Sunteți pe pagina 1din 3

URSUL SI VULPEA

Raymond ROCA

Pagina: 1/2

Raymond ROCA "URSUL SI VULPEA"


POVESTE DIN MUNTII CARPATII (ROMANA)
Trãia odatã, pe muntele Vlãdeasa din Carpat,ii Apuseni, un urs brun-roscat pe ca
re îl chema Pandele. Din zori s,i pâna-n searã bãtea pãdurile în cãutarea celor
de-ale gurii. Pandele era un urs bun. Niciodatã nu fãcuse nici un rãu altor anim
ale, nici mãcar celor in douã picioare. Hrana lui de bazã erau fructele de pãdur
e, frãgut,e, zmeurã, pere s,i mere pãduret,e, ghindã s,i rãdãcini. Pentru bunãta
tea lui, primea, din când în când, de coanele albine câte un fagure de miere.
Pandele era prieten chiar s,i cu Dalila, vulpea cea hot,omanã, tot încercând sã
o facã sa renunt,e la pãsãret s,i sã se îndoape cu fructe s,i legume care sunt m
ult mai sãnãtoase pentru stomac s,i se gãsesc din abundent,ã în pãdure . Dupã mu
lte vorbe duioase la ureche s,i sfaturi pline de tâlc, Pandele o convinse pe spai
ma zburãtoarelor sã devinã vegetarianã. De când trecuse la noua dietã, Dalila era
veselã, mai vioaie s,i mirosea bine a mentã s,i busuioc. Pentru cã s,tia sã cân
te frumos, tot,i t,ãranii din împrejurimi o invitau la petreceri s,i sindrofii.
Vulpea-primadonã ajunsese sã cânte în duet chiar s,i cu cocos,ii.
Într-o zi, Pandele a avut un accident care era sã-l coste viat,a. Luându-s,i prâ
nzul la un tufis, de mure, a cãlcat din gres,ealã într-un spin de mãces,, care s
-a rupt, intrându-i adânc în talpa piciorului. Rana s-a infectat si ursul nostru
suferea ca un erou. Dupã câteva zile de chin si durere nu a mai putut sã-s,i as
igure hrana de toate zilele. Flãmând, slãbit s,i bolnav, zãcea într-o scorburã l
a rãdãcina unui stejar as,teptându-s,i sfârs,itul.
Într-o dimineat,ã, cumãtra Dalila, fredonând bine dispusã, un cântecel la modã,
despre un berbec supãrat pe nea Alecu, trecu prin fat,a vizuinei unde s,tia cã-s
,i are sãlas,ul amicul Pandele.
- Pandeliiicã! Licã-Pandelicã! strigã ea, ce mai faci iubitule?
- Moor, mor, mormãi cu greu Pandele.
Vulpea intrã repede în vizuina ursului s,i îl vãzu pe acesta zãcând cuprins de d
urere.
- Pandelas, dragã! Ce ai pãtit? Ce-i cu tine, es,ti bolnav?
- Mor, mooor, îngâimã Pandele s,i îs,i pierdu cunos,tint,a.
Vulpea speriatã s,i îngrozitã, ies,i afarã din vizuina lui Pandele s,i începu sã
strige cât o t,inea gura dupã ajutor. Multe animale au auzit-o s,i au venit în
grabã sã vadã ce se întâmplã. Toatã lumea îl iubea pe ursul Pandele, dar nimeni
nu-i putea gãsi leacul. Apãrurã chiar s,i cât,iva mocani din împrejurimi, dar s,
i dâns,ii dãdurã, nedumerit,i, din umeri. Dalila deveni din ce în ce mai dispera
tã. Dintr-o gres,ealã cãlcã pe arici s,i înt,epându-se sãri în sus de doi metri
scot,ând un chiot de victorie.
- Evrica! Evrica!
- Erica-aau! Pe nevasta mea o cheamã Erica, nu Evrica! spuse aproape plângind, S
ocrate ariciul.
- Nu mã intereseazã cum o cheamã pe nevastã-ta! Evrica, am zis, nu Erica! Evrica
, strigã din nou, triumfãtor vulpea. Am gãsit solut,ia ca sã-l facem bine pe Pan
delas,.
A cerut de la un t,ãran, un briceag ascut,it s,i s-a repezit cu el spre buba lui
Pandele. Toata lumea a rãmas înmãrmuritã de cruzimea vulpii. Inimile tuturor s-
au oprit. Dalila, cu grijã, foarte stãpânã pe sine, cu o îndemânare de chirurg,
a înfipt vârful briceagului în umflãtura lui Pandele. Ursul a scos un urlet s,i-
a dat ochii peste cap. Tot,i au crezut cã acesta a fost sfârs,itul bunului urs.
Dar nu! Buba s-a spart s,i din ea s-a scurs tot rãul s,i veninul. Abia atunci, c
ei prezent,i, au înt,eles iscusint,a s,i priceperea de doftoreasã a vulpii. Dupã
ce a spãlat bine rana cu apã de izvor si a învelit-o în nis,te frunze s,i ierbu
ri de leac, codana a început sã se învârtã în jurul ursului, boscorodind cuvinte
magice neînt,elese de muritorii de rând:
Ierburi s,i descântece,
rana sã o vindece,
ies,i afarã mãrãcine,
sã se facã ursu bine!
Nu a trecut mult timp s,i Pandele a deschise ochii, scot,ând un urlet de au rãma
serã cu tot,i înt,epenit,i. Vãzându-i holbat,i la dânsul, întrebã:
- Ce se întâmplã cu mine, mai trãiesc?
- Da, rãspunse Dalila, s,i-o sã te faci bine.
Ursului îi apãru un zâmbet pe colt,ul botului s,i încercã sã-s,i mis,te labele.
Era totus,i prea slãbit sã se poatã ridica. Cei prezent,i îi povestirã de spaima
prin care trecuserã s,i de priceperea s,i îndemânarea vulpii. Acesta îi mult,um
i codanei s,i îi spuse cã-i va rãmâne dator toatã viat,a.
În zilele urmãtoare, Dalila i-a mai doftoricit bolnavului rana, i-a adus mâncare
s,i în scurt timp l-a pus pe picioare. A devenit iar vioi s,i prietenos s,i toa
tã ziua se învârtea în jurul vulpii. Împreunã se duceau pe la ospet,e s,i chiolh
anuri, unde primadona Dalila cânta frumos, iar unchiul Pandele juca pânã îs,i fã
cea bãs,ici în tãlpi:
Joacã tutu cu mutu ,
de tremurã pãmântu ,
joacã s,i mos,u Martin
c-a bãut t,uicã s,i vin!
Anii au trecut repede, Dalila s-a mãritat cu Lache, un vulpoi de peste deal s,i
au fãcut o droaie de puis,ori. Fiind de soi bun, tot,i cântau frumos. Înfiint,ar
ã grupul vocal Fox cu care au dat spectacole în toate pãdurile s,i satele din împr
ejurimi. Pandele, care nu gãsise pe nicãieri o ursoaicã pe placul lui, rãmase bu
rlac. Deveni mai morocãnos, mai singuratic s,i începu sã se vaiete toatã ziua: Mo
r, mor, mor, mor! . Cine îl auzea, râdea de el, s,tiind cã glumes,te. Tot Dalila a
fost cea care l-a scos din starea lui de izolare, invitândul sã cânte cu ai ei.
Acesta n-a prea înt,eles la început, cum un urs poate sã facã parte dintr-un co
r vulpesc, dar apoi, maestra l-a lãmurit cã orice grup vocal serios are nevoie d
e un bas sau bariton. Cu câteva lect,ii de canto, primite de la vulpe, ursul a d
evenit în scurt timp un adevãrat artist.
Au bãtut lumea în lung s,i-n lat, pânã când într-o zi au ajuns într-un oras, mar
e. Acolo au dat un spectacol în arena circului local. Veni tot oras,ul sã-i vadã
! Succesul îi încununã, devenind faimos,i. Acolo, Pandele o cunoscu pe Raisa, o
minunatã ursoaicã polarã, de care se îndrãgosti nebunes,te. Aceasta fãcuse parte
din trupa unui circ rusesc care dãduse faliment. Acum, nefericita, umplea o cus
,cã a menajeriei, fãra sperant,e de a fi eliberatã. Ursul nostru se îndrãgosti a
tât de tare încât începu sã sufere. Îs,i pierdu chiar s,i frumoasa-s,i voce. Slã
bi s,i nu mai avea chef de nimic s,tiind cã frumoasa Raisa e închisã dupã gratii
. Lache s,i Dalila îs,i dovedirã din nou prietenia fat,ã de urs. Fãcurã târg cu
stãpânul circului, un bet,iv notoriu, s,i o cumpãrarã pe captivã pentru douã lãz
i cu vodkã. Aceastã afacere i-a us,urat, pe mãrinimos,ii prieteni, de toate econ
omiile pe care le aveau de pe urma spectacolelor. Mare a fost bucuria lui Pandel
e când a vãzut-o pe Raisa în cortul sãu. Acesta îi ceru laba fetei, adicã o într
ebã dacã vrea sa-i fie nevastã s,i bucuros,i se cãsãtorirã cu mare alai. Nunta a
durat o sãptãmânã, dupã care au plecat sã-s,i sãrbãtoreascã luna de miere la mu
nte. Raisa, care suferea mereu de cãldurã, era tare fericitã cã acolo gãsise o c
limã mai rece. L-a convins pe Pandele sã se stabileascã acolo s,i s,i-au fãcut b
ârlogul într-o micã pes,terã de lângã un lac alpin.
Veni iarna cu zãpadã s,i ger, cu viscol s,i nãmet,i. Pandelas, al nostru, cu gân
dul la hibernare, mot,aia tot timpul s,i deveni din ce în ce mai ursuz s,i posac
. Raisa, în schimb, era fericitã. Frigul o fãcea sã se simtã ca acasã la cercul
polar. De data aceasta, ea a fost cea care i-a gãsit leacul nefericitului sot,.
A fãcut o copcã în ghiat,a lacului s,i îi aducea zilnic pes,te proaspãt. Pandele
având ce mânca, nu mai simt,i nevoia sã dormiteze peste iarnã. Se s,i îngrãs,ã
put,in, fapt care îl ajutã sã suporte frigul mai bine. Odatã cu venirea primãver
ii, Raisa îi dãdu o veste care îl bucurã foarte mult. În curând vor avea puis,or
i! Peste câteva luni, Raisa a nãscut doi ursulet,i gemeni, de culoare albã. Îi n
umirã T,um s,i Gum s,i erau foarte drãgãlas,i. Nu trecu nici o lunã de la nas,te
rea juniorilor cã acestora începurã sã le aparã pe blãnit,a albã pete brune. Sem
ãnau cu nis,te dalmat,ieni urses,ti. Ori cine îi vedea se minuna. Nu mult dupã a
ceea, au plecat într-o excursie foarte frumoasã pe meleagurile de unde era origi
nar Pandele. De fapt li-se fãcuserã dor de Dalila s,i familia ei. Mare a fost bu
curia întâlnirii. Au venit ca la urs, multe viet,uitoare ale pâdurii sã vadã min
unat,ii ursulet,i. Reînfiint,arã grupul Fox , cu care au dat toatã vara o mult,ime
de spectacole. Adunau bãnut, lângã bãnut, deoarece îs,i puseserã în gând sã plec
e cu tot,ii in vizitã la Polul Nord, locurile natale ale Raisei.
S,i astfel, se terminã povestea noastrã, cu ursul cel bun s,i vulpea cea des,tea
ptã, animale care s,i-au câs,tigat faimã mare, devenind personaje celebre în toa
te povestirile bunicilor cãtre nepot,ii lor