r\m`nea dec`t s\
scape prin `ndr\zneal\; a[a cum [i f\cu, sim]ind c\ `[i joac\ atuul:
Iar eu speram s\ v\ g\sesc aici.
~nainte de orice, dac\ n-ai f\cut-o p`n\ acum (deoarece cred
c\ pentru asta ai [i venit), vei cobor` [i vei achita nota doamnei
Douviers, cu banii din valiza pe care ai g\sit-o [i care probabil c\
se afl\ la dumneata. {i s\ nu urci dec`t dup\ zece minute.
Vorbise pe un ton grav, dar deloc amenin]\tor. ~ntre timp, Bernard
`[i redob`ndise siguran]a de sine:
Am venit anume pentru asta. Nu v-a]i `n[elat. {i `ncep s\ cred
c\ nu m-am `n[elat nici eu.
Nu [tiu ce vrei s\ spui.
C\ s`nte]i exact cum speram s\ fi]i.
douard se str\duia zadarnic s\ par\ c`t mai sever. Se amuza
colosal. ~i adres\ un fel de salut batjocoritor:
~]i mul]umesc. R\m`ne de v\zut dac\ voi putea spune [i eu
acela[i lucru. Cred c\, din moment ce e[ti aici, mi-ai citit `nsemn\rile.
Bernard, care, f\r\ s\ clipeasc\, `l privea [i el drept `n ochi, z`mbi
la r`ndul s\u cu `ndr\zneal\, amuzat [i impertinent, [i `nclin`ndu-se:
Pute]i fi sigur. S`nt la dispozi]ia dumneavoastr\. Apoi, ca un
elf, cobor` `n fug\ pe scar\.
113
C`nd douard intr\ din nou `n camer\, Laura pl`ngea. Se apropie de ea, iar ea `[i l\s\ fruntea pe um\rul lui. Pentru douard, efuziunile emo]ionale erau foarte jenante, aproape insuportabile. Se
surprinse b\t`nd-o u[urel pe spinare, ca pe un copil care tu[e[te:
S\rmana mea Laura, spuse; haide, haide, fii rezonabil\!
Oh! Las\-m\ s\ pl`ng; pl`nsul `mi face bine.
Oricum `ns\, acum ar trebui s\ [tii ce ai de f\cut.
Dar ce-ai vrea s\ fac? Unde-ai vrea s\ m\ duc? Cu cine s\
stau de vorb\?
P\rin]ii dumitale...
Dar ì cuno[ti... Ar fi `n culmea disper\rii. Au f\cut tot ce-au
putut pentru fericirea mea.
Douviers?...
N-a[ `ndr\zni s\ dau ochii cu el. E at`t de bun. S\ nu crezi c\
nu-l iubesc... Dac\ ai [ti... Dac\ ai [ti... Oh! spune-mi c\ nu m\ dispre]uie[ti prea mult.
Dar dimpotriv\, micu]a mea Laura; dimpotriv\. Cum ai putea crede?
{i `ncepu iar s-o bat\ u[urel pe spate.
E adev\rat c\ atunci c`nd s`nt cu dumneata nu-mi mai e ru[ine.
De c`te zile e[ti aici?
Nu mai [tiu. Am tr\it numai ca s\ te a[tept. Uneori sim]eam
c\ s`nt la cap\tul puterilor. Acum mi se pare c\ n-a[ mai putea sta
aici nici m\car o zi.
~ncepu s\ pl`ng\ `n hohote, aproape ]ip`nd, dar cu o voce g`tuit\:
Ia-m\ de-aici! Ia-m\ de-aici!
douard era din ce `n ce mai st`njenit:
Ascult\, Laura... Potole[te-te... Ce... cel\lalt... nu [tiu cum
`l cheam\...
Bernard, [opti Laura.
Bernard are s\ urce peste o clip\. Haide, ridic\-te! Nu trebuie
s\ ne vad\ a[a. Curaj! O s\ n\scocim noi ceva, `]i promit. Haide!
{terge-]i ochii! Pl`nsul n-ajut\ la nimic. Ia uit\-te `n oglind\! E[ti
ro[ie toat\. Spal\-te pu]in pe fa]\. C`nd te v\d pl`ng`nd, nu m\ mai
pot g`ndi la nimic... Poftim! Iat\-l; `l aud.
Se duse la u[\ [i o deschise ca s\ intre Bernard; [i `n timp ce
Laura, `ntoars\ cu spatele, se farda `n fa]a m\su]ei de toalet\:
114
9/3/04
12:55 AM
Page 114
ANDR GIDE
{i-acum, domnule, a[ putea s\ te `ntreb c`nd `mi va fi `ng\duit

s\ intru `n posesia lucrurilor mele?
Spusese aceste cuvinte privindu-l pe Bernard drept `n ochi, cu
acela[i z`mbet ironic pe buze.
C`nd dori]i, domnule: dar trebuie s\ v\ m\rturisesc c\ acele
lucruri care v\ lipsesc v\ s`nt mult mai pu]in folositoare dec`t mi-ar
fi mie. S`nt sigur c\ a]i `n]elege [i mai bine ce vreau s\ spun, dac\
mi-a]i cunoa[te povestea. A[ vrea s\ [ti]i doar at`t: de azi-diminea]\
n-am unde s\ stau, s`nt f\r\ c\min [i f\r\ familie, [i eram gata
s\-mi fac felul dac\ nu v-a[ fi `nt`lnit. V-am urm\rit mult\ vreme
azi-diminea]\, `n timp ce discuta]i cu Olivier, prietenul meu. Mi-a
vorbit mult de dumneavoastr\. A[ fi vrut s\ v\ acostez. C\utam o
cale, un mijloc... C`nd a]i aruncat biletul de la casa de bagaje, am
binecuv`ntat soarta. Oh! s\ nu crede]i c\ s`nt un ho]. V-am ridicat
valiza tocmai pentru a intra `n leg\tur\ cu dumneavoastr\.
Bernard rostise aceste fraze aproape dintr-o singur\ r\suflare.
O flac\r\ extraordinar\ ì `nsufle]ea vorbele [i chipul; un fel de
bun\tate, s-ar fi zis. Dup\ cum z`mbea, se putea crede c\ douard
`l g\se[te fermec\tor.
{i-acum?... `ntreb\ el.
Bernard `n]elese c\ a c`[tigat teren:
N-ave]i nevoie de un secretar? Nu pot s\ cred c\ nu mi-a[ duce
la cap\t sarcinile cu bine, din moment ce le-a[ `ndeplini cu pl\cere.
De data asta douard `ncepu s\ r`d\. Laura ì privea amuzat\
pe am`ndoi.
De... Asta r\m`ne de v\zut; o s\ m\ mai g`ndesc. Vino s\ m\
vezi mìne, tot la ora asta, [i chiar aici, dac\ doamna Douviers ne
permite... c\ci [i cu ea am de l\murit multe treburi. Stai la un hotel,
cred? Ah! nu ]in s\ [tiu unde. Pu]in `mi pas\. Pe mìne!
~i `ntinse m`na.
Domnule, spuse Bernard, `nainte de a v\ p\r\si, permite]i-mi
s\ v\ aduc aminte c\ `n foburgul Saint-Honor locuie[te un s\rman
profesor de pian, cu numele de La Prouse, dac\ nu m\ `n[el, care
s-ar bucura foarte mult dac\ i-a]i face o vizit\.
Ia te uit\, pentru `nceput nu e deloc r\u; `]i `n]elegi viitoarea
func]ie a[a cum trebuie.
~nseamn\ c\... `ntr-adev\r s`nte]i de acord?
115
Despre asta discut\m mìne. La revedere!

Dup\ ce mai st\tu c`teva clipe cu Laura, douard se duse la
familia Molinier. Spera s\-l vad\ pe Olivier, cu care ar fi vrut s\
discute despre Bernard. N-o v\zu `ns\ dec`t pe Pauline, de[i `[i prelungi exasperant de mult vizita. ~n seara aceea, ced`nd presantei
invita]ii pe care i-o transmisese fratele s\u, Olivier se dusese la
autorul Barei fixe, la contele Passavant.
XV
M\ temeam c\ fratele dumneavoastr\ nu v-a transmis invita]ia, spuse Robert de Passavant, v\z`ndu-l pe Olivier intr`nd.
Am `nt`rziat? `ntreb\ acesta, `naint`nd cu timiditate [i aproape
`n v`rful picioarelor. Intrase cu p\l\ria `n m`n\, iar Robert i-o lu\.
S\-i g\sim un loc. A[eza]i-v\ c`t mai comod. Iat\: cred c\ `n
fotoliul acesta n-o s\ v\ sim]i]i prea r\u! N-a]i `nt`rziat deloc,
dac\ judec\m dup\ pendul\; dar dorin]a mea de a v\ vedea a luat-o
cu mult `naintea ei. Fuma]i?
Mul]umesc, spuse Olivier, refuz`nd cutia pe care contele de
Passavant i-o `ntinsese. Refuza din timiditate, de[i era foarte dornic
s\ guste din ]ig\rile acelea fine, ambrate, ruse[ti, f\r\ `ndoial\, pe
care le vedea aliniate `n cutie.
Da, s`nt fericit c\ a]i venit. M\ temeam c\ a]i putea fi prea
ocupat cu preg\tirea examenului. C`nd `l da]i?
Peste zece zile, scrisul. Dar acum nu muncesc prea mult. Cred c\
s`nt bine preg\tit [i mai ales mi-e team\ s\ nu m\ prezint prea obosit.
A]i refuza totu[i s\ v\ ocupa]i acum [i de alte treburi?
Nu... dac\ nu presupun prea multe obliga]ii.
O s\ v\ spun acum de ce v-am cerut s\ veni]i. ~n primul r`nd,
pentru pl\cerea de a v\ revedea. Deun\zi am avut o scurt\ conversa]ie, `n foaierul teatrului, `n antract. Ce mi-a]i spus atunci m-a
interesat foarte mult. F\r\ `ndoial\ c\ nu v\ mai aminti]i despre ce
a]i vorbit.
Ba da, spuse Olivier, care credea c\ nu rostise dec`t prostii.
116
9/3/04
12:55 AM
Page 116
ANDR GIDE
Ast\zi `ns\ am s\ v\ spun lucruri mai precise... Cunoa[te]i, cred,

un anume jidan, cu numele de Dhurmer. E coleg cu dumneavoastr\.
Abia ne-am desp\r]it.
Aha! deci s`nte]i `n rela]ii bune?
Da, trebuia s\ ne `nt`lnim la Luvru ca s\ discut\m despre o
revist\ al c\rei director urmeaz\ s\ fie el.
Robert r`se zgomotos [i afectat:
O-ho-ho! director... Ce exagerare!... Chiar a[a a spus?
De mult\ vreme vorbe[te despre asta.
Da, m-am g`ndit mai de mult la aceast\ revist\. Mai zilele trecute l-am `ntrebat `nt`mpl\tor dac\ ar accepta s\ citeasc\
manuscrisele `mpreun\ cu mine; iar el s-a intitulat imediat: redactor-[ef; l-am l\sat s\-[i spun\ cum vrea, dar imediat... ~l recunoa[te]i, nu-i a[a? Ce tip, domnule! Trebuie sc\rm\nat pu]in... Dar
chiar nu fuma]i?
Voi `ncerca totu[i, spuse Olivier, accept`nd de data asta.
Mul]umesc.
Permite-mi s\-]i spun Olivier... sper c\ `mi dai voie s\ te numesc Olivier? Nu pot s\-]i spun domnule; e[ti mult mai t`n\r
dec`t mine, iar eu s`nt prea legat de fratele dumitale ca s\-]i pot
spune Molinier. Ei bine, Olivier, permite-mi s\-]i spun c\ am
infinit mai mult\ `ncredere `n gustul dumitale dec`t `n cel al lui
Sidi Dhurmer. Ai accepta s\-]i asumi conducerea revistei? Fire[te
c\ `ntru c`tva sub `ndrumarea mea; cel pu]in la `nceput. Dar prefer ca numele meu s\ nu figureze pe copert\. O s\-]i explic alt\
dat\ de ce... Nu vrei un pahar de porto? Am un porto excelent.
Lu\ de pe un fel de bufet scund, a[ezat `n imediata-i apropiere,
o sticl\ [i dou\ pahare, pe care le umplu:
Ei, ce p\rere ai?
E, `ntr-adev\r, excelent.
Nu m\ refeream la porto, protest\ Robert r`z`nd; ci la ceea ce
]i-am spus mai `nainte.
Olivier se pref\cea c\ nu `n]elege. ~i era team\ s\ accepte prea
repede [i nu voia s\ se vad\ c`t e de bucuros. Ro[i pu]in, bìguind:
Examenul nu-mi...
Dar mi-ai spus c\ nu-]i ia prea mult timp, `l `ntrerupse
Robert. {i-apoi revista nu va ap\rea imediat. M\ `ntreb chiar dac\
n-ar fi mai bine s\ am`n\m lansarea ei pentru la toamn\. Dar,
117
oricum, e important s\ fim prev\z\tori. Va trebui s\ avem mai

multe numere gata preg\tite `nainte de octombrie [i va trebui s\ ne
vedem des `n vara asta, ca s\ le discut\m. Ce ave]i de g`nd s\
face]i `n timpul vacan]ei?
Oh! Nu prea [tiu. P\rin]ii mei se vor duce probabil `n Normandia, ca `n fiecare var\.
{i va trebui s\-i `nso]e[ti? N-ai accepta un aranjament?...
Mama nu va fi de acord.
Disear\ voi lua cina cu fratele dumitale; mi-ai permite s\-i
vorbesc despre asta?
Oh! Vincent tot nu vine cu noi. Apoi, d`ndu-[i seama c\
aceast\ fraz\ nu are leg\tur\ cu problema `n discu]ie, ad\ug\: {i
apoi tot nu ajut\ la nimic.
Totu[i, dac\-i vom oferi mamei c`teva argumente serioase?
Olivier nu r\spunse nimic. ~[i iubea foarte mult mama [i tonul
batjocoritor cu care Robert vorbise despre ea ì displ\cu. Robert
`n]elese c\ a mers prea departe.
A[adar, `]i place vinul meu de Porto, spuse el ca s\ schimbe
discu]ia. Mai vrei un pahar?
Nu, mul]umesc... Dar e excelent.
Da, am fost frapat, seara trecut\, de maturitatea [i de siguran]a judec\]ii dumitale. Nu inten]ionezi s\ faci critic\?
Nu.
Faci versuri?... {tiu c\ scrii versuri.
Olivier ro[i iar.
Da, fratele dumitale te-a tr\dat. {i cuno[ti, f\r\ `ndoial\, [i al]i
tineri care ar fi gata s\ colaboreze... Va trebui ca revista s\ devin\ o
platform\ de raliere a tineretului. Aceasta e ra]iunea ei de a fi. A[ vrea
s\ m\ aju]i la redactarea unui prospect-manifest care ar indica, f\r\
s\ precizeze prea insistent, noile tendin]e. Vom mai discuta despre
asta. Va trebui s\ alegem dou\ sau trei epitete; nu neologisme; ci
cuvinte vechi, tocite, pe care le vom impregna cu un sens nou [i le
vom impune publicului. Flaubert ne-a l\sat: Bogat [i stufos;
Leconte de Lisle: Hieratic [i definitiv... Iat\, ce-ai zice de: Vital.
Ei?... Incon[tient [i vital... Nu?... Elementar, robust [i vital?
Cred c\ s-ar putea g\si [i altele mai bune, `ndr\zni s\ spun\
Olivier, care z`mbea f\r\ s\ par\ c\ aprob\ cu prea mult\ convingere.
Hai, `nc\ un pahar de porto...
118
9/3/04
12:55 AM
Page 118
ANDR GIDE
Dar nu plin, v\ rog!

Vezi, marea sl\biciune a [colii simboliste e c\ n-a adus dec`t o
estetic\ nou\; toate marile [coli au adus, `mpreun\ cu un stil nou, o nou\
etic\, un nou caiet de sarcini, noi legi, un nou fel de a vedea, de a
`n]elege iubirea [i un nou comportament. Simbolistul e mult prea
simplu: nu are o atitudine fa]\ de via]\; nu caut\ s\ o `n]eleag\; o
neag\; ì `ntoarce spatele. Ceea ce e absurd, nu g\se[ti? Erau
oameni f\r\ apetit [i chiar f\r\ l\comie. Nu ca noi... Nu g\se[ti?
Olivier `[i terminase cel de-al doilea pahar de porto [i cea de-a doua ]igar\. ~nchise ochii pe jum\tate, pe jum\tate culcat `n fotoliul confortabil [i, f\r\ s\ spun\ nimic, `[i exprim\ asentimentul prin u[oare
mi[c\ri ale capului. ~n clipa aceea se auzi soneria de la intrare [i aproape imediat intr\ un servitor care-i `nm`n\ lui Robert o carte de vizit\.
Robert o lu\, `[i arunc\ privirea peste ea [i o puse l`ng\ el, pe birou.
E `n ordine. Roag\-l s\ a[tepte o clip\. Servitorul ie[i.
Micu]ul meu Olivier, ]in foarte mult la dumneata [i cred c\ ne vom
putea `n]elege perfect. Dar acum a sosit cineva pe care neap\rat trebuie s\-l primesc [i care ]ine s\ m\ vad\ singur.
Olivier se ridic\.
Cu `ng\duin]a dumitale, te-a[ ruga s\ ie[i prin gr\din\... Ah!
era s\ uit: nu ]i-ar face pl\cere s\ ai noua mea carte? Tocmai am
aici un exemplar tip\rit pe h`rtie de lux...
Eu `ns\ n-am a[teptat s-o primesc de la dumneavoastr\ pentru
a o citi, spuse Olivier, c\ruia nu-i prea pl\cea cartea lui Passavant [i
care `ncerca s\ fie amabil, dar f\r\ s\-l lingu[easc\. Passavant surprinse oare `n tonul frazei o u[oar\ nuan]\ de dispre]? Relu\ gr\bit:
Oh! nu `ncerca s\-mi vorbe[ti despre ea. Dac\ mi-ai spune c\
`]i place, a[ fi silit s\ m\ `ndoiesc fie de gustul, fie de sinceritatea
dumitale. Nu; [tiu mai bine ca oricine ce-i lipse[te acestei c\r]i.
Am scris-o mult prea `n grab\. La drept vorbind, tot timpul c`t o
scriam m\ g`ndeam la cartea mea urm\toare. Ah! la aceea, de pild\,
]in. }in mult. O s-o vezi; o s-o vezi... S`nt dezolat, dar acum trebuie
neap\rat s\ pleci... Doar dac\ nu cumva... Dar nu; nu; `nc\ nu ne
cunoa[tem `ndeajuns [i desigur c\ p\rin]ii te a[teapt\ la cin\. La
revedere. Pe cur`nd... O s\-]i scriu numele pe carte... permite-mi!
Se ridicase; se apropie de birou. ~n timp ce se apleca pentru a
scrie, Olivier f\cu un pas `nainte [i privi cu coada ochiului la cartea
de vizit\ pe care servitorul tocmai o adusese:
119
VICTOR STROUVILHOU
Acest nume nu-i spunea nimic.

Passavant ì `ntinse lui Olivier exemplarul din Bara fix\ [i, cum
Olivier se preg\tea s\ citeasc\ dedica]ia:
O s\ te ui]i la ea mai t`rziu, spuse Passavant, v`r`ndu-i cartea
sub bra].
Abia `n strad\ Olivier lu\ cuno[tin]\ de epigraful manuscris al
contelui de Passavant, extras chiar din cartea pe care o `mpodobea,
`n chip de dedica]ie:
Te implor, Orlando, mai f\ c`]iva pa[i! Nu s`nt `nc\ prea sigur
c\ a[ `ndr\zni s\ te `n]eleg foarte bine.
sub care ad\ugase:

Lui Olivier Molinier
prietenul s\u prezumtiv,
Contele Robert de Passavant.
Epigraf ambiguu, care lui Olivier ì d\du de g`ndit, dar pe care,

la urma urmelor, era liber s\-l interpreteze dup\ cum poftea.
Olivier ajunse acas\ tocmai dup\ ce, s\tul de at`ta a[teptare,
douard plecase.
XVI
Cultura pozitiv\ a lui Vincent `l `mpiedica s\ cread\ `n supranatural; ceea ce-i d\dea demonului mari avantaje. Demonul nu-l ataca
pe Vincent frontal, ci cu [iretenie [i pe furi[. Unul dintre trucurile lui
const\ `n a ne l\sa s\ credem c\ ne `nfr`ngem sl\biciunile. A[a se
face c\ Vincent a ajuns s\ cread\ c\ felul de a se purta cu Laura era o
victorie a voin]ei sale asupra instinctelor, deoarece, fiind bun din fire,
trebuise s\ se for]eze, s\ se `ncr`nceneze ca s\ se arate dur cu ea.
120
9/3/04
12:55 AM
Page 120
ANDR GIDE
Examin`nd evolu]ia lui Vincent `n aceast\ intrig\, disting diverse

stadii, pe care a[ vrea s\ le ar\t, pentru edificarea cititorului:
1) Perioada bunelor mobiluri. Este con[tient c\ trebuie s\ repare
gre[eala comis\. ~n spe]\: va sim]i obliga]ia moral\ de a consacra
Laurei suma pe care p\rin]ii s\i au economisit-o cu at`ta greutate
spre a asigura primele cheltuieli reclamate de `nceputurile carierei.
Nu `nsemna c\ se sacrific\? Nu era deci vorba de un mobil decent,
generos, caritabil?
2) Perioada de nelini[te. A scrupulelor. Se `ndoia c\ suma destinat\ ei era `ndestul\toare; ceea ce nu `nsemna oare c\ era gata s\
cedeze `n momentul `n care demonul avea s\-i fluture prin fa]a
ochilor posibilitatea de a o m\ri?
3) Constan]\ [i t\rie sufleteasc\. Nevoia, dup\ pierderea acestei sume, de a se sim]i deasupra adversit\]ilor. Tocmai aceast\
t\rie sufleteasc\ ì permite s\-i m\rturiseasc\ Laurei c\ a pierdut
la joc; [i ì `ng\duie, cu aceea[i ocazie, s-o rup\ cu ea.
4) Renun]are la bunele mobiluri, considerate ca o `n[el\ciune, `n
lumina noii etici pe care se simte obligat s-o inventeze, ca s\-[i justifice
conduita; c\ci r\m`ne o fiin]\ moral\, [i demonul nu va pune m`na pe
el dec`t furniz`ndu-i motive care s\-i aprobe comportarea. Teoria imanen]ei, a totalit\]ii `n clip\; a bucuriei gratuite, imediate [i nemotivate.
5) Be]ia c`[tig\torului. Dispre] fa]\ de re]inere. Superioritate.
De la care pornind, demonul a c`[tigat partida.
De la care pornind, fiin]a care se credea cea mai liber\ nu mai
e dec`t o unealt\ pus\ `n slujba lui. Demonul n-avea deci s\ se lase
p`n\ ce Vincent nu-[i va fi dat fratele pe mìnile acelui complice
blestemat, care e Passavant.
Totu[i, Vincent nu e r\u. ~ntreaga situa]ie, oricum ar judeca-o,

ì produce o stare de insatisfac]ie, de jen\. S\ mai ad\ug\m
c`teva cuvinte:
Li se spune exotism acelor misterioase b\l]\turi maia[e pe care
sufletul nostru le simte str\ine; care-l lipsesc de punctele de sprijin.
Uneori, o virtute oarecare ar rezista dac\, `nainte de a ataca, diavolul
nu ar dezr\d\cina-o. F\r\ `ndoial\ c\, dac\ el [i Laura nu s-ar fi sim]it
`ntr-un loc str\in, departe de p\rin]ii lor, de amintirile trecutului lor, de
ceea ce le men]inea consecven]a cu ei `n[i[i, nici Laura nu i-ar fi cedat
121
lui Vincent, nici Vincent n-ar fi `ncercat s-o seduc\. F\r\ `ndoial\, li se
p\rea c\ iubirea lor [i pe locurile acelea nu intr\ `n vechile r`nduieli.
L`ng\ Lilian se sim]ea, de asemenea, dezr\d\cinat.
Nu mai r`de de mine, Lilian, ì spunea el `n aceea[i sear\. {tiu
c\ n-o s\ m\ `n]elegi [i totu[i simt nevoia s\-]i vorbesc, de parc\ m-ai
putea `n]elege, c\ci de-acum `nainte mi-e cu neputin]\ s\ mi te scot
din g`nduri.
Culcat pe jum\tate la picioarele lui Lilian, care, `ntins\ pe divanul scund, `l m`ngìa dr\g\stoas\, `[i propti dr\g\stos capul pe genunchii amantei sale.
Ceea ce m\ `ngrijora `n diminea]a asta... da, poate era teama.
Po]i s\ fii serioas\ un moment? Po]i uita o clip\, ca s\ m\ `n]elegi,
nu ceea ce crezi, fiindc\ tu nu crezi `n nimic; ci s\ ui]i tocmai c\ nu
crezi `n nimic? {tii c\ nici eu nu credeam `n nimic; credeam c\
nu mai cred `n nimic; `n nimic dec`t `n noi `n[ine, `n tine [i `n mine;
[i c\ voi putea fi al\turi de tine; c\ datorit\ ]ie voi fi...
Robert vine la [apte, `l `ntrerupse Lilian. Nu vreau s\ te gr\besc, dar dac\ nu termini mai repede, ne va `ntrerupe tocmai `n
momentul `n care vei `ncepe s\ devii interesant. C\ci presupun c\
preferi s\ nu continuu fa]\ de el. Nu-mi explic de ce te crezi dator
s\ iei at`tea precau]ii. Semeni cu un orb care cerceteaz\ mai `ntì cu
bastonul fiecare loc[or unde vrea s\-[i pun\ piciorul. De[i vezi bine
c\ s`nt serioas\. De ce n-ai `ncredere?
De c`nd te-am cunoscut am o `ncredere extraordinar\, relu\
Vincent. S`nt `n stare de mult mai mult [i `mi dau seama de asta; [i
vezi c\ toate `mi reu[esc din plin. Dar tocmai asta m\ sperie. Nu,
taci... M-am g`ndit toat\ ziua la ce mi-ai povestit azi-diminea]\ `n
leg\tur\ cu naufragiul vasului La Bourgogne [i la mìnile t\iate ale
celor care voiau s\ se urce `n barc\. Mi se pare c\ cineva vrea s\ se
urce [i `n barca mea m\ folosesc de imaginea ta, ca s\ m\ `n]elegi
iar eu vreau s\-l `mpiedic s\ se urce...
{i-ai vrea ca eu s\ te ajut s\-l `neci, la[ b\tr`n...
El continu\ f\r\ s-o priveasc\:
Cineva pe care eu `l resping, dar ì aud vocea... o voce pe care
tu n-ai auzit-o niciodat\; dar eu o ascult `nc\ din vremea copil\riei...
{i ce tot spune vocea asta? N-ai curajul s\ repe]i `n fa]a mea.
Nu m\ mir\. Pariez c\ citeaz\ [i c`te ceva din catehism, nu?
122
9/3/04
12:55 AM
Page 122
ANDR GIDE
Dar, Lilian, `n]elege-m\: pentru mine, singurul mijloc de a

sc\pa de aceste g`nduri e s\ ]i le spun. Dac\ r`zi de ele, le voi p\stra
numai pentru mine; [i m\ otr\vesc.
Atunci vorbe[te, spuse ea, resemnat\. Apoi, cum el t\cea [i `[i
ascundea copil\ros capul `n poala lui Lilian: Haide! ce mai a[tep]i?
~l apuc\ de p\r [i-l sili s\-[i ridice capul:
Dar v\d c\ se ia foarte `n serios, pe cuv`ntul meu! Ce palid e!
Ascult\, micu]ule, n-ai dec`t s\ faci pe copilul, dar nu cu mine. Trebuie s\ vrei ceea ce vrei. {i-apoi [tii c\ mie nu-mi plac tri[orii.
C`nd `ncerci cu ipocrizie s\ ridici `n barca ta pe cineva care n-are ce
c\uta `n ea, tri[ezi. ~mi face pl\cere s\ joc cu tine; dar s\ joci loial;
[i te mai previn c-o fac numai pentru ca tu s\ reu[e[ti. Cred c\ po]i
deveni un om foarte important, remarcabil; simt `n tine o mare
inteligen]\ [i o mare for]\. Vreau s\ te ajut. S`nt destule femei din
pricina c\rora cei care s-au `ndr\gostit de ele [i-au ratat cariera; eu
vreau s\ fiu contrariul lor. Mi-ai vorbit de dorin]a ta de a renun]a la
medicin\ pentru a te consacra cercet\rilor din domeniul [tiin]elor
naturii; regretai c\ pentru asta nu mai ai destui bani... ~n primul
r`nd, ai c`[tigat la joc cincizeci de mii de franci, care `nseamn\
ceva. Dar promite-mi c\ nu mai joci. Eu `]i voi pune la dispozi]ie
to]i banii de care vei mai avea nevoie, dar cu o condi]ie: dac\ se va
zice c\ e[ti un `ntre]inut, s\ ai destul\ for]\ s\ nu-]i pese.
Vincent se ridic\. Se apropie de fereastr\. Lilian relu\:
Mai `ntì [i pentru a termina cu Laura, cred c\ ai putea foarte
bine s\-i trimi]i cei cinci mii de franci pe care-i promisese[i. Acum,
c`nd ai bani, de ce nu ]i-ai respecta cuv`ntul dat? Numai ca s\ te
sim]i [i mai vinovat fa]\ de ea? Asta nu-mi place deloc. Am oroare
de b\d\r\nii. Tu nu [tii s\ tai mìnile altora f\r\ s\ te murd\re[ti. {i
cu asta, gata, ne vom duce s\ ne petrecem vara `n locul cel mai
potrivit pentru lucr\rile tale. Mi-ai vorbit de Roscoff. Eu a[ prefera
Monaco, fiindc\ `l cunosc pe prin], care ar putea s\ ne ia `n
croazier\ [i s\-]i ofere de lucru `n institutul s\u.
Vincent t\cea. ~i displ\ceau vorbele lui Lilian [i nu i-a spus
dec`t mult mai t`rziu c\, `nainte de a veni la ea, trecuse pe la hotelul
unde Laura `l a[teptase cu at`ta disperare. Dornic s\ [tie c\, `n
sf`r[it, [i-a achitat datoria, v`r`se `ntr-un plic cele c`teva bancnote pe
care ea nu mai conta. ~ncredin]ase plicul unui slujba[ al hotelului,
apoi a[teptase `n vestibul pentru a se convinge c\ a fost `nm`nat
123
destinatarei. Dup\ c`teva clipe slujba[ul cobor`, aduc`ndu-i `napoi

plicul pe care Laura scrisese:
Prea t`rziu.
Lilian sun\; ceru s\ i se aduc\ mantoul. Dup\ ce servitoarea ie[i:
Ah! voiam s\-]i spun `nainte de a sosi Robert: dac\ `]i propune un plasament pentru cei cincizeci de mii de franci ai t\i, fii
prudent! E foarte bogat, dar totdeauna are nevoie de bani. Ia te uit\:
mi se pare c\ aud claxonul ma[inii lui. A venit cu o jum\tate de or\
mai devreme; dar cu at`t mai bine... C`t prive[te cele ce discutam...
Am venit mai repede, spuse Robert intr`nd, pentru c\ m-am
g`ndit c-ar fi amuzant s\ lu\m cina la Versailles. V\ convine?
Nu, spuse Lady Griffith; la Rservoirs m\ plictisesc de moarte.
S\ mergem mai bine la Rambouillet; avem tot timpul. Acolo n-o s\
m`nc\m la fel de bine, dar vom putea sta de vorb\ mai lini[ti]i.
Vreau ca Vincent s\-]i spun\ pove[tile lui despre pe[ti. {tie c`teva
de-a dreptul uluitoare. Nu [tiu dac\ s`nt [i adev\rate, dar s`nt mai
amuzante dec`t cele mai frumoase romane.
Poate c\ romancierul nu va fi de aceea[i p\rere, spuse Vincent.
Robert de Passavant ]inea `n m`n\ un ziar de sear\:
{tia]i c\ Brugnard a fost numit [ef de cabinet la Justi]ie?
A sosit momentul ca tat\l dumitale s\ fie decorat, spuse el, `ntorc`ndu-se spre Vincent. Acesta ridic\ din umeri.
Dragul meu Vincent, relu\ Passavant, permite-mi s\-]i spun
c\ l-ai jigni foarte grav necer`ndu-i acest mic serviciu pe care el
va fi foarte bucuros s\ ]i-l refuze.
Ce-ar fi dac\ l-ai cere mai `ntì pentru dumneata, ripost\ Vincent.
Robert f\cu o grimas\ afectat\:
Nu; eu din cochet\rie ]in s\ nu ro[esc nici m\car la butonier\.
Apoi, `ntorc`ndu-se spre Lilian: {tii c`t de rari s`nt `n zilele noastre cei care ajung la patruzeci de ani f\r\ un sifilis [i f\r\ decora]ii!
Lilian z`mbi [i ridic\ din umeri:
Pentru o glum\ e `n stare s\ se fac\ mai b\tr`n dec`t este!... Ia
spune: e un citat din viitoarea dumitale carte? Va fi r\coare... Pute]i
cobor`; eu doar `mi iau mantoul [i v\ ajung din urm\.
Aveam impresia c\ nu vrei s\-l mai vezi, ì spuse Vincent lui
Robert pe scar\.
124
9/3/04
12:55 AM
Page 124
ANDR GIDE
Pe cine? Pe Brugnard?
Spuneai c\-i at`t de t`mpit...
Scumpe prietene, r\spunse Passavant alene, oprindu-se pe o
treapt\ [i re]in`ndu-l [i pe Molinier cu piciorul `n aer, c\ci o vedea
pe Lady Griffith venind [i dorea s\-l aud\ [i ea, afl\ c\ to]i prietenii
cu care am p\strat rela]ii vreme mai `ndelungat\ mi-au dovedit c\
s`nt imbecili. ~]i pot certifica `ns\ c\ Brugnard a rezistat la `ncercare mai mult timp dec`t al]ii.
Dec`t mine, de pild\? relu\ Vincent.
Ceea ce nu m\ `mpiedic\ s\-]i fiu cel mai bun prieten; dup\
cum se [i vede.
Iat\ ce se nume[te la Paris o vorb\ de spirit, spuse Lilian,
ajung`nd l`ng\ ei. Fii `ns\ atent, Robert: nimic nu se ve[teje[te mai
repede.
Lini[te[te-te, draga mea: cuvintele se ve[tejesc numai c`nd le
tip\re[ti!
Se urcar\ `n ma[in\, care porni. Deoarece conversa]ia lor continua s\ fie spiritual\, e inutil s-o mai reproduc aici. Se a[ezar\ la
mas\, pe terasa unui hotel, `n fa]a unei gr\dini peste care `nserarea
`[i a[ternea umbrele. ~n `ntunecimea nop]ii, conversa]ia deveni pe
nesim]ite mai greoaie; `n cele din urm\, `ndemnat de Lilian [i de
Robert, nu mai vorbi dec`t Vincent.
XVII
M-ar interesa mai mult animalele, dac\ m-ar interesa mai
pu]in oamenii, spuse Robert. Iar Vincent r\spunse:
Fiindc\ poate crezi c\ oamenii se deosebesc prea mult de ele.
Nu exist\ nici o mare descoperire `n zootehnie, care s\ nu aib\
r\sunet [i `n cunoa[terea omului. C\ci aceste domenii se ating [i
s`nt legate `ntre ele; [i cred c\, numai cu urm\ri dintre cele mai
grave, un romancier, care se pretinde [i psiholog, `[i poate `ntoarce
privirea de la spectacolul naturii [i ì poate ignora legile. ~n Jurnalul fra]ilor Goncourt, pe care mi l-ai dat s\-l citesc, am g\sit
relatarea unei vizite prin galeriile de istorie natural\ de la Jardin des
125
Plantes, `n care `nc`nt\torii dumitale autori se pl`ng c\ Natura sau

bunul Dumnezeu are prea pu]in\ imagina]ie. Prin aceast\ jalnic\
blasfemie, se exprim\ prostia sau lipsa de `n]elegere a unor spirite
obtuze. C\ci dimpotriv\, c`t\ diversitate! S-ar p\rea c\ natura a
`ncercat r`nd pe r`nd toate modurile de a fi vie, de a se mi[ca, a uzat
de toate posibilit\]ile materiei [i de legile ei. Ce lec]ie se poate
descifra `n abandonarea progresiv\ a anumitor alc\tuiri paleontologice, ira]ionale [i inelegante! ~n economia care a permis subzisten]a anumitor forme! Contempl`ndu-le pe acestea, `mi explic de ce
altele au fost neglijate. Chiar [i botanica e instructiv\. C`nd examinez o ramur\, observ c\ axila fiec\rei frunze ad\poste[te un mugur
capabil, la r`ndul s\u, s\ vegeteze `n anul urm\tor. C`nd observ c\
dintr-at`]ia muguri, doi cel mult se dezvolt\, condamn`ndu-i pe
ceilal]i la atrofiere prin `ns\[i dezvoltarea lor, nu m\ pot `mpiedica
s\ reflectez c\ la fel se `nt`mpl\ [i cu oamenii. Mugurii care se dezvolt\ normal s`nt totdeauna mugurii terminali de exemplu, cei
mai `ndep\rta]i de trunchiul familial. Numai t\ierea sau arcuirea,
`mping`nd seva `napoi, for]eaz\ creanga s\ dea via]\ germenilor de
l`ng\ trunchi, care st\teau amor]i]i. {i `n felul acesta s`nt silite s\
dea rod speciile cele mai `nd\r\tnice, care, dac\ ar fi l\sate s\ creasc\ `n voia lor, f\r\ `ndoial\ c\ n-ar produce dec`t frunze. Ah! ce
bun\ [coal\ e o livad\ sau o gr\din\! {i ce pedagog bun ar putea fi
de multe ori un horticultor! Adesea `nve]i mult mai mult, dac\ [tii
s\ observi, din curtea de p\s\ri, dintr-o cresc\torie de cìni, dintr-un
acvariu, dintr-un cote] de iepuri sau dintr-un grajd dec`t din c\r]i [i,
crede]i-m\, mult mai mult dec`t din societatea omeneasc\, unde
totul e mai mult sau mai pu]in sofisticat.
Apoi Vincent vorbi despre selec]ie. Expuse metodele obi[nuite
prin care se pot ob]ine r\sadurile cele mai frumoase, speciile cele
mai robuste, [i povesti despre fantezia experimental\ a unui horticultor `ndr\zne], care, din aversiune fa]\ de rutin\, s-ar putea spune
aproape: ca o sfidare, s-a hot\r`t s\ aleag\, dimpotriv\, indivizii cei
mai debili [i despre florile nemaipomenite pe care le-a ob]inut.
Robert, care la `nceput ascultase distrat, de parc\ ar fi auzit
numai lucruri plicticoase, nu mai c\uta acum s\-l `ntrerup\. Aten]ia
lui o `nc`nta pe Lilian, o considera ca un omagiu adus amantului ei.
126
9/3/04
12:55 AM
Page 126
ANDR GIDE
Ar trebui s\ ne poveste[ti, ì spuse ea, despre ce mi-ai spus

zilele trecute de pe[ti [i de capacitatea lor de acomodare la diversele grade de salinitate a m\rii... Despre asta era vorba, nu-i a[a?
Cu excep]ia anumitor regiuni, relu\ Vincent, gradul de salinitate e aproximativ constant; [i fauna marin\ nu suport\ de regul\
dec`t varia]iile mici de densitate. Dar regiunile de care v\ spuneam
nu s`nt totu[i nelocuite; s`nt regiunile supuse unei puternice evapor\ri, ce reduc cantitatea de ap\ `n raport cu propor]ia de sare, sau
cele `n care, dimpotriv\, un aport constant de ap\ dulce dilueaz\
sarea [i, ca s\ zic a[a, des\reaz\ marea cele de l`ng\ gurile marilor fluvii sau din apropierea enormilor curen]i, cum e cel care se
nume[te Gulf Stream. ~n aceste regiuni, animalele zise stenohaline
l`ncezesc [i din aceast\ cauz\ pier; [i, cum atunci s`nt incapabile s\
se apere de animalele zise euryhaline, cele euryhaline tr\iesc cu
prec\dere pe marginile marilor curen]i, unde densitatea apelor e
schimb\toare [i unde agonizeaz\ cele stenohaline. A]i `n]eles, nu-i
a[a, c\ steno s`nt cele care nu suport\ dec`t acela[i grad de salinitate. ~n timp ce eury...
S`nt cele des\rate, `ntrerupse Robert, care raporta la el `nsu[i
orice idee [i `n orice teorie nu aprecia dec`t elementele de care s-ar
fi putut folosi.
~n majoritatea lor, s`nt animale de prad\, ad\ug\ Vincent grav.
Nu-]i spuneam c\ e mai pasionant dec`t orice roman? strig\
Lilian entuziasmat\.
Vincent, transfigurat parc\, r\m`nea insensibil la succes. Era
extraordinar de grav [i relu\ pe un ton mai cobor`t, de parc\ ar fi
vorbit numai pentru el:
Cea mai uimitoare descoperire din ultima vreme sau `n
orice caz, cea din care eu am avut cel mai mult de `nv\]at se refer\
la aparatele fotogene ale animalelor din ad`nc.
Oh! poveste[te-ne despre ele, spuse Lilian, l\s`nd s\ i se
sting\ ]igara [i s\ i se topeasc\ `nghe]ata ce tocmai le fusese adus\.
{ti]i, f\r\ `ndoial\, c\ lumina zilei nu p\trunde prea ad`nc `n
mare. Ad`ncimile ei s`nt `ntunecate... abisuri imense, despre care
mult\ vreme s-a crezut c\ s`nt nelocuite: apoi, c`nd s-au f\cut dragaje, din acest infern au fost scoase tot felul de animale ciudate. Se
credea c\ aceste animale s`nt oarbe. Ce nevoie ar fi avut de sim]ul
vederii `n bezn\? Evident c\ nu aveau ochi; nu puteau [i nici nu
127
trebuiau s\ aib\. S`nt totu[i examinate [i se constat\ cu stupoare c\

unele au ochi; c\ aproape toate au, f\r\ a mai pune la socoteal\ c\, `n
plus, unele mai dispun [i de antene de o extraordinar\ sensibilitate.
Cercet\torii se mai `ndoiesc; se mir\: de ce ochi, dac\ n-au nimic de
v\zut? Ochi sensibili, dar sensibili la ce?... {i iat\, se descoper\, `n
sf`r[it, c\ fiecare animal, considerat la `nceput ca obscur, emite [i
proiecteaz\ `naintea lui [i `mprejur propria lumin\. Fiecare str\luce[te, lumineaz\, iradiaz\. Noaptea, c`nd aceste animale au fost
scoase din ad`ncul abisului [i au fost v\rsate pe puntea vasului,
bezna a devenit orbitoare. Focuri mi[c\toare, vibrante, multicolore,
faruri rotitoare, sc`nteieri de astre, de pietre pre]ioase, a c\ror splendoare, spun cei care le-au v\zut, nu ar putea fi asemuit\ cu nimic.
Vincent t\cu. R\maser\ mult\ vreme f\r\ s\ vorbeasc\.
S\ mergem acas\; mi-e frig, spuse deodat\ Lilian.
Lady Lilian se a[ez\ al\turi de [ofer, ad\postit\ oarecum de
parbrizul de cristal. Pe bancheta din spate a ma[inii deschise, cei
doi b\rba]i continuar\ s\ discute. Aproape tot timpul cinei Robert
t\cuse, ascult`ndu-l pe Vincent; acum era r`ndul lui.
Pe[ti ca noi, b\tr`ne Vincent, agonizeaz\ `n apele lini[tite,
spuse el la `nceput, b\t`ndu-[i prietenul pe um\r. ~[i permitea s\ se
poarte uneori mai familiar cu Vincent, dar n-ar fi suportat [i reciproca; de altminteri, Vincent n-avea nici o `nclinare de acest fel.
S\ [tii c\ ai fost uluitor! Ce conferin]\ ne-ai ]inut! Pe cuv`nt, ar
trebui s\ te la[i de medicin\. Z\u c\ nu te v\d prescriind laxative [i
f\c`nd vizite la bolnavi. O catedr\ de biologie comparat\ sau ceva
`n genul \sta, iat\ ce ]i-ar trebui...
A[a m-am g`ndit [i eu, spuse Vincent.
Lilian ar putea s-o ob]in\ pentru dumneata, cointeres`ndu-l la
cercet\rile dumitale pe prietenul ei, prin]ul de Monaco, care cred c\ se
pricepe `n astfel de probleme... Ar trebui s\-i `mp\rt\[esc ideea asta.
Mi-a [i vorbit de ea.
Atunci e clar, nu pot s\ fac nimic pentru dumneata, spuse el
f\c`nd pe jignitul; [i eu, care tocmai voiam s\-]i cer un serviciu.
Ar fi r`ndul dumitale s\-mi fii obligat. S\ nu crezi c\ am o
memorie at`t de scurt\.
Cum? Te mai g`nde[ti la cei cinci mii de franci? Dar mi i-ai restituit, scumpule! Nu-mi mai datorezi nimic... dec`t pu]in\ prietenie,
128
9/3/04
12:55 AM
Page 128
ANDR GIDE
poate. Ad\ug\ aceste cuvinte pe un ton aproape dr\g\stos, cu o m`n\

a[ezat\ pe bra]ul lui Vincent. Nu fac apel dec`t la prietenia dumitale.
Te ascult, spuse atunci Vincent.
Dar imediat, Passavant se r\zg`ndi: pun`nd pe seama lui Vincent propria ner\bdare:
Vai, ce gr\bit e[ti! Presupun `ns\ c\ p`n\ la Paris avem tot timpul.
Passavant se pricepea de minune s\ atribuie altora propria stare
de spirit [i tot ceea ce el prefera s\ renege. Apoi, p\r`nd c\ a renun]at
la acest subiect, ca pescarii de p\str\vi, care, de team\ s\ nu-[i sperie
prada, arunc\ momeala foarte departe, pentru a o apropia pe nesim]ite:
Apropo, `]i mul]umesc pentru c\ mi l-ai trimis pe fratele
dumitale. M\ temeam s\ nu fi uitat.
Vincent schi]\ un gest. Robert relu\:
L-ai mai v\zut dup\ aceea?... N-ai mai avut timp, nu-i a[a?...
Cu at`t mai mult mi se pare ciudat c\ nu m-ai `ntrebat nimic de
`ntrevederea noastr\. De fapt, pe dumneata te las\ indiferent. Fratele dumitale nu te intereseaz\ deloc. Nu te-ai `ntrebat niciodat\ ce
g`nde[te Olivier, ce simte, ce este, ce ar vrea s\ fie...
~mi faci repro[uri?
Sigur c\ da. Nu `n]eleg [i nu admit apatia dumitale. Pe vremea
c`nd erai bolnav, la Pau, treac\-mearg\; erai obligat s\ te g`nde[ti
numai la dumneata; egoismul f\cea parte din tratament. Acum `ns\...
Cum se poate? Ai l`ng\ dumneata aceast\ t`n\r\ fiin]\ fermec\toare,
aceast\ inteligen]\ care se dezvolt\, plin\ de promisiuni, ce a[teapt\
s\ fie sf\tuit\, sprijinit\...
Uita, `n aceast\ clip\, c\ avea [i el un frate.
Vincent nu era `ns\ deloc prost; izbucnirea aceea era exagerat\
[i `l avertiza c\ nu prea e sincer\, c\ indignarea avea rostul s\-i
abat\ spre altceva. T\cea, a[tept`nd s\ vad\ unde voia s\ ajung\.
Dar Robert se opri brusc; surprinsese, la lumina ]ig\rii pe care o fuma Vincent, o cut\ ciudat\ pe obrazul acestuia, `n care crezu c\
descifreaz\ ironia; or, de batjocur\ se temea mai mult dec`t de orice
pe lumea asta. De aceea s\-[i fi schimbat oare tonul? M\ `ntreb dac\
nu cumva mai degrab\ fiindc\ a intuit subit o anume complicitate
`ntre Vincent [i el... Relu\ deci, `ncerc`nd s\ par\ c`t mai firesc [i
cu aerul c\ fa]\ de dumneata n-am nevoie de pref\c\torii:
Ei bine, am avut cu t`n\rul Olivier o conversa]ie dintre cele
mai agreabile. ~mi place foarte mult b\iatul \sta.
129
Passavant `ncerca s\ prind\ privirea lui Vincent (noaptea nu era

prea `ntunecoas\); dar acesta privea drept `nainte.
{i iat\, dragul meu Molinier, micul serviciu pe care vreau s\
]i-l cer...
Dar aici din nou sim]i nevoia s\-[i acorde un r\gaz [i, ca s\ zic
a[a, s\-[i p\r\seasc\ o clip\ rolul, ca un actor care, foarte sigur c\
`[i domin\ publicul, e dornic s\-[i demonstreze c\ `l st\p`ne[te. Se
aplec\ deci `nainte, spre Lilian, [i, foarte tare, ca pentru a sublinia
caracterul confiden]ial al celor spuse mai `nainte, spre deosebire de
ceea ce avea s\ zic\:
Scumpa mea prieten\, e[ti sigur\ c\ n-o s\ r\ce[ti? E un pled
aici, cu care n-avem ce face...
Apoi, f\r\ s\ a[tepte r\spunsul, retr\g`ndu-se `n fundul ma[inii,
al\turi de Vincent, din nou cu voce cobor`t\:
Iat\: a[ vrea s\-l iau `n vara asta cu mine pe fratele dumitale. Da,
]i-o spun deschis; `ntre noi n-are rost s\ vorbim pe ocolite... N-am
avut onoarea s\-]i cunosc p\rin]ii, care, fire[te, nu-l vor l\sa pe Olivier s\ plece cu mine f\r\ interven]ia dumitale activ\. Vei reu[i, f\r\
`ndoial\, s\-i convingi. Presupun c\ ì cuno[ti bine [i [tii, desigur,
cum s\-i iei. Vrei s\ faci asta pentru mine?
A[tept\ o clip\, apoi, cum Vincent t\cea, relu\:
Ascult\, Vincent... ~n cur`nd voi pleca din Paris... `nc\ nu [tiu
unde. Am absolut\ nevoie de un secretar... {tii c\ `nfiin]ez o revist\.
I-am vorbit despre asta lui Olivier. Mi se pare c\ are toate calit\]ile
necesare... Dar nu vreau s\ vorbesc numai din punctul meu de vedere
egoist: s`nt convins c\ toate calit\]ile lui `[i vor g\si astfel locul unde
s\ se afirme. I-am propus postul de redactor-[ef... Redactorul-[ef al
unei reviste, la v`rsta lui...! Recunoa[te c\ nu e ceva prea obi[nuit.
E chiar at`t de pu]in obi[nuit, `nc`t mi-e team\ s\ nu-i sperie
pu]in pe p\rin]ii mei, spuse Vincent `ntorc`ndu-se `n sf`r[it spre el [i
privindu-l fix.
Da, probabil c\ ai dreptate. Poate ar fi mai bine s\ nu le spui
nimic despre asta. Pur [i simplu s\ le ar\]i c`t de interesant\ [i de
profitabil\ ar fi aceast\ c\l\torie, ce zici? P\rin]ii dumitale vor
`n]elege c\ la v`rsta lui e nevoie s\ cunoasc\ ]ara. ~n sf`r[it, vei
ajunge la o `n]elegere cu ei, nu?
F\cu o mic\ pauz\, aprinse o nou\ ]igar\, apoi continu\ pe
acela[i ton:
130
9/3/04
12:55 AM
Page 130
ANDR GIDE
{i pentru c\ e[ti at`t de gentil, voi `ncerca s\ fac [i eu ceva

pentru dumneata. Cred c\ te-a[ putea ajuta s\ profi]i de c`teva avantaje ce mi s-au oferit `ntr-o afacere cu totul excep]ional\...
pe care un prieten de-al meu, dintr-o mare societate bancar\, le-a
rezervat c`torva privilegia]i. Te rog `ns\, r\m`ne `ntre noi; nici un
cuv`nt lui Lilian. Oricum, nu dispun dec`t de un num\r restr`ns de
p\r]i; a[a c\ nu v\ pot oferi [i ei, [i dumitale s\ subscrie]i... Ce zici
de cei cincizeci de mii de franci de ieri-sear\?
I-am [i plasat, r\spunse Vincent cu r\ceal\, c\ci `[i aminti de
avertismentul lui Lilian.
Foarte bine, foarte bine... continu\ imediat Robert, ca [i cum
s-ar fi sim]it oarecum jignit. Nu insist. Apoi, de parc\ ar fi vrut s\
demonstreze c\ n-a[ putea s\-]i port pic\:
Dac\ te r\zg`nde[ti, s\ m\ anun]i urgent... pentru c\ mìne
dup\ cinci va fi prea t`rziu.
Vincent `l admira mult mai mult pe contele de Passavant, de
c`nd nu-l mai lua `n serios.
XVIII
Jurnalul lui douard
Ora 2
Pierdut valiza. Din tot ce se afla `n ea, nu ]ineam dec`t la jurnalul meu. Dar ]ineam prea mult la el. ~n fond, s`nt foarte amuzat
de aventur\. Deocamdat\, a[ vrea s\-mi recap\t h`rtiile. Cine le va
citi?... Se prea poate ca, de c`nd le-am pierdut, s\ le exagerez
importan]a. Acest jurnal se oprea la plecarea mea `n Anglia. Acolo
am notat totul pe un alt carnet; `n care, acum c`nd m-am `ntors `n
Fran]a, nu mai scriu. Cel nou, `n care notez aceste r`nduri, nu-mi va
p\r\si prea repede buzunarul. E oglinda pe care o plimb cu mine.
131
Nimic din ce mi se `nt`mpl\, nici un eveniment nu dob`nde[te pentru mine o existen]\ real\ p`n\ nu-l v\d reflect`ndu-se `n ea. Dar de
c`nd m-am `ntors, mi se pare c\ m\ agit `ntr-un vis. C`t de penibil\
a fost convorbirea mea cu Olivier! {i promitea s\-mi aduc\ at`ta
bucurie... M\car de l-ar fi l\sat [i pe el la fel de pu]in satisf\cut ca
pe mine. N-am reu[it, vai, nici s\ vorbesc, nici s\-l fac s\ vorbeasc\. Ah! c`t de greu e s\ roste[ti chiar [i cel mai ne`nsemnat
cuv`nt atunci c`nd el cere asentimentul deplin al `ntregii tale fiin]e!
De `ndat\ ce se amestec\ [i inima, creierul e amor]it, paralizat.
Ora 7
Mi-am reg\sit valiza sau, `n orice caz, pe cel care mi-a luat-o.
Faptul c\ e un prieten al lui Olivier ]ese `ntre noi o re]ea ale c\rei
ochiuri numai de mine depinde s\ fie mai str`nse. Pericolul const\
`n aceea c\ orice eveniment nea[teptat m\ amuz\ at`t de mult, `nc`t
m\ face s\ pierd din vedere scopul ce trebuie atins.
Am rev\zut-o pe Laura. Dorin]a mea de a fi `ndatoritor devine
[i mai vie de `ndat\ ce `n calea ei apar anumite dificult\]i, de
`ndat\ ce trebuie s\ se revolte `n fa]a conven]ionalului, a banalit\]ii, a obi[nuitului.
Vizit\ la b\tr`nul La Prouse. A venit s\-mi deschid\ doamna
La Prouse. S`nt mai bine de doi ani de c`nd n-am mai v\zut-o;
m-a recunoscut totu[i imediat. (Nu cred c\ primesc multe vizite.)
De altfel, [i ea e foarte pu]in schimbat\; dar (poate fiindc\ am fost
prevenit `n privin]a ei) tr\s\turile-i p\reau mai dure, privirea mai
acr\, z`mbetul mai fals ca niciodat\.
Mi-e team\ c\ domnul La Prouse nu e `n stare s\ v\ primeasc\, mi-a spus ea din capul locului, v\dit dornic\ s\ m\ acapareze; apoi, folosindu-se de surditatea ei pentru a-mi r\spunde
f\r\ ca eu s-o `ntreb:
Dar nu, nu, nu m\ deranja]i deloc! Intra]i, v\ rog!
M-a condus `n camera unde La Prouse obi[nuia s\ dea lec]iile de pian [i care are ferestrele spre curte. {i de `ndat\ ce am
ajuns `n `nc\pere:
S`nt nespus de fericit\ c\ putem vorbi o clip\ noi `ntre noi.
Starea domnului La Prouse, c\ruia [tiu c\-i s`nte]i un vechi [i
credincios prieten, m\ `ngrijoreaz\ foarte mult. Pe dumneavoastr\
132
9/3/04
12:55 AM
Page 132
ANDR GIDE
v\ ascult\. Nu l-a]i putea convinge s\ se `ngrijeasc\? C\ci eu, orice

i-a[ spune, parc-a[ vorbi la pere]i.
Dup\ care au urmat recrimin\ri interminabile: b\tr`nul refuz\ s\-[i
`ngrijeasc\ s\n\tatea numai ca s-o chinuie pe ea. Iese pe-afar\ pe
orice vreme [i nu accept\ s\-[i pun\ fular. Refuz\ s\ m\n`nce:
Domnul n-are poft\, [i ea nu mai [tie ce s\ n\scoceasc\ pentru
a-i stimula apetitul; `n schimb, noaptea se treze[te [i `ntoarce buc\t\ria cu dosu-n sus ca s\-[i g\teasc\ te miri ce.
E cert c\ b\tr`na nu inventa nimic; `mi d\deam seama din
relat\rile ei c\ numai interpretarea acestor m\runte gesturi inocente
le conferea o semnifica]ie jignitoare [i c\ realitatea proiecta o umbr\
monstruoas\ pe creierul ei obtuz. B\tr`nul `ns\, la r`ndul s\u, nu
interpreta [i el gre[it grija [i aten]iile b\tr`nei, care se credea o martir\, socotindu-l pe el c\l\ul ei? Renun] s\-i judec, s\-i `n]eleg sau,
mai degrab\, cu c`t ì `n]eleg mai bine, cu at`t ì judec mai pu]in.
Fapt e c\ dou\ fiin]e legate pe via]\ una de cealalt\ `[i pricinuiesc
reciproc cele mai `ngrozitoare chinuri. Am remarcat adesea, `n multe c\snicii, ce intolerabil\ iritare `ntre]ine la unul din so]i cea mai
mic\ protuberan]\ crescut\ pe caracterul celuilalt, pentru c\ via]a
comun\ se freac\ totdeauna de aceea[i excrescen]\. {i dac\ frecu[ul e reciproc, via]a conjugal\ nu mai e dec`t un infern.
Sub peruca legat\ cu benti]e negre, care-i `n\spre[te tr\s\turile
fe]ei livide, cu mitenele ei lungi din care degetele-i mici ies ca ni[te
gheare, doamna La Prouse avea o `nf\]i[are de harpie.
~mi repro[eaz\ c\-l spionez, continu\ ea. El a avut totdeauna
nevoie s\ doarm\ mai mult; dar noaptea, se face c\ se culc\ [i, c`nd
crede c\ am adormit, se scoal\; scotoce[te prin ni[te h`r]oage vechi
[i uneori st\ p`n\ diminea]a ca s\ citeasc\, pl`ng`nd, scrisori de
demult ale r\posatului s\u frate. Ar vrea s\ suport toate astea f\r\
s\ scot un cuv`nt.
Apoi se pl`nse c\ mo[ul vrea s-o interneze `ntr-un azil de b\tr`ni;
ceea ce pentru el ar fi c`t se poate de nepl\cut, ad\ug\ ea, deoarece e
total incapabil s\ tr\iasc\ singur [i s\ se lipseasc\ de `ngrijirea ei.
Vorbea pe un ton comp\timitor, care mirosea a ipocrizie.
~n timp ce continua s\ mi se pl`ng\, u[a salonului se deschise
u[urel `n spatele ei [i La Prouse intr\ f\r\ ca ea s\-l aud\. La
ultimele fraze ale so]iei sale, m\ privi z`mbind ironic [i `[i duse o
m`n\ la frunte, f\c`nd semn c\ e nebun\. Apoi, nest\p`nit, ba chiar
133
cu o brutalitate de care nu l-a[ fi crezut capabil [i care p\rea s\ justifice acuza]iile b\tr`nei (dar [i fiindc\ trebuia s\ vorbeasc\ foarte
tare, pentru ca ea s\-l aud\):
Haide, cucoan\! Ar trebui s\-]i dai seama c\ `l obose[ti pe
domnul cu palavrele dumitale! {i, oricum, prietenul meu nu a venit
la dumneata. A[a c\ las\-ne `n pace!
Atunci b\tr`na protest\ cum c\ fotoliul `n care [ade e al ei [i c\
n-o s\ se ridice din el.
~n acest caz, relu\ La Prouse r`njind, cu voia dumitale, vom
pleca noi. Apoi, `ntorc`ndu-se spre mine, pe un ton mai bl`nd:
Haide! S-o l\s\m `n plata Domnului!
Am schi]at un salut jenat [i l-am urmat `n camera vecin\,
aceea[i `n care m\ primise ultima dat\.
S`nt bucuros c\ ai auzit-o [i dumneata, mi-a spus. Ei bine, a[a
o ]ine c`t e ziua de lung\.
~nchise ferestrele:
Cu vacarmul de pe strad\, n-auzi o vorb\. ~mi petrec tot timpul
`nchiz`nd ferestrele pe care doamna La Prouse le deschide mereu.
Zice c\ se sufoc\. Totdeauna exagereaz\. Nu vrea s\ priceap\ c\
afar\ e mai cald dec`t `n\untru. De[i am un termometru; dar c`nd i-l
ar\t spune c\ cifrele nu dovedesc nimic. Vrea s\ aib\ dreptate chiar
c`nd [tie c\ nu are. Principala ei preocupare e s\ m\ contrazic\.
Mi s-a p\rut, `n timp ce vorbea, c\ nici el nu e perfect echilibrat; relu\, din ce `n ce mai exaltat:
M\ `nvinuie[te pe mine de tot ce face ea anapoda. Judec\ totul
pe dos. Uite, ca s\ m\ `n]elegi mai bine: [tii c\ imaginile din afar\
ajung r\sturnate `n creierul nostru, unde un aparat nervos le redreseaz\. Ei bine, doamna La Prouse nu are acest aparat rectificator. La
ea, totul r\m`ne r\sturnat. ~]i `nchipui c`t de sup\r\toare e situa]ia!
Era clar c\ se sim]ea mai u[urat explic`ndu-se, iar eu m-am ferit
s\-l `ntrerup:
Doamna La Prouse a m`ncat totdeauna mult. Ei bine, pretinde c\ eu m\n`nc prea mult. Mai adineauri, dac\ m-ar fi v\zut cu
o bucat\ de ciocolat\ (asta e principala mea hran\), ar fi morm\it:
Tot timpul trebuie s\ ron]\i ceva... M\ spioneaz\. {i m\ acuz\ c\
m\ scol noaptea ca s\ m\n`nc pe ascuns, numai pentru c\ o dat\
m-a surprins preg\tindu-mi o cea[c\ de cacao `n buc\t\rie... Ce
s\-]i mai spun? C`nd o v\d la mas\, `n fa]a mea, arunc`ndu-se
134
9/3/04
12:55 AM
Page 134
ANDR GIDE
asupra m`nc\rii, `mi piere pofta. {i-atunci ea pretinde c\ fac nazuri

numai a[a, ca s-o nec\jesc.
A f\cut o pauz\ [i, cuprins de un soi de elan liric:
S`nt de-a dreptul `n admira]ia repro[urilor pe care mi le face...
A[a, bun\oar\, c`nd are o criz\ de sciatic\, o comp\timesc. Atunci
ea m\ opre[te; ridic\ din umeri: Nu te mai preface c\ ai avea
inim\. Ia nu mai face pe milostivul. {i tot ce fac sau zic e numai
pentru ca ea s\ sufere.
Ne a[ezaser\m; dar el mereu se ridica, apoi iar se a[eza, `n
prada unui neast`mp\r boln\vicios:
~nchipuie-]i c\, `n toate camerele, mobilele s`nt `mp\r]ite, unele
ale ei, altele ale mele. Ai v\zut ce s-a `nt`mplat mai adineauri cu
fotoliul. C`nd vine femeia cu ziua ca s-o ajute la gospod\rie, ì spune:
Nu, asta-i a lui domnu; nu te atinge de ea. {i cum mai zilele trecute, din neb\gare de seam\, pusesem o partitur\ legat\ pe un gheridon care era al ei, doamna a aruncat-o pe jos. Col]urile leg\turii s-au
rupt... Oh! situa]ia asta nu mai poate dura mult... {tii `ns\...
M-a apucat de bra] [i, cobor`nd vocea:
Am luat anumite m\suri. Ea m\ amenin]\ mereu c\ dac\ mai
continuu, o s\-[i caute refugiu `ntr-un azil de b\tr`ni. Am pus deoparte o sum\ oarecare; ar ajunge pentru `ntre]inerea ei la Sainte-Prine; se zice c\ e cel mai bun azil. Pu]inele lec]ii pe care `nc\ le mai
dau nu-mi aduc aproape nici un venit. ~n scurt timp, resursele mele
se vor termina; a[ fi silit s\ m\ ating de suma aceea. A[a c\ am luat
o hot\r`re... Pe care o voi pune `n aplicare peste trei luni [i ceva.
Da; am stabilit data. Dac\ ai [ti ce u[urare simt g`ndindu-m\ c\ de
acum `nainte fiecare or\ m\ apropie de ea!
Era aplecat spre mine; se aplec\ [i mai mult:
Am mai pus deoparte un titlu de rent\. Oh! nu-i prea mare
lucru; dar mai mult n-aveam cum. Doamna La Prouse nu [tie
nimic. E `n biroul meu, `ntr-un plic ce-]i poart\ numele, `mpreun\ cu
instruc]iunile de rigoare. Pot conta pe ajutorul dumitale? Nu m\ pricep deloc la afaceri, dar un notar pe care l-am `ntrebat mi-a spus c\
renta ar putea fi v\rsat\ direct nepotului meu, p`n\ la majoratul lui, [i
c\ atunci ar putea intra `n posesia titlului. M-am g`ndit c\ poate nu
pretind prea mult de la prietenia dumitale, rug`ndu-te s\ veghezi ca
aceste dispozi]ii s\ fie executate. Nu am nici un pic de `ncredere `n
135
notari!... Ba chiar, ca s\ m\ simt lini[tit, n-ai accepta s\ iei acum cu

dumneata plicul acela?... Da, nu-i a[a?... M\ duc s\-l aduc.
Ie[i cu pa[i m\run]i, dup\ cum ì era obiceiul, [i se `ntoarse
]in`nd `n m`n\ un plic mare:
M\ ier]i c\ l-am sigilat; e de form\. Ia-l!
Mi-am aruncat ochii pe el [i am citit, sub numele meu, cu ni[te
caractere caligrafiate: A SE DESCHIDE DUP| MOARTEA MEA.
Bag\-l repede `n buzunar, ca s\-l [tiu `n siguran]\. Mul]umesc... Ah! cu c`t\ ner\bdare te a[teptam!...
Am sim]it adesea c\ `ntr-o clip\ at`t de solemn\, orice emo]ie omeneasc\ poate, `n mine, face loc unei transe cvasimistice,
unei anume exalt\ri, prin care fiin]a mea se simte ridicat\ `n
cele mai `nalte sfere; sau mai exact: eliberat\ de leg\turile sale
egoiste [i parc\ deposedat\ de ea `ns\[i [i depersonalizat\. Cel
care n-a `ncercat o asemenea stare sufleteasc\ desigur c\ nu m\
va `n]elege. Dar `mi d\deam seama c\ La Prouse o `n]elegea.
Orice protest din parte-mi ar fi fost de prisos, mi s-ar fi p\rut
nelalocul lui [i m\ m\rgineam s\-i str`ng puternic m`na pe care
el [i-o abandonase `ntr-a mea. ~n ochii lui sc`nteia o str\lucire
ciudat\. ~n cealalt\ m`n\, cea `n care la `nceput ]inuse plicul,
avea o alt\ h`rtie:
Am scris aici adresa lui. C\ci acum [tiu unde e. Saas-Fe.
Ai auzit de ea. E o localitate din Elve]ia. Am c\utat-o pe hart\, dar
n-am reu[it s-o g\sesc.
Da, am spus. E un mic sat l`ng\ Cervin.
E foarte departe?
Nu chiar at`t de departe `nc`t, la o adic\, s\ nu pot merge.
Cum! Te-ai duce acolo?... C`t e[ti de bun! spuse. Eu s`nt prea
b\tr`n; [i apoi n-a[ putea din pricina mamei... Totu[i, mi se pare
c\... Ezit\, c\ut`nd cuv`ntul; relu\: C\ a[ pleca mai u[or, dac\
m\car a[ putea s\-l v\d.
S\rmanul meu prieten... Voi face tot ce omene[te e posibil, ca s\
vi-l aduc. ~l ve]i vedea pe micu]ul Boris, v-o promit!
Mul]umesc... Mul]umesc...
M\ str`ngea convulsiv `n bra]e.
Dar promite]i-mi c\ nu v\ mai g`ndi]i la...
Oh! asta-i alt\ poveste, spuse el, `ntrerup`ndu-m\ repezit. Apoi
imediat, ca pentru a m\ `mpiedica s\ mai insist, ab\t`ndu-mi aten]ia:
136
9/3/04
12:55 AM
Page 136
ANDR GIDE
~nchipuie-]i c\ acum c`tva timp, mama unei foste eleve a ]inut

s\ m\ duc\ la teatru! Cam acum o lun\. Era un matineu al Comediei Franceze. De mai bine de dou\zeci de ani nu mai pusesem
piciorul `ntr-o sal\ de teatru. Se juca Hernani de Victor Hugo. {tii,
piesa p\rea foarte bine jucat\. Toat\ lumea se extazia. Eu `ns\ am
suferit nespus de mult. Dac\ polite]ea nu m-ar fi re]inut, n-a[ mai fi
stat pentru nimic `n lume... Eram `ntr-o loj\. Prietenii mei `ncercau
s\ m\ potoleasc\. Eram gata s\ apostrofez publicul. Oh! dar cum
e cu putin]\? Cum e cu putin]\?...
La `nceput, n-am prea `n]eles despre ce era vorba [i l-am `ntrebat:
Actorii vi s-au p\rut chiar at`t de detestabili?
Evident! Dar de unde `ndr\zneala de a prezenta pe scen\ asemenea josnicii?... E monstruos. {i asta `ntr-un teatru subven]ionat de stat!
Indignarea acestui admirabil om m\ amuza. Acum aproape c\
r`deam. Am protestat spun`nd c\ nu se poate face art\ dramatic\, f\r\
s\ prezin]i pasiuni. La r`ndul s\u, a protestat spun`nd c\ descrierea
unor pasiuni era fatalmente un exemplu sup\r\tor. Discu]ia a continuat tot a[a o bucat\ de vreme; [i cum eu am comparat atunci acel
eveniment patetic cu dezl\n]uirea al\murilor dintr-o orchestr\:
De exemplu, intrarea aceea a trombonilor! pe care o admira]i
`n cutare simfonie a lui Beethoven...
Dar nu admir deloc acea intrare a trombonilor, strig\ el cu o
extraordinar\ vehemen]\. De ce ai vrea s\ m\ faci s\ admir ceea ce
m\ r\scole[te?
Tremura din tot corpul. Accentul de indignare, aproape de ostilitate a vocii lui, m-a surprins [i p\rea c\ `l mir\ [i pe el, c\ci relu\
pe un ton mai potolit:
Ai remarcat c\ muzica modern\ se str\duie[te `n primul r`nd
s\ fac\ suportabile, dac\ nu chiar agreabile, anumite acorduri pe
care noi le consideram, la `nceput, discordante?
~ntocmai, am ripostat; `n cele din urm\, totul trebuie s\ devin\
armonie [i s\ se reduc\ la armonie.
Armonie! a repetat el ridic`nd din umeri. Eu nu v\d `ntr-asta dec`t
o deprindere cu r\ul, cu p\catul. Sensibilitatea se toce[te; puritatea se
p\teaz\; reac]iile devin mai pu]in vii; lumea tolereaz\, accept\...
Dac\ ne-am lua dup\ dumneavoastr\, n-am mai avea curajul
nici s\ mai `n]\rc\m copiii.
Dar el continu\ f\r\ s\ m\ aud\:
137
Dac\ am putea redob`ndi intransigen]a tinere]ii, mai mult

dec`t de orice ea s-ar indigna de ceea ce am devenit.
Era prea t`rziu ca s\ ne mai lans\m `ntr-o disput\ teologic\; am
`ncercat s\-l readuc pe propriul teren:
Nu pretinde]i totu[i c\ muzica trebuie s\ se mul]umeasc\
numai cu exprimarea senin\t\]ii. C\ci, `n acest caz, un singur acord
ar fi de ajuns: un perfect acord continuu.
~mi apuc\ mìnile [i, `n extaz parc\, cu privirea pierdut\ `ntr-un
fel de adora]ie, repet\ de mai multe ori:
Un perfect acord continuu; da, asta e: un perfect acord continuu... Dar `ntregul nostru univers e `n prada discordan]ei, ad\ug\ el
cu triste]e.
Mi-am luat r\mas-bun de la el. M-a `nso]it p`n\ la u[\ [i,
`mbr\]i[`ndu-m\, a mai [optit:
Ah! c`t trebuie s\ a[tep]i p`n\ te hot\r\[ti pentru acel acord!
9/3/04
12:55 AM
Page 138
PARTEA A DOUA
9/3/04
12:55 AM
Page 140
SAAS-FE
I
BERNARD C|TRE OLIVIER
Luni
Drag\ prietene,
S\-]i spun `n primul r`nd c\ am tras chiulul la bacalaureat.
F\r\ `ndoial\ c\ ]i-ai dat [i tu seama, nev\z`ndu-m\ la examen.
M\ voi prezenta `n octombrie. Mi s-a oferit o ocazie unic\ de a
face o c\l\torie. Am `nh\]at-o din zbor [i nu-mi pare r\u. Trebuia
s\ m\ decid pe loc; n-am mai avut r\gaz s\ m\ g`ndesc, nici
m\car s\-mi iau r\mas-bun de la tine. C\ci [tii cine m-a luat cu el?
Cred c\ ai `nceput s\ b\nuie[ti... douard, faimosul t\u unchi, pe
care l-am `nt`lnit chiar `n seara sosirii lui la Paris, `n `mprejur\ri
destul de neobi[nuite [i senza]ionale, pe care ]i le voi povesti alt\
dat\. Dar totul e extraordinar `n aceast\ aventur\ [i, c`nd m\
g`ndesc la ea, m\ apuc\ ame]eala. Nici acum `nc\ nu-mi vine s\
cred c\ e adev\rat, c\ aceste r`nduri ]i le scriu `ntr-adev\r eu, eu,
care m\ aflu aici `n Elve]ia cu douard [i... Fie ce-o fi, trebuie
s\-]i spun totul, dar rupe neap\rat scrisoarea asta [i p\streaz\ totul
numai pentru tine.
~nchipuie-]i c\ biata femeie abandonat\ de fratele t\u, Vincent,
aceea pe care ai auzit-o hohotind `ntr-o noapte l`ng\ u[a ta (iar tu,
d\-mi voie s\-]i spun, ai fost at`t de idiot, `nc`t nu i-ai deschis) este
142
9/3/04
12:55 AM
Page 142
ANDR GIDE
din `nt`mplare o bun\ prieten\ a lui douard, fiica lui Vedel, sora
prietenului t\u, Armand. N-ar trebui s\-]i spun toate astea, fiindc\
e `n joc onoarea unei femei, dar a[ cr\pa dac\ nu le-a[ povesti
cuiva... ~nc\ o dat\: p\streaz\ tot ce-]i spun numai pentru tine! {tii
c\ tocmai se m\ritase; [tii poate c\ la pu]in timp dup\ c\s\torie s-a
`mboln\vit [i s-a dus s\ se trateze `n Sud. Acolo l-a cunoscut pe
Vincent, la Pau. Poate [i asta o [tii. Ceea ce nu [tii `ns\ e c\ aceast\
`nt`lnire a avut [i urm\ri. Da, b\tr`ne! Afurisitul de frate-t\u i-a
f\cut un copil. S-a `ntors `ns\rcinat\ la Paris, unde n-a avut curajul
s\ dea ochi cu p\rin]ii ei; [i `ndr\zne[te [i mai pu]in s\ se re`ntoarc\ la c\minul conjugal. ~ntre timp, frate-t\u a p\r\sit-o `n
condi]iile pe care le cuno[ti. Te scutesc de comentarii, dar `]i pot
spune c\ Laura Douviers nu-i repro[eaz\ nimic [i nu are nici un fel
de resentimente fa]\ de el. Dimpotriv\, inventeaz\ fel [i fel de explica]ii ca s\-i scuze purtarea. Pe scurt, e o femeie cu totul deosebit\, un caracter foarte frumos. Cert e c\ la fel de deosebit e [i
douard. Fiindc\ ea nu [tia ce s\ se mai fac\ [i unde s\ se duc\, i-a
propus s\ o ia cu el `n Elve]ia [i, totodat\, mi-a propus s\-i `nso]esc,
deoarece i se p\rea jenant s\ c\l\toreasc\ numai `n doi, dat fiind
faptul c\ el nu are fa]\ de ea dec`t sentimente prietene[ti. Iat\-ne
deci plec`nd to]i trei. Totul s-a hot\r`t `ntr-o secund\; ne-a mai
r\mas exact timpul c`t el s\-[i fac\ valizele [i pe mine s\ m\
`n]oleasc\ ([tii c\ am plecat de-acas\ f\r\ nimic). Nu-]i po]i face
idee ce dr\gu] a fost douard `n aceast\ situa]ie; [i, mai mult, `mi
spunea tot timpul c\ de fapt eu ì fac lui un serviciu. Da, b\tr`ne,
nu m-ai min]it: unchiul t\u e un tip epatant.
C\l\toria a fost destul de grea fiindc\ Laura era foarte obosit\
[i, `n starea ei (a intrat `ntr-a treia lun\ de sarcin\), are nevoie de
multe menajamente; [i locul `n care ne-am hot\r`t s\ mergem (din
motive care mi-ar lua prea mult timp dac\ ]i le-a[ relata) e destul
de greu accesibil. De altfel, Laura complica deseori situa]ia refuz`nd orice precau]ii; trebuia s-o silim s\ fie prudent\; repeta
mereu c\ pentru ea cea mai fericit\ `nt`mplare ar fi un accident. ~]i
dai seama c\ eram tot timpul cu ochii pe ea. Ah, prietene, ce femeie
admirabil\ e Laura! M\ simt alt om de c`nd am cunoscut-o [i prin
minte `mi trec g`nduri pe care nu mai `ndr\znesc s\ le formulez,
`ncerc emo]ii pe care mi le st\p`nesc, fiindc\ mi-ar fi ru[ine s\ nu
fiu demn de ea. Da, `ntr-adev\r, al\turi de ea parc\ e[ti silit s\-]i
`nnobilezi g`ndirea. Ceea ce nu `nseamn\ c\ `ntre noi trei nu discut\m foarte liber, pentru c\ Laura nu face deloc pe mironosi]a [i
vorbim despre orice; te asigur `ns\ c\ exist\ o gr\mad\ de lucruri de
care nu mai am deloc poft\ s\ glumesc `n fa]a ei [i care mi se par
acum foarte serioase.
O s\ crezi c\ m-am `ndr\gostit de ea. Ei bine, b\tr`ne, afl\ c\ nu
te `n[eli. E o nebunie, nu-i a[a? M\ vezi tu `ndr\gostit de o femeie
gravid\, pe care, fire[te, o respect [i n-a[ `ndr\zni s-o ating nici cu
v`rful degetului? ~]i dai seama c\ nu vreau s\ fac pe grozavul...
C`nd am ajuns la Saas-Fe, dup\ nenum\rate dificult\]i (pentru
Laura a trebuit s\ lu\m o lectic\, fiindc\ ma[inile nu r\zbesc p`n\
aici), la hotel n-am g\sit dec`t dou\ camere, una mare cu dou\
paturi [i una mic\, pe care hotelierului i-am spus c\ o iau eu
fiindc\, pentru a-[i ascunde identitatea, Laura trece drept so]ia lui
douard; dar `n fiecare noapte ea doarme `n camera cea mic\, iar
eu m\ mut la douard. Diminea]a `ncepem trambalarea, pentru a
arunca praf `n ochii servitorilor. Noroc c\ cele dou\ camere comunic\ `ntre ele, ceea ce ne u[ureaz\ situa]ia.
S-au `mplinit [ase zile de c`nd s`ntem aici; nu ]i-am scris mai
repede fiindc\, `n primul r`nd, eram prea dezorientat [i trebuia s\
m\ pun de acord cu mine `nsumi. Abia `ncep s\-mi vin `n fire.
P`n\ acum, douard [i cu mine am f\cut c`teva mici excursii
prin mun]i, foarte amuzante; dar, la drept vorbind, nu m\ prea omor
dup\ ]ara asta; [i nici douard. El g\se[te peisajul prea emfatic.
Chiar a[a [i e.
Cel mai bun lucru de aici e aerul; un aer virgin, care `]i purific\
pl\m`nii. {i-apoi nici nu vrem s-o l\s\m pe Laura prea mult timp singur\, c\ci e de la sine `n]eles c\ ea nu ne poate `nso]i. Societatea de la
hotel e destul de amuzant\. S`nt pe-aici oameni de toate na]ionalit\]ile. Ne vedem mai des `n special cu o doctori]\ polonez\, care-[i
petrece aici vacan]a cu fiica ei [i cu un b\ie]a[ care i-a fost dat `n
grij\. De fapt, am venit p`n\ aici anume, pentru a-l g\si pe acest
copil. Sufer\ de un fel de boal\ nervoas\ pe care doctori]a o
trateaz\ dup\ o metod\ absolut nou\. Dar micu]ului, care-i foarte
simpatic, pe legea mea, ì ajut\ mai cu seam\ faptul c\ e `ndr\gostit lulea de fiica doctori]ei, cu c`]iva ani mai mare dec`t el, [i e pe
departe cea mai dr\gu]\ creatur\ pe care am v\zut-o vreodat\. Nu
se despart unul de altul c`t e ziua de lung\. {i am`ndoi s`nt at`t de
143
144
9/3/04
12:55 AM
Page 144
ANDR GIDE
dr\g\la[i c`nd ì vezi `mpreun\, c\ nim\nui nu-i trece prin cap s\
fac\ glume pe socoteala lor.
N-am lucrat prea mult [i n-am mai deschis o carte de c`nd am
plecat; `n schimb, am meditat mult. Conversa]ia cu douard e extraordinar de interesant\. Nu vorbe[te prea mult cu mine, de[i vrea s\
lase impresia c\ m\ consider\ secretarul s\u; dar `l ascult c`nd discut\ cu al]ii; mai ales cu Laura, c\reia ì vorbe[te cu mult\ pl\cere
de proiectele sale. Nici nu-]i po]i da seama ce folositor e pentru
mine acest lucru! Uneori `mi spun c\ ar trebui s\ iau note; dar am
impresia c\ re]in totul. C`teodat\ mi-e nespus de dor de tine [i `mi
spun c\ tu ar fi trebuit s\ fii aici; dar nu pot regreta cele `nt`mplate
[i nici nu doresc s\ se schimbe situa]ia. ~n orice caz, nu uit, po]i s\
fii sigur de asta, c\ datorit\ ]ie l-am cunoscut pe douard [i c\ ]ie `]i
datorez fericirea mea. C`nd ne vom vedea, cred c\ m\ vei g\si
schimbat; `]i r\m`n `ns\ acela[i prieten, mai sincer ca oric`nd.
145
presim]it ce-ar putea `n]elege Olivier din ea: ~n aceea[i camer\,

repeta el [i abominabilul [arpe al geloziei se desf\cea [i se `ncol\cea
`n inima lui. Dorm `n aceea[i camer\!... {i c`te nu-[i `nchipuia
numaidec`t? Creierul i se umplea de viziuni impure, pe care nici
m\car nu `ncerca s\ le alunge. Nu era gelos `n mod deosebit nici pe
douard, nici pe Bernard; ci pe am`ndoi. {i-i `nchipuia r`nd pe r`nd,
pe unul [i pe cel\lalt, sau pe am`ndoi `n acela[i timp, [i-i invidia.
Primise scrisoarea la amiaz\. Aha! a[a stau lucrurile... `[i spuse el
tot restul zilei. Noaptea `l b`ntuir\ to]i diavolii din iad. A doua zi
diminea]\, se duse `n fug\ la Robert. Contele de Passavant `l a[tepta.
II
Jurnalul lui douard
Miercuri
P.S. Chiar acum ne-am `ntors dintr-o excursie colosal\.
Ascensiune pe Hallalin `nso]i]i de ghizi cu corzi, ghe]ari, pr\p\stii, avalan[e etc. Am dormit `ntr-un refugiu `n mijlocul z\pezilor, claie peste gr\mad\ cu al]i turi[ti; inutil s\-]i spun c\ n-am
`nchis ochii toat\ noaptea. A doua zi, plecarea `n zori... Ei bine,
b\tr`ne, n-o s\ mai vorbesc de r\u Elve]ia: c`nd e[ti acolo sus, c`nd
nu mai vezi nici urm\ de culturi, de vegeta]ie, nici urm\ de tot ce-]i
aminte[te de avari]ia [i de prostia omeneasc\, `]i vine s\ c`n]i, s\
r`zi, s\ pl`ngi, s\ zbori, s\ te av`n]i cu capul p`n\ `n cer sau s\ cazi
`n genunchi. Te `mbr\]i[ez.
Bernard
Bernard era mult prea spontan, prea firesc, prea pur, `l cuno[tea
prea pu]in pe Olivier pentru a b\nui ce val de sentimente hidoase avea
s\-i st`rneasc\ acestuia scrisoarea; un fel de maree `n care se amestecau ciuda, disperarea [i furia. Se sim]ea `nl\turat `n acela[i timp [i din
inima lui Bernard, [i din inima lui douard. Amici]ia celor doi prieteni ai s\i o alunga pe a sa. ~n special, `l chinuia o fraz\ din scrisoarea lui Bernard, pe care Bernard n-ar fi scris-o niciodat\ dac\ ar fi
Nu mi-a fost greu s\-l g\sesc pe micul Boris. A doua zi dup\

sosirea noastr\, a ap\rut pe terasa hotelului, de unde a `nceput s\ se
uite la mun]i printr-o lunet\ montat\ pe un pivot, pus\ la dispozi]ia
turi[tilor. L-am recunoscut imediat. Foarte cur`nd a venit l`ng\ el o
feti]\ cu pu]in mai mare dec`t Boris. M\ instalasem foarte aproape, `n
salonul ale c\rui u[i erau deschise, [i nu pierdeam un cuv`nt din conversa]ia lor. Aveam mare poft\ s\ stau de vorb\ cu el, dar am socotit
c\ e mai prudent s-o cunosc mai `ntì pe mama feti]ei, o doctori]\
polonez\ c\reia i-a fost `ncredin]at Boris [i pe care ea `l supravegheaz\ `ndeaproape. Micu]a Bronja e delicioas\; are, probabil, vreo
cincisprezece ani. Poart\ p\rul `mpletit `n dou\ cozi groase, care-i
coboar\ p`n\ la talie; privirea ei [i timbrul vocii par mai degrab\
`ngere[ti dec`t omene[ti. Transcriu vorbele celor doi copii:
Boris, mama ar prefera s\ nu te atingi de lunet\. N-ai vrea s\
mergem la plimbare?
Da, foarte bine. Nu, nu vreau.
Cele dou\ fraze contradictorii erau spuse dintr-o singur\ r\suflare. Bronja n-o re]inu dec`t pe ultima [i relu\:
De ce?
E prea cald, e prea frig. (Renun]ase la lunet\.)
146
9/3/04
12:55 AM
Page 146
ANDR GIDE
Haide, Boris, fii dr\gu]! {tii bine c\ mamei i-ar face pl\cere
s\ ne plimb\m `mpreun\. Unde ]i-ai pus p\l\ria?
Vibroskomenopatof. Blaf, blaf.
Ce `nseamn\ asta?
Nimic.
{i-atunci de ce spui vorbe care nu `nseamn\ nimic?
Ca s\ nu `n]elegi tu.
Dar dac\ nu `nseamn\ nimic, nici nu-mi pas\ dac\ `n]eleg sau nu.
Dar dac\ ar `nsemna ceva, n-ai putea `n]elege.
C`nd vorbe[ti, vorbe[ti ca s\ fii `n]eles.
Vrei s\ ne juc\m f\c`nd cuvinte pe care s\ le `n]elegem numai
noi doi?
~n primul r`nd, `ncearc\ s\ vorbe[ti bine fran]uze[te.
Mama mea vorbe[te franceza, engleza, romana, rusa, turca,
poloneza, italoscopa, spaniola, perucheza [i xixitu.
Totul fiind spus foarte repede, cu un fel de frenezie liric\.
Bronja `ncepu s\ r`d\:
Boris, de ce spui tot timpul lucruri neadev\rate?
De ce nu crezi niciodat\ ce spun eu?
Cred ce-mi spui, c`nd e adev\rat.
Cum [tii c`nd e adev\rat? Eu te-am crezut zilele trecute c`nd
mi-ai vorbit de `ngeri. Ia zi, Bronja, crezi c\, dac\ m-a[ ruga foarte
tare, i-a[ putea vedea [i eu?
I-ai vedea, poate, dac\ te-ai l\sa de obiceiul t\u de a min]i [i
dac\ Dumnezeu vrea s\ ]i-i arate. Dar Dumnezeu nu ]i-i arat\ dac\
te rogi numai ca s\-i vezi. S`nt multe lucruri foarte frumoase pe
care le-am vedea dac\ am fi mai pu]in r\i.
Bronja, tu nu e[ti rea [i de aceea po]i vedea `ngerii. Eu voi fi
totdeauna un r\u.
De ce nu `ncerci s\ nu mai fii? Vrei s\ mergem am`ndoi p`n\
la (aici a spus numele unui loc pe care nu-l cunosc) [i acolo s\ ne
rug\m `mpreun\ lui Dumnezeu [i Sfintei Fecioare, ca s\ te ajute s\
nu mai fii r\u?
Da. Nu; ascult\: s\ lu\m un b\]; tu `l ]ii de un cap [i eu de
cel\lalt. Eu o s\ `nchid ochii [i `]i promit c\ ì deschid numai c`nd
ajungem acolo.
S-au `ndep\rtat pu]in; [i, `n timp ce coborau sc\rile terasei, l-am
auzit iar pe Boris:
Da, nu, nu de cap\tul acela! A[teapt\ s\-l [terg!
147
De ce?
Pentru c\ l-am atins eu.
Doamna Sophroniska se apropie de mine, `n timp ce `mi
terminam singur micul dejun [i tocmai m\ g`ndeam cum s-o
abordez. Am fost surprins v\z`nd-o c\ ]ine `n m`n\ ultima mea
carte; m-a `ntrebat, z`mbind foarte afabil, dac\ `ntr-adev\r are
pl\cerea s\ se adreseze chiar autorului; dup\ care s-a lansat `n
lungi considera]ii asupra c\r]ii. Judecata, laudele [i criticile ei
mi s-au p\rut mai inteligente dec`t cele pe care le aud de obicei,
de[i punctul ei de vedere era foarte pu]in literar. Mi-a spus c\ se
intereseaz\ aproape exclusiv de probleme psihologice [i de cele
care ar putea arunca o lumin\ nou\ asupra sufletului omenesc.
Dar c`t de rari, a ad\ugat ea, s`nt poe]ii, dramaturgii sau romancierii care [tiu s\ nu se mul]umeasc\ numai cu cli[eele psihologice (singurele, i-am spus eu, care s`nt `n m\sur\ s\-i satisfac\
pe cititori).
Micu]ul Boris i-a fost `ncredin]at de maic\-sa pe timpul vacan]ei. N-am l\sat s\ se vad\ motivele pentru care m\ interesam
de el.
E foarte delicat, mi-a spus doamna Sophroniska. Tov\r\[ia
mamei sale nu-i ajut\ la nimic. Voia s\ vin\ [i ea la Saas-Fe cu
noi; dar n-am acceptat s\ m\ ocup de copil dec`t cu condi]ia ca numai eu s\ am grij\ de el; altfel n-a[ putea r\spunde de rezultatele
curei. Fiindc\, judeca]i [i dumneavoastr\, domnule, a continuat ea,
mama lui ì `ntre]ine o stare de exaltare continu\, care favorizeaz\
apari]ia celor mai rele tulbur\ri nervoase. De la moartea tat\lui,
aceast\ femeie trebuie s\-[i c`[tige singur\ existen]a. Era pianist\ [i,
trebuie s\ spun, o executant\ incomparabil\; dar fiind o interpret\
prea subtil\, n-a pl\cut marelui public. S-a hot\r`t s\ c`nte `n concerte, prin cazinouri, `n diverse spectacole. ~l lua pe micul Boris `n
loja ei; cred c\ atmosfera factice a teatrului a contribuit mult la
dezechilibrul acestui copil. Mama `l iube[te mult; dar, sincer vorbind, ar fi de dorit ca el s\ nu mai tr\iasc\ `mpreun\ cu ea.
De fapt, ce are? am `ntrebat.
Ea `ncepu s\ r`d\:
Vre]i s\ afla]i numele bolii? Ei, [i multe o s\ [ti]i dac\ v\ voi
spune un frumos nume savant.
Spune]i-mi simplu de ce anume sufer\.
148
9/3/04
12:55 AM
Page 148
ANDR GIDE
Sufer\ de numeroase mici tulbur\ri, ticuri, manii, care te fac

s\ spui: e un copil nervos [i care `n general se trateaz\ cu odihn\
`n aer liber [i prin igien\. Cert este c\ un organism robust n-ar
permite acestor tulbur\ri s\ se produc\. Debilitatea le favorizeaz\,
dar nu ea le provoac\. Dup\ p\rerea mea, totdeauna g\se[ti la
originea lor un prim [oc, datorat unui eveniment pe care e foarte
important s\-l descoperi. De `ndat\ ce bolnavul devine con[tient
de aceast\ cauz\, e pe jum\tate vindecat. Dar de cele mai multe
ori ea scap\ din cercul memoriei; s-ar zice c\ se ascunde `n umbra
bolii; [i `n dosul acestui ad\post o caut eu, pentru a o aduce la
lumin\, vreau s\ spun `n c`mpul vizual. Cred c\ o privire limpede
cur\]\ con[tiin]a, a[a cum o raz\ de lumin\ purific\ apa infectat\.
I-am povestit doamnei Sophroniska discu]ia pe care o prinsesem cu o zi `n urm\ [i judec`nd dup\ care mi se p\rea c\ Boris e
departe de a fi vindecat.
A[a cum [i eu s`nt departe de a cunoa[te din trecutul lui Boris tot
ce a[ avea nevoie s\ [tiu. Abia de cur`nd mi-am `nceput tratamentul.
{i `n ce const\?
Oh! e simplu: `l las s\ vorbeasc\. ~mi petrec zilnic cu el o or\
sau dou\. ~i pun `ntreb\ri, dar foarte pu]ine. Important e s\-i c`[tig
`ncrederea. Am `nceput s\ [tiu multe lucruri. {i presimt c\ voi mai
afla multe altele. Dar copilul `nc\ se mai ap\r\, se ru[ineaz\; dac\ a[
insista prea devreme sau prea mult, dac\ a[ vrea s\-i for]ez `ncrederea, a[ merge `mpotriva scopului dorit: un abandon total. S-ar `nc\p\]`na. At`ta vreme c`t nu reu[esc s\-i `nving rezerva, pudoarea...
Examinarea de care-mi vorbea mi se p\rea un atentat at`t de grav,
`nc`t abia m-am ab]inut s\ protestez; curiozitatea era mai puternic\:
Cu alte cuvinte, a[tepta]i de la acest micu] unele revela]ii
impudice?
Acum protesta ea:
Impudice? Dar nu e mai mult\ impudoare dec`t la bolnavul
care se las\ ascultat. Am nevoie s\ [tiu tot [i, `n special, ceea ce mi
se ascunde cu cea mai mare grij\. Trebuie s\-l duc pe Boris p`n\ la
o m\rturisire complet\; f\r\ de care nu-l pot vindeca.
B\nui]i, a[adar, c\ ar avea de f\cut unele m\rturisiri? S`nte]i
sigur\ `ns\, v\ rog s\ m\ ierta]i, c\ nu-i sugera]i chiar dumneavoastr\ ceea ce a]i vrea s\ v\ m\rturiseasc\?
Aceast\ preocupare nu m\ p\r\se[te o clip\ [i ea m\ `nva]\ s\
merg at`t de `ncet. Am v\zut judec\tori de instruc]ie nepricepu]i,
149
care ì suflau unui copil m\rturii inventate de la cap la coad\, [i

copilul, sub presiunea interogatoriului, min]ea cu o perfect\ bun\-credin]\ [i acredita `nvinuiri imaginare. Rolul meu e s\ las m\rturisirea s\ vin\ de la sine [i mai ales s\ nu sugerez nimic. Trebuie s\
ai o r\bdare extraordinar\.
Am impresia c\ `n asemenea cazuri metoda are tot at`ta
importan]\ ca [i cel care o aplic\.
Nu `ndr\zneam s-o spun. V\ asigur `ns\ c\, dup\ un anume
timp de practic\, ajungi la o abilitate extraordinar\, la un fel de divina]ie, de intui]ie, dac\ prefera]i. De altfel, uneori te po]i angaja pe o
pist\ fals\; important e s\ nu te `nc\p\]`nezi. Iat\: [ti]i cum `ncep
toate convorbirile noastre? Boris `mi poveste[te `n primul r`nd ce a
visat noaptea.
{i cine v\ spune c\ nu inventeaz\?
{i dac\ ar inventa?... Orice inven]ie a unei imagina]ii boln\vicioase e revelatoare.
A t\cut c`teva clipe, apoi:
Inven]ie, imagina]ie boln\vicioas\... Nu! Nu despre asta e
vorba. Cuvintele ne tr\deaz\. ~n fa]a mea, Boris viseaz\ cu voce
tare. Accept\ `n fiecare diminea]\, vreme de o or\, s\ r\m`n\ `n stare
de semitrezie, c`nd imaginile care ne trec prin minte scap\ de sub
controlul con[tiin]ei. Ele se grupeaz\, se asociaz\, nu dup\ logica
obi[nuit\, ci dup\ afinit\]i neprev\zute; [i mai cu seam\ r\spund
unei misterioase exigen]e interioare, tocmai cea care m\ intereseaz\
s-o descop\r; [i aceste divaga]ii ale unui copil mie-mi spun mai
mult dec`t cea mai inteligent\ analiz\ a celui mai con[tiincios
pacient. Multe lucruri scap\ ra]iunii, [i cel care, pentru a `n]elege
via]a, s-ar conduce numai dup\ ra]iune se aseam\n\ cu unul care ar
vrea s\ prind\ flac\ra cu cle[tele. N-ar mai avea `n fa]a lui dec`t o
bucat\ de lemn carbonizat, care ar `nceta imediat s\ mai ard\.
S-a oprit din nou [i a `nceput s\ r\sfoiasc\ paginile c\r]ii mele:
C`t de pu]in p\trunde]i `n sufletul omenesc! strig\ ea;
apoi ad\ug\ brusc, z`mbind: Oh! nu vorbesc `n mod special de
dumneavoastr\: m\ g`ndesc la romancieri, `n general. Majoritatea personajelor dumneavoastr\ par construite pe piloni; n-au nici
fundament, nici subsol. Cred c\ `ntr-adev\r g\se[ti mai mult adev\r
la poe]i; c\ci tot ce e creat numai prin inteligen]\ e fals. Dar v\d c\
vorbesc de lucruri care nu m\ privesc... {ti]i ce m\ dezorienteaz\ la
Boris? Faptul c\ `l cred de o foarte mare puritate.
150
9/3/04
12:55 AM
Page 150
ANDR GIDE
De ce spune]i c\ asta v\ dezorienteaz\?

Pentru c\ nu mai [tiu unde s\ caut sursa r\ului. ~n nou\ din
zece cazuri, la originea unei deregl\ri asem\n\toare g\se[ti un mare
secret ru[inos.
Se g\se[te poate `n fiecare din noi; dar, slav\ Domnului, nu
to]i s`ntem bolnavi din pricina asta!
~n clipa aceea doamna Sophroniska se ridic\; o v\zuse pe Bronja trec`nd prin dreptul ferestrei.
Iat\-l pe adev\ratul medic al lui Boris, spuse ea, ar\t`ndu-mi-o.
M\ caut\; trebuie s\ v\ p\r\sesc; dar ne vom mai vedea, nu-i a[a?
~n]eleg, de fapt, ce-i repro[eaz\ doamna Sophroniska romanului
c`nd se refer\ la ceea ce el nu-i ofer\; dar ì scap\ anume ra]iuni
artistice, anume ra]iuni superioare, ceea ce m\ face s\ cred c\ un
bun naturalist nu poate deveni [i un bun romancier.
I-am prezentat-o pe Laura doamnei Sophroniska. Par s\ se
`n]eleag\ [i s`nt bucuros. ~mi fac mai pu]ine scrupule c`nd m\
izolez, [tiindu-le `mpreun\. Regret c\ Bernard nu-[i g\se[te nici
un tovar\[ de v`rsta lui. Dar, oricum, preg\tirea examenelor ì d\
[i lui de lucru c`teva ore pe zi. Am reu[it s\-mi `ncep romanul.
III
~n ciuda primelor aparen]e [i cu toate c\ fiecare `[i d\dea
obolul, cum se zice, rela]iile dintre unchiul douard [i Bernard nu
erau dec`t pe jum\tate bune. Nici Laura nu era mul]umit\. {i cum
ar fi putut fi? ~mprejur\rile o for]aser\ s\-[i asume un rol pentru
care n-avea nici un fel de har [i se sim]ea st`njenit\ de cinstea [i de
onestitatea ei. Ca acele fiin]e iubitoare [i docile care devin so]iile
cele mai devotate, avea [i ea nevoie, pentru a-[i g\si un sprijin, de
convenien]e [i, fiind lipsit\ de ele `n noua sa situa]ie, se sim]ea f\r\
nici o putere. Pozi]ia ei fa]\ de douard i se p\rea din zi `n zi mai
echivoc\. Suferea mai cu seam\ din pricina faptului care, ori de
c`te ori `[i amintea, i se p\rea insuportabil c\ tr\ia pe cheltuiala
acestui protector sau, mai degrab\: c\ nu-i d\dea nimic `n schimb;
sau [i mai exact: c\ douard nu-i cerea nimic `n schimb, de[i ea se
151
sim]ea gata s\-i ofere orice. Binefacerile, spune Tacit, prin pana
lui Montaigne, s`nt pl\cute numai dac\ se pot r\spl\ti; e, f\r\
`ndoial\, un adev\r valabil numai pentru sufletele nobile, din
r`ndul c\rora, `n mod cert, f\cea parte [i Laura. ~n timp ce ar fi
vrut s\ dea, ea era cea care primea mereu, iar aceast\ `mprejurare
o st`rnea `mpotriva lui douard. Ba mai mult, c`nd `[i reamintea
trecutul, i se p\rea c\ douard o `n[elase trezind `n ea o iubire pe
care o sim]ea `nc\ mereu vie, dezic`ndu-se apoi de ea [i l\s`nd-o `n
voia `nt`mpl\rii. Nu acesta era, oare, motivul tainic al erorilor ei, al
c\s\toriei cu Douviers, acceptat\ din resemnare, spre care douard
o `mpinsese; [i-apoi, mai t`rziu, nu tot din aceea[i pricin\ se l\sase
`n voia imboldurilor tinere]ii? C\ci trebuia s\ recunoasc\ deschis,
`n bra]ele lui Vincent tot pe douard `l c\uta. {i, neexplic`ndu-[i
r\ceala iubitului ei, se f\cuse r\spunz\toare de ea [i `[i spunea c\ ar
fi putut-o `nvinge dac\ ar fi fost mai frumoas\ sau mai `ndr\znea]\;
[i, nereu[ind s\-l urasc\, se acuza pe ea `ns\[i, se desconsidera, `[i
nega orice valoare [i `[i suprima ra]iunea de a fi, nemairecunosc`ndu-[i nici o virtute.
Mai trebuie ad\ugat c\ via]a aceea de provizorat, impus\ de
felul cum erau situate camerele [i care tovar\[ilor ei putea s\ le par\ amuzant\, ì ofensa pudoarea. Nu vedea nici o ie[ire din aceast\
situa]ie, greu totu[i de prelungit.
Laura g\sea o oarecare alinare [i bucurie numai n\scocind noi
`ndatoriri de protectoare sau de sor\ mai mare fa]\ de Bernard. Era
sensibil\ la cultul ce i-l consacra acest adolescent plin de gra]ie;
adora]ia al c\rei obiect era ea o `mpiedica s\ alunece pe panta
acelui dispre] de sine, a acelui dezgust care poate duce fiin]ele
nehot\r`te la hot\r`ri extreme. ~n fiecare diminea]\, c`nd o excursie
`n mun]i nu-l silea s\ plece `nainte de r\s\ritul soarelui (c\ci ì
pl\cea s\ se scoale devreme), Bernard `[i petrecea dou\ ore bune
`mpreun\ cu ea, f\c`nd lecturi `n engleze[te. Examenul la care urma
s\ se prezinte `n octombrie era un pretext comod.
Nu s-ar fi putut zice c\ obliga]iile sale de secretar ì luau prea
mult timp. Erau imprecis definite. C`nd [i le asumase, Bernard se [i
vedea a[ezat la o mas\ de lucru, scriind sub dictarea lui douard,
trec`nd pe curat manuscrisele. douard nu dicta nimic; manuscrisele, dac-or fi existat, st\teau `ncuiate `n cuf\r. Bernard era liber
toat\ ziua; dar cum nu depindea dec`t de douard ca s\ foloseasc\
152
9/3/04
12:55 AM
Page 152
ANDR GIDE
mai din plin un zel care nu cerea dec`t s\ fie utilizat, Bernard nu-[i
f\cea prea multe griji nici `n leg\tur\ cu vacan]a [i nici pentru c\ `[i
c`[tiga via]a de huzur pe care o ducea numai datorit\ m\rinimiei lui
douard. Era c`t se poate de hot\r`t s\ nu se lase incomodat de
scrupule. Credea, n-a[ `ndr\zni s\ spun `n providen]\, dar cel pu]in
`n steaua lui bun\, [i c\ o anume fericire i se cuvenea, a[a cum
pl\m`nii au dreptul la aerul pe care-l respir\; douard i-o d\ruia,
a[a cum dintr-un motiv asem\n\tor, dup\ Bossuet, Sfin]ii P\rin]i
d\ruiau `n]elepciunea divin\. ~n plus, Bernard considera actualul
s\u regim ca provizoriu, g`ndind c\ `ntr-o bun\ zi `[i va putea achita datoriile, [i chiar de `ndat\ ce-[i va fi comercializat avu]iile a
c\ror abunden]\ o c`nt\rise `n inima sa. ~l sup\ra mai degrab\ faptul c\ douard nu f\cea deloc apel la unele calit\]i pe care el sim]ea
c\ le are [i nu le reg\sea `n douard. Nu [tie s\ m\ foloseasc\,
g`ndea Bernard, care-[i reprima amorul propriu, ad\ug`nd cuminte,
imediat: At`ta pagub\!
Dar atunci de unde provenea jena dintre douard [i Bernard? Mi
se pare c\ Bernard face parte din categoria de spirite care `[i reg\sesc
siguran]a situ`ndu-se `n opozi]ie. Nu suporta ca douard s\ aib\
vreun ascendent asupra lui [i, `n loc s\ cedeze influen]ei acestuia, i se
`mpotrivea. douard, care nu se g`ndea deloc s\ [i-l subordoneze, era
r`nd pe r`nd iritat sau dezolat, sim]indu-l `nd\r\tnic, mereu gata s\ se
apere sau cel pu]in s\ se protejeze. ~ncepea deci s\ cread\ c\ a gre[it
aduc`nd cu el aceste dou\ fiin]e pe care le reunise parc\ anume, ca s\
se alieze `mpotriva lui. Incapabil de a deslu[i sentimentele secrete ale
Laurei, lua drept r\ceal\ reticen]ele [i felul ei retras de a fi. Ar fi fost
foarte st`njenit dac\ ar fi v\zut clar situa]ia, lucru pe care Laura `l
`n]elegea; astfel c\ iubirea ei dispre]uit\ `[i folosea `ntreaga putere
numai ca s\ se ascund\ [i s\ tac\.
Ca de obicei, la ora ceaiului se str`ngeau to]i trei `n camera
mare; adesea, la invita]ia lor, li se al\tura [i doamna Sophroniska;
de obicei, `n zilele c`nd Boris [i Bronja erau la plimbare. De[i
erau copii, le d\dea mult\ libertate; avea deplin\ `ncredere `n
Bronja, pe care o [tia foarte prudent\, [i `n special cu Boris, care
fa]\ de ea era deosebit de docil. Locurile din `mprejurimi nu erau
primejdioase; c\ci, fire[te, nici vorb\ nu era s\ se aventureze pe
munte, [i nici m\car s\ escaladeze st`ncile din apropierea hotelului. ~ntr-o zi, c`nd copiilor li se `ng\duise s\ mearg\ p`n\ la
153
poalele ghe]arului, cu condi]ia s\ nu se `ndep\rteze de drum,

doamna Sophroniska, invitat\ la ceai [i `ncurajat\ de Bernard [i
de Laura, mersese p`n\ acolo cu `ndr\zneala, `nc`t `l rug\ pe
douard s\ le vorbeasc\ despre viitorul lui roman, dac\, bine`n]eles, subiectul nu-i displ\cea.
Deloc, numai c\ nu vi-l pot povesti.
P\ru totu[i aproape sup\rat c`nd Laura `l `ntreb\ (era, evident, o
st`ng\cie) cu ce va sem\na cartea.
Cu nimic, replic\ el; apoi imediat, ca [i cum n-ar fi auzit dec`t
aceast\ provocare: De ce s\ fac ce au f\cut al]ii `naintea mea sau
am mai f\cut eu `nsumi, sau ceea ce ar mai putea face [i al]ii?
~n clipa `n care rosti aceste cuvinte, douard `[i d\du seama
c\ s`nt deplasate, jignitoare [i absurde sau, cel pu]in, i se p\rur\
deplasate [i absurde; sau se temea s\ nu fie judecate ca atare de
c\tre Bernard.
douard era foarte susceptibil. De `ndat\ ce i se vorbea despre
munca lui [i, `n special, de `ndat\ ce era pus `n situa]ia s\ vorbeasc\
despre ea, `[i pierdea capul.
Avea un mare dispre] fa]\ de obi[nuita fatuitate a scriitorilor; `[i
strunea propria vanitate pe c`t ì st\tea `n putin]\; dar, `n considera]ia ar\tat\ altora, c\uta mai cu seam\ un suport pentru propria
modestie. Stima lui Bernard avea pentru el o mare importan]\. {i
oare ca s\ i-o c`[tige `[i l\sa douard Pegasul s\ trop\ie prin fa]a
lui? Era mijlocul cel mai sigur de a o pierde, douard `[i d\dea
bine seama; `[i spunea [i `[i repeta mereu acest lucru `n sinea lui;
dar, `n ciuda tuturor hot\r`rilor luate, de `ndat\ ce se afla `n fa]a
lui Bernard, ac]iona altfel dec`t ar fi voit [i vorbea `ntr-un fel pe
care imediat `l socotea absurd ([i `ntr-adev\r era). Fapt din care s-ar
fi putut deduce c\ `l iube[te?... Nu; eu nu cred. Ajunge pu]in\ vanitate pentru a ne face s\ str`mb\m din nas, la fel ca [i pentru a ne
c`[tiga dragostea.
Oare fiindc\, dintre toate genurile literare, perora douard,
romanul e cel mai liber, lawless...1 [i poate din aceast\ cauz\,
chiar de teama acestei libert\]i (c\ci arti[tii care t`njesc cel mai
mult dup\ libertate s`nt adesea cei mai `nnebuni]i atunci c`nd o
ob]in), romanul s-a cramponat cu at`ta fric\ de realitate? {i nu m\
1 Lipsit de legi (engl.).
154
9/3/04
12:55 AM
Page 154
ANDR GIDE
refer numai la romanul francez. La fel ca romanul englez, romanul rus, a[a eliberat de constr`ngeri cum este, se aserve[te asem\n\rii. Singurul progres pe care-l `ntrez\re[te const\ `ntr-o [i mai
mare apropiere de firesc. Romanul n-a cunoscut niciodat\ acea
formidabil\ eroziune a contururilor, de care vorbe[te Nietzsche,
[i nici acea `ndep\rtare voit\ de via]\, care le-au permis operelor
dramaturgilor greci, de pild\, sau tragediei franceze din secolul
al XVII-lea s\ aib\ stil. Cunoa[te]i ceva mai perfect [i mai profund
uman dec`t aceste opere? Tocmai c\ s`nt umane numai `n profunzime; de[i nu caut\ s\ apar\ astfel [i nici m\car s\ par\ reale.
De aceea r\m`n opere de art\.
douard se ridicase [i, din marea team\ de a nu l\sa impresia
c\ ]ine o prelegere, `n timp ce vorbea turn\ ceaiul, apoi se
plimb\ `ncoace [i-ncolo, apoi `[i stoarse o l\mìe `n cea[c\, dar
continu\ totu[i:
Fiindc\ Balzac a fost un geniu [i fiindc\ un geniu pare s\
aduc\ artei sale o solu]ie definitiv\ [i exclusiv\, s-a decretat c\ specific pentru roman este s\ concureze starea civil\. Balzac [i-a
edificat opera, dar n-a pretins niciodat\ c\ ar fi codificat romanul;
articolul lui despre Stendhal arat\ clar acest lucru. Auzi, s\ faci
concuren]\ st\rii civile! De parc\ n-ar exista destui maimu]oi [i
neispr\vi]i pe lumea asta! Ce am eu de-a face cu starea civil\?
Starea s`nt eu, artistul! Civil\ sau nu, opera mea are preten]ia s\ nu
concureze cu nimic.
douard, care se `nc\lzea poate cam artificial, se a[ez\ din nou.
Se f\cea c\ nu se uit\ la Bernard; dar pentru el vorbea. Dac\ ar fi
fost singuri, numai ei doi, n-ar fi fost `n stare s\ spun\ nimic; le era
recunosc\tor celor dou\ femei c\ `l stimulau.
Uneori mi se pare c\ nu admir nimic mai mult `n literatur\
ca, de exemplu, `n Racine, discu]ia dintre Mitridate [i fiii s\i;
discu]ie `n care de[i se [tie foarte bine c\ niciodat\ tat\l [i fiii nu
vorbesc `n felul acesta totu[i (ar trebui s\ spun: cu at`t mai mult)
se recunosc to]i ta]ii [i to]i fiii. Localiz`nd [i red`nd specificul, se
procedeaz\ la o restr`ngere. E adev\rat c\ nu exist\ adev\r psihologic dec`t `n particular; dar art\ nu exist\ dec`t `n general. Tocmai
`ntr-asta const\ toat\ problema; s\ exprimi generalul prin particular; s\ faci ca generalul s\ se exprime prin particular. ~mi da]i voie
s\-mi aprind pipa?
155
Dar v\ rog, v\ rog, spuse doamna Sophroniska.

Ei bine, a[ vrea un roman care s\ fie `n acela[i timp la fel de
adev\rat [i la fel de `ndep\rtat de realitate, la fel de particular [i la
fel de general totodat\, la fel de uman [i de fictiv ca Athalie, ca
Tartuffe sau ca Cinna.
{i... subiectul acestui roman?
Nu are subiect, relu\ douard precipitat; [i poate c\ acesta este
lucrul cel mai surprinz\tor. Romanul meu nu are subiect. Da, [tiu,
pare stupid ce spun. S\ zicem `ns\, dac\ v\ convine mai mult, c\ nu
va avea un subiect... O felie de via]\, spunea [coala naturalist\. Dar
aceast\ [coal\ avea marele cusur de a t\ia felia totdeauna `n acela[i
sens; `n sensul timpului, `n lungime. De ce nu `n l\]ime? Sau `n
ad`ncime? ~n ce m\ prive[te, a[ vrea s\ nu tai deloc. V\ rog s\ m\
`n]elege]i: a[ vrea s\ fac astfel `nc`t `n acest roman s\ intre totul. Nici
o t\ietur\ de foarfec\ pentru a-i `ntrerupe substan]a aici mai degrab\
dec`t dincolo. De mai bine de un an de c`nd lucrez la roman, introduc
`n el tot ce mi se `nt`mpl\ [i nu vreau s\ las pe dinafar\ nimic din ce
v\d, din ce simt, din ce m\ `nva]\ via]a altora [i a mea...
{i totul stilizat? spuse Sophroniska, pref\c`ndu-se a fi foarte
atent\, dar f\r\ `ndoial\ cu o nuan]\ de ironie. Laura z`mbi f\r\
voia ei. douard ridic\ u[or din umeri [i relu\:
Nici m\car asta nu vreau s\ fac. Ce vreau eu este s\ prezint pe
de o parte realitatea [i pe de alta efortul de a o stiliza, de care v-am
vorbit mai adineauri.
S\rmanul meu prieten, o s\-]i faci cititorii s\ moar\ de plictiseal\, spuse Laura; nemaiput`nd s\-[i ascund\ z`mbetul, se hot\r`
s\ r`d\ de-a binelea.
Dar deloc! Pentru a ob]ine acest efect, m\ `n]elegi, inventez
un personaj care e romancier [i va fi figura central\; [i subiectul
c\r]ii, dac\ vre]i, e tocmai lupta `ntre ceea ce ì ofer\ realitatea [i
ceea ce el pretinde s\ fac\ din ea.
Da, da, `ncep s\ `n]eleg, spuse politicoas\ Sophroniska, sim]ind c\ e gata s\ se molipseasc\ de r`sul Laurei. Ar putea s\ fie
destul de interesant. {ti]i `ns\ c\ `n roman e totdeauna periculos s\
prezin]i intelectuali, fiindc\ plictisesc publicul; nu pot spune dec`t
neghiobii [i tot ce-i prive[te `ncepe s\ par\ abstract.
156
9/3/04
12:55 AM
Page 156
ANDR GIDE
{i-apoi v\d foarte bine ce se va `nt`mpla, interveni Laura:

`n acest romancier te vei descrie chiar pe dumneata, altfel nici nu
se poate.
De c`t\va vreme, vorbindu-i lui douard, luase un ton batjocoritor de care ea `ns\[i se mira, iar pe douard `l descump\nea, cu
at`t mai mult cu c`t surprinsese un reflex al acestui ton `n privirea
r\ut\cioas\ a lui Bernard. douard protest\:
Ba nu; voi avea grij\ s\-l fac foarte dezagreabil.
Laura era st`rnit\:
Asta spuneam [i eu: toat\ lumea te va recunoa[te `n el, spuse
ea izbucnind `ntr-un r`s at`t de nest\p`nit, `nc`t ì f\cu [i pe ceilal]i
trei s\ r`d\.
{i planul c\r]ii l-a]i terminat? `ntreb\ Sophroniska, `ncerc`nd
s\ devin\ iar\[i serioas\.
Fire[te c\ nu.
Cum fire[te c\ nu?
Trebuie s\ `n]elege]i c\ un plan, pentru o carte de acest fel,
este esen]ialmente inadmisibil. Dac\ a[ decide ceva cu anticipa]ie,
totul ar fi falsificat. A[tept s\ mi-l dicteze realitatea.
Dar credeam c\ vre]i s\ v\ `ndep\rta]i de realitate.
Romancierul meu va vrea s\ se `ndep\rteze de ea; dar eu `l voi
readuce mereu la realitate. La drept vorbind, acesta va fi subiectul:
lupta dintre faptele propuse de realitate [i realitatea ideal\.
Lipsa de logic\ a spuselor lui era flagrant\ [i s\rea `n ochi `n
modul cel mai penibil. Ap\rea acum clar c\, `n dosul frun]ii sale,
douard ad\postea dou\ exigen]e ireconciliabile [i c\ se ostenea
vr`nd s\ le pun\ de acord.
{i a]i avansat cu lucrul? `ntreb\ politicoas\ Sophroniska.
Depinde ce `n]elege]i prin aceasta. La drept vorbind, din
cartea propriu-zis\, n-am scris `nc\ un r`nd. Dar am lucrat totu[i
foarte mult. M\ g`ndesc la ea zi [i noapte, f\r\ `ncetare. Am o
metod\ foarte ciudat\ de lucru, pe care nu v-o ascund: notez
`ntr-un carnet zi de zi starea `n care se afl\ acest roman `n mintea mea; da, ]in un fel de jurnal, cum ai scrie despre un copil...
Adic\ `n loc s\ m\ mul]umesc cu rezolvarea fiec\rei dificult\]i,
pe m\sur\ ce se ive[te ([i orice oper\ de art\ nu e dec`t suma
sau produsul solu]iilor ce le g\se[ti pentru numeroasele dificult\]i succesive), eu iau fiecare din aceste dificult\]i `n parte [i
157
o expun, o studiez. Dac\ vre]i, acest carnet con]ine critica ne`ntrerupt\ a romanului meu sau, mai bine spus: a romanului `n
general. G`ndi]i-v\ ce interes ar fi prezentat pentru noi un
asemenea carnet ]inut de Dickens sau de Balzac; dac\ am avea
jurnalul Educa]iei sentimentale sau al Fra]ilor Karamazov! Istoria operei, a gesta]iei ei! Dar ar fi pasionant... mai interesant
dec`t opera `n sine...
douard avea speran]a confuz\ c\ i se va cere s\ citeasc\ aceste
note. Dar nici unul dintre ei nu manifest\ nici cea mai vag\ curiozitate. ~n loc de care:
S\rmanul meu prieten, spuse Laura cu o not\ de triste]e, dup\
c`te v\d, n-o s\-l scrii niciodat\.
Ei bine, vreau s\ v\ spun ceva, replic\ impetuos douard: mi-e
totuna. Dac\ nu reu[esc s\ scriu aceast\ carte `nseamn\ c\ istoria
c\r]ii m-a interesat mai mult dec`t cartea; c\ i-a luat locul; [i va fi cu
at`t mai bine.
Nu v\ teme]i c\, p\r\sind realitatea, v\ ve]i r\t\ci `n regiuni
extrem de abstracte [i ve]i face un roman nu cu fiin]e vii, ci cu
idei? `ntreb\ `ngrijorat\ Sophroniska.
{i dac\? strig\ douard, cu mai mult\ vigoare. Pentru c\ ni[te
nepricepu]i au luat-o razna, trebuie oare s\ condamn\m romanul de
idei? ~n chip de romane de idei, nu ni s-au servit p`n\ acum dec`t
execrabile romane teziste. Dar nu despre a[a ceva e vorba, v\ da]i
seama. Ideile... ideile, trebuie s\ v\ m\rturisesc c\ m\ intereseaz\
mai mult dec`t oamenii; m\ intereseaz\ mai mult dec`t orice. Ele
tr\iesc, lupt\, agonizeaz\ ca oamenii. Fire[te, se poate spune c\ nu
le cunoa[tem dec`t prin oameni, a[a cum n-avem cuno[tin]\ de v`nt
dec`t prin trestia care se `ndoaie; dar, oricum, v`ntul e mai important dec`t trestia.
V`ntul exist\ independent de trestie, se hazard\ Bernard.
Interven]ia lui `l f\cu s\ continue mai `nfl\c\rat pe douard,
care at`ta a[tepta de mult\ vreme:
Da, [tiu: ideile nu exist\ dec`t prin oameni; dar, [i `ntr-asta
const\ pateticul situa]iei: tr\iesc pe seama lor.
Bernard ascultase toate acestea cu o aten]ie `ncordat\; era foarte
sceptic [i pu]in mai lipsea ca douard s\-i par\ un om al himerelor;
totu[i, `n ultimele clipe, elocven]a acestuia `l emo]ioanase; sub
suflul acestei elocven]e, sim]ise cum g`ndirea i se `nclin\, dar, `[i
158
9/3/04
12:55 AM
Page 158
ANDR GIDE
spunea Bernard, ca o trestie care, dup\ v`ntul ce a trecut, se ridic\

imediat. ~[i reamintea ceea ce `nv\]ase la [coal\: pasiunile conduc
omul, nu ideile. ~ntre timp, douard continu\:
Ceea ce vreau eu s\ fac, v\ rog s\ m\ `n]elege]i, ar fi `ntr-un
anume fel ceva ca Arta fugii. {i nu v\d de ce un lucru care a fost
posibil `n muzic\ ar fi imposibil `n literatur\...
La care Sophroniska ripost\ c\ muzica este o art\ matematic\ [i
c\, `n plus, consider`nd-o numai `n mod excep]ional mai mult dec`t
o cifr\, excluz`nd din ea patosul [i umanul, Bach a reu[it o
capodoper\ abstract\ a plictisului, un fel de templu astronomic, `n
care nu pot intra dec`t rarii ini]ia]i. douard protest\ imediat, spun`nd c\, dup\ p\rerea lui, acest templu e admirabil, c\ vedea `n el
`mplinirea suprem\ [i culmea `ntregii crea]ii a lui Bach.
Dup\ care, ad\ug\ Laura, e[ti vindecat de fug\ pentru mult\
vreme. Emo]ia uman\, nemaig\sindu-[i ad\post `n ea, [i-a c\utat
alte s\la[e.
Discu]ia se pierdea `n subtilit\]i. Bernard, care t\cuse p`n\ `n
momentul acela, dar acum `[i pierduse r\bdarea, nu mai rezist\; cu
o deferen]\ extrem\, exagerat\ chiar, ca de fiecare dat\ c`nd i se
adresa lui douard, dar cu acea nuan]\ hazlie ce p\rea s\ fac\ din
aceast\ deferen]\ un joc:
Ierta]i-m\, domnule, spuse el, c\ am aflat titlul c\r]ii dumneavoastr\, c\ci l-am cunoscut printr-o indiscre]ie, pe care `ns\, mi
se pare, a]i binevoit s-o [terge]i cu buretele. Acest titlu pare totu[i
s\ anun]e o povestire...
Oh! spune-ne titlul! zise Laura.
Scumpa mea prieten\, dac\ vrei... Dar te avertizez c\ e posibil
s\-l schimb. Mi-e team\ c\ e pu]in cam `n[el\tor... Haide, spune-le
titlul, Bernard!
~mi da]i voie?... Falsificatorii de bani, spuse Bernard. Dar
acum e r`ndul dumneavoastr\ s\ ne spune]i... cine s`nt falsificatorii
\[tia de bani?
Ei bine, habar n-am, spuse douard.
Bernard [i Laura se privir\, apoi o privir\ pe Sophroniska; se
auzi un lung suspin; mi se pare c\ Laura oftase.
La drept vorbind, douard ì avea `n vedere, `n primul r`nd, pe
anumi]i confra]i ai s\i, c`nd se g`ndea la falsificatorii de bani; [i `n
mod deosebit pe contele de Passavant. Dar cur`nd sensul se l\rgise
159
considerabil; dup\ cum v`ntul spiritului sufla dinspre Roma sau din
alt\ parte, eroii lui deveneau pe r`nd preo]i sau francmasoni. Mintea
lui, dac\ o l\sa `n voia ei, ajungea repede la abstrac]iuni, printre care
se l\f\ia fericit\. Conceptele de schimb, devalorizare, infla]ie invadau `ncetul cu `ncetul cartea, la fel cum `n Sartor Resartus de Carlyle
teoriile asupra `mbr\c\mintei uzurpau locul personajelor. Neput`nd
s\ vorbeasc\ despre acest lucru, douard t\cea `ntr-un mod c`t se
poate de st`ngaci, iar mu]enia lui, prin care p\rea c\ se recunoa[te
sec\tuit, `ncepea s\ devin\ st`njenitoare pentru ceilal]i trei.
Vi s-a `nt`mplat vreodat\ s\ da]i peste o moned\ fals\? `ntreb\
el, `n cele din urm\.
Da, spuse Bernard; dar nu-ul celor dou\ femei ì acoperi vocea.
Ei bine, `nchipui]i-v\ o moned\ de aur de zece franci, care
e fals\. ~n realitate, nu face dec`t dou\ centime. Va valora zece
franci at`ta vreme c`t nu se [tie c\ e fals\. Dac\ pornesc de la
aceast\ idee c\...
Dar de ce trebuie s\ porni]i de la o idee? `l `ntrerupse Bernard,
ner\bd\tor. Dac\ pleca]i de la un fapt bine expus, ideea se va infiltra
`n el de la sine. Dac\ a[ scrie eu Falsificatorii de bani, a[ `ncepe
prezent`nd moneda fals\ de care a]i vorbit mai `nainte [i care... iat-o!
Spun`nd acestea, scoase din buzunarul vestei o mic\ moned\ de
zece franci [i o arunc\ pe mas\:
Asculta]i ce bine sun\! Aproape la fel ca toate celelalte. S\ juri
c\ e de aur. M-am l\sat `n[elat azi-diminea]\, a[a cum [i b\canul care
mi-a dat-o mi-a spus c\ s-a l\sat `n[elat. Probabil c\ e mai u[oar\;
dar are str\lucirea [i aproape [i sunetul unei monede adev\rate;
e `mbr\cat\ `n aur, a[a c\ totu[i face mai mult de dou\ centime; dar e
din cristal. Cu timpul, devine transparent\. Nu, n-o freca]i, c\ se
deterioreaz\! Chiar de pe acum aproape c\ se vede prin ea.
douard o luase de pe mas\ [i o privea cu cea mai atent\ curiozitate:
Dar b\canul de la cine o are?
Nu mai [tie nici el. P\rerea lui e c\ o avea de mai multe zile `n
sertar. Voia s\ se distreze [i mi-a dat-o ca s\ vad\ dac\ m\ las p\c\lit.
{i am luat-o, pe cuv`ntul meu! Numai c\ el, fiind un tip cinstit, m-a
l\murit; apoi mi-a dat-o pentru cinci franci. Voia s-o p\streze ca s\
le-o arate celor c\rora el le zicea amatori. M-am g`ndit c\ n-ar
putea avea amator mai bun dec`t autorul Falsificatorilor de bani; [i
160
9/3/04
12:55 AM
Page 160
ANDR GIDE
am luat-o ca s\ v-o ar\t. Iar acum, dup\ ce a]i examinat-o, v\ rog s\

mi-o restitui]i! V\d c\, din p\cate, realitatea nu v\ intereseaz\.
Ba da, spuse douard, dar m\ incomodeaz\.
P\cat, relu\ Bernard.
Jurnalul lui douard

Chiar `n aceea[i sear\
Sophroniska, Bernard [i Laura m-au `ntrebat despre
romanul meu. De ce m-am l\sat antrenat `n discu]ie? N-am
spus dec`t prostii. ~ntrerupt, din fericire, de `ntoarcerea celor
doi copii; `mbujora]i, cu sufletul la gur\, de parc\ ar fi alergat tot timpul. De cum a intrat, Bronja s-a repezit spre maic\-sa; am crezut c-o s\ izbucneasc\ `n pl`ns:
Mam\, a strigat ea, ceart\-l pe Boris! A vrut s\ se culce
`n pielea goal\ pe z\pad\.
Sophroniska l-a privit pe Boris, care st\tea `n pragul u[ii,
cu fruntea plecat\ [i cu o privire fix\, aproape du[m\noas\;
p\rea c\ nu remarc\ expresia insolit\ a copilului [i, cu un
admirabil calm:
Ascult\, Boris, spuse ea, s\ [tii c\ asta nu se face seara.
Dac\ vrei, ne ducem mìne diminea]\ `n acela[i loc; dar, mai
`ntì, va trebui s\-ncerci s\ mergi p`n\ acolo descul]...
M`ngìa u[or fruntea fiicei sale; dar aceasta c\zu brusc pe
jos, zv`rcolindu-se convulsiv. Noi eram destul de nelini[ti]i;
Sophroniska o ridicase [i o `ntinsese pe sofa. Boris, `ncremenit, privea scena cu ochi buimaci.
Cred c\ metodele de educa]ie ale doamnei Sophroniska
s`nt excelente `n teorie, dar poate c\ se `n[al\ cu rezisten]a
acestor copii.
Dumneavoastr\ ac]iona]i de parc\ todeauna binele ar
trebui s\ `nving\ r\ul, i-am spus ceva mai t`rziu, c`nd s-a
`nt`mplat s\ fiu singur cu ea. (Dup\ ce am m`ncat, m-am dus
s-o `ntreb ce mai face Bronja, care nu a putut cobor` la cin\.)
161
~ntr-adev\r, mi-a r\spuns ea. Cred cu fermitate c\ binele

trebuie s\ triumfe. Am `ncredere.
Totu[i, datorit\ acestui exces de `ncredere v\ pute]i
`n[ela...
De fiecare dat\ m-am `n[elat numai c`nd `ncrederea mea
n-a fost destul de puternic\. Ast\zi, l\s`ndu-i pe copii s\
plece la plimbare, m-am ar\tat oarecum nelini[tit\; ei au
sim]it; [i toate celelalte s-au tras de aici.
M-a apucat de m`n\:
Nu prea p\re]i s\ crede]i `n virtutea convingerilor...
vreau s\ spun, `n puterea lor de ac]iune.
~ntr-adev\r, am spus eu r`z`nd, nu s`nt mistic.
Ei bine, eu izbucni ea `ntr-un admirabil elan eu
cred din tot sufletul c\ `n lumea asta nimic mare, nimic frumos nu se poate face f\r\ misticism.
Am descoperit `n registrul pasagerilor numele lui Victor
Strouvilhou. Din informa]iile primite de la patronul hotelului, rezult\ c\ a plecat din Saas-Fe cu dou\ zile `naintea
sosirii noastre, dup\ ce st\tuse aici aproape o lun\. F\r\
`ndoial\ c\ Sophroniska l-a cunoscut. Va trebui s-o `ntreb.
IV
A[ vrea s\ te `ntreb, Laura, spuse Bernard: crezi c\ exist\ pe
lumea asta ceva care s\ nu poat\ fi pus la `ndoial\?... Eu `ncep s\
cred c\ `ndoiala `ns\[i ar putea fi luat\ drept un punct de sprijin;
c\ci, cel pu]in, `ndoiala, socotesc eu, nu ne va lipsi niciodat\. Pot s\
m\ `ndoiesc de realitate, dar nu de realitatea `ndoielii mele. A[
vrea... Scuz\-m\ c\ m\ exprim at`t de pedant; nu s`nt pedant de
felul meu, dar am studiat de cur`nd filosofia [i e greu de `nchipuit
ce urme ad`nci las\ asupra spiritului; dar o s\ m\ corectez, ]i-o jur.
{i de ce aceast\ parantez\? Ai vrea...?
A[ vrea s\ scriu povestea unuia care la `nceput ì ascult\ pe to]i
[i care procedeaz\, consult`ndu-l pe fiecare, `n felul lui Panurge,
`nainte de a decide ceva; dup\ ce [i-a dat seama c\ p\rerile unora [i
162
9/3/04
12:55 AM
Page 162
ANDR GIDE
ale altora se contrazic punct cu punct, se hot\r\[te s\ nu mai asculte

de nimeni dec`t de el, [i dintr-o dat\ devine foarte puternic.
|sta-i un proiect de b\tr`n, spuse Laura.
S`nt mai copt dec`t crezi. De c`teva zile ]in [i eu un carnet,
ca douard! Pe pagina dreapt\ notez o opinie, de `ndat\ ce pe
pagina st`ng\, vizavi, pot `nscrie opinia contrar\. Uite, de exemplu, mai serile trecute, Sophroniska ne-a spus c\ ì culc\ pe
Boris [i pe Bronja cu ferestrele larg deschise. Tot ce ne-a spus
`n sprijinul acestui regim ni s-a p\rut, nu-i a[a, perfect rezonabil
[i conving\tor. Iat\ `ns\ c\ ieri, `n fumoarul hotelului, l-am auzit
pe profesorul acela german, care tocmai sosise, sus]in`nd o
teorie opus\, ce, `]i m\rturisesc, mi s-a p\rut mai rezonabil\ [i
mai bine fundamentat\. Important este, spunea el, ca `n timpul
somnului s\ fie restr`nse c`t mai mult posibil cheltuiala de
energie [i acel trafic de schimburi care e via]a; mai bine zis,
ceea ce el numea carbura]ie; c\ci numai atunci somnul devine
`ntr-adev\r reparator. D\dea ca exemplu p\s\rile care-[i v`r\
capul sub arip\, toate animalele care se ghemuiesc c`nd dorm, `n
a[a fel `nc`t abia mai respir\; la fel ca [i rasele mai apropiate de
natur\, spunea el, ]\ranii cei mai `napoia]i care se cuib\resc `n
firide; arabii, sili]i s\ doarm\ `n aer liber, `[i trag pe fa]\ gluga
burnusului. Dar, revenind la Sophroniska [i la cei doi copii, tocmai m-am g`ndit c\ are [i ea dreptate, [i c\ ceea ce e bun pentru
unii, acestor micu]i le-ar putea fi d\un\tor, fiindc\, dac\ am `n]eles bine, am`ndoi au germenii tuberculozei. Pe scurt, mi-am
spus... Dar te plictisesc.
~n privin]a asta nu-]i face griji! A[adar, `]i spuneai...
Nu mai [tiu ce.
Ia uite cum s-a `mbufnat! Nu trebuie s\-]i fie ru[ine de
g`ndurile dumitale.
~mi spuneam c\ nimic nu e bun pentru toat\ lumea, ci numai
raportat la c`]iva in[i; c\ nimic nu e adev\rat pentru to]i, ci numai raportat la cel care crede astfel; c\ nu exist\ nici metod\, nici
teorie care s\ fie aplicabile f\r\ deosebire oricui; c\, dac\, pentru a
ac]iona, trebuie s\ alegem, avem cel pu]in libertatea de alegere; c\,
dac\ n-avem libertatea de alegere, lucrurile s`nt chiar mai simple;
dar pentru a-mi putea folosi c`t mai bine puterile [i pentru a-mi
desf\[ura virtu]ile, acest ceva trebuie s\ devin\ pentru mine
163
adev\rat (nu `n sens absolut, desigur, ci raportat la mine). C\ci

nu-mi pot st\p`ni `ndoiala [i, `n acela[i timp, nehot\r`rea m\ sc`rbe[te. Moalea [i dulcea pern\ a lui Montaigne nu-i f\cut\ pentru
capul meu, fiindc\ nu mi-e somn `nc\ [i nu vreau s\ m\ odihnesc.
Drumul care duce de la ceea ce cred eu a fi, spre ceea ce poate c\
s`nt, e lung. Uneori mi-e team\ c\ m-am trezit prea de diminea]\.
Da, ]i-e team\?
Nu, nu mi-e team\ de nimic. Dar s\ [tii c\ `ntre timp m-am
schimbat mult sau, cel pu]in, peisajul meu interior nu mai e deloc
acela[i, ca `n ziua c`nd am p\r\sit casa; de atunci te-am `nt`lnit pe
dumneata. {i `ndat\ dup\ aceea am `ncetat s\ caut mai presus de
orice libertatea. Poate `nc\ n-ai `n]eles destul de bine c\ s`nt servitorul dumitale.
Ce-ar trebui s\ `n]eleg dintr-asta?
Oh, [tii prea bine ce! Ai vrea s\ spun eu? A[tep]i s\-]i fac
m\rturisiri?... Nu, nu, te rog, z`mbe[te ca [i p`n\ acum, c\ci altfel
m\ `nghe]i.
S\ fim serio[i, micu]ul meu Bernard, doar n-o s\ pretinzi c\
`ncepi s\ m\ iube[ti.
Oh, nu `ncep, spuse Bernard. Poate dumneata `ncepi s\-]i dai
seama de acest lucru; dar nu m\ po]i `mpiedica.
Pentru mine era o `nc`ntare c\ puteam s\ m\ port cu dumneata f\r\ ocoli[uri. Dac\ de-acum `nainte trebuie s\ m\ port cu precau]ie, s\ m\ apropii de dumneata ca de o substan]\ inflamabil\...
Dar de ce nu te g`nde[ti la creatura diform\ [i umflat\ care voi fi `n
cur`nd. Va fi de ajuns s\ m\ vezi ca s\ te vindeci.
Da, dac\ n-a[ iubi `n dumneata dec`t `nf\]i[area. {i, `n primul
r`nd, nu s`nt bolnav; sau dac\ fiindc\ te iubesc `nseamn\ c\ s`nt
bolnav, prefer s\ nu m\ vindec.
Rostise aceste vorbe cu gravitate, aproape cu triste]e; [i o privea
cu mai mult\ dragoste dec`t o priviser\ vreodat\ douard sau Douviers, dar cu at`t respect, `nc`t ea nu putea avea nici un motiv de
ne`ncredere. }inea pe genunchi cartea de englez\ a c\rei lectur\ o
`ntrerupseser\ [i pe care ea o frunz\rea distrat\; p\rea c\ nici nu-l
ascult\, a[a c\ Bernard continu\, f\r\ s\ se simt\ prea st`njenit:
~mi `nchipuiam iubirea ca pe ceva vulcanic sau, `n orice caz,
iubirea pentru care eram n\scut. Da, `ntr-adev\r, credeam c\ n-o s\
pot iubi dec`t cu s\lb\ticie, devastator, `n felul lui Byron. C`t de
164
9/3/04
12:55 AM
Page 164
ANDR GIDE
pu]in m\ cuno[team! Dumneata, Laura, m-ai ajutat s\ aflu cum

s`nt; foarte deosebit de cel care credeam c\ a[ fi! Jucam rolul unui
personaj `ngrozitor [i m\ str\duiam s\-i sem\n. C`nd m\ g`ndesc la
scrisoarea pe care i-am scris-o falsului meu tat\ `nainte de a p\r\si
casa, mi-e foarte ru[ine, te asigur. M\ consideram un revoltat, un
outlaw1, care calc\ `n picioare tot ce s-ar `mpotrivi dorin]elor lui; [i
iat\ c\, al\turi de dumneata, nici m\car nu mai am dorin]e. Aspiram la libertate ca la binele suprem, dar abia am devenit liber [i
m-am [i supus... Ah! cum te apuc\ toate furiile dac\ ai `n cap o
gr\mad\ de fraze din marii autori, care `]i vin irezistibil pe buze
c`nd vrei s\ exprimi un sentiment sincer. Acest sentiment e at`t de
nou pentru mine, `nc`t nu [i-a descoperit propriul limbaj. S\ presupunem c\ nu-i vorba de iubire, pentru c\ acest cuv`nt `]i displace;
s\ fie deci devotament. S-ar p\rea c\ legile dumitale au ar\tat limitele acestei libert\]i, care mi se p\rea p`n\ atunci f\r\ margini. S-ar
zice c\ tot ceea ce era r\zvr\tit [i inform `n mine danseaz\ acum
armonios `n jurul dumitale. Dac\ vreunul dintre g`ndurile mele s-ar
`ndep\rta de dumneata, l-a[ p\r\si... Laura, nu-]i cer s\ m\ iube[ti;
nu s`nt dec`t un elev; nu merit aten]ia dumitale; `ns\ a[ vrea s\ fac
ceva care s\ merite pu]in... (oh! cuv`ntul e hidos)... stima dumitale.
Se l\s\ `n genunchi `n fa]a ei [i, cu toate c\ la `nceput ea `[i
retr\sese pu]in scaunul, Bernard ì atinse pu]in rochia cu fruntea,
st`nd cu bra]ele `ntinse `napoi, `n semn, parc\, de adora]ie; iar c`nd
sim]i pe fruntea lui a[ez`ndu-se palma Laurei, ì apuc\ m`na [i `[i
lipi buzele de ea.
Ce copil e[ti, Bernard! S\ [tii `ns\ c\ nici eu nu mai s`nt
liber\, spuse ea retr\g`ndu-[i m`na. Uite, cite[te asta!
Scoase din corsaj o foaie de h`rtie [ifonat\, pe care i-o `ntinse
lui Bernard.
Bernard v\zu mai `ntì semn\tura. A[a cum se temea, era a lui
Flix Douviers. O clip\ r\mase cu scrisoarea `n m`n\ f\r\ s-o
citeasc\; ridic\ privirea spre Laura [i o v\zu c\ pl`nge. Bernard
sim]i atunci cum i se rupe `n inim\ `nc\ o leg\tur\, una dintre acele
verigi secrete care-l ]in pe fiecare dintre noi `nl\n]uit de sine `nsu[i,
de trecutu-i egoist. Apoi citi:
1 Persoan\ `n afara legii (engl.).
165
Multiubita mea Laura,

~n numele copilului care se va na[te [i pe care, `]i jur, `l voi
iubi ca [i cum i-a[ fi tat\, te conjur s\ revii. S\ nu crezi cumva c\
re`ntoarcerea ta ar putea fi `nt`mpinat\ aici cu vreun repro[. Nu te
`nvinui prea mult, c\ci mai cu seam\ din aceast\ pricin\ suf\r. Nu
mai z\bovi! Te a[tept din tot sufletul meu care te ador\ [i se
prosterneaz\ `n fa]a ta.
Bernard [edea pe jos `n fa]a Laurei, dar o `ntreb\ f\r\ s-o priveasc\:
C`nd ai primit scrisoarea?
Azi-diminea]\.
Credeam c\ el nu [tie nimic. I-ai scris?
Da; i-am m\rturisit totul.
douard [tie?
Nu [tie nimic.
Bernard t\cu o vreme, cu privirea `n p\m`nt; apoi `ntorc`ndu-se
din nou spre ea:
{i-acum... ce ai de g`nd s\ faci?
Chiar vrei s\ [tii?... M\ voi `ntoarce la el. Locul meu e al\turi
de el. Cu el trebuie s\ tr\iesc. {tii foarte bine.
Da, spuse Bernard.
Dup\ o lung\ t\cere, Bernard relu\:
Crezi c\, `ntr-adev\r, `l po]i iubi pe copilul altuia, a[a cum
]i-ai iubi propriul copil?
Nu [tiu ce s\ cred, dar sper.
~n ceea ce m\ prive[te, eu cred. {i, dimpotriv\, nu cred `n
ceea ce se nume[te `n mod at`t de prostesc vocea s`ngelui. Da,
cred c\ aceast\ faimoas\ voce nu e dec`t un mit. Am citit c\ anumite popula]ii din insulele Oceaniei obi[nuiesc s\-i adopte pe
copiii altora [i c\ ace[ti copii adoptivi s`nt adesea prefera]i celorlal]i. ~n carte se spunea, `mi amintesc foarte bine, mai r\sf\]a]i.
{tii la ce m\ g`ndesc acum?... M\ g`ndesc c\ cel care mi-a ]inut
loc de tat\ n-a spus [i n-a f\cut niciodat\ nimic din care s-ar fi
putut b\nui c\ n-a[ fi fiul lui adev\rat; [i scriindu-i, a[a cum
i-am scris, c\ totdeauna am sim]it diferen]a, am min]it; pentru c\,
dimpotriv\, mi-a ar\tat un fel de predilec]ie care m\ emo]iona;
a[a c\ ingratitudinea pe care i-am ar\tat-o este [i mai oribil\,
166
9/3/04
12:55 AM
Page 166
ANDR GIDE
c\ci m-am purtat ur`t cu el. Laura, buna mea prieten\, a[ vrea s\
te `ntreb... Consideri c\ ar trebui s\-i cer iertare, s\ m\ `ntorc la el?
Nu, spuse Laura.
De ce? Dac\ dumneata te `ntorci la Douviers...
~mi spuneai mai adineauri: ceea ce e pentru unul adev\rat
nu e [i pentru altul. Eu m\ simt slab\; dumneata e[ti puternic.
Poate c\ domnul Profitendieu te iube[te; dar dac\ ar fi s\ cred ce
mi-ai spus despre el, nu v\d cum v-a]i putea `n]elege... Sau
m\car mai a[teapt\. Nu te `ntoarce `nfr`nt. Vrei s\-]i spun tot ce
g`ndesc? Ei bine, ]i-ai propus acest lucru nu pentru el, ci pentru
mine; pentru a ob]ine ceea ce tu nume[ti stima mea. Dar n-o
s-o ai, Bernard, dec`t dac\ simt c\ n-o cau]i dinadins. Nu pot s\
te iubesc dec`t dac\ e[ti firesc. Las\-mi remu[carea mie; nu-i
f\cut\ pentru dumneata.
Aproape c\ `ncep s\-mi iubesc numele c`nd `l aud rostit de
gura dumitale. {tii ce m\ sc`rbea cel mai mult acolo? Luxul.
At`ta confort, at`tea facilit\]i... Sim]eam c\ devin anarhist. Acum,
dimpotriv\, am impresia c\ voi ajunge conservator. Am `n]eles
subit acest lucru mai zilele trecute din indignarea care m-a cuprins auzindu-l pe turistul de la frontier\ vorbind de pl\cerea de
a-i `n[ela pe vame[i. C`nd furi statul, nu furi pe nimeni, spunea
el. Din spirit de protest, am `n]eles dintr-o dat\ ce este statul. {i
am `nceput s\-l pre]uiesc pentru simplul motiv c\ i se aduce un
prejudiciu. Lucru la care nu m-am g`ndit niciodat\. Statul nu e
dec`t o conven]ie, mai spunea el. {i ce frumoas\ ar fi o conven]ie care se bazeaz\ pe buna-credin]\ a fiec\ruia... dac\ n-ar
exista dec`t oameni cinsti]i. Uite, dac\ a[ fi `ntrebat ast\zi care
virtute mi se pare cea mai frumoas\, a[ r\spunde f\r\ [ov\ial\:
cinstea. Oh! Laura! A[ vrea ca toat\ via]a mea, la cea mai mic\
atingere, s\ r\spund\ cu un sunet pur, cinstit, autentic. Aproape
to]i oamenii pe care i-am cunoscut sunau fals. S\ valorezi exact
at`t c`t pari; s\ nu cau]i s\ pari mai mult dec`t valorezi... Vrei s\
`n[eli [i e[ti at`t de preocupat s\ pari, `nc`t p`n\ la urm\ nu mai
[tii cine e[ti... Iart\-m\ c\ `]i vorbesc astfel! ~]i `mp\rt\[esc
g`ndurile mele de azi-noapte.
Te g`ndeai la moneda pe care ne-ai ar\tat-o ieri. C`nd voi pleca...
167
Nu izbuti s\-[i termine fraza; ochii-i erau plini de lacrimi [i Bernard v\zu c\ buzele ì tremur\ de efortul pe care-l f\cea ca s\ [i
le st\p`neasc\.
A[adar, pleci, Laura... relu\ el trist. Mi-e team\ c\, atunci
c`nd nu te voi mai sim]i l`ng\ mine, nu voi mai valora nimic sau
foarte pu]in... A[ vrea s\ te `ntreb `ns\: ... ai fi plecat, ai fi f\cut
acele m\rturisiri dac\ douard... nu [tiu cum s\ spun... ([i `n timp
ce Laura ro[ea) dac\ douard ar fi valorat mai mult? Oh! nu
protesta! {tiu foarte bine ce crezi despre el.
Spui asta pentru c\ ieri m-ai surprins z`mbind, `n timp ce el
vorbea; [i ai fost imediat convins c\ am`ndoi `l judec\m la fel. Dar
nu; te `n[eli. La drept vorbind, nici nu [tiu ce cred despre el. Niciodat\ nu poate r\m`ne prea mult\ vreme acela[i; nu se ata[eaz\ de
nimic; dar nimic nu e mai `nc`nt\tor dec`t schimbarea lui. ~l cuno[ti
de prea pu]in\ vreme, ca s\-l po]i judeca. Fiin]a lui se desface [i se
reface ne`ncetat. Ai impresia c\ l-ai apucat... e ca Proteu. Ia forma a
ceea ce iube[te. {i, ca s\-l `n]elegi, trebuie s\-l iube[ti.
~l iube[ti. Oh! Laura, nu pe Douviers s`nt gelos [i nici pe Vincent; ci pe douard.
De ce s\ fii gelos? ~l iubesc pe Douviers; `l iubesc pe douard;
dar altfel. Dac\ ar fi s\ te iubesc, ar fi o alt fel de dragoste.
Laura, Laura, dumneata nu-l iube[ti pe Douviers. Nutre[ti
pentru el afec]iune, mil\, stim\, dar asta nu e dragoste. Cred c\ secretul triste]ii dumitale (c\ci e[ti trist\, Laura) const\ `n aceea c\
via]a te-a divizat; iubirea nu te-a vrut dec`t incomplet\; [i `mpar]i
mai multora ceea ce ai fi dorit s\ dai unuia singur. C`t despre mine,
eu m\ simt indivizibil; nu m\ pot d\rui dec`t `n `ntregime.
E[ti prea t`n\r ca s\ vorbe[ti astfel. ~nc\ nu po]i [ti dac\ nu
cumva [i pe dumneata via]a te va diviza, dup\ cum spuneai. Nu pot
accepta din partea dumitale dec`t... devotamentul pe care mi-l oferi.
Restul va avea exigen]ele sale, care vor trebui s\ se satisfac\ altundeva.
S\ fie adev\rat? O s\ reu[e[ti s\ m\ dezgu[ti de pe acum [i de
mine, [i de via]\.
Nu cuno[ti deloc via]a. Po]i s\ a[tep]i totul din partea ei. {tii
care a fost gre[eala mea? C\ nu mai a[teptam nimic. C\ci atunci
c`nd, din p\cate, am crezut c\ nu mai am nimic de a[teptat, m-am
l\sat `n voia sor]ii. Am tr\it prim\vara aceea la Pau, ca [i cum n-a[
mai fi avut de apucat [i altele; de parc\ nimic nu mai conta.
168
9/3/04
12:55 AM
Page 168
ANDR GIDE
Bernard, acum c`nd s`nt pedepsit\ pentru gre[eala mea, pot s\-]i
spun: nu te l\sa niciodat\ prad\ disper\rii!
La ce bun s\ vorbe[ti astfel unei fiin]e tinere, pline de `nfl\c\rare? Drept care, cele spuse de Laura nu se adresau c`tu[i de
pu]in lui Bernard. ~ndemnat\ de simpatia lui, ea g`ndea de fa]\ cu
Bernard, f\r\ voia ei, cu voce tare. Se pref\cea cu ne`ndem`nare, se
st\p`nea cu ne`ndem`nare. Cum la `nceput cedase acelui elan care o
cuprindea de `ndat\ ce se g`ndea la douard, [i care-i dezv\luia
iubirea, se l\sase `mboldit\ [i de o anume nevoie de a predica,
mo[tenit\, desigur, de la tat\l ei. Numai c\ Bernard avea oroare de
recomand\ri, de sfaturi, chiar dac\ veneau de la Laura; z`mbetul lui
fu un avertisment pentru Laura, care relu\ pe un ton mai potolit:
Inten]ionezi s\ r\mì secretarul lui douard [i dup\ ce te
`ntorci la Paris?
Da, dac\ accept\ s\ m\ foloseasc\; deocamdat\, nu-mi d\
nimic de f\cut. {tii ce-ar fi pentru mine lucrul cel mai interesant?
S\ scriu `mpreun\ cu el cartea aceea pe care singur n-o va scrie
niciodat\; precum foarte bine i-ai spus-o ieri. Consider c\ e absurd\
metoda aceea de lucru pe care ne-a expus-o. Un roman bun se scrie
mult mai simplu. {i, `n primul r`nd, trebuie s\ crezi `n ce poveste[ti,
nu-i a[a? [i s\ poveste[ti pur [i simplu. La `nceput, am crezut c\ `l
pot ajuta. Dac\ ar fi avut nevoie de un detectiv, poate c\ a[ fi reu[it
s\ fac fa]\ exigen]elor unei asemenea slujbe. Ar fi lucrat pe baza
faptelor descoperite de mine... Dar cu un om care ]ine numai la idei,
n-o po]i scoate la cap\t. C`nd m\ compar cu el, simt c\ am un suflet
de reporter. Dac\ se `nc\p\]`neaz\ `n gre[eala lui, voi c\uta altceva.
Trebuie s\-mi c`[tig existen]a. O s\-mi ofer serviciile unei redac]ii.
~ntre timp voi scrie versuri.
Fiindc\ `n compara]ie cu reporterii, sim]i, evident, c\ ai un
suflet de poet.
Oh! nu-]i bate joc de mine! ~mi dau seama c\ s`nt ridicol, nu e
nevoie s\ mi se mai spun\.
R\mì cu douard, ì vei fi de ajutor, [i las\-te ajutat de el!
169
Spune-mi, te rog: moneda aceea pe care ne-ai ar\tat-o ieri... `n

amintirea dumitale, c`nd voi pleca se for]\ [i de data asta izbuti
s\-[i termine fraza n-ai vrea s\ mi-o dai mie?
Cum s\ nu? Ia-o! spuse Bernard.
V
Jurnalul lui douard
A[a se `nt`mpl\ cu toate maladiile spiritului omenesc, pe care ne l\ud\m c\ le-am vindecat. Nu reu[im dec`t s\ le repercut\m, cum se spune `n medicin\, [i s\ le `nlocuim cu alte boli.
SAINTE-BEUVE (LUNDIS, I, P. 19)
~ncep s\ `ntrev\d ceea ce a[ numi subiectul profund al

c\r]ii mele. Acesta va fi, f\r\ `ndoial\, rivalitatea dintre lumea real\
[i reprezentarea ei. Modul `n care lumea aparen]elor ni se impune [i
`n care noi `ncerc\m s\ impunem lumii exterioare interpretarea personal\ constituie drama vie]ii noastre. Rezisten]a faptelor ne invit\
s\ transpunem construc]ia noastr\ ideal\ `n vis, `n speran]e, `n via]a
viitoare, `n care credin]a noastr\ se hr\ne[te din toate decep]iile
existen]ei reale. Reali[tii pornesc de la fapte, pun de acord faptele
cu ideile lor. Bernard este un realist. Mi-e team\ c\ n-o s\ m\ pot
`n]elege cu el.
Cum a[ putea s-o aprob pe Sophroniska, dup\ p\rerea c\reia eu
n-a[ avea nimic comun cu un mistic? S`nt gata s\ recunosc `mpreun\
cu ea c\, f\r\ misticism, omul nu poate s\v`r[i nimic mare. Dar, oare,
nu tocmai misticismul meu `l incrimineaz\ Laura, c`nd ì vorbesc de
cartea mea?... Dar s\ l\s\m `n seama lor aceast\ dezbatere.
E un om bun.
~n clipa aceea se auzi clopotul care anun]a dejunul. Bernard se
ridic\. Laura ì apuc\ m`na:
Sophroniska mi-a vorbit iar\[i de Boris, care, crede ea, i-a f\cut
dest\inuiri complete. S\rmanul copil, nu mai are `n el nici un
170
9/3/04
12:55 AM
Page 170
ANDR GIDE
loc[or unde s\ se ascund\ de privirile doctori]ei. A fost alungat din

b`rlogul lui. Sophroniska scoate la lumin\, demontate pies\ cu
pies\, mecanismele cele mai intime ale organismului lui mintal,
precum un ceasornicar roti]ele pendulei pe care o cur\]\. Dac\,
dup\ toate astea, micu]ul nu sun\ la ora fix\, `nseamn\ c\ se
`nt`mpl\ ceva de ne`n]eles. Iat\ ce mi-a povestit Sophroniska:
Pe la v`rsta de nou\ ani, Boris a fost dat la un colegiu din
Var[ovia. S-a `mprietenit cu un coleg de clas\, un oarecare Baptisin
Kraft, mai mare dec`t el cu un an sau doi, iar acesta l-a ini]iat `n
anume practici clandestine, despre care am`ndoi copiii, cu naivitate
uimi]i, credeau c\ ar fi magie. Acesta era numele ce-l d\deau
viciului lor, fiindc\ auziser\ sau citiser\ c\ magia `]i `ng\duie s\
intri `n posesia a tot ce-]i dore[ti, `]i d\ puteri nem\rginite etc. Erau
convin[i, cu bun\-credin]\, c\ au descoperit un secret care te consoleaz\ de absen]a real\ prin prezen]a iluzorie [i se halucinau `n
van [i se extaziau de un gol pe care imagina]ia lor surmenat\ `l
umplea cu minuni, prin voluptate. Se `n]elege de la sine c\ Sophroniska n-a folosit termenii ace[tia; a[ fi vrut s\-mi reproduc\ exact
cuvintele lui Boris, dar ea pretinde c\ n-a reu[it s\-[i dea seama de
cele de mai sus, a c\ror exactitate mi-a certificat-o totu[i doar
desc`lcind un ghem de pref\c\torii, reticen]e [i imprecizii.
A[a, bun\oar\, am g\sit explica]ia pe care o c\utam de mult\
vreme, a ad\ugat ea, datorit\ unei f`[ii de pergament. Boris o avea tot
timpul asupra lui, `ntr-un s\cule] at`rnat de g`t, al\turi de diferite
medalii religioase pe care maic\-sa `l obligase s\ le poarte [i pe care
erau scrise, cu majuscule copil\re[ti [i `ngrijite, aceste c`teva cuvinte:
GAZ, TELEFON, O SUT| DE MII DE RUBLE,
despre a c\ror semnifica]ie zadarnic l-am tot `ntrebat.
Dar nu `nseamn\ nimic. Asta e magie, `mi r\spundea ori de c`te
ori insistam. Mai mult n-am putut scoate de la el. Acum [tiu c\ aceste cuvinte enigmatice au fost scrise de Baptisin, marele maestru [i
profesor de magie, [i c\ pentru am`ndoi copiii cuvintele acelea erau
un fel de formul\ magic\, un Sesam, deschide-te! al paradisului
ru[inos `n care-i t`ra voluptatea. Boris ì spunea pergamentului:
talismanul meu. Am `nt`mpinat destule greut\]i p`n\ l-am convins
s\ mi-l arate, dar mi-a fost [i mai greu s\-l fac s\ renun]e la el (era pe
171
la `nceputul [ederii noastre aici), c\ci `nc\ mai demult s-a dezb\rat de
relele lui obiceiuri. N\d\jduiam c\ `mpreun\ cu talismanul vor
disp\rea [i ticurile, [i maniile de care sufer\. Dar se crampona de
pergament, a[a cum [i boala se ag\]a de el ca de un ultim refugiu.
Spune]i c\ totu[i s-a l\sat de obiceiurile lui...
Boala nervoas\ n-a `nceput dec`t dup\ aceea. S-a n\scut, f\r\
`ndoial\, din constr`ngerea pe care Boris a trebuit s-o exercite
asupra lui `nsu[i pentru a se l\sa de ele. De la el am aflat c\ mama
sa l-a surprins odat\ tocmai c`nd f\cea magie, cum spune el. De
ce nu mi-a vorbit niciodat\ despre asta?... Din pudoare?...
{i, desigur, pentru c\ `l [tia vindecat.
E absurd... [i tocmai din pricina asta am b`jbìt at`ta vreme.
V-am spus c\ `l credeam pe Boris cu des\v`r[ire pur.
Mi-a]i spus c\ tocmai asta v\ punea `n `ncurc\tur\.
Dar spune]i [i dumneavoastr\ dac\ nu aveam dreptate!...
Mama ar fi trebuit s\ m\ previn\. Boris ar fi fost acum vindecat
dac\ a[ fi cunoscut mai din timp situa]ia.
Spunea]i c\ aceste tulbur\ri n-au `nceput dec`t dup\ ce...
Spun c\ s-au n\scut dintr-un protest. ~mi imaginez c\ maic\-sa
l-a certat, l-a implorat, l-a dojenit. A survenit moartea tat\lui. Boris
[i-a b\gat `n cap c\ practicile sale secrete, despre care i s-a spus c\
s`nt un mare p\cat, [i-au primit pedeapsa; s-a considerat r\spunz\tor
de moartea tat\lui; s-a crezut un criminal os`ndit la muncile iadului.
I s-a f\cut fric\; [i atunci, ca un animal h\ituit, organismul lui debil
a inventat fel [i fel de subterfugii prin care se isp\[e[te os`nda lui
intim\ [i care, `ntr-un anume fel, s`nt tot at`tea m\rturisiri.
Dac\ v\ `n]eleg bine, dumneavoastr\ considera]i c\ pentru Boris
ar fi fost mai bine s\ fi continuat `n lini[te practicarea magiei.
Cred c\ pentru a-l vindeca nu trebuia speriat. Schimbarea felului
de via]\, care s-a produs dup\ moartea tat\lui s\u, ar fi fost indiscutabil
de ajuns ca s\-l distrag\ de la acel obicei, iar plecarea din Var[ovia l-ar
fi sustras de sub influen]a prietenului s\u. Cu sperietura nu ob]ii nimic
bun. C`nd am aflat despre ce e vorba [i am discutat cu el despre toate,
revenind asupra faptelor din trecut, l-am f\cut s\ se simt\ ru[inat
pentru c\ preferase ni[te bunuri imaginare `n locul bunurilor reale,
care, i-am spus eu, s`nt recompensa unui efort. Departe de a c\uta s\-i
ponegresc viciul, i l-am prezentat doar ca o form\ de lene; [i cred c\
`ntr-adev\r a[a este; forma cea mai subtil\, cea mai perfid\.
172
9/3/04
12:55 AM
Page 172
ANDR GIDE
La aceste cuvinte, mi-am amintit de c`teva r`nduri ale lui

La Rochefoucauld, pe care m-am g`ndit s\ i le ar\t [i ei; cu toate c\
a[ fi putut s\ i le citez din memorie, m-am dus dup\ c\rticica de
Maxime, f\r\ de care nu c\l\toresc niciodat\. I-am citit:
Dintre toate pasiunile, cea mai pu]in cunoscut\ nou\ `n[ine este
lenea; e cea mai `nfocat\ [i cea mai d\un\toare dintre toate, de[i violen]a
nu i se face sim]it\, iar relele ce le pricinuie[te s`nt foarte ascunse... Tihna
leneviei este o `nc`ntare secret\ a sufletului care p\r\se[te dintr-o dat\ cele
mai arz\toare st\ruin]e [i cele mai `nd\r\tnice hot\r`ri. Pentru a v\ putea
face o p\rere real\ despre aceast\ pasiune, trebuie spus c\ lenea e un fel de
beatitudine a sufletului, pe care `l consoleaz\ de tot ce acesta pierde [i
c\ruia ì ]ine loc de orice alt bun.
Pretinde]i c\ La Rochefoucauld, scriind aceste r`nduri, ar fi vrut

s\ insinueze ceea ce spuneam noi? m\ `ntreb\ atunci Sophroniska.
S-ar putea; dar nu cred. Autorii no[tri clasici se `mbog\]esc cu
toate interpret\rile pe care le `ng\duie. Precizia lor este cu at`t mai
admirabil\, cu c`t ea nu se pretinde a fi exclusiv\.
I-am cerut s\-mi arate faimosul talisman al lui Boris. Mi-a spus
c\ nu-l mai are, c\ l-ar fi dat cuiva care se interesa de Boris [i i-l
ceruse ca amintire.
Un anume domn Strouvilhou, pe care l-am `nt`lnit aici cu
pu]in timp `nainte de venirea dumneavoastr\.
I-am spus c\ am v\zut acest nume `n registrul hotelului; c\, pe
vremuri, am cunoscut [i eu un Strouvilhou [i c\ a[ fi curios s\ [tiu
dac\ e acela[i. Dup\ ce mi l-a descris, nu mai `nc\pea nici o
`ndoial\; numai c\ n-a reu[it s\-mi spun\ despre el nimic care mi-ar
fi putut satisface curiozitatea. Am aflat doar c\ era foarte amabil,
foarte `ndatoritor, c\ i s-a p\rut foarte inteligent, dar [i cam lene[,
dac\ pot folosi acest cuv`nt, a ad\ugat ea, r`z`nd. La r`ndul meu,
i-am povestit ce [tiam despre Strouvilhou [i astfel am ajuns s\-i
vorbesc [i despre pensionul `n care ne `nt`lniser\m, despre p\rin]ii
Laurei (care, de asemenea, i-a f\cut confiden]e), despre b\tr`nul
La Prouse, `n sf`r[it, de leg\turile de rudenie dintre el [i micu]ul Boris
[i de promisiunea ce i-o f\cusem c`nd ne-am desp\r]it de a-i aduce
copilul. Cum Sophroniska `mi spusese mai `nainte c\, dup\ p\rerea ei,
n-ar fi de dorit ca Boris s\ locuiasc\ `n continuare `mpreun\ cu
173
mama sa: De ce nu l-a]i da la pensionul familiei Azas? am `ntrebat. Suger`nd acest lucru, m\ g`ndeam `n special la imensa bucurie
a bunicului de a-l [ti pe Boris foarte aproape de el, `n seama unor
prieteni [i `ntr-un loc `n care l-ar fi putut vedea c`nd ar fi voit; dar
nu pot s\ cred nici c\ micu]ul, la r`ndul s\u, nu s-ar fi sim]it bine
acolo. Sophroniska mi-a spus c\ va mai reflecta asupra propunerii
mele; de fapt, e foarte interesat\ de cele aflate de la mine.
Sophroniska repet\ c\ micul Boris e vindecat; aceast\ cur\
trebuie coroborat\ cu metoda ei. Nu vreau, fire[te, s-o contrazic;
[i recunosc c\ ticurile, gesturile-remu[care, reticen]ele de limbaj
aproape au disp\rut; mi se pare `ns\ c\ boala s-a refugiat, pur [i
simplu, `ntr-o regiune mai profund\ a fiin]ei, parc\ pentru a sc\pa
de privirea inchizitorial\ a medicului, [i c\ acum e atins chiar
sufletul. La fel cum onanismului ì succedaser\ st\rile nervoase,
acestea cedeaz\ acum `n fa]a nu [tiu c\rei transe invizibile. Este
adev\rat c\ Sophroniska este nelini[tit\ v\z`ndu-l pe Boris cum
se ]ine mereu de Bronja, cuprins de un fel de misticism pueril;
e prea inteligent\ pentru a nu `n]elege c\ aceast\ nou\ beatitudine
a sufletului pe care Boris o caut\ acum nu e prea deosebit\, `n
ultim\ instan]\, de cealalt\, cea ini]ial\, provocat\ de el `nsu[i prin
artificiu, [i c\ dac\ nu e mai rea, mai d\un\toare pentru organism,
`l abate nu mai pu]in dec`t prima de la efort [i realizare. Dar c`nd ì
vorbesc despre aceste lucruri ea `mi r\spunde c\ anumite construc]ii suflete[ti, cum s`nt cele ale lui Boris [i Bronja, nu se pot
dispensa de un aliment himeric, iar dac\ acesta le-ar fi luat, Bronja
s-ar pr\bu[i `n disperare, iar Boris `ntr-un materialism vulgar; `n
plus, crede c\ nu are dreptul de a distruge convingerile acestor
copii [i, cu toate c\ socote[te mincinoas\ credin]a lor, vede `n ea o
sublimare a unor instincte primare, un postulat superior, un imbold,
un mijloc de protec]ie sau mai [tiu eu ce... F\r\ s\ fie de acord cu
dogmele biserice[ti, e convins\ de eficacitatea credin]ei. Poveste[te
cu emo]ie de evlavia celor doi copii care citesc `mpreun\ Apocalipsa [i se exalteaz\, vorbesc cu `ngerii, `[i `nve[m`nteaz\ sufletele `n
giulgiuri albe. Ca toate femeile, e plin\ de contradic]ii. Dar avea
dreptate: e cert c\ nu s`nt mistic... nici lene[. Contez mult pe atmosfera pensionului Azas [i a Parisului pentru a face din Boris un
copil muncitor; `n sf`r[it, pentru a-l vindeca de c\utarea bunurilor
174
9/3/04
12:55 AM
Page 174
ANDR GIDE
imaginare. Acolo e salvarea lui. Sophroniska nu respinge, cred,

ideea de a mi-l `ncredin]a. Dar `l va `nso]i, f\r\ `ndoial\, la Paris,
dorind s\ vad\ ea `ns\[i condi]iile de la pension [i, `n felul acesta, o
va lini[ti pe mama lui, al c\rei asentiment se va str\dui s\-l ob]in\.
VI
OLIVIER C|TRE BERNARD
Exist\ anumite defecte care, bine folosite, str\lucesc
mai puternic dec`t virtutea `ns\[i.
LA ROCHEFOUCAULD
B\tr`ne,
S\-]i spun, `n primul r`nd, c\ mi-am luat bacalaureatul. Dar
asta n-are importan]\. Mi s-a oferit o ocazie unic\ de a c\l\tori.
~nc\ mai [ov\iam; dar, dup\ ce ]i-am citit scrisoarea, am t\b\r`t pe
ea. La `nceput, din partea mamei, o u[oar\ rezisten]\, `nl\turat\
`ns\ foarte repede de Vincent, care s-a ar\tat de o amabilitate nesperat\ (din partea lui). Nu pot s\ cred c\ `n circumstan]ele la care
face aluzie scrisoarea ta s-a purtat ca un b\d\ran. Noi, la v`rsta
noastr\, avem o sup\r\toare tendin]\ de a-i judeca prea sever pe
oameni [i de a-i condamna f\r\ drept de apel. Multe fapte ni se par
reprobabile, odioase chiar, numai pentru c\ nu le cunoa[tem suficient motivele. Vincent nu a... Dar asta ar fi o poveste lung\, iar eu
am prea multe lucruri s\-]i spun.
Afl\ c\ acela care-]i scrie este redactorul-[ef al noii reviste Avangarda. Dup\ ce am stat o vreme [i am chibzuit, am acceptat s\-mi
asum aceast\ func]ie, de care contele Robert de Passavant m\ consider\ demn. El e cel care comanditeaz\ revista, dar nu prea ]ine s\
se [tie acest lucru [i pe copert\ va figura numai numele meu. Vom
`ncepe s\ ap\rem `n noiembrie; `ncearc\ s\-mi trimi]i ceva pentru
primul num\r; a[ fi dezolat dac\ numele t\u n-ar str\luci al\turi de
al meu `n primul sumar. Passavant ar vrea ca `n primul num\r s\

apar\ numai lucruri foarte `ndr\zne]e [i descuiate, fiindc\ dup\
p\rerea lui cel mai ucig\tor repro[ ce amenin]\ o t`n\r\ revist\ este
excesul de pudoare; s`nt `ntru totul de acord cu el. Discut\m mult
pe aceast\ tem\. Mi-a cerut s\ scriu `n acest sens [i mi-a furnizat
subiectul destul de `ndr\zne] al unei scurte nuvele; s`nt oarecum `n
`ncurc\tur\ din cauza mamei, pe care nuvela ar risca s-o nec\jeasc\; at`ta pagub\! Fiindc\, a[a cum spune Passavant: cu c`t e[ti
mai t`n\r, cu at`t scandalul e mai pu]in compromi]\tor.
~]i scriu din Vizzavone, care e un c\tun ag\]at pe coasta unuia
dintre cei mai `nal]i mun]i ai Corsicii, `nfundat `ntr-o p\dure deas\.
Hotelul `n care locuim e destul de departe de sat [i e folosit de
turi[ti ca punct de plecare `n excursii. S`ntem aici numai de c`teva
zile. La `nceput, ne-am instalat `ntr-un han, nu departe de admirabilul golf Porto, cu des\v`r[ire pustiu, unde coboram s\ ne sc\ld\m
diminea]a [i unde po]i sta toat\ ziua `n pielea goal\. Era minunat,
dar prea cald, [i ne-am dus `n mun]i.
Passavant e un `nc`nt\tor partener de vacan]\; nu ]ine mor]i[ la
titlul lui; vrea s\-i spun Robert; iar el `mi zice: Olive. Spune [i tu
dac\ nu e fermec\tor. Face tot ce-i st\ `n putin]\ ca s\-i uit v`rsta, [i
te asigur c\ reu[e[te. Mama era pu]in speriat\ c`nd se g`ndea c\ plec
cu el, fiindc\ abia `l cunoa[te. Eu [ov\iam, de team\ s\ n-o sup\r.
~nainte de scrisoarea ta, aproape c\ renun]asem. Vincent a convins-o,
iar scrisoarea ta mi-a dat brusc curaj. Ne-am petrecut ultimele zile
`nainte de plecare alerg`nd prin magazine. Passavant e at`t de generos, `nc`t voia s\-mi ofere de toate, iar eu trebuia s\-l opresc. Dar el
g\sea c\ bietele mele ]oale s`nt `ngrozitoare; c\m\[i, cravate, [osete,
nimic din ce aveam nu-i pl\cea; repeta c\, dac\ urmeaz\ s\ tr\iesc o
vreme cu el, ar suferi prea mult v\z`ndu-m\ c\ nu s`nt `mbr\cat cum
trebuie adic\: a[a cum ì place lui. Fire[te c\ toate cump\r\turile le
trimitea acas\ la el, de team\ s\ n-o `ngrijoreze pe mama. El `nsu[i e
de o elegan]\ rafinat\, dar mai cu seam\ are foarte mult bun-gust, [i
multe lucruri care `nainte mi se p\reau suportabile mi-au devenit ast\zi
odioase. Nici nu-]i po]i `nchipui c`t de amuzant se poart\ cu furnizorii. E extraordinar de spiritual! A[ vrea s\-]i faci [i tu o idee `n privin]a asta: eram am`ndoi la Brentano, unde `[i d\duse stiloul la reparat.
~n spatele lui era un uria[ de englez, care voia s\ treac\ peste r`nd [i
175
176
9/3/04
12:55 AM
Page 176
ANDR GIDE
care, pentru c\ Robert l-a `mbr`ncit pu]in, a `nceput s\ bodog\neasc\
nu [tiu ce la adresa lui; Robert s-a `ntors spre el foarte calm:
Nu v\ osteni]i! Nu `n]eleg engleza.
Cel\lalt, furios, relu\ `n cea mai corect\ francez\:
Ar trebui s\ o [ti]i, domnule!
Atunci Robert, z`mbind foarte politicos:
Vede]i [i dumneavoastr\ c\ nu merit\ oboseala.
Englezul fierbea, dar n-a mai [tiut ce s\-i r\spund\. A fost o
scen\ foarte haioas\.
Sau alt\ dat\ eram la Olympia. ~n antract, ne plimbam `n holul
prin care se f`]ìau o gr\mad\ de t`rfe. Dou\ dintre astea, de cel mai
jalnic aspect, l-au ag\]at:
Pl\te[ti o halb\, scumpule?
Ne-am a[ezat cu ele la o mas\:
B\iete! C`te o halb\ pentru doamne.
{i pentru domnii?
Noi?... Oh, noi o s\ bem [ampanie, a spus el cu indiferen]\.
A comandat o butelie de Mot, pe care am lins-o `n doi. Dac\ ai fi
v\zut mutrele bietelor fete!... Cred c\ ì repugn\ t`rfele. Mi-a m\rturisit c\ n-a intrat niciodat\ `ntr-un bordel [i mi-a dat de `n]eles c\ ar
fi foarte sup\rat pe mine dac\ eu m-a[ duce `ntr-un asemenea loc.
Vezi [i tu c\ e un om foarte curat, `n ciuda aerelor [i vorbelor lui
cinice ca de pild\, c`nd zicea c\ `n timpul c\l\toriilor sale dac\
`ntr-o zi nu a `nt`lnit before lunch1 m\car cinci persoane cu care ar
dori s\ se culce `nseamn\ c\ a avut o zi mohor`t\. Trebuie s\-]i
spun, `n parantez\, c\ n-am re`nceput... `n]elegi tu.
Are el un fel de a te moraliza care e c`t se poate de amuzant [i
de original. Mai zilele trecute mi-a spus:
Vezi tu, dragul meu, important `n via]\ este s\ nu te la[i t`r`t.
Un lucru atrage dup\ sine un altul [i-apoi nu mai [tii unde ajungi.
A[a, bun\oar\, am cunoscut un t`n\r foarte cumsecade, care urma
s\ se `nsoare cu fiica buc\t\resei mele. ~ntr-o noapte, intr\ din
`nt`mplare la un bijutier. L-a omor`t. Dup\ asta, a furat. Apoi, a `nceput s\ `n[ele. Vezi deci unde po]i ajunge dac\ te la[i t`r`t. Ultima
oar\ c`nd l-am v\zut, devenise mincinos. Fii atent! {i e tot timpul
a[a. Inutil s\-]i mai spun c\ nu m\ plictisesc deloc. Am plecat
1 ~nainte de pr`nz (engl.).
177
am`ndoi cu inten]ia de a munci mult, dar p`n\ acum n-am f\cut altceva dec`t s\ ne sc\ld\m, s\ ne pr\jim la soare [i s\ p\l\vr\gim. ~n
toate problemele are opinii [i idei extrem de originale. ~l `mboldesc
pe c`t pot s\ scrie anumite teorii pe care mi le-a expus [i care s`nt cu
des\v`r[ire noi, asupra animalelor marine din ad`ncuri [i despre ceea
ce el nume[te luminile personale, care le permite s\ se lipseasc\
de lumina soarelui, iar el le asimileaz\ cu starea de gra]ie sau cu
revela]ia. Expuse `n c`teva cuvinte, cum fac eu, nu spun prea mare
lucru, dar te asigur c\ atunci c`nd vorbe[te el totul devine interesant
ca un roman. ~n general, nu se [tie c\ e foarte preg\tit `n materie de
istorie natural\; dar dintr-un anume fel de cochet\rie `[i ascunde
cuno[tin]ele. {i le nume[te bijuteriile lui secrete. El spune c\ numai
parveni]ilor le place s\-[i etaleze `n fa]a altora podoabele, [i mai cu
seam\ atunci c`nd s`nt false.
{tie extraordinar de bine s\ se serveasc\ de idei, de imagini, de
oameni, de lucruri; adic\ [tie s\ profite de toate. Spune c\ marea
art\ de a tr\i `nseamn\ nu at`t s\ te bucuri de via]\, c`t s\ `nve]i s\
tragi din ea toate foloasele.
Am scris c`teva versuri, dar nu s`nt destul de mul]umit de ele,
ca s\ ]i le trimit.
La revedere, b\tr`ne! Ne vedem `n octombrie. M\ vei g\si [i pe
mine schimbat. C`[tig zi de zi tot mai mult\ `ncredere `n mine. M\
bucur c\ te [tiu `n Elve]ia, dar, precum vezi, n-am de ce s\ te invidiez.
Olivier
Bernard ì d\du scrisoarea lui douard, care o citi f\r\ s\-[i

tr\deze sentimentele st`rnite de aceast\ lectur\. Tot ceea ce Olivier
povestea cu at`ta admira]ie despre Robert `l indigna [i, `n cele din
urm\, `l f\cu s\-l urasc\. ~l afecta mai cu seam\ faptul c\ nu era
nici m\car pomenit `n aceast\ scrisoare [i c\ Olivier p\rea s\-l fi
uitat. F\cu zadarnice eforturi s\ descifreze cele trei r`nduri scrise `n
post-scriptum, dar t\iate cu o linie groas\, [i care sunau astfel:
Spune-i unchiului E. c\ m\ g`ndesc ne`ncetat la el; nu-l pot
ierta pentru c\ mi-a `ntors spatele; fapt pentru care m\ simt r\nit de
moarte `n ad`ncul inimii.
Erau singurele r`nduri sincere din aceast\ scrisoare ostentativ
l\ud\roas\, pe care de la un cap\t la altul i-o dictase m`nia. Olivier
le [tersese.
178
9/3/04
12:55 AM
Page 178
ANDR GIDE
douard ì restitui lui Bernard `ngrozitoarea scrisoare, f\r\ s\

scoat\ un cuv`nt; f\r\ s\ scoat\ un cuv`nt, Bernard o lu\. Am mai
spus c\ ei `ntre ei nu vorbeau prea mult; un fel de constr`ngere ciudat\, inexplicabil\ ì ap\sa de `ndat\ ce se g\seau singuri. (Nu-mi
place cuv`ntul inexplicabil\ [i nu-l scriu aici dec`t din lipsa
provizorie a altui termen.) Dar `n aceast\ sear\, retra[i `n camera
lor, cu un mare efort [i cu vocea pu]in g`tuit\, Bernard `ntreb\:
V-a ar\tat Laura scrisoarea pe care a primit-o de la Douviers?
Nu m-am `ndoit o clip\ c\ Douviers va privi situa]ia a[a
cum o prive[te, spuse douard v`r`ndu-se `n pat. E un om foarte cumsecade. Va adora acest copil, s`nt sigur. Iar micu]ul va fi, indiscutabil, mai bine cl\dit dec`t dac\ ar fi fost al lui. Pentru c\ nu pare
un tip prea solid.
Bernard o iubea prea mult pe Laura pentru a nu fi [ocat de
indiferen]a lui douard. Totu[i, nu l\s\ s\ se vad\ nimic.
Ce s\ mai vorbim, spuse douard sting`ndu-[i lum`narea, s`nt
bucuros c\ v\d termin`ndu-se cu bine aceast\ poveste, care p\rea
s\ nu mai aib\ alt\ ie[ire dec`t disperarea. I se poate `nt`mpla oricui
s\ fac\ un pas gre[it. Important e s\ nu se `nc\p\]`neze...
Evident, spuse Bernard, pentru a eluda discu]ia.
Trebuie s\-]i m\rturisesc, Bernard, c\ mi-e team\ s\ nu fi
f\cut [i eu unul, cu dumneata...
Un pas gre[it?
Chiar a[a. ~n ciuda afec]iunii ce ]i-o port, m-am convins de
c`teva zile c\ noi doi nu ne putem `n]elege [i c\... (ezit\ o clip\,
c\ut`ndu-[i cuvintele) st`nd prea mult timp `n preajma mea, ai putea
ajunge `ntr-un impas.
P`n\ ce douard nu apuc\ s\ vorbeasc\, Bernard g`ndise la fel,
dar e cert c\ douard n-ar fi putut spune ceva mai potrivit pentru a-l
face pe Bernard s\-[i schimbe p\rerea. Incitat de instinctul contrazicerii, acesta protest\:
Nu m\ cunoa[te]i destul de bine [i nici eu nu m\ cunosc suficient. Nu m-a]i pus la `ncercare. Dac\ n-ave]i s\-mi repro[a]i
nimic, v-a[ putea oare cere s\ mai a[tepta]i pu]in? Admit c\ nu
sem\n\m deloc; dar consideram c\ e chiar mai bine pentru fiecare
s\ nu ne asem\n\m prea mult. Cred c\, dac\ ar fi s\ v\ ajut cu
ceva, a[ putea-o face tocmai prin ceea ce m\ deosebe[te de dumneavoastr\ [i prin ceva nou pe care vi l-a[ putea aduce. Dac\ m\
179
`n[el, m-a]i putea preveni din timp. Nu s`nt omul care s\ se

pl`ng\ sau s\ fac\ repro[uri. A[a c\ iat\ ce v\ propun, de[i poate
e stupid... Din c`te am `n]eles, micu]ul Boris urmeaz\ s\ fie dat
la pensionul Vedel-Azas. Sophroniska mi-a `mp\rt\[it teama ei c\
b\iatul ar putea s\ se simt\ acolo cam stingher. Or, dac\ m-a[ prezenta la pension cu o recomandare din partea Laurei, nu crede]i c\
a[ putea primi o slujb\ de supraveghetor, de pedagog sau mai [tiu
eu ce? Oricum, trebuie s\-mi c`[tig existen]a. Iar pentru ce-a[ face
acolo n-a[ cere mare lucru; masa [i locuin]a mi-ar ajunge... Sophroniska a dovedit c\ are `ncredere `n mine, iar cu Boris m\ `n]eleg
bine. L-a[ ocroti, l-a[ ajuta, m-a[ face preceptorul [i prietenul lui;
r\m`n`nd totu[i la dispozi]ia dumneavoastr\, lucr`nd pentru dumneavoastr\, `n timpul ce-mi va r\m`ne liber, [i r\spunz`nd la orice
chemare. Ce p\rere ave]i despre asta?
{i pentru ca asta s\ aib\ mai mult\ greutate, ad\ug\:
De dou\ zile m\ tot g`ndesc la o asemenea posibilitate.
Ceea ce nu era adev\rat. Dac\ n-ar fi inventat pe loc acest frumos proiect, i-ar fi vorbit Laurei despre el. Adev\rat era `ns\, f\r\
ca el s\ spun\, c\ de c`nd l\sase discre]ia la o parte [i citise jurnalul lui douard [i de c`nd o `nt`lnise pe Laura, se g`ndea adesea
la pensionul Vedel; voia s\-l cunoasc\ pe Armand, acest prieten al
lui Olivier, despre care Olivier nu-i vorbise niciodat\; voia, mai
ales, s-o cunoasc\ pe Sarah, sora cea mic\; curiozitatea lui r\m`nea `ns\ tainic\; [i nici lui `nsu[i nu [i-o m\rturisea, ca s-o
menajeze pe Laura.
douard nu-i r\spunse nimic; de[i proiectul nu-i displ\cea din
moment ce-i asigura lui Bernard o locuin]\. Nu prea ]inea s\-l
g\zduiasc\ la el. Bernard sufl\ `n lum`nare [i relu\:
S\ nu crede]i c\ n-am `n]eles nimic din ce povesti]i `n cartea
dumneavoastr\ `n privin]a conflictului care v\ `nchipui]i c\ exist\
`ntre realitatea brut\ [i...
Nu-mi `nchipui, `l `ntrerupse douard; exist\.
Cu at`t mai mult, n-ar fi util s\ v\ g\sesc c`teva fapte care
v-ar permite s\ lupta]i `mpotriva lui? Le-a[ c\uta eu `n locul dumneavoastr\.
douard nu era sigur c\ cel\lalt nu-[i bate pu]in joc de el. Adev\rul
e c\ se sim]ea umilit de Bernard. Acesta se exprima prea bine...
O s\ ne mai g`ndim la asta, spuse douard.
180
9/3/04
12:55 AM
Page 180
ANDR GIDE
Trecu o bun\ bucat\ de vreme. Bernard se str\duia zadarnic s\

doarm\. Era fr\m`ntat de scrisoarea lui Olivier. ~n cele din urm\ nu
se mai putu st\p`ni [i, auzindu-l pe douard cum se tot r\suce[te `n
pat, [opti:
Dac\ tot nu dormi]i, a[ vrea s\ v\ mai `ntreb ce p\rere ave]i
despre contele de Passavant?
Ei dr\cie, doar `]i dai seama, spuse douard. {i dup\ o clip\:
Dar dumneata?
Eu, spuse Bernard cu `nver[unare... l-a[ ucide.
VII
C\l\torul ajuns `n v`rful dealului se a[az\ [i prive[te `n fa]a lui,
`nainte de a-[i continua calea, care acum coboar\; caut\ s\ afle
unde-l va duce acest drum `ntortocheat pe care a apucat-o, ce-i pare
c\ se pierde `n `ntuneric [i, pentru c\ se las\ seara, `n noapte. La fel
[i autorul neprev\z\tor se opre[te o clip\, ca s\-[i mai trag\ sufletul, [i se `ntreab\ cu `ngrijorare `ncotro `l va duce povestirea sa.
Mi-e team\ c\ `ncredin]`ndu-l pe micu]ul Boris familiei Azas,
douard comite o impruden]\. Cum `ns\ ar putea fi `mpiedicat?
Fiecare fiin]\ ac]ioneaz\ dup\ propriile legi, iar cele ale lui douard
`l oblig\ s\ experimenteze ne`ncetat. F\r\ `ndoial\ c\ are o inim\
bun\, dar adesea a[ prefera, pentru lini[tea aproapelui, s\-l v\d ac]ion`nd din interes; c\ci de cele mai multe ori generozitatea care-l
anim\ nu-i dec`t tovar\[a unei curiozit\]i ce ar putea deveni crud\.
Cunoa[te pensionul Azas; [tie c`t de infectat e aerul ce se respir\
acolo sub acoper\m`ntul sufocant al moralei [i religiei. ~l cunoa[te
pe Boris, [tie c`t de delicat [i de fragil este. Ar trebui s\ prevad\ la
ce `ncerc\ri `l expune. Dar nu accept\ s\ ia `n considerare dec`t
protec]ia, t\ria moral\ [i sprijinul pe care precara puritate a copilului pot s\ le g\seasc\ `n austeritatea b\tr`nului Azas. La ce sofisme
`[i pleac\ urechea? Desigur c\ diavolul i le [opte[te, fiindc\, dac-ar
veni din partea altcuiva, nu le-ar asculta.
douard m-a scos de mai multe ori din s\rite (c`nd a vorbit
despre Douviers, de pild\), ba chiar m-a indignat; sper c\ n-am
181
l\sat s\ se vad\ prea deschis acest lucru; dar acum pot s-o spun pe
[leau. Felul lui de a se purta cu Laura, at`t de generos uneori, mi s-a
p\rut adesea revolt\tor.
Ceea ce nu-mi place la douard s`nt motiva]iile ce le d\ actelor
sale. De ce `ncearc\ s\ se conving\ de faptul c\ acum conspir\ pentru binele lui Boris? C\-i min]i pe al]ii, treac\-mearg\, dar s\ te
min]i pe tine `nsu]i! Torentul care `neac\ un copil ì ast`mp\r\ oare
setea?... Nu neg c\ ar exista pe lumea asta ac]iuni nobile, generoase
[i chiar dezinteresate; spun doar c\ `nd\r\tul unui motiv frumos
se ascunde adesea un diavol abil, care [tie s\ trag\ foloase tocmai
din ceea ce noi credem c\ i-am smuls din gheare.
S\ profit\m de vara care ne-a `mpr\[tiat personajele, pentru a le
examina pe `ndelete. De aceea [i s`ntem `n acel punct median al
povestirii noastre, `n care ritmul i se `ncetine[te [i pare s\ ia un nou
av`nt, pentru ca `n cur`nd s\-[i precipite cursul. Bernard e f\r\ discu]ie prea t`n\r, ca s\ poat\ prelua conducerea unei intrigi. Face tot
ce poate pentru a-l ap\ra pe Boris; va putea, cel mult, s\-l observe.
Am v\zut cum s-a schimbat Bernard; anumite pasiuni `l vor putea
modifica [i mai mult. Reg\sesc `ntr-un carnet c`teva fraze unde am
notat ce g`ndeam despre el mai `nainte:
Ar fi trebuit s\ fiu mai circumspect fa]\ de un gest at`t de excesiv cum e cel al lui Bernard la `nceputul povestirii. Mi se p\rea,
judec`nd dup\ starea lui ulterioar\, c\ parc\ [i-a epuizat toate rezervele de anarhie, care desigur c\ ar fi fost `ntre]inute dac\ ar fi
continuat s\ vegheze, a[a cum se cuvine, `n atmosfera opresiv\
a familiei sale. Fiindc\, ulterior, s-a comportat ca [i cum ar fi
reac]ionat [i ar fi protestat `mpotriva acestui gest. Obi[nuin]a lui de
a fi mereu revoltat [i mereu `n opozi]ie `l `mpinge acum s\ se
revolte chiar contra revoltei sale. Desigur, nu-i un erou care s\ m\
fi dezam\git mai mult dec`t al]ii, c\ci poate nici nu face parte din
cei `n care s\-mi fi pus prea mari speran]e. Poate c\ prea devreme a
`nceput s\ ac]ioneze de capul lui.
Aceste considera]ii `ns\, nu-mi mai par acum prea juste. Cred
c\ `nc\ mai trebuie s\-i acord credit. E animat de mult\ generozitate. Simt `n el b\rb\]ie [i for]\; e capabil `nc\ s\ se mai revolte.
~ntru c`tva ì cam place s\ se asculte vorbind; asta [i pentru c\ vorbe[te bine. Eu `ns\ nu m\ prea `ncred `n sentimentele care s`nt exprimate cu prea mult\ u[urin]\. E un foarte bun elev, dar sentimentele
182
9/3/04
12:55 AM
Page 182
ANDR GIDE
noi nu se las\ de bun\voie turnate `n [abloane. Un dram de inventivitate l-ar obliga s\ se b`lbìe. A citit prea mult, prea mult a re]inut
[i a `nv\]at mult mai mult din c\r]i dec`t din via]\.
Nu m\ pot `mp\ca defel cu comportarea lui capricioas\ care l-a
determinat s\ ia locul lui Olivier al\turi de douard. Evenimentele
au luat o `ntors\tur\ nepl\cut\. De fapt, Olivier `l iubea pe douard.
Iar acesta cu c`t\ grij\ l-ar fi ajutat s\ se maturizeze! Cu ce afectuos
respect l-ar fi `ndrumat, sprijinit, condus `nspre el `nsu[i! Passavant
o s\-l strice, e sigur. Nimic nu e mai periculos pentru el dec`t
aceast\ abil\ `ncercuire f\r\ scrupule. Speram c\ Olivier va [ti s\ se
apere mai bine de ea; dar e slab din fire [i sensibil la flaterie. ~[i
pierde capul din nimic. ~n plus, am avut impresia, judec`nd dup\
unele accente din scrisoarea lui c\tre Bernard, c\ e [i pu]in vanitos.
Senzualitatea, m`nia, vanitatea, ce influen]e pot exercita asupra lui!
C`nd douard `l va re`nt`lni, mi-e team\ c\ va fi prea t`rziu. Dar e
`nc\ t`n\r [i avem tot dreptul s\ n\d\jduim.
Passavant... mai bine s\ nu vorbim de el, nu-i a[a? Nimic nu e
mai nefast [i `n acela[i timp mai elogiat dec`t un b\rbat de felul lui,
poate doar femei ce se aseam\n\ cu Lady Griffith. M\rturisesc c\,
la `nceput, o priveam cu un oarecare respect. Dar mi-am recunoscut
repede gre[eala. Astfel de personaje s`nt croite dintr-o stof\ inconsistent\. America export\ multe de teapa ei, dar nu e singura care le
produce. Avere, inteligen]\, frumuse]e, s-ar p\rea c\ au totul, `n
afar\ de suflet. F\r\ `ndoial\ c\ Vincent se va convinge `n cur`nd
de acest lucru. C\ci ele nu simt st\ruind asupra lor nici un trecut,
nici o constr`ngere; n-au lege, n-au st\p`n, n-au scrupule; libere [i
spontane, `l duc la exasperare pe romancier, deoarece nu ob]ine
de la ele dec`t reac]ii f\r\ valoare. Sper s\ n-o mai v\d pe Lady
Griffith mult\ vreme de-aici `nainte. Regret c\ ni l-a acaparat pe
Vincent, care m\ interesa mai mult, dar care se banalizeaz\ `n compania ei; ea-l duce de nas, [i caracterul lui nu va mai fi at`t de
col]os. P\cat: c\ci asprimile-i erau destul de frumoase.
Dac\ mi se va mai `nt`mpla vreodat\ s\ n\scocesc o povestire,
n-o s-o mai populez dec`t cu caractere c\lite, pe care via]a `n loc
s\ le toceasc\ le ascute... Laura, Douviers, La Prouse, Azas... ce
s\ fac cu to]i oamenii ace[tia? Eu nu i-am c\utat; i-am g\sit `n drumul meu, urm\rindu-i pe Bernard [i pe Olivier. Cu at`t mai r\u
pentru mine! De acum `nainte le s`nt `ndatorat.
PARTEA A TREIA
9/3/04
12:55 AM
Page 184
PARIS
C`nd vom mai avea `nc\ vreo c`teva noi [i bune monografii regionale atunci, dar numai atunci, grup`ndu-le datele, compar`ndu-le [i confrunt`ndu-le minu]ios,
se va putea relua chestiunea de ansamblu, `ndrum`nd-o
spre un pas nou [i decisiv. Proced`nd altfel ar `nsemna
s\ plec\m, `narma]i cu dou\-trei idei simple [i grosolane, `ntr-un fel de excursie f\cut\ `n fug\. Ar `nsemna, `n cele mai multe cazuri, s\ l\s\m la o parte
particularul, individualul, deosebitul adic\, `n definitiv, tot ce e mai interesant.
LUCIEN FEBVRE
P\m`ntul [i evolu]ia uman\
I
~ntoarcerea la Paris nu i-a f\cut nici o pl\cere.
FLAUBERT
Educa]ia sentimental\
Jurnalul lui douard

22 septembrie
Canicul\. Plictis. ~ntors la Paris cu opt zile mai devreme. Graba
m\ va face mereu s\ r\spund mai devreme la chemare. Mai mult
curiozitate dec`t zel; dorin]\ de a anticipa. N-am reu[it niciodat\ s\
m\ `mpac cu setea asta a mea.
186
9/3/04
12:55 AM
Page 186
ANDR GIDE
L-am dus pe Boris la bunicu-s\u. Sophroniska a fost `n ajun

s\-l previn\ [i m-a informat c\ doamna La Prouse s-a internat `ntr-un
azil de b\tr`ni. Uf!
Dup\ ce am sunat, am l\sat copilul singur pe palier, g\sind c\ ar
fi mai discret s\ nu asist la prima lor `nt`lnire; m\ temeam c\ b\tr`nul
m\ va cople[i cu mul]umirile lui. Ulterior, l-am `ntrebat pe copil, dar
n-am putut ob]ine nimic. Sophroniska, pe care am rev\zut-o, mi-a
spus c\ nici fa]\ de ea copilul n-a vrut s\ vorbeasc\. Dup\ o or\, c`nd
s-a dus s\-l ia, a[a cum fusese `n]elegerea, i-a deschis o servitoare;
Sophroniska l-a g\sit pe b\tr`n `n fa]a unei partide de dame; copilul,
`ntr-un col], `n cealalt\ parte a camerei, st\tea bosumflat.
E curios, a spus La Prouse descump\nit; p\rea c\ se distreaz\
[i deodat\ i s-a f\cut lehamite. Mi-e team\ c\ nu prea are r\bdare...
Am f\cut o gre[eal\ l\s`ndu-i singuri prea mult\ vreme.
27 septembrie
~n cursul dimine]ii, l-am `nt`lnit pe Molinier l`ng\ Odon.
Pauline [i Georges nu se `ntorc dec`t poimìne. Fiind singur la Paris
de ieri, Molinier se plictisea probabil la fel ca mine, a[a c\ n-am fost
surprins c\ a p\rut `nc`ntat s\ m\ vad\. Ne-am a[ezat pe o banc\ `n
Luxembourg, a[tept`nd ora dejunului, pe care ne-am `n]eles s\-l
lu\m `mpreun\.
Molinier `mi vorbe[te pe un ton ce vrea s\ par\ glume] [i care
din c`nd `n c`nd e chiar pu]in cam de[\n]at, socotind, f\r\ `ndoial\,
c\ acesta e tonul care place unui artist. O anume preocupare de-a se
ar\ta `nc\ verde.
~n fond, s`nt un tip pasional, mi-a declarat. Am `n]eles ce voia
s\ zic\: un libidinos. Am z`mbit ca atunci c`nd auzi o femeie declar`nd c\ are picioare foarte frumoase; un z`mbet care `nsemna:
Crede-m\ c\ nu m-am `ndoit niciodat\ de asta. P`n\ ast\zi n-am
v\zut din el dec`t magistratul; omul, `n sf`r[it, lep\da toga.
Am a[teptat p`n\ am g\sit o mas\ la Foyot ca s\-i vorbesc de
Olivier; i-am spus c\ aflasem de cur`nd unele lucruri despre el printr-un
coleg de-al lui [i [tiam c\ face o c\l\torie `n Corsica, `mpreun\ cu
contele de Passavant.
Da, e un prieten al lui Vincent care i-a propus s\ plece `mpreun\ cu el. {i cum Olivier [i-a luat bacalaureatul destul de str\lucit,
187
maic\-sa a considerat c\ nu trebuie s\-i refuze aceast\ pl\cere... E un

literat, acest conte de Passavant. Nu se poate s\ nu-l cuno[ti.
Nu i-am ascuns c\ nu-mi place nici omul, nici c\r]ile lui.
~ntre voi, confra]ii, v\ judeca]i uneori cam prea sever, a ripostat
el. M-am str\duit s\ citesc ultimul lui roman de care anumi]i critici fac
mare caz. Nu mi s-a p\rut ceva deosebit, dar [tii c\ eu nu s`nt specialist `n materie... Apoi, fiindc\ `mi exprimasem temerile `n leg\tur\ cu
influen]a pe care Passavant ar putea-o avea asupra lui Olivier:
La drept vorbind, a ad\ugat el cam st`njenit, eu, personal, n-am
aprobat aceast\ c\l\torie. Numai c\ trebuie s\ ]ii seama c\, `ncep`nd
de la o anumit\ v`rst\, copiii `[i iau zborul. E `n firea lucrurilor [i n-ai
ce face. Pauline ar vrea s\-i aib\ tot timpul `n preajma ei. Uneori chiar
ì zic: Prea ì ba]i la cap. Mai las\-i `n pace. C\ tocmai tu le v`ri `n
cap fel [i fel de idei cu at`tea `ntreb\ri... Eu s`nt de p\rere c\ n-ajut\
la nimic s\-i supraveghezi prea mult\ vreme. Important e ca o prim\
educa]ie s\ le insufle c`teva principii s\n\toase. Important e, mai cu
seam\, ca ele s\ g\seasc\ un teren bun. C\ci vezi, dragul meu, ereditatea `nvinge orice. Exist\ indivizi r\i din n\scare, pe care nimic nu-i
poate `ndrepta; cei pe care ì numim: predestina]i. Pe ace[tia-i necesar
s\-i ]ii foarte din scurt. C`nd `ns\ e vorba de caractere bune din na[tere, po]i l\sa frùl pu]in mai liber.
Mi-ai spus totu[i, am continuat eu, c\ Olivier a plecat f\r\
asentimentul dumitale.
Oh! asentimentul meu... asentimentul meu, a spus el cu nasul
`n farfurie, uneori nu se ]ine cont de asentimentul meu. Trebuie s\
`n]elegi c\ `ntr-o c\snicie, [i m\ refer la cele mai unite, nu totdeauna
so]ul hot\r\[te. Dumneata nu e[ti `nsurat [i asta nu te intereseaz\...
Ba iart\-m\, am replicat eu r`z`nd: s`nt romancier.
Atunci ai putut remarca, f\r\ `ndoial\, c\ b\rbatul nu se las\
totdeauna condus de so]ie numai din sl\biciune de caracter.
Exist\, `ntr-adev\r, am recunoscut eu ca s\-l flatez, oameni
foarte fermi [i chiar autoritari, despre care afli c\ `n c\snicie se poart\ ca ni[te mielu[ei.
{i [tii dumneata de unde se trage asta? relu\ el... ~n nou\ din
zece cazuri, so]ul cedeaz\ `n fa]a so]iei pentru c\ se [tie `ntr-un fel
vinovat. O femeie virtuoas\, dragul meu, acapareaz\ toate avantajele. Dac\ numai o clip\ b\rbatul `[i `ncovoaie spinarea, ea i se [i
urc\ `n spate. Ah, prietene, s\rmanii so]i s`nt uneori demni de mil\!
188
9/3/04
12:55 AM
Page 188
ANDR GIDE
C`nd s`ntem tineri, ne dorim so]ii caste, f\r\ s\ [tim c`t ne va costa
virtutea lor.
Cu coatele pe mas\ [i cu b\rbia sprijinit\ `n mìni, m\ uitam
la Molinier. Bietul om nici nu b\nuia c`t de fireasc\ p\rea la el
pozi]ia curbat\ a [irei spin\rii de care se pl`ngea; `[i [tergea
foarte des fruntea de sudoare, m`nca mult, dar nu at`t ca unul care
apreciaz\ rafinamentele artei culinare, c`t, mai degrab\, ca un
nes\tul, [i p\rea s\ aprecieze `n mod deosebit vinul vechi de
Burgundia, pe care `l comandaser\m. Fericit c\ se simte ascultat,
`n]eles [i convins, desigur, c\ e [i aprobat, nu mai contenea cu
m\rturisirile:
~n calitatea mea de magistrat, continu\ el, am cunoscut femei
care `[i acceptau so]ii numai `n sil\, cu dezgust... [i totu[i s`nt indignate c`nd neferici]ii so]i, respin[i, `[i g\sesc o amant\.
Magistratul `ncepuse fraza la trecut; so]ul o termin\ la prezent,
cu o evident\ referin]\ la situa]ia personal\. Ad\ug\ senten]ios, `ntre
dou\ `mbuc\turi:
E foarte u[or ca poftele altuia s\ par\ excesive, de `ndat\ ce nu
mai s`nt `mp\rt\[ite. B\u o `nghi]itur\ zdrav\n\ de vin, apoi: Asta,
drag\ prietene, te l\mure[te cum anume se face c\ `ntr-o c\snicie
ajunge s\ comande femeia.
Sub`n]elegeam, de altminteri, [i descopeream `n incoeren]a vorbelor lui dorin]a de a arunca asupra virtu]ii so]iei sale responsabilitatea e[ecurilor lui. Fiin]e at`t de dezarticulate ca aceast\ paia]\, `mi
spuneam, reu[esc numai printr-un exces de egoism s\ ]in\ legate
elementele disparate din care s`nt alc\tuite. Ajunge o clip\ de uitare
de sine [i se desfac `n buc\]ele. T\cea. Sim]eam nevoia s\ fac c`teva
reflec]ii, a[a cum torni ulei `ntr-o ma[in\ care a parcurs o etap\ [i,
pentru a-l `ndemna s\ continue, am spus la `nt`mplare:
Din fericire, Pauline e inteligent\.
El f\cu un: da... prelungit p`n\ la dubitativ, apoi:
De[i s`nt lucruri pe care nu le `n]elege. Oric`t de inteligent\
ar fi o femeie, cum s\-]i spun... {i-apoi, recunosc c\ `n situa]ia mea
nu am fost prea abil. Am `nceput s\-i vorbesc de o mic\ aventur\
`n momentul c`nd credeam, c`nd eram convins c\ povestea nu va
ajunge prea departe. Povestea `ns\ s-a prelungit... [i b\nuielile
Paulinei, de asemenea. Am gre[it c`nd i-am dat, cum se zice, de
g`ndit. Ar fi trebuit s\ m\ prefac, s\ mint... Iat\ ce `nseamn\ s\ vorbe[ti prea mult. Dar cum s\-]i spun? Eu s`nt o fire `ncrez\toare...
189
Pauline, `n schimb, e de o gelozie `ngrozitoare, [i nici nu-]i po]i

`nchipui la ce [iretlicuri a trebuit s\ recurg.
E mult de-atunci? l-am `ntrebat.
Ei! dureaz\ cam de cinci ani [i sper c\ am lini[tit-o definitiv.
Dar oric`nd o poate lua de la `nceput. Imagineaz\-]i c\ alalt\ieri,
c`nd m\ `ntorc acas\... Dar ce-ai zice dac\ am mai lua [i a doua
sticl\ de Pomard?
Te rog, dar nu [i pentru mine.
Poate c\ au [i la jum\t\]i. Dup\ aia m\ duc acas\ s\ dorm un
pic. M\ torope[te c\ldura asta... ~]i spuneam, a[adar, c\ alalt\ieri,
ajung`nd acas\, `mi deschid biroul ca s\-mi aranjez ni[te documente.
Trag sertarul `n care ascunsesem scrisorile de la... de la persoana `n
cauz\. ~]i dai seama c\ am r\mas tr\snit: sertarul gol. Ei, fir-ar s\ fie,
[i parc\ v\d cum s-au petrecut lucrurile: acum vreo cincisprezece zile
Pauline venise cu Georges la Paris pentru c\s\toria fiicei unui coleg
de-al meu, la care eu nu puteam s\ asist; [tii c\ eram `n Olanda... [i,
de altfel, ceremoniile astea s`nt mai mult pentru cucoane. Zic`nd c\
n-are alt\ treab\ `n apartamentul acela pustiu, sub pretextul c\ face
ordine, [tii doar cum s`nt femeile, c`t s`nt de curioase... o fi `nceput
s\ cotrob\iasc\... Oh! f\r\ s\ se g`ndeasc\ la nimic r\u. N-o acuz.
Numai c\ Pauline a sim]it totdeauna nevoia asta afurisit\ de a face
ordine... {i ce-a[ putea s\-i mai spun acum, c`nd are `n m`n\ dovezile? Dac\ m\car mititica nu mi-ar fi spus pe nume! O c\snicie at`t
de unit\! C`nd m\ g`ndesc la ce m\ a[teapt\...
S\rmanul om se `mpotmolea `n confiden]e. ~[i [terse fruntea, `[i f\cu
v`nt. Eu b\usem mult mai pu]in dec`t el. Inima nu-]i ofer\ comp\timiri
la comand\; nu sim]eam fa]\ de el dec`t dezgust. ~l acceptam `n situa]ia
de cap al familiei (de[i-mi era penibil s\-mi spun c\ era tat\l lui Olivier),
de burghez la locul lui, cinstit, pensionar; ca `ndr\gostit `ns\ nu mi se
p\rea dec`t ridicol. Eram mai cu seam\ jenat de st`ng\cia [i de trivialitatea vorbelor pe care le rostea, de mimica lui; nici fa]a [i nici vocea sa
nu mi se p\reau f\cute pentru a reda sim]\mintele pe care le exprima; ai
fi zis c\-i un contrabasist care `ncearc\ s\ scoat\ efecte de violin\; instrumentul lui nu reu[ea dec`t s\ or\c\ie.
Spuneai c\ [i Georges era cu ea...
Da; n-a vrut s\-l lase singur. Dar fire[te c\ la Paris nu s-a ]inut
de fustele ei... Dac\ ]i-a[ spune, dragul meu, c\ `n dou\zeci [i [ase
de ani de c\snicie n-am avut cu ea nici cea mai ne`nsemnat\ scen\,
nici cea mai mic\ ceart\... C`nd m\ g`ndesc la ce-o s\ urmeze... c\ci
190
9/3/04
12:55 AM
Page 190
ANDR GIDE
Pauline se `ntoarce peste dou\ zile... Ei, dar las\! Hai s\ vorbim
despre altceva! Ce zici despre Vincent? Prin]ul de Monaco... Cum
naiba... Nu [tiai?... Da, domnule, a plecat s\ supravegheze ni[te sondaje [i s\ fac\ cercet\ri pe l`ng\ Azore. Ehe! `n privin]a lui nu-mi
fac griji, te asigur! {tie s\-[i croiasc\ singur drumul `n via]\.
Cum mai st\ cu s\n\tatea?
E complet restabilit. {i inteligent cum e, `l [i v\d p\[ind spre
glorie. Contele de Passavant nu mi-a ascuns c\-l consider\ drept
unul dintre cei mai remarcabili oameni din c`]i a `nt`lnit. Ba chiar
spunea: cel mai remarcabil... dar, m\ rog, poate era o exagerare...
Pr`nzul se terminase; `[i aprinse o ]igar\ de foi:
A[ putea s\ te `ntreb cine-i prietenul acela al lui Olivier care ]i-a
dat ve[ti despre el? }in s\-]i spun c\ pentru mine este extrem de important s\ [tiu cu cine au rela]ii copiii mei. Consider c\ `n privin]a asta nu
e[ti niciodat\ `ndeajuns de prev\z\tor. Ai mei, din fericire, au `nclinarea fireasc\ de a nu `ntre]ine leg\turi dec`t cu persoane de prim rang.
Vezi Vincent cu prin]ul, Olivier cu contele de Passavant... iar Georges
[i-a `nt`lnit la Houlgate un coleg de clas\, un anume Adamanti, cu care,
de altminteri, va fi `mpreun\ la pensionul Vedel-Azas; un b\iat de
toat\ `ncrederea; tat\l s\u e senator de Corsica. {i totu[i, nu po]i s\ ai
destul\ `ncredere: Olivier avea un prieten ce p\rea de familie foarte
bun\: un anume Bernard Profitendieu. Trebuie s\-]i spun c\ Profitendieu tat\l mi-e coleg; e un om cu totul remarcabil [i `l stimez `n mod
deosebit. Numai c\... (dar asta r\m`ne `ntre noi)... tocmai aflu c\ nu e
tat\l copilului care-i poart\ numele! Ce spui de asta?
Tocmai acest t`n\r Bernard Profitendieu mi-a vorbit de Olivier,
am spus eu.
Molinier trase un fum din ]igar\, `[i ridic\ spr`ncenele [i fruntea
i se acoperi de riduri:
Prefer ca Olivier s\ nu prea aib\ de-a face cu acest b\iat. Am
despre el ni[te informa]ii deplorabile; care, de altminteri, nici nu m-au
mirat prea mult. Trebuie s\ recunoa[tem c\ nici nu te po]i a[tepta la
ceva bun de la un copil n\scut `n asemenea condi]ii. Nu vreau s\ spun
c\ un asemenea copil nu ar putea avea mari merite, ba chiar virtu]i, dar
fructul dezordinii [i al nesupunerii poart\ `n mod necesar `n el germenii anarhiei... Da, dragul meu! Ceea ce trebuia s\ se `nt`mple s-a
`nt`mplat. T`n\rul Bernard a p\r\sit pe nea[teptate c\minul familial `n
care nici n-ar fi trebuit s\ intre. A plecat s\-[i tr\iasc\ via]a, cum
spunea mile Augier; s\ tr\iasc\ nu se [tie cum [i nu se [tie unde.
191
Bietul Profitendieu, care m-a pus el `nsu[i la curent cu aceast\ tr\snaie,

s-a ar\tat la `nceput extrem de afectat. L-am f\cut s\ priceap\ c\ n-are
de ce s\ pun\ povestea asta la inim\. La urma urmelor, plecarea acestui b\iat nu face dec`t s\ aduc\ lucrurile pe f\ga[ul lor normal.
Am replicat c\ `l cunosc destul de bine pe Bernard, ca s\ pot garanta de cinstea [i de buna lui cre[tere (p\zindu-m\, se `n]elege, s\-i vorbesc
de povestea cu valiza mea). Dar Molinier a s\rit imediat ca ars:
Da, a[a? V\d deci c\ trebuie s\-]i mai spun [i altele.
Apoi, aplec`ndu-se spre mine [i mai mult `n [oapt\:
Colegul meu Profitendieu a fost `ns\rcinat cu anchetarea unei
afaceri extrem de scabroase [i de jenante, at`t luat\ `n sine c`t [i prin
repercusiunile, [i urm\rile ce le-ar putea avea. E o poveste neverosimil\, c\reia a[ vrea din toat\ inima s\ nu i se dea crezare... Este vorba,
dragul meu, de o adev\rat\ afacere de prostitu]ie, de nu... nu, n-a[ vrea
s\ folosesc vorbe murdare; s\ zicem o cas\ de ceai, a c\rei particularitate scandaloas\ consta `n aceea c\ majoritatea clien]ilor care-i
frecventau `n mod obi[nuit saloanele, ba chiar `n exclusivitate, erau
liceeni `nc\ foarte tineri. ~]i spun c\ e ceva de necrezut. Copiii ace[tia
nu-[i d\deau, desigur, seama de gravitatea faptelor lor, din moment ce
nici nu prea `ncercau s\ le ascund\. Se duceau acolo dup\ ce terminau
orele. M`ncau, discutau, se distrau cu damele acelea [i jocul continua
apoi `n camerele vecine cu saloanele. Fire[te, nu intra oricine voia.
Trebuia s\ fii prezentat, ini]iat. Dar cine pl\tea pentru aceste orgii?
Cine pl\tea chiria apartamentului? Nu era greu de descoperit, dar nu
puteai s\ faci investiga]ii dec`t cu o extrem\ pruden]\, de team\ s\
nu afli prea multe, de team\ s\ nu te la[i dus prea departe, s\ nu fii
for]at s\ continui [i, `n cele din urm\, s\ compromi]i familii respectabile, ai c\ror copii erau b\nui]i c\ se num\r\ printre principalii clien]i.
Am f\cut, prin urmare, tot ce-am putut pentru a tempera zelul lui Profitendieu, care s-a lansat `n aceast\ afacere ca un taur, f\r\ s\ b\nuiasc\
m\car c\ din prima sa lovitur\ de corn... (vai, iart\-m\; n-am spus
dinadins; ha! ha! ha! ce nostim; mi-a sc\pat, a[a)... risca s\-[i `mpung\
fiul. Din fericire, vacan]a i-a `mpr\[tiat pe to]i liceenii [i sper ca `ntreaga afacere s\ se duc\ pe apa s`mbetei, s\ fie `n\bu[it\, dup\ ce, f\r\ nici
o zarv\, se vor fi dat c`teva avertismente [i sanc]iuni.
E[ti chiar sigur c\ Bernard Profitendieu e v`r`t `n povestea asta?
Nu absolut, dar...
Ce te face s\ crezi?
192
9/3/04
12:55 AM
Page 192
ANDR GIDE
~n primul r`nd, faptul c\ e un bastard. ~]i dai seama c\ unul de

v`rsta lui n-o [terge de-acas\ dec`t dac\ [i-a pierdut cu des\v`r[ire orice
ru[ine... {i-apoi cred c\ Profitendieu a `nceput s\ b\nuiasc\ ceva, pentru c\ zelul lui s-a potolit brusc; mai mult chiar, p\rea c\ vrea s\ dea
`napoi, iar ultima oar\ c`nd l-am `ntrebat `n ce stadiu e afacerea, s-a
ar\tat foarte st`njenit: Cred c\ p`n\ la urm\ n-o s\ ias\ nimic, mi-a
spus el [i repede a schimbat vorba. Bietul Profitendieu! S\ [tii c\ nu
merita s\ i se `nt`mple una ca asta. E un om foarte cumsecade [i, ceea
ce g\se[ti mai rar, e un b\iat inimos. Ei! uite, domnule, nu ]i-am spus
c\ fiica lui a f\cut o c\s\torie foarte reu[it\. N-am putut asista la ceremonie, pentru c\ eram plecat `n Olanda, dar Pauline [i Georges s-au
`ntors la Paris anume pentru asta. Da? }i-am spus? ~nseamn\ c\ trebuie
s\ m\ duc la culcare... Cum, vrei s\ pl\te[ti dumneata totul? Nu, nu se
poate! ~ntre b\rba]i, `ntre camarazi se face juma-juma... Nici prin g`nd
nu-]i trece? Ei bine, atunci la revedere! Nu uita c\ Pauline se `ntoarce
peste dou\ zile. S\ vii pe la noi! {i nu-mi mai tot spune Molinier; zi-mi
Oscar, pur [i simplu... De mult tot voiam s\ te rog.
Am primit `n seara asta un bilet de la Rachel, sora Laurei:
Am s\-]i spun lucruri grave. Ai putea, f\r\ s\ te deranjezi prea mult,
s\ treci mìne dup\-amiaz\ pe la pension? Mi-ai face un mare serviciu.
Dac\ ar fi vrut s\-mi vorbeasc\ de Laura, n-ar fi a[teptat at`ta.
Acum e prima oar\ c`nd `mi scrie.
II
Jurnalul lui douard
(Urmare)
28 septembrie
Am g\sit-o pe Rachel la intrarea `n sala cea mare de studiu de la
parterul pensionului. Dou\ slujnice frecau podelele. Ea `ns\[i era
`ncins\ cu un [or] de servitoare [i avea o c`rp\ `n m`n\.
{tiam c\ pot conta pe dumneata, mi-a spus `ntinz`ndu-mi
m`na cu o expresie de triste]e potolit\, resemnat\ [i totu[i
193
z`mbitoare, mai emo]ionat\ dec`t frumuse]ea. Dac\ nu e[ti prea

gr\bit, ar fi bine s\ urci pu]in p`n\ la bunicul, apoi s-o vezi [i pe
mama. Dac\ ar afla c\ ai fost pe-aici f\r\ s\ treci [i pe la ei ar fi
foarte m`hni]i. Dar mai p\streaz\-]i pu]in timp [i pentru mine; trebuie s\-]i vorbesc neap\rat. M\ vei g\si tot aici; dup\ cum vezi, fac
pe supraveghetoarea.
Dintr-o anume pudoare, nu mi-a spus niciodat\: muncesc.
Rachel a stat `n umbr\ de c`nd o [tiu [i nimic nu poate fi mai discret, mai modest dec`t virtutea ei. Abnega]ia-i este at`t de fireasc\,
`nc`t ai s\i au uitat c\ trebuie s\-i fie recunosc\tori pentru sacrificiile pe care le face. N-am cunoscut un caracter de femeie mai
frumos dec`t al ei.
Am urcat la etajul doi, la Azas. B\tr`nul nu-[i mai p\r\se[te
fotoliul. M-a a[ezat al\turi de el [i aproape imediat a `nceput s\-mi
vorbeasc\ de La Prouse.
S`nt cam nelini[tit fiindc\-l [tiu singur [i a[ vrea s\-l conving
s\ locuiasc\ aici, la pension. {tii c\ s`ntem vechi prieteni. Am fost
pe la el cu pu]in timp `n urm\. Tare mi-e team\ c\ plecarea scumpei
sale so]ii la Sainte-Prine l-a afectat foarte mult. Servitoarea mi-a
spus c\ aproape nu se mai hr\ne[te. Eu consider c\ de obicei m`nc\m prea mult; dar oricum, trebuie s\ respec]i o anume m\sur\,
fiindc\ altfel po]i ajunge la excese `n ambele sensuri. Spune c\ e
inutil s\ se g\teasc\ numai pentru el; dar dac-ar lua masa cu noi,
i-ar mai veni [i lui pofta v\z`ndu-i pe ceilal]i cum m\n`nc\. Aici ar
fi `n preajma `nc`nt\torului s\u nepot, pe care altminteri n-ar avea
prilejul s\-l vad\; c\ci din strada Vavin p`n\ `n cartierul Saint-Honor
trebuie s\ faci o adev\rat\ c\l\torie. Pe l`ng\ toate astea, nu-mi prea
place s\ las copilul s\ ias\ singur `n ora[. ~l cunosc de mult\ vreme
pe Anatole de La Prouse. A fost totdeauna un original. Nu-i fac un
repro[; numai c\ e o fire prea m`ndr\ [i poate c\ n-ar accepta ospitalitatea ce i-o ofer, f\r\ s\ fac\ [i el ceva pentru mine. Prin urmare,
m-am g`ndit c\ a[ putea s\-i propun s\ supravegheze s\lile de studiu, ceea ce nu-i deloc obositor [i, `n plus, ar avea bunul efect de
a-l distrage, de a-l scoate dintr-ale lui. E un bun matematician [i, la
nevoie, i-ar putea ajuta pe b\ie]i la geometrie [i la algebr\. ~n
momentul de fa]\ nu mai are elevi, mobilierul [i pianul nu-i mai
servesc la nimic; ar trebui s\ se descotoroseasc\ de ele; [i, cum venind
aici ar economisi chiria, m-am g`ndit c\ `n plus am putea c\dea la
`nvoial\ s\ pl\teasc\ o mic\ sum\ pentru pensiune, a[a, ca s\ nu se
194
9/3/04
12:55 AM
Page 194
ANDR GIDE
simt\ `ndatorat cu ceva [i s\ nu aib\ impresia c\-mi este prea obligat.

Ar trebui s\ `ncerci s\-l convingi [i c`t mai degrab\, c\ci, cu regimul
lui de acum, mi-e team\ c\ se va sf`r[i repede. ~n plus, peste dou\ zile
`ncepe [coala; ar fi deci util s\ [tim care e situa]ia [i dac\ putem conta
pe el... a[a cum el poate conta pe noi.
I-am promis c\ m\ voi duce la La Prouse chiar a doua zi. {i
imediat, u[urat parc\:
Ei! afl\ c\ protejatul dumitale, Bernard, e un b\iat foarte bun.
S-a oferit cu mult\ amabilitate s\ ne fac\ diverse servicii; spunea c\
ar putea s\ supravegheze clasele mai mici; mi-e team\ `ns\ c\ e
`nc\ prea t`n\r [i nu va [ti s\ se fac\ respectat. Am stat mult de vorb\
cu el [i mi-e foarte simpatic. Din caractere ca al lui se f\uresc cei mai
buni cre[tini. E regretabil, desigur, c\ educa]ia pe care a primit-o a
`ndrumat acest suflet pe c\i gre[ite. Mi-a m\rturisit c\ [i-a pierdut
credin]a `n Dumnezeu, dar mi-a spus asta pe un ton care mi-a dat
multe speran]e. I-am r\spuns c\ n\d\jduiesc s\ g\sesc `n el toate
calit\]ile necesare unui vajnic soldat al lui Hristos [i c\ ar trebui s\ se
ocupe de fructificarea talan]ilor pe care Dumnezeu i i-a `ncredin]at.
Am recitit `mpreun\ parabola cu talan]ii [i cred c\ s\m`n]a cea bun\
nu a c\zut pe un p\m`nt sterp. S-a ar\tat mi[cat de vorbele mele [i
mi-a promis c\ se va mai g`ndi la ce i-am spus.
Bernard mi-a [i vorbit de discu]ia pe care a avut-o cu b\tr`nul;
[tiam ce g`ndea despre ea, a[a c\ toat\ conversa]ia aceasta devenea
destul de penibil\. M\ ridicasem s\ plec, dar el, ]in`ndu-mi m`na pe
care i-o `ntinsesem `ntre palmele sale:
{tii, `mi spuse, am v\zut-o pe Laura noastr\! {tiam c\ scumpa
copil\ a petrecut o lun\ `ntreag\ cu dumneata, la munte; se pare c\
s-a sim]it foarte bine. S`nt fericit c\ o [tiu acum al\turi de so]ul ei, care
probabil c\, dup\ o absen]\ at`t de lung\, a `nceput s\-i duc\ dorul.
E p\cat c\, re]inut fiind de munca lui, n-a putut veni [i el acolo, cu voi.
~ncercam s\ scap, fiind din ce `n ce mai st`njenit, deoarece nu
[tiam ce i-o fi spus Laura, dar cu un gest repezit [i autoritar m-a tras
l`ng\ el [i, plec`ndu-se spre urechea mea:
Laura mi-a m\rturisit c\ are unele speran]e; dar nici o vorb\!...
Prefer\ s\ nu [tie `nc\. ~]i spun numai dumitale, fiindc\ [tiu c\ e[ti
la curent [i pentru c\ am`ndoi s`ntem oameni discre]i. Biata copil\
era at`t de tulburat\; [i c`nd mi-a povestit, s-a ro[it toat\; c\ci e
foarte rezervat\. {i cum st\tea a[a, `n genunchi, dinaintea mea, am
195
mul]umit `mpreun\ bunului Dumnezeu pentru c\ a binecuv`ntat

aceast\ c\s\torie.
P\rerea mea e c\ Laura ar fi putut foarte bine s\ am`ne aceast\
confiden]\ la care starea ei `nc\ nu o obliga. Dac\ m-ar fi `ntrebat,
a[ fi sf\tuit-o s\ discute `ntì cu Douviers `nainte de a spune o vorb\.
Azas ia de bun tot ce i se spune; dar ceilal]i din familie nu s`nt chiar
at`t de naivi.
B\tr`nul a mai executat `nc\ vreo c`teva varia]iuni pe teme pastorale, apoi mi-a spus c\ fiic\-sa ar fi foarte bucuroas\ s\ m\ vad\,
a[a c\ am cobor`t la etajul unde st\tea familia Vedel.
Recitesc cele de mai sus. Vorbind despre Azas `n acest fel, m\
fac pe mine `nsumi odios: `mi dau bine seama; [i adaug aceste c`teva
r`nduri pentru Bernard, dac\ fermec\toarea lui indiscre]ie l-ar
`ndemna cumva s\-[i v`re nasul `n acest caiet. Oric`t de pu]in ar avea
de-a face cu b\tr`nul, va `n]elege ce vreau s\ spun. ~l iubesc mult pe
b\tr`n [i `n plus, cum spune el, `l respect; dar de `ndat\ ce m\ aflu
`n fa]a lui, simt c\ devin insuportabil pentru mine `nsumi! Ceea ce
face tov\r\[ia lui destul de penibil\.
O iubesc mult pe fiic\-sa, pastoreasa. Doamna Vedel seam\n\ cu
Elvira lui Lamartine; o Elvir\ `mb\tr`nit\. Conversa]ia ei nu e lipsit\
de farmec. I se `nt`mpl\ adesea s\ nu-[i termine frazele [i din aceast\
cauz\ g`ndurile ei se `nconjoar\ cu un fel de umbr\ poetic\.
A[teapt\ ca via]a viitoare s\-i dea tot ce-i lipse[te pe acest p\m`nt;
drept care speran]ele ei pot fi nem\rginite. ~[i ia elanul tocmai din
`ngustimea lumii `n care tr\ie[te. Faptul c\ `l vede foarte rar pe
Vedel ì `ng\duie s\-[i `nchipuie c\-l iube[te. Cucernicul om e tot
timpul plecat, solicitat de mii de treburi, mii de griji, predici, congrese, vizite pe la s\raci sau pe la bolnavi. Nu-]i str`nge m`na dec`t
`n trecere, dar cu at`t mai cordial.
S`nt prea gr\bit, ca s\ mai putem sta ast\zi de vorb\.
N-are importan]\, o s\ ne vedem `n ceruri, ì spun, dar n-are
timp nici s\ m\ aud\.
N-are o clip\ de r\gaz, ofteaz\ doamna Vedel. De-ai [ti c`te
trebuie s\ duc\ pe umerii lui, de c`nd cu... Dup\ cum bine [tii, nu
refuz\ niciodat\, [i toat\ lumea ì... C`nd se `ntoarce seara, e uneori
at`t de obosit, c\ aproape nici nu `ndr\znesc s\-i vorbesc, de team\
s\ nu... Se d\ruie[te cu at`ta ardoare altora, `nc`t nu-i mai r\m`ne
nimic pentru ai s\i.
196
9/3/04
12:55 AM
Page 196
ANDR GIDE
{i `n timp ce-mi vorbe[te, `mi amintesc de anumite momente

c`nd Vedel se `ntorcea acas\, pe vremea c`nd locuiam la pension. ~l
vedeam sprijinindu-[i capul `n palme [i, dup\ o clip\ de destindere,
`ncepea s\ fredoneze nu [tiu ce. ~nc\ de pe atunci `ncepusem s\ am
impresia c\ poate se temea de momentele acelea de destindere mai
mult dec`t ar fi dorit [i c\ nimic nu era pentru el mai penibil dec`t
pu]inul timp, `n care ar fi putut s\ g`ndeasc\ `n lini[te.
Vre]i, desigur, o cea[c\ de ceai, m\ invit\ doamna Vedel, `n
timp ce o servitoare aducea o tav\ `nc\rcat\.
Doamn\, nu mai e zah\r.
}i-am mai spus c\ domni[oarei Rachel trebuie s\-i ceri. Hai,
repede... I-ai anun]at pe domnii?
Domnul Bernard [i domnul Boris au plecat.
Da, [i domnul Armand?... Gr\be[te-te!
Apoi, f\r\ s\ mai a[tepte ca servitoarea s\ fi ie[it:
Biata fat\ a venit din Strasbourg. N-are nici o... E[ti obligat
s\-i spui tot... Ei bine, ce mai a[tep]i?
Servitoarea se r\suce[te ca un [arpe c\lcat pe coad\:
Jos e pedagogul, care ar vrea s\ vin\-ncoace. Spune c\ nu
pleac\ p`n\ nu-i pl\tit.
Tr\s\turile doamnei Vedel exprim\ o agasare tragic\:
De c`te ori trebuie s\ repet c\ nu eu m\ ocup de asemenea afaceri? Spune-i s\ se adreseze domni[oarei. Du-te... N-am nici o clip\
de lini[te. Z\u c\ nu [tiu unde-i st\ capul lui Rachel.
N-o a[tept\m la ceai?
Nu, nu vine niciodat\ la ceai... Oh! `nceputul acesta de an [colar
ne d\ mult\ b\taie de cap. Pedagogii care vor s\ se angajeze cer ni[te
pre]uri exorbitante sau dac\ pre]urile s`nt acceptabile nu s`nt acceptabili ei. Tata a avut de ce s\ se pl`ng\ de ultimul, dar s-a ar\tat prea
slab fa]\ de el; [i-acum iat\-l c\ vine cu amenin]\ri. Ai auzit ce spunea
servitoarea. To]i oamenii \[tia nu se g`ndesc dec`t la bani... {i p`n\ una
alta nu [tim cum s\-i `nlocuim. Prosper crede mereu c\ e de ajuns s\ te
rogi lui Dumnezeu pentru ca totul s\ se aranjeze...
Servitoarea se `ntoarce cu zah\rul.
L-ai anun]at pe domnul Armand?
Da, doamn\; vine imediat.
{i Sarah? `ntreb.
Nu se `ntoarce dec`t peste dou\ zile. E la ni[te prieteni, `n
Anglia; la p\rin]ii fetei pe care ai cunoscut-o la noi. Au fost foarte
197
amabili [i `mi pare bine c\ Sarah poate s\ se... Ca [i Laura. Arat\ mult
mai bine. Dup\ [ederea ei `n Sud, zilele petrecute `n Elve]ia i-au prins
foarte bine, iar dumneata ai fost foarte amabil c\ ai convins-o. Numai
s\rmanul Armand n-a plecat din Paris `n timpul vacan]ei.
{i Rachel?
Da, e adev\rat, nici ea. A fost invitat\ `n multe locuri, dar a
preferat s\ r\m`n\ la Paris. {i-apoi bunicul avea nevoie de ea. De
altfel, `n via]a asta nu faci totdeauna ce vrei. Lucru pe care, din c`nd
`n c`nd, s`nt obligat\ s\-l mai reamintesc copiilor. Trebuie s\ te mai
g`nde[ti [i la al]ii. Crezi c\ pe mine nu m-ar fi amuzat s\ fac o plimbare la Saas-Fe? Iar pentru Prosper, crezi c\-i o pl\cere s\ c\l\toreasc\? Armand, [tii foarte bine c\ nu-mi place s\ vii aici f\r\ guler
tare, ad\ug\ ea v\z`ndu-[i fiul intr`nd.
Scump\ mam\, dar chiar dumneata m-ai `nv\]at cu mult\
pio[enie s\ nu dau nici o importan]\ ]inutei mele, spuse el `ntinz`ndu-mi m`na; [i m-ai `nv\]at foarte bine, fiindc\ sp\l\toreasa nu
vine dec`t mar]i, iar gulerele care le mai am s`nt rupte.
~mi aminteam de ce-mi spusese Olivier despre prietenul s\u [i mi
s-a p\rut c\, `ntr-adev\r, o expresie de ad`nc\ `ngrijorare se ascundea
`n spatele ironiei sale r\ut\cioase. Fa]a lui Armand se mai ascu]ise;
avea nasul sub]ire [i coroiat, buze sub]iri [i f\r\ culoare. Continu\:
L-ai `ncuno[tiin]at pe nobilul dumitale musafir c\ la trupa
noastr\ obi[nuit\ am ad\ugat, pentru deschiderea sezonului de iarn\, c`teva vedete senza]ionale: fiul unui senator dreptcredincios [i
t`n\rul viconte de Passavant, fratele unui autor ilustru? F\r\ s\ mai
punem la socoteal\ doi recru]i pe care ì cuno[ti, dar care s`nt cu at`t
mai mult demni de toate onorurile: prin]ul Boris [i marchizul de
Profitendieu; plus al]i c`]iva ale c\ror titluri [i virtu]i urmeaz\ s\ fie
descoperite de acum `ncolo.
Ai v\zut c\ nu s-a schimbat deloc, spuse s\rmana mam\, care
z`mbea la aceste glume.
Mi-era at`t de team\ c\ va `ncepe s\ vorbeasc\ de Laura, `nc`t
mi-am scurtat vizita [i am cobor`t c`t mai repede cu putin]\ la
Rachel.
~[i suflecase m`necile bluzei, ca s\ ajute la aranjatul s\lii de
studiu; dar [i le-a l\sat gr\bit\ `n jos c`nd a v\zut c\ m\ apropii:
Mi-e nespus de penibil c\ am apelat la dumneata, `ncepu ea,
duc`ndu-m\ `ntr-o sal\ al\turat\, care era folosit\ pentru lec]ii particulare. A[ fi vrut s\ m\ adresez lui Douviers, care chiar m-a
198
9/3/04
12:55 AM
Page 198
ANDR GIDE
rugat; dar de c`nd am v\zut-o pe Laura mi-am dat seama c\

nu pot...
Era foarte palid\ [i, `n timp ce rostea aceste ultime cuvinte, b\rbia
[i buzele i se mi[cau `ntr-un tremur convulsiv care o `mpiedic\ s\ mai
vorbeasc\ vreo c`teva clipe. De team\ s\ nu se simt\ st`njenit\, mi-am
`ntors privirile `n alt\ parte. St\tea sprijinit\ de u[a pe care o `nchisese.
Am vrut s\-i iau m`na, dar [i-o smulse dintre palmele mele. Continu\
apoi, cu o voce g`tuit\ parc\ de un imens efort:
Ai putea s\-mi `mprumu]i zece mii de franci? Noul an [colar
se anun]\ bun, [i a[ putea s\ ]i-i restitui foarte cur`nd.
C`nd ai nevoie de ei?
Nu r\spunse.
N-am la mine dec`t cu ceva mai mult de o mie de franci, am reluat eu. Mìne diminea]\ a[ completa suma... Dac\ e nevoie, chiar `n
seara asta.
Nu, e bine [i mìne. Dar dac\ ai putea, f\r\ s\ te lipse[ti dumneata, s\-mi la[i o mie de franci chiar acum...
Am scos portofelul [i i-am dat bancnotele.
N-ai vrea o mie patru sute de franci?
~[i l\s\ privirea `n jos [i f\cu un da at`t de slab, `nc`t abia l-am
auzit, apoi se `ndrept\ cl\tin`ndu-se spre o banc\ de [colar, `n care se
a[ez\ cu toat\ greutatea [i, cu coatele proptite de pupitru, r\mase
c`teva clipe cu fa]a ascuns\ `n palme. Credeam c\ pl`nge, dar c`nd
i-am pus m`na pe um\r, [i-a ridicat fruntea [i am v\zut c\ `n ochi nu
avea nici urm\ de lacrimi.
Rachel, i-am spus, s\ nu te sim]i ru[inat\ c\ mi-ai cerut! S`nt
bucuros c\ te pot ajuta.
M\ privi cu gravitate:
Mi-e penibil numai c\ trebuie s\ te rog s\ nu spui nimic nici
bunicului, nici mamei. De c`nd mi-au `ncredin]at contabilitatea pensionului, ì las s\ cread\ c\... `n sf`r[it, nu [tiu care e situa]ia. Te conjur
s\ nu le spui nimic! Bunicul e b\tr`n, iar mama `[i d\ toat\ osteneala.
Rachel, nu ea `[i d\ toat\ osteneala... Ci dumneata.
{i-a dat [i ea mult\ osteneal\. Acum e obosit\. E r`ndul meu.
Nici n-am altceva de f\cut.
Rostea c`t se poate de firesc aceste cuvinte simple. Nu sim]eam
`n resemnarea ei nici o umbr\ de am\r\ciune, ci dimpotriv\, un fel
de senin\tate.
199
S\ [tii `ns\ c\ n-ai nici un motiv s\ crezi c\ lucrurile merg

prost. E vorba pur [i simplu de un moment dificil, fiindc\ anumi]i
creditori se arat\ ner\bd\tori.
Am auzit adineauri c\ servitoarea vorbea de un pedagog care
`[i cerea salariul.
Da; i-a f\cut bunicului o scen\ foarte penibil\, pe care n-am
reu[it s-o `mpiedic. E un om brutal [i vulgar. Trebuie s\ m\ duc s\-l
pl\tesc.
Ai vrea s\ m\ duc eu `n locul dumitale?
{ov\i o clip\, for]`ndu-se zadarnic s\ z`mbeasc\:
Mul]umesc, dar nu; mai bine m\ duc eu. Dar dac\ vrei, vino
`mpreun\ cu mine! F\r\ `ndoial\ c\, dac\ te vede, nu va `ndr\zni s\
zic\ nimic.
Curtea pensionului era cu c`teva trepte mai ridicat\ dec`t gr\dina
situat\ `n prelungirea ei, iar de balustrada care le desp\r]ea pedagogul
st\tea proptit cu spatele. Purta o enorm\ p\l\rie de fetru [i fuma pip\.
~n timp ce Rachel parlamenta cu el, Armand se apropie de mine.
Rachel te-a tapat, spuse el cu cinism. Ai picat la ]anc ca s-o sco]i
dintr-o belea foarte ur`t\. Porcu de frate-meu, Alexandre, iar s-a `ndatorat p`n\ `n g`t, acolo, `n colonii, unde e. {i ea nu vrea ca p\rin]ii s\ [tie.
~nc\ mai de mult [i-a dat jum\tate din dot\ ca s\ rotunjeasc\ zestrea
Laurei; dar de data asta s-a dus [i ultima r\m\[i]\. Pun pariu c\ nu ]i-a
spus nimic. Modestia ei m\ exaspereaz\. Asta e una dintre cele mai sinistre glume din lume: c\ de fiecare dat\ c`nd unul se sacrific\ pentru
al]ii, po]i fi sigur c\ valoreaz\ mai mult dec`t ei... C`nd te g`nde[ti la tot
ce-a f\cut pentru Laura! {i putoarea ce frumos a r\spl\tit-o!...
Armand, am strigat indignat, n-ai dreptul s\-]i judeci sora!
Dar el relu\ cu o voce sacadat\ [i [uier\toare:
Ba tocmai, pentru c\ nu s`nt mai bun dec`t ea am voie s-o
judec. S`nt expert `n materie. Biata Rachel nu ne judec\. Ea nu
judec\ niciodat\, pe nimeni. ~n schimb, cealalt\, putoarea... Nici
nu-i nevoie s\ spun ce cred despre ea... Dumneata ai acoperit [i ai
protejat toat\ afacerea! {i dumneata [tiai... Bunicul nu vede dec`t
partea frumoas\. Mama se str\duie[te s\ nu `n]eleag\ nimic. Iar tata
se las\ `n seama Domnului; e mult mai comod. C`nd se ive[te vreo
`ncurc\tur\, `ncepe s\ se roage [i-o las\ pe Rachel s\ se descurce cu
toate. Singura lui dorin]\ este s\ nu se v`re `n nimic. Alearg\ peste
tot, se zbate pentru al]ii [i rar d\ pe-acas\. Eu `n]eleg foarte bine c\
aici se sufoc\; pentru c\ [i eu simt c\-mi vine s\-mi iau c`mpii.
200
9/3/04
12:55 AM
Page 200
ANDR GIDE
Caut\ [i el s\ mai uite. ~n timp ce mama face versuri. Z\u c\ nu

glumesc; pentru c\ versuri fac [i eu. Eu `ns\ [tiu c\ nu s`nt dec`t un
netrebnic; [i nici n-am `ncercat s\ par altceva. Zi [i dumneata dac\
nu e dezgust\tor: bunicul face pe caritabilul cu La Prouse fiindc\
are nevoie de un pedagog... {i dintr-odat\: Ce-i tot spune \la
sor\-mii? Dac\ n-o salut\ c`nd pleac\, o s\-i ard una peste bot...
O porni spre fostul pedagog [i am avut impresia c\ o s\-l ia la b\taie.
Dar cel\lalt, v\z`ndu-l c\ se apropie, `[i scoase p\l\ria, `ntr-un gest emfatic [i ironic, apoi se cufund\ sub bolta de verdea]\. ~n aceea[i clip\, poarta
se deschise [i intr\ pastorul. Era `mbr\cat `n redingot\, pantaloni-burlan
[i pe mìni avea m\nu[i negre, de parc\ venea de la un botez sau de la o
`nmorm`ntare. Schimb\ cu fostul pedagog un salut ceremonios.
Rachel [i Armand se apropiar\ de el. Iar c`nd ajunse l`ng\ mine:
Totul s-a rezolvat, ì spuse Rachel tat\lui ei. Acesta `[i l\s\
capul `n jos:
Vezi c\ e a[a precum ]i-am spus, copila mea; Dumnezeu nu-i
p\r\se[te niciodat\ pe cei care se las\ `n seama lui.
Apoi, `ntinz`ndu-mi m`na:
V\d c\ e[ti pe picior de plecare... Oricum, o s\ ne mai vedem
zilele astea, nu-i a[a?
III
Jurnalul lui douard
(Urmare)
29 septembrie
Vizit\ la La Prouse. Servitoarea nu prea voia s\ m\ lase s\
intru. Domnul nu vrea s\ vad\ pe nimeni. Am tot insistat p`n\
c`nd m-a poftit `n salon. Obloanele erau `nchise; cu mare greutate am
deslu[it `n penumbr\ silueta b\tr`nului meu profesor, care st\tea
cufundat `ntr-un fotoliu. Nu s-a ridicat. F\r\ s\ m\ priveasc\, mi-a
`ntins o m`n\ moale pe care o l\s\ s\ cad\ f\r\ vlag\ dup\ ce i-o
str`nsesem. M-am a[ezat al\turi de el, `n a[a fel `nc`t nu-i vedeam
dec`t profilul. Tr\s\turile-i erau aspre [i `ncremenite. Din c`nd `n c`nd
buzele i se mi[cau, dar nu spunea nimic. ~ncepeam s\ cred c\ nici nu
201
m\ recunoa[te. Pendula sun\ de patru ori; atunci, pus parc\ `n mi[care

de un mecanism de ceasornic, [i-a `ntors `ncet capul spre mine [i, cu
o voce solemn\, puternic\, dar aton\ [i parc\ de dincolo de morm`nt:
De ce ai intrat? I-am poruncit servitoarei s\-i spun\ oricui ar
veni c\ domnul de La Prouse a murit.
Eram nepl\cut impresionat nu at`t de aceste vorbe, c`t de tonul
lor; un ton emfatic [i foarte artificial, neobi[nuit pentru mine,
deoarece fostul meu profesor `mi vorbea foarte firesc [i deschis.
Fata n-a vrut s\ mint\, i-am r\spuns eu, `n cele din urm\. S\ n-o
mustra]i c\ mi-a deschis. S`nt foarte bucuros c\ v\ v\d.
El repet\ proste[te: Domnul de La Prouse a murit. Apoi r\mase iar\[i mut. ~ntr-o clip\ de enervare m-am ridicat, gata s\ plec,
g`ndindu-m\ c\ voi c\uta alt\dat\ s\ descop\r cauza acestei triste
comedii. Dar `n clipa aceea intr\ servitoarea, aduc`nd o cea[c\ de
cacao aburind\:
Ar fi bine s\ se mai for]eze [i domnul, pentru c\ ast\zi n-a
m`ncat nimic.
La Prouse avu o tres\rire de ner\bdare, ca un actor c\ruia un
coleg mai st`ngaci i-ar fi stricat un efect:
Mai t`rziu, dup\ ce va pleca acest domn.
Dar servitoarea nici nu `nchise bine u[a:
Prietene, fii bun [i adu-mi un pahar cu ap\! Doar un pahar cu
ap\. Mor de sete.
~n sufragerie am g\sit o caraf\ [i un pahar. {i-a umplut paharul,
l-a golit dintr-o sorbitur\ [i [i-a [ters buzele cu m`neca vechiului s\u
veston de alpaca.
Ave]i cumva temperatur\? l-am `ntrebat.
Cuvintele mele `l readuser\ `n pielea personajului de mai
adineauri:
Domnul de La Prouse nu are temperatur\. Nu mai are nimic.
De miercuri sear\, domnul de La Prouse nu mai tr\ie[te.
M\ `ntrebam dac\ n-ar fi mai bine s\ intru [i eu `n joc:
Nu-i a[a c\ tocmai miercuri micu]ul Boris a fost aici?
~[i `ntoarse capul spre mine; la auzul numelui lui Boris, un z`mbet,
umbra z`mbetului de alt\dat\, ì lumin\ fa]a [i accept\, `n sf`r[it, s\
renun]e la pref\c\torie:
Prietene, dumitale pot s\-]i spun: miercurea aceea a fost ultima
zi ce mi-a mai r\mas. Apoi relu\ cu o voce mai sc\zut\: Era tocmai
ultima zi pe care mi-o mai d\dusem, `nainte... de a-mi sf`r[i via]a.
202
9/3/04
12:55 AM
Page 202
ANDR GIDE
Eram extrem de `ndurerat auzindu-l pe La Prouse rostind din

nou acele vorbe sinistre. Mi-am dat seama c\ nu luasem prea `n
serios ce-mi spusese el mai demult, deoarece chiar uitasem; [i din
pricina asta `mi f\ceam nenum\rate repro[uri. Acum `mi aminteam
de toate, dar eram surprins, fiindc\ el `mi vorbise de o scaden]\ mai
`ndep\rtat\ [i, cum i-am adus aminte de acest lucru, mi-a m\rturisit
pe un ton care devenise natural [i chiar cu o nuan]\ de ironie, c\
m-a informat gre[it `n leg\tur\ cu data hot\r`t\ [i c\ a mai apropiat
sorocul, de team\ ca nu cumva s\ `ncerc eu s\-l opresc sau s\-mi
gr\besc din pricina asta `ntoarcerea, dar c\ a `ngenuncheat mai
multe seri la r`nd, rug`ndu-se lui Dumnezeu s\-l vad\ pe Boris
`nainte de a muri.
Ba chiar m-am `n]eles cu El, ad\ug\ La Prouse, c\ `n caz de
nevoie `mi voi am`na cu c`teva zile plecarea... fiindc\ mi-ai promis
s\ mi-l aduci; `]i mai aminte[ti?
I-am luat m`na; era foarte `nghe]at\ [i i-am `nc\lzit-o `ntr-ale
mele. El continu\ cu o voce monoton\:
Ei, [i-atunci c`nd am v\zut c\ te `ntorci `nainte de-a se fi sf`r[it
vacan]a [i c\ puteam s\-mi v\d nepotul f\r\ s\-mi am`n plecarea,
am crezut... mi s-a p\rut c\ Dumnezeu ]ine seam\ de rug\ciunea
mea. Am crezut c\-mi d\ `ncuviin]area. Da, a[a am crezut. N-am
`n]eles imediat c\ `[i bate joc de mine, ca de obicei.
~[i retrase m`na dintre palmele mele [i, cu o voce mai `nsufle]it\:
Am hot\r`t, a[adar, ca miercuri seara s-o termin; miercuri, c`nd
mi l-ai adus aici pe Boris. Trebuie s\-]i spun c\ atunci c`nd l-am
v\zut n-am sim]it `ntreaga bucurie la care m\ a[teptam. Fire[te, nu
aveam dreptul s\ n\d\jduiesc c\ micu]ul acela va fi fericit s\ m\
vad\. Maic\-sa nu i-a vorbit niciodat\ de mine.
Se opri; buzele ì tremurau [i am crezut c\ va `ncepe s\ pl`ng\.
Boris nu vrea dec`t s\ [tie c\ `l iubi]i, dar l\sa]i-i [i lui timp s\
v\ cunoasc\, am riscat eu.
Dup\ ce micu]ul a plecat, relu\ La Prouse f\r\ s\ m\ aud\, [i
c`nd s-a f\cut sear\ [i am r\mas iar\[i singur (fiindc\ [tii c\ doamna
La Prouse nu mai este aici), mi-am zis: Haide! A sosit momentul.
Trebuie s\ [tii c\ fratele meu, cel pe care l-am pierdut, mi-a l\sat o
pereche de pistoale ce le ]in tot timpul la `ndem`n\, `ntr-o cutie, la
c\p\tìul patului. Am luat deci cutia. M-am a[ezat `ntr-un fotoliu;
aici, a[a cum [ed `n clipa asta. Am `nc\rcat unul din pistoale...
203
S-a `ntors spre mine [i, repezit, brutal, repet\ de parc\ eu m-a[ fi
`ndoit de spusele sale: Da, l-am `nc\rcat. Po]i s\-l vezi; mai e [i
acum `nc\rcat. {i ce s-a petrecut? Nici acum nu pot `n]elege. Mi-am
dus pistolul la frunte. L-am ]inut mult\ vreme ap\sat pe t`mpl\. {i
n-am tras. N-am putut... ~n ultima clip\, e ru[inos ceea ce spun...
N-am avut curajul s\ trag.
~ncepuse s\ se `nsufle]easc\ pe m\sur\ ce vorbea. Privirea ì
devenise mai vioaie, iar s`ngele ì `mbujora pu]in obrajii. M\ privea
plec`ndu-[i capul:
Cum explici una ca asta? Un lucru pe care `l hot\r`sem [i la
care de luni de zile m\ tot g`ndeam... Poate c\ tocmai din pricina
asta. Poate c\ g`ndindu-m\ mi-am epuizat dinainte tot curajul...
A[a cum `nainte de venirea lui Boris a]i epuizat toat\ bucuria
de a-l vedea, am spus eu. Dar el continu\:
Am r\mas mult\ vreme cu pistolul la t`mpl\. Eram cu degetul
pe tr\gaci. Chiar ap\sam pu]in; dar nu destul de puternic. ~mi spuneam: Peste o clip\ voi ap\sa mai tare [i glon]ul va porni. Sim]eam
r\ceala metalului [i `mi spuneam: Peste o clip\ n-o s\ mai simt
nimic. Dar `nainte o s\ aud un zgomot `ngrozitor... D\-]i seama, at`t
de aproape de ureche!... {i asta mai cu seam\ m-a re]inut: frica de
zgomot... Ceea ce e absurd; c\ci din moment ce mori... Da! dar dup\
mine moartea e un fel de somn, iar o detun\tur\ nu te adoarme, dimpotriv\, te treze[te... Da, f\r\ `ndoial\ c\ de asta-mi era fric\. Mi-era
team\ c\, `n loc s\ adorm, o s\ m\ trezesc brusc.
Mi s-a p\rut c\ se mai potole[te sau c\ se reculege [i, vreme de
c`teva clipe, buzele iar\[i i se mi[car\ `n gol.
Toate astea nu mi le-am spus dec`t mai pe urm\, relu\ el.
Adev\rul e c\ nu m-am omor`t fiindc\ nu eram liber. Acum spun:
mi-a fost fric\; dar nu asta era cauza. Ceva total str\in de voin]a mea
[i mai puternic dec`t voin]a m\ re]inea... Ca [i cum Dumnezeu nu voia
s\ m\ lase s\ plec. ~nchipuie-]i o marionet\ care ar vrea s\ ias\ din
scen\ `nainte de sf`r[itul piesei... Opre[te-te, mai am nevoie de tine pentru final. Ehe! crezi c\ po]i pleca oric`nd ]i se n\zare!... Am `n]eles c\
ceea ce numim noi voin]a noastr\ s`nt sforile care mi[c\ marioneta [i pe
care le trage Dumnezeu. ~n]elegi ce vreau s\ spun? Stai s\-]i explic! De
pild\: acum `mi zic: O s\ ridic bra]ul drept; [i `l ridic (ceea ce `ntradev\r [i f\cu). Numai c\ sfoara era deja tras\, ca s\ m\ fac\ s\ g`ndesc
[i s\ spun: Vreau s\ ridic bra]ul drept... {i dovada c\ nu s`nt liber este
c\, dac\ ar fi trebuit s\ ridic cel\lalt bra], a[ fi zis: O s\ ridic bra]ul
204
9/3/04
12:55 AM
Page 204
ANDR GIDE
st`ng... Nu, v\d c\ nu m\ `n]elegi. Nu e[ti liber s\ m\ `n]elegi... Oh! acum

`mi dau foarte bine seama c\ Dumnezeu se distreaz\. Se distreaz\ l\s`ndu-ne s\ credem c\ ceea ce vrea El s\ facem noi facem din propria voin]\.
|sta e jocul lui m`r[av... Crezi c\ am `nnebunit? Apropo: `nchipuie-]i c\
doamna La Prouse... {tii c\ acum e `ntr-un azil de b\tr`ni... Ei bine, e convins\, dac\ `]i po]i imagina una ca asta, c\ e `ntr-un azil de nebuni [i c\ eu
am cerut s\ fie internat\ ca s\ scap de ea, l\s`nd s\ se cread\ c\ ar fi
nebun\... Trebuie s\ recuno[ti c\ situa]ia e foarte ciudat\: oricare trec\tor
cu care te `ncruci[ezi pe strad\ te `n]elege mai bine dec`t cea c\reia i-ai
d\ruit `ntreaga ta via]\... La `nceput, m\ duceam zilnic s-o v\d. Dar de
`ndat\ ce m\ z\rea: Ah! iat\-te! Iar ai venit s\ m\ spionezi... A trebuit s\
renun] la aceste vizite care nu f\ceau dec`t s-o irite. {i cum ai vrea s\ te mai
legi de via]\, din moment ce nu mai po]i face bine nim\nui?
Vocea ì fu g`tuit\ de hohote de pl`ns. ~[i l\s\ capul `n jos [i am
avut impresia c\ o s\ recad\ `n starea de indiferen]\ de la `nceput.
Dar, cu o subit\ `nfl\c\rare:
{tii ce a f\cut `nainte de a pleca? Mi-a for]at sertarul [i a ars
toate scrisorile pe care le aveam de la frate-meu. Totdeauna a fost
geloas\ pe fratele meu; mai cu seam\ dup\ ce a murit. Ce scene
`mi f\cea c`nd m\ surprindea noaptea citind scrisorile acelea.
Striga: Ai face mai bine s\ te culci! ~]i obose[ti ochii. Ai fi zis
c\ e plin\ de aten]ii fa]\ de mine; dar nu era vorba dec`t de
gelozie. Nu voia s\ m\ lase singur cu el.
Pentru c\ v\ iubea. Nu exist\ gelozie f\r\ dragoste.
Ei bine, va trebui s\ fii de acord cu mine c\ e foarte trist lucru
iubirea care, `n loc s\-]i fac\ via]a fericit\, devine o calamitate...
F\r\ `ndoial\ c\ tot a[a ne iube[te [i Dumnezeu.
Tot vorbind, `[i rec\p\tase vlaga [i, dintr-odat\:
Mi-e foame, spuse. C`nd vreau [i eu s\ m\n`nc, servitoarea
asta `mi aduce totdeauna o can\ de cacao. Probabil c\ doamna La
Prouse i-o fi spus c\ nu m\n`nc altceva. Fii at`t de amabil [i du-te
la buc\t\rie... din culoar a doua u[\ pe dreapta... s\ vezi dac\ nu
exist\ cumva ni[te ou\. Parc\ mi-a spus c\ are.
Vre]i s\ v\ fac\ un ochi?
Cred c\ a[ putea m`nca dou\. Vrei s\-i spui dumneata? Pe
mine nu m\ ascult\.
Drag\ prietene, i-am spus revenind, ochiurile vor fi gata `ntr-o
clip\. {i dac\ `mi `ng\dui]i, a[ r\m`ne cu dumneavoastr\ `n timp ce
m`nca]i; `ntr-adev\r, mi-ar face mult\ pl\cere. Mai adineauri am fost
foarte `ndurerat c`nd v-am auzit spun`nd c\ nu mai pute]i face bine
205
nim\nui. De parc\ a]i fi uitat de nepotul dumneavoastr\. Prietenul

dumneavoastr\, domnul Azas, v\ propune s\ locui]i `mpreun\ cu el,
la pension. M-a `ns\rcinat s\ v\ spun. Consider\ c\ acum, c`nd doamna La Perouse nu mai este aici, nimic nu v-ar mai putea re]ine.
M\ a[teptam la o oarecare `mpotrivire, dar aproape c\ nici nu a
`ntrebat de condi]iile noii sale existen]e.
De[i nu m-am omor`t, s`nt totu[i un om mort. Aici sau acolo,
nu mai conteaz\, spuse el. Po]i s\ m\ duci c`nd vrei.
Am convenit c\ voi veni s\-l iau poimìne; c\ p`n\ atunci ì voi pune
la dispozi]ie dou\ cufere pentru `mbr\c\mintea de care ar fi socotit c\ are
nevoie [i pentru orice alte lucruri pe care ]inea neap\rat s\ le ia cu el.
De altminteri, am ad\ugat eu, v\ ve]i p\stra `n continuare
apartamentul, p`n\ la expirarea contractului, a[a c\ oric`nd pute]i
veni s\ v\ lua]i [i alte lucruri de care a]i avea nevoie.
~]i dai prea mult\ osteneal\ pentru mine, repeta el; e[ti foarte bun.
A[ fi vrut s\-mi dea pistoalele de care, ziceam eu, nu mai are
nevoie; dar n-a acceptat s\ mi le `ncredin]eze:
N-ai nici un motiv s\ te temi. {tiu c\ ce n-am f\cut `n ziua
aceea n-o s\ mai pot face niciodat\. Dar ele s`nt singura amintire ce
mi-a r\mas de la fratele meu, [i simt nevoia s\-mi aminteasc\, totodat\, c\ nu s`nt deloc o juc\rie `n mìnile lui Dumnezeu.
IV
Era foarte cald `n ziua aceea. Prin ferestrele deschise ale pensionului Vedel, se vedeau coroanele arborilor din gr\din\, peste care
plutea o imens\ cantitate de var\ r\mas\ disponibil\.
Aceast\ prim\ zi de [coal\ ì oferea b\tr`nului Azas prilejul unui
discurs. St\tea `n picioare, l`ng\ catedr\, `n fa]a elevilor, a[a cum
cerea regula. La catedr\ [edea b\tr`nul La Perouse. C`nd au intrat
elevii, b\tr`nul s-a ridicat, dar cu un gest amical Azas l-a invitat s\
se a[eze. Privirea lui nelini[tit\ se opri la `nceput asupra lui Boris, [i
aceast\ privire `l st`njenea pe Boris, cu at`t mai mult cu c`t Azas, `n
discursul s\u, g\si de cuviin]\ s\ fac\ o aluzie la `nrudirea acestuia
cu unul dintre ei. ~n acela[i timp, La Prouse c\uta cu ostenta]ie s\
evite privirea lui Boris; indiferen]\, r\ceal\, g`ndea el.
206
9/3/04
12:55 AM
Page 206
ANDR GIDE
Oh! g`ndea Boris, s\ m\ mai lase `n pace! Nu vreau s\ m\ fac

remarcat! Camarazii lui `l `nsp\im`ntau. C`nd a plecat de la liceu,
a trebuit s\ mearg\ al\turi de ei, iar pe drumul de la liceu p`n\ la
cu[c\ ascultase sporov\iala lor; ar fi vrut s\ se amestece [i el `n
discu]ie, dintr-o mare nevoie de simpatie, dar firea sa prea delicat\
`l `mpiedicase; cuvintele i se opreau pe buze; era furios pe st`njeneala sa, se for]a s\ [i-o ascund\, se for]a chiar s\ r`d\ ca s\ previn\
batjocurile, dar zadarnic; `n compara]ie cu to]i ceilal]i p\rea o feti]\,
`[i d\dea seama de acest lucru [i de aceea era foarte am\r`t.
Aproape imediat se [i formaser\ grupuri. S-a f\cut remarcat un
anume Lon Ghridanisol, care se [i impusese `n ochii celorlal]i. Era
mai mare dec`t ei [i, de altminteri, era `ntr-o clas\ superioar\; avea
pielea m\slinie, p\rul [i ochii negri, nu era nici prea `nalt [i nici prea
puternic, dar avea ceea ce se nume[te tupeu. Un tupeu nemaipomenit,
`ntr-adev\r. Chiar [i micul Georges Molinier recuno[tea c\ Ghridanisol `l l\sase cu gura c\scat\; [i m\-n]elegi, ca s\ m\ lase pe
mine cineva cu gura c\scat\, trebuie s\ fie dat dracului! Nu-l v\zuse
el, cu propriii ochi, chiar `n diminea]a aceea, apropiindu-se de o t`n\r\
femeie cu un copil `n bra]e:
Este al dumneavoastr\ copila[ul, doamn\? (cuvintele fiind
`nso]ite de un salut reveren]ios). E al naibii de ur`t pruncu dumneavoastr\. Dar fi]i lini[tit\: nu mai are multe zile de tr\it.
Georges [i-acum `nc\ se strica de r`s.
Z\u, vorbe[ti serios? zicea Philippe Adamanti, prietenul lui,
c\ruia Georges ì povestise `nt`mplarea.
Vorbele acelea insolente erau o `nc`ntare pentru ei, nici nu-[i puteau
imagina ceva mai spiritual. O plac\ veche `ns\, pe care Lon o auzise
de la v\rul s\u, Strouvilhou; dar Georges nu avea de unde s\ [tie.
La pension, Molinier [i Adamanti se aranjaser\ s\ se a[eze `n
aceea[i banc\ cu Ghridanisol, a cincea, pentru a nu fi chiar sub
nasul monitorului. Molinier `l avea la st`nga pe Adamanti; la dreapta pe Ghridanisol, zis Ghri; la cap\tul b\ncii se a[ezase Boris. ~n
spatele acestuia, [edea Passavant.
Gontran de Passavant a dus o via]\ trist\ dup\ moartea tat\lui
s\u; [i nici `nainte nu tr\ise o existen]\ prea vesel\. A `n]eles de
mult\ vreme c\ din partea fratelui s\u nu trebuia s\ se a[tepte nici
m\car la o umbr\ de simpatie, la nici un sprijin. {i-a petrecut
vacan]a `n Bretania, unde fusese luat de b\tr`na servitoare, credincioasa Sraphine, `n familia acesteia. ~[i pune la `ncercare toate
207
calit\]ile, munce[te. E `mboldit de dorin]a secret\ de a-i dovedi

fratelui s\u c\ valoreaz\ mai mult dec`t el. A intrat la pension din
propria voin]\ [i alegere; [i, de asemenea, din dorin]a de a nu
locui la fratele s\u, `n fastuoasa cas\ din strada Babylone, care-i
r\scolea cele mai triste amintiri. Sraphine, care nu vrea s\-l
p\r\seasc\, [i-a g\sit o locuin]\ la Paris; `[i poate `ng\dui acest
lucru datorit\ micii rente pe care cei doi fii ai defunctului conte
i-o pl\tesc, `n virtutea unei clauze a testamentului. ~n locuin]a
aceea are [i Gontran o camer\, de care se folose[te `n zilele c`nd
poate ie[i din pension; [i-a `mpodobit-o dup\ gustul lui. Ia masa
de dou\ ori pe s\pt\m`n\ cu Sraphine; aceasta `l `ngrije[te [i vegheaz\ s\ nu duc\ lips\ de nimic. C`nd e cu ea, Gontran p\l\vr\ge[te `n largul lui, de[i nu-i poate spune tot ce are pe inim\. La
pension nu prea intr\ `n vorb\ cu ceilal]i; le ascult\ distrat glumele [i se joac\ foarte rar cu ei. De aceea jocurilor care nu se
desf\[oar\ `n aer liber le prefer\ lectura. ~i place sportul; toate
sporturile; dar de preferin]\ cele ce se pot practica de unul singur;
mai este [i m`ndru [i nu `ntre]ine rela]ii cu toat\ lumea. Duminicile, dup\ anotimp, patineaz\, `noat\, face canotaj sau pleac\ `n
lungi excursii la ]ar\. Are aversiuni pe care nu `ncearc\ s\ le
`nving\; nu pentru c\ nu ar vrea s\-[i l\rgeasc\ spiritul, ci mai
ales fiindc\ dore[te s\ [i-l c\leasc\. Poate c\ nu e chiar at`t de
simplu cum se crede, cum caut\ s\ fie; l-am v\zut la c\p\tìul
tat\lui s\u mort; dar nu-i plac misterele [i, de `ndat\ ce nu s`nt pe
m\sura `nchipuirii lui, e dezgustat de el `nsu[i. E `n fruntea clasei
nu pentru c\ `nva]\ cu u[urin]\, ci pentru c\ e s`rguincios. Boris
ar g\si `n el un protector, dac\ ar [ti s\-l descopere; dar e atras de
vecinul lui, Georges. ~n ceea ce-l prive[te pe Georges, n-are ochi
dec`t pentru Ghri, care n-are ochi pentru nimeni.
Georges avea s\-i comunice lui Philippe Adamanti nout\]i importante, dar socotea c\ e mai prudent s\ nu-i scrie.
Ajung`nd `n fa]a por]ii liceului, `n aceast\ prim\ zi de [coal\, cu
un sfert de ceas `nainte de `nceperea orelor, l-a a[teptat zadarnic. {i
tocmai `n timp ce mergea `n sus [i-n jos prin fa]a por]ii, l-a auzit pe
Lon Ghridanisol apostrof`nd-o at`t de spiritual pe t`n\ra femeie;
dup\ care cei doi derbedei au intrat `n vorb\, ca s\ descopere, spre
marea bucurie a lui Georges, c\ vor fi colegi de pension.
La ie[irea din liceu, Georges [i Phiphi reu[iser\, `n sf`r[it, s\ se
`nt`lneasc\. ~ndrept`ndu-se spre pensionul Azas, `mpreun\ cu to]i
208
9/3/04
12:55 AM
Page 208
ANDR GIDE
ceilal]i camarazi, dar ceva mai la distan]\ de ei, `n a[a fel `nc`t s\
poat\ vorbi nestingheri]i:
Ai face bine s\ ascunzi asta, `ncepuse Georges, ar\t`nd
cu degetul rozeta galben\ pe care Phiphi continua s-o poarte la
butonier\.
De ce? `ntrebase Philippe, care observ\ c\ Georges [i-o scosese pe a sa.
Pentru c\ ri[ti s\ pun\ laba pe tine. Voiam s\-]i spun `nainte de
ore, pui[orule; trebuia s\ vii [i tu mai devreme. Te-am a[teptat `n
fa]a por]ii, ca s\ te avertizez.
Dar nu [tiam, spusese Phiphi.
Nu [tiam. Nu [tiam, reluase Georges imit`ndu-l. Trebuia s\ te
g`nde[ti [i tu c\ poate am s\-]i spun ceva, din moment ce n-am putut
veni s\ te `nt`lnesc la Houlgate.
Permanenta grij\ a acestor doi copii era ca unul s\ par\ c\ e
mai de[tept dec`t cel\lalt. Datorit\ averii [i situa]iei tat\lui s\u,
Phiphi are anumite avantaje; dar Georges `l dep\[e[te cu mult prin
`ndr\zneal\ [i cinism. Phiphi trebuie s\ fac\ eforturi, ca s\ nu r\m`n\ `n urm\. Nu e un b\iat r\u; dar e moale.
Ei hai, d\-i drumul, spusese el.
Lon Ghridanisol, care se apropiase de ei, ì asculta. Lui
Georges nu-i displ\cea s\ fie auzi]i de el; e drept c\ [i cel\lalt `l
epatase mai adineauri, dar Georges p\strase `n rezerv\ ceva prin
care s\-l epateze la r`ndul s\u; ì spuse deci lui Phiphi pe un ton
foarte natural:
Au b\gat-o la zdup pe micu]a Praline.
Praline! strigase Phiphi, pe care nep\sarea lui Georges `l
`nsp\im`nta. {i cum Lon p\rea interesat de subiect, Phiphi `l `ntreb\ pe Georges:
I se poate spune?
D\-i drumul! f\cu Georges, ridic`nd din umeri. {i-atunci
Phiphi, c\tre Ghri, ar\t`ndu-l pe Georges:
E gagica lui. Apoi lui Georges:
De unde [tii?
Am `nt`lnit-o pe Germaine [i ea mi-a spus.
{i i-a povestit lui Phiphi cum, trec`nd prin Paris cu dou\sprezece
zile `n urm\, voind s\ viziteze un anume apartament pe care procurorul Molinier `l desemnase mai `nainte ca teatrul acelor orgii, a
g\sit u[a `ncuiat\; c\ r\t\cind prin cartier o `nt`lnise, pu]in dup\
209
aceea, pe Germaine, gagica lui Phiphi, care l-a informat: la `nceputul vacan]ei, poli]ia a f\cut o descindere. Aceste femei [i ace[ti
copii ignorau `ns\ faptul c\ Profitendieu avusese mare grij\ s\ a[tepte, pentru a `ntreprinde aceast\ opera]ie, o dat\ la care delincven]ii
minori s\ fie pleca]i, ca s\ nu fie prin[i `n timpul descinderii [i pentru a-i scuti pe p\rin]ii lor de scandal.
Ia auzi, b\tr`ne... repeta Phiphi f\r\ comentarii. Ia auzi, b\tr`ne!... socotind c\ Georges [i el au avut norocul s\ scape de bucluc.
Te ia cu tremurici, ai? spunea Georges r`njind. C\ era [i el
`nsp\im`ntat socotea c\ e total inutil s\ spun\, mai cu seam\ fa]\ de
Ghridanisol.
Dup\ acest dialog, pu[tii ar putea fi considera]i mai deprava]i dec`t
s`nt `n realitate. Eu s`nt sigur c\ vorbeau astfel numai ca s\-[i dea aere.
~n cazul lor e vorba [i de fanfaronad\. Dar n-are importan]\: Ghridanisol ì ascult\; ì ascult\ [i ì trage de limb\. Vorbele lor `l vor amuza
foarte mult pe v\rul s\u, Strouvilhou, c`nd i le va relata disear\.
~n aceea[i sear\ Bernard s-a `nt`lnit cu douard.
Cum a fost deschiderea anului [colar?
A mers destul de bine. {i cum dup\ aceea t\cu:
Domnule Bernard, dac\ nu e[ti dispus s\ vorbe[ti din proprie
ini]iativ\, nu conta pe `ndemnurile mele. Nu pot suferi interogatoriile. Dar permite-mi s\-]i aduc aminte c\ dumneata singur ]i-ai
oferit serviciile, iar eu am dreptul s\ sper c\-mi vei povesti ceva...
Ce a]i vrea s\ [ti]i? relu\ Bernard destul de plictisit. C\ mo[
Azas a rostit un discurs solemn `n care le propunea copiilor s\ se
av`nte `ntr-un elan comun [i cu o juvenil\ ardoare...? Am re]inut
aceste cuvinte pentru c\ au revenit de trei ori. Armand pretinde c\
b\tr`nul le strecoar\ `n fiecare predic\. {edeam am`ndoi, el [i cu mine,
`n ultima banc\ din spatele clasei, contempl`nd intrarea elevilor, precum Noe urcarea animalelor `n arc\. Erau de toate felurile; rumeg\toare, pahiderme, molu[te [i alte nevertebrate. C`nd au `nceput s\
vorbeasc\ `ntre ei, patru din zece, `ncepeau cu: Pariez c\ tu nu...
{i celelalte [ase?
Cu: Ascult\-m\ pe mine...
Mi-e team\ c\ observa]ia este exact\. {i altceva?
Unii dintre ei mi s-a p\rut c\ au o personalitate fabricat\.
Ce `n]elegi prin asta? `ntreb\ douard.
M\ g`ndesc `n special la unul dintre ei, a[ezat al\turi de micul
Passavant, care mi s-a p\rut c\ nu-i dec`t un b\iat cuminte, pur [i
210
9/3/04
12:55 AM
Page 210
ANDR GIDE
simplu. Vecinul lui, pe care l-am observat mai mult\ vreme, am avut
impresia c\ [i-a luat drept regul\ de via]\ acel ne quid nimis1 al anticilor. Nu vi se pare c\ la o asemenea v`rst\ e o absurditate? Hainele-i
erau str`mte, cravata foarte str`ns\; chiar [i [ireturile pantofilor erau
at`t de scurte, c\ abia se puteau lega. De[i am discutat pu]in cu el, a
g\sit timp s\-mi spun\ c\ vede peste tot o mare risip\ de energie [i
s\ repete ca un refren: F\r\ eforturi inutile.
Blestemat fie spiritul de economie, spuse douard. Din el se
nasc `n art\ prolic[ii.
Cum adic\?
A[a, pentru c\ le e team\ s\ nu piard\ nimic. {i altceva? Nu
mi-ai spus nimic de Armand.
E un tip ciudat. La drept vorbind, nu-mi place deloc. Nu suport
oamenii contraf\cu]i. Nu e prost, f\r\ `ndoial\; dar mintea lui n-are
dec`t o singur\ preocupare: s\ distrug\; [i mai cu seam\ `mpotriva lui
se arat\ a fi mai `nver[unat; ì este ru[ine de tot ce bun `n el, de generozitate, de noble]e, de duio[ie. Ar trebui s\ fac\ sport; s\ se aeriseasc\. Se acre[te st`nd `nchis `n cas\ c`t e ziua de lung\. Pare s\ caute
tov\r\[ia mea; eu nu i-o refuz, dar nici nu pot s\ fiu ca el.
Nu crezi cumva c\ sarcasmele [i ironia lui ascund o sensibilitate excesiv\ sau poate chiar o mare suferin]\? Olivier a[a crede.
Se poate; mi-am spus [i eu acest lucru. Dar `nc\ nu-l cunosc
destul de bine. Mai trebuie s\ reflectez; o s\ v\ spun ce cred; dar mai
t`rziu. Acum ierta]i-m\ dac\ v\ p\r\sesc. Peste dou\ zile am un examen; [i, de ce nu v-a[ spune... s`nt cam trist `n seara asta.
V
Nu trebuie s\ lu\m `n seam\, dac\ nu gre[esc, dec`t
floarea fiec\rui lucru.
FNELON
~ntors la Paris din ajun, Olivier se trezi foarte bine odihnit. Era
cald [i cerul senin. Dup\ ce-[i f\cu du[ul, ie[i, proasp\t ras, elegant
1 Nimic `n plus, nici un efort `n plus (lat.).
211
`mbr\cat, con[tient de for]a, de tinere]ea [i de frumuse]ea sa, `n timp

ce Passavant mai dormea `nc\.
Olivier se gr\be[te s\ ajung\ la Sorbona. ~n aceast\ diminea]\,
Bernard trebuie s\ dea scrisul. Dar de unde [tie Olivier? Poate c\ nici
nu [tie. Merge s\ se informeze. Se gr\be[te. Nu [i-a mai v\zut prietenul din noaptea aceea, c`nd Bernard a venit s\ g\seasc\ ad\post `n
camera lui. {i ce schimb\ri s-au petrecut de atunci! Cine [tie dac\ nu
cumva e mai pu]in gr\bit s\-l revad\ dec`t s\ i se `nf\]i[eze `n noua
lui ]inut\? P\cat numai c\ Bernard e at`t de pu]in sensibil la elegan]\!
Dar astfel de gusturi le dob`nde[ti uneori o dat\ cu bun\starea.
Olivier a dovedit-o gra]ie contelui de Passavant.
~n diminea]a aceea Bernard d\ scrisul. Nu va ie[i dec`t pe la
amiaz\. Olivier `l a[teapt\ `n curte. ~nt`lne[te c`]iva camarazi, le
str`nge mìnile, apoi ì p\r\se[te. E pu]in st`njenit de ]inuta lui. {i e
jenat c`nd Bernard, sc\p`nd de examen, iese `n curte [i strig\,
`ntinz`ndu-i m`na:
Ce frumos e[ti!
Olivier, care credea c\ n-o s\ mai ro[easc\ niciodat\, ro[e[te.
Cum s\ nu deslu[easc\ nota de ironie `n aceste cuvinte, de[i au
fost spuse pe un ton foarte cordial? Bernard e `mbr\cat cu acela[i
costum pe care-l purtase `n seara c`nd a fugit de-acas\. Nu se
a[tepta s\-l g\seasc\ pe Olivier. ~l cople[e[te cu fel [i fel de
`ntreb\ri [i pornesc `mpreun\. Bucuria de a-l revedea e spontan\.
A z`mbit pu]in v\z`nd rafinamentul vestimentar al prietenului
s\u, dar f\r\ nici un fel de r\utate; are inim\ bun\; nu-i invidios.
Vrei s\ iei masa cu mine? Da, la unu [i jum\tate trebuie s\ m\
`ntorc pentru latin\. Acum, diminea]a, am avut franceza.
E[ti mul]umit?
Eu, da. Dar nu [tiu dac\ ceea ce am scris va fi pe gustul examinatorilor. Trebuia s\ ne d\m p\rerea despre aceste patru versuri
ale lui La Fontaine:
Fluture din Parnas, asemenea albinelor
Cu care bunul Platon compar\ minunile noastre,
Eu s`nt un u[uratic [i zbor din loc `n loc,
Trec`nd din floare-n floare [i de pe un lucru pe altul.
Ia spune, tu ce-ai fi scris `n locul meu?

Olivier, care nu rezist\ dorin]ei de a str\luci:
212
9/3/04
12:55 AM
Page 212
ANDR GIDE
A[ fi spus c\, descriindu-se pe el `nsu[i, La Fontaine a f\cut

portretul artistului, al celui care consimte s\ nu vad\ dec`t partea
exterioar\ a lumii, suprafa]a, floarea ei. Apoi a[ fi pus `n lumin\
portretul savantului, al cercet\torului, al celui care caut\ `n profunzime [i a[ fi ar\tat, `n sf`r[it, c\ `n timp ce savantul caut\, artistul
g\se[te; c\ acela care sap\ `n ad`ncime se cufund\, [i cine se
cufund\ se orbe[te pe sine; c\ adev\rul const\ `n aparen]\; c\ misterul const\ `n form\ [i c\ ceea ce e mai profund `n om e pielea sa.
Aceast\ ultim\ fraz\, Olivier o auzise de la Passavant, care, la
r`ndul s\u, o culesese de pe buzele lui Paul-Ambroise, `n timp ce
perora `ntr-un salon. Tot ce nu era `nc\ tip\rit constituia pentru
Passavant o prad\ bun\, pe care el o numea ideile ce plutesc `n
aer; adic\: ideile altora.
Un nu [tiu ce `n tonul lui Olivier `l avertiz\ pe Bernard c\
aceast\ fraz\ nu-i apar]ine. Vocea lui Olivier o rosti cu o oarecare
jen\. Bernard fu pe punctul s\-l `ntrebe: A cui e?; dar, `n afar\ de
faptul c\ nu voia s\ fie nepoliticos cu prietenul s\u, se temea ca nu
cumva s\ aud\ numele lui Passavant, pe care cel\lalt se ferise p`n\
acum s\-l pronun]e. Bernard se mul]umi s\-[i priveasc\ prietenul cu
o insisten]\ curioas\; iar Olivier, pentru a doua oar\, ro[i.
Surpriza lui Bernard de a-[i auzi prietenul exprim`nd p\reri total
diferite de cele pe care i le cuno[tea l\s\ aproape imediat locul unei
indign\ri violente; era ceva subit [i surprinz\tor, irezistibil ca un
ciclon. {i nu era indignat chiar de aceste idei, de[i i se p\reau
absurde. De[i, la urma urmelor, puteau s\ nu fie total absurde. ~n
caietul lui de opinii contradictorii ar fi putut eventual g\si absurdit\]i scrise de el `nsu[i. Dac\ `ns\ acestea ar fi fost `ntr-adev\r ideile
lui Olivier nu l-ar fi revoltat nici ele, nici prietenul s\u; dar sim]ea
c\ `n dosul lor se ascundea altcineva; [i era indignat c\ acel altcineva era Passavant.
Cu astfel de idei poate fi otr\vit\ Fran]a, strig\ el cu o voce
`n\bu[it\, dar vehement\. Vorbea dintr-un punct de vedere general,
dorind s\ treac\ peste Passavant. {i ceea ce spusese `l surprindea
chiar [i pe el, de parc\ aceste vorbe ì precedaser\ g`ndurile; cu toate
c\ tocmai aceste g`nduri le dezvoltase `n diminea]a aceea `n lucrarea
sa; dar, dintr-un fel de pudoare, ì displ\cea profund c`nd vorbea [i,
`n special, c`nd discuta cu Olivier, s\ fac\ prea mare caz de ceea ce
el numea marile sentimente. {i de `ndat\ ce erau exprimate, acestea i se p\reau mai pu]in sincere. Prin urmare, Olivier nu-[i auzise
213
niciodat\ prietenul vorbind de interesele Fran]ei; acum era r`ndul

lui s\ fie surprins. Deschise ochii mari [i nici m\car nu-i trecu prin
minte c\ ar putea s\ z`mbeasc\. Nu-l mai recuno[tea pe Bernard.
Repet\ proste[te:
Fran]a?... Apoi, degaj`ndu-se de orice responsabilitate, fiindc\
era limpede c\ Bernard nu glumea:
Dar, b\tr`ne, nu eu g`ndesc `n felul acesta, ci La Fontaine.
Bernard deveni aproape agresiv:
Pe dracu, strig\ el, [tiu foarte bine c\ nu tu g`nde[ti a[a; dar
nici La Fontaine. Dac\ virtutea lui n-ar fi fost dec`t aceast\
u[ur\tate, de care, la sf`r[itul vie]ii, se scuz\ [i `[i face repro[uri,
n-ar fi ajuns niciodat\ artistul pe care `l admir\m. Tocmai aceast\
idee am sus]inut-o `n diserta]ia de azi-diminea]\, argument`nd-o
cu numeroase citate, pentru c\ [tii c\ am o memorie bun\. Dar
l\s`ndu-l la o parte pe La Fontaine [i re]in`nd numai ideile pe care
mul]i cititori superficiali le-ar fi putut enun]a `n leg\tur\ cu versurile sale, mi-am `ng\duit o tirad\ `mpotriva spiritului de superficialitate, de nep\sare [i de ironie; `mpotriva aceea ce, `n ultim\
instan]\, se nume[te spiritul francez datorit\ c\ruia, `n str\in\tate, noi avem o reputa]ie destul de proast\. Am scris c\ `n aceste versuri trebuie s\ vedem nu z`mbetul Fran]ei, ci grimasa ei; c\
adev\ratul spirit al Fran]ei este un spirit critic, logic, de p\trundere r\bd\toare a adev\rului; [i c\, dac\ acest spirit nu l-ar fi animat pe La Fontaine, poate c\ [i-ar fi scris bine povestirile, dar nu
[i fabulele, [i, `n orice caz, nu [i aceste admirabile epistole (am
ar\tat c\ le cunosc) din care fuseser\ extrase versurile ce trebuia
s\ le coment\m. Da, b\tr`ne, s-ar putea ca datorit\ celor scrise s\
nu iau examenul, dar sim]eam nevoia s\ le spun.
Olivier nu ]inea `n mod deosebit la ideile exprimate mai `nainte.
Cedase nevoii de a str\luci [i de a cita, mai mult ca din `nt`mplare, o
fraz\ prin care credea c\ `[i va epata prietenul. Or, dac\ acesta ì
r\spundea acum pe un asemenea ton, nu-i mai r\m`nea dec`t s\ bat\ `n
retragere. Marea lui sl\biciune se datora faptului c\ avea mai mult\
nevoie de afec]iunea lui Bernard dec`t avea acesta de afec]iunea lui.
Cele declarate de Bernard `l umileau, ì pricinuiau o durere profund\.
Era m`niat pe el `nsu[i c\ vorbise prea repede. Acum era prea t`rziu ca
s\ retracteze, s\ dea `napoi, cum f\r\ `ndoial\ ar fi f\cut dac\ l-ar fi
l\sat pe Bernard s\ vorbeasc\ primul. Dar cum ar fi putut el s\ prevad\
c\ Bernard, pe care `l [tia at`t de neconformist, avea s\ se arate un
214
9/3/04
12:55 AM
Page 214
ANDR GIDE
ap\r\tor al sentimentelor [i ideilor pe care Passavant `l `nv\]ase s\ le

considere cu un z`mbet dispre]uitor? Acum, `ntr-adev\r, numai de
z`mbit nu avea poft\; ì era ru[ine. {i, neput`nd nici s\-[i retracteze
spusele, nici s\-l contrazic\ pe Bernard, a c\rui emo]ie autentic\ `l
impresionase, nu mai c\uta dec`t s\ se apere, s\ se eschiveze:
~n sf`r[it, cele scrise `n compunerea ta nu erau spuse `mpotriva mea... Asta-i important.
Se exprima ca un om care fusese jignit, nu cu tonul pe care l-ar
fi dorit.
Dar acum ]i le spun ]ie, relu\ Bernard.
Fraza `l atinse pe Olivier drept `n inim\. F\r\ discu]ie c\
Bernard nu vorbise cu ostilitate; dar cum altfel puteau fi interpretate spusele lui? Olivier t\cu. ~ntre el [i Bernard se deschidea o
pr\pastie. C\uta s\ g\seasc\ un mijloc de a arunca peste pr\pastie
o punte care s\ restabileasc\ leg\tura. C\uta f\r\ speran]e. A[adar,
nu-mi `n]elege suferin]a? `[i spunea el; [i suferin]a i se agrava.
Poate c\ nu era `n situa]ia de a-[i re]ine lacrimile, dar `[i spunea c\
are de ce s\ pl`ng\. {i tot din vina lui: revederea i s-ar fi p\rut mai
pu]in trist\ dac\ nu s-ar fi a[teptat la prea mult\ bucurie. C`nd, cu
dou\ luni `n urm\, pornise plin de `nfl\c\rare `n `nt`mpinarea lui
douard, s-a `nt`mplat acela[i lucru. {i mereu va fi la fel, `[i
spunea. Ar fi vrut s\-l p\r\seasc\ pe Bernard, s\ plece oriunde, la
`nt`mplare, s\ uite de Passavant, de douard... O `nt`lnire nea[teptat\ `ntrerupse brusc [irul tristelor lui g`nduri.
La c`]iva pa[i `naintea lor, pe bulevardul Saint-Michel, `n susul
c\ruia mergeau, Olivier tocmai `l z\rise pe Georges, fratele lui mai
mic. ~l apuc\ pe Bernard de bra] [i, f\c`nd st`nga-mprejur, `l trase
gr\bit dup\ el:
Crezi c\ ne-a v\zut?... P\rin]ii mei nu [tiu c\ m-am `ntors.
Micul Georges nu era singur; Lon Ghridanisol [i Philippe
Adamanti `l `nso]eau. Discu]ia lor era foarte `nsufle]it\; dar interesul
cu care Georges participa la conversa]ie nu-l `mpiedica s\ fie cu
ochii `n patru, cum zicea el. Pentru a-i putea asculta, s\-i p\r\sim o
clip\ pe Olivier [i pe Bernard care, intr`nd `ntr-un restaurant, au luat
masa f\r\ s\ vorbeasc\ prea mult, spre marea u[urare a lui Olivier.
Ei bine, atunci du-te tu, ì spuse Phiphi lui Georges.
Aha! }i-e fric\! }i-e fric\! ripost\ cel\lalt cu o voce plin\ de
ironie [i dispre], ca s\-l `mboldeasc\ pe Philippe. Iar Ghridanisol
spuse cu superioritate:
215
Mielu[eilor, dac\ nu vre]i, mai bine spune]i-mi imediat.

G\sesc eu al]i tipi care au mai mult curaj dec`t voi. Hai, d\-mi-o!
Se `ntoarce spre Georges care ]ine o moned\ `n m`n\.
A[i! m\ duc eu! strig\ Georges, hot\r`ndu-se brusc. Veni]i cu
mine! (S`nt `n fa]a unei tutungerii.)
Nu, spune Lon; te a[tept\m `n col]ul str\zii. Hai, Phiphi!
Dup\ o clip\, Georges iese din pr\v\lie; ]ine `n m`n\ un pachet
de ]ig\ri, zise de lux, din care `[i serve[te prietenii.
Ei? `ntreb\ `nfrico[at Phiphi.
Ei ce? riposteaz\ Georges, cu un aer de indiferen]\ afectat\, ca [i
cum ceea ce a f\cut devenise dintr-odat\ ceva at`t de firesc, `nc`t nici
nu merita osteneala s\ mai pui vreo `ntrebare. Dar Philippe insist\:
I-ai `mpins-o?
Ba bine c\ nu!
{i nu ]i-a spus nimic?
Georges ridic\ din umeri:
Da ce-ai fi vrut s\-mi spun\?
Nu ]i-a dat moneda `napoi?
De data asta Georges nici m\car nu g\si de cuviin]\ s\ r\spund\. Dar
cum cel\lalt, pu]in sceptic `nc\ [i tem\tor insist\: Ia arat\, Georges
scoate banii din buzunar. Philippe num\r\: [apte franci `n cap. Ar vrea
s\ `ntrebe: E[ti sigur c\ \[tia, cel pu]in, s`nt buni? dar se ab]ine.
Georges pl\tise cu un franc moneda fals\. Se `n]eleseser\ s\
`mpart\ banii `ntre ei. ~i d\ lui Ghridanisol trei franci. Phiphi nu va
primi nici un sfan]; cel mult o ]igar\; asta-i va fi de `nv\]\tur\.
~ncurajat de aceast\ prim\ reu[it\, Phiphi ar vrea [i el acum. ~i cere
lui Lon s\-i v`nd\ o a doua moned\. Dar Lon g\se[te c\ Phiphi e prea
bleg [i, pentru a-l `ndemna s\ devin\ mai hot\r`t, afecteaz\ un anume
dispre] fa]\ de la[itatea lui de mai adineauri [i se preface c\ nu-l ia `n
seam\. De altminteri, Lon consider\ c\ e imprudent s\ repete experien]a prea aproape de aceea[i tutungerie. {i oricum, e prea t`rziu. V\rul
s\u, Strouvilhou, `l a[teapt\ s\ ia masa `mpreun\ cu el.
Ghridanisol nu e chiar at`t de tont, `nc`t s\ nu poat\ schimba [i
singur monedele; dar, urm`nd instruc]iunile v\rului s\u mai mare,
caut\ s\-[i fac\ rost de c`]iva complici. ~i va raporta c\ [i-a `ndeplinit cu bine misiunea.
Avem nevoie de copii de familie bun\, `n]elegi, c\ci dac\ afacerea se descoper\, p\rin]ii lor se vor str\dui s\ o `n\bu[e. (V\rul
Strouvilhou, corespondentul s\u interimar, vorbe[te `n acest fel, `n
216
9/3/04
12:55 AM
Page 216
ANDR GIDE
timp ce iau masa.) Numai c\ sistemul \sta de-a vinde monedele

una c`te una ia prea mult timp. Am de plasat cincizeci [i dou\ de
cutii cu c`te dou\zeci de monede fiecare. Trebuie s\ le vindem cu
dou\zeci de franci bucata; dar nu oricui, `n]elegi? Cel mai bine ar
fi s\ form\m o asocia]ie din care s\ nu po]i face parte dec`t aduc`nd o garan]ie. Trebuie ca ]`ncii \[tia s\ se compromit\ [i s\ ne
ofere mijloace prin care s\-i avem la m`n\ pe p\rin]ii lor. ~nainte
de a le mai da monede, te vei str\dui s\-i faci s\ `n]eleag\ asta; dar
f\r\ s\-i sperii. Copiii nu trebuie speria]i niciodat\. Mi-ai spus c\
Molinier-tat\l e magistrat. E bine. Dar b\tr`nul Adamanti?
Senator.
E [i mai bine. E[ti de-acum destul de copt, ca s\ `n]elegi c\ nu
exist\ familie care s\ nu aib\ un secret oarecare; c\ to]i cei interesa]i
tremur\ s\ nu fie descoperi]i. Copiii trebuie s\ `nceap\ v`n\toarea;
`n felul \sta se mai [i distreaz\. De obicei e mare plictiseal\ c`nd tr\ie[ti `n
s`nul familiei. {i-apoi a[a `nva]\ [i ei s\ observe, s\ caute. Treaba e foarte
simpl\: cine nu aduce nimic nu va avea nimic. C`nd vor `n]elege c\ ì
avem la m`n\, anumi]i p\rin]i vor pl\ti t\cerea. Bine`n]eles c\ n-avem
inten]ia s\-i [antaj\m; s`ntem oameni cinsti]i. Vrem pur [i simplu s\ afle
c\ [tim. Dac\ nu fac g\l\gie, nu facem nici noi. S\ tac\ [i s\-i fac\ [i pe
al]ii s\ tac\; [i-atunci vom t\cea [i noi. S\ bem `n s\n\tatea lor.
Strouvilhou umplu dou\ pahare. Ciocnir\.
E bine, relu\ el, ba chiar necesar s\ se creeze raporturi de reciprocitate `ntre cet\]eni; c\ci a[a se formeaz\ societ\]ile solide. Oamenii
s\ se simt\ lega]i, ce mai! Noi s\ fim lega]i de copii, care-i au la m`n\
pe p\rin]i, care ne au la m`n\ pe noi. Ceea ce e perfect. ~n]elegi?
Lon `n]elegea de minune. R`njea:
Micu]ul Georges... `ncepu el.
Ce anume? Zici c\ micu]ul Georges...
Molinier; cred c\ e copt. A [terpelit de la taic\-s\u ni[te
scrisori de-ale unei damicele de la Olympia.
Le-ai v\zut?
Mi le-a ar\tat. Am tras cu urechea `n timp ce discuta cu
Adamanti. Cred c\ erau bucuro[i s\-i aud; `n orice caz, nu s-au ascuns
de mine; `mi luasem m\surile de siguran]\; le-am servit un mizilic,
dup\ cum m-ai `nv\]at, ca s\ le c`[tig `ncrederea. Georges ì zicea lui
Phiphi (ca s\-l epateze): Tata are o amant\. La care Phiphi, ca s\ nu
r\m`n\ mai prejos, a ripostat: Al meu are dou\. T`mpenii f\r\
importan]\; dar eu m-am apropiat [i l-am `ntrebat pe Georges: Da
217
ce [tii tu de chestia asta? Am v\zut scrisori, mi-a r\spuns el.

M-am f\cut c\ nu cred [i-am zis: Las\-te de bancuri... Ce mai, l-am
scos din ]`]`ni [i p`n\ la urm\ mi-a spus c\ are scrisorile alea la el; le-a
scos dintr-un portofel c`t toate zilele [i mi le-a ar\tat.
Le-ai citit?
N-am mai avut timp. Am v\zut doar c\ toate erau scrise de
aceea[i m`n\; una din ele era adresat\ Motanului meu scump.
{i cum era semnat\?
{oricu]a ta alb\. L-am `ntrebat pe Georges: Cum de-ai pus
m`na pe ele? {i-atunci el, r`z`nd, a scos din buzunarul pantalonilor o
enorm\ leg\tur\ de chei [i mi-a spus: Am aici pentru toate sertarele.
{i domnul Phiphi ce spunea?
Nimic. Cred c\ era gelos.
Georges ]i-ar da scrisorile alea?
Dac\ e nevoie, [tiu eu cum s\-l conving. N-a[ vrea s\ i le iau.
Dar mi le d\ el dac\ mar[eaz\ [i Phiphi. |[tia se `mboldesc unul pe
altul.
E ceea ce se nume[te o `ntrecere. Crezi c\ mai s`nt [i al]ii
dintr-\[tia la pension?
Caut eu.
A[ vrea s\-]i mai spun ceva... Trebuie s\ fie printre pensionari
un copil, unul Boris. Pe \sta las\-l `n pace; apoi ad\ug\ `n [oapt\:
deocamdat\.
Olivier [i Bernard stau `mpreun\ la o mas\, `ntr-un restaurant de pe
bulevard. Am\r\ciunea lui Olivier se tope[te ca ghea]a la soare `n fa]a
z`mbetului cald al prietenului s\u. Bernard evit\ s\ pronun]e numele
lui Passavant; Olivier `[i d\ seama; `l avertizeaz\ un instinct secret;
dar lui, numele acesta ì st\ pe buze; trebuie s\ vorbeasc\, fie ce-o fi.
Da, ne-am `ntors mai devreme dec`t [tia familia mea. ~n seara
asta Argonau]ii dau un banchet. Passavant ]ine s\ asiste [i el. Vrea
ca revista noastr\ s\ fie `n rela]ii bune cu sora ei mai mare [i s\ nu
apar\ `ntr-o postur\ de rival\... Ar trebui s\ vii [i tu; [i, [tii... ar trebui s\-l aduci [i pe douard... Poate c\ nu chiar la banchet, fiindc\
pentru banchet trebuie invita]ie, dar imediat dup\. Reuniunea va
avea loc `ntr-un salon de la primul etaj, la Taverna Panteonului. Vor
fi acolo principalii redactori ai Argonau]ilor [i c`]iva dintre cei care
vor colabora la Avangarda. Primul nostru num\r e aproape gata;
dar ia spune... de ce nu mi-ai trimis nimic?
218
9/3/04
12:55 AM
Page 218
ANDR GIDE
Pentru c\ nu aveam nimic preg\tit, r\spunse Bernard, oarecum t\ios.

Vocea lui Olivier devine aproape rug\toare:
}i-am trecut numele al\turi de al meu, `n sumar... Mai a[tept\m pu]in, dac\ e nevoie... Indiferent ce; numai s\ fie ceva... ~ntr-un
anume fel, mi-ai promis.
Lui Bernard ì vine greu s\-l supere pe Olivier; dar se hot\r\[te:
Ascult\, b\tr`ne, e mai bine s\-]i spun pe loc: mi-e team\ c\
n-o s\ m\ `n]eleg cu Passavant.
Dar ]i-am spus c\ eu conduc revista! Mi-a dat m`n\ liber\.
{i `n al doilea r`nd, tocmai asta `mi displace, s\-]i dau indiferent ce, numai s\ fie. Nu vreau s\ scriu indiferent ce.
Spuneam indiferent tocmai pentru c\ [tiam c\ orice ai scrie
tu va fi ceva bun... [i c\ nu va fi niciodat\ indiferent ce.
Nu [tie ce s\ spun\. Se b`lbìe. Dac\ nu-[i mai simte prietenul
al\turi de el, aceast\ revist\ `nceteaz\ s\-l mai intereseze. Era at`t de
frumos visul de a debuta `mpreun\!
{i-apoi, b\tr`ne, dac\ `ncep s\-mi dau foarte bine seama ce
anume nu vreau s\ fac, `nc\ nu [tiu prea limpede ce voi face. Nici
m\car nu [tiu dac\ voi scrie.
Olivier e consternat de aceast\ declara]ie. Dar Bernard reia:
Nimic din ceea ce a[ putea scrie cu u[urin]\ nu m\ ispite[te. {i
pentru c\ frazele `mi ies bine, am oroare de frazele care ies bine. Nu
fiindc\ `mi place dificultatea `n sine; dar consider c\, `ntr-adev\r,
scriitorii de ast\zi nu se prea omoar\ cu firea. Ca s\ scriu un roman
nu cunosc `nc\ destul via]a altora; [i chiar eu `nsumi n-am tr\it `nc\
destul. Versurile m\ plictisesc: alexandrinul e tocit p`n\ la urzeal\.
Singurul poet care m\ satisface ast\zi este Rimbaud.
E tocmai ce spuneam [i eu `n manifest.
Atunci nu mai e nevoie s\ repet [i eu. Nu, b\tr`ne; nu, nu
[tiu dac\ voi scrie. Uneori, mi se pare c\ scrisul te `mpiedic\ s\
tr\ie[ti [i c\ te po]i exprima mult mai bine prin fapte dec`t prin
cuvinte.
Operele de art\ s`nt fapte care dureaz\, se hazard\ cu team\
Olivier; dar Bernard nu-l asculta.
De aceea `l admir cel mai mult pe Rimbaud; pentru c\ a preferat via]a.
Pe a sa `ns\ [i-a ratat-o.
Ce po]i [ti tu `n privin]a asta?
219
Ei! nu, b\tr`ne...

Nu po]i s\ judeci via]a altora privind din afar\. Dar m\ rog, s\
admitem c\ [i-a ratat-o, a avut parte de ghinion, de mizerie, de
boal\... Dar a[a cum a fost via]a lui, eu `l invidiez; da, i-o invidiez,
chiar a[a, cu sf`r[itul ei sordid, mai mult dec`t pe cea...
Bernard nu-[i termin\ fraza; voia s\-l numeasc\ pe un contemporan ilustru [i [ov\ia `ntre prea multe nume. Ridic\ din umeri [i
continu\:
Simt nedeslu[it `n mine aspira]ii extraordinare, un fel de
valuri de ad`ncime, mi[c\ri, impulsuri de ne`n]eles [i pe care nici
nu vreau s\ le `n]eleg, pe care nu vreau nici m\car s\ le observ,
de team\ c\ astfel le-a[ putea `mpiedica s\ se mai produc\. Nu e
mult\ vreme de c`nd m\ analizam ne`ncetat. Aveam obiceiul de
a vorbi tot timpul despre mine. Acum, chiar dac\ a[ vrea, nu mai
pot. Mania asta a `ncetat brusc, f\r\ ca m\car s\-mi fi dat seama
cum [i c`nd. Cred c\ acest monolog, acest dialog interior, cum
spunea profesorul nostru, comporta un fel de dedublare de care
am `ncetat s\ mai fiu capabil, `n ziua c`nd am `nceput s\ iubesc
pe altcineva dec`t propria persoan\ [i mai mult dec`t pe mine.
Te referi la Laura, spuse Olivier. A[adar, o iube[ti [i acum la
fel de mult?
Nu, spuse Bernard; din ce `n ce mai mult. Cred c\ acesta e
specificul iubirii: nu poate r\m`ne aceea[i; e for]at\ s\ creasc\, altfel risc\ s\ se sting\; [i printr-asta se deosebe[te de prietenie.
Totu[i, [i dragostea poate s\ sl\beasc\, spuse Olivier cu triste]e.
Cred c\ prietenia nu e nem\rginit\ ca iubirea.
Spune-mi... te superi dac\ te `ntreb ceva?
Vei vedea.
Dar a[ vrea s\ nu te superi.
M-a[ sup\ra mult mai mult dac\ ai ]ine `ntreb\rile numai pentru tine.
A[ vrea s\ [tiu dac\ pe Laura... o dore[ti.
Bernard deveni dintr-odat\ foarte grav:
Numai pentru c\ e[ti tu... `ncepu el. Ei bine, b\tr`ne, `n mine se
petrece un lucru ciudat, adic\ de c`nd am cunoscut-o, nu mai am deloc
dorin]\. Eu, care `nainte vreme `]i aminte[ti cum m\ `nfl\c\ram deodat\ pentru dou\zeci de femei pe care le `nt`lneam pe strad\ ([i tocmai din aceast\ pricin\ nu m\ puteam hot\r` pentru nici una), acum
cred c\ nu mai pot [i n-o s\ mai fiu niciodat\ sensibil la nici o alt\
220
9/3/04
12:55 AM
Page 220
ANDR GIDE
form\ de frumuse]e dec`t a ei; c\ nu voi mai putea iubi alt\ frunte,
alte buze sau alte priviri dec`t pe ale ei. Dar nu am pentru ea dec`t venera]ie [i orice g`nd carnal mi se pare un sacrilegiu c`nd s`nt al\turi
de ea. Cred c\ nu m\ cuno[team bine [i c\ s`nt, prin natura mea,
foarte cast. Gra]ie Laurei, instinctele mele s-au sublimat. Simt `n
mine o mare energie nefolosit\. A[ vrea s-o pun `n slujba ei. ~l invidiez pe c\lug\rul al c\rui orgoliu se `ncovoaie sub povara canoanelor; pe cel c\ruia i se spune: M\ bizui pe tine. ~l invidiez pe
soldatul... Dar de fapt nu, nu invidiez pe nimeni, dar m\ chinuie
r\zvr\tirile mele interioare, pe care n\zuiesc s\ le disciplinez. E ca [i
cum a[ fi plin de vapori, care pot s\ ]`[neasc\ [uier`nd (asta e poezia),
s\ ac]ioneze pistoane, s\ pun\ `n mi[care ro]i; sau chiar s\ provoace
explozia ma[inii. {tii prin ce gest mi se pare uneori c\ m-a[ putea
exprima mai bine? Prin... Oh! [tiu foarte bine c\ nu m\ voi sinucide;
dar `l `n]eleg perfect pe Dimitri Karamazov, c`nd `l `ntreab\ pe fratele
s\u dac\ `n]elege c\ te po]i omor` din entuziasm, dintr-un simplu
exces de via]\... printr-o explozie.
~ntreaga sa fiin]\ emana o extraordinar\ str\lucire. C`t se exprima de bine! Olivier `l contempla cuprins de un fel de extaz:
{i eu, [opti el tem\tor, `n]eleg c\ te po]i sinucide; dar numai
dup\ ce ai gustat o bucurie at`t de mare, `nc`t toat\ via]a care-i
urmeaz\ p\le[te; o asemenea bucurie `nc`t s\ po]i spune: Ajunge,
s`nt mul]umit, niciodat\ eu nu...
Dar Bernard nu-l asculta. T\cu. La ce bun s\ vorbe[ti `n gol.
Cerul lui se `ntunec\ din nou. Bernard `[i scoase ceasul din buzunar:
E timpul s\ plec. Ziceai deci c\ ast\-sear\... la ce or\?
Oh! cred c\ pe la zece e foarte bine. Vii?
Da; voi `ncerca s\-l aduc [i pe douard. Dar [tii c\ nu-l iube[te
prea mult pe Passavant; iar reuniunile literare `l dau gata. Ar veni numai
s\ te revad\. Ia spune: ne putem `nt`lni dup\ ce termin cu latina?
Olivier nu r\spunse imediat. Se g`ndea cu disperare c\ ì promisese lui Passavant s\ fie [i el la orele patru la tipografia unde urma
s\ se imprime Avangarda.
A[ fi vrut, dar s`nt ocupat.
~[i ascunse disperarea; [i Bernard r\spunse:
At`ta pagub\.
{i cu acestea cei doi prieteni se desp\r]ir\.
Olivier nu-i spusese nimic lui Bernard din toate c`te [i le promisese s\ i le spun\. Se temea c\ a fost dezagreabil. ~i era sil\ de el
221
`nsu[i. De diminea]\ era at`t de `nc`ntat de sine, [i acum mergea cu

capul `n p\m`nt. Prietenia lui Passavant, de care la `nceput era at`t
de m`ndru, `l st`njenea; c\ci sim]ea ap\s`nd asupra ei dezaprobarea
lui Bernard. Disear\, la banchet, dac\ `[i va `nt`lni prietenul de fa]\
cu to]i, n-o s\ poat\ sta de vorb\. Banchetul acela nu putea fi pl\cut
dec`t dac\, `n prealabil, ar fi redevenit prietenii de mai `nainte. {i ce
idee nes\buit\ a avut, `mpins de vanitate, de a-l invita [i pe unchiul
douard! Fiind al\turi de Passavant, `nconjurat de confra]i mai
v`rstnici, de viitori colaboratori ai Avangardei, va trebui s\ fac\
parad\ de situa]ia lui. douard avea s\-l judece [i mai gre[it; s\-l
judece definitiv gre[it, f\r\ `ndoial\... Dac\ m\car l-ar putea vedea
`nainte de banchet; s-ar arunca de g`tul lui; ar pl`nge, poate; i-ar
povesti totul despre el `nsu[i... P`n\ la patru mai e timp. Repede, un
taxi. ~i d\ [oferului adresa. Ajunge `n fa]a u[ii, sim]ind c\ inima ì
bate cu furie: sun\... douard a plecat.
S\rmanul Olivier! ~n loc s\ se ascund\ de p\rin]i, de ce nu se
duce pur [i simplu acas\? L-ar fi g\sit pe douard `mpreun\ cu
mama sa.
VI
Jurnalul lui douard
Romancierii ne dezam\gesc atunci c`nd urm\resc dezvoltarea unui individ f\r\ s\ ]in\ seama de constr`ngerile mediului
`nconjur\tor. P\durea modeleaz\ arborele! Fiec\ruia ì las\ doar o
palm\ de loc! {i c`]i l\stari nu se atrofiaz\! Fiecare `[i `ntinde
crengile pe unde poate. Ramura mistic\, de cele mai multe ori, `[i
datoreaz\ existen]a sufoc\rii. Nu poate sc\pa dec`t cresc`nd `n
sus. Nu `n]eleg cum face Pauline ca s\ nu-i creasc\ ramura mistic\, [i nici ce constr`ngeri mai a[teapt\. Am avut cu ea o discu]ie
mult mai intim\ ca p`n\ acum. Nu b\nuiam, m\rturisesc, c\ sub o
aparen]\ de fericire ascunde at`tea decep]ii [i at`ta resemnare.
Recunosc `ns\ c\ ar fi trebuit s\ aib\ un suflet foarte vulgar, ca s\
nu fie dezam\git\ de Molinier. Convorbirea mea de alalt\ieri cu
el mi-a `ng\duit s\-i m\sor limitele. Cum de s-a c\s\torit Pauline
222
9/3/04
12:55 AM
Page 222
ANDR GIDE
cu un asemenea om?... Vai, caren]a cea mai lamentabil\, aceea a

caracterului, este ascuns\ [i nu apare dec`t cu timpul.
Pauline `[i d\ toat\ silin]a s\ acopere toate defectele [i sl\biciunile lui Oscar, s\ le ascund\ fa]\ de to]i; [i mai cu seam\ fa]\ de
copii. Se str\duie[te s\ le arate acestora c\ au toate motivele s\-[i
stimeze p\rintele, ceea ce e destul de greu; dar reu[e[te at`t de bine,
`nc`t chiar [i eu m-am l\sat p\c\lit. Vorbe[te de so]ul ei f\r\ dispre],
doar cu un z`mbet de indulgen]\ care spune multe. ~l depl`nge c\ nu
mai are autoritate asupra copiilor; [i cum mi-am exprimat regretul
c\ Olivier e prieten cu Passavant, am `n]eles c\, dac\ ar fi depins
numai de ea, c\l\toria `n Corsica n-ar fi avut loc.
Eu n-am aprobat aceast\ plecare, mi-a spus ea, [i la drept vorbind,
acest domn Passavant nu-mi place deloc. Dar, cum s\ spun? C`nd v\d
c\ nu pot `mpiedica ceva, prefer s\ fiu de acord de bun\voie. El, Oscar,
totdeauna cedeaz\; cedeaz\ [i fa]\ de mine. Dar c`nd cred c\ e de datoria mea s\ m\ opun anumitor proiecte ale copiilor, s\ m\ `mpotrivesc,
s\ le ]in piept, n-am din partea lui nici un ajutor. S-a amestecat [i
Vincent `n povestea asta. {i din clipa aceea cum m-a[ mai fi putut opune
proiectelor lui Olivier, f\r\ riscul de a-l face s\-[i piard\ `ncrederea `n
mine? Fiindc\ ]in `n primul r`nd la aceast\ `ncredere.
C`rpea ni[te [osete vechi; din acelea, `mi spuneam, cu care
Olivier nu se mai mul]ume[te. Se opri, pentru a b\ga a]a `n ac, apoi
relu\ pe un ton mai cobor`t, parc\ mai sincer [i mai trist:
~ncrederea lui... M\car dac\ a[ fi sigur\ c\ mai are `ncredere `n
mine! Dar nu, cred c\ [i-a pierdut-o...
Am `ncercat s\ protestez, f\r\ convingere, iar ea a z`mbit. {i-a
`ntrerupt lucrul [i a continuat:
Uite, de pild\: [tiu c\ e la Paris. L-a `nt`lnit Georges `n
diminea]a asta; a spus-o `nt`mpl\tor [i eu m-am f\cut c\ nu-l aud,
fiindc\ nu-mi place s\-l v\d p`r`ndu-[i fratele. Dar, m\ rog, [tiu:
Olivier se ascunde de mine. C`nd ne vom revedea se va sim]i obligat s\ m\ mint\, iar eu m\ voi preface c\-l cred, a[a cum m\ fac
c\-l cred [i pe tat\-s\u de fiecare dat\ c`nd se ascunde de mine.
O face pentru c\ nu vrea s\ te nec\jeasc\.
~n felul \sta m\ nec\je[te mult mai mult. Nu s`nt intolerant\.
Exist\ nenum\rate mici gre[eli pe care le tolerez [i le trec cu vederea.
De cine vorbe[ti acum?
Oh! [i de tat\, [i de copii.
Dar f\c`ndu-te c\ nu le vezi, ì min]i [i tu pe ei.
223
{i ce-ai vrea s\ fac? Ajunge c\ nu m\ pl`ng; `ns\ nu pot s\ [i

aprob! Vezi, `mi spun c\ mai devreme sau mai t`rziu `]i pierzi influen]a [i c\ nici cea mai mare dragoste nu mai ajut\ la nimic. Ba dimpotriv\! Devine jenant\, st`njenitoare. Mi se `nt`mpl\ chiar s\-mi
ascund aceast\ dragoste.
Acum vorbe[ti de copii.
Nu numai de ei. Adic\ vrei s\ spui c\ nu-l mai pot iubi pe
Oscar? Uneori `mi vine [i mie s\ cred acest lucru; dar tot eu `mi
spun c\ nu-l iubesc de team\ s\ nu suf\r prea mult. {i... da, probabil, ai dreptate: dac\ e vorba de Olivier, prefer s\ suf\r.
{i Vincent?
Acum c`]iva ani tot ceea ce spun despre Olivier a[ fi zis despre el.
S\rmana mea prieten\... `n cur`nd vei spune acela[i lucru
despre Georges.
Dar `ncetul cu `ncetul te resemnezi. Nu ceri totu[i prea mult de
la via]\. {i `nve]i s\ ceri [i mai pu]in... tot mai pu]in. Apoi ad\ug\
aproape [optind: {i de la tine, tot mai mult.
Cu asemenea idei aproape c\ ai ajuns o cre[tin\, am reluat eu,
z`mbind la r`ndul meu.
A[a `mi spun [i eu uneori. Numai c\ nu ajunge s\ le ai pentru
a fi cre[tin.
La fel cum nu ajunge s\ fii cre[tin pentru a le avea.
M-am g`ndit adeseori, `mi permit s\ ]i-o spun, c\ `n locul
tat\lui lor ai fi putut s\ stai tu de vorb\ cu copiii.
Vincent e departe.
Pentru el e prea t`rziu. Dar m\ g`ndeam la Olivier. Cu tine a[
fi dorit eu s\ plece.
La aceste cuvinte, care dintr-odat\ `mi `ng\duiau s\-mi imaginez
ce-ar fi fost dac\ n-a[ fi acceptat cu at`ta nes\buin]\ `nt`mplarea,
m-a cuprins o emo]ie `ngrozitoare [i la `nceput n-am [tiut ce s\ mai
spun; apoi, fiindc\ sim]eam c\ am lacrimi `n ochi [i dorind s\-mi
justific `ntru c`tva tulburarea:
{i pentru el, am spus oft`nd, mi-e team\ c\ e prea t`rziu.
Atunci Pauline `mi lu\ m`na:
C`t de bun e[ti! strig\ ea.
Jenat c\ o vedeam `n[el`ndu-se `n privin]a mea [i neput`nd s\-i
spun c\ gre[e[te, am `ncercat s\ abat discu]ia de la un subiect care
m\ punea `n prea mare `ncurc\tur\:
Ce face Georges? am `ntrebat.
224
9/3/04
12:55 AM
Page 224
ANDR GIDE
M\ `ngrijoreaz\ mai mult dec`t m-au `ngrijorat vreodat\ ceilal]i doi, relu\ ea. Nu pot s\ spun c\ n-o scot la cap\t cu el, pentru
c\ nu mi-a ar\tat niciodat\ `ncredere [i n-a fost deloc ascult\tor.
{ov\i c`teva clipe. F\r\ `ndoial\ c\ i-a venit foarte greu s\ spun\
cele ce urmeaz\.
~n vara asta s-a petrecut un lucru grav, relu\ ea `n cele din urm\;
un fapt care mi-e destul de penibil s\-l povestesc, `n privin]a c\ruia, de
altminteri, am unele `ndoieli... A disp\rut o bancnot\ de o sut\ de
franci din dulapul `n care obi[nuiam s\-mi p\strez banii. De team\ s\
nu b\nuiesc pe cineva pe nedrept, n-am vrut s\ acuz pe nimeni;
camerista care ne servea la hotel era o foarte t`n\r\ fat\, care-mi p\rea
cinstit\. Am spus fa]\ de Georges c\ am pierdut ace[ti bani; fiindc\ `]i
m\rturisesc c\ pe el `l b\nuiam. N-a dat nici un semn de tulburare, n-a
ro[it... Mi-a fost ru[ine de b\nuielile mele; am vrut s\ m\ conving c\
nu m\ `n[elasem; am ref\cut socotelile. Dar vai, nu exista nici un
dubiu: lipseau o sut\ de franci. Am tot [ov\it s\-l `ntreb, [i p`n\ la urm\
am renun]at. M-a re]inut teama de a-l vedea ad\ug`nd la furt o minciun\. Am gre[it?... Da, acum `mi repro[ez c\ n-am fost mai st\ruitoare;
poate-mi era totodat\ team\ c\ va trebui s\ fiu prea sever\; sau c\ nu
voi putea fi destul de aspr\. {i din nou m-am f\cut c\ nu [tiu nimic,
dar cu mult\ str`ngere de inim\, crede-m\! L\sasem timpul s\ treac\ [i
`mi spuneam c\ de-acum ar putea fi prea t`rziu, iar pedeapsa ar fi prea
`ndep\rtat\ de fapta s\v`r[it\. {i cum s\-l pedepsesc? N-am f\cut nimic; `mi fac repro[uri din pricina asta... dar ce-a[ fi putut face?
M\ g`ndisem s\-l trimit `n Anglia; chiar voiam s\-]i cer un sfat
`n privin]a asta, dar nu [tiam unde e[ti... ~n schimb, nu i-am ascuns
suferin]a [i `ngrijorarea mea, [i cred c\ n-a r\mas nep\s\tor, fiindc\
[tii c\ are inim\ bun\. Contez mai mult pe repro[urile pe care [i
le-ar fi putut face singur, admi]`nd c\ `ntr-adev\r el era f\pta[ul,
dec`t pe mustr\rile mele. S`nt sigur\ c\ nu va mai repeta o asemenea fapt\. Acolo era `mpreun\ cu un coleg foarte bogat care, f\r\
`ndoial\, `l incita s\ cheltuiasc\ mult. Indiscutabil c\ am l\sat dulapul deschis... {i `nc\ o dat\ spun, nu s`nt sigur\ c\ a fost el. Prin
hotel se v`ntur\ mult\ lume...
O admiram cu c`t\ ingeniozitate scotea `n eviden]\ circumstan]ele care puteau s\-i disculpe copilul.
Eu a[ fi dorit s\ fi pus banii la loc, de unde i-a luat, am spus.
225
Mi-am spus [i eu acela[i lucru. Dar cum n-a f\cut-o, am c\utat

s\ v\d `ntr-asta o dovad\ a nevinov\]iei lui. Mi-am spus, de asemenea, c\ poate nu `ndr\znea s\-i mai pun\ la loc.
Ai vorbit despre asta cu tat\-s\u?
Ezit\ c`teva clipe:
Nu, spuse `n cele din urm\. Prefer s\ nu [tie nimic.
I s-a p\rut, desigur, c\ aude un zgomot `n camera vecin\; se duse
s\ se asigure c\ nu e nimeni, apoi, a[ez`ndu-se iar\[i al\turi de mine:
Oscar mi-a spus c\ zilele trecute a]i luat masa `mpreun\. }i-a
adus at`tea elogii, `nc`t `mi vine s\ cred c\ mai tot timpul ai t\cut [i
l-ai l\sat pe el s\ vorbeasc\. (Z`mbi cu triste]e spun`nd aceste
cuvinte.) Dac\ ]i-a f\cut confiden]e, nu te `ntreb nimic... de[i
despre via]a lui privat\ [tiu mai multe dec`t `[i `nchipuie el... Dar
de c`nd m-am `ntors, nu `n]eleg ce are. Se poart\ at`t de bl`nd, a[
zice chiar at`t de umil... `nc`t m\ simt oarecum jenat\. De parc\
i-ar fi team\ de mine. Dar n-are dreptate. De mult\ vreme s`nt la
curent cu rela]iile lui... [tiu [i cu cine. El crede c\ habar n-am [i ia
precau]ii nemaipomenite ca s\ mi le ascund\; numai c\ aceste precau]ii s`nt at`t de evidente, `nc`t, `n loc s\-l acopere, `l dau de gol.
De fiecare dat\ c`nd e pe picior de plecare [i afi[eaz\ un aer preocupat, contrariat, `ngrijorat, [tiu c\ se duce la amanta lui. ~mi vine
s\-i spun: Dar, drag\ prietene, eu nu te opresc; ]i-e team\ c\ s`nt
geloas\? Dac\ a[ fi `n stare, a[ [i r`de. Singura mea fric\ e s\ nu
bage copiii ceva de seam\; pentru c\ el e foarte distrat [i foarte
st`ngaci! Uneori, f\r\ ca el s\ b\nuiasc\, m\ v\d silit\ s\-l ajut, de
parc\ m-a[ preta [i eu la jocul lui. Aproape am ajuns s\ m\ amuz,
vorbesc serios; inventez pentru el diferite scuze; ì pun la loc `n
buzunarul pardesiului scrisorile pe care el le pierde.
Tocmai asta e, i-am spus; se teme c\ i-ai g\sit scrisorile.
El ]i-a spus?
Din pricina asta e at`t de speriat.
Crezi c\ `ncerc s\ le citesc?
O anume m`ndrie jignit\ o f\cu s\ se ridice `n picioare. A trebuit
s\ adaug:
Nu e vorba de cele care s-ar fi putut r\t\ci din neb\gare de
seam\; ci de scrisorile puse de el `ntr-un sertar [i pe care zicea c\ nu
le mai g\se[te. Crede c\ le-ai luat tu.
226
9/3/04
12:55 AM
Page 226
ANDR GIDE
La aceste vorbe o v\zui pe Pauline p\lind [i `ngrozitoarea ei

b\nuial\ puse dintr-odat\ st\p`nire [i pe mine. Regretam c\ am vorbit, dar era prea t`rziu. Privi `n gol [i murmur\:
Bine-ar fi fost dac\ le luam eu!
P\rea zdrobit\:
Ce s\ fac? repet\; ce s\ fac? Apoi, ridic`nd din nou privirea
spre mine: N-ai putea s\-i vorbe[ti tu?
De[i evitase ca [i mine s\ pronun]e numele lui Georges, era evident c\ la el se g`ndea.
Voi `ncerca. M\ mai g`ndesc, i-am spus. {i, `n timp ce m\
`nso]ea `n anticamer\:
Nu-i spune nimic lui Oscar, te rog! S\ m\ b\nuiasc\ `n continuare tot pe mine; [i s\ cread\ ce-o crede... E mai bine a[a. Mai
vino pe la mine!
VII
~ntre timp, Olivier, dezolat c\ nu l-a g\sit pe unchiul douard
[i neput`nd suporta singur\tatea, se g`ndi s\-[i `ndrepte spre
Armand inima-i dornic\ de prietenie. Se duse la pensionul Vedel.
Armand `l primi `n camera sa, la care se ajungea pe o scar\ de
serviciu. Era o `nc\pere str`mt\, a c\rei fereastr\ se deschidea spre o
curte interioar\, unde d\deau, de asemenea, ferestrele closetelor [i
ale buc\t\riilor din imobilul vecin. Un reflector de tabl\ ondulat\
culegea lumina de sus [i o proiecta, palid\. Odaia era neaerisit\;
st\ruia `n ea un miros greu.
Dar te obi[nuie[ti, spunea Armand. ~]i dai seama c\ p\rin]ii mei
au rezervat camerele cele mai bune pentru cei care pl\tesc. E normal.
Pe cea `n care am stat anul trecut am cedat-o unui viconte: fratele ilustrului t\u prieten Passavant. Princiar\; dar poate fi supravegheat\ din
odaia lui Rachel. Avem aici o gr\mad\ de camere; nici una `ns\ nu e
independent\. A[a c\ s\rmana Sarah, care s-a `ntors azi-diminea]\ din
Anglia, ca s\ se instaleze `n noul ei hogeac, e silit\ s\ treac\ prin camera p\rin]ilor (ceea ce n-o `nc`nt\) sau prin a mea care, ini]ial, la drept
vorbind, a fost un cabinet de toalet\ sau o debara. Aici `ns\ am cel pu]in
avantajul c\ pot intra [i ie[i c`nd vreau, f\r\ s\ fiu spionat de nimeni.
227
O prefer pe asta celor de la mansard\, unde stau servitorii. La drept

vorbind, s`nt destul de mul]umit c\ stau prost; tata ar numi asta: gustul
macera]iei [i ]i-ar explica doar c\ ceea ce este chinuitor pentru trup
preg\te[te m`ntuirea sufletului. De altminteri, n-a fost niciodat\ pe-aici.
~]i dai seama c\ are treburi mult mai importante dec`t s\ se ocupe de
apartamentul fiului s\u. E un tip uluitor, tat\l \sta al meu. {tie pe de rost
o gr\mad\ de fraze consolatoare pentru principalele evenimente ale
vie]ii. E foarte mi[to s\-l ascul]i. P\cat c\ n-are vreme s\ stea la taclale...
Aaaa, te ui]i la galeria mea de tablouri; diminea]a se v\d mai bine.
Asta-i o stamp\ de-a unui ucenic al lui Paolo Uccello; pentru uzul veteranilor. ~ntr-un admirabil efort de sintez\, artistul concentreaz\ `ntr-un
singur cal toate relele prin care Providen]a purific\ sufletul cabalin;
remarci, desigur, spiritualitatea privirii... |sta e un tablou simbolic al
v`rstelor vie]ii, de la leag\n p`n\ la morm`nt. Ca desen, nu e prea grozav,
dar intui]ia face toate paralele. Iar mai departe vei admira fotografia
unei curtezane de Tizian, pe care am pus-o deasupra patului meu, ca
s\-mi dea idei lubrice. U[a aceea d\ `n camera lui Sarah.
Aspectul aproape sordid al `nc\perii `l impresiona pe Olivier `n
mod dureros; patul era r\v\[it, iar pe masa de toalet\ ligheanul
r\m\sese plin cu ap\ murdar\.
Da, m\ gospod\resc singur, spuse Armand, ca r\spuns la
privirea lui `ngrijorat\. Aici, vezi [i tu, e masa mea de lucru. Habar
n-ai ce for]\ de inspira]ie are atmosfera acestei camere:
Atmosfera scumpei mele cocioabe...
Ei ì datorez ideea ultimului meu poem: Vasul nocturn.

Olivier venise cu inten]ia de a vorbi cu Armand [i de a ob]ine de
la el o colaborare; acum nu mai `ndr\znea. Dar Armand aduse el
`nsu[i vorba despre asta:
Vasul nocturn; ce zici? E un titlu foarte frumos... Cu acest epigraf din Baudelaire:
S\ fii un vas funebru ce-a[teapt\ ni[te lacrimi?
Reiau `n el compara]ia antic\ (dar totdeauna proasp\t\) a olarului

creator, care modeleaz\ fiecare fiin]\ uman\ ca pe un vas destinat s\
con]in\ nu se [tie ce. Iar eu m\ compar pe mine `nsumi, `ntr-un elan
liric, cu sus-numitul vas; idee care, precum `]i spuneam, mi-a venit
c`t se poate de firesc, respir`nd mirosurile acestei camere. S`nt `nc`ntat mai cu seam\ de `nceputul poeziei:
228
9/3/04
12:55 AM
Page 228
ANDR GIDE
La patruzeci de ani ajuns, [i de n-ai `nc\ tr`nji...
Ini]ial, ca s\-i lini[tesc pe cititori, am scris: Cincizeci de ani

de-ai `mplinit... numai c\ ratam alitera]ia. C`t despre tr`nji, e
indiscutabil cel mai frumos cuv`nt din limba francez\... chiar abstrac]ie f\c`nd de semnifica]ia lui, ad\ug\ el cu un r`njet.
Olivier t\cea cu inima str`ns\. Armand relu\:
Inutil s\-]i mai spun c\ vasul de noapte este deosebit de flatat
c`nd prime[te vizita unui vas plin cu mirodenii, cum e[ti tu.
{i altceva dec`t asta n-ai mai scris? `ntreb\, `n cele din urm\,
disperat, Olivier.
Voiam s\ propun al meu Vas nocturn glorioasei tale reviste, dar
dup\ tonul cu care ai spus: asta v\d c\ nu prea are mari [anse s\-]i
plac\. ~ntr-un asemenea caz, poetul are totdeauna posibilitatea s\ argumenteze: Nu scriu ca s\ plac\ [i s\ se conving\ totu[i c\ a ouat o
capodoper\. Eu `ns\ nu-]i ascund c\ aflu poemul meu execrabil. {i, de
fapt, nici n-am scris dec`t primul vers. Iar c`nd spun scris, e doar un
fel de a vorbi, deoarece l-am fabricat pe loc `n onoarea ta... Nu, da chiar
te g`ndeai serios s\ publici ceva de mine? Doreai colaborarea mea?
Vas\zic\, nu m\ socoteai incapabil de a scrie ceva ca lumea? Ai remarcat pe fruntea mea pal\ stigmatul revelator al geniului? {tiu c\ aici e
prea `ntuneric, `nc`t s\ te po]i privi `n oglind\; dac\ m\ contemplu
totu[i, precum Narcis, nu v\d dec`t o moac\ de ratat. La urma urmelor,
s-ar putea ca asta s\ nu fie dec`t efectul luminii `n[el\toare... Nu, nu,
dragul meu Olivier, `n vara asta n-am scris nimic [i, dac\ te bazai pe
mine pentru revista ta, po]i s\-]i pui pofta-n cui. Dar destul am tot vorbit despre mine... Ia zi, cum a fost `n Corsica? }i-a pl\cut c\l\toria?
}i-a priit? Te-ai odihnit bine [i tu dup\ at`ta trud\? Te-ai...
Olivier nu mai rezist\:
Mai taci odat\, b\tr`ne; termin\ cu glumele! Nu le g\sesc deloc
amuzante...
Nici eu! strig\ Armand. Nici g`nd, dragul meu! Nu s`nt chiar
at`t de t`mpit. Am `nc\ destul\ inteligen]\ pentru a-mi da seama c\
nu spun dec`t idio]enii.
A[adar, nu vrei s\ discut\m serios?
Vom discuta serios, pentru c\ pe tine te prinde genul serios.
Sora mea Rachel o s\ orbeasc\. ~n ultima vreme, a `nceput s\ vad\
din ce `n ce mai r\u. De doi ani nu mai poate citi dec`t cu ochelari.
La `nceput, am crezut c\-i de ajuns s\ schimbe lentilele. Dar asta n-ajut\ la nimic. La rug\mintea mea, a fost s\ consulte un specialist.
229
~]i dai seama c\-i vorba de dou\ lucruri foarte deosebite: pe de o

parte o defectuoas\ acomodare a cristalinului, care se remediaz\ cu
lentile. Dar chiar dup\ ce ochelarii apropie sau `ndep\rteaz\ imaginea vizual\, ea impresioneaz\ insuficient retina, iar la creier nu se
mai transmite dec`t aceast\ imagine confuz\. S`nt clar? Tu aproape
c\ n-o cuno[ti pe Rachel; [i, prin urmare, n-ai s\ crezi c\ vreau s\ te
`nduio[ez `n leg\tur\ cu soarta ei. {i-atunci, de ce-]i povestesc toate
astea?... Deoarece, g`ndindu-m\ la cazul ei, mi-am dat seama c\
ideile, la fel ca [i imaginile, pot ajunge `n creier mai mult sau mai
pu]in exacte. Un spirit obtuz nu prime[te dec`t apercep]ii confuze;
dar, tocmai din aceast\ pricin\, nu `n]elege c\ e obtuz. Nu va `ncepe
s\ sufere de prostia lui dec`t dac\ va avea con[tiin]a acestei prostii;
dar, ca s\ aib\ aceast\ con[tiin]\, ar trebui s\ devin\ inteligent. Or,
`nchipuie-]i o clip\ un asemenea monstru: un imbecil suficient de
inteligent ca s\-[i dea seama c\ e prost.
Bine, dar n-ar mai fi un imbecil!
Ba da, dragul meu, crede-m\! {tiu foarte bine, pentru c\ acest
imbecil s`nt chiar eu.
Olivier ridic\ din umeri. Armand continu\:
Un imbecil veritabil n-are con[tiin]a unei idei care ar putea
fi deasupra ideii sale. Eu am con[tiin]a acestui deasupra. {i
totu[i, s`nt un imbecil fiindc\ [tiu c\ nu voi putea ajunge niciodat\
la acel deasupra...
Dar, drag\ prietene, spuse Olivier `ntr-un elan de simpatie, noi
to]i s`ntem astfel alc\tui]i, `nc`t putem totdeauna fi mai buni, [i cred
c\ inteligen]a cea mai str\lucit\ este tocmai aceea care sufer\ mai
mult din pricina limitelor sale.
Armand respinse m`na pe care Olivier i-o pusese afectuos pe bra].
Al]ii au sentimentul a ceea ce au, spuse el. Eu n-am dec`t sentimentul lipsurilor mele. Lips\ de bani, lips\ de putere, lips\ de inteligen]\. S`nt mereu `n deficit; [i a[a voi r\m`ne mereu.
Se apropie de masa de toalet\, muie o perie de cap `n apa murdar\ din lighean [i-[i lipi cu ea p\rul de frunte. Era hidos.
}i-am spus c\ n-am scris nimic; totu[i `n ultimele zile mi-a
venit ideea unui tratat pe care l-a[ fi numit: tratatul neputin]ei. Dar
fire[te c\ s`nt neputincios s\-l scriu. A[ fi spus... Dar te plictisesc.
Nici vorb\, m\ plictiseai c`nd f\ceai glume; acum m\ interesezi mult mai mult.
230
9/3/04
12:55 AM
Page 230
ANDR GIDE
A[ fi c\utat, investig`nd natura, punctul limit\ sub care nu

mai exist\ nimic. Un exemplu, ca s\ `n]elegi mai bine. Ziarele au
scris despre muncitorul acela care s-a electrocutat. Lucra neatent
cu ni[te fire electrice; voltajul nu era prea mare; se pare `ns\ c\
omul era transpirat. Se crede, a[adar, c\ moartea i se datora stratului de umezeal\, care a permis curentului s\ p\trund\ `n corp.
Dac\ ar fi fost mai uscat, accidentul nu s-ar fi produs. Dar adun`nd sudoarea pic\tur\ cu pic\tur\... ~nc\ o pic\tur\, [i gata.
Nu v\d leg\tura, spuse Olivier.
Da, pentru c\ exemplul e prost ales. Totdeauna aleg prost
exemplele. Iat\ un altul: [ase naufragia]i s`nt aduna]i de o barc\,
dup\ ce au r\t\cit zece zile pe marea `nfuriat\. Trei mor, doi s`nt
salva]i. Al [aselea era le[inat. Se mai spera c\ ar putea fi readus la
via]\. Organismul lui atinsese punctul limit\.
Da, `n]eleg, spuse Olivier; cu o or\ mai devreme ar fi putut sc\pa.
O or\, vorbe[ti de o or\! Eu caut s\ g\sesc clipa, clipa extrem\:
~nc\ se mai poate... ~nc\ se mai poate... ~nc\ se mai poate. Nu se mai
poate! Spiritul meu se plimb\ pe aceast\ muchie `ngust\. M\ str\duiesc s\ trasez `n fiecare situa]ie linia aceea de demarca]ie dintre fiin]\
[i nefiin]\. Limita de rezisten]\... S\ lu\m, de exemplu, ceea ce tat\l
meu ar numi: ispita. ~nc\ rezi[ti; coarda e `ntins\ p`n\ la punctul de
rupere [i diavolul trage de ea... Un fleac `n plus [i coarda plesne[te: e[ti
damnat. Acum `n]elegi? Un fleac mai pu]in: nefiin]a. Dumnezeu n-ar
fi creat lumea. N-ar fi fost nimic... Fa]a lumii s-ar fi schimbat, spune
Pascal. Dar mie nu-mi ajunge s\ g`ndesc: Dac\ nasul Cleopatrei ar fi
fost mai scurt. Eu insist. ~ntreb: mai scurt... cu c`t? C\ci, la urma
urmelor, putea s\ fie cu o idee mai scurt, nu-i a[a?... Treptat, treptat,
apoi un salt brusc... Natura non fecit saltus, auzi ce glum\! ~n ceea
ce m\ prive[te, eu s`nt ca beduinul care str\bate de[ertul [i urmeaz\
s\ moar\ de sete. Ating exact punctul acela, `n]elegi tu, `n care o
pic\tur\ de ap\ l-ar mai putea salva... sau o lacrim\...
Vorbea cu o voce g`tuit\ care c\p\tase un accent patetic, ce-l surprindea [i-l tulbura pe Olivier. Relu\ mai `ncet, aproape cu duio[ie:
~]i aminte[ti: Am v\rsat lacrima aceea pentru tine...
Desigur, Olivier `[i amintea fraza lui Pascal; chiar era jenat de
faptul c\ prietenul s\u n-o citase exact. {i nu se putu ab]ine s\ nu
rectifice: Am v\rsat pic\tura aceea de s`nge...
Exaltarea lui Armand se potoli pe loc. Ridic\ din umeri:
231
Ce putem face? Unii vor fi privi]i `n chip necru]\tor... ~n]elegi

acum ce `nseamn\ s\ te sim]i tot timpul la limit\? Totdeauna `mi
va lipsi un punct.
~ncepu iar\[i s\ r`d\. Olivier g`ndea c\ r`de de team\ s\ nu pl`ng\.
Ar fi vrut s\ vorbeasc\ [i el, s\-i spun\ lui Armand c`t `l tulburau
cuvintele lui [i angoasa pe care o sim]ea sub ironia aceea exasperant\.
Dar se apropia ora `nt`lnirii cu Passavant. ~[i scoase ceasul:
Trebuie s\ te p\r\sesc, spuse. E[ti liber disear\?
De ce?
Ca s\ ne `nt`lnim la Taverna Panteonului. Argonau]ii dau un
banchet. La urma urmelor, ai putea veni. Vor fi acolo o gr\mad\ de
tipi mai mult sau mai pu]in celebri [i cam be]i. Bernard Profitendieu
mi-a promis c\ va veni [i el. Ar putea s\ fie amuzant.
Nu s`nt b\rbierit, spuse Armand moroc\nos. {i-apoi, ce s\
caut eu printre celebrit\]i? Dar [tii ce? ~ntreab-o pe Sarah, care
s-a `ntors din Anglia chiar azi-diminea]\. S`nt sigur c\ ar amuza-o.
Vrei s-o invit eu `n numele t\u? Bernard ar putea-o conduce.
E `n ordine, b\tr`ne, spuse Olivier.
VIII
A[adar, Bernard [i douard conveniser\ c\, dup\ ce vor fi luat
cina `mpreun\, vor merge s-o ia pe Sarah cu pu]in `nainte de orele
zece. ~n[tiin]at\ de Armand, ea acceptase bucuroas\ propunerea.
Spre nou\ [i jum\tate, se retr\sese `n camer\, `nso]it\ de mama sa.
Pentru a ajunge `n odaie se trecea prin camera p\rin]ilor; dar o alt\
u[\, considerat\ blocat\, d\dea din camera lui Sarah `n cea a lui
Armand, care, pe de alt\ parte, dup\ cum am mai spus, avea ie[ire
pe o scar\ de serviciu.
De fa]\ cu mama sa, Sarah simul\ c\ se preg\te[te de culcare [i
o rug\ s-o lase s\ doarm\; dar, de `ndat\ ce a r\mas singur\, se a[ez\
`n fa]a m\su]ei de toalet\, ca s\-[i `mprosp\teze fardul de pe buze [i
obraji. M\su]a de toalet\ masca u[a blocat\ [i nu era chiar at`t de
grea, `nc`t Sarah s\ n-o poat\ muta din loc f\r\ zgomot. Deschise
u[a secret\.
232
9/3/04
12:55 AM
Page 232
ANDR GIDE
Se temea c\ ar putea s\-[i `nt`lneasc\ fratele, de ale c\rui vorbe

batjocoritoare ì era fric\. E adev\rat c\ Armand o ajuta `n
escapadele ei cele mai `ndr\zne]e; s-ar fi zis c\-i f\cea pl\cere s-o
ajute, dar numai dintr-un fel de indulgen]\ provizorie [i numai pentru ca pe urm\ s-o judece cu [i mai mare asprime; astfel `nc`t Sarah
avea uneori impresia c\ gesturile lui de bun\voin]\ erau, de fapt,
f\cute cu scopul de a-[i ar\ta severitatea.
Camera lui Armand era goal\. Sarah se a[ez\ pe un taburet [i,
a[tept`nd, se g`ndea. Dintr-un fel de protest preventiv, cultiva `n sinea
ei un u[or dispre] fa]\ de virtu]ile domestice. Constr`ngerile familiei ì
men]ineau energia `ntr-o stare de `ncordare, ì exacerbau instinctul de
revolt\. ~n timpul [ederii sale `n Anglia, prinsese un curaj extraordinar. La fel ca t`n\ra englezoaic\, Miss Aberdeen, care st\tea `n pensionul lor, era [i ea hot\r`t\ s\-[i c`[tige libertatea, s\ treac\ peste toate
opreli[tile, s\-[i `ng\duie orice `ndr\zneal\. Se sim]ea gata s\ `nfrunte
dispre]ul [i dezaprobarea tuturor, s\ sfideze pe toat\ lumea. ~nc\ din
timpul vacan]ei, atunci c`nd se `nt`lnise cu Olivier, reu[ise s\-[i
`nving\ re]inerea-i fireasc\ [i multe din sfiiciunile `nn\scute. Exemplul celor dou\ surori o l\muriser\ pe deplin; considera c\ pioasa
resemnare a lui Rachel nu e dec`t o `n[el\torie; `n c\s\toria Laurei
vedea doar un lugubru t`rg, care `n cele din urm\ ducea la sclavie.
Considera c\ bagajul de cuno[tin]e pe care-l c\p\tase la [coal\ [i tot
ce mai `nv\]ase singur\ o predispuneau foarte pu]in la ceea ce ea
numea: devo]iunea conjugal\. Nu vedea prin ce anume cel cu care
s-ar c\s\tori i-ar putea fi superior. Nu-[i luase [i ea examenele, la fel
ca un b\rbat? Nu avea [i ea, `n leg\tur\ cu orice subiect, p\rerile [i
ideile proprii? Mai cu seam\ `n privin]a egalit\]ii dintre sexe; [i i se
p\rea c\ `n felul de a se comporta `n via]\ [i, prin urmare, `n materie
de afaceri sau, la nevoie, [i de politic\, femeia d\ adesea dovad\ de
mai mult bun sim] dec`t numero[i b\rba]i...
Pa[i pe scar\. Ascult\ cu aten]ie, apoi deschise `ncet u[a.
Culoarul nu era luminat. Cu greu se putea distinge ceva `n `ntuneric.
Domni[oara Sarah Vedel? [opti Bernard.
Ea `l lu\ de bra] cu mult\ dezinvoltur\.
douard ne a[teapt\ la col]ul str\zii, `ntr-o ma[in\. A preferat s\ nu
coboare, ca nu cumva s\-i `nt`lneasc\ pe p\rin]ii dumitale. Dac\ m-ar fi
v\zut pe mine, n-ar fi avut nici o importan]\, fiindc\ [tii, locuiesc aici.
Bernard avusese grij\ s\ lase poarta de la intrare `ntredeschis\, ca
s\ nu atrag\ aten]ia portarului. C`teva clipe mai t`rziu, automobilul ì
233
l\sa pe to]i trei `n fa]\ la Taverna Panteonului. ~n timp ce douard ì

pl\tea [oferului, auzir\ b\t`nd de orele zece.
Banchetul se terminase. Masa fusese str`ns\, dar mai r\m\seser\ ce[tile de cafea, sticle [i pahare. Toat\ lumea fuma;
atmosfera devenise de nerespirat. Doamna Brousse, so]ia directorului Argonau]ilor, ceru s\ se aeriseasc\ sala. Vocea ei strident\
acoperi zgomotul conversa]iei. Se deschise o fereastr\. Dar la
insisten]a lui Justinien, care voia s\ ]in\ un discurs, fu `nchis\
aproape imediat, pentru acustic\. Ridic`ndu-se `n picioare,
lovea `n pahar cu o linguri]\, `ns\ f\r\ s\ reu[easc\ s\ re]in\
aten]ia celorlal]i. Directorul Argonau]ilor, c\ruia i se spunea
Pre[edintele des Brousses, interveni, reu[i `n cele din urm\ s\
fac\ pu]in\ lini[te, [i vocea lui Justinien se r\sp`ndi `n valuri
copioase de plictis. Banalitatea g`ndirii lui se ascundea sub un
torent de imagini. Se exprima cu o emfaz\ care ]inea loc de spirit
[i reu[ea s\-i serveasc\ fiec\ruia c`te un compliment confuz. La
prima pauz\, `n timp ce douard, Bernard [i Sarah intrau, izbucnir\ aplauze de complezen]\; unii `[i prelungeau aplauzele, cu
inten]ii ironice, f\r\ `ndoial\, [i poate cu speran]a c\ vor pune
cap\t discursului; dar zadarnic: Justinien continu\; nimic nu-i
putea descuraja elocven]a. ~n momentul acela `l acoperea cu florile retoricii sale pe contele de Passavant. Vorbi de Bara fix\ ca de
o nou\ Iliad\. Se b\u `n s\n\tatea lui Passavant. douard nu avea
pahar, cum de altfel nu avea nici Bernard, nici Sarah, a[a c\ nu
fur\ obliga]i s\ ciocneasc\.
Discursul lui Justinien se `ncheie cu ur\ri la adresa noii reviste [i
cu vreo c`teva complimente pentru viitorul ei director, t`n\rul [i talentatul Molinier, `ndr\git de Muze, a c\rui frunte nobil\ [i pur\ nu
va a[tepta mult\ vreme laurii.
Olivier st\tuse aproape de u[a de la intrare pentru a-[i putea
`nt`mpina prietenii la sosire. Complimentele exagerate ale lui
Justinien `l st`njeneau `n modul cel mai v\dit; dar nu avea cum s\
evite ova]ia care urm\ discursului.
Cei trei proasp\t sosi]i cinaser\ prea frugal pentru a se sim]i la unison cu ceilal]i. ~n acest fel de reuniuni `nt`rzia]ii `[i explic\ fie gre[it, fie
prea bine starea de excitare a celorlal]i. Ei judec\, de[i nu e cazul s\
judece, [i exercit\, poate chiar involuntar, o critic\ necru]\toare. Cam `n
aceast\ situa]ie erau douard [i Bernard. ~n ceea ce-o privea pe Sarah,
c\uta s\ afle c`t mai multe despre acest mediu `n care, pentru ea, totul
era nou, [i n-avea alt\ preocupare dec`t s\ ]in\ pasul cu to]i ceilal]i.
234
9/3/04
12:55 AM
Page 234
ANDR GIDE
Bernard nu cuno[tea pe nimeni. Olivier, care `l luase de bra], voi

s\-l prezinte lui Passavant [i lui des Brousses. El refuz\, dar `ntre
timp Passavant for]\ situa]ia [i, `naint`nd spre el, ì `ntinse m`na pe
care, din decen]\, Bernard n-o putea refuza:
Aud vorbindu-se despre dumneata de at`ta vreme, `nc`t am
impresia c\ te [i cunosc.
{i eu la fel, spuse Bernard pe un asemenea ton, `nc`t amabilitatea lui Passavant disp\ru cu des\v`r[ire. {i imediat se `ndrept\ spre
douard.
De[i c\l\torea foarte mult, [i chiar la Paris fiind tr\ia foarte
retras, douard ì cuno[tea pe mul]i dintre cei de fa]\ [i nu se sim]ea
deloc stingher. Nu era prea iubit, dar era stimat de confra]i [i accepta s\ fie socotit `nfumurat, de[i nu era dec`t distant. ~i pl\cea mai
mult s\ asculte dec`t s\ vorbeasc\.
Nepotul dumitale m-a f\cut s\ sper c\ vei veni, `ncepu Passavant cu
o voce sc\zut\, aproape `n [oapt\. {i m\ bucuram, pentru c\ tocmai...
Privirea ironic\ a lui douard t\ie restul frazei. Obi[nuit s\-[i
subjuge interlocutorii [i s\ plac\, Passavant sim]ea nevoia, pentru a
putea str\luci, s\ aib\ `n fa]a lui o oglind\ complezent\. ~[i redob`ndi
totu[i siguran]a de sine, nef\c`nd parte dintre cei care-[i pierd pentru
mult\ vreme prezen]a de spirit [i se las\ lua]i prin surprindere. {i dac\
douard nu intra de bun\voie `n acest joc, avea el cu ce s\-l `nfunde.
Voiam s\ te intreb... relu\ el, continu`ndu-[i parc\ g`ndul: Mai
ai ve[ti de la cel\lalt nepot al dumitale, prietenul meu Vincent? C\ci
mai cu seam\ de el m\ sim]eam foarte legat.
Nu, r\spunse sec douard.
Acest nu `l descump\ni din nou pe Passavant, care nu prea [tia
dac\ trebuie s\-l ia ca o dezmin]ire provocatoare sau pur [i simplu ca un
r\spuns la `ntrebarea sa. Tulburarea lui nu dur\ dec`t o clip\; [i cu
inocen]\, douard `l scoase din `ncurc\tur\, ad\ug`nd aproape imediat:
Am aflat doar, de la tat\l s\u, c\ se afl\ `ntr-o c\l\torie cu
prin]ul de Monaco.
~ntr-adev\r, am cerut unei prietene s\-l prezinte prin]ului.
M-am bucurat c\ pot inventa aceast\ diversiune, pentru a-i abate
g`ndurile de la nefericita lui aventur\ cu acea doamn\ Douviers... pe
care o cuno[ti, din c`te mi-a spus Olivier. {i din pricina c\reia risca
s\-[i strice via]a.
Passavant [tia de minune s\ fie dispre]uitor, arogant, condescendent; dar acum se mul]umea cu primul pot c`[tigat [i era satisf\cut
235
c\ `l poate ]ine pe douard la respect. Acesta c\uta o replic\ ustur\toare. Ciudat, dar era total lipsit de prezen]\ de spirit. Din aceast\
cauz\, f\r\ `ndoial\, nu-i pl\cea s\ ias\ `n lume: nu reu[ea niciodat\
s\ fie sclipitor. {i acum spr`ncenele i se `ncruntar\. Passavant avea
fler; sim]ea imediat c`nd cineva voia s\-i spun\ lucruri dezagreabile
[i [tia s\ le pareze. A[a c\, `n aceea[i clip\, [i schimb`nd brusc tonul:
Dar cine-i aceast\ delicioas\ copil\ care te `nso]e[te? `ntreb\ el
z`mbind.
Este, spuse douard, domni[oara Sarah Vedel; e chiar sora
doamnei Douviers, prietena mea.
~n lips\ de altceva mai bun, `ncerca s\ dea acestor cuvinte: prietena mea un ascu]i[ de o intona]ie c`t mai t\ioas\; vorbele lui `ns\
nu-[i atinser\ ]inta, iar Passavant, f\r\ s\ le ia `n seam\, spuse:
Ai fi at`t de amabil s\ m\ prezin]i?
Spusese aceste ultime cuvinte, ca [i fraza precedent\, destul de
tare, ca Sarah s\ le poat\ auzi; [i cum aceasta se `ntoarse spre ei,
douard nu avu cum s\ se eschiveze:
Sarah, contele de Passavant aspir\ la onoarea de a te cunoa[te,
spuse el cu un z`mbet for]at.
Passavant ceruse s\ li se aduc\ trei pahare curate `n care turn\
Kummel. To]i patru b\ur\ `n s\n\tatea lui Olivier. Sticla era aproape
goal\ [i, cum Sarah era foarte mirat\ de cristalele care r\m\seser\ la
fund, Passavant se str\dui s\ scoat\ c`teva, folosindu-se de un pai.
O ar\tare ciudat\, cu fa]a t\v\lit\ parc\ prin f\in\, cu ochi de smoal\, cu p\rul lipit de cap, de parc\ ar fi fost o calot\ de mu[ama, se
apropie, [i rumeg`nd cu un vizibil efort fiecare silab\:
N-o s\ reu[e[ti. D\-mi mie sticla s-o sparg!
{i lu`ndu-i-o din m`n\, o sf\r`m\ dintr-o lovitur\, izbind-o de
pervazul ferestrei, apoi c\tre Sarah, oferindu-i fundul sticlei:
Cu ace[ti mici poliedri ascu]i]i, dr\g\la[a domni[oar\ va reu[i
f\r\ nici un efort s\-[i perforeze limba.
Cine-i aceast\ paia]\? `l `ntreb\ ea pe Passavant, care o invitase s\ ia loc [i se a[ezase [i el l`ng\ ea.
E Alfred Jarry, care a scris Ubu rege. Argonau]ii `l consider\
genial, pentru c\ publicul i-a fluierat piesa. Oricum `ns\, de mult nu
s-a mai v\zut `n teatru ceva at`t de neobi[nuit.
~mi place mult Ubu rege, spuse Sarah, [i s`nt bucuroas\ c\ l-am
`nt`lnit pe Jarry. Mi s-a spus c\ e tot timpul beat.
236
9/3/04
12:55 AM
Page 236
ANDR GIDE
~n seara asta e chiar obligatoriu s\ fie. L-am v\zut b`nd, la acest

dineu, dou\ pahare mari de absint. Nu pare s\ fie prea st`njenit din
pricina asta. Vrei o ]igar\? Trebuie s\ fumezi tu `nsu]i, ca s\ nu fii
asfixiat de fumul celorlal]i.
Se aplec\ spre ea, oferindu-i foc. Ea ron]\i c`teva cristale:
Dar nu e dec`t zah\r candel, spuse, pu]in dezam\git\. Speram
c\ va fi ceva foarte tare.
~n timp ce discuta cu Passavant, ì z`mbi lui Bernard, care
r\m\sese l`ng\ ea. Ochii ei amuza]i erau neobi[nuit de str\lucitori.
Bernard, care `n `ntuneric nu avusese cum s-o vad\, era acum frapat
de asem\narea dintre ea [i Laura. Avea aceea[i frunte, acelea[i
buze... ~n tr\s\turi i se deslu[ea, ce-i drept, o gra]ie mai pu]in angelic\, iar privirile ei st`rneau `n inima lui o tulburare confuz\. Pu]in
st`njenit, se `ntoarse spre Olivier:
Prezint\-m\, te rog, prietenului t\u Bercail.
~l mai `nt`lnise pe Bercail `n parcul Luxembourg, dar nu discutase
niciodat\ cu el. Bercail, pu]in cam stingher `n acest mediu `n care
Olivier abia `l introdusese [i unde timiditatea sa era pus\ la grea `ncercare, ro[ea de fiecare dat\ c`nd prietenul s\u `l prezenta drept unul
dintre principalii redactori ai Avangardei. Fapt este c\ acel poem alegoric despre care i-a vorbit lui Olivier la `nceputul povestirii noastre
urma s\ apar\ `n fruntea noii reviste, imediat dup\ manifest.
~n locul pe care ]i-l rezervasem ]ie, ì spunea Olivier lui
Bernard. S`nt absolut sigur c\ `]i va pl\cea. E de departe cel mai bun
lucru din acest num\r. {i foarte original!
Lui Olivier ì pl\cea mai mult s\-[i laude prietenii dec`t s\
primeasc\ el `nsu[i laude. V\z`ndu-l pe Bernard c\ se apropie,
Bercail se ridicase; ]inea cea[ca de cafea `n m`n\ cu at`ta st`ng\cie,
`nc`t de emo]ie v\rs\ jum\tate din ea pe jiletc\. ~n clipa aceea se auzi
foarte aproape de el vocea mecanic\ a lui Jarry:
Micu]ul Bercail se va otr\vi, pentru c\ i-am turnat otrav\ `n cea[c\.
Jarry f\cea haz de timiditatea lui Bercail [i se distra, c\ut`nd s\-l
pun\ `n situa]ii nepl\cute. Dar Bercail nu se temea de Jarry. Ridic\
din umeri [i-[i termin\ lini[tit cafeaua.
Dar \sta cine-i? `ntreb\ Bernard.
Cum! Nu-l cuno[ti pe autorul lui Ubu rege?
Imposibil! E Jarry? Credeam c\-i un chelner.
237
Oh! nici chiar a[a, spuse Olivier, vexat oarecum, c\ci se

m`ndrea cu oamenii celebri pe care ì cuno[tea. Uit\-te mai bine la
el! Nu g\se[ti c\ e un om extraordinar?
Face tot ce-i st\ `n putin]\ ca s\ par\ extraordinar, spuse
Bernard, care nu aprecia dec`t comportarea fireasc\, dar avea totu[i
mult\ considera]ie pentru Ubu.
~mbr\cat cu un tradi]ional Gugusse de hipodrom, Jarry, prin
`ntregul s\u fel de a fi, era excesiv de afectat; mai cu seam\ `n maniera lui de a vorbi, pe care mai mul]i Argonau]i se str\duiau cu
mare zel s\ o imite, accentu`nd unele silabe, invent`nd cuvinte bizare sau st`lcind `n chip ciudat altele; dar numai Jarry reu[ea s\ aib\
acea voce f\r\ timbru, f\r\ c\ldur\, f\r\ inflexiuni, f\r\ relief.
Dac\ l-ai cunoa[te, te asigur c\ l-ai g\si fermec\tor, relu\ Olivier.
Prefer s\ nu-l cunosc. Are un aer feroce.
A[a vrea el s\ par\. Passavant crede c\, `n fond, e o fire foarte
bl`nd\. Numai c\ `n seara asta a b\ut enorm; [i nici o pic\tur\ de ap\,
te rog s\ m\ crezi; nici m\car vin; nimic altceva dec`t absint [i b\uturi
tari. Passavant se teme s\ nu `nceap\ iar cu excentricit\]ile lui.
Numele lui Passavant mereu ì revenea, involuntar, pe buze [i cu
c`t se str\duia s\-l evite, cu at`t revenea mai insistent.
Exasperat c\ e at`t de pu]in st\p`n pe sine [i h\ituit parc\ de el
`nsu[i, schimb\ subiectul:
Ar trebui s\ discu]i pu]in cu Dhurmer. Team\ mi-e c\ m\
ur\[te de moarte pentru c\ i-am suflat postul de director al Avangardei; dar n-am nici o vin\; n-am avut ce face, a trebuit s\-l accept.
~ncearc\ s\-l faci s\ `n]eleag\ [i s\-l mai potole[ti. Pass... Mi s-a
spus c\ e foarte pornit `mpotriva mea.
Se poticnise iar, dar de data asta n-a mai c\zut.
Sper c\ [i-a luat manuscrisul `napoi. Nu-mi place ce scrie, spuse
Bercail; apoi, `ntorc`ndu-se spre Profitendieu: Dar dumneavoastr\,
domnule, credeam c\... Oh! v\ rog nu-mi spune]i domnule... {tiu
foarte bine c\ port un nume sup\r\tor [i ridicol... Dac\ voi scrie, `mi voi
lua un pseudonim.
Dar de ce nu ne-a]i dat nimic?
Pentru c\ nu aveam nimic gata.
Olivier, l\s`ndu-[i prietenii s\ discute, se `ndrept\ spre douard:
Ai fost foarte dr\gu] c\ ai venit. Eram ner\bd\tor s\ te v\d.
Numai c\ a[ fi preferat s\ te v\d oriunde altundeva dec`t aici...
238
9/3/04
12:55 AM
Page 238
ANDR GIDE
~n dup\-amiaza asta te-am c\utat. }i s-a spus? Am fost dezolat c\

nu te-am g\sit [i dac\ a[ fi [tiut unde te-a[ putea `nt`lni...
Era bucuros c\ se poate exprima cu at`ta u[urin]\, amintindu-[i
de vremurile c`nd, de fa]\ cu douard, tulburarea `l amu]ea. Dar, din
p\cate, aceast\ u[urin]\ era datorat\ banalit\]ii vorbelor lui [i liba]iilor. Lucru de care douard `[i d\dea seama cu mult\ triste]e.
I-am f\cut o vizit\ mamei dumitale.
Am aflat c`nd m-am `ntors acas\, spuse Olivier consternat c\
douard ì vorbea cu dumneata. Se g`ndea chiar s\ i-o spun\.
{i de-acum `nainte vei tr\i `n acest mediu? `l `ntreb\ douard
privindu-l `n ochi.
Oh! nici o grij\! N-am de g`nd s\ m\ schimb.
E[ti chiar at`t de sigur?
~ntrebarea fusese pus\ pe un ton foarte grav, dr\g\stos, fr\]esc...
Olivier sim]i c\ siguran]a i se clatin\.
Socote[ti c\ rela]iile mele cu ace[ti oameni constituie o gre[eal\?
Cu vreo c`]iva dintre ei poate c\ nu; dar `n privin]a altora nu
`ncape discu]ie.
Olivier lu\ acest plural drept un singular. Crezu c\ douard `l
vizeaz\ `n mod deosebit pe Passavant [i, `n aceea[i clip\, cerul din
sinea lui fu br\zdat de un fulger orbitor [i dureros, ce r\zb\tea prin
norii care de diminea]\ se `ndesiser\ amenin]\tor `n inima lui. ~l
iubea pe Bernard, `l iubea pe douard at`t de mult, `nc`t nu era `n
stare s\ suporte g`ndul c\ ei nu-l pre]uiesc. C`nd era cu douard,
ie[ea la iveal\ ceea ce era mai bun `n el. ~n preajma lui Passavant,
ceea ce era mai r\u; acum recuno[tea acest lucru; dar nu l-a recunoscut oare totdeauna? Orbirea lui fa]\ de Passavant nu fusese voit\?
Recuno[tin]a lui fa]\ de tot ceea ce contele f\cuse pentru el se transforma acum `n ranchiun\. ~l renega cu disperare. Iar ceea ce v\zu `n
momentele acelea `l f\cu s\-l urasc\.
Passavant, aplecat peste Sarah, ì prinsese mijlocul cu bra]ul [i
se ar\ta din ce `n ce mai st\ruitor. Pus `n gard\ de zvonurile care se
r\sp`ndiser\ `n privin]a rela]iilor lui cu Olivier, c\uta acum s\ arunce
praf `n ochii lumii. {i ca s\ atrag\ [i mai mult aten]ia asupra lui, se
hot\r` s-o ia pe Sarah pe genunchi. Sarah p`n\ atunci nu se prea
ap\rase, dar privirea ei c\uta ochii lui Bernard [i, c`nd ì `nt`lni,
sur`se de parc-ar fi vrut s\ spun\:
Uit\-te [i tu c`t de departe se poate merge cu mine.
Passavant `ns\ se temea c\ se cam gr\be[te. ~i lipsea experien]a.
239
Dac\ m\car a[ reu[i s\-i mai dau de b\ut, m-a[ hazarda mai
mult, `[i spunea el, `ntinz`nd m`na care-i r\m\sese liber\ spre o
sticl\ de curaao.
Olivier, care `l observa, i-o lu\ `nainte [i apuc\ sticla numai pentru a nu i-o l\sa lui Passavant; dar imediat i se p\ru c\ va g\si `n
b\utur\ un pic de curaj; curajul care sim]ea c\-l p\r\se[te tocmai
c`nd avea nevoie de el pentru a-i spune lui douard, v\rs`ndu-[i
toat\ durerea:
N-ar fi depins dec`t de dumneata.
Olivier `[i umplu paharul [i `l goli dintr-o `nghi]itur\. ~n aceea[i
clip\ `l auzi pe Jarry, care trecea de la un grup la altul, morm\ind pe
c`nd se strecura prin spatele lui Bercail:
{i-acum o s\-l obor`m pe micu]ul Bercail.
Acesta se `ntoarse brusc:
Repet\ cu voce tare ce-ai spus!
Jarry, `ntre timp, se [i `ndep\rtase de el. F\cu mai `ntì ocolul
mesei, apoi repet\ cu o voce strident\:
{i-acum o s\-l obor`m pe micu]ul Bercail; apoi scoase din buzunar un pistol cu care Argonau]ii `l v\zuser\ deseori juc`ndu-se, [i ochi.
Jarry `[i f\cuse o reputa]ie de bun tr\g\tor. Se auzir\ proteste. Nu
se [tia dac\ `n halul acela de be]ie s-ar fi mul]umit s\ se prefac\ doar
c\ trage. Dar micu]ul Bercail voi s\ arate c\ nu se teme [i, urc`ndu-se
pe un scaun, cu mìnile la spate, lu\ o atitudine napoleonian\. Era pu]in
ridicol, [i chiar se auzir\ ni[te r`sete, acoperite imediat de aplauze.
Passavant ì spuse lui Sarah `n mare grab\:
S-ar putea s\ se termine ur`t. E beat mort. Ascunde]i-v\ sub mas\!
Des Brousses `ncerc\ s\-l re]in\ pe Jarry, dar acesta se desprinse [i se
urc\ la r`ndul lui pe un scaun (iar Bernard v\zu atunci c\ e `nc\l]at cu
escarpeni de bal). Fa]\ `n fa]\ cu Bercail, `ntinse bra]ul ca s\ ocheasc\.
Stinge]i lumina! Stinge]i lumina! strig\ des Brousses. douard,
care r\m\sese mai l`ng\ u[\, r\suci comutatorul.
Sarah se ridicase, urm`nd `ndemnul lui Passavant; [i, de `ndat\
ce se f\cu `ntuneric, se lipi de Bernard pentru a-l atrage [i pe el sub
mas\, `mpreun\ cu ea.
Jarry trase. Pistolul fusese `nc\rcat cu gloan]e oarbe. Se auzi totu[i
un strig\t de durere; era Justinien, care primise toat\ fultuiala `n ochi.
{i c`nd se aprinse lumina, Bercail st`rni admira]ia celorlal]i, st`nd
tot pe scaun, `n aceea[i pozi]ie, nemi[cat, poate pu]in mai palid.
~ntre timp, prezidenta f\cu o criz\ de nervi. Toat\ lumea s\ri s-o ajute:
E o idio]enie s\ le provoci oamenilor asemenea emo]ii!
240
9/3/04
12:55 AM
Page 240
ANDR GIDE
Fiindc\ pe mas\ nu se g\sea nici o caraf\ cu ap\, Jarry, cobor`t

de pe piedestalul s\u, muie `n alcool o batist\, vr`nd s\-i fric]ioneze
t`mplele, `n chip de scuz\.
Bernard nu r\mase sub mas\ dec`t o clip\; exact at`t c`t s\ simt\
buzele arz\toare ale lui Sarah strivindu-se voluptos de ale sale.
Olivier ì urmase; din prietenie, din gelozie... Be]ia st`rnea `n el acel
sentiment `ngrozitor, pe care [i-l cuno[tea at`t de bine, c\ e l\sat la
o parte. C`nd ie[i la r`ndul s\u de sub mas\, se sim]i pu]in ame]it.
Atunci `l auzi pe Dhurmer strig`nd:
Ia uita]i-v\ la Molinier! E poltron ca o femeie.
Ceea ce `ntrecea m\sura. F\r\ s\-[i dea prea bine seama ce face,
Olivier se av`nt\ cu m`na ridicat\ spre Dhurmer. Avea senza]ia c\ se
mi[c\ `n vis. Dhurmer eschiv\ lovitura. {i tot ca `ntr-un vis, m`na lui
Olivier nu `nt`lni dec`t golul.
Se produsese mare zarv\ [i, `n timp ce unii se aflau `n treab\ prin
preajma prezidentei, care continua s\ gesticuleze [i chel\l\ia ascu]it,
al]ii `l `nconjurau pe Dhurmer care striga: Nu m-a atins! Nu m-a
atins!... sau al]ii pe Olivier care, cu obrajii ca para focului, se
preg\tea s\ se av`nte din nou [i era greu de potolit.
Atins sau nu, Dhurmer trebuia s\ se considere p\lmuit; asta
`ncerca Justinien s\-l fac\ s\ `n]eleag\, `n timp ce-[i oblojea ochiul.
Era o chestiune de demnitate. Dar lui Dhurmer ì p\sa prea pu]in de
lec]iile de demnitate ale lui Justinien. {i repeta cu `nc\p\]`nare:
Nu m-a atins... Nu m-a atins...
Mai las\-l `n pace! spuse des Brousses. Nu po]i for]a oamenii
s\ se bat\ f\r\ voia lor.
Olivier declara totu[i, sus [i tare, c\ dac\ Dhurmer nu era satisf\cut,
era gata s\-l mai p\lmuiasc\; [i hot\r`t s\-l provoace pe cel\lalt la duel,
le ceru lui Bernard [i lui Bercail s\ binevoiasc\ a-i fi martori. Nici unul
din ei nu se pricepea la a[a-zisele afaceri de onoare; dar Olivier nu
`ndr\znea s\ se adreseze lui douard. Cravata i se desf\cuse, p\rul ì
c\dea `n la]e pe fruntea asudat\; un tremur convulsiv ì scutura mìnile.
douard `l lu\ de bra]:
Vino s\ te speli cu pu]in\ ap\ rece pe fa]\! Tu nu vezi c\ te
por]i ca un nebun?
~l trase spre toalet\.
De `ndat\ ce ie[i din sal\, Olivier `[i d\du seama c`t era de beat.
C`nd sim]ise m`na lui douard pun`ndu-se pe bra]ul lui, avusese
senza]ia c\ le[in\ [i se l\sase condus, f\r\ s\ opun\ nici o rezisten]\.
Din ceea ce-i spusese douard nu re]inuse dec`t tutuiala. A[a cum un
241
mare nor de furtun\ se sparge `n ploaie, i se p\rea c\ inima lui se va

rev\rsa pe dat\ `ntr-un potop de lacrimi. Un prosop ud, pe care
douard i-l puse pe frunte, `l f\cu s\ se dezmeticeasc\. Ce se `nt`mplase? ~[i amintea vag c\ se purtase ca un copil, ca o brut\... Se sim]ea
ridicol, abject... Atunci, cutremurat de disperare [i de dragoste, se
`ndrept\ spre douard [i, lipindu-se de el, hohoti:
Ia-m\ de aici!
douard era [i el extrem de emo]ionat:
Vrei s\ mergi acas\? `ntreb\ el.
P\rin]ii mei nu [tiu c\ m-am `ntors.
Pe c`nd traversau cafeneaua spre ie[ire, Olivier ì spuse c\ avea
de scris o scrisoare.
Dac\ o pun la cutie acum, va ajunge mìne la prima or\.
A[ezat la o mas\ din cafenea, scrise:
Dragul meu Georges,
Da, eu `]i scriu, pentru a-]i cere un mic serviciu. F\r\ `ndoial\ c\
nu afli nici o noutate c`nd `]i spun c\ s`nt la Paris, fiindc\ s`nt sigur
c\ m-ai z\rit azi-diminea]\ l`ng\ Sorbona. Am stat la contele de
Passavant (not\ aici adresa); lucrurile mele s`nt `nc\ la el. Din motive
care mi-ar lua prea mult timp, ca s\ ]i le explic [i care pe tine nici nu
te-ar interesa, prefer s\ nu m\ mai `ntorc la el. Numai pe tine te pot
ruga s\-mi aduci sus-numitele lucruri. ~mi vei face, nu-i a[a, acest serviciu; pentru care m\ voi revan[a. ~n primul r`nd cuf\rul, care e
`ncuiat. C`t despre lucrurile care se afl\ prin camer\, le vei pune tu
`nsu]i `n valiza mea [i le vei aduce pe toate la unchiul douard. ~]i voi
pl\ti taxiul. Din fericire, mìne e duminic\; a[a c\ vei putea s\ te apuci
de treab\ de `ndat\ ce prime[ti biletul meu. Pot conta pe tine, nu-i a[a?
Fratele t\u mai mare,
Olivier
P.S. Te [tiu descurc\re] [i nu m\ `ndoiesc c\ vei duce treaba la bun
sf`r[it. At`t numai vreau s\-]i mai spun: dac\ vei avea de-a face direct
cu Passavant, fii c`t se poate de rece cu el. Pe mìne diminea]\.
Cei care nu auziser\ vorbele injurioase ale lui Dhurmer nu-[i

puteau prea bine explica nea[teptata agresiune a lui Olivier. Li se
p\rea c\ [i-a pierdut capul. Dac\ ar fi [tiut s\-[i p\streze s`ngele
rece, Bernard l-ar fi aprobat; Dhurmer nu-i pl\cea; dar recuno[tea c\
242
9/3/04
12:55 AM
Page 242
ANDR GIDE
Olivier a ac]ionat ca un nebun [i p\rea c\ numai el e vinovat de

toate. Bernard suferea auzind c`t de sever e judecat. Se apropie
de Bercail [i-[i d\dur\ `nt`lnire pentru a doua zi. Oric`t de absurd\
putea fi aceast\ afacere, pentru ei important era s\ fie am`ndoi corec]i. Convenir\ s\ mearg\ la clientul lor la orele nou\.
De `ndat\ ce prietenii s\i plecar\, Bernard nu mai avu nici un motiv
[i nici poft\ s\ mai r\m`n\. O c\ut\ din priviri pe Sarah [i `n inim\ sim]i
un fel de turbare, v\z`nd-o a[ezat\ pe genunchii lui Passavant. Am`ndoi
p\reau be]i; totu[i Sarah se ridic\, v\z`ndu-l pe Bernard c\ se apropie:
S\ plec\m, ì zise ea lu`ndu-l de bra].
Pretinse c\ vrea s\ mearg\ acas\ pe jos. Distan]a nu era mare [i
f\cur\ drumul f\r\ s\-[i spun\ un cuv`nt. La pension toate luminile
erau stinse. Tem`ndu-se s\ nu atrag\ aten]ia, merser\ b`jbìnd p`n\
ajunser\ la scara de serviciu, apoi aprinser\ c`teva chibrituri. Armand
veghea. C`nd ì auzi urc`nd, ie[i pe palier cu o lamp\ `n m`n\.
Ia tu lampa asta, ì spuse lui Bernard (se tutuiau din ziua precedent\). Lumineaz\-i drumul lui Sarah; `n camera ei nu e lum`nare...
{i d\-mi chibriturile tale ca s-o aprind pe a mea.
Bernard o `nso]i pe Sarah `n cea de-a doua camer\. Dar abia
intrar\ c\ Armand, aplec`ndu-se spre ei, din spate, sufl\ `n lamp\ [i
le-o stinse, apoi, zeflemitor:
Noapte bun\, le spuse. Dar fi]i aten]i s\ nu face]i g\l\gie.
Al\turi dorm p\rin]ii.
Apoi, d`ndu-se repede `napoi, ie[i, `nchise u[a [i trase z\vorul.
IX
Armand s-a `ntins pe pat `mbr\cat. {tie c\ nu va putea dormi.
A[teapt\ s\ se fac\ ziu\. Mediteaz\. Ascult\. Casa se odihne[te; `n
ora[, `n `ntreaga natur\, nici un zgomot.
De `ndat\ ce o lumin\ slab\, r\zb\t`nd din cerul `ngust `n camera
lui prin fereastra din acoperi[, ì permite s\ disting\ din nou
hido[enia od\ii, se ridic\. Se duce la u[a pe care o z\vor`se `n ajun
pe `ntuneric: o `ntredeschide u[urel...
Draperiile din camera lui Sarah nu s`nt `nchise. Zorii `n\lbesc geamul. Armand `nainteaz\ spre patul `n care dorm sora sa [i Bernard. Un
243
cear[af le acoper\ pe jum\tate membrele `nl\n]uite. C`t s`nt de frumo[i!

Armand ì contempl\ `ndelung. Ar vrea s\ fie somnul lor, s\rutul lor. La
`nceput z`mbe[te, apoi, printre cuverturile aruncate vrai[te la picioarele
patului, `ngenuncheaz\. La ce zei se roag\ astfel, cu mìnile `mpreunate?
E cuprins de o nespus\ emo]ie. Buzele ì tremur\... Z\re[te sub pern\ o
batist\ p\tat\ de s`nge; se ridic\, o ia str`ng`nd-o `n pumn [i, hohotind,
`[i lipe[te buzele de mica pat\ de culoarea chihlimbarului.
Dar `n prag se `ntoarce. Vrea s\-l trezeasc\ pe Bernard. Acesta
ar trebui s\ se `ntoarc\ `n camera sa `nainte ca cineva din pension s\
se fi trezit. La zgomotul u[or pe care `l face Armand, Bernard
deschide ochii. Armand o ia la fug\ l\s`nd u[a deschis\. Pleac\ deci
din camer\, coboar\ pe scar\; se va ascunde unde va nimeri; prezen]a
lui l-ar putea st`njeni pe Bernard; nu vrea s\ dea ochii cu el.
De la o fereastr\ din sala de studiu, c`teva clipe mai t`rziu, `l va
vedea trec`nd, furi[`ndu-se pe l`ng\ ziduri ca un ho]...
Bernard n-a dormit prea mult. Dar a gustat `n noaptea aceasta o
uitare mai odihnitoare dec`t somnul; exaltare [i nimicire `n acela[i
timp a fiin]ei sale. Se strecoar\ `ntr-o zi nou\, necunoscut sie[i, r\zvr\tit, u[or, nou, lini[tit [i frem\t`nd ca un zeu. A l\sat-o pe Sarah
dormind; s-a desprins pe furi[ din bra]ele ei. Dar cum? F\r\ `nc\ un
s\rut, f\r\ o ultim\ privire, f\r\ o suprem\ `mbr\]i[are dr\g\stoas\?
A p\r\sit-o astfel pentru c\ e un insensibil? Nu [tiu. Nici el nu [tie.
~[i d\ silin]a s\ nu se g`ndeasc\, jenat c\ trebuie s\ `ncorporeze
aceast\ noapte f\r\ precedent `n antecedentele existen]ei sale. Nu; e
vorba de un apendice, de o anex\ care nu-[i g\se[te loc `n corpul
c\r]ii carte `n care povestea vie]ii lui va continua, nu-i a[a, va fi
reluat\, ca [i cum nimic nu s-ar fi `nt`mplat.
A urcat `n camera pe care o `mparte cu micu]ul Boris. Acesta
doarme ad`nc. E un copil! Bernard `[i r\v\[e[te patul, bo]e[te a[ternutul ca s\ se cread\ c\ a dormit aici. Se spal\ `ndelung. Dar, la vederea
lui Boris, g`ndurile i se `ntorc la Saas-Fe. ~[i aminte[te de ce-i spusese
Laura atunci: Nu pot accepta de la dumneata dec`t devo]iunea pe care
mi-o oferi. Celelalte vor avea exigen]ele lor, care vor trebui s\-[i
g\seasc\ `mplinirea altundeva. Aceast\ fraz\ `l revoltase. I se p\rea c\
o aude [i acum. Nu se mai g`ndise la ea, dar `n aceast\ diminea]\ memoria lui era extrem de limpede [i de activ\. Creierul ì func]iona f\r\ voia
lui cu o nemaipomenit\ vioiciune. Bernard `nl\tur\ imaginea Laurei,
voi s\ `n\bu[e aceste amintiri; [i ca s\ nu se mai g`ndeasc\ la ele, ia un
manual [i se `nver[uneaz\ s\ citeasc\ pentru examen. Dar `n odaia asta
te sufoci. Coboar\ s\ lucreze `n gr\din\. Ar vrea s\ ias\ `n strad\, s\
244
9/3/04
12:55 AM
Page 244
ANDR GIDE
mearg\, s\ alerge, s\ se av`nte `n larg, s\ respire. P`nde[te poarta; [i de

`ndat\ ce portarul o deschide, evadeaz\.
Cu cartea la el, se duce `n parcul Luxembourg [i se a[az\ pe o
banc\. G`ndurile i se deap\n\ m\t\soase, dar fragile; dac\ trage prea
tare, firul se rupe. De `ndat\ ce vrea s\ `nve]e, `ntre carte [i el se
plimb\ amintiri indiscrete; [i nu amintirile clipelor de mare bucurie,
ci micile detalii stranii [i meschine, de care amorul propriu se aga]\;
se aga]\ [i se simte umilit. De acum `nainte nu va mai fi at`t de novice.
Pe la orele nou\ se ridic\ [i se duce s\-l ia pe Bercail. Am`ndoi
se vor duce la douard.
douard locuia `n Passy, la ultimul etaj al unui imobil. Odaia lui
d\dea spre o spa]ioas\ camer\ de lucru. C`nd `n zori, Olivier se trezise, douard, la `nceput, nu [i-a f\cut griji.
M\ duc s\ m\ odihnesc pu]in pe divan, spusese Olivier. {i cum
douard se temea s\ nu r\ceasc\, i-a spus lui Olivier s\ ia cu el [i
ni[te pleduri. Ceva mai t`rziu, se trezise [i douard. F\r\ `ndoial\ c\
adormise f\r\ s\-[i dea seama, c\ci acum se mira c\ se f\cuse ziu\
de-a binelea. Voia s\ vad\ cum a dormit Olivier; voia s\-l vad\; [i
poate c\ un presentiment nedeslu[it `l `ndemna...
Camera de lucru era goal\. Pledurile r\m\seser\ la picioarele
divanului nedesf\cute. Un miros `ngrozitor de gaz ì atrase aten]ia.
Din camera de lucru se intra `ntr-o mic\ `nc\pere care servea ca
baie. Indiscutabil c\ de acolo venea mirosul; [i `ntr-acolo alerg\; dar
la `nceput nu reu[i s\ deschid\ u[a; ceva o bloca: era corpul lui
Olivier, pr\bu[it pe marginea c\zii, dezbr\cat, `nghe]at, livid [i
n\cl\it `ngrozitor de propria vom\.
douard `nchise imediat robinetul de gaz de la cazanul de baie. Ce
se `nt`mplase? Accident? Congestie?... Greu de crezut. Cada era
goal\. Lu\ muribundul `n bra]e [i-l duse `n camera de al\turi, `l `ntinse
pe covor, `n fa]a ferestrei larg deschise. ~n genunchi, aplecat cu mult\
duio[ie peste el, c\uta s\-i aud\ respira]ia. Olivier `nc\ mai r\sufla,
dar slab... Atunci douard, disperat, se str\dui s\ reanimeze pu]inul
acela de via]\, care era pe cale s\ se sting\: ì ridic\ ritmic bra]ele f\r\
vlag\, ì ap\s\ coastele, ì fric]ion\ toracele, `ncerc\ tot ce-[i amintea
el c\ trebuie f\cut `n caz de asfixie, dezolat c\ nu le poate face pe toate
`n acela[i timp. Olivier st\tea cu ochii `nchi[i. Cu degetele, douard
ì ridic\ pleoapele, care c\zur\ la loc peste o privire f\r\ via]\. Inima
ì b\tea, totu[i. C\ut\ zadarnic s\ruri sau ni[te coniac. Puse ap\ la
`nc\lzit, ì ridic\ bustul [i capul. Apoi culc\ trupul inert pe divan [i-l
acoperi cu pledurile. Ar fi vrut s\ cheme un medic, dar nu `ndr\znea
245
s\-l lase singur pe Olivier. ~n fiecare diminea]\ venea o servitoare,

pentru a face cur\]enie; dar sosi abia pe la orele nou\. De cum intr\,
o trimise s\ aduc\ un doctor din cartier; apoi o chem\ imediat `napoi,
tem`ndu-se c\ ulterior s-ar putea deschide o anchet\.
~ntre timp, Olivier `[i revenea `ncet `n sim]iri. douard se a[ezase la c\p\tìul lui, l`ng\ divan. Privea fa]a aceea `ntunecat\ [i nu
reu[ea s\-i afle taina. De ce? De ce? Po]i s\ te la[i `mpins de
nes\buin]\ seara, c`nd e[ti beat; dar hot\r`rile din zori se iau din
imboldul virtu]ii. Renun]\ s\ mai caute vreo explica]ie, a[tept`nd
clipa c`nd Olivier va putea, `n sf`r[it, s\ vorbeasc\. De acum `nainte
nu-l va mai p\r\si. ~i lu\ o m`n\ `ntre mìnile sale, [i `n aceast\ atingere `[i concentr\ toate `ntreb\rile, toate g`ndurile, `ntreaga lui via]\.
~n cele din urm\, i se p\ru c\ m`na lui Olivier r\spunde foarte slab
la str`nsoarea mìnilor lui... Atunci se aplec\ [i s\rut\ fruntea aceea
br\zdat\ de o imens\ [i misterioas\ durere.
Auzi soneria. Se ridic\ pentru a deschide. Erau Bernard [i
Lucien Bercail. douard ì re]inu `n vestibul [i ì `n[tiin]\ de cele
`nt`mplate; apoi, lu`ndu-l pe Bernard de-o parte, `l `ntreb\ dac\
Olivier mai le[inase [i `nainte sau mai avusese astfel de crize...
Deodat\, Bernard `[i aminti de conversa]ia lor din ajun, [i mai cu
seam\ de anumite cuvinte rostite de Olivier, c\rora abia le d\duse
importan]\, dar pe care acum le `n]elegea mult mai limpede.
Adev\rul e c\ tocmai eu i-am vorbit despre sinucidere, ì spuse el
lui douard. L-am `ntrebat dac\ `n]elegea ce `nseamn\ s\ te omori din
exces de via]\, pur [i simplu, din entuziasm, cum spunea Dimitri
Karamazov. Eram foarte absorbit de propriile idei [i nu d\deam importan]\ dec`t vorbelor mele; dar acum `mi amintesc ce mi-a r\spuns.
{i ce ]i-a r\spuns? insist\ douard, c\ci Bernard se oprise [i
p\rea c\ nu vrea s\ spun\ mai mult.
C\ `n]elegea s\ te sinucizi, dar numai dup\ ce vei fi atins o asemenea culme de bucurie `nc`t, dup\ aceea, nu mai po]i dec`t s\ cobori.
Am`ndoi, f\r\ s\-[i mai spun\ nimic, se privir\ ochi `n ochi.
~ncepeau acum s\ `n]eleag\. ~n cele din urm\, douard r\mase cu
privirea a]intit\ `n gol; iar Bernard era sup\rat pe el `nsu[i pentru
c\ vorbise. Se apropie de Bercail.
Sup\r\tor este faptul, spuse atunci acesta, c\ s-ar putea crede
c-ar fi vrut s\ se omoare pentru a evita duelul.
douard nu se mai g`ndea la duel:
Proceda]i ca [i cum nu s-ar fi `nt`mplat nimic, spuse el. Merge]i la
Dhurmer [i spune]i-i s\ v\ pun\ `n leg\tur\ cu martorii lui. {i cu ei ve]i
246
9/3/04
12:55 AM
Page 246
ANDR GIDE
l\muri lucrurile, dac\ aceast\ afacere idioat\ nu se va aranja de la sine.

Dhurmer nu s-a ar\tat deloc dornic s\ `mping\ lucrurile prea departe.
N-o s\-i povestim nimic, spuse Lucien, pentru a-i l\sa lui
ru[inea de a da `napoi. C\ci se va eschiva, s`nt sigur de asta.
Bernard `ntreb\ dac\ n-ar putea s\-l vad\ pe Olivier. Dar douard
voia s\ fie l\sat s\ se odihneasc\ `n lini[te.
Bernard [i Lucien erau tocmai pe picior de plecare, c`nd sosi micu]ul
Georges. Venea de la Passavant, dar nu reu[ise s\ ia lucrurile fratelui s\u.
Domnul conte a plecat, i s-a spus. {i nu ne-a l\sat nici o dispozi]ie.
{i servitorul i-a `nchis u[a `n nas.
O anumit\ gravitate `n tonul lui douard [i `n comportarea celorlal]i doi `l nelini[ti pe Georges. Sim]i c\ se petrece ceva insolit [i
ceru l\muriri. douard se sim]i obligat s\-i povesteasc\ totul.
Dar s\ nu spui nimic p\rin]ilor t\i.
Georges era `nc`ntat c\ i se `mp\rt\[e[te un mare secret.
{tim s\ t\cem, spuse. {i cum nu avea nici o treab\ `n diminea]a
aceea, se oferi s\-i `nso]easc\ pe Bernard [i pe Lucien p`n\ la Dhurmer.
Dup\ plecarea celor doi, douard o chem\ pe slujnic\. Al\turi
de camera lui, se afla o odaie pentru oaspe]i pe care el ì ceru s-o
preg\teasc\ pentru a-l putea instala acolo pe Olivier. Apoi intr\ f\r\
zgomot `n camera de lucru. Olivier se odihnea. douard se a[ez\
l`ng\ el. Luase o carte, dar o arunc\ f\r\ s-o mai deschid\ [i r\mase
s\-[i vegheze prietenul care dormea.
X
Nimic din ceea ce i se `nf\]i[eaz\ sufletului nu este
simplu; iar sufletul nu se `nf\]i[eaz\ niciodat\ simplu
nim\nui.
PASCAL
Cred c\ ar fi bucuros s\ te vad\, ì spuse douard lui Bernard,

a doua zi. M-a `ntrebat azi-diminea]\ dac\ n-ai fost pe-aici ieri.
Probabil c\ ]i-a auzit vocea, de[i eu credeam c\ e `n stare de
incon[tien]\... St\ cu ochii `nchi[i, dar nu doarme. Nu scoate un
cuv`nt. Adesea `[i duce m`na la frunte semn c\ sufer\. De `ndat\
247
ce-i spun ceva, se `ncrunt\; dar dac\ vreau s\ plec, m\ cheam\ [i-mi
spune s\ m\ a[ez l`ng\ el... Nu, nu mai e `n camera de lucru. L-am
instalat `n odaia de l`ng\ camera mea, a[a c\ acum pot primi vizite
f\r\ s\-l deranjez.
Intrar\ la Olivier.
Am venit s\ v\d ce mai faci, spuse Bernard aproape `n [oapt\.
Tr\s\turile lui Olivier se `nviorar\ auzind vocea prietenului s\u.
Aproape z`mbi:
Te a[teptam.
Plec, dac\ te obosesc.
R\mì.
Dar spun`nd acest cuv`nt, Olivier `[i puse un deget pe buze.
Cerea s\ nu i se mai vorbeasc\. Bernard, care urma s\ se prezinte
peste trei zile la probele orale, avea totdeauna cu el unul dintre manualele acelea, `n care se concentreaz\ ca un elixir toat\ am\r\ciunea materiilor cerute la examen. Se a[ez\ la c\p\tìul prietenului
s\u [i se cufund\ `n lectur\. Olivier, cu fa]a `ntoars\ spre perete,
p\rea c\ doarme. douard se retr\sese `n camera sa; din c`nd `n c`nd
venea p`n\ `n u[a dintre cele dou\ od\i, care r\m\sese deschis\. La
fiecare dou\ ore ì d\dea lui Olivier o can\ de lapte, dar numai
`ncep`nd din aceast\ diminea]\, pentru c\ `n ziua precedent\ stomacul bolnavului nu suportase nimic.
Trecu o bun\ bucat\ de vreme. Bernard se ridic\, vr`nd s\ plece.
Olivier se `ntoarse, ì `ntinse m`na [i, `ncerc`nd s\ z`mbeasc\:
Vii [i mìne?
~n ultima clip\ `l rechem\, ì f\cu semn s\ se aplece, de parc\ i-ar
fi fost team\ c\ vocea sa n-ar fi reu[it s\ se fac\ auzit\, [i, foarte `ncet:
Serios, crezi c-am fost un dobitoc?
Apoi, ca pentru a preveni protestul lui Bernard, `[i duse din nou
degetul la buze:
Nu, nu... Mai t`rziu o s\ v\ explic eu.
A doua zi, douard primi o scrisoare de la Laura; c`nd sosi
Bernard, i-o d\du s-o citeasc\:
Scumpul meu prieten,
~]i scriu `n mare grab\, str\duindu-m\ s\ previn o nenorocire
absurd\. M\ vei ajuta [i dumneata, s`nt sigur\, dac\, evident,
aceast\ scrisoare nu-]i va ajunge cu `nt`rziere.
248
9/3/04
12:55 AM
Page 248
ANDR GIDE
Flix tocmai a plecat spre Paris cu inten]ia de a se `nt`lni cu dumneata. Sus]ine c\ va ob]ine de la dumneata l\muririle pe care eu refuz
s\ i le dau; c\ va afla prin dumneata numele celui pe care ar vrea
s\-l provoace la duel. Am f\cut tot ce mi-a stat `n putin]\ ca s\-l
opresc, dar hot\r`rea lui a r\mas de neclintit [i tot ce i-am spus `n
aceast\ privin]\ n-a f\cut dec`t s\-l `nver[uneze [i mai mult. Numai
dumneata vei reu[i s\-l faci s\-[i schimbe p\rerea. Are `ncredere `n
dumneata [i te va asculta, sper. ~]i dai seama c\ n-a ]inut `n via]a lui
`n m`n\ un pistol sau o floret\. {i nu suport g`ndul c\ [i-ar putea risca
via]a pentru mine; dar, de[i abia `ndr\znesc s\ recunosc, m\ tem mai
ales de faptul c\ ar putea deveni ridicol.
De c`nd m-am re`ntors, Flix se poart\ cu mine deosebit de
atent, e foarte dr\g\stos [i gentil; dar eu nu m\ pot preface c\ ]in la
el mai mult dec`t ]in `n realitate. Sufer\ din pricina asta [i cred c\
dorin]a de a-mi c`[tiga stima [i admira]ia `l `ndeamn\ la acest
demers pe care cred c\ [i dumneata `l consideri nes\buit, dar la care
el se g`nde[te zi de zi; de la `ntorcerea mea a devenit ideea lui fix\.
F\r\ `ndoial\ c\ m-a iertat, dar `l ur\[te de moarte pe cel\lalt.
Te implor s\-l prime[ti cu aceea[i afec]iune cu care m-ai primi
pe mine; vei da astfel cea mai mi[c\toare dovad\ de prietenie.
Iart\-m\ c\ nu ]i-am scris mai cur`nd, pentru a-]i spune `nc\ o dat\
c`t de recunosc\toare `]i s`nt pentru grija [i devotamentul cu care
m-ai cople[it `n timpul [ederii mele `n Elve]ia. Amintirea acelor
timpuri `mi `nc\lze[te inima [i m\ ajut\ s\ suport via]a.
Prietena dumitale nelini[tit\ [i mereu `ncrez\toare,
LAURA
Ce ave]i de g`nd s\ face]i? `ntreb\ Bernard, restituindu-i scrisoarea.

Ce s\ fac? r\spunse douard pu]in agasat, nu at`t de `ntrebarea
lui Bernard, c`t de faptul c\ [i-o pusese el `nsu[i. Dac\ vine, `l voi
primi c`t voi putea de bine. M\ voi str\dui s\-l sf\tuiesc, dac\-mi cere
p\rerea; voi `ncerca s\-l conving c\ n-are altceva mai bun de f\cut
dec`t s\ se potoleasc\. Oameni ca acest s\rman Douviers fac o mare
gre[eal\, c`nd `ncearc\ s\ ias\ `n eviden]\. Crede-m\ c\ ai g`ndi la fel
ca mine dac\ l-ai cunoa[te! Laura e n\scut\ pentru rolurile de prim\
m`n\. Fiecare dintre noi `[i asum\ o dram\ pe m\sura sa [i prime[te
contingentul s\u de tragic. {i ce-am putea face? Drama Laurei este c\
s-a c\s\torit cu un figurant. {i nu mai e nimic de f\cut.
Iar drama lui Douviers este c\ s-a c\s\torit cu cineva care-i va
r\m`ne mereu superior, orice-ar face, continu\ Bernard.
Orice-ar face el... relu\ douard ca un ecou [i orice-ar face
Laura. Demn de admira]ie mi se pare `ns\ faptul c\, regret`ndu-[i
249
gre[eala [i din c\in]\, Laura vrea s\ se umileasc\ fa]\ de el; numai

c\ `ndat\ el se prosterneaz\ [i mai ad`nc `n fa]a ei; a[a c\ orice ar
face unul sau cel\lalt, pe el `l coboar\, iar pe ea o `nal]\.
~l depl`ng, f\r\ `ndoial\, spuse Bernard. Dar de ce nu admite]i
c\ prin aceast\ prosternare se `nal]\ [i el?
Pentru c\ e lipsit de lirism, r\spunse categoric douard.
Nu `n]eleg ce vre]i s\ spune]i.
Adic\ nu se uit\ niciodat\ pe sine `n ceea ce simte, a[a c\ nu
`ncearc\ nici o tr\ire mare. Nu-mi cere s\-]i spun mai mult `n privin]a
asta! Am ideile mele, care `ns\ nu se las\ m\surate [i nici eu nu prea
`ncerc s\ le c`nt\resc. Paul-Ambroise obi[nuie[te s\ spun\ c\ nu accept\
s\ ]in\ cont de ceva ce nu poate fi exprimat `n cifre; f\c`nd, dup\ p\rerea
mea, un joc de cuvinte c`nd spune a ]ine cont; c\ci din contul acela,
cum s-ar zice, e[ti silit s\-L omi]i pe Dumnezeu. {i tocmai `ntr-acolo
tinde [i el, [i asta dore[te... Uite: eu cred c\ numesc lirism starea de spirit a omului care consimte s\ se lase `nvins de Dumnezeu.
Nu e tocmai asta semnifica]ia cuv`ntului entuziasm?
Poate [i a cuv`ntului inspira]ie. Da, chiar asta vreau s\ spun. Douviers e un ins incapabil de inspira]ie. S`nt de acord c\ Paul-Ambroise are
dreptate c`nd consider\ inspira]ia ca deosebit de prejudiciabil\ artei;
[i cred din toat\ inima c\ nu po]i fi artist dec`t cu o condi]ie: s\-]i
domini starea liric\; dar, pentru a o putea domina, important este ca
mai `ntì s-o fi tr\it.
Nu crede]i c\ starea asta de har divin este inexplicabil\ din
punct de vedere psihologic prin...
Mare scofal\! `l `ntrerupse douard. Astfel de considera]ii,
oric`t ar fi de exacte, s`nt bune numai ca s\-i pun\ `n `ncurc\tur\ pe
pro[ti. Indiscutabil, nu exist\ nici o tr\ire mistic\ f\r\ un corespondent material. Ei, [i? Spiritul, pentru a se manifesta, nu se poate lipsi
de materie. De aici [i misterul incarn\rii.
{i dimpotriv\, materia se poate foarte bine lipsi de spirit.
Ei, despre asta nu [tim nimic, spuse douard r`z`nd.
Bernard se amuza foarte mult auzindu-l vorbind astfel. De obicei, douard era un om `nchis. Starea de exaltare pe care ast\zi nu
[i-o ascundea era datorat\ prezen]ei lui Olivier. Bernard `l `n]elegea.
~mi vorbe[te a[a cum ar voi s\-i vorbeasc\ lui, g`ndea el.
Olivier ar trebui s\ fie secretarul lui. De `ndat\ ce Olivier se va `ns\n\to[i, eu m\ voi retrage; locul meu e altundeva.
250
9/3/04
12:55 AM
Page 250
ANDR GIDE
Se g`ndea la toate acestea f\r\ am\r\ciune, preocupat doar de Sarah,

cu care se `nt`lnise noaptea trecut\ [i avea s\ se vad\ [i `n noaptea asta.
~n schimb, iat\ c\ ne-am `ndep\rtat de Douviers, relu\ el r`z`nd
la r`ndul s\u. ~i ve]i spune de Vincent?
Nu. La ce bun?
Nu crede]i `ns\ c\ Douviers se afl\ `ntr-o situa]ie de nesuportat at`ta vreme c`t nu [tie pe cine ar putea b\nui?
Poate c\ ave]i dreptate. Numai c\ Laura e aceea care trebuie
s\-i spun\. Eu n-a[ putea vorbi f\r\ s-o tr\dez... De altminteri, nici
nu [tiu unde e.
Vincent?... Passavant [tie, f\r\ `ndoial\.
~i `ntrerupse soneria de la intrare. Doamna Molinier venea s\
vad\ ce mai face fiul ei. douard o `nt`mpin\ `n camera de lucru.
Jurnalul lui douard

Vizita lui Pauline. Eram `ncurcat fiindc\ nu [tiam cum s-o
`n[tiin]ez; [i totu[i, nu puteam s\-i ascund c\ fiul ei e bolnav. Am
socotit inutil s\-i povestesc incomprehensibila tentativ\ de sinucidere; i-am vorbit doar de o violent\ criz\ de ficat, care `ntr-adev\r a
r\mas cel mai evident rezultat al acestei `nt`mpl\ri.
S`nt lini[tit\ acum [tiind c\ Olivier e la dumneata. Nici eu nu l-a[
putea `ngriji mai bine, c\ci simt c\ `l iube[ti la fel de mult ca [i mine.
Spun`nd aceste ultime cuvinte, m-a privit cu o insisten]\ bizar\.
Am ghicit oare inten]ia ce mi s-a p\rut c\ o are aceast\ privire? Fa]\ de
Pauline m\ sim]eam cu ceea ce de obicei se nume[te o con[tiin]\
`nc\rcat\, [i n-am putut dec`t s\ bìgui ceva nedeslu[it. Trebuie spus
c\, suprasaturat de emo]ii `n aceste dou\ zile, nu mai eram st\p`n pe
mine; probabil c\ tulburarea mea a fost foarte evident\, c\ci a ad\ugat:
Faptul c\ ai ro[it este elocvent... S\rmanul meu prieten, s\ nu
te a[tep]i la repro[uri din parte-mi! }i le-a[ face dac\ nu l-ai iubi...
A[ putea s\-l v\d?
Am condus-o `n camera lui Olivier; Bernard, auzindu-ne venind,
se retr\sese.
C`t e de frumos! [opti ea aplec`ndu-se deasupra patului. Apoi,
`ntorc`ndu-se spre mine: S\-l s\ru]i din partea mea. Mi-e team\ s\
nu-l trezesc.
251
Pauline e o femeie extraordinar\, f\r\ discu]ie. {i n-o spun numai

acum. Dar nu puteam spera c\ va fi at`t de `n]eleg\toare. Totu[i, mi
s-a p\rut c\ dincolo de cordialitatea vorbelor [i de o anume jovialitate,
`n tonul vocii ei disting o oarecare constr`ngere (poate [i datorit\ efortului pe care-l f\ceam ca s\-mi ascund st`njeneala); [i mi-am amintit de
o fraz\ dintr-o discu]ie anterioar\, fraz\ care mi s-a p\rut a fi dintre cele
mai `n]elepte, de[i atunci nu eram interesat s-o consider ca atare:
Prefer s\-i acord de bun\voie ceea ce [tiu c\ nu pot `mpiedica.
Evident, Pauline se str\duia s\ fie plin\ de bun\voin]\; [i ca r\spuns la
g`ndurile mele secrete, relu\, c`nd am ajuns din nou `n camera de lucru:
Mi-e team\ c\ te-am scandalizat pentru c\ nu m-am scandalizat
mai adineauri. Exist\ o anume libertate de g`ndire asupra c\reia b\rba]ii
ar vrea s\ p\streze monopolul. {i totu[i, nu pot s\ m\ prefac cu dumneata c\ te-a[ dezaproba mai mult dec`t te dezaprob de fapt. Via]a m-a
f\cut `n]eleapt\. Am `n]eles c`t de precar\ e puritatea b\ie]ilor, chiar [i
atunci c`nd pare c\ e c`t se poate de bine ap\rat\. Mai mult, nu cred c\
adolescen]ii cei mai ca[ti vor deveni mai t`rziu so]ii cei mai buni; nici
m\car cei mai fideli, ad\ug\ ea, z`mbind cu triste]e. ~n sf`r[it, exemplul
tat\lui lor m-a f\cut s\ doresc pentru fiii mei alte virtu]i. Dar m\ tem
`n privin]a lor c`nd m\ g`ndesc la desfrù, sau la anumite leg\turi
degradante. Olivier se las\ u[or influen]at. Dumneata ai datoria s\-l
re]ii. Cred c\-i vei putea face mult bine. Numai la dumneata ]ine...
Astfel de cuvinte m\ puneau `n mare `ncurc\tur\:
M\ faci mai bun dec`t s`nt `n realitate.
E tot ce-am g\sit de spus, `n chipul cel mai banal [i mai st`ngaci.
Ea relu\, cu subtil\ delicate]e:
Olivier te va face mai bun. Nici nu [tii ce po]i ob]ine de la el
prin dragoste!
Oscar [tie c\ e la mine? am `ntrebat, pentru a schimba oarecum
subiectul.
Nici m\car nu [tie c\ e la Paris. }i-am spus c\ nu se ocup\ prea
mult de copiii lui. Tocmai de aceea contam pe dumneata s\ mai stai
de vorb\ cu Georges. Ai discutat cu el?
Nu, `nc\ nu.
Chipul lui Pauline se `ntunec\ brusc:
S`nt din ce `n ce mai nelini[tit\. ~[i d\ acum ni[te aere de om
sigur de sine, `n care nu v\d dec`t dispre], cinism [i arogan]\. ~nva]\
bine; profesorii s`nt mul]umi]i de el; `ngrijorarea mea nu g\se[te
motive de care s\ se aga]e...
252
9/3/04
12:55 AM
Page 252
ANDR GIDE
{i, dintr-odat\, p\r\sindu-[i calmul de p`n\ atunci, cu o violen]\

`n care abia o mai recuno[team:
~]i dai seama ce a devenit via]a mea? Mi-am restr`ns fericirea; din
an `n an mi-am `ngr\dit-o tot mai mult; mi-am retezat speran]ele una
dup\ alta. Am cedat; am tolerat; m-am f\cut c\ nu `n]eleg, c\ nu v\d...
Dar la urma urmelor, trebuie s\ te ag\]i de ceva; [i c`nd `]i scap\ [i pu]inul care ]i-a mai r\mas!... Seara vine s\ `nve]e l`ng\ mine, la lumina l\mpii. {i c`nd uneori `[i ridic\ ochii de pe carte, `n privirea lui nu `nt`lnesc
afec]iune, ci sfidare. Pe care nu o merit... Mi se pare uneori c\, dintr-odat\, toat\ dragostea mea pentru el se transform\ `n ur\; [i a[ vrea s\ nu fi
avut copii.
Vocea ì tremura. I-am luat m`na:
Olivier te va r\spl\ti; m\ pun eu cheza[ `n privin]a asta.
~[i impuse, f\c`nd un efort, s\ se lini[teasc\:
Da, s`nt nebun\ c\ vorbesc `n felul \sta; de parc\ n-a[ avea trei
copii. C`nd `ns\ m\ g`ndesc la unul dintre ei, nu-l mai v\d dec`t pe
el... Poate o s\ spui c\ nu s`nt destul de ra]ional\... Dar uneori, se
pare c\, `ntr-adev\r, n-ajunge numai ra]iunea.
De[i ceea ce admir eu mai mult la dumneata e tocmai felul
cum [tii s\ fii un om cu judecat\, am spus, folosindu-m\ de cele mai
serbede cuvinte, cu speran]a c\ o voi lini[ti.
Mai zilele trecute `mi vorbeai de Oscar cu at`ta `n]elepciune...
Brusc, Pauline lu\ o atitudine ]eap\n\. M\ privi [i ridic\ din umeri:
Totdeauna c`nd o femeie se arat\ foarte resemnat\, pare [i
foarte rezonabil\, spuse ea ar]\gos.
Aceast\ reflec]ie m\ enerv\ tocmai pentru c\ era adev\rat\, dar,
anume ca s\ nu-mi tr\dez iritarea, am reluat imediat:
Nimic nou `n privin]a scrisorilor?
Nou? Cum adic\ nou?... Ce-ar mai putea interveni nou `ntre
mine [i Oscar?
A[tepta o explica]ie.
Dar [i eu a[teptam o explica]ie. Toat\ via]a am a[teptat explica]ii.
M\ rog, reluai eu pu]in agasat, Oscar se sim]ea `ntr-o situa]ie
echivoc\.
Dar, dragul meu prieten, [tii foarte bine c\ tocmai situa]iile
echivoce se permanentizeaz\. {i e treaba voastr\, a romancierilor, s\
le descurca]i. ~n via]\ nimic nu se rezolv\; totul continu\. Te cufunzi
`n incertitudini; [i r\mì a[a p`n\ la sf`r[it, f\r\ s\ [tii ce s-a `nt`mplat;
iar via]a continu\, continu\, ca [i cum totul ar fi `n ordine. {i te
resemnezi [i cu asta; ca [i cu celelalte... ca [i cu toate. La revedere!
253
Eram dureros afectat de striden]a unor sonorit\]i noi pe care le

distingeam `n vocea ei; era un fel de agresivitate care m\ sili s\
m\ g`ndesc (poate nu chiar `n clipa aceea, ci atunci c`nd mi-am
reamintit conversa]ia noastr\) c\ Pauline se resemna mai greu
dec`t pretindea `n privin]a prieteniei mele fa]\ de Olivier; mai
greu dec`t cu orice altceva. Vreau s\ cred c\ n-o dezaprob\; c\, `ntr-o
anumit\ privin]\, chiar o bucur\, a[a cum mi-a [i dat de `n]eles; dar,
poate f\r\ s\ [i-o m\rturiseasc\, e geloas\.
Asta e singura explica]ie ce-o pot g\si pentru brusca ei r\bufnire de
revolt\ din clipele urm\toare, `n leg\tur\ cu un subiect care, la urma urmelor, o afecta mult mai pu]in. S-ar fi zis c\ acord`ndu-mi de la `nceput
ceea ce pre]uia ea mai mult, [i-a epuizat toat\ rezerva de bun\tate, f\r\
s\-i mai r\m`n\ nimic din ea. De aici vorbele ei necugetate, cam bizare
chiar, ce-i tr\dau gelozia, [i de care amintindu-[i, probabil c\ va r\m`ne
[i ea mirat\.
~n fond, m\ `ntreb care ar putea fi starea unei femei dac\ nu se
resemneaz\? Vreau s\ spun: a unei femei cinstite... Ca [i cum ceea
ce se nume[te cinste, la femei, n-ar implica totdeauna resemnare!
Spre sear\, Olivier `ncepu s\ se simt\ mult mai bine. Dar revenirea
la via]\ aduce cu sine `ngrijorarea. M\ str\duiam s\-l lini[tesc.
Duelul? Dhurmer a [ters-o la ]ar\. {i, oricum, n-o s\ te-apuci
s\ alergi dup\ el.
Revista? Se ocup\ Bercail de ea.
Lucrurile pe care le-a l\sat Passavant? Acesta e punctul cel
mai delicat. A trebuit s\-i m\rturisesc deschis c\ Georges n-a reu[it
s\ le ia, dar m-am angajat s\ m\ duc eu dup\ ele chiar mìne. Se
temea, a[a mi s-a p\rut, c\ Passavant ar vrea s\ le re]in\ ca un fel de
chez\[ie; ceea ce eu n-am putut admite nici m\car o clip\.
Ieri tocmai z\boveam prin camera de lucru, dup\ ce scrisesem
aceste pagini, c`nd l-am auzit pe Olivier chem`ndu-m\. Am alergat
`n mare grab\.
A[ fi venit eu dac\ n-a[ fi at`t de sl\bit, mi-a spus el. Am vrut
s\ m\ scol; dar c`nd m-am ridicat, am ame]it [i mi-a fost team\ c-o
s\ cad. Nu, nu, nu m\ simt mai r\u; dimpotriv\... Dar simt nevoia s\
st\m de vorb\.
Trebuie s\-mi promi]i ceva... C\ n-o s\ cau]i niciodat\ s\ afli de ce
am vrut s\ m\ omor alalt\ieri. Cred, de altfel, c\ nu mai [tiu nici eu de
ce. Chiar dac\ a[ vrea s\-]i spun, z\u c\ tot n-a[ reu[i... S\ nu crezi `ns\
cumva c\ a fost pentru c\ `n via]a mea ar exista un secret pe care tu
254
9/3/04
12:55 AM
Page 254
ANDR GIDE
nu-l cuno[ti. Apoi, cu o voce mai sc\zut\: {i nici s\ nu-]i `nchipui c\

am f\cut-o din ru[ine...
De[i st\team pe `ntuneric, `[i ascunsese fruntea, proptindu-[i-o
de um\rul meu.
Sau dac\ mi-e ru[ine de ceva, atunci numai de banchetul de-acum
c`teva zile `mi e; de be]ia, de furia [i de lacrimile mele; [i de lunile acelea de var\... [i pentru c\ te-am `nt`mpinat at`t de ur`t.
Apoi m-a asigurat c\ reneag\ toate cele petrecute; c\ tocmai aceste `nt`mpl\ri voise el s\ le ucid\, c\ le ucisese, c\ le-a [ters din via]a lui.
Sim]eam chiar din starea lui de agita]ie c`t e de sl\bit [i, f\r\ s\
spun nimic, `l leg\nam ca pe un copil. Avea nevoie de odihn\; t\cerea lui m\ f\cea s\ n\d\jduiesc c\ va adormi; dar, `n cele din urm\,
l-am auzit murmur`nd:
C`nd s`nt cu tine, m\ simt prea fericit ca s\ pot dormi.
Nu m-a l\sat s\ plec dec`t `n zori.
XI
Bernard a venit dis-de-diminea]\. Olivier `nc\ dormea. Bernard,
a[a cum f\cuse [i `n zilele precedente, se a[ez\ la c\p\tìul prietenului s\u cu o carte `n m`n\, ceea ce-i `ng\dui lui douard s\ nu
mai stea el de gard\ [i s\ se poat\ duce la contele de Passavant, a[a
cum promisese. La ora aceea matinal\ era sigur c\-l va g\si.
Soarele str\lucea; o adiere r\coroas\ cur\]a copacii de ultimele
frunze; totul p\rea limpede, azuriu. douard nu mai ie[ise din cas\
de trei zile. O imens\ bucurie ì dilata inima; ba chiar i se p\rea c\
`ntreaga sa fiin]\, `nveli[ deschis [i golit, plutea pe o mare unic\, un
divin ocean de bun\tate. Iubirea [i vremea frumoas\ [terg astfel limitele contururilor noastre.
douard [tia c\ i-ar fi trebuit o ma[in\, ca s\ aduc\ lucrurile lui
Olivier; dar nu se gr\bi s\ ia un taxi; ì f\cea pl\cere s\ se plimbe.
Bun\voin]a pe care o sim]ea fa]\ de `ntreaga natur\ `l punea `ntr-o
stare destul de nepotrivit\ pentru a-l `nfrunta pe Passavant. ~[i
spunea c\ ar trebui s\-l deteste [i, amintindu-[i acum toate faptele
lui condamnabile, nu le mai sim]ea `mpuns\tura. Acestui rival, pe
care `nc\ ieri nu-l putea suferi, ì luase el locul `ntr-un mod mult prea
categoric ca s\-l mai poat\ ur` de acum `nainte. Sau, `n orice caz, nu-l
255
putea ur` `n diminea]a aceea. {i cum pe de alt\ parte considera c\

trebuie s\-[i ascund\ noile sim]\minte, care riscau s\-l tr\deze c`t e
de fericit, ar fi preferat s\ renun]e la `ntrevedere dec`t s\ apar\
dezarmat `n fa]a lui Passavant. La urma urmelor, de ce naiba s\ se
duc\ el, tocmai el, douard? Bun, se va duce `n strada Babylon [i
va cere lucrurile lui Olivier, dar `n ce calitate? A acceptat cu nes\buin]\, `[i spunea el merg`nd, o misiune din care se va `n]elege c\
Olivier s-a hot\r`t s\ stea la el; adic\ tocmai ceea ce el ar fi vrut s\
ascund\... Era prea t`rziu `ns\ ca s\ mai dea `napoi: ì promisese lui
Olivier. Acum era necesar m\car at`t: s\ se arate fa]\ de Passavant
foarte rece, foarte ferm. Trecu un taxi [i `l opri.
douard `l cuno[tea destul de pu]in pe Passavant. Nu-i [tia o
anume tr\s\tur\ de caracter. Passavant, care nu se l\sa niciodat\ luat
prin surprindere, nu suporta s\ fie dus de nas. Ca s\ nu-[i recunoasc\
`nfr`ngerile, se pref\cea totdeauna c\ [i-a dorit soarta, [i, orice i s-ar fi
`nt`mplat, pretindea c\ a[a a vrut el. De `ndat\ ce `n]elese c\ Olivier ì
scap\, n-avu alt\ grij\ dec`t s\-[i ascund\ furia. Departe de a c\uta s\
alerge dup\ el [i de a risca s\ devin\ ridicol, se hot\r` s\ fac\ fa]\
situa]iei [i se str\dui s\ par\ nep\s\tor. Emo]iile lui nu erau niciodat\
at`t de violente, `nc`t s\ nu [i le poat\ st\p`ni. Fapt cu care unii se laud\,
f\r\ s\ recunoasc\ `ns\ c\ adesea datoreaz\ aceast\ st\p`nire de sine
mai pu]in t\riei lor de caracter, c`t mai ales unei anume insuficien]e
temperamentale. M\ feresc de generaliz\ri; s\ presupunem deci c\
toate cele spuse `n aceast\ privin]\ nu i se aplic\ dec`t lui Passavant.
Acestuia, prin urmare, nu i-a fost prea greu s\ se conving\ de faptul c\
tocmai i se f\cuse lehamite de Olivier; c\ `n cele dou\ luni de var\
epuizase toate atrac]iile unei aventuri care risca s\-i `ncurce existen]a;
c\, la urma urmelor, a exagerat frumuse]ea acestui copil, gra]ia [i
resursele lui spirituale; c\ sosise momentul s\ vad\ toate inconvenientele care s-ar fi creat dac\ ar fi `ncredin]at conducerea revistei unuia at`t
de t`n\r [i at`t de inexperimentat. Judec`nd mai bine lucrurile, Strouvilhou ar face o treab\ mult mai bun\; ca director de revist\, se `n]elege. Tocmai ì scrisese [i `l convocase la el `n diminea]a aceea.
S\ mai ad\ug\m c\ Passavant se `n[ela `n privin]a cauzelor plec\rii lui Olivier. Credea c\ i-a st`rnit gelozia, ar\t`ndu-se prea insistent
cu Sarah; se compl\cea `n aceast\ idee, care-i flata `ng`mfarea natural\; [i astfel m`nia i se potolise.
256
9/3/04
12:55 AM
Page 256
ANDR GIDE
~l a[tepta deci pe Strouvilhou; [i cum d\duse ordin s\ fie introdus

`n biroul lui de `ndat\ ce sose[te, douard beneficie de acest consemn [i se pomeni fa]\ `n fa]\ cu Passavant, f\r\ s\ fi fost anun]at.
Passavant nu l\s\ deloc s\ se vad\ c\ e surprins. Din fericire
pentru el, rolul pe care-l avea de jucat se potrivea cu firea lui [i
nu-l deruta. De `ndat\ ce douard ì expuse motivele vizitei sale:
De-a]i [ti c`t m\ bucur\ ceea ce-mi spune]i! A[adar, e-adev\rat?
Vre]i s\ v\ ocupa]i de el? Nu v\ deranjeaz\ prea mult?... Olivier e un
b\iat `nc`nt\tor, dar prezen]a lui aici `ncepea s\ fie `ngrozitor de st`njenitoare pentru mine. N-am `ndr\znit s\-i dau de `n]eles acest lucru; e at`t
de dr\gu]... {i mai [tiam c\ nu vrea s\ se `ntoarc\ la p\rin]i... Fiindc\ p\rin]ii, nu-i a[a, dac\ i-ai p\r\sit o dat\... Dar mama sa, dup\ c`te-mi amintesc, e sora dumneavoastr\ vitreg\... sau cam a[a ceva. Pare-mi-se c\
Olivier mi-a explicat c`ndva cum stau lucrurile. A[a c\ nimic nu-i mai
firesc dec`t s\ locuiasc\ la dumneavoastr\. Nimeni n-ar avea de ce s\
z`mbeasc\ (ceea ce el f\cu rostind aceste cuvinte). V\ da]i seama c\ prezen]a lui aici putea s\ par\ inexplicabil\. De altminteri, acesta e [i unul
dintre motivele care m\ f\ceau s\-i doresc plecarea... Cu toate c\ [i mie
pu]in `mi pas\ de opinia public\. Nu; de fapt o doream `n interesul lui...
Discu]ia nu `ncepuse r\u; dar Passavant nu rezista pl\cerii de a turna
peste fericirea lui douard c`teva pic\turi din otrava perfidiei sale. Avea
totdeauna o rezerv\ gata preg\tit\: pentru orice eventualitate...
douard sim]ea c\ `[i pierde r\bdarea. Dar `[i aminti subit de
Vincent, despre care Passavant probabil c\ avea nout\]i. Desigur, `[i
f\g\duise s\ nu-i vorbeasc\ despre Vincent lui Douviers, c\ci acesta ar fi venit s\-l piseze cu `ntreb\ri; dar tocmai ca s\ scape mai u[or
de `ntreb\rile lui, i se p\rea c\ este util s\ fie el `nsu[i c`t mai informat; c\ci astfel ar fi putut rezista cu mai mult\ hot\r`re. Folosi deci
acest pretext de diversiune.
Vincent nu mi-a scris, spuse Passavant; dar am primit o scrisoare
de la Lady Griffith [ti]i cine-i: `nlocuitoarea care-mi vorbe[te foarte
mult despre el. Dar, iat\ scrisoarea. La urma urmelor, nu v\d de ce nu
a]i putea afla ce con]ine. ~i d\du scrisoarea. douard citi:
My dear,
Iahtul prin]ului va pleca de la Dakar f\r\ noi. Cine [tie unde vom
fi `n momentul c`nd aceast\ scrisoare, pe care o trimit prin el, va
ajunge `n mìnile dumitale. Poate pe litoralul de la Casamance, unde
Vincent vrea s\ culeag\ plante pentru ierbar, iar eu s\ v`nez. Nu
257
prea-mi dau seama dac\ eu `l duc dup\ mine sau eu m\ duc dup\ el;
sau dac\ nu cumva demonul aventurii ne h\r]uie[te astfel pe am`ndoi.
I-am fost prezenta]i de c\tre demonul plictisului, cu care am f\cut
cuno[tin]\ pe bord... Ah! dear, trebuie s\ tr\ie[ti pe un iaht ca s\ afli
ce-i plictiseala. Pe vreme de furtun\ via]a mai e c`t de c`t suportabil\;
toat\ lumea particip\ la agita]ia vasului. De la Tenerife `ns\ nu s-a mai
sim]it nici o adiere, n-am mai v\zut o und\ pe mare
...nem\rginit\ oglind\
A disper\rii mele.
{i [tii ce fac de atunci? ~l ur\sc pe Vincent. Da, dragul meu,
iubirea p\r`ndu-ni-se prea fad\, am hot\r`t s\ ne ur`m. De fapt, am
`nceput cu mult `nainte; da, chiar de la `mbarcare; ini]ial, nu era
vorba dec`t de o iritare, de o surd\ animozitate care nu `mpiedica
`ns\ [i lupta f\]i[\. Vremea a fost frumoas\ [i totul a devenit feroce.
Ah! acum [tiu ce `nseamn\ s\ tr\ie[ti o pasiune pentru cineva...
Scrisoarea era mult mai lung\.

Nu-i nevoie s\ citesc mai departe, spuse douard, restituind-o
lui Passavant. C`nd se `ntoarce?
Lady Griffith nu vorbe[te de `ntoarcere.
Passavant se sim]ea umilit c\ douard nu manifest\ mai mult
interes pentru scrisoarea aceea. Din moment ce-i permisese s-o
citeasc\, putea lua lipsa lui de curiozitate drept un afront. Lui ì
f\cea pl\cere s\ refuze c`nd i se oferea ceva, dar suporta greu s\ fie
el `nsu[i refuzat. Aceast\ scrisoare `l bucurase. Nutrea o anume
afec]iune pentru Lilian [i Vincent, [i chiar `[i dovedise c\ putea fi
`ndatoritor cu ei [i amabil; dar afec]iunea lui sl\bea de `ndat\ ce nu
mai era luat\ `n seam\. Faptul c\, p\r\sindu-l, cei doi prieteni ai s\i
n-au navigat spre fericire, `l `ndemna s\ g`ndeasc\: a[a le trebuie.
~n ceea ce-l privea pe douard, bucuria lui matinal\ era prea sincer\ ca s\ nu se simt\ st`njenit de descrierea unor sentimente s\lbatice. A[a c\ restitui scrisoarea f\r\ nici un fel de afectare.
Pe Passavant `l interesa acum s\ devin\ imediat st\p`n pe situa]ie:
Ah! chiar voiam s\ v\ spun: [ti]i c\ m\ g`ndisem s\-l fac pe Olivier
directorul unei reviste? Fire[te c\ acum nici nu se mai pune problema.
Dar e de la sine `n]eles, ripost\ douard, c\ruia Passavant, f\r\
s\-[i dea seama, ì lu\ o piatr\ de pe inim\. Acesta `n]elese din tonul
258
9/3/04
12:55 AM
Page 258
ANDR GIDE
lui douard c\ de fapt ì f\cuse jocul, [i, f\r\ s\-[i mai piard\ timpul f\c`ndu-[i repro[uri:
Lucrurile lui Olivier s`nt `n camera `n care a locuit. A]i luat un
taxi, f\r\ `ndoial\. O s\ fie duse `n ma[in\. Apropo, cum se mai simte?
Foarte bine.
Passavant se ridicase. Se ridic\ [i douard. Am`ndoi se desp\r]ir\ cu un salut rece.
Vizita lui douard `l scosese din fire pe contele de Passavant:
Uf! f\cu el, v\z`ndu-l pe Strouvilhou intr`nd. De[i Strouvilhou `l
`nfrunta, Passavant se sim]ea cu el `n largul lui, sau, mai exact: se destindea. Desigur, avea de-a face cu un adversar de prim\ m`n\, [tia prea bine,
dar se considera de aceea[i talie [i se l\uda c\ poate dovedi acest lucru.
Ia loc, dragul meu Strouvilhou, spuse el `mping`nd un fotoliu
spre el. S`nt `ntr-adev\r fericit c\ te v\d!
Domnul conte a dispus s\ fiu chemat. S`nt la dispozi]ia lui.
Strouvilhou afecta cu mult\ pl\cere fa]\ de el o insolen]\ de
lacheu; dar Passavant ì cuno[tea obiceiurile.
S\ trecem deci la fapte; sau, cum se zice, s\ nu ne ascundem
dup\ deget. Ai f\cut p`n\ acum destule meserii... Ast\zi a[ vrea s\-]i
propun un adev\rat post de director. Spun`ndu-]i `ns\ din capul locului c\ nu e vorba dec`t de literatur\.
At`ta pagub\! Apoi, cum Passavant ì oferi cutia cu ]ig\ri:
Dac\-mi permi]i, a[ prefera...
Nu permit deloc. Cu `ngrozitoarele dumitale trabuce de contraband\ `mi infestezi toat\ camera. N-am `n]eles niciodat\ cum
poate cuiva s\-i plac\ asemenea ]ig\ri.
Eh! n-a[ zice nici eu c\ mor dup\ ele. Avantajul e c\-i deranjeaz\ pe cei din jur.
Tot zeflemitor?
Oricum, n-ar trebui s\ fiu luat drept un imbecil.
{i, f\r\ s\ r\spund\ direct la propunerea lui Passavant, Strouvilhou crezu de cuviin]\ s\ se explice [i s\ spun\ clar care e pozi]ia
lui; [i abia apoi urmau s\ decid\. Continu\:
Filantropia n-a fost niciodat\ partea mea tare.
{tiu, [tiu, spuse Passavant.
{i nici egoismul. Ceea ce se pare c\ nu prea [tii. Unii ar vrea
s\ ne conving\ de faptul c\ omul nu poate sc\pa de egoism dec`t
printr-un altruism care e [i mai hidos! ~n ceea ce m\ prive[te, pretind
259
c\, dac\ exist\ ceva mai demn de dispre] dec`t omul [i mai abject,
acel ceva ar fi mai mul]i oameni. Nici un ra]ionament n-ar reu[i
s\-mi demonstreze c\, adun`nd o sum\ de unit\]i sordide, ob]ii un total des\v`r[it. Nu mi se `nt`mpl\ s\ urc `ntr-un tramvai sau `ntr-un
tren, f\r\ s\-mi doresc un accident de toat\ frumuse]ea care s\ fac\
terci tot gunoiul \la viu; oh! `mpreun\ cu mine, se-n]elege; sau s\
intru `ntr-o sal\ de spectacol f\r\ s\-mi doresc ca lustra s\ se pr\bu[easc\ sau s\ explodeze o bomb\; [i de-ar fi s\ sar `n aer [i eu cu
ei, a[ duce-o bucuros, ascuns\ sub veston, dac\ nu m-a[ rezerva
totu[i pentru ceva mai bun. Ai spus ceva?...
Nu, nimic; continu\, te ascult! Nu faci parte din tagma oratorilor care a[teapt\ biciul contrazicerilor ca s\ fie st`rni]i.
~nseamn\ c\ doar mi s-a p\rut c\ te aud `mbiindu-m\ cu un
pahar din nepre]uitul dumitale porto.
Passavant z`mbi:
{i p\streaz\ sticla la-ndem`n\, spuse el, d`ndu-i-o. Gole[te-o,
dac\-]i face pl\cere, dar vorbe[te!
Strouvilhou `[i umplu paharul, se cufund\ `ntr-un fotoliu ad`nc
[i `ncepu:
Nu [tiu dac\ am ceea ce se nume[te o inim\ de iasc\; simt `n
mine prea mult\ indignare, revolt\ [i dezgust ca s\ pot crede asta; de
altfel, pu]in `mi pas\. E adev\rat c\ de mult\ vreme am reprimat, `n
acest organ, tot ce-ar fi riscat s\-l emo]ioneze. S`nt `ns\ capabil de
admira]ie [i de un anume fel de devotament absurd; c\ci ca om, m\
ur\sc [i m\ dispre]uiesc la fel de mult ca pe aproapele meu. Aud spun`ndu-se mereu [i peste tot c\ literatura, artele, [tiin]a, `n ultim\ instan]\,
lucreaz\ pentru bun\starea omenirii; [i asta-mi ajunge ca s\-mi fie
grea]\ de ele. Dar nimic nu m\ poate opri s\ `ntorc propozi]ia pe dos, [i
din clipa aceea simt c\ tr\iesc. Da, `mi place s\-mi imaginez tocmai
contrariul: umanitatea servil\ trudind pentru un moment al cruzimii; un
Bernard Palissy (at`ta s-a tot vorbit de \sta, c\ ]i se face lehamite)
arz`nd femei [i copii, [i pe el `nsu[i, pentru a ob]ine smal]ul unei farfurii frumoase. ~mi place s\ pun problemele invers; cum s\-]i spun,
mintea mea e `n a[a fel f\cut\, c\ numai atunci acestea `[i g\sesc echilibrul c`nd s`nt puse cu capul `n jos. {i dac\ nu pot suporta g`ndul c\ a
existat un Hristos, Care s-a jertfit pentru m`ntuirea ingrat\ a tuturor
indivizilor \stora nenoroci]i de care m\ frec zilnic, `ncerc o oarecare
satisfac]ie [i chiar o anume `mp\care, `nchipuindu-mi aceast\ gloat\
putrezind pentru a produce un Hrist... de[i a[ prefera altceva, c\ci toat\
`nv\]\tura Acestuia n-a f\cut dec`t s\ afunde [i mai r\u omenirea `n
260
9/3/04
12:55 AM
Page 260
ANDR GIDE
mla[tin\. Nenorocirea ni se trage de la egoismul celor feroce. O ferocitate devotat\, numai ea va produce fapte mari. Gre[im ocrotindu-i pe
nenoroci]i, pe sl\b\nogi, pe rahitici, pe r\ni]i; [i de aceea ur\sc religia,
care ne `nva]\ s\ proced\m astfel. Deplina pace pe care filantropii
`n[i[i pretind c\ o dob`ndesc prin contemplarea naturii faun\ [i flor\
vine de acolo c\, `n starea de s\lb\ticie, numai fiin]ele robuste prosper\; restul e de[eu [i serve[te de `ngr\[\m`nt. Numai c\ e greu s\ vezi
acest adev\r; [i nimeni nu vrea s\-l recunoasc\.
Ba da, ba da; eu `l recunosc bucuros. Contin\!
{i spune [i dumneata dac\ nu-i ru[inos, dac\ nu-i o infamie...
ca omul s\ fi f\cut at`tea eforturi, pentru a ob]ine rase superbe de cai,
de bovine, de p\s\ri, de cereale, de flori, iar el `nsu[i, pentru el `nsu[i
s\ caute `nc\ `n medicin\ o u[urare a propriei mizerii, `n caritate un
paliativ, `n religie o consolare [i `n be]ia sim]urilor uitarea. Pentru
ameliorarea rasei ar trebui s\ se str\duiasc\. Dar orice selec]ie presupune suprimarea neaveni]ilor; or, societatea noastr\ cretin\ nu-i `n
stare s\ ia o asemenea hot\r`re. Nu-i `n stare nici m\car s\-[i asume
r\spunderea castr\rii degenera]ilor; [i tocmai ace[tia s`nt cei mai prolifici. Nu de spitale avem nevoie, ci de a[ez\minte de selec]ie.
Z\u c\-mi placi, Strouvilhou!
Mi-e team\ c\ te-ai `n[elat p`n\ acum `n privin]a mea, domnule
conte! M-ai luat drept un sceptic, iar eu s`nt un idealist, un mistic.
Scepticismul n-a produs niciodat\ ceva de valoare. Se [tie, de altmiteri, unde duce... la toleran]\! Dup\ mine, scepticii s`nt oameni
f\r\ ideal, f\r\ imagina]ie; ni[te pro[ti... ~mi dau seama c\ producerea acestei omeniri robuste va suprima sensibilitatea [i subtilit\]ile
sentimentale; dar nu va mai avea cine s\ regrete aceast\ sensibilitate;
deoarece o dat\ cu ea vor fi suprima]i [i cei sensibili. N-a[ vrea s\ te
`n[eli `n privin]a spuselor mele, am ceea ce se nume[te cultur\. {i [tiu
prea bine c\ idealul meu a fost `ntrez\rit de unii greci; sau, `n orice
caz, `mi face pl\cere s\-mi `nchipui asta [i s\-mi amintesc de Core,
fiica lui Ceres, care a cobor`t `n infern plin\ de mil\ pentru umbre; dar
devenind regin\, so]ia lui Pluto, nu mai e numit\ de Homer dec`t
ne`nduplecata Proserpina. Vezi Odiseea, c`ntul al [aselea. Ne`nduplecat; iat\ cum trebuie s\ fie un om care se pretinde virtuos.
S`nt bucuros c\ revii la literatur\, de[i nu ne-am `ndep\rtat nici
o clip\ de ea. Te `ntreb deci, virtuosule domn Strouvilhou, dac\
accep]i s\ devii un ne`nduplecat director de revist\.
La drept vorbind, scumpul meu conte, trebuie s\-]i m\rturisesc c\
dintre toate gre]oasele emana]ii umane, literatura este una dintre cele
261
care m\ sc`rbe[te cel mai mult. Nu g\sesc `n ea dec`t complezen]\ [i

lingu[ire. {i `ncep s\ m\ `ndoiesc c\ va putea deveni altceva, p`n\ c`nd
nu va fi fost m\turat trecutul. Tr\im cu sentimente conven]ional acceptate, pe care cititorul `[i `nchipuie c\ le `ncearc\, deoarece crede `n tot ceea
ce se tip\re[te; autorul le speculeaz\, a[a cum speculeaz\ [i conven]iile pe
care le crede temelia artei sale. Aceste sentimente sun\ fals, ca ni[te
jetoane, dar au curs. {i, cum bine se [tie c\ moneda proast\ o alung\ pe
cea bun\, cel care ar oferi publicului opere adev\rate ar p\rea c\ spune
vorbe goale. ~ntr-o lume `n care to]i tri[eaz\, omul adev\rat apare `n postur\ de [arlatan. A[a c\ te avertizez: dac\ a[ conduce o revist\, nu m-ar
interesa dec`t s\ sparg tiparele, numai s\ demonetizez toate frumoasele
sentimente [i acele cecuri f\r\ acoperire care s`nt cuvintele.
Z\u c\ mi-ar pl\cea s\ v\d cum ai proceda!
D\-mi m`n\ liber\ [i vei vedea. M-am g`ndit de multe ori la o
astfel de eventualitate.
N-o s\ te `n]eleag\ nimeni [i nimeni nu te va urma.
S\ fim serio[i! Exist\ destui tineri iste]i care [i-au dat seama c\
s-a produs o infla]ie poetic\. Ei [tiu foarte bine ce vid se ascunde `n
dosul ritmurilor savante [i al sonorelor [abloane lirice. Dac\ propunem s\ le demol\m, se vor g\si totdeauna bra]e de munc\. Vrei s\
fund\m o [coal\ care s\ nu-[i propun\ dec`t s\ d\r`me totul?... Sau
un asemenea ]el te sperie?
Nu... dac\ nu-mi calc\ `n picioare [i gr\dina mea.
Va fi destul\ treab\ prin alte p\r]i... p`n\ i-ar veni [i r`ndul ei.
Momentul e propice. Cunosc destui care nu a[teapt\ dec`t un semn,
ca s\ se realizeze; to]i foarte tineri... Da, [tiu c\ asta `]i place; dar te
previn c\ \[tia nu se las\ du[i de nas... M-am `ntrebat de multe ori
prin ce miracol pictura a `naintat at`t de mult [i cum se face c\ literatura s-a l\sat dep\[it\. C`t a ajuns ast\zi de discreditat a[a-numitul
motiv din pictur\! Un subiect frumos nu face dec`t s\ st`rneasc\
r`sul. Pictorii nu mai au nici m\car curajul de a executa un portret,
dec`t cu condi]ia de a eluda orice asem\nare cu modelul. Dac\ ne
ducem treaba la bun sf`r[it, [i `n privin]a aceasta po]i conta pe mine,
nu cer dec`t doi ani pentru ca orice poet de mìne s\ se cread\
dezonorat dac\ cititorul `n]elege ce vrea el s\ spun\. Da, domnule
conte; vrei s\ punem un pariu? C\ vor fi considerate ca antipoetice
orice sens, orice semnifica]ie. Propun s\ muncim av`nd ca unic\
unealt\ ilogismul. Ce titlu frumos pentru o revist\: M\tur\torii!
Passavant ascultase f\r\ s\ clinteasc\:
262
9/3/04
12:55 AM
Page 262
ANDR GIDE
Printre acoli]i, relu\ el dup\ o pauz\, se num\r\ cumva [i

nepotul dumitale?
Micu]ul Lon, da, e un pur; [i cunoa[te am\nun]it problema.
E `ntr-adev\r o pl\cere s\ te ocupi de instruirea lui. ~n prim\var\, i
s-a n\z\rit c\ ar fi amuzant s-o ia `naintea tocilarilor din clasa lui [i
s\ umfle el toate premiile. De c`nd a `nceput [coala, nu mai face
nimic; nu [tiu ce pune la cale; dar am `ncredere `n el [i mai ales nu
vreau s\-l bat la cap.
Mi-l aduci [i pe el aici?
Domnul conte cred c\ glume[te... A[adar, spuneai de revista aceea...
O s\ mai discut\m despre asta. Acum simt nevoia s\ mai
reflectez la proiectele dumitale. P`n\ atunci ar trebui s\-mi faci rost
de un secretar; cel pe care l-am v\zut n-a fost satisf\c\tor.
O s\ ]i-l trimit chiar mìne pe junele Cob-Lafleur, cu care chiar
urmeaz\ s\ m\ v\d, [i cred c\ va face treab\ bun\.
E din tagma m\tur\torilor?
Oarecum...
Ex uno...
Nu! nu-i judeca pe to]i dup\ el! Acesta-i un moderat. Va fi
foarte potrivit pentru dumneata.
Strouvilhou se ridic\.
Apropo, relu\ Passavant, am impresia c\ nu ]i-am dat cartea
mea. Regret c\ nu mai am nici un exemplar din prima edi]ie...
N-are importan]\, fiindc\ tot n-am inten]ia s-o v`nd.
Pur [i simplu tiparul e mai bun.
Eh! cum n-am nici inten]ia de a o citi... La revedere! {i dac\
dore[ti, r\m`n la dispozi]ia dumitale. Am onoarea s\ te salut.
XII
Jurnalul lui douard
Am adus lucrurile lui Olivier. Am `nceput munca de `ndat\ ce
m-am `ntors de la Passavant. Exaltare calm\ [i lucid\. Bucurie
necunoscut\ p`n\ ast\zi. Am scris treizeci de pagini din Falsificatorii
de bani, f\r\ ezit\ri, f\r\ [ters\turi. Ca un peisaj nocturn la subita
263
lumin\ a unui fulger, `ntreaga dram\ a ]`[nit din `ntuneric, foarte

diferit\ de ceea ce eu m\ str\duiam zadarnic s\ inventez. C\r]ile
scrise p`n\ acum mi se par comparabile cu bazinele din gr\dinile
publice, cu un contur precis, perfect poate, dar `n care apa captiv\
e f\r\ via]\. Acum vreau s-o las s\ curg\ `n voia ei, dup\ cum panta
e mai abrupt\ sau mai lin\, `n [uvoaie al c\ror curs refuz s\-l prev\d.
X. sus]ine c\ un bun romancier, `nainte de a-[i `ncepe cartea, trebuie s\ [tie cum se va termina. Eu, care o las pe a mea s\ se desf\[oare la voia `nt`mpl\rii, consider c\ via]a nu ne ofer\ niciodat\ ceva
care, fiind un rezultat final, s\ nu poat\ fi considerat ca un punct de
plecare. Ar putea fi continuat..., cu aceste cuvinte a[ vrea s\-mi
termin Falsificatorii de bani.
Vizita lui Douviers. E, f\r\ discu]ie, un b\iat foarte cumsecade.
Fiindc\ i-am ar\tat o simpatie exagerat\, a trebuit s\ suport efuziuni destul de jenante. ~n timp ce st\team de vorb\ cu el, `mi repetam aceste cuvinte ale lui La Rochefoucauld: S`nt prea pu]in milos;
[i a[ vrea s\ nu fiu deloc... Consider c\ trebuie s\ fii mul]umit dac\
te ar\]i milostiv, dar s\ te p\ze[ti cu grij\ ca nu cumva s\-]i fie cu adev\rat mil\. Simpatia mea era totu[i real\, de net\g\duit, [i eram
emo]ionat p`n\ la lacrimi. La drept vorbind, mi s-a p\rut c\ lacrimile mele `l consoleaz\ mai bine dec`t cuvintele. Cred chiar c\ i-a pierit triste]ea din clipa `n care m-a v\zut pl`ng`nd.
Eram foarte hot\r`t s\ nu-i spun numele seduc\torului; dar, spre
surpriza mea, nici nu mi l-a cerut. Cred c\ gelozia i se mai potole[te
de `ndat\ ce nu mai simte privirea Laurei `ndreptat\ spre el. ~n orice
caz, faptul c\ a stat de vorb\ cu mine i-a sl\bit pu]in intensitatea.
C`teva ilogisme `n cazul lui; e indignat c\ cel\lalt a abandonat-o
pe Laura. I-am ar\tat c\, dac\ n-ar fi p\r\sit-o, Laura nu s-ar mai fi
`ntors la el. ~[i spune c\ va iubi copilul, ca [i cum ar fi al lui. Cine
[tie dac\, f\r\ cel care a sedus-o, ar fi cunoscut bucuriile paternit\]ii?
N-am f\cut aceast\ remarc\ deoarece, atunci c`nd `[i aminte[te de
insuficien]ele sale, gelozia i se amplific\. ~n aceast\ `mprejurare `ns\,
ea e determinat\ de amorul propriu [i `nceteaz\ s\ m\ mai intereseze.
C\ un Othello e gelos, e de `n]eles; imaginea pl\cerilor de care
so]ia lui se bucur\ cu un altul `l obsedeaz\. Dar un Douviers, ca s\
devin\ gelos, trebuie s\-[i `nchipuie c\ se cuvine s\ fie gelos.
{i, f\r\ `ndoial\, `[i cultiv\ aceast\ pasiune din nevoia secret\ de
a se sim]i un personaj mai complex dec`t `n realitate. Fericirea ar fi
pentru el o stare fireasc\; dar are nevoie s\ se admire, [i atunci
264
9/3/04
12:55 AM
Page 264
ANDR GIDE
pre]uie[te ceea ce a dob`ndit, nu ce-i natural. M-am str\duit deci s\-i

ar\t c\ fericirea simpl\ este mai meritorie dec`t chinurile [i mai greu
de atins. L-am l\sat s\ plece numai dup\ ce s-a mai `nseninat.
Inconsecven]a caracterelor. Personajele care, de la un cap\t la
altul al romanului sau al dramei, ac]ioneaz\ exact a[a cum s-ar fi putut
prevedea... Ni se cere s\ admir\m aceast\ constan]\, dup\ care, dimpotriv\, eu `mi dau seama c\ s`nt artificiale [i construite.
{i nu pretind c\ inconsecven]a ar fi indicele cert al firescului, c\ci
pot fi `nt`lnite, `ndeosebi la femei, inconsecven]e afectate; pe de alt\
parte, pot admira `n c`teva cazuri rare ceea ce se nume[te spiritul de
continuitate; dar, de cele mai multe ori, aceast\ consecven]\ nu se
ob]ine dec`t printr-o `nver[unare vanitoas\ [i numai `n defavoarea
firescului. Individul, cu c`t are un fond mai generos [i disponibilit\]i
mai mari, cu c`t e mai dispus s\ accepte schimb\rile, cu at`t mai pu]in
las\ de bun\voie ca trecutul s\-i hot\rasc\ viitorul. Acel justum et
tenacem propositi virum1 care ne este propus ca model, nu ofer\ de
cele mai multe ori dec`t un sol pietros [i refractar oric\rei `ncerc\ri de
a-l cultiva.
Dintre ace[tia am cunoscut [i un alt soi, care `[i construiesc
asiduu o originalitate con[tient\ [i a c\ror principal\ grij\, dup\ ce
alegerea a fost f\cut\, const\ `n a nu se `ndep\rta nici o clip\ de modelele stabilite; care r\m`n `ntr-o stare de permanent\ alarm\ [i nu-[i
`ng\duie uitarea de sine. (M\ g`ndesc la X., care a refuzat paharul de
Montrachet 1904 pe care i l-am oferit: Nu-mi place dec`t Bordeaux-ul, spunea el. De `ndat\ ce l-am f\cut s\ cread\ c\-i dau vin
de Bordeaux, Montrachet-ul i s-a p\rut `nc`nt\tor.)
C`nd eram mai t`n\r, luam hot\r`ri care `mi `nchipuiam c\ s`nt
virtuoase. M\ interesa mai pu]in s\ fiu ce eram, c`t s\ devin ceea ce
pretindeam a fi. Acum, pu]in mai lipse[te ca s\ nu v\d `n nehot\r`re
mijlocul secret prin care nu mai `mb\tr`ne[ti.
Olivier m-a `ntrebat la ce lucrez. M-am l\sat antrenat `n discu]ie [i
i-am vorbit de cartea mea, ba chiar i-am citit, `ntr-at`t p\rea c\ `l intereseaz\, paginile pe care tocmai le scrisesem. ~mi era team\ de judecata
lui, cunosc`nd bine intransigen]a tinere]ii [i dificultatea cu care accept\
un alt punct de vedere dec`t al s\u. Dar pu]inele observa]ii pe care,
1 Omul drept [i hot\r`t `n inten]ia sa (lat.).
265
destul de tem\tor, s-a hazardat s\ le fac\, mi s-au p\rut a fi deosebit

de judicioase, a[a c\ pe loc am [i profitat de ele.
Acum simt [i respir prin el.
E nelini[tit `n privin]a revistei pe care urma s-o conduc\ [i, mai cu
seam\, din pricina povestirii aceleia pe care o dezavueaz\, scris\ la comanda lui Passavant. Noile hot\r`ri luate de acesta, i-am spus eu, vor
antrena [i o remaniere a sumarului; va putea s\-[i recapete manuscrisul.
Am primit vizita, cu totul nea[teptat\, a domnului judec\tor de
instruc]ie Profitendieu. ~[i [tergea fruntea de sudoare [i respira greu,
nu at`t pentru c\ urcase [ase etaje, c`t, mi s-a p\rut mie, din pricin\
c\ se sim]ea st`njenit. {i-a p\strat p\l\ria `n m`n\ [i nu s-a a[ezat
dec`t dup\ ce eu l-am invitat. E un b\rbat cu o `nf\]i[are frumoas\,
bine f\cut [i cu o prestan]\ de net\g\duit.
S`nte]i, am impresia, cumnatul pre[edintelui Molinier, mi-a
spus el. Mi-am `ng\duit s\ vin la dumneavoastr\ `n leg\tur\ cu fiul
lui, Georges. ~mi ve]i scuza, f\r\ `ndoial\, un demers ce, la prima
vedere, s-ar putea s\ par\ indiscret, dar pe care afec]iunea [i stima
ce le nutresc fa]\ de colegul meu sper c\ `l vor explica pe deplin.
F\cu o pauz\. M-am ridicat [i am `nchis o u[\, de team\ ca
femeia de serviciu, care e foarte indiscret\ [i o [tiam `n odaia vecin\,
s\ nu aud\ nimic. Profitendieu m-a aprobat cu un z`mbet:
~n calitatea mea de judec\tor de instruc]ie, relu\ el, m\ ocup de
o afacere extrem de nepl\cut\. Junele dumneavoastr\ nepot a fost
anterior implicat `ntr-o aventur\... dar r\m`ne `ntre noi, nu-i a[a
`ntr-o aventur\ destul de scandaloas\, `n care a[ vrea s\ cred, dat\
fiind v`rsta lui fraged\, c\ s-a abuzat de buna-credin]\ [i de inocen]a
lui; dar am fost silit, v-o m\rturisesc, s\ uzez de o oarecare abilitate
pentru... a o mu[amaliza, f\r\ s\ prejudiciez interesele justi]iei. ~n
fa]a unei recidive... de o cu totul alt\ natur\, m\ gr\besc s\ adaug...
n-a[ mai putea garanta c\ junele Georges va sc\pa la fel de ieftin.
M\ `ndoiesc chiar c\ ar fi `n interesul copilului dac\ am `ncerca
s\-l sc\p\m, `n pofida dorin]ei mele prietene[ti de a-l scuti pe cumnatul dumneavoastr\ de acest scandal. M\ voi str\dui, totu[i: `ns\ v\
da]i seama c\ agen]ii mei s`nt zelo[i [i c\ nu pot s\-i ]in tot timpul
`n frù. Sau, dac\ vre]i, `nc\ pot; dar mìne nu va mai fi posibil. Iat\
de ce m-am g`ndit c\ ar trebui s\ sta]i de vorb\ cu nepotul dumneavoastr\, s\-i explica]i la ce se expune...
Vizita lui Profitendieu, de ce n-a[ spune, la `nceput m-a nelini[tit
teribil de mult; dar, dup\ ce am `n]eles c\ nu vine nici ca du[man [i
266
9/3/04
12:55 AM
Page 266
ANDR GIDE
nici ca judec\tor de instruc]ie, a `nceput mai degrab\ s\ m\ amuze.

{i cu at`t mai mult atunci c`nd el continu\:
De c`t\va vreme s-au pus `n circula]ie monede false. Am fost
avertizat. N-am reu[it s\ descop\r `ns\ provenien]a lor. Dar [tiu c\
t`n\rul Georges din naivitate, a[ vrea s\ cred e unul dintre cei care
le utilizeaz\ [i le pune `n circula]ie. S`nt c`]iva copii, de v`rsta nepotului dumneavoastr\, care se preteaz\ la acest ru[inos trafic. Nu m\
`ndoiesc de faptul c\ se abuzeaz\ de inocen]a lor [i c\ ace[ti copii
f\r\ discern\m`nt se las\ `n[ela]i de c`]iva culpabili mai v`rstnici dec`t
ei. Am fi putut mai de mult s\ punem m`na pe delincven]ii minori [i,
f\r\ nici o dificultate, s\-i facem s\ m\rturiseasc\ provenien]a acestor monede; numai c\ prea bine [tiu c\, dup\ ce se trece de un anume
punct, cazul ne scap\, ca s\ zic a[a... adic\ o anchet\ nu mai poate da
`napoi, iar noi ne vedem sili]i s\ [tim ceea ce uneori am prefera s\
ignor\m. ~n spe]\, eu pretind s\-i descoperim pe adev\ra]ii vinova]i,
f\r\ s\ recurgem la m\rturia acestor minori. Am dat deci ordin s\ fie
l\sa]i `n pace. Dar acest ordin nu e dec`t provizoriu. A[ vrea ca nepotul dumneavoastr\ s\ nu m\ for]eze s\ revin asupra hot\r`rii mele. Ar
fi bine s\ [tie c\ s`ntem cu ochii pe el. N-a]i face r\u chiar dac\ l-a]i
speria pu]in; a apucat-o pe o pant\ gre[it\...
L-am asigurat c\ voi face tot ce-mi st\ `n putin]\ ca s\-l avertizez, dar Profitendieu p\rea c\ nu m\ aude. Privea `n gol. Repet\ de
dou\ ori: pe ceea ce se nume[te o pant\ gre[it\. Apoi t\cu.
Nu [tiu c`t\ vreme a durat t\cerea lui. F\r\ s\-[i exprime g`ndurile, mi se p\rea c\ le v\d cum se deruleaz\ `n mintea lui [i am auzit,
chiar `nainte de a le fi pronun]at, aceste cuvinte:
S`nt [i eu tat\, domnule...
{i tot ce spusese mai `nainte disp\ru; `ntre noi doi nu mai exista
dec`t Bernard. Restul era doar pretext; venise s\-mi vorbeasc\
despre el.
Dac\ efuziunile m\ jeneaz\, dac\ exagerarea sentimentelor m\
sup\r\, nimic, dimpotriv\, nu e mai `n m\sur\ s\ m\ tulbure dec`t
aceast\ emo]ie st\p`nit\. {i-o re]inea pe c`t ì sta `n putin]\, dar cu
un efort at`t de mare, `nc`t buzele [i mìnile ì tremurau. Nu mai reu[i
s\ continue. Deodat\ `[i ascunse fa]a `n palme [i partea de sus a corpului ì fu zguduit\ de hohote:
Vede]i, `ng\im\ el, vede]i [i dumneavoastr\, domnule, c`t de
nenoroci]i ne poate face un copil.
Mai era nevoie s-o lu\m pe ocolite? Extrem de emo]ionat eu `nsumi:
267
Lui Bernard i s-ar sf`[ia inima dac\ v-ar vedea, am spus; s`nt
c`t se poate de sigur.
Cu toate acestea, eram foarte `ncurcat. Bernard nu-mi vorbise
aproape deloc despre tat\l s\u. Fusesem de acord cu el c\ [i-a p\r\sit
familia, gata cum s`nt de a socoti o astfel de dezertare fireasc\, [i
dispus s\ consider c\ un asemenea gest este spre marele folos al
copilului. ~n sprijinul lui, `n acest caz, venind [i faptul c\ Bernard
era un fiu nelegitim... Iat\ `ns\ c\ tat\l s\u vitreg d\dea dovad\ de
sentimente at`t de puternice, `nc`t, f\r\ `ndoial\, sc\pau de sub orice
control [i erau cu at`t mai sincere, cu c`t nu veneau din nici o constr`ngere. {i `n fa]a acestei iubiri, `n fa]a acestei dureri eram silit s\
m\ `ntreb dac\ Bernard avusese dreptate s\ plece. Nu m\ mai
sim]eam `n stare s\-l aprob.
Folosi]i-v\ de mine dac\ socoti]i c\ a[ putea s\ v\ fiu util,
i-am spus, dac\ dumneavoastr\ crede]i c\ ar trebui s\ vorbesc cu el.
Are o inim\ de aur.
{tiu. {tiu... Da, a]i putea face mult. {tiu c\ a fost cu dumneavoastr\ vara aceasta. Poli]ia mea func]ioneaz\ destul de bine...
{tiu, de asemenea, c\ se prezint\ chiar azi la oral. Am ales
momentul c`nd [tiam c\ trebuie s\ fie la Sorbona ca s\ vin la dumneavoastr\. Mi-era team\ s\ nu ne `nt`lnim.
De c`teva clipe emo]ia mea `ncepuse s\ scad\, deoarece remarcasem c\ verbul a [ti figura `n aproape toate frazele lui. Devenisem imediat mai interesat de aceast\ deprindere care putea s\ fie
profesional\ dec`t de ceea ce-mi spunea. Mi-a spus a [ti [i c\
Bernard trecuse str\lucit examenul scris. Datorit\ amabilit\]ii unui
examinator, care-i era prieten, a reu[it chiar s\ ia cuno[tin]\ de lucrarea pe care fiul s\u o f\cuse la francez\ [i care, dup\ c`te se
spunea, era una dintre cele mai remarcabile. Vorbea de Bernard cu
un fel de admira]ie st\p`nit\, care m\ f\cea s\ m\-ntreb dac\, la
urma urmelor, nu cumva se credea tat\l lui adev\rat.
Dar, ad\ug\ el, mai cu seama despre asta s\ nu-i pomeni]i
nimic. {ti]i c`t e de m`ndru din fire [i de susceptibil... Dac-ar b\nui
c\ de c`nd a plecat n-am `ncetat s\ m\ g`ndesc la el [i s\ aflu ce face...
Dar oricum, pute]i s\-i spune]i c\ ne-am v\zut. (Respira greu `ntre
fiecare fraz\.) Ceea ce numai dumneavoastr\ singur pute]i s\-i
spune]i este c\ nu-i port pic\ (apoi, cu o voce care devenea tot mai
slab\), c\ n-am `ncetat o clip\ s\-l iubesc... ca pe un fiu. Da, [tiu
foarte bine c\ [ti]i... I-a]i mai putea, de asemenea, spune... ([i, f\r\ s\
268
9/3/04
12:55 AM
Page 268
ANDR GIDE
m\ priveasc\, cu greu, extrem de ru[inat): c\ mama sa m-a p\r\sit...

da, definitiv, `n vara asta; [i c\ el dac-ar vrea s\ se-ntoarc\, eu...
N-a mai putut s\ termine.
Un om robust, `n toat\ firea, cu un rost `n via]\ [i cu o carier\
solid\, care, pe nea[teptate, renun]`nd la orice convenien]e, se deschise [i `[i revars\ durerea `n fa]a unui necunoscut, ì ofer\ aceluia,
adic\ mie, un spectacol cu totul extraordinar. Am putut constata, o
dat\ `n plus cu aceast\ ocazie, c\ pot fi mult mai u[or emo]ionat de
efuziunile unui necunoscut dec`t de cele ale unei persoane apropiate.
Voi c\uta alt\ dat\ s\ m\ explic `n privin]a asta.
Profitendieu nu mi-a ascuns p\rerile subiective pe care [i le
f\cuse `n primul r`nd `n privin]a mea, deoarece nu s-a l\murit, [i
`nc\ nu e nici acum l\murit, cum de Bernard a fugit de acas\ pentru
a veni la mine. ~n primul r`nd, din aceast\ pricin\ a ezitat s\ m\
caute. Nu voiam cu nici un pre] s\-i spun povestea valizei mele [i
nu i-am vorbit dec`t de prietenia fiului s\u cu Olivier, datorit\
c\reia, i-am spus eu, ne-am legat at`t de repede.
Tinerii \[tia, repeta Profitendieu, se av`nt\ `n via]\ f\r\ s\ [tie la
ce se expun. F\r\ `ndoial\ c\ for]a lor provine din necunoa[terea
primejdiilor. Dar noi care [tim, noi, p\rin]ii, tremur\m pentru ei. Solicitudinea noastr\ ì irit\ [i cel mai bine este s\ n-o l\s\m s\ fie prea
evident\. {tiu c\ uneori ea se exercit\ foarte sup\r\tor [i st`ngaci.
Preferabil e ca, `n loc s\-i tot repet\m copilului c\ focul arde, s\-l l\s\m
s\ se ard\ pu]in. Experien]a `l va `nv\]a mult mai sigur dec`t sfaturile.
Totdeauna i-am acordat lui Bernard cea mai mare libertate. P`n\-ntr-at`t,
`nc`t l-am f\cut, vai, s\ cread\ c\ nu-mi pas\ prea mult de el. Mi-e
team\ c\ s-a `n[elat `n privin]a aceasta, [i de aici fuga lui. Chiar [i
atunci, am crezut c\ e bine s\-l las s\ fac\ ce vrea; veghindu-l `ns\ de
la distan]\, f\r\ ca el s\ b\nuiasc\ ceva. Har Domnului, avem pentru
asta destule mijloace. (Evident c\ Profitendieu f\cea dintr-asta [i o
chestiune de orgoliu, ar\t`ndu-se deosebit de m`ndru de organizarea
poli]iei; e a treia oar\ c\ `mi vorbe[te despre acest lucru.) Am considerat c\ nu trebuie s\ diminuez `n ochii acestui copil riscurile ini]iativei
sale. Pot oare s\ v\ m\rturisesc c\ acest act de nesupunere, `n ciuda
durerii ce mi-a pricinuit-o, n-a f\cut dec`t s\ m\ lege [i mai mult de el?
Am [tiut s\ v\d `n gestul lui o dovad\ de curaj, de valoare...
Acum, c`nd temerile i se risipir\, bietul om nu mai contenea cu
vorba. Am `ncercat s\ `ndrept conversa]ia spre ceea ce m\ interesa mai
mult [i, schimb`nd brusc subiectul, l-am `ntrebat dac\ a v\zut monedele
269
acelea false de care-mi vorbise la `nceput. Eram curios s\ [tiu dac\

sem\nau cu piesa pe care ne-o ar\tase Bernard. Abia i-am pomenit de
ea [i Profitendieu `[i schimb\ complet fizionomia; pleoapele i se `nchiser\ pe jum\tate, `n timp ce `n str\fundul ochilor se aprinse o flac\r\
ciudat\; ridurile de la t`mple deveniser\ mai pronun]ate; buzele i se
crispar\; efortul de aten]ie ì tr\gea parc\ `n sus toate tr\s\turile. Uitase
de tot ce discutaser\m `nainte. Judec\torul luase locul tat\lui [i pentru
el nu mai exista altceva dec`t meseria. ~mi puse nenum\rate `ntreb\ri,
lu\ note [i spuse c\ va trimite un agent la Saas-Fe, ca s\ afle numele
tuturor pasagerilor `nscri[i `n registrele hotelurilor.
De[i, dup\ toate probabilit\]ile, ad\ug\ el, moneda aceea fals\
i-a fost strecurat\ b\canului de un aventurier de ocazie [i `ntr-un loc
`n care se afla pur [i simplu `n trecere.
La care i-am replicat c\ Saas-Fe se afl\ `ntr-o fund\tur\ [i c\ nu
era prea u[or s\ ajungi p`n\ acolo [i s\ te `ntorci `n aceea[i zi. S-a
ar\tat deosebit de satisf\cut de aceast\ ultim\ informa]ie, [i cu acestea ne-am [i desp\r]it, dup\ ce mi-a mul]umit c\lduros, cu un aer
preocupat, `nc`ntat [i f\r\ s\ mai pomeneasc\ deloc nici de Georges, nici de Bernard.
XIII
Bernard avea s\ simt\ `n diminea]a aceea c\, pentru o fire generoas\
ca a sa, cea mai mare bucurie este s\ fac\ o bucurie [i unei alte fiin]e.
Aceast\ bucurie ì era refuzat\. Tocmai trecuse examenul cu men]iune
[i, neg\sind `n preajma sa pe nimeni c\ruia s\-i anun]e aceast\ fericit\
veste, era foarte ab\tut. Bernard [tia c\ omul care ar fi fost cel mai
`nc`ntat de o asemenea veste era tat\l lui. La un moment dat, chiar s-a
g`ndit s\ mearg\ imediat s\ i-o spun\; orgoliul `ns\ `l re]inu. douard?
Olivier? Ar fi `nsemnat s\ dea prea mult\ importan]\ unei diplome. Era
acum bacalaureat. Mare lucru! Abia de acum `ncepea greul.
~n curtea Sorbonei `l v\zu pe unul din colegii lui, proasp\t bacalaureat [i el, care se `ndep\rtase de ceilal]i [i pl`ngea. Colegul acela
era `n doliu. Bernard [tia c\ tocmai ì murise mama. ~ntr-un mare
elan de simpatie, porni spre orfan; se apropie; apoi, dintr-o pudoare
absurd\, trecu mai departe. Cel\lalt, care `l v\zuse apropiindu-se [i
270
9/3/04
12:55 AM
Page 270
ANDR GIDE
apoi trec`nd, se ru[in\ de lacrimile lui; `l pre]uia pe Bernard [i suferea crez`nd c\ l-a ocolit pentru c\ `l dispre]uie[te.
Bernard intr\ `n parcul Luxembourg. Se a[ez\ pe o banc\, `n aceea[i
parte a gr\dinii `n care venise s\-l `nt`lneasc\ pe Olivier `n seara c`nd
c\uta un ad\post. Adia o boare c\ldu]\ [i azurul ì z`mbea printre
crengile de-acum desfrunzite ale falnicilor copaci. Nici nu-]i venea,
`ntr-adev\r, s\ crezi c\ se apropie iarna; p\s\rile care g`ngureau erau
[i ele `n[elate de aparen]e. Dar Bernard nu privea parcul; vedea `n fa]a
lui `ntinz`ndu-se oceanul vie]ii. P\rea c\ marea e br\zdat\ de drumuri;
dar ele nu erau `nsemnate [i Bernard nu [tia care e al s\u.
Medita de c`teva clipe, c`nd v\zu apropiindu-se de el, alunec`nd [i
cu un mers at`t de u[or, `nc`t `]i d\deai seama c\ ar fi putut s\ umble
[i pe ape, un `nger. Bernard nu v\zuse niciodat\ `ngeri, dar nu [ov\i
nici un moment [i, c`nd `ngerul ì spuse: Vino, se ridic\ docil [i `l urm\. Nu era mai mirat dec`t ar fi fost `ntr-un vis. Mai t`rziu, a `ncercat
s\-[i aminteasc\ dac\ `ngerul l-a luat de m`n\; `n realitate `ns\, nu
s-au atins deloc [i chiar p\strau `ntre ei o oarecare distan]\. Se `ntoarser\ am`ndoi `n aceea[i curte unde Bernard `l l\sase pe orfan, hot\r`t
de data aceasta s\ stea de vorb\ cu el; dar curtea era acum pustie.
Bernard se `ndrept\, cu `ngerul al\turi, spre biserica Sorbonei, unde
intr\ mai `ntì `ngerul, unde Bernard nu intrase niciodat\. Prin acest loc
se plimbau [i al]i `ngeri, dar Bernard nu putea s\-i vad\. O pace
nemaicunoscut\ `l `nv\luia. ~ngerul se apropie de altarul din mijloc [i
Bernard, c`nd `l v\zu c\ `ngenuncheaz\, `ngenunche a[ijderea, al\turi
de el. Nu credea `n nici un Dumnezeu, a[a c\ nu [tia s\ se roage; dar
inima-i era n\p\dit\ de o dulce nevoie de d\ruire de sacrificiu; se oferea pe sine. Emo]ia lui r\m`nea at`t de nedeslu[it\, `nc`t nici un cuv`nt
n-ar fi reu[it s-o exprime; dar dintr-odat\ se auzir\ acorduri de org\.
La fel te-ai d\ruit Laurei, spuse `ngerul; [i Bernard sim]i cum
lacrimile ì [iroiesc pe obraji. Vino, urmeaz\-m\!
Bernard, `n timp ce se l\sa condus de `nger, aproape se ciocni de
unul din fo[tii lui colegi care luase [i el oralul. Bernard `l [tia un chiulangiu [i se mira c\ a luat examenul. Chiulangiul nu-l remarcase pe
Bernard, care `l v\zu cump\r`nd o lum`nare. Bernard ridic\ din umeri.
C`nd ajunse `n strad\, `[i d\du seama c\ `ngerul `l p\r\sise. Intr\
`ntr-o tutungerie, chiar `n aceea `n care, cu opt zile `n urm\, Georges
plasase moneda fals\. De atunci mai schimbase multe. Bernard cump\r\
un pachet de ]ig\ri [i `ncepu s\ fumeze. De ce a plecat `ngerul? A[adar,
`ngerul [i Bernard nu mai aveau ce s\-[i spun\?... Sun\ de amiaz\. Lui
Bernard ì era foame. S\ se `ntoarc\ la pension? S\ se duc\ la Olivier [i
271
s\ `mpart\ cu el pr`nzul lui douard?... Se asigur\ c\ are destui bani `n

buzunar [i intr\ `ntr-un restaurant. C`nd tocmai termina de m`ncat, o
voce ì [opti:
A venit timpul s\-]i faci socotelile.
Bernard `ntoarse capul. ~ngerul era din nou l`ng\ el:
Trebuie s\ te hot\r\[ti, spunea el. P`n\ acum ai tr\it la nimereal\. Vei accepta, oare, s\ fii la cheremul hazardului? Vrei s\ fii
folositor la ceva. Important e s\ [tii la ce.
~nva]\-m\; `ndrum\-m\! spuse Bernard.
~ngerul `l duse pe Bernard `ntr-o sal\ plin\ de lume. ~n fundul
s\lii, era o estrad\, [i pe estrad\ o mas\ acoperit\ cu o cuvertur\
grena. A[ezat `n spatele mesei, un om `nc\ t`n\r vorbea.
E o mare nebunie s\ pretinzi c\ po]i descoperi ceva. Tot ce avem,
a fost primit. Fiecare dintre noi trebuie s\ `n]eleag\, `nc\ de t`n\r, c\ depindem de un trecut [i c\ acest trecut ne oblig\. Prin el, ne este r`nduit
tot viitorul.
Dup\ ce termin\ de dezvoltat aceast\ tem\, un alt orator ì lu\
locul [i `ncepu prin a-l aproba, apoi se ridic\ `mpotriva prezum]iosului care pretinde c\ tr\ie[te f\r\ nici o doctrin\ sau c\ se ghideaz\
el `nsu[i [i dup\ propria con[tiin]\.
Am primit mo[tenire o doctrin\, spunea el. Ea a r\zb\tut peste
veacuri. E, f\r\ `ndoial\, cea mai bun\ [i e singura; fiecare dintre noi
se cuvine s\ dovedeasc\ acest lucru. E cea care ne-a fost transmis\
de dasc\lii no[tri. E doctrina ]\rii noastre care, de c`te ori o reneg\,
trebuie s\ pl\teasc\ scump gre[eala s\v`r[it\. Nu po]i fi bun francez
f\r\ s\ o cuno[ti, nici s\ faci ceva bun f\r\ s\ i te supui.
Celui de-al doilea orator, ì succed\ un al treilea, care le mul]umi
celor dintì pentru c\ au `nf\]i[at at`t de bine ceea ce el numea partea
teoretic\ a programului lor; apoi ar\t\ c\ acest program nu comporta nici mai mult, nici mai pu]in dec`t regenerarea Fran]ei, prin efortul fiec\ruia dintre membrii partidului lor. Spunea c\ el este om de
ac]iune; afirma c\ orice teorie `[i g\se[te `n practic\ finalitatea [i
verificarea, [i c\ orice bun francez trebuie s\ fie un combatant.
Dar, vai! ad\ug\ el, c`te for]e risipite, pierdute! Cu totul altfel
ar ar\ta m\re]ia ]\rii noastre, str\lucirea `nf\ptuirilor noastre, [i altfel s-ar pune fiecare `n valoare, dac\ aceste for]e s-ar organiza, dac\
aceste `nf\ptuiri ar celebra ordinea, dac\ fiecare s-ar `nregimenta!
{i `n timp ce el continua, prin sal\ `ncepur\ s\ circule tineri
care distribuiau buletine de adeziune, pe care nu trebuia dec`t s\-]i
pui semn\tura.
272
9/3/04
12:55 AM
Page 272
ANDR GIDE
Voiai s\ te d\ruie[ti, spuse atunci `ngerul. Ce mai a[tep]i?

Bernard lu\ una dintre fi]uicile acelea, al c\ror text `ncepea cu
aceste cuvinte: M\ angajez solemn s\... citi, apoi se uit\ la `nger
[i v\zu c\ z`mbe[te; apoi privi spre adunare [i `l recunoscu printre
tinerii din sal\ pe proasp\tul bacalaureat de mai adineauri, care `n
biserica Sorbonei aprinsese o lum`nare `n chip de recuno[tin]\ pentru succesul s\u; [i deodat\, ceva mai departe, `l z\ri pe fratele s\u
mai mare, pe care nu-l mai v\zuse de c`nd plecase din casa p\rinteasc\. Bernard nu-l iubea [i era pu]in gelos pe pre]uirea pe care tat\l
lor p\rea s\ i-o arate. Mototoli nervos buletinul:
Crezi c\ ar fi trebuit s\ semnez?
Da, desigur, dac\ te `ndoie[ti de tine, spuse `ngerul.
Nu m\ mai `ndoiesc, spuse Bernard, care arunc\ h`rtia c`t colo.
~ntre timp, oratorul continua. C`nd Bernard `ncepu iar\[i s\-l
asculte, acesta tocmai propov\duia un mijloc sigur de a nu te `n[ela
niciodat\, potrivit c\ruia trebuia s\ renun]i pentru totdeauna s\ mai
judeci prin tine `nsu]i [i s\ te bizui mereu pe judec\]ile superiorilor t\i.
Cine s`nt ace[ti superiori? `ntreb\ Bernard [i subit se sim]i cuprins de o mare indignare.
Dac\ te-ai urca pe estrad\, ì spuse el `ngerului, [i te-ai lua la
b\taie cu el, f\r\ `ndoial\ c\ l-ai da gata...
Dar `ngerul, z`mbind:
Cu tine m\ voi lupta. Disear\, vrei?
Da, spuse Bernard.
Ie[ir\ am`ndoi. O luar\ pe marile bulevarde. Mul]imea care se
`nghesuia pe str\zi p\rea alc\tuit\ numai din oameni boga]i; fiecare
p\rea sigur de sine, indiferent fa]\ de al]ii, dar `ngrijorat.
Aceasta s\ fie imaginea fericirii? `ntreb\ Bernard, care-[i sim]ea inima plin\ de am\r\ciune.
Apoi `ngerul `l duse pe Bernard `n cartierele s\race, a c\ror mizerie
Bernard nici m\car n-o b\nuise mai `nainte. Se `nsera. R\t\cir\ mult\
vreme `nc\ printre `naltele case sordide `n care h\l\duiau bolile, prostitu]ia, ru[inea, crima [i foamea. Abia atunci Bernard `l lu\ pe `nger de
m`n\, [i `ngerul `[i `ntoarse capul, ca s\ nu fie v\zut cum pl`nge.
Bernard nu cin\ `n seara aceea; [i c`nd se `ntoarse la pension nu
mai c\ut\ s-o `nt`lneasc\ pe Sarah, a[a cum f\cuse `n celelalte seri,
ci urc\ de-a dreptul `n camera `n care locuia `mpreun\ cu Boris.
Boris se culcase, dar `nc\ nu dormea. Recitea la lumina lum`n\rii
scrisoarea pe care o primise de la Bronja chiar `n diminea]a acelei zile.
273
Mi-e team\, ì spunea prietena lui, c\ n-o s\ te mai v\d niciodat\.

C`nd m-am `ntors `n Polonia am r\cit. Tu[esc; [i cu toate c\ doctorul
nu vrea s\-mi spun\, simt eu c\ n-o s\ mai tr\iesc mult\ vreme.
Auzindu-l pe Bernard apropiindu-se, Boris ascunse scrisoarea
sub pern\ [i stinse `n mare grab\ lum`narea.
Bernard `nainta `n bezn\. ~ngerul intrase `n camer\ `mpreun\ cu
el, dar cu toate c\ noaptea nu era prea `ntunecoas\, Boris nu-l vedea
dec`t pe Bernard.
Dormi? `ntreb\ Bernard `ncet. {i cum Boris nu r\spunse,
Bernard crezu c\ doarme.
A[adar, acum, `ntre noi doi, ì spuse Bernard `ngerului.
{i toat\ noaptea, p`n\ `n zori, s-au luptat.
Boris vedea nedeslu[it c\ Bernard se tot agit\. Crezu c\ a[a `[i
face el rug\ciunile [i avu grij\ s\ nu-l `ntrerup\. Ar fi vrut totu[i s\
stea de vorb\ cu el, c\ci `l `ncerca o suferin]\ cumplit\. Ridic`ndu-se,
`ngenunche la picioarele patului. Ar fi vrut s\ se roage, dar nu reu[ea
dec`t s\ hohoteasc\:
O, Bronja, tu, care vezi `ngerii, tu, care trebuia s\-mi deschizi
ochii, tu m\ p\r\se[ti! F\r\ tine, Bronja, ce-o s\ m\ fac? Ce-o s\ se
`nt`mple cu mine?
Bernard [i `ngerul erau prea ocupa]i, ca s\-l aud\. Se luptar\
am`ndoi p`n\-n zori. ~ngerul se retrase f\r\ ca vreunul din ei s\ fi
ie[it `nving\tor.
Mai t`rziu, c`nd la r`ndul s\u Bernard ie[i din camer\, se `nt`lni
cu Rachel pe culoar.
A[ vrea s\ st\m de vorb\, ì spuse ea. Vocea-i era at`t de trist\,
`nc`t Bernard `n]elese imediat ce voia s\-i spun\. Nu-i r\spunse
nimic, `[i l\s\ capul `n jos, [i, din mare mil\ pentru Rachel, sim]i
deodat\ c\ o ur\[te pe Sarah [i c\ ì este sc`rb\ de pl\cerile pe care
le gustase `mpreun\ cu ea.
XIV
Pe la orele zece, Bernard se duse la douard, cu o saco[\ unde
`nc\puser\ pu]inele-i ve[minte, ruf\ria [i c\r]ile pe care le mai avea.
~[i luase r\mas-bun de la Azas [i de la doamna Vedel, dar nu mai
c\ut\ s-o vad\ pe Sarah.
274
9/3/04
12:55 AM
Page 274
ANDR GIDE
Bernard era grav. Lupta sa cu `ngerul `l maturizase. Nu mai

sem\na cu nep\s\torul ho] de valize care credea c\ `n lumea asta e
de-ajuns s\ `ndr\zne[ti. ~ncepea s\ priceap\ c\ de multe ori cutezan]a se pl\te[te cu pre]ul fericirii altuia.
Am venit la dumneavoastr\ s\ m\ g\zdui]i, ì spuse lui
douard. Iar am r\mas f\r\ ad\post.
Dar de ce pleci de la Vedel?
Din motive secrete... pe care `ng\dui]i-mi s\ nu vi le `mp\rt\[esc.
~n seara banchetului, douard ì observase pe Bernard [i pe
Sarah destul ca s\ `n]eleag\ c`t de c`t sensul acestei t\ceri.
Ajunge, spuse el z`mbind. Divanul din camera mea de lucru `]i
st\ la dispozi]ie pentru la noapte. Dar trebuie, mai `ntì, s\-]i spun c\
tat\l dumitale a fost ieri la mine. {i ì relat\ acea parte a convorbirii
lor care socotea el c\ va reu[i s\-l emo]ioneze. Nu la mine ar trebui s\ dormi `n seara asta, ci la el. Te a[teapt\.
Bernard t\cea.
O s\ m\ mai g`ndesc, spuse el, `n cele din urm\. Permite]i-mi
p`n\ atunci s\-mi las lucrurile aici. Pot s\-l v\d pe Olivier?
Vremea e at`t de frumoas\, `nc`t l-am sf\tuit s\ ias\ pu]in la aer.
A[ fi vrut s\-l `nso]esc, deoarece `nc\-i foarte sl\bit; dar el a preferat s\
se plimbe singur. De altminteri, a plecat de vreo or\, a[a c\ trebuie s\ se
`ntoarc\ `n cur`nd. A[teapt\-l... M\ g`ndesc numai... [i examenul?
L-am luat; dar asta nu conteaz\. Important e pentru mine s\ [tiu
ce am de f\cut. {ti]i ce m\ re]ine mai cu seam\ s\ m\ `ntorc la tat\l
meu? Nu vreau banii lui. O s\ m\ socoti]i absurd c\ dau cu tifla unei
asemenea [anse; dar mi-am promis mie `nsumi s\ m\ lipsesc de ei.
Pentru mine e important s\-mi dovedesc c\ s`nt un om de cuv`nt, cineva pe care pot conta.
Mi se pare c\, `n primul r`nd, e vorba de orgoliu.
Spune]i-i cum vre]i: orgoliu, infatuare, suficien]\... N-o s\
pute]i discredita `n ochii mei sentimentul care m\ anim\. Acum
`ns\, iat\ ce-a[ vrea s\ [tiu: ca s\ te po]i conduce `n via]\, e nevoie
s\-]i fixezi privirea spre un anume ]el?
L\mure[te-m\, te rog!
Am dezb\tut problema asta toat\ noaptea. ~n slujba cui s\ pun
aceast\ for]\ pe care o simt `n mine? Cum po]i profita mai bine de
tine `nsu]i? ~ndrept`ndu-te spre un scop? Dar cum `]i alegi acest
scop? Cum `l cuno[ti at`ta vreme c`t nu l-ai atins?
275
A tr\i f\r\ un scop `nseamn\ a te l\sa `n voia `nt`mpl\rii.

Mi-e team\ c\ nu m-a]i `n]eles prea bine. C`nd Columb a descoperit America, [tia el spre ce se `ndreapt\? Scopul lui era s\ mearg\
`nainte, drept `nainte. Scopul lui era el [i `l proiecta `naintea lui `nsu[i...
M-am g`ndit adesea, `l `ntrerupse douard, c\ `n art\, `n literatur\ `n special, conteaz\ numai aceia care se av`nt\ spre necunoscut. Nu descoperi p\m`nturi noi dac\ nu accep]i s\ pierzi din vedere,
`n primul r`nd [i pentru mult\ vreme, orice ]\rm. Numai c\ scriitorii
no[tri se tem de larg; navigheaz\ numai pe l`ng\ coast\.
Ieri, c`nd am ie[it de la examen, continu\ Bernard f\r\ s\-l
aud\, nu [tiu ce demon m-a `ndemnat [i am intrat `ntr-o sal\ unde se
]inea o reuniune public\. Se vorbea acolo de onoarea na]ional\, de
devotamentul fa]\ de patrie, de o gr\mada de lucruri care mi-au
mers la inim\. Pu]in a lipsit s\ semnez o h`rtie prin care m\ angajam, pe a mea onoare, s\-mi consacru activitatea unei cauze care,
desigur, mi se p\rea frumoas\ [i nobil\.
S`nt bucuros c\ n-ai semnat. Dar ce te-a re]inut?
F\r\ `ndoial\ c\ un instinct secret... Bernard r\mase c`teva
clipe pe g`nduri, apoi ad\ug\ z`mbind: Cred c\ mai ales mutrele
aderen]ilor; `ncep`nd cu mutra fratelui meu mai mare, pe care l-am
recunoscut `n mul]ime. Mi s-a p\rut c\ to]i tinerii aceia erau anima]i de cele mai bune sentimente [i c\ f\ceau foarte bine abdic`nd
de la ini]iativa personal\, fiindc\ n-ar fi ajuns prea departe dac\ s-ar
fi luat dup\ c\p\]`na lor, c\ci era inapt\, [i nici dup\ independen]a
lor de spirit, c\ci foarte cur`nd ar fi dat din col] `n col]. Mi-am spus,
de asemenea, c\ e bine pentru ]ar\ s\ aib\ printre cet\]enii s\i un
mare num\r de oameni anima]i de o bun\voin]\ ancilar\; dar c\
voin]a mea nu va fi niciodat\ ca a lor. {i atunci m-am intrebat cum
anume se poate stabili o regul\, fiindc\ n-a[ accepta s\ tr\iesc f\r\
o regul\, iar aceast\ regul\ n-a[ accepta-o din partea altcuiva.
R\spunsul mi se pare simplu: s\ g\se[ti aceast\ regul\ `n tine
`nsu]i; s\ ai ca scop propria dezvoltare.
Da... chiar asta mi-am spus [i eu. Dar tot n-am ajuns prea
departe. Dac\ m\car a[ fi sigur c\ voi [ti s\ prefer ceea ce e mai bun
`n mine, a[ renun]a la tot restul. Dar nu reu[esc nici m\car s\-mi dau
seama ce mai bun `n mine. M-am fr\m`ntat toat\ noaptea, v-am
spus. Iar spre diminea]\ eram at`t de obosit, `nc`t m\ g`ndeam s\ m\
`ncorporez `nainte de termen: s\ m\ `nrolez voluntar.
276
9/3/04
12:55 AM
Page 276
ANDR GIDE
Dac\ scapi de o `ntrebare nu `nseamn\ c\ i-ai [i g\sit r\spunsul.

E ceea ce mi-am spus [i eu; [i c\ aceast\ `ntrebare, tocmai
pentru c\ a fost am`nat\, se va pune pentru mine cu [i mai mult\
gravitate, dup\ ce-mi voi fi terminat stagiul. {i-atunci am venit la
dumneavoastr\, ca s\ m\ sf\tui]i.
N-am ce sfaturi s\-]i dau. Fiecare le g\se[te numai `n el `nsu[i,
a[a cum fiecare nu poate `nv\]a cum trebuie s\ tr\iasc\ dec`t tr\ind.
{i dac\ p`n\ m\ hot\r\sc cum s\ tr\iesc, tr\iesc gre[it?
Dar chiar dintr-asta se `nva]\. E bine s\-]i urmezi propriul
drum, dar numai dac\ e un drum care urc\.
Glumi]i?... Nu; cred c\ v\ `n]eleg [i accept aceast\ formul\.
Dar `n timp ce m\ dezvolt, cum spune]i dumneavoastr\, trebuie
s\-mi c`[tig existen]a. Ce-a]i zice de un str\lucit anun] `n ziare:
T`n\r de mare viitor, se angajeaz\ `n orice slujb\.
douard `ncepu s\ r`d\:
Nimic nu-i mai greu de ob]inut dec`t orice slujb\. Ar fi mai
bine s\ precizezi.
M\ g`ndeam c\ orice mare ziar are o sumedenie de posturi
m\runte. Oh! a[ accepta o func]ie subaltern\; corector, tipograf...
mai [tiu eu ce? M\ mul]umesc cu foarte pu]in.
Vorbea cu ezitare. ~n realitate, [i-ar fi dorit un post de secretar;
dar se temea s\-i spun\ lui douard, din cauza nereu[itei lor reciproce. La urma urmelor, nu era vina lui, a lui Bernard, c\ `ncercarea
lui de a fi secretar e[uase at`t de lamentabil.
A[ putea, eventual, spuse douard, s\ te ajut s\ intri la Grand
Journal, pe al c\rui director `l cunosc...
~n timp ce douard [i Bernard st\teau astfel de vorb\, Sarah avusese cu Rachel o explica]ie extrem de penibil\. Sarah `n]elesese imediat c\ repro[urile lui Rachel au fost cauza plec\rii nea[teptate a lui
Bernard; [i era revoltat\, spunea ea, c\ sor\-sa interzice `n juru-i orice
bucurie. N-avea dreptul s\ impun\ altora o virtute pe care exemplul ei
era de-ajuns ca s-o fac\ odioas\.
Rachel, pe care aceste acuza]ii o `ndurerau nespus de mult,
c\ci ea s-a sacrificat tot timpul, protesta, foarte palid\ [i cu buzele
tremur\toare:
Nu te pot l\sa pe calea pierzaniei.
Dar Sarah hohotea de pl`ns [i ]ipa:
Nu pot s\ cred `n raiul t\u! Nu vreau s\ fiu m`ntuit\!
277
{i se decise imediat s\ plece din nou `n Anglia, la prietena ei.

C\ci, la urma urmelor, e liber\ [i vrea s\ tr\iasc\ dup\ bunul ei plac.
Aceast\ nefericit\ ceart\ o l\s\ pe Rachel zdrobit\.
XV
douard avu grij\ s\ ajung\ la pension `nainte de sosirea
elevilor. Nu-l mai v\zuse pe La Prouse de la deschiderea anului
[colar [i, `n primul r`nd, cu el voia s\ stea de vorb\. B\tr`nul profesor de pian se achita de `ndatoririle lui de supraveghetor cum se
pricepea, adic\ foarte prost. La `nceput, [i-a dat toat\ silin]a ca s\
se fac\ iubit, dar e lipsit de autoritate; fapt de care copiii profit\;
consider\ indulgen]a lui drept sl\biciune [i `[i iau ni[te libert\]i
ciudate. La Prouse va `ncerca s\ fie aspru, dar va fi prea t`rziu;
`n cele din urm\, admonest\rile lui, amenin]\rile [i dojenile ì
ridic\ `n cap pe to]i elevii. Dac\ el `[i `ngroa[\ vocea, ei r`njesc;
dac\ bate cu pumnul `n pupitru, ei scot strig\te de spaim\ pref\cut\; `l iau `n der`dere; ì dau porecle; caricaturile lui trec din banc\
`n banc\, `nf\]i[`ndu-l pe el, care e at`t de cumsecade, ca pe un s\lbatic, `narmat cu un pistol enorm (pistolul acela pe care Ghridanisol, Georges [i Phiphi au reu[it s\-l descopere `n cursul unei
indiscrete perchezi]ii `n camera lui) [i masacr`ndu-i pe elevi; sau,
prosternat `n fa]a acestora, cu mìnile `mpreunate a rug\, implor`ndu-i, a[a cum f\cea `n primele zile: Fie-v\ mil\, face]i pu]in\
lini[te! Sem\na cu un s\rman cerb b\tr`n, `nconjurat de o hait\
s\lbatic\. douard nu [tie nimic din toate astea.
Jurnalul lui douard

La Prouse m-a primit `ntr-o mic\ sal\ de la parter, care [tiam
c\-i cea mai pu]in confortabil\ din tot pensionul. Drept mobilier,
patru b\nci puse al\turi de patru pupitre, `n fa]a tablei, [i un scaun
de nuiele pe care La Prouse m-a for]at s\ m\ a[ez. El s-a ghemuit
278
9/3/04
12:55 AM
Page 278
ANDR GIDE
pe o banc\, a[ez`ndu-se piezi[, dup\ ce zadarnic s-a tot str\duit

s\-[i v`re sub pupitru picioarele-i prea lungi.
Nu, nu. {ed foarte bine, te asigur.
{i tonul vocii lui, expresia fe]ei spuneau:
M\ simt `ngrozitor de r\u [i sper c\ se vede de la o po[t\; dar
`mi place s\ fiu a[a; [i cu c`t m\ voi sim]i mai r\u, cu at`t m\ voi
pl`nge mai pu]in.
Am `ncercat s\ glumesc, dar n-am reu[it s\-l fac s\ z`mbeasc\. Simula o atitudine ceremonioas\ [i oarecum afectat\, care ne ]inea pe am`ndoi la distan]\ [i mie-mi d\dea de `n]eles: Datorit\ dumitale s`nt
eu aici.
Spunea `ns\ c\ e foarte satisf\cut de toate; `n plus, eluda `ntreb\rile mele [i se enerva dac\ insistam. Totu[i, c`nd l-am `ntrebat unde
avea camera:
Pu]in cam departe de buc\t\rie, a proferat el pe nea[teptate; [i
cum eu m\ ar\tam nedumerit: Uneori, noaptea, mi se face foame...
c`nd nu pot dormi.
Eram l`ng\ el; m-am apropiat [i mai mult [i i-am pus u[urel m`na
pe bra]. Relu\ cu o voce mai fireasc\:
Trebuie s\-]i spun c\ dorm foarte prost. C`nd reu[esc s\ `nchid
ochii, `mi dau totu[i seama c\ dorm. Dar asta nu se mai cheam\
somn, nu-i a[a? Cine doarme de-adev\rat nu simte c\ doarme; doar
c`nd se treze[te bag\ de seam\ c\ a dormit.
Apoi, cu o insisten]\ de chi]ibu[ar, aplec`ndu-se spre mine:
Uneori `nclin s\ cred c\ doar mi se n\zare [i c\ totu[i dorm
de-adev\ratelea c`nd cred c\ dorm. Dar nu-i a[a; dovad\ c\, dac\
vreau s\ deschid ochii, ì deschid. De obicei, nu vreau. ~]i dai seama,
nu-i a[a, c\ n-am nici un interes s\-i deschid. La ce bun s\-mi dovedesc mie `nsumi c\ nu dorm? Nutresc tot timpul speran]a c-o
s-adorm, `ncerc`nd s\ m\ conving c\ am [i adormit...
Se aplec\ [i mai mult [i, cu o voce [i mai `nceat\:
{i-apoi, e ceva ce m\ deranjeaz\. Nici n-o s\ crezi... Nu m-am
pl`ns de asta fiindc\ nu se poate face nimic; [i fiindc\, nu-i a[a, din
moment ce nimic nu se poate schimba, la ce bun s\ te mai pl`ngi?...
~nchipuie-]i c\ `n dreptul patului meu, `n zid, chiar la `n\l]imea
capului, e ceva ce face zgomot.
~n timp ce vorbea, se mai `nsufle]ise. I-am propus s\ m\ duc\ `n
camera lui.
279
Da! Da! spuse el, ridic`ndu-se brusc. Poate c\ reu[e[ti s\-mi

spui ce e... Eu nu pot s\-mi dau seama. Haide cu mine!
Am urcat dou\ etaje, apoi am str\b\tut un culoar destul de lung.
Eu nu mai fusesem niciodat\ prin aceast\ parte a casei.
Camera lui La Prouse d\dea spre strad\. Era mic\, dar decent\.
Am remarcat pe noptiera lui, al\turi de o carte de rug\ciuni, cutia de
pistoale, pe care se `nc\p\]`nase s-o ia cu el. M\ apucase de bra] [i,
`mping`nd pu]in patul la o parte:
Aici. Uite... Apropie-te de perete... Auzi?
Mi-am `ncordat auzul [i mult\ vreme am ascultat cu toat\ aten]ia.
Dar, cu toat\ bun\voin]a, n-am reu[it s\ disting nimic. La Prouse era
m`nios. Pe strad\ tocmai trecu un camion, zguduind casa [i f\c`nd s\
se cutremure geamurile.
La ora asta, i-am spus eu cu speran]a c\ `l mai lini[tesc, zgomotul acela u[or care v\ irit\ e acoperit de vacarmul str\zii...
E acoperit pentru dumneata, care nu [tii s\-l deosebe[ti de alte
zgomote, strig\ el cu vehemen]\. Dar eu `l aud oricum. Continuu
s\-l aud `n pofida vacarmului. {i uneori s`nt at`t de exasperat, `nc`t
`mi zic c-o s\-i spun despre povestea asta lui Azas sau proprietarului... Oh! n-am preten]ia s\ `ntreprind\ ceva, ca s\ nu se mai aud\.
Dar a[ vrea s\ [tiu m\car ce e.
P\ru o vreme c\ se g`nde[te la ceva, apoi relu\:
S-ar p\rea c\-i un fel de ron]\it. Am f\cut tot ce mi-a stat `n
putin]\, ca s\ nu-l mai aud. Am `ndep\rtat patul de l`ng\ perete. Mi-am
pus vat\ `n urechi. Mi-am at`rnat ceasornicul (vezi, am b\tut acolo un
cui) chiar `n locul pe unde trece ]eava, pentru ca tic-tacul ceasornicului s\ acopere cel\lalt zgomot... Numai c\ asta m\ obose[te [i mai r\u,
deoarece trebuie s\ fac un efort ca s\-l aud. E absurd, nu-i a[a? Dar
prefer s\-l aud deslu[it, fiindc\ oricum [tiu c\ nu `nceteaz\... Ei! n-ar
fi trebuit s\-]i povestesc chestia asta! Dar ce s\-i faci, s`nt [i eu b\tr`n.
Se a[ez\ pe marginea patului [i r\mase a[a, parc\ buimac.
Sinistra degradare a v`rstei, `n cazul lui La Prouse, nu afecta at`t
inteligen]a, c`t profunzimile caracterului. Viermele se v`r\ `n inima
fructului, g`ndeam eu, v\z`ndu-l pe el, cel at`t de ferm [i de m`ndru
alt\dat\, l\s`ndu-se prad\ unei disper\ri copil\re[ti. Am `ncercat s\-l
scot din aceast\ stare, vorbindu-i de Boris.
Da, camera lui e aproape de-a mea, spuse el, ridic`nd capul.
O s\ ]i-o ar\t. Vino cu mine!
280
9/3/04
12:55 AM
Page 280
ANDR GIDE
O lu\ `naintea mea pe culoar [i deschise o u[\ `nvecinat\:

Patul cel\lalt e al t`n\rului Bernard Profitendieu. (Am considerat inutil s\-i spun c\, `ncep`nd chiar din ziua aceea, Bernard nu
va mai dormi acolo. El continu\:) Boris e mul]umit c\-l are tovar\[
de camer\ [i cred c\ se `n]elege bine cu el. Dar, [tii, nu st\ prea mult
de vorb\ cu mine. E o fire foarte `nchis\... Team\ mi-e ca nu cumva
copilul \sta s\ aib\ o inim\ cam `mpietrit\.
Rosti aceste vorbe cu at`ta triste]e, `nc`t m-am sim]it silit s\
protestez [i s\ m\ pun cheza[ pentru sentimentele nepotului s\u.
~n acest caz, ar putea s\ [i le arate pu]in mai des, relu\ el. Uite,
s\-]i spun: diminea]a, c`nd pleac\ la liceu `mpreun\ cu ceilal]i, eu
m\ aplec de la fereastra mea ca s\-l v\d trec`nd. El [tie... Ei bine!
nici m\car nu-[i `ntoarce capul!
Voiam s\-l l\muresc c\ lui Boris, f\r\ `ndoial\, ì era fric\ s\ se
dea `n spectacol fa]\ de colegii lui [i se temea de glumele lor batjocoritoare; dar `n clipa aceea din curte se auzir\ strig\te.
La Prouse m\ apuc\ de bra] [i, cu o voce schimbat\:
Auzi! Auzi! S-au `ntors.
M\ uitam la el. ~ncepuse s\ tremure din tot corpul.
Doar nu v\ e fric\ de [trengarii \[tia? l-am `ntrebat.
Nu, sigur c\ nu, r\spunse el `ncurcat, cum ai putea crede c\...
Apoi, foarte gr\bit: Trebuie s\ cobor. Recrea]ia nu ]ine dec`t vreo
c`teva minute [i [tii c\ eu supraveghez sala de medita]ii. La revedere! La revedere!
Se repezi pe culoar f\r\ ca m\car s\-mi fi dat m`na. O clip\ mai
t`rziu, l-am auzit cobor`nd poticnit sc\rile. Am stat c`teva clipe la
p`nd\, nevoind s\ trec printre elevi. ~i auzeam strig`nd, r`z`nd [i
c`nt`nd. Apoi r\sun\ un clopot [i brusc se f\cu lini[te.
M-am dus la Azas [i am ob]inut permisiunea ca Georges s\
p\r\seasc\ sala de medita]ii, ca s\ stau de vorb\ cu el. Peste pu]in, ne-am
`nt`lnit `n aceea[i mic\ sal\ `n care m\ primise La Prouse, la `nceput.
De `ndat\ ce m\ v\zu, Georges se crezu dator s\ ia o atitudine
zeflemitoare. Acesta era felul lui de a-[i ascunde st`njeneala. Dar
n-a[ putea jura c\ dintre noi doi el era cel mai st`njenit. St\tea `n
defensiv\: fiindc\, f\r\ `ndoial\, se a[tepta s\ fie mustrat. Mi s-a
p\rut c\ `ncearc\ s\ fac\ uz c`t mai grabnic de toate armele pe care
le-ar fi putut folosi `mpotriva mea, c\ci, `nainte chiar de-a deschide
eu gura, m-a `ntrebat ce mai face Olivier pe un ton at`t de obraznic,
281
`nc`t cu drag\ inim\ l-a[ fi luat la palme. Avea un anume ascendent

asupra mea. {i-apoi [tii, mie nu mi-e team\ de dumneata, p\rea
s\ spun\ privirea lui plin\ de ironie, cuta batjocoritoare din col]urile
buzelor [i tonul vocii lui. Mi-am pierdut imediat orice urm\ de
aplomb [i nu mai aveam alt\ grij\ dec`t s\ nu las s\ se vad\ acest
lucru. Cuvintele pe care le preg\tisem mi se p\rur\ deodat\ f\r\
noim\. Nu aveam prestigiul necesar pentru a face pe omul aspru. La
drept vorbind, Georges m\ amuza mult prea mult.
N-am venit s\ te cert, i-am spus `n sf`r[it; a[ vrea doar s\ te
avertizez. ({i, f\r\ voia mea, toat\ fa]a `mi z`mbea.)
Spune mai `ntì dac\ te-a trimis mama.
Da [i nu. Am vorbit cu mama ta despre tine; dar asta acum
c`teva zile. Ieri am avut o convorbire foarte important\, `n privin]a
ta, cu cineva foarte important pe care nu-l cuno[ti; [i care a venit la
mine, ca s\-mi vorbeasc\ de tine. Un judec\tor de instruc]ie. Din
partea lui vin. {tii ce-i un judec\tor de instruc]ie?
Georges p\li subit [i f\r\ `ndoial\ c\ pentru o clip\ inima a `ncetat
s\-i mai bat\. Ridic\ din umeri, e drept, dar vocea ì tremura pu]in:
P\i atunci, d\-i drumul! Ce ]i-a spus mo[ Profitendieu?
Aplombul acestui copil m\ descump\nea. F\r\ `ndoial\ c\ ar fi fost
foarte simplu s\ trec direct la subiect; dar tocmai asta-i, mintea mea are
oroare de tot ce-i prea simplu [i e irezistibil atras\ pe c\ile ocolite. Pentru
a-mi explica purtarea, care imediat dup\ aceea mi s-a p\rut absurd\, dar
fusese spontan\, pot s\ spun c\ ultima mea convorbire cu Pauline m-a
preocupat extraordinar de mult. Am transpus imediat `n romanul meu
reflec]iile care au rezultat din ea, sub forma unui dialog care se potrivea
foarte bine cu anumite personaje. Mi se `nt`mpl\ rar s\ trag un profit
direct din ceea ce-mi aduce via]a, dar, de data aceasta, aventura lui
Georges mi-a fost de folos; `[i g\sea at`t de bine locul `n carte, `nc`t se
p\rea c\ romanul meu o a[tepta; abia dac\ a fost nevoie s\ schimb c`teva
detalii. Dar aceast\ aventur\ (vreau s\ spun pung\[iile lui) nu o prezentam direct. Se `ntrevedea, la fel ca [i urm\rile ei, prin mijlocirea unor
conversa]ii. Mi le notasem `ntr-un carnet pe care tocmai `l aveam `n
buzunar. Dimpotriv\, povestea cu monedele false, a[a cum mi-a fost ea
relatat\ de Profitendieu, mi se p\rea c\ nu poate fi de nici un folos. {i de
aceea deci f\r\ `ndoial\, `n loc s\ abordez imediat cu Georges aceast\
problem\, obiectul primordial al vizitei mele, am luat-o pe ocolite:
282
9/3/04
12:55 AM
Page 282
ANDR GIDE
A[ vrea, `n primul r`nd, s\ cite[ti aceste c`teva r`nduri, i-am

spus. O s\ `n]elegi tu de ce. {i i-am `ntins carnetul deschis la pagina care `l putea interesa.
Repet: acest gest, acum, mi se pare absurd. Dar `n romanul meu,
tocmai printr-o lectur\ asem\n\toare m\ g`ndeam c\ ar trebui s\-l
avertizez pe cel mai t`n\r dintre eroii mei. M\ interesa s\ aflu reac]ia
lui Georges; speram s\-mi ofere noi l\muriri... chiar [i `n privin]a
calit\]ii celor ce le scrisesem.
Transcriu pasajul despre care e vorba:
Exista `n acest copil o `ntins\ regiune `ntunecat\ asupra c\reia se
pleca afectuoasa curiozitate a lui Audibert. Pentru el nu era de-ajuns
s\ [tie c\ t`n\rul Eudolfe furase; ar fi vrut ca Eudolfe s\-i povesteasc\
anume cum a ajuns ho] [i ce a sim]it c`nd a furat pentru prima oar\.
De altfel, copilul, de[i avea `ncredere `n el, n-ar fi [tiut, f\r\ `ndoial\,
s\-i spun\ ce-ar fi dorit. Iar Audibert nu `ndr\znea s\-i pun\ `ntreb\ri,
de team\ s\ nu i se r\spund\ cu t\g\duieli mincinoase.
Pe c`nd, `ntr-o anume sear\, Audibert lua cina `mpreun\ cu
Hildebrand, ì vorbi acestuia de cazul lui Eudolfe; f\r\ ca de altminteri s\-i divulge numele, [i aranj`nd `n a[a fel faptele, `nc`t cel\lalt s\ nu-l poat\ recunoa[te:
N-a]i remarcat, spuse atunci Hildebrand, c\ ac]iunile cele mai decisive din via]a noastr\, vreau s\ spun: cele care vor fi hot\r`toare pentru `ntregul nostru viitor, s`nt de cele mai multe ori ni[te acte nes\buite?
Ave]i perfect\ dreptate, r\spunse Audibert. E ca un tren `n
care te urci f\r\ s\ te g`nde[ti ce faci [i f\r\ s\ te fi `ntrebat unde
merge. Ba, de cele mai multe ori, nici nu-]i dai seama c\ trenul a [i
pornit, dec`t dup\ ce e prea t`rziu ca s\ mai cobori.
Dar poate copilul `n cauz\ nici nu dore[te s\ coboare.
F\r\ `ndoial\, `nc\ nu vrea s\ coboare. Deocamdat\, se las\
dus. Peisajul `l amuz\ [i pu]in ì pas\ unde va ajunge.
O s\-i face]i moral\?
F\r\ discu]ie, nu! N-ar ajuta la nimic. E suprasaturat, a ajuns
s\-i fie grea]\ de moral\.
Dar de ce fura?
La drept vorbind, nu [tiu. Sigur c\ nu dintr-o nevoie real\. Ci
doar pentru a-[i procura anumite avantaje; ca s\ nu r\m`n\ mai prejos de colegii lui mai `nst\ri]i... sau mai [tiu eu de ce. Dintr-o `nclinare nativ\ sau din simpla pl\cere de a fura.
283
Asta ar fi cel mai r\u.

Desigur, pentru c\ atunci ar lua-o de la cap\t.
E de[tept?
Mult\ vreme am crezut c\ e mai pu]in dec`t fra]ii lui mai mari.
Acum `ns\ m\ `ntreb dac\ n-am gre[it [i dac\ nu cumva sup\r\toarea
mea impresie venea de acolo c\ el `nc\ n-a `n]eles ce-ar putea ob]ine
de la el `nsu[i. P`n\ `n acest moment, curiozitatea lui e pervertit\; sau,
mai degrab\, a r\mas `n stare embrionar\, `n stadiul de indiscre]ie.
A]i stat de vorb\ cu el?
Mi-am propus s\-l fac s\ pun\ `n balan]\ pu]inul profit adus de
furturile sale [i ceea ce pierde `n schimb prin necinstea lui: `ncrederea
celor care-i s`nt apropia]i, stima lor, a mea printre altele... toate acele lucruri ce nu se pot exprima `n cifre [i a c\ror valoare nu poate fi
apreciat\ dec`t prin uria[ul efort ce trebuie f\cut ulterior pentru a le
rec`[tiga. Anumi]i oameni [i-au irosit pentru asta `ntreaga lor via]\. ~i
voi spune ceea ce el `nc\ e prea necopt ca s\ `n]eleag\: c\ de acum
`nainte, dac\ prin preajm\-i se va petrece ceva dubios sau suspect,
asupra lui se vor `ndrepta toate b\nuielile. Se va vedea poate acuzat,
pe nedrept, de fapte grave, [i nu se va putea ap\ra. Faptele s\v`r[ite
p`n\ atunci `l vor indica pe el. E ceea ce numim un individ compromis. ~n sf`r[it, a[ vrea s\-i mai spun... Dar m\ tem de protestele lui.
Ce-a]i vrea s\-i mai spune]i?
C\ tot ceea ce a f\cut a creat un precedent [i c\, dac\ pentru
primul furt trebuie o oarecare hot\r`re, pentru al doilea trebuie doar
s\ cedezi obi[nuin]ei. Pentru tot ce vine dup\ aceea nu-]i mai r\m`ne dec`t s\ te la[i `n voia sor]ii... A[ vrea s\-i spun c\ adesea un
prim gest, f\cut pe neg`ndite, ne deseneaz\ iremediabil fizionomia
[i `ncepe s\-i imprime ni[te tr\s\turi pe care, mai t`rziu, toate eforturile noastre nu vor mai putea niciodat\ s\ le [tearg\. A[ vrea... dar
cred c\ n-a[ fi `n stare s\-i vorbesc.
De ce nu scrie]i ce-am vorbit `n seara asta? {i s\-i da]i s\ citeasc\.
E o idee, spuse Audibert. De ce nu?
Nu l-am pierdut o clip\ din ochi pe Georges, tot timpul c`t a

durat lectura; dar pe fa]a lui nu se putea vedea ce g`nde[te.
Mai e nevoie s\ continuu? `ntreb\ el, preg\tindu-se s\ `ntoarc\
pagina.
Inutil; convorbirea se sf`r[e[te aici.
A[ fi vrut s\ [tiu ce-a r\spuns Eudolfe, dup\ ce a citit carnetul.
284
9/3/04
12:55 AM
Page 284
ANDR GIDE
Tocmai asta a[tept s\ aflu [i eu.

Eudolfe e un nume ridicol. Nu puteai s\-l botezi altfel?
Asta n-are importan]\.
{i nici ce-ar fi r\spuns el. Dar ce-ajunge p`n\ la urm\?
~nc\ nu [tiu. Depinde de tine. Vom vedea.
Atunci, dac\ am `n]eles bine, eu ar trebui s\ te ajut s\-]i continui cartea. Nu z\u, recuno[ti c\...
Se opri, de parc\ i-ar fi venit greu s\-[i exprime g`ndul.
C\...? f\cui eu, pentru a-l `ncuraja.
Recuno[ti c\ te-ai sim]i tras pe sfoar\, relu\ el, `n sf`r[it, dac\
Eudolfe...
Se opri din nou. Am avut impresia c\ `n]elegeam ce-ar fi vrut s\
spun\ [i am terminat eu `n locul lui.
Dac\ ar deveni un b\iat cinstit?... Nu, micu]ule! {i deodat\
mi-am sim]it ochii sc\lda]i `n lacrimi. I-am pus m`na pe um\r. Dar
el, tr\g`ndu-se deoparte:
C\ci, m\ rog, dac\ n-ar fi furat, dumneata n-ai fi scris toate astea.
Abia atunci mi-am dat seama de gre[eala mea. ~n fond, Georges
se sim]ea flatat de faptul c\ m\ preocupa at`t de mult. Se sim]ea
interesant. Uitasem de Profitendieu; Georges mi-a adus aminte de el.
{i ce ]i-a povestit judec\torul de instruc]ie?
M-a `ns\rcinat s\ te previn c\ [tie c\ tu pui `n circula]ie monede false...
Georges se f\cu iar\[i palid. ~n]elese c\ n-ajut\ la nimic s\ nege,
dar protest\ `ncurcat:
Nu numai eu.
{i dac\ tu [i prietenii t\i nu `nceta]i imediat acest trafic, continuai eu, va fi silit s\ v\ bage la pu[c\rie.
La `nceput, Georges se f\cuse foarte palid. Acum obrajii i se ro[iser\. Avea privirea fix\, iar spr`ncenele `ncruntate s\pau dou\ cute la
baza frun]ii.
La revedere, i-am spus, `ntinz`ndu-i m`na. Te sf\tuiesc s\-i
avertizezi [i pe camarazii t\i. Iar tu bag\ bine de seam\!
Mi-a str`ns m`na `n t\cere [i s-a `ndreptat spre sala de medita]ie,
f\r\ s\ se mai uite `napoi.
Recitind paginile din Falsificatorii de bani pe care i le ar\tasem lui
Georges, le-am g\sit destul de proaste. Le transcriu aici `n forma `n care
le-a citit Georges; dar `ntregul capitol trebuie rescris. Ar fi indiscutabil
285
mai bine dac\ ar vorbi copilul. Trebuie s\ g\sesc `ns\ cum s\-l iau.
E cert c\ din situa]ia `n care a ajuns, Eudolfe (o s\-i schimb numele;
Georges are dreptate) e greu de adus pe calea cea bun\. Dar vreau s\-l
fac un om cinstit; [i, orice ar spune Georges, acesta e personajul cel mai
interesant, pentru c\ e cel mai dificil. (Iat\ c\ `ncep s\ g`ndesc ca
Douviers!) S\ l\s\m romancierilor reali[ti povestea cu voia sor]ii.
De `ndat\ ce s-a `ntors `n sala de studiu, Georges le aduse la
cuno[tin]\ celor doi prieteni ai s\i avertismentul lui douard. Tot ce-i
spusese `n leg\tur\ cu g\in\riile lui `l l\sase rece pe copil; dar de
monedele false, care riscau s\ le provoace mari `ncurc\turi, acum
aveau tot interesul s\ se descotoroseasc\ urgent. Fiecare avea asupra
lui c`teva pe care urma s\ le plaseze la urm\toarea ie[ire.
Ghridanisol le str`nse pe toate [i alerg\ s\ le arunce la hazna. ~n
aceea[i sear\ `l avertizar\ pe Strouvilhou, care lu\ imediat m\suri.
XVI
~n aceea[i sear\, `n timp ce douard st\tea de vorb\ cu Georges,
Armand ì f\cu o vizit\ lui Olivier, `ndat\ dup\ plecarea lui Bernard.
Armand Vedel era de nerecunoscut; proasp\t ras, bine dispus [i
sigur pe sine; `ntr-un costum nou [i prea b\t\tor la ochi, poate pu]in ridicol, lucru de care el `[i d\dea seama [i l\sa s\ se vad\ c\ `[i d\ seama.
A[ fi venit s\ te v\d mai demult, dar am fost foarte ocupat!...
{tii c\ s`nt secretarul lui Passavant? Sau dac\ preferi: redactorul-[ef
al revistei pe care o conduce el. Nu-]i cer s\ colaborezi la ea,
deoarece Passavant mi se pare destul de pornit `mpotriva ta. De altminteri, e o revist\ cu o tendin]\ net\ de st`nga. De aceea a [i `nceput
prin a-l debarca pe Bercail `mpreun\ cu literatura lui pastoral\...
Cu at`t mai r\u pentru ea, spuse Olivier.
De aceea, `n schimb, mi-a primit poemul meu Vasul nocturn,
care, `ntre paranteze fie spus, `]i va fi dedicat; dac\ `mi dai voie.
Cu at`t mai r\u pentru mine.
Passavant chiar voia ca genialul meu poem s\ apar\ `n fruntea
primului num\r; dar s-a `mpotrivit modestia mea `nn\scut\, pe care
elogiile lui au pus-o la grele `ncerc\ri. Dac\ a[ fi sigur c\ nu-]i obosesc
286
9/3/04
12:55 AM
Page 286
ANDR GIDE
urechile convalescente, ]i-a[ relata prima mea `ntrevedere cu ilustrul

actor al Barei fixe, pe care nu-l cuno[team p`n\ atunci dec`t prin tine.
N-am altceva mai bun de f\cut dec`t s\ te ascult.
Nu te sup\r\ fumul?
Ca s\ te lini[tesc, voi fuma [i eu.
Trebuie s\-]i spun, `ncepu Armand aprinz`ndu-[i o ]igar\, c\
plecarea ta l-a pus pe scumpul nostru conte `n mare `ncurc\tur\. Nu
vreau s\ te flatez, dar nu `nlocuie[ti prea u[or acel m\nunchi de
haruri, de virtu]i, de calit\]i care fac din tine unul dintre...
Pe scurt... `l `ntrerupse Olivier, pe care greoaia ironie a celuilalt
`l scotea din s\rite.
Pe scurt, Passavant avea nevoie de un secretar. ~nt`mpl\tor, `l
cuno[tea pe un oarecare Strouvilhou, pe care `nt`mpl\tor `l cunosc
[i eu, pentru c\ e unchiul [i corespondentul unui tip din pension,
`nt`mpl\tor `l cuno[tea pe Jean Cob-Lafleur, pe care `l cuno[ti [i tu.
Pe care eu nu-l cunosc, spuse Olivier.
Ei afl\, b\tr`ne, c\ ar trebui s\-l cuno[ti. E un tip extraordinar,
minunat; un soi de bebelu[ `mb\tr`nit, ridat, fardat, care tr\ie[te
numai cu b\utur\ [i care, c`nd e beat, face versuri `nc`nt\toare. O s\
i le cite[ti `n primul nostru num\r. Lui Strouvilhou i se n\zare s\-l
trimit\ pe Passavant ca s\-]i ocupe locul. Po]i [i tu s\-]i imaginezi
cum [i-a f\cut apari]ia `n palatul de pe strada Babylone. Trebuie
s\-]i spun c\ acest Cob-Lafleur se `mbrac\ `n haine jegoase, c\ las\
s\-i fluture pe umeri un snop de p\r c`nepiu [i c\ pare s\ nu se fi
sp\lat de o s\pt\m`n\. Passavant, care vrea totdeauna s\ fie st\p`n
pe situa]ie, afirm\ c\ ì place mult Cob-Lafleur. C\ci Cob-Lafleur a
[tiut s\ se arate bl`nd, z`mb\re], timid. C`nd vrea, poate s\ semene
cu Gringoire al lui Banville. Pe scurt, Passavant se arat\ cucerit [i e
pe punctul s\-l angajeze. Trebuie spus c\ Lafleur n-are un chior...
Iat\-l c\ se ridic\, gata de plecare: ~nainte de a ne desp\r]i, cred c\
e cazul, domnule conte, s\ v\ previn c\ am c`teva defecte. Dar
cine nu are? {i c`teva vicii. Fumez opiu. Ce conteaz\, spune
Passavant, care nu se las\ impresionat cu una cu dou\, pot s\ v\ ofer
[i eu, am un opiu excelent. Da, numai c\ atunci c`nd fumez, pierd
cu des\v`r[ire orice no]iune de ortografie. Passavant crede c\ este
vorba de o glum\, r`de for]at [i ì `ntinde m`na. Lafleur continu\:
Din c`nd `n c`nd mai iau [i ha[i[. Am `ncercat [i eu de vreo c`teva
ori, spune Passavant. Da, numai c\ eu c`nd s`nt sub influen]a
ha[i[ului nu m\ pot st\p`ni s\ nu fur. Passavant `ncepe s\-[i dea
287
seama c\ cel\lalt `l cam ia peste picior; iar Lafleur, st`rnit, continu\

impetuos: Da, [i beau eter; [i-atunci sf`[ii tot [i sparg tot; [i pune
m`na pe o vaz\ de cristal pe care se preface c\ o izbe[te de [emineu.
Passavant i-o smulge din m`n\: ~]i mul]umesc c\ m-ai prevenit.
{i l-a dat pe u[\ afar\?
Dup\ care a tot p`ndit pe la ferestre s\ vad\ dac\ Lafleur nu-i
arunc\ la plecare o bomb\ `n pivni]\.
Dar de ce s-a purtat a[a Lafleur \sta al t\u? `ntreb\ Olivier,
dup\ un moment de t\cere. Din cele ce spuneai, se p\rea c\ avea
mare nevoie de postul acela.
Trebuie s\ admi]i, b\tr`ne, c\ exist\ [i oameni care simt nevoia
s\ ac]ioneze `mpotriva propriilor interese. {i dac\ `ntr-adev\r vrei
s\-]i spun: pe Lafleur... luxul lui Passavant l-a dezgustat; l-a dezgustat elegan]a lui, amabilitatea [i condescenden]a lui, ostenta]ia cu
care `[i d\dea aere de superioritate. Da, i s-a f\cut grea]\. {i mai
adaug c\ eu `l `n]eleg foarte bine... La drept vorbind, `]i vine s\ ver[i
c`nd `l vezi pe Passavant al t\u.
De ce spui: Passavant al t\u? {tii bine c\ nu mai am de-a
face cu el. {i, la urma urmelor, de ce accep]i postul acela, dac\ ]i se
pare at`t de dezgust\tor?
Tocmai pentru c\-mi place ce m\ dezgust\... `ncep`nd cu propria [i murdara mea persoan\. {i-apoi, Cob-Lafleur e un timid; n-ar
fi spus tot ce-am spus dac\ nu s-ar fi sim]it jenat.
Ei, s\ fim serio[i!
F\r\ discu]ie. Era jenat [i-i era sc`rb\ c\ se simte stingherit `n
fa]a unuia pe care, `n fond, `l dispre]uie[te. {i a f\cut pe fanfaronul,
ca s\-[i ascund\ stinghereala.
G\sesc c\ s-a purtat stupid.
Ei, b\tr`ne, nu to]i s`nt at`t de inteligen]i ca tine!
Mi-ai mai spus-o c`nd ne-am `nt`lnit ultima oar\.
Ce memorie!
Olivier se ar\ta foarte decis s\-i ]in\ piept:
Eu m\ str\duiesc, spuse el, s\ uit glumele tale. Dar ultima dat\,
`n sf`r[it, mi-ai vorbit [i tu serios. Mi-ai spus ni[te lucruri pe care nu
le pot uita.
Privirea lui Armand se tulbur\; `ncepu s\ r`d\ for]at:
Ei, b\tr`ne, ultima oar\ ]i-am vorbit a[a cum doreai tu s\-]i
vorbesc. Cereai o pies\ `n tonalitate minor\; [i-atunci, ca s\-]i fac
pl\cere, mi-am c`ntat jalea cu sufletul r\sucit ca un tirbu[on [i cu tot
288
9/3/04
12:55 AM
Page 288
ANDR GIDE
zbuciumul `nv\]at de la Pascal... Ce vrei s\ fac? S`nt sincer numai

c`nd torn minciuni.
N-o s\ m\ faci niciodat\ s\ cred c\ atunci nu mi-ai vorbit sincer. Acum `n schimb te prefaci.
O, fiin]\ plin\ de naivitate, cu ce suflet angelic ai fost `mpodobit\! De parc\ nu fiecare dintre noi se preface, mai mult sau mai
pu]in sincer [i con[tient. Via]a, b\tr`ne, nu-i dec`t o comedie. Dar
diferen]a dintre mine [i tine este c\ eu [tiu c\ joc un rol; `n timp ce...
~n timp ce... repet\ Olivier, agresiv.
~n timp ce tat\l meu, de exemplu, ca s\ nu vorbesc de tine, se ia `n
serios c`nd `[i joac\ rolul de pastor. Orice-a[ spune sau a[ face, totdeauna o parte din mine r\m`ne `n urm\ [i se uit\ la cealalt\ cum se compromite, o observ\, `[i bate joc de ea [i o huiduie[te sau o aplaud\. C`nd e[ti
divizat `n felul acesta, cum ai mai putea fi sincer? Am ajuns s\ nici nu
mai `n]eleg ce vrea s\ spun\ cuv`ntul \sta. ~n privin]a asta, nu e nimic de
f\cut: c`nd s`nt trist, mi se pare c\ s`nt grotesc [i atunci m\ apuc\ r`sul;
c`nd s`nt vesel, fac glume at`t de stupide, `nc`t `mi vine s\ pl`ng.
M\ faci [i pe mine s\ pl`ng, dragul meu prieten! Nu te credeam
at`t de bolnav.
Armand ridic\ din umeri, [i, pe un ton total diferit:
Ca s\ te consolez, n-ai vrea s\ [tii ce cuprinde primul nostru
num\r? A[adar, poemul meu, Vasul nocturn; patru c`ntece de
Cob-Lafleur; un dialog de Jarry; poeme `n proz\ de Ghridanisol,
tipul care-i la noi `n pension; apoi Fierul de c\lcat, un vast eseu critic, `n care s`nt precizate tendin]ele revistei. Ne-am b\tut mai mul]i
capul ca s\ ou\m aceast\ capodoper\.
Olivier, care nu mai [tia ce s\ spun\, replic\ st`ngaci:
Capodopera nu poate fi rezultatul unei colabor\ri.
Armand `ncepu s\ r`d\:
Dar, dragul meu, am spus capodoper\ numai `n glum\. Nici
m\car de o oper\ `n sensul propriu al cuv`ntului nu poate fi vorba. {i
`n primul r`nd ar trebui [tiut ce se `n]elege printr-o capodoper\. Or,
Fierul de c\lcat tocmai problema asta vrea s-o l\mureasc\. O gr\mad\
de opere s`nt admirate f\r\ [ov\ial\ numai pentru c\ toat\ lumea le
admir\ [i pentru c\ p`n\ `n prezent nimeni nu s-a `ncumetat s\ spun\
sau n-a `ndr\znit s\ spun\ c\ s`nt stupide. De exemplu, pe prima
pagin\ a revistei, vom tip\ri o reproducere a Giocondei, c\reia i s-a
lipit o pereche de must\]i. O s\ vezi, b\tr`ne: e de un efect tr\snitor.
Asta vrea s\ `nsemne c\ tu consideri Gioconda o stupiditate?
289
Ba deloc, dragul meu! (De[i n-o consider chiar at`t de formidabil\.) Nu m\ `n]elegi. Stupid\ e numai admira]ia cu care e privit\. E
obi[nuin]a de a vorbi cu venera]ie de ceea ce se cheam\ o capodoper\. Fierul de c\lcat (acesta, de altfel, va fi [i titlul revistei) `[i propune s\ ridiculizeze ploconelile astea, s\ discrediteze... ~nc\ un mijloc
mai bun e acela de a oferi spre admira]ia criticilor c`teva opere stupide
(Vasul nocturn, de pild\) ale unor autori complet lipsi]i de bun sim].
Passavant aprob\ toate astea?
~l amuz\ foarte mult.
V\d c-am f\cut bine c\ m-am retras.
S\ te retragi... Mai devreme sau mai t`rziu, b\tr`ne, c\ vrei sau
nu, tot la asta ajungi. Aceast\ `n]eleapt\ reflec]ie m\ `ndeamn\, `n
modul cel mai firesc, s\-mi iau r\mas-bun.
Mai stai o clip\, m\sc\riciule... Ce te determin\ s\ crezi c\
tat\l t\u doar face pe pastorul? De ce consideri c\ nu-i convins?
Domnul tat\l meu [i-a r`nduit via]a `n a[a fel `nc`t nu mai are
nici dreptul, nici mijloacele de a nu mai fi pastor. Da, e un convins
profesional. Un profesor de convingere. Insufl\ credin]a; e ra]iunea
lui de a fi; e rolul ce [i l-a asumat [i pe care trebuie s\-l joace p`n\
la cap\t. Dar dac\ ai vrea s\ afli ce se petrece `n ceea ce el nume[te
forul s\u interior? ~n]elegi foarte bine c\ ar fi o indiscre]ie s\-l
`ntrebi. {i cred c\ nici el `nsu[i nu s-a `ntrebat vreodat\. Face `n a[a
fel `nc`t s\ nu aib\ niciodat\ timp s\ se `ntrebe. {i-a impus singur o
gr\mad\ de obliga]ii, care [i-ar pierde orice semnifica]ie dac\ i-ar
sl\bi convingerea; astfel c\ aceast\ convingere este cerut\ [i `ntre]inut\ de ele. ~[i `nchipuie c\ crede, deoarece continu\ s\ se comporte de parc\ ar crede. Nu mai e liber s\ nu cread\. Dac\ i-ar sl\bi
credin]a, ar fi o catastrof\. O pr\bu[ire! {i g`nde[te-te c\ a[a,
dintr-o dat\, familia mea n-ar mai avea din ce s\ tr\iasc\. Asta-i o
chestie de care trebuie s\ se ]in\ seam\, b\tr`ne: credin]a lui babacu
e mijlocul nostru de subzisten]\. To]i tr\im de pe urma credin]ei lui
babacu. A[a c\ va trebui s\ recuno[ti c\ nu e prea delicat din partea
ta s\ m\ `ntrebi dac\ tata crede cu adev\rat.
Credeam c\ tr\i]i mai cu seam\ din veniturile pe care vi le
aduce pensionul.
Ai oarecum dreptate. Dar nici s\-mi fe[tele[ti efectele mele
lirice nu e deloc delicat.
A[adar, tu nu mai crezi `n nimic? `ntreb\ trist Olivier, c\ci `l
iubea pe Armand [i suferea din pricina grosol\niei lui.
290
9/3/04
12:55 AM
Page 290
ANDR GIDE
Iubes renovare dolorem...1 Ai uitat, se pare, dragul meu, c\

p\rin]ii voiau s\ m\ fac\ pastor. M-au preg\tit pentru asta, m-au
`ndopat cu precepte pioase, pentru a ob]ine o dilatare a credin]ei,
dac\ pot `ndr\zni s\ spun astfel... Acum `ns\ trebuie s\ recunoa[tem
c\ nu aveam voca]ie. Voca]ia mea era de a scrie Vasul nocturn.
S\rmanul meu prieten, dac-ai [ti c`t te pl`ng!
Ai avut totdeauna ceea ce se cheam\ o inim\ de aur... de care
nu mai vreau s\ abuzez.
~[i lu\ p\l\ria. Aproape ie[ise c`nd se `ntoarse brusc:
Nu m\ `ntrebi nimic despre Sarah?
Pentru c\ mi-ai spune acelea[i lucruri pe care le [tiu de la Bernard.
}i-a spus c\ a plecat de la pension?
Mi-a spus c\ sora ta, Rachel, l-a invitat s\ plece.
Armand era cu o m`n\ pe clan]\; cu bastonul `n cealalt\ m`n\, ]inea
u[a deschis\. Bastonul intr\ `ntr-o gaur\ din u[\ pe care o tot m\rea.
Po]i s\ explici asta cum vrei, spuse el, [i pe fa]a lui ap\ru o
expresie foarte grav\. S`nt convins c\ Rachel e singurul om de pe
lumea asta pe care `l iubesc [i `l respect. O respect pentru c\ e virtuoas\. {i mereu fac tot ce pot ca s\-i r\nesc virtutea. Ea nu b\nuia
nimic `n leg\tur\ cu Bernard [i cu Sarah. Eu i-am povestit totul... {i
c`nd te g`nde[ti c\ oculistul i-a recomandat s\ nu pl`ng\! E caraghios.
Ar trebui s\ cred c\ acum e[ti sincer?
Da, cred c\ asta-i tot ce e mai sincer `n mine: sc`rba, ura fa]\
de tot ce se cheam\ Virtute. Nu `ncerca s\ `n]elegi! Nu po]i s\-]i dai
seama ce-i `n stare s\ fac\ din noi educa]ia puritan\ din anii copil\riei. ~]i las\ `n inim\ un resentiment de care nu te mai vindeci niciodat\... dac\ judec\m dup\ mine, `ncheie el r`njind. Apropo, n-ai vrea
s\-mi spui ce naiba am aici?
~[i l\s\ p\l\ria `n cuier [i se apropie de fereastr\:
Uite aici: pe marginea buzei; `n interior.
Se aplec\ spre Olivier [i cu un deget `[i ridic\ buza.
Nu v\d nimic.
Ba da; acolo, `n col].
Olivier v\zu, l`ng\ comisur\, o pat\ alburie. ~ngrijorat oarecum:
E un aft, spuse el, pentru a-l lini[ti pe Armand.
Cel\lalt ridic\ din umeri:
1 ~mi porunce[ti s\ retr\iesc durerea (lat.).
291
Cum po]i s\ vorbe[ti asemenea prostii, tu, un om serios. ~n

primul r`nd, nu se spune aft, ci aft\, e de genul feminin; `n al doilea
r`nd, afta e moale [i trece repede. Asta pe care-o am eu e dur\ [i
cre[te de la o s\pt\m`n\ la alta. {i `mi las\ un gust r\u `n gur\.
O ai de mult\ vreme?
Am b\gat de seam\ cam acum o lun\ [i ceva. Dar cum se
spune `n capodopere: R\ul meu vine mult mai de departe...
Ei, b\tr`ne, dac\ te `ngrijoreaz\ ar trebui s\ te consul]i.
Crezi c-am a[teptat s\ m\ sf\tuie[ti tu?
{i ce-a zis medicul?
N-am a[teptat s\ m\ sf\tuie[ti tu, ca s\-mi spun c\ ar trebui s\
m\ consult. {i totu[i, n-am fost la nici o consulta]ie deoarece, dac\
e ceea ce cred eu, prefer s\ nu [tiu.
Asta-i o t`mpenie.
Nu-i a[a c\-i o prostie? {i at`t de omeneasc\, dragul meu, at`t
de omeneasc\...
E o t`mpenie s\ nu te `ngrije[ti.
{i s\-]i po]i spune, dup\ ce ai `nceput s\ te tratezi: E prea t`rziu!
E ceea ce Cob-Lafleur exprim\ foarte bine `ntr-un poem pe care-l vei
putea citi:
Trebuie s\ recunoa[tem eviden]a;
C\ci, pe lumea asta, dansul
Precede adesea melodia.
Po]i face literatur\ din orice.

Tu ai spus: din orice. Dar, b\tr`ne, acum nu mai e chiar at`t de u[or.
Haide, la revedere... Ah! voiam s\-]i mai spun ceva: am primit ve[ti de
la Alexandre... Ei cum, doar [tii de cine-i vorba: e fratele meu mai mare,
care a roit-o `n Africa, unde de la `nceput s-a b\gat `n ni[te afaceri ur`te
[i s-a pus s\ pape to]i banii pe care-i trimitea Rachel. Acum zice c\ s-a
stabilit undeva pe malul fluviului Casamance. {i-mi scrie c\ nego]ul
lui prosper\ [i c\ `n cur`nd va putea restitui to]i banii.
Ce fel de nego]?
Dar de unde s\ [tiu? Cu filde[, cauciuc, poate cu negri... cu tot
soiul de fleacuri... ~mi scrie s\ m\ duc acolo, la el.
{i-o s\ te duci?
M-a[ duce chiar mìne, dac\ n-a[ avea slujba mea. Alexandre
e un tip de idiot, de aceea[i teap\ cu mine. Cred c\ m-a[ `n]elege
foarte bine cu el... Hai, nu vrei s\ cite[ti? Am scrisoarea lui la mine.
292
9/3/04
12:55 AM
Page 292
ANDR GIDE
Scoase din buzunar un plic, din plic mai multe foi de h`rtie; alese
una pe care i-o `ntinse lui Olivier.
Nu-i nevoie s\ cite[ti tot. ~ncepe de aici!
Olivier citi:
Tr\iesc de vreo dou\ s\pt\m`ni `n tov\r\[ia unui individ foarte
ciudat pe care l-am oplo[it `n coliba mea. Cred c-a stat cam mult cu
]easta la soare. Luasem la `nceput drept delir ceea ce, de fapt, e nebunie `n toat\ legea. B\iatul \sta straniu e un tip de vreo treizeci de
ani, `nalt [i robust, destul de frumos [i indiscutabil de familie bun\,
cum se zice, judec`nd dup\ comportare, dup\ felul lui de a vorbi [i
dup\ mìnile prea fine ca s\ fi f\cut vreodat\ o munc\ mai grea se
crede posedat de diavol sau, mai degrab\, se crede diavolul `n persoan\, dup\ c`te am `n]eles din spusele lui. Trebuie s\ fi avut vreo
p\]anie, c\ci `n vis sau c`nd e pe jum\tate adormit, cum i se `nt`mpl\
foarte des s\ fie ([i atunci discut\ cu el `nsu[i de parc\ eu nici n-a[ fi
de fa]\), vorbe[te mereu de mìni t\iate. {i cum `n asemenea momente e foarte agitat [i holbeaz\ ni[te ochi de te-apuc\ spaima, am
grij\ s\ ascund de el orice arm\. ~n restul timpului e un b\iat cumsecade, un tovar\[ pl\cut fapt ce-l apreciez foarte mult, `]i dai seama,
dup\ at`tea luni de singur\tate [i care m\ ajut\ la treab\. Nu-mi
vorbe[te niciodat\ de via]a lui din trecut, a[a c\ nu reu[esc s\ descop\r
cine-ar putea fi. Se intereseaz\ `n mod special de insecte [i de plante
[i, din anumite cuvinte pe care le roste[te, se poate deduce c\ e foarte
instruit. Se pare c\-i place s\ stea cu mine [i nu vorbe[te niciodat\ de
plecare; s`nt hot\r`t s\-l las s\ r\m`n\ aici c`t o vrea. Tocmai `mi doream un ajutor; dac\ stau bine s\ m\ g`ndesc, a picat la ]anc.
Era `nso]it de un negru hidos, care urcase cu el `n susul fluviului
Casamance; cu \la am stat eu pu]in de vorb\ [i mi-a povestit de o
femeie care era `mpreun\ cu el [i, dac\ am `n]eles bine, parc\ s-ar fi
`necat `n fluviu `ntr-o bun\ zi, c`nd barca lor s-a dat la fund. N-a[
fi mirat s\ aflu c\ tovar\[ul meu a ajutat-o s\ se `nece. Prin locurile
astea, c`nd vrei s\ te descotorose[ti de cineva, ai o gr\mad\ de mijloace la-ndem`n\ [i nim\nui nu-i pas\ de nimic. Dac\ o s\ aflu mai
multe despre el, o s\-]i scriu sau o s\-]i povestesc prin viu grai,
dac\ te hot\r\[ti s\ vii la mine. Da, [tiu... e vorba de serviciul t\u...
At`ta pagub\! O s\ a[tept. C\ci bag\-]i `n cap c\, dac\ vrei s\ m\
vezi, trebuie s\ te hot\r\[ti s\ vii. ~n ce m\ prive[te, simt din ce `n
ce mai pu]in dorin]a de a m\ `ntoarce. Duc aici o via]\ care `mi place
[i mi se potrive[te ca un costum f\cut pe m\sur\. Nego]ul meu prosper\, iar gulerul scrobit al civiliza]iei mi-ar p\rea un la] de g`t, pe care
nu l-a[ mai putea niciodat\ suporta.
293
Ai al\turi un mandat cu care vei face ce vei vrea. Precedentul

era pentru Rachel. |sta p\streaz\-l pentru tine...
Restul nu mai e interesant, spuse Armand.

Olivier ì restitui scrisoarea, f\r\ s\ spun\ nimic. Nici prin minte
nu i-a trecut c\ asasinul de care era vorba acolo ar fi fost fratele s\u.
De la Vincent nu mai primiser\ nici o veste; p\rin]ii lui `l credeau `n
America. La drept vorbind, lui Olivier nu-i prea p\sa de el.
XVII
Boris nu afl\ de moartea Bronjei dec`t dup\ o lun\, cu prilejul vizitei
pe care doamna Sophroniska i-o f\cu la pension. Dup\ trista scrisoare
a prietenei sale, nu mai primise nici o veste de la ea. O v\zu pe doamna Sophroniska intr`nd `n salonul `n care doamna Vedel st\tea de obicei
`n timpul recrea]iei; [i cum purta haine de doliu, `n]elese totul, `nainte
ca ea s\ fi rostit o vorb\. Erau singuri `n `nc\pere. Sophroniska `l lu\ pe
Boris `n bra]e [i pl`nser\ `mpreun\. Ea nu mai era `n stare dec`t s\
repete: Bietul meu copil... Bietul meu copil... ca [i cum cel care ar fi trebuit s\ fie depl`ns era mai cu seam\ Boris [i de parc\ [i-ar fi uitat durerea ei de mam\ `n fa]a nespusei dureri a copilului.
Sosi [i doamna Vedel, care fusese anun]at\, iar Boris, de[i
hohotea de pl`ns, se retrase mai la o parte, pentru a le l\sa pe cele
dou\ doamne s\ stea de vorb\. Ar fi vrut s\ nu se discute de Bronja.
Doamna Vedel, care n-o cunoscuse, vorbea despre ea ca de un copil
obi[nuit. ~ntreb\rile pe care le punea i se p\reau lui Boris nedelicate,
din pricina banalit\]ii lor. Ar fi vrut ca Sophroniska s\ nu-i r\spund\
[i suferea v\z`nd-o c\ `[i arat\ pe fa]\ durerea. ~[i ]inea propria durere `n sine [i o ascundea ca pe o comoar\.
Desigur c\ la el se g`ndea Bronja c`nd a `ntrebat, cu c`teva zile
`nainte de a muri:
Mam\, a[ vrea foarte mult s\ [tiu... Spune: de fapt, ce-i aceea o idil\?
Boris ar fi vrut s\ cunoasc\ numai el aceste cuvinte, care-i
sf`[iau inima.
Doamna Vedel le oferi ceai. Era o cea[c\ [i pentru Boris, pe care
el o b\u `n fug\ pentru c\ se termina recrea]ia; apoi `[i lu\ r\mas-bun
294
9/3/04
12:55 AM
Page 294
ANDR GIDE
de la Sophroniska, care a doua zi se `ntorcea `n Polonia, chemat\

fiind de treburile ei.
Lumea `ntreag\ i se p\rea de[art\. Mama sa era prea departe de
el, mereu absent\; bunicul s\u era prea b\tr`n; nici m\car Bernard
nu mai era acolo, [i l`ng\ el se sim]ea `n siguran]\... Un suflet duios
ca al lui are nevoie de cineva c\ruia s\-i dea ca ofrand\ noble]ea [i
puritatea sa. Nu era suficient de orgolios ca s\ se complac\ `n
situa]ia lui. O iubise pe Bronja mult prea mult, ca s\ mai poat\ spera
c\ va reg\si vreodat\ acea ra]iune de a iubi pe care o pierduse o dat\
cu ea. De acum `nainte cum s\ mai cread\, f\r\ ea, `n `ngerii pe care
dorise s\-i vad\? Chiar [i cerul lui `ncepea s\ devin\ pustiu.
Boris intr\ `n sala de studiu, de parc\ ar fi fost aruncat `n infern.
Indiscutabil c\ [i-ar fi putut g\si un prieten `n Gontran de Passavant;
era un b\iat bun [i am`ndoi aveau aceea[i v`rst\; dar nimic nu-l poate
distrage pe Gontran de la munca lui. Philippe Adamanti nu e nici el
r\u; ar fi dorit mult s\ fie prieten cu Boris; numai c\ se las\ `ntr-o asemenea m\sur\ dominat de Ghridanisol, `nc`t nici nu mai `ndr\zne[te
s\ aib\ un singur sentiment personal; se ]ine ca o umbr\ dup\ Ghridanisol; iar Ghridanisol nu-l poate suferi pe Boris. Vocea lui muzical\, gra]ia, aerul lui de feti]\, toate `l irit\, `l scot din s\rite. De parc\
la vederea lui simte aversiunea instinctiv\ care, `ntr-o turm\, `l face pe
cel puternic s\ se n\pusteasc\ asupra celui slab. Poate c\ [i-a b\gat `n
cap ceea ce l-a `nv\]at v\rul s\u [i ura ì este oarecum teoretic\,
fiindc\ `n ochii lui ea `mbrac\ forma reprob\rii. G\se[te tot felul de
motive, ca s\ fie `nc`ntat c\ ur\[te. {i-a dat foarte bine seama c`t de
sensibil e Boris la dispre]ul pe care i-l arat\ f\]i[; [i asta `l amuz\ [i se
preface c\ pune ceva la cale cu Georges [i Phiphi, numai ca s\ vad\
cum `n privirile lui Boris apare un fel de `ntrebare `ngrijorat\.
Ia te uit\ c\ totu[i e curios, spune atunci Georges. S\-i spunem
[i lui?
Degeaba. Tot n-ar `n]elege.
N-ar `n]elege. N-ar `ndr\zni. N-ar [ti. Mereu i se arunc\ `n
obraz aceste formule. Sufer\ groaznic pentru c\ e exclus. E adev\rat
c\ nu `n]elege prea bine porecla umilitoare ce i s-a dat: N-are; sau
se revolt\ c`nd o `n]elege. C`t n-ar da el s\ poat\ dovedi c\ nu e la[,
a[a cum `l cred ei.
Nu-l pot suferi pe Boris, ì spune Ghridanisol lui Strouvilhou.
De ce mi-ai cerut s\-l las `n pace? Nici m\car nu vrea s\ fie l\sat `n
295
pace. Tot timpul e cu ochii pe mine... Mai zilele trecute ne-a f\cut
s\ r`dem `n hohote fiindc\ zicea c\ o femeie cu p\r e o femeie cu
barb\1. Georges [i-a b\tut joc de el. {i c`nd [i-a dat seama Boris c\
s-a `n[elat, am crezut c-o s\-nceap\ s\ dea ap\ la [oareci.
Apoi Ghridanisol ì puse v\rului s\u o gr\mad\ de `ntreb\ri; iar
acesta, `n cele din urm\, ì `nm`n\ talismanul lui Boris [i-i spuse
cum te po]i servi de el.
La c`teva zile dup\ aceea, c`nd Boris intr\ `n sala de studiu, g\si pe
pupitrul s\u h`rtia aceea de care abia `[i mai aducea aminte. O `ndep\rtase din memoria sa, `mpreun\ cu tot ceea ce implica acea magie din
fraged\ copil\rie, [i de care acum se ru[ina. La `nceput, nici nu-l recunoscu, fiindc\ Ghridanisol avusese grij\ s\ `ncadreze formula magic\:
GAZ... TELEFON... O SUT| DE MII DE RUBLE
cu o bordur\ lat\, ro[ie [i neagr\, ornamentat\ cu dr\cu[ori obsceni,
destul de bine desena]i, pe legea mea! Toate acestea d\deau h`rtiei
un aspect fantastic, infernal, g`ndea Ghridanisol, care socotea c\
`n felul acesta va reu[i s\-l r\scoleasc\ pe Boris.
Poate c\ nu era vorba dec`t de o joac\, dar joaca a reu[it dincolo
de orice a[tept\ri. Boris se f\cu ro[u ca focul, nu spuse nimic, privi `n
dreapta [i-n st`nga, [i nu-l v\zu pe Ghridanisol, care-l spiona ascuns
dup\ u[\. Boris nu putea b\nui c\ e p`ndit [i nici nu putea `n]elege nici
cum de talismanul se g\sea acolo; p\rea picat din cer, sau, mai degrab\, ivit din infern. Desigur, Boris era la v`rsta c`nd treci cu mult\ nep\sare peste astfel de glume [col\re[ti. Talismanul r\scolea `ns\ un
trecut tulbure. Boris `l lu\ [i-l v`r` `n buzunar. Fu obsedat toat\ ziua de
practicile sale magice. Lupt\ p`n\ seara `mpotriva unor imbolduri
tenebroase, apoi, cum `n aceast\ lupt\ nu mai avea nici un sprijin, de
`ndat\ ce intr\ `n camera lui, se pr\bu[i `nfr`nt.
I se p\rea c\ se pierde, c\ se cufund\ undeva foarte departe de
cer; dar ì f\cea pl\cere c\ se pierde [i g\sea voluptatea tocmai `n
pierzania sa.
Cu toate acestea, `n ciuda disper\rii [i a singur\t\]ii lui, mai p\stra
`n el at`tea resurse de afec]iune [i sim]ea o durere at`t de vie, pricinuit\ de dispre]ul pe care i-l ar\tau colegii, `nc`t ar fi riscat s\ fac\ orice
lucru primejdios sau absurd, pentru un dram de considera]ie.
Prilejul se ivi foarte cur`nd.
1Joc de cuvinte intraductibil: poil (fr.) = cu p\r; (`n argou) `n pielea goal\.
296
9/3/04
12:55 AM
Page 296
ANDR GIDE
Dup\ ce au fost obliga]i s\ renun]e la traficul de monede false,

Ghridanisol, Georges [i Phiphi n-au stat mult\ vreme f\r\ treab\. Ciudatele lor jocuri din primele zile nu erau dec`t ni[te interludii. Imagina]ia lui Ghridanisol le oferi foarte repede ceva mult mai consistent.
Ini]ial, Confreria Oamenilor Puternici n-a avut alt rost dec`t
pl\cerea de a nu-l primi `n ea pe Boris. Ghridanisol `n]elese `ns\
cur`nd c\, dimpotriv\, ar fi o treab\ mult mai perfid\ dac\ l-ar primi;
`n felul acesta, l-ar putea determina s\-[i ia angajamente prin care,
ulterior, ar fi fost `mpins p`n\ la cine [tie ce fapt\ monstruoas\. De
atunci, aceast\ idee nu-i mai d\du pace; [i cum se `nt`mpl\ adesea
c`nd `]i bagi `n cap s\ faci ceva, Ghridanisol era mult mai pu]in preocupat de scopul propus dec`t de mijloacele care l-ar fi condus la
reu[it\; ceea ce pare s\ nu spun\ nimic, dar explic\ multe crime. De
fapt, Ghridanisol era un tip feroce; dar sim]ea nevoia ca m\car fa]\
de Phiphi s\-[i ascund\ ferocitatea. Phiphi nu era deloc crud; a
r\mas convins p`n\ `n ultima clip\ c\ nu era vorba dec`t de un joc.
Orice confrerie are nevoie de o deviz\. Ghridanisol, care [tia ce [tia,
propuse: Omul puternic nu ]ine la via]\. Deviza a fost adoptat\ [i
atribuit\ lui Cicero. Ca semn distinctiv, Georges propuse un tatuaj pe
bra]ul drept; dar Phiphi, c\ruia ì era team\ c-o s\-l doar\, spuse c\ numai
`n porturi se g\sesc speciali[ti `n tatuaje. ~n plus, Ghridanisol obiect\ c\
tatuajul las\ urme de ne[ters, care, poate mai t`rziu, ar deveni st`njenitoare. La urma urmelor, nici nu era nevoie de un semn distinctiv, cei
afilia]i la confrerie mul]umindu-se s\ rosteasc\ un angajament solemn.
C`nd fusese vorba de traficul de monede false, se pusese [i problema unei garan]ii, [i tocmai din aceast\ pricin\ Georges s-a f\lit cu
scrisorile tat\lui s\u; care `ns\ au fost date uit\rii. Din fericire, copiii
ace[tia nu s`nt prea consecven]i. P`n\ la urm\, nu hot\r`r\ mai nimic,
nici `n privin]a condi]iilor de admitere, nici `n ceea ce prive[te
calit\]ile obligatorii. La ce bun, de altminteri, deoarece era clar c\
to]i trei f\ceau parte din ea [i c\ Boris nu f\cea parte din ea. ~n
schimb, decretar\ c\ \l de-i t`r[\los e un tr\d\tor [i-i m\tr\[it definitiv din confrerie. Ghridanisol, care-[i b\gase `n cap s\-l aduc\ [i
pe Boris printre ei, insist\ `n mod deosebit asupra acestui punct.
Era limpede c\, f\r\ Boris, jocul n-avea haz [i confreria nu-[i
mai avea nici un rost. Pentru a-l duce cu z\h\relul pe Boris, Georges
era mai indicat dec`t Ghridanisol, care risca s\-i trezeasc\ ne`ncrederea. Cel de-al treilea, Phiphi, nu era destul de [mecher [i
prefera s\ nu se compromit\.
297
{i poate c\ `n aceast\ abominabil\ poveste, mai monstruoas\ dec`t

orice mi se pare comedia prieteniei pe care Georges a consim]it s-o joace. S-a pref\cut c\ l-a apucat o mare dragoste de Boris, a[a, dintr-odat\;
p`n\ atunci ai fi zis c\ nici nu-l v\zuse. {i acum `nclin s\ cred c\ s-a
l\sat prins de acest joc, c\ sentimentele pe care le simula `ncepeau
s\ devin\ sincere, [i poate chiar au devenit din clipa c`nd Boris i-a r\spuns
cu prietenia lui. Se apleca spre el cu o pref\cut\ tandre]e; a[a dup\
cum `l instruise Ghridanisol, ì tot d\dea cu vorba... {i de la primele
cuvinte, Boris, care t`njea dup\ un dram de stim\ [i dragoste, fu cucerit.
Atunci Ghridanisol `[i elabor\ planul, pe care-l aduse la cuno[tin]\ lui Phiphi [i lui Georges. Se punea problema s\ inventeze o
prob\ la care urma s\ se supun\ acel membru al confreriei care va
fi fost ales de soart\; [i pentru ca s\-l lini[teasc\ pe Phiphi, le d\du
de `n]eles c\ va aranja `n a[a fel lucrurile, `nc`t soarta s\-l aleag\ pe
Boris. Scopul probei era s\-i verifice curajul.
Ghridanisol `ns\ n-a l\sat s\ se `ntrevad\ despre ce prob\ va fi
vorba. B\nuia c\ Phiphi se va opune.
Oh! asta nu; `n chestii d-astea eu nu m\ bag, declar\ el `ntr-adev\r
c`nd, ceva mai t`rziu, Gheridanisol le d\du de `n]eles c\ acum [i-ar
putea g\si o bun\ `ntrebuin]are pistolul lui Mo[-Mo[ulic\.
Prost mai e[ti, b\! Nu-n]elegi c\-i numai de sanchi, ripost\
Georges, care se l\sase repede convins.
{i la urma urmei, spuse Ghri, dac\ vrei s\ faci pe idiotu, n-ai
dec`t s\ spui. Nu-i nevoie de tine.
Ghridanisol [tia c\ un astfel de argument `l d\dea totdeauna
gata pe Phiphi; [i cum avea preg\tit\ foaia cu angajamentul pe care
to]i membrii confreriei trebuiau s\-[i `nscrie numele:
Numai c\ trebuie s\ spui imediat, zise; fiindc\ dup\ ce vei fi
semnat, va fi prea t`rziu.
Ei haide! Nu te sup\ra, spuse Phiphi. D\-mi foaia! {i semn\.
Eu, b\ie]a[ule, a[ vrea cu drag\ inim\, spunea Georges
]in`ndu-l dr\g\stos pe Boris cu bra]ul pe dup\ g`t; Ghridanisol `ns\
nici nu vrea s\ aud\ de tine.
Dar de ce?
Fiindc\ n-are `ncredere `n tine. Spune c\ e[ti slab de `nger.
Ce [tie el despre mine?
C\ dai bir cu fugi]ii de la prima `ncercare.
O s\ vede]i c\ nu!
Ce, chiar ai curajul s\ tragi la sor]i?
Z\u c\ da.
298
9/3/04
12:55 AM
Page 298
ANDR GIDE
Dar [tii la ce te angajezi prin asta?

Boris nu [tia, dar voia s\ [tie. Atunci cel\lalt ì explic\. Omul
puternic nu ]ine la via]\. Asta r\m`nea de dovedit.
Boris sim]i c\ `l apuc\ ame]eala; dar se st\p`ni [i nu-[i ar\t\ tulburarea:
{i e adev\rat c\ voi a]i semnat?
Uit\-te! {i Georges ì ar\t\ foaia pe care Boris citi cele trei nume.
{i `ntr-adev\r... `ncepu el cu team\.
{i `ntr-adev\r ce?... `l `ntrerupse Georges at`t de brutal, `nc`t
Boris nu mai `ndr\zni s\ continue. Georges `n]elesese foarte bine
ce voia el s\ `ntrebe: dac\ `ntr-adev\r s-au angajat [i ceilal]i, [i dac\
puteai fi sigur c\ nici ei nu dau bir cu fugi]ii.
Nu, nimic, spuse el; dar din clipa aceea `ncepu s\ se `ndoiasc\ de
ceilal]i; `ncepu s\-i b\nuiasc\ pe ceilal]i c\ se vor eschiva [i nu vor juca
cinstit. At`ta pagub\, g`ndi el `n aceea[i clip\; ce m\ intereseaz\ pe
mine dac\ dau bir cu fugi]ii; o s\ le ar\t c\ am mai mult curaj dec`t ei.
Apoi, privindu-l pe Georges drept `n ochi:
Spune-i lui Ghri c\ poate conta pe mine.
A[adar, semnezi?
Eh! nici nu era necesar: aveau cuv`ntul meu. Spuse cu simplitate:
Dac\ vrei tu. {i dedesubtul semn\turilor celor trei Oameni
Puternici, pe foaia blestemat\, `[i semn\ numele, caligrafiindu-l
s`rguincios cu scrisul lui mare.
Triumf\tor, Georges le ar\t\ foaia celorlal]i doi. Erau cu to]ii de
acord c\ Boris se ar\tase foarte hot\r`t. ~ncepur\ s\ se sf\tuiasc\.
Bine`n]eles! Pistolul nu va fi `nc\rcat! De altminteri, nici nu aveau
cartu[e. Lui Phiphi ì era team\ de altceva: a auzit el c\, uneori, o emo]ie
prea puternic\ poate pricinui moartea. Tat\l s\u, spunea el, a povestit despre un simulacru de execu]ie care... dar Georges `l trimise la plimbare:
Taic\-tu-i din sud.
Nu, Ghridanisol nu va `nc\rca pistolul. Nu mai era nevoie. Cartu[ul
pe care La Prouse `l introdusese `n ]eav\, La Prouse nu l-a scos.
Ghridanisol constatase acest lucru, dar nu le-a spus nimic celorlal]i.
Numele au fost puse `ntr-o p\l\rie; patru bile]ele identice, `mp\turite toate la fel. Gheridanisol, care trebuia s\ trag\, avusese
grij\ s\ scrie a doua oar\ numele lui Boris, pe un al cincilea bilet, pe
care-l ]inea `n m`n\; [i, ca din `nt`mplare, tocmai acela ie[i. Boris
b\nui c\ se tri[eaz\; dar t\cu. La ce bun s\ protesteze? {tia c\ e pierdut. N-ar fi mi[cat nici m\car un deget ca s\ se apere; [i chiar dac\
soarta l-ar fi desemnat pe altul, Boris era at`t de disperat, `nc`t s-ar
fi oferit el singur s\-l `nlocuiasc\.
299
Ce s\-i faci, b\tr`ne, n-ai baft\, se crezu dator s\ spun\ Georges.

Vocea lui suna `ns\ at`t de fals, `nc`t Boris `l privi cu triste]e:
Asta-i clar, spuse el.
Dup\ care hot\r`r\ s\ fac\ o repeti]ie. Dar cum exista riscul s\ fie
surprin[i, c\zur\ de acord c\, deocamdat\, nu se vor sluji de pistol.
Abia `n ultimul moment, c`nd se vor juca de-adev\ratelea va fi
scos din cutie. Pentru c\ nimic nu trebuia s\ i[te b\nuieli.
Se mul]umir\ deci, `n ziua aceea, s\ stabileasc\ ora [i locul, care fu
`nsemnat cu un cerc de cret\ pe podea. Era `n intr`ndul format, `n sala
de medita]ii, la dreapta catedrei, de o u[\ blocat\ care pe vremuri d\dea
`n holul de la intrare. ~n privin]a orei, stabilir\ c\ va fi ora de medita]ii.
Totul se va petrece sub ochii celorlal]i elevi; ca s\ le rup\ gura.
Repeti]ia avu loc `n timp ce sala era goal\, cei trei conspiratori fiind
singurii martori. La drept vorbind `ns\, aceast\ repeti]ie nu `nsemna
mare lucru. At`t c\ s-a putut constata c\, de la locul pe care-l ocupa
Boris [i p`n\ la cel desemnat cu cret\, erau exact doisprezece pa[i.
Dac\ `ntr-adev\r n-ai trac, n-o s\ faci un pas `n plus, spuse Georges.
N-o s\ am trac, r\spunse Boris, pe care `ndoielile acestea persistente `l jigneau. Fermitatea b\iatului `ncepu s\-i impresioneze pe
ceilal]i trei. Phiphi socotea c\ ar fi fost cazul s\ opreasc\ toat\ afacerea aici. Dar Ghridanisol hot\r` s\ mearg\ cu gluma p`n\ la cap\t.
E-n ordine! Pe mìne, spuse el z`mbind bizar, numai cu col]ul
buzelor.
Ce-ar fi dac\ l-am `mbr\]i[a! strig\ Phiphi cuprins de entuziasm. Se g`ndea la acolada ne`nfrica]ilor cavaleri; [i pe nea[teptate `l
str`nse pe Boris `n bra]e. Iar Boris cu greu `[i st\p`ni lacrimile c`nd
Phiphi `l s\rut\ zgomotos, copil\re[te, pe fiecare obraz. Nici Georges,
nici Ghri nu-l imitar\ pe Phiphi; atitudinea acestuia din urm\ lui
Georges i se p\rea c\ nu e demn\. Iar lui Ghri pu]in ì p\sa.
XVIII
A doua zi dup\-amiaza, c`nd sun\ clopo]elul, elevii din pension
s-au str`ns `n s\lile de studiu.
Boris, Ghridanisol, Georges [i Philippe se a[ezaser\ `n aceea[i
banc\. Ghridanisol `[i scoase ceasul [i-l puse `ntre el [i Boris. Era
cinci [i treizeci [i cinci. Preg\tirea lec]iilor `ncepuse la cinci [i avea
300
9/3/04
12:55 AM
Page 300
ANDR GIDE
s\ ]in\ p`n\ la [ase. Se `n]eleseser\ ca Boris s\ termine la [ase f\r\

cinci, adic\ exact `nainte de plecarea elevilor din sal\; era mai bine
a[a, pentru c\ imediat dup\ aceea puteau s-o [tearg\ mai repede. {i
Ghridanisol ì spuse lui Boris, `n [oapt\, [i f\r\ s\-l priveasc\,
socotind c\ `n acest fel cuvintele lui au un caracter mai fatal:
B\tr`ne, nu mai ai dec`t un sfert de or\.
Boris `[i aminti de un roman, citit mai de mult, unde era vorba de
ni[te bandi]i care, fiind pe cale s\ ucid\ o femeie, o `ndemnau s\-[i fac\
rug\ciunea, ca s-o conving\ de faptul c\ trebuie s\ se preg\teasc\ de
moarte. Precum un str\in care, fiind la frontier\ pentru a pleca din ]ar\,
`[i preg\te[te actele, Boris c\uta `n inim\ sau `n minte o rug\ciune, [i
nu g\sea nimic; dar era at`t de obosit [i, `n acela[i timp, at`t de `ncordat, `nc`t nu-[i f\cu griji prea mari din aceast\ pricin\. Se str\duia
s\-[i adune g`ndurile, dar nu se putea g`ndi la nimic. Pistolul at`rna `n
buzunar [i nu era nevoie s\-l pip\ie cu m`na ca s\-l simt\.
~nc\ zece minute.
Georges, la st`nga lui Ghridanisol, urm\rea scena cu coada ochiului, dar se pref\cea c\ nu vede nimic. Muncea de zor. Niciodat\ sala de
medita]ii nu fusese at`t de lini[tit\. La Prouse nu-i mai recuno[tea pe
muco[ii care-i f\ceau zile fripte, [i pentru prima dat\ se sim]ea [i el mai
u[urat. Phiphi `ns\ nu-[i g\sea lini[tea; Ghridanisol `l `nsp\im`nta [i
nu era foarte sigur c\ jocul nu se va termina r\u; n-avea deloc inima
`mp\cat\ [i, din c`nd `n c`nd, ofta ad`nc. ~n cele din urm\, nu mai
rezist\, rupse o jum\tate de foaie din caietul de istorie din fa]a lui c\ci
se preg\tea pentru examen; dar literele i se `nv\lm\[eau prin fa]a ochilor, a[a cum faptele [i datele i se `nv\lm\[eau `n cap partea de jos a
foii, [i scrise `n mare grab\: E[ti m\car sigur c\ pistolul nu e `nc\rcat? apoi ì d\du biletul lui Georges care i-l strecur\ lui Ghri. Acesta
`ns\, dup\ ce-l citi, ridic\ din umeri f\r\ s\-l `nvredniceasc\ pe Phiphi
nici m\car cu o privire, apoi f\cu din h`rtie un ghemotoc pe care `l
trimise cu un bob`rnac exact `n locul `nsemnat cu cret\. Dup\ care,
bucuros c\ a ochit at`t de bine, z`mbi. Acest z`mbet, la `nceput nesilit,
persist\ p`n\ la sf`r[itul scenei; de parc\ s-ar fi `ntip\rit pe tr\s\turile lui.
~nc\ cinci minute.
De data asta vorbi aproape cu voce tare. Chiar [i Phiphi `l auzi.
O spaim\ insuportabil\ puse st\p`nire pe el [i, cu toate c\ ora de
medita]ii era pe sf`r[ite, simul`nd o urgent\ nevoie de a ie[i, sau poate
pentru c\ `ntr-adev\r avea crampe, ridic\ m`na [i pocni din degete,
cum fac de obicei elevii c`nd vor s\ cear\ permisiunea pedagogului;
301
apoi, f\r\ s\ mai a[tepte r\spunsul lui La Prouse, ie[i valv`rtej din
banc\. Pentru a ajunge la u[\, trebuia s\ treac\ prin fa]a catedrei;
aproape alerga, dar cl\tin`ndu-se.
Aproape imediat dup\ plecarea lui Philippe, se ridic\ [i Boris.
Micu]ul Passavant, care lucra s`rguincios `n spatele lui, `[i `n\l]\
privirea spre el. Mai t`rziu, avea s\-i povesteasc\ lui Sraphine c\
Boris era `ngrozitor de palid; dar a[a se spune totdeauna `n astfel
de cazuri. De altfel, aproape imediat nu-i mai d\du nici o aten]ie [i
se cufund\ `n lucru. Fapt pe care [i l-a repro[at mai pe urm\. Dac\
[i-ar fi putut da seama ce se petrece, l-ar fi `mpiedicat, f\r\ `ndoial\,
spunea el mai t`rziu, pl`ng`nd. Dar nu b\nuia nimic.
Boris `naint\ deci p`n\ la locul `nsemnat. Mergea `ncet, p\[ind
ca un automat, cu privirea fix\; mai degrab\, ca un somnambul.
Apucase pistolul cu m`na dreapt\, dar `l ]inea ascuns `n buzunar;
nu-l scoase dec`t `n ultima clip\.
Locul fatal era, dup\ cum am mai spus, `n dreptul unei u[i blocate care, la dreapta catedrei, forma un intr`nd, astfel c\ pedagogul,
de la catedr\, nu-l putea vedea dec`t aplec`ndu-se.
La Prouse se aplec\. {i la `nceput nu `n]elese ce face nepotu-s\u,
cu toate c\ ciudata solemnitate a gesturilor lui era de natur\ s\-l
`ngrijoreze. Cu o voce c`t mai puternic\ [i pe care se str\duia s-o
fac\ autoritar\, `ncepu:
Domnule Boris, te rog s\ te duci imediat la locul...
Imediat `ns\ recunoscu pistolul; Boris tocmai [i-l ridica spre
t`mpl\. La Prouse `n]elese [i sim]i cum `l cuprinde un val de frig,
de parc\ s`ngele i-ar fi `nghe]at `n vine. Voi s\ se ridice, s\ alerge la
Boris, s\-l opreasc\, s\ ]ipe... Un fel de horc\it ì ie[i din gur\;
r\mase `ncremenit, paralizat, tremur`nd din tot corpul.
Boris ap\sase pe tr\gaci. Nu se pr\bu[i imediat. O clip\ r\mase
`n picioare, ag\]at parc\ `n intr`ndul u[ii; apoi, capul, c\zut pe um\r,
`l trase `n jos [i se n\rui.
~n timpul anchetei pe care poli]ia o f\cu pu]in mai t`rziu, to]i se
mirau c\ nu g\sesc pistolul l`ng\ Boris vreau s\ spun: `n apropierea locului unde acesta c\zuse, c\ci aproape imediat dup\ aceea
cadavrul copilului fusese depus pe un pat. ~n z\p\ceala din primele
momente [i `n timp ce Ghridanisol continua s\ stea la locul lui,
Georges, s\rind peste banc\, reu[ise s\ ascund\ arma f\r\ s\ fie observat de cineva; la `nceput, `mpinsese pistolul mai `n spate, cu piciorul,
302
9/3/04
12:55 AM
Page 302
ANDR GIDE
pe c`nd ceilal]i erau apleca]i peste Boris, dup\ aceea `l luase repede [i
`l ascunsese sub vest\, apoi i-l strecurase pe furi[ lui Ghridanisol.
Aten]ia tuturor era `ndreptat\ spre un singur punct, [i nimeni nu-l
remarcase nici pe Ghridanisol, care reu[i s\ alerge neobservat p`n\
`n camera lui La Prouse [i s\ pun\ arma la locul de unde fusese luat\.
Mai t`rziu, dup\ ce s-a f\cut o perchezi]ie [i poli]ia a g\sit pistolul la
locul lui, `n cutie, s-ar fi putut crede c\ Boris nu s-a slujit de aceast\
arm\, dac\ Gheridanisol s-ar fi g`ndit s\ scoat\ cartu[ul din ]eav\. Dar
era limpede c\ [i-a cam pierdut capul. A avut o sl\biciune trec\toare,
pe care mai pe urm\ [i-a repro[at-o, vai! mai mult dec`t s-a c\it de
crima lui. {i totu[i, tocmai aceast\ sl\biciune l-a salvat. C\ci, atunci
c`nd a cobor`t ca s\ se amestece printre ceilal]i, la vederea cadavrului
lui Boris, pe care tocmai `l transportau, `ncepu s\ tremure din tot corpul, f\cu un fel de criz\ de nervi, `n care doamna Vedel [i Rachel, care
alergaser\ la fa]a locului, erau convinse c\ v\d semnele unei excesive
emo]ii. Lumea prefer\ s\ presupun\ orice, mai degrab\ dec`t s\ cread\
c\ un om at`t de t`n\r poate fi monstruos; [i c`nd Ghridanisol se jur\
c\ e nevinovat, a fost crezut. Bile]elul trimis de Phiphi prin Georges, [i
pe care el `l trimisese la plimbare cu un bob`rnac, g\sit mai t`rziu sub
o banc\, acest bile]el mototolit i-a fost, de asemenea, de folos. Desigur,
era vinovat, ca [i Georges [i Phiphi, pentru c\ s-a dedat la un joc crud;
dar nici nu s-ar fi g`ndit la un astfel de joc, sus]inea el, dac\ ar fi [tiut
c\ arma e `nc\rcat\. Georges era singurul care era convins c\ Ghridanisol e unicul r\spunz\tor de cele `nt`mplate.
Georges nu era at`t de corupt, `nc`t admira]ia lui fa]\ de Ghridanisol s\ nu poat\ fi `nlocuit\ cu o nespus\ sc`rb\. C`nd s-a `ntors
acas\, s-a aruncat `n bra]ele mamei sale; [i Pauline fu cuprins\ de o
recuno[tin]\ `nfl\c\rat\ fa]\ de Dumnezeu Care, prin aceast\ `ngrozitoare dram\, ì `ndemnase fiul s\ se `ntoarc\ la ea.
Jurnalul lui douard

F\r\ s\ pretind c\ explic ceva, n-a[ vrea s\ prezint nici un fapt
insuficient motivat. De aceea n-o s\ folosesc `n Falsificatorii de bani
sinuciderea micu]ului Boris; mi-e mult prea greu s\ o `n]eleg. {i de
altfel, nu-mi plac faptele diverse. Au `n ele ceva peremptoriu,
incontestabil, brutal, ceva excesiv de real... Accept realitatea c`nd
303
vine `n sprijinul ideilor mele, ca o dovad\; nu `ns\ [i c`nd le precede.

~mi displace s\ fiu luat prin surprindere. Sinuciderea lui Boris `mi
apare ca o indecen]\, fiindc\ nu m\ a[teptam la acest deznod\m`nt.
~n orice sinucidere se presupune [i un dram de la[itate, de[i
La Prouse nu e de acord [i consider\, f\r\ `ndoial\, c\ nepotu-s\u a
fost mai curajos dec`t el. Copilul ar fi fost de neiertat dac\ ar fi putut
s\ prevad\ dezastrul care, datorit\ `ngrozitorului s\u gest, avea s\ se
abat\ asupra familiei Vedel. Azas a fost obligat s\-[i `nchid\ pensionul, temporar, zicea el; dar Rachel se temea c\ vor da faliment.
Patru familii [i-au retras copiii. N-am reu[it s-o conving pe Pauline
s\ nu-l ]in\ pe Georges acas\, `n preajma ei; cu at`t mai mult cu c`t
b\iatul, foarte impresionat de moartea colegului s\u, p\rea c\ `ncepe
s\ se `ndrepte. Doliul acesta are foarte multe repercusiuni. Chiar [i
Olivier se arat\ mi[cat de cele `nt`mplate. Armand, `n ciuda cinismului s\u de parad\, `ngrijorat de soarta alor s\i, care risc\ s\ ajung\
`n cea mai neagr\ mizerie, s-a oferit s\-[i consacre pensionului tot
timpul ce i-l las\ liber Passavant; c\ci este evident c\ b\tr`nul La Prouse nu mai e `n stare s\-[i `ndeplineasc\ atribu]iile.
Mi-era team\ s\ dau ochii cu el. M-a primit `n c\m\ru]a lui, de
la etajul al doilea al pensionului. M-a apucat imediat de bra] [i, cu
un aer misterios, aproape z`mbind, care m-a surprins foarte mult,
c\ci m\ a[teptam numai la lacrimi:
Zgomotul, [tii... Zgomotul de care ]i-am vorbit zilele trecute...
Da, ce-i cu el?
A `ncetat. S-a terminat. Nu-l mai aud. Degeaba tot trag cu urechea...
Accept`nd s\ iau parte la un joc copil\resc:
Pariez, i-am spus, c\ acum regreta]i c\ nu-l mai auzi]i.
Oh! nu; nu... E at`t de odihnitor! {i eu am mare nevoie de lini[te...
{tii ce m-am g`ndit? C\ de-a lungul `ntregii noastre vie]i nu ne putem
da seama ce este cu adev\rat lini[tea. Chiar [i s`ngele din noi produce
un fel de zgomot continuu, pe care `ns\ nu-l mai distingem, fiindc\
ne-am obi[nuit cu el din copil\rie... Cred c\ exist\ totu[i lucruri pe care,
c`t tr\im, nu reu[im s\ le auzim, anume armonii... din pricina zgomotului care le acoper\. Da, cred c\ abia dup\ moarte putem auzi cu adev\rat.
Dar `mi spunea]i c\ nu crede]i...
~n nemurirea sufletului? }i-am spus eu asta?... Da, probabil c\
ai dreptate. Dar, te rog s\ m\ `n]elegi, nu cred nici contrariul.
{i fiindc\ eu t\ceam, continu\, ridic`nd capul [i pe un ton senten]ios:
304
9/3/04
12:55 AM
Page 304
ANDR GIDE
Ai remarcat c\ pe lumea asta Dumnezeu tace tot timpul?

Numai diavolul vorbe[te. Sau, cel pu]in, cel pu]in... relu\ el, ...oric`t
am fi noi de aten]i, numai pe diavol `l auzim... N-avem urechi pentru a auzi vocea lui Dumnezeu. Cuv`ntul lui Dumnezeu! Te-ai `ntrebat vreodat\ ce `nseamn\ acest cuv`nt?... Oh! nu m\ refer la ceva
care s\ fi fost turnat `n tiparele limbajului omenesc... ~]i aminte[ti de
primele r`nduri din Evanghelie: La `nceput a fost Cuv`ntul. M-am
g`ndit adesea c\ acest Cuv`nt al lui Dumnezeu era de fapt `ntreaga
afacere. Numai c\ diavolul a pus st\p`nire pe ea. Zarva lui acoper\
acum vocea lui Dumnezeu. Dar spune-mi: dumneata nu crezi c\
totu[i Dumnezeu va avea de spus ultimul cuv`nt?... {i dac\, dup\
moarte, timpul nu mai exist\, dac\ intr\m imediat `n Ve[nicie, nu
crezi c\ atunci L-am putea auzi pe Dumnezeu... direct?
Tremura, cuprins de un fel de exaltare, de parc\ ar fi fost `naintea unui atac de epilepsie, [i dintr-odat\ `ncepu s\ pl`ng\ `n hohote:
Nu! Nu! strig\ el nedeslu[it; diavolul [i bunul Dumnezeu nu
s`nt dec`t unul; se `n]eleg. Noi ne silim s\ credem c\ tot ce-i r\u pe
p\m`nt vine de la diavol; dar numai pentru c\ altminteri n-am mai
g\si `n noi puterea de a-L ierta pe Dumnezeu. Se distreaz\ cu noi,
ca m`]a cu [oarecele pe care-l chinuie... {i dup\ toate astea ne mai
[i cere s\-I fim recunosc\tori. Recunosc\tori de ce? Pentru ce?...
Apoi, aplec`ndu-se spre mine:
{i [tii care-i fapta Lui cea mai `ngrozitoare?... C\ {i-a sacrificat propriul Fiu ca s\ ne m`ntuiasc\. Fiul Lui! Fiul Lui! Cruzimea,
iat\ primul dintre atributele lui Dumnezeu.
Se arunc\ pe pat [i se `ntoarse cu fa]a la perete. C`teva clipe a
mai fost scuturat de un tremur spasmodic, apoi, cum p\rea c\ a adormit, am plecat.
Nu mi-a spus un cuv`nt `n leg\tur\ cu Boris; socoteam `ns\ c\
disperarea lui mistic\ era o expresie indirect\ a durerii, prea ie[it\
din comun pentru a putea fi ar\tat\ f\]i[.
Am aflat prin Olivier c\ Bernard s-a `ntors la tat\l s\u; [i pe legea
mea c\ nici nu avea altceva mai bun de f\cut. Afl`nd `nt`mpl\tor de
la micu]ul Caloub c\ b\tr`nul judec\tor e bolnav, Bernard a ascultat
de imboldul inimii. Urmeaz\ s\ ne vedem mìne sear\, fiindc\
Profitendieu m-a invitat la cin\ `mpreun\ cu Molinier, Pauline [i
cei doi copii. S`nt foarte curios s\-l cunosc pe Caloub.
PORUMBELUL
ILEANA CANTUNIARI
9/3/04
12:55 AM
Page 306
Cuv`nt `nainte
Printre h`rtiile r\mase de la tat\l meu, am g\sit o mic\ nuvel\
erotic\, dat`nd din 1907, intitulat\ Porumbelul. Din mai multe motive, de prietenie sau de moralitate, Gide nu a publicat-o. Atras de noi
aventuri [i de lucr\ri importante, desigur c\ mai apoi a pierdut din
vedere textul. C`t despre episodul pe care `l relateaz\, el nu avea cu
siguran]\ nevoie s\ fie publicat pentru a [i-l aminti. Din simpla lui
lectur\, sim]im pl\cerea pe care a avut-o consemn`ndu-l `n scris.
Aceast\ ini]iere amoroas\ ne mai poate, oare, emo]iona? ~n mod
cert, coniven]a celor doi parteneri ne comunic\ o senza]ie de prospe]ime
[i de poezie, iar nuvela transmite cititorului emo]ia descoperirii erotice, bucuria complicit\]ii, victoria dorin]ei [i a pl\cerii `mp\r]ite.
G\sesc acest mic text plin de bucurie de via]\. Orice perversitate
lipse[te cu des\v`r[ire. El confirm\ c\ este nedrept [i fals s\ se vorbeasc\ despre comportamente orgiastice `n cazul lui Gide. A[a ceva
nu ì st\tea `n fire1.
Iat\, a[adar, o povestire ini]iatic\, alc\tuit\ toat\ numai din nuan]e,
pudic\, `n vreme ce ast\zi, publica]iile din care avem o adev\rat\ pletor\, a[az\ cu u[urin]\ `n centrul lor sexualitatea cea mai de[\n]at\.
Nu este acesta un motiv suplimentar al utilit\]ii de a o publica?
Catherine Gide,
prim\vara lui 2002.
1 Pentru a cita dou\ publica]ii recente: Jean-Marie Rouart, Une famille dans limpressionnisme, Gallimard, 2001, p.102; Simon Leys, Prote et autres essais,
Gallimard, 2001, passim. S\ recitim acest pasaj din Si le grain ne meurt: [Eu] nu
`n]eleg pl\cerea dec`t fa]\-n fa]\, reciproc\ [i f\r\ violen]\; [] adesea, asemenea lui Whitman, cel mai furi[ contact [m\] satisface []. (~n Andr Gide,
Souvenirs et voyages, ed. Pierre Masson, la care au colaborat [i Daniel Durosay [i
Martine Sagaert, Gallimard, Bibliothque de la Pliade, 2001, p.312.)
9/3/04
12:55 AM
Page 308
Porumbelul
Iulie 1907 Bagnols Ferdinand Porumbelul
9/3/04
12:55 AM
Page 310
~n ziua aceea (28 iulie 1907), zi de alegeri pentru consiliul arondismentului, era tocmai s\rb\toare la Fronton, or\[elul-re[edin]\ al provinciei. Eug[ne] fusese cel ales, f\r\ concuren]i [i f\r\ nici un efort. Muzic\,
lumini, artificii, totul p\rea c\ se desf\[oar\ `n cinstea lui. Dup\ num\rarea
voturilor din comuna sa, ne duseser\m s\ lu\m cina la Fronton, `mpreun\
cu Lafage, st\p`nul hanului, doctorul Coulon [i Fabre, adjunctul.
Am fost servi]i cu melci [i rasol de burt\, din care m-am pref\cut c\
m\n`nc; dup\ care ni s-a adus un pui ce s-a dovedit insuficient. Dar, dup\
cople[itoarea c\ldur\ a zilei, ne era mai cur`nd sete dec`t foame, a[a c\
vinurile excelente au curs din bel[ug. La masa vecin\ m`ncau al\turi de
Raymond, [oferul, cei trei `ncerca]i curieri bicicli[ti, pe care R[ouart] ì
expediase dup\ ve[ti [i care tocmai aduseser\ din celelalte comune fericitul rezultat al alegerilor. Ace[tia erau Baptiste, Ferdinand, fratele lui [i
un al treilea, mai ne`nsemnat, pe care nu-l mai v\zusem p`n\ atunci.
~nt`mplarea f\cea c\ eram a[ezat al\turi de Ferdinand; st\team aproape
spate-n spate. C`nd, o dat\ cu muzica, artificiile ]`[nir\ `n pia]\, am putut,
f\r\ prea mult\ pref\c\torie, aplec`ndu-m\ spre el, s\ m\ sprijin pun`ndu-mi m`na pe genunchiul lui. A sim]it f\r\ `ndoial\ c\ gestul meu era
inten]ionat, c\ci cred c\ mi-a z`mbit. Cina s-a prelungit; de abia a[teptam s\ merg s\ m\ pierd cu ei `n mul]ime. Doctorul, adjunctul, st\p`nul
hanului se lansar\ `mpreun\ cu prietenul meu `ntr-o discu]ie politic\, de
la care eu m-am eschivat aproape f\r\ ca ei s\-[i dea seama. Micul
Coulon, fiul doctorului, care d\dea t`rcoale prin preajma noastr\, a venit
dup\ mine. M\ temeam pu]in c\-l sup\rasem pe copil, pentru c\-l cam
h\r]uisem cu opt zile `n urm\, la o plimbare cu automobilul. A fost, dimpotriv\, foarte prietenos [i s-a oferit s\ m\ conduc\. Strada principal\ a
satului era luminat\ `ntr-un mod foarte frumos. Lumea se `nghesuia `n
spa]iul acela, iar `ntr-un soi de pia]\ `ngust\, o orchestr\ mediocr\ oferea
muzica necesar\ dansului. Lipit de mine, micul Coulon mi se p\rea de o
extrem\ dr\g\l\[enie; [i desigur, dac\ m-a[ fi ]inut de capul lui, n-ar mai
fi dat dovad\ de re]inerea de data trecut\.
312
9/3/04
12:55 AM
Page 312
ANDR GIDE
A fost chiar el cel care m-a t`r`t dup\ sine, ceva mai t`rziu `n cursul serii, [i, sub pretextul c\ era obosit, la primul semn a venit s\ se a[eze foarte
aproape de mine pe treptele unei sc\ri, ceva mai departe de mul]ime [i `n
umbr\; bucuria asta mi-ar fi fost suficient\ `n orice alt\ sear\.
Dar mul]imea ne atr\gea [i am dat cur`nd peste grupul celor patru
tineri de la cin\. Raymond, cu chipul lui de o frumuse]e regulat\ [i
mult prea pe gustul femeilor, m\ l\sa rece; nu [i Baptiste, [i mai cu
seam\ nu Ferdinand.
[Bifat: Cu un an mai t`n\r dec`t fratele lui, nu-l v\zusem bine sau
nu-l privisem cu aten]ie la ferm\. Abia de-l recuno[team. Desigur,
eram cu to]ii veseli [i cu capul ame]it de vin; oare acest lucru `l f\cea
`ntr-adev\r mai frumos sau `l f\cea s\ par\ mai frumos `n ochii mei?]
Baptiste avea [aisprezece ani; Ferdinand avea cu un an mai pu]in
dec`t fratele lui. Abia-l b\gasem `n seam\ la ferm\; exaltarea zilei de
s\rb\toare `l transfigura. Cu toate astea, nevoind s\-mi ar\t prea
devreme preferin]a, p\l\vr\geam la fel cu to]i patru, `ndemn`ndu-i s\
danseze, propun`ndu-le s\ invit `n numele lor pe cele c\rora le ziceau
tipe. Ferdinand avea ni[te pantaloni bufan]i din p`nz\ care, str`n[i
peste pulpe de curelele de la sandale, `l f\ceau s\ semene cu un mameluc. Haina u[oar\ str`ns\ pe talie ì punea `n valoare zvelte]ea. Nu-mi
aduc aminte ce fel de p\l\rie avea, dar mi-amintesc c\-i r\v\[ea p\rul
destul de lung peste frunte. C\ma[a, pe care haina deschis\ o l\sa la
vedere, era de un albastru `ntunecat, dup\ moda local\.
Mergeam la bra] c`nd cu unul, c`nd cu altul; la ad\postul mul]imii
[i al `ntunericului, `ndr\zneam chiar mai mult. {i tot ce `ndr\zneam, ei
p\reau s\ a[tepte, `ntr-at`t se pretau de bun\voie la ceea ce deja nu mai
era `ndr\zneal\.
Mo[ Coulon, doctorul, veni dup\ mine. M\ pomenesc brusc c\ m\
bate pe um\r: Ei bine, v\d c-o iei din loc! Haide! Etc. M\ fac c\-l
urmez [i o [terg.
La col]ul str\zii, ì v\d `n penumbr\ pe Raymond [i pe Ferdinand,
care, cu siguran]\, se `n]eleseser\ dinainte, `nt`lnindu-se [i plec`nd `n
goan\ `n `ntuneric. Pre] de o clip\, pl\cerea mea a fost contrariat\ de
aceast\ nelini[te: unde s`nt ei acum? Ce fac?
Abia dup\ ceva timp, micul Coulon mi-a dat ideea s\-i caut l`ng\
automobil. Acesta fusese sta]ionat `n garajul improvizat al doctorului. ~ntr-adev\r, iat\-i pe Raymond [i pe Ferdinand ocupa]i s\-l pun\ `n mi[care.
~l iau pe acesta de-o parte [i `l `ntreb ce se dusese s\ fac\ `mpreun\ cu
Raymond. Dar nu pot scoate nimic de la el. N-am totu[i un aer aspru, iar
`n timp ce-l `ntreb, `l m`ngì [i cu m`na, [i cu z`mbetul, [i cu glasul.
PORUMBELUL
313
Plec\m. A[ mai fi r\mas cu pl\cere; dar pentru ce? Ferdinand se ia

dup\ noi. M\ tem c\ automobilul merge prea repede, c\ nu ne poate
urma; nici vorb\; gr\be[te pasul viteje[te [i chiar, la drum de coast\,
ne-o ia `nainte.
~n timpul \sta, ì povestesc lui R[ouart] ce-am f\cut `n ziua aceea:
`nt`lnirea cu Jean Coulon pe malul rùlui Garonne; cuvintele lui `nc\ de
prima dat\ c`nd l-am atacat: Tocmai, micul Touja, avea s\ mi-o
coac\. (Touja, Franois, este cel pe care l-am poreclit Cais\, din
pricina tenului foarte bronzat; e cel mai t`n\r din trupa lui R[ouart], c`t
despre Jean Coulon, cu toat\ bun\voin]a lui, e prea necopt [i nu-mi
excit\ dec`t creierul; cu toate astea, am gustat o mare pl\cere al\turi de
el. {i mai necopt `nc\ [i totu[i grozav alc\tuit, micul Lazare, fratele lui
Jean, pe care-l culeg `n trecere de pe o banc\ din gr\din\, el st`nd lungit ca pentru siest\, dar cu ochii deschi[i [treng\re[te, cu privirea vicioas\ [i viclean\, m\ f\cea s\ alerg dup\ el de trei zile. C`te lucruri a[
avea de spus despre [napanul \sta!
|[tia doi `n cursul zilei, fiul doctorului noaptea, m\ epuizaser\
destul. Era nevoie, pentru a-mi reg\si iar\[i dorin]ele, de prilejul acela
extraordinar pe care complezen]a lui R[ouart] avea s\-l produc\. Poate
c\ [i Ferdinand `nsu[i mai punea ceva de la el. C\ci, `n sf`r[it, de ce ne
`nso]ea, el, singurul din band\, `n timp ce la Fronton, fratele [i prietenii
s\i vor continua s\ se distreze? Zilele trecute, Rouart f\cuse tot posibilul ca s\-mi procure pl\cere. ~ntr-o sear\, `l adusese pe Cais\; `ntr-o
diminea]\, mi-l adusese pe Jacques cel `nalt. Nu de el ]inea faptul c\ volupt\]ile astea prea scrobite [i prea grabnice nu m\ satisf\cuser\ dec`t
foarte pu]in. Nu-i ascundeam c\ aveam s\ plec din B. g`fìnd, nesatisf\cut [i lamentabil de `ngrijorat. Iat\, a[adar, ce pune la cale ca un
perfect Candaule: trebuind s\ mai z\boveasc\, `nainte de a se `ntoarce,
la discu]iile despre comun\ cu vreo c`]iva aleg\tori influen]i, p\r\se[te
automobilul, d`nd ordin [oferului s\ m\ conduc\ p`n\ la trecerea de
nivel, la locul numit al celor trei poduri; apoi adaug\: De acolo domnul G[ide] se va putea `ntoarce pe jos; Ferdinand `l va `nso]i.
Ar fi trebuit s\-l `ntreb pe Ferdinand dac\ se bizuia pe ceva, ce
anume a[tepta, ce voia urm`ndu-ne astfel cu bicicleta. Regret c\ n-am
f\cut-o. ~ns\, de `ndat\ ce am r\mas singur cu el pe drum, orice idee
mi-a zburat din minte [i n-am mai sim]it dec`t bucurie, be]ie, dorin]\ [i
poezie. Am mers c`tva timp pe sub ni[te copaci `nal]i. Pusese piciorul
jos [i `[i ghida bicicleta cu m`na. Mergea lipit de mine, l\s`ndu-mi
m`na s\ stea pe um\rul lui sau pe [olduri. Avea chipul lac de sudoare.
C`nd am ie[it de sub copaci, clarul de lun\ ne-a `necat cu totul.
314
9/3/04
12:55 AM
Page 314
ANDR GIDE
E frumos. E frumos, repeta el. ~l sim]eam, cu trupul [i cu sufletul,

mai frem\t\tor dec`t eram eu `nsumi [i o mare tandre]e `nlocuia `n sufletul meu puternica `nfierb`ntare din cursul zilei. Mergeam foarte repede
c\ci, av`nd de g`nd s\-l duc dup\ mine `n camera mea, de abia a[teptam
s\ m\ `ntorc. I-am propus totu[i s\ ne oprim o clip\. ~[i l\s\ bicicleta `n
[an] [i ne-am sprijinit de o c\pi]\. Se l\s\, ca beat, s\ cad\ peste mine;
st`nd `n picioare, l-am str`ns `n bra]e. ~[i rezem\ tandru fruntea de obrazul
meu; l-am s\rutat. Tot spunea: C`t e de frumos! apoi, buzele mele
a[ez`ndu-se peste ale sale, `ncepu un fel de horc\it foarte bl`nd. Parc\ ar
fi fost un uguit de porumbi]\. S\ ne `ntoarcem, i-am spus. Ai s\ vii `n
camera mea, vrei? Dac\ vre]i. {i iat\-ne pleca]i din nou pe drum.
La un moment dat mi-a spus: E p\cat c\ nu exist\. (Cred c\ spunea
asta `nainte s\ ne fi oprit l`ng\ c\pi]\.) C\ nu exist\ ce? i-am spus, un
pic `ngrijorat. Nu `n]elegeam; am fost `n stare s\ cred o clip\ c\ vorbea
despre el `nsu[i, de vreo particularitate sup\r\toare, de vreo lips\ [i m\
miram c\ci deja putusem s\ m\ asigur c\, dimpotriv\ {ti]i bine, relu\
el. Dar nu, cu adev\rat nu [tiu. Ce vrei s\ spui, c\ nu exist\ ce?
Fete. F\r\ `ndoial\ c\ spunea asta pentru mine, din polite]e, din tradi]ie
[i pentru c\ putea crede `n mod naiv c\ `l luam drept o solu]ie `n lips\ de
ceva mai bun. O s\ m\ lipsesc u[or ele, i-am spus, apoi: Ai fost deja cu
fetele? Un pic ru[inat, mi-a r\spuns: Uneori nu prea des. Desigur
c\ mai bine ar fi r\spuns: Niciodat\. Fiin]a lui, vorbele lui dezv\luiau
o extraordinar\ inocen]\, de care ì era un pic ru[ine `n fa]a mea [i pe care
`ncerca s-o ascund\. Nici R[ouart] nu se apropiase `nc\ de el; iar aventura din noaptea aceea era, cred, pentru el aproape `ntru totul nou\.
Nu departe de cas\, `[i arunc\ bicicleta `ntr-un tufi[. L-am pus s\
a[tepte o clip\ la intrarea `n vestibul, pe care i l-am deschis din interior, dup\ ce d\dusem ocol parterului, pe la buc\t\rie. C`t m\ gr\beam!
Ce-a[ fi f\cut, oare, dac\ nu l-a[ mai fi reg\sit, acolo, `n plin clar de
lun\, `n spatele canatului pe care-l `ntredeschideam `nceti[or? De[i
casa era toat\ goal\, am urcat ca ni[te ho]i.
Iat\-ne `n camer\; iat\-ne pe patul cel mare. Sting lampa. Deschid
larg c\tre noapte, c\tre lun\, fereastra [i obloanele.
Asta e! O s\ ne dezbr\c\m `n pielea goal\ am`ndoi! exclam\ el pe
un ton vesel [treng\resc, care contrasta `n mod ciudat cu aspectul lui ca
de fat\ c`nd am `nceput s\-l dezbrac. Nimic nu poate descrie frumuse]ea acelui trupu[or cenu[iu `n lumina lunii. Stingherit `n haina lui
prost ajustat\, nu-mi imaginam c`t era de frumos. Abia ceva mai pu]in
copil\resc dec`t B\iatul care-[i scoate ghimpele1, f\r\ nici o jen\ [i f\r\
1 Statuie antic\ `nf\]i[`nd un t`n\r ocupat s\-[i smulg\ un ghimpe din talpa piciorului (Muzeul Vaticanului) (n.tr.).
PORUMBELUL
315
excesiv\ pudoare, se oferea dragostei `ntr-un abandon, cu o tandre]e, o

gra]ie pe care nu le mai cunoscusem niciodat\. Pielea lui bronzat\, pe
care o acopeream de s\rut\ri, era moale [i fierbinte. O clip\, a putut face
confuzie; foarte amuzat: Asta e! O s-o f[acem] l[at\], spuse el. Dup\
tonul lui, un pic tremur\tor totu[i, m-am convins c\ spunea asta pentru
a face pe grozavul, nu din viciu, ci din ru[ine pentru inocen]a lui [i din
dorin]a de a merge p`n\ la cap\t. Ai mai f\cut-o? l-am `ntrebat. Nu,
niciodat\. Dar mi s-a spus cum e. L-am re]inut din gest, prea pu]in
vicios eu `nsumi [i detest`nd s\ stric printr-un anume exces ur`t amintirea
pe care avea s\ ne-o lase am`ndurora noaptea aceea. N-am cunoscut una
mai frumoas\. La r\stimpuri, `ntrerup`ndu-ne jocurile, r\m`neam, `n\l]at, aplecat spre el, `ntr-un fel de nelini[te, de uluire, de `nc`ntare `n fa]a
frumuse]ii lui. Nu, m\ g`ndeam, nici Luigi la Roma, nici Mohammed la
Alger nu aveau at`ta gra]ie aliat\ cu at`ta for]\ totodat\, iar dragostea nu
c\p\ta din partea lor mi[c\ri at`t de pasionate [i delicate.
Mi se `nt`mpl\ rareori ca, satisf\cut fiind, s\ doresc s\ prelungesc veghea. Acum `ns\ nu m\ puteam hot\r` s\ ne lu\m r\mas-bun. Am s\
r\m`n at`ta c`t dori]i, `mi spunea el. Dar trebuia s\-[i reia lucrul devreme.
{i noi trebuia s\ plec\m cu automobilul `n zori. {i apoi, mi-era team\ c\
R[ouart] se va `ntoarce exact c`nd Ferdinand va ie[i din curte; mi-era
team\ s\ nu-l vad\ [oferul Era trecut de ora unu dup\ miezul nop]ii.
L-am l\sat s\ plece. L-am auzit cum cobora scara, cum deschidea u[a;
priveam de la fereastra coridorului; nu l-am putut vedea travers`nd curtea.
R[ouart] s-a `ntors c`teva clipe mai t`rziu. Eram fericit s\-i vorbesc;
mi-a[ fi strigat fericirea tuturor. R[ouart] era foarte exaltat de povestea
mea [i de cele ce-i spuneam despre cel pe care l-am numit cur`nd
Porumbelul, pentru c\ aventura dragostei `l f\cea s\ g`ngureasc\ at`t de
bl`nd `n `ntuneric. Era t`rziu. Ne-am desp\r]it, dar nici unul, nici cel\lalt
n-am putut dormi o clip\ m\car. La patru ne sculam deja. Ar fi trebuit s\
plec\m imediat. Dar ocupa]iile mele din ajun nu-mi l\saser\ r\gazul de
a-mi preg\ti valiza. Abia spre ora cinci am putut pune automobilul `n
mi[care. Ne duceam, dup\ ce urma s\ l\s\m bagajul meu la Toulouse,
s\-l vedem pe Paul Laurens pe muntele Negru la Galaube. Drumul a fost
admirabil, dar cu mult mai lung dec`t crezuser\m. Am ajuns acolo abia
spre ora unu dup\-amiaz\, pentru pr`nz. ~n tot cursul acelei dimine]i,
mi-am p\strat trupul [i mintea extraordinar de bine dispuse, pline de
verv\, la fel ca dup\ prima mea noapte cu Mohammed la Alger. Sprinten
[i vesel, a[ fi mers pe jos leghe `ntregi; m\ sim]eam mai t`n\r cu zece ani.
9/3/04
12:55 AM
Page 316
biblioteca rao
De la clasici la contemporani, ntr-o formul\
grafic\ nou\, cei mai reprezentativi autori pentru
biblioteca dumneavoastr
Cuprins
Au ap\rut:
Emily Bront
Albert Camus
TABEL CRONOLOGIC .......................................................................... 5

FALSIFICATORII DE BANI ......................................................................... 11
PORUMBELUL.............................................................................................. 305
CUV~NT ~NAINTE de Catherine Gide ................................................................ 307
Hillary Rodham Clinton

Robin Cook
Clive Cussler
Nelson DeMille
Charles Dickens
F.M. Dostoievski
Joseph Finder
Colin Forbes
Andr Gide
John Grisham
Hermann Hesse
LA R|SCRUCE DE V~NTURI
STR|INUL/CIUMA/C|DEREA
EXILUL {I ~MP|R|}IA
FA}A {I REVERSUL/NUNTA/
MITUL LUI SISIF
OMUL REVOLTAT/VARA
CARNETE
TEATRU
ISTORIE TR|IT|
RISC ASUMAT
SAHARA
FIICA GENERALULUI
PLUM ISLAND
DAVID COPPERFIELD (2 vol.)
CRIM| {I PEDEAPS|
DEMONII
IDIOTUL
PUTERI EXCEP}IONALE
CATACLISMUL
PE MUCHIE DE CU}IT
RINOCERUL
FRUCTELE P|M~NTULUI
TESTAMENTUL
FR|}IA
CAMPIONUL DIN ARKANSAS
UN ALTFEL DE CR|CIUN
MO{TENITORII
MAESTRUL
JOCUL CU M|RGELE DE STICL|
NARCIS {I GUR|-DE-AUR
LUPUL DE STEP|
SIDDHARTA/C|L|TORIA SPRE
SOARE-R|SARE
KNULP. DEMIAN
CELE MAI FRUMOASE POVESTIRI
Franz Kafka
Dean Koontz
Thomas Mann
G. Garca Mrquez
Virgil M\gureanu
Farah Pahlavi
Mario Puzo
Ernesto Sabato
A. de Saint-Exupry
Jean-Paul Sartre
John Saul
Dinu S\raru
Stendhal
Alex Mihai Stoenescu
J.R.R. Tolkien
L.N. Tolstoi
I.S. Turgheniev
Mario Vargas Llosa
9/4/04
5:16 AM
Page 318
JURNAL
CASTELUL
UNICUL SUPRAVIE}UITOR
DOCTOR FAUSTUS
MUNTELE VR|JIT
POVESTIRI
UN VEAC DE SINGUR|TATE
TOAMNA PATRIARHULUI
DOU|SPREZECE POVESTIRI
C|L|TOARE
DESPRE DRAGOSTE {I AL}I DEMONI
INCREDIBILA {I TRISTA POVESTE A
CANDIDEI ERNDIRA {I A
BUNICII SALE F|R| SUFLET
DRAGOSTEA ~N VREMEA HOLEREI
AVENTURA LUI MIGUEL LITTN,
CLANDESTIN ~N CHILE
A TR|I PENTRU A-}I POVESTI VIA}A
DECLINUL SAU APOTEOZA PUTERII?
MEMORII
OMERTA
~NAINTE DE T|CERE
CITADELA
TEATRU
PREZEN}A
M~NA DREAPT| A DIAVOLULUI
TRILOGIA }|R|NEASC|
CIOCOII NOI CU BODYGUARD
RO{U {I NEGRU
M|N|STIREA DIN PARMA
ISTORIA LOVITURILOR DE STAT
~N ROMNIA (vol. I, II [i III)
PATIMILE SF~NTULUI
TOMMASO DAQUINO
ST|P~NUL INELELOR
Fr\]ia Inelului
Cele dou\ turnuri
~ntoarcerea regelui
HOBBITUL
SILMARILLION
ROVERANDOM
CAZACII {I ALTE POVESTIRI
SONATA KREUTZER
{I ALTE POVESTIRI
UN CUIB DE NOBILI
R|ZBOIUL SF~R{ITULUI LUMII
CONVERSA}IE LA CATEDRALA
Nout\]i
Gabriel Garca Mrquez

DOU|SPREZECE
POVESTIRI C|L|TOARE
Dan Brown
CODUL LUI
DA VINCI
Andr Malraux
CUCERITORII
CALEA REGAL|
Clive Cussler
AURUL
INCA{ILOR
9/3/04
12:55 AM
Page 320
clubul c\r]ii rao

{i dumneavoastr\ pute]i deveni membru al CLUBULUI C|R}II RAO,
beneficiind de urm\toarele avantaje:
Ve]i primi cu maximum de rapiditate c\r]ile comandate [i ve]i fi informat cu regularitate despre ultimele apari]ii, planuri editoriale, oferte speciale.
Pentru c\r]ile comandate, editura suport\ costurile de transport prin po[t\.
n plus:
pentru 2 c\r]i se acord\ o reducere de 10%;

de la 3 c\r]i n sus se acord\ o reducere de 15% [i
titlul de membru al CLUBULUI C|R}II RAO.
Pentru detalii suplimentare ne pute]i contacta la

tel/fax: (021) 224.12.31; 224.14.72; 224.18.47; 224.21.36
E-mail: club@raobooks.com
office@raobooks.com
A[tept\m scrisorile dumneavoastr\ pe adresa:
Editura RAO
C.P. 2-124 Bucure[ti
Acum ne pute]i g\si [i pe Internet:
www.raobooks.com

Andre Gide-Falsificatorii de Bani Porumbelul

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Andre Gide-Falsificatorii de Bani Porumbelul

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

falsificatorii de bani_Gide_OK.

rao international publishing company

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a Romniei

RAO International Publishing Company

1909: Andr Gide fondeaz\ publica]ia [i editura N.R.F., `mpreun\ cu

1952: Apare postum Ainsi soit-il.

Lui Roger Martin du Gard

M\ adorm; dar consider c\ are dreptate.

c\ e slab; pare c\ nici nu exist\ dec`t prin inim\ [i prin inteligen]\.

Nu, f\r\ statui, f\r\ statui, protest\ distrat Olivier; apoi,

Domnul Profitendieu era gr\bit s\ ajung\ acas\ [i g\sea c\

mul]umi]i-v\ s\-i speria]i, apoi lipi]i peste `ntreaga afacere eticheta

Cum adic\! ~nainte de...

Domnul Profitendieu se `ndrept\, cl\tin`ndu-se, spre un fotoliu

Micu]a mea Ccile, n-ai vrea s\ vezi dac\ nu e cumva `n cas\

Mai t`rziu. ~ndat\ o s\ cin\m. Charles s-a `ntors acas\?

proptit de masa cea mare [i `[i `ntoarce fa]a ca s\ pl`ng\. Printre

Dar se opre[te chiar de la prima fraz\.

Atunci Charles, senten]ios:

Olivier se v`r`se `n pat, ca s\ primeasc\ s\rutul mamei sale,

Bernard, dar nu era sigur c\ ea nu se va `ntoarce [i se mai temea [i

Dup\ aceea va trebui s\ caut. Las c-o s\ g\sesc eu ceva. Vei

Cel mic, care se face c\ doarme, dar ascult\ totul, cu urechile

oamenii care dorm!... Numai c\ de data asta nu putea fi dec`t el; o

[tiam pe toate de mult\ vreme. Da acum, pui[orilor, vorbi]i mai

Pentru c\ ai fi vrut s\-i cite[ti c\r]ile; [i dac\ nu ]i-ar fi

porneam de la o idee, [i nu m\ l\sam `ndeajuns condus de cuvinte.

Nu, nu la amanta lui se ducea Vincent Molinier c`nd ie[ea pe

deschide. Iat\-l la contele de Passavant. Dac\ n-ar veni des pe-aici,

inteligent. {i apoi se simte c\ e foarte la curent. A[ vrea s\ stau de

nu reu[e[te s\ pl`ng\; nici un imbold nu-i r\scole[te inima. Ochii-i

Lilian se ridic\ pe jum\tate [i atinse cu v`rful degetelor p\rul

Ar trebui s\ ro[esc? spune el.

mai cuno[ti... Dar dumneata nu [tii s\-l faci s\ vorbeasc\... E ca

Eu! A fost `ngrozitor... Imagineaz\-]i c\ m-a cuprins un r`s

amant! Un amant. Am un amant. Repeta asta pe acela[i ton; [i

Vincent era m`ndru; totul `n el tr\da triumful, bucuria. La

~n anticamer\ mo]\ia un valet, pe care ea-l scutur\ de bra]:

ridicat. Pesemne c\ la Paris e foarte cald. A sosit vremea s\ ne

Bernard avusese un vis absurd. Nu-[i aminte[te ce a visat.

de c`nd m\ [tiu, l-am ur`t; acum trebuie s\ m\rturisesc fa]\ de

e ast\zi! S`nt, `ntr-adev\r, zile c`nd ]i se pare c\ soarele m`ng`ie

Vincent `nchide ochii, orbit parc\ de o lumin\ prea puternic\.

de mari [i zona care nu era luminat\ disp\rea dincolo de

~n rapidul de Paris, douard cite[te cartea lui Passavant: Bara

pretinde c\ vrea s\ l\mureasc\ opinia public\; de fapt, o atrage cu

douard primi aceast\ scrisoare chiar `n diminea]a plec\rii sale.

deloc s\ insinuez c\ n-ar fi fost capabil s\ se `ntoarc\ la Paris numai

Jurnalul lui douard

numai din dragoste pentru mine se interesa cu at`ta pasiune de tot

pare c\ nici nu exist `ntr-adev\r, ci c\-mi imaginez pur [i simplu c\

laudelor `i mai r\m`ne datoare. Douviers merit\ mai mult dec`t

Scoate din valiz\ carnetul. Din buzunar scoate un stilou.

c`nd e atacat, ci protesteaz\ de fiecare dat\ chiar [i atunci c`nd

douard remarc\ acest lucru [i cum, la `nceput, `l luase pe Olivier

Olivier ridic\ din umeri:

tr\s\turile i se `n\spresc; ar fi vrut s\ se arunce `n bra]ele lui

tocmai pe el; pentru asta a[tept\ s\ se despart\ de Olivier. Dar sub

l-am auzit pe Hamlet spun`nd. Bernard, Bernard, ce g`nduri `]i

bun\stare, n-au nevoie de nimic, deoarece au totul. Numai c\ toate

{i-acum, valiz\ drag\, `ntre noi doi!... Un costum de schimb;

rafturi, sub privirea placid\ a unui supraveghetor a[ezat pe un

erau foarte bune. Nu caut s\-i transcriu cuvintele, fiindc\ [i-ar

ghidul `n\untru. ~n interiorul ei se vedeau c\r]ile de [coal\ [i c`teva