P. 1
Cezar Ivanescu, Efebul de La Marathon, Col. Biblioteca pentru toti, Ed Minerva, Bucuresti, 2000

Cezar Ivanescu, Efebul de La Marathon, Col. Biblioteca pentru toti, Ed Minerva, Bucuresti, 2000

|Views: 784|Likes:
Published by clara arustei
© Cezar Ivănescu

Accesati si:
http://cezar-ivanescu-poeme.blogspot.com/
http://in-memoriam-cezar-ivanescu.blogspot.com/
„Simptomatic, aşa-zişii poeţi şaizecişti se străduiesc a da înapoi acele ceasornicului istoric, mutate în chip arbitrar de zelatorii utopiei roşii, reînnodînd legătura cu tradiţia, în primul rînd cu cea a poeziei interbelice. Dar la nici unul dintre ei recuperarea originilor nu atinge intensitatea ardentă pînă la dezlănţuirea vizionară pe care o înfăţişează lirica lui Cezar Ivănescu. Reprezentant al valului secund al poeziei în chestiune (a debutat editorial în 1968), acesta n-a avut şansa unei rapide instituţionalizări precum exponenţii primului val (Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Ion Gheorghe etc.). Poate şi pentru noutatea izbitoare a producţiei d-sale, cu nimic specific îndatorată poeţilor noştri dintre cele două războaie, abruptă ca o stîncă spre care nu există poteci. Împrejurare care-l face, fireşte, mai enigmatic, mai incitant pentru critica ce, neputîndu-l încadra lesnicios într-o serie sau într-alta, e nevoită a-i glosa în primul rînd originalitatea.“
Gheorghe Grigurcu

„Fruct al unei sensibilităţi baroce, cristalizate în forme profund personale, La Baaad, acest discurs liric ce are forţa copleşitoare a premoniţiilor dăruitului de zei Thiresias, consacră un talent excepţional, probabil cel mai puternic din cîte s-au ivit în poezia română din jumătatea în curs a acestui secol.“
Al. Dobrescu
© Cezar Ivănescu

Accesati si:
http://cezar-ivanescu-poeme.blogspot.com/
http://in-memoriam-cezar-ivanescu.blogspot.com/
„Simptomatic, aşa-zişii poeţi şaizecişti se străduiesc a da înapoi acele ceasornicului istoric, mutate în chip arbitrar de zelatorii utopiei roşii, reînnodînd legătura cu tradiţia, în primul rînd cu cea a poeziei interbelice. Dar la nici unul dintre ei recuperarea originilor nu atinge intensitatea ardentă pînă la dezlănţuirea vizionară pe care o înfăţişează lirica lui Cezar Ivănescu. Reprezentant al valului secund al poeziei în chestiune (a debutat editorial în 1968), acesta n-a avut şansa unei rapide instituţionalizări precum exponenţii primului val (Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Ion Gheorghe etc.). Poate şi pentru noutatea izbitoare a producţiei d-sale, cu nimic specific îndatorată poeţilor noştri dintre cele două războaie, abruptă ca o stîncă spre care nu există poteci. Împrejurare care-l face, fireşte, mai enigmatic, mai incitant pentru critica ce, neputîndu-l încadra lesnicios într-o serie sau într-alta, e nevoită a-i glosa în primul rînd originalitatea.“
Gheorghe Grigurcu

„Fruct al unei sensibilităţi baroce, cristalizate în forme profund personale, La Baaad, acest discurs liric ce are forţa copleşitoare a premoniţiilor dăruitului de zei Thiresias, consacră un talent excepţional, probabil cel mai puternic din cîte s-au ivit în poezia română din jumătatea în curs a acestui secol.“
Al. Dobrescu

More info:

Published by: clara arustei on Mar 01, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/16/2013

pdf

text

original

I

Coperta colecþiei: DONE STAN Ilustraþia: Aurelia Cãlinescu, Glorie efebului de la Marathon, Redactor artistic: VASILE SOCOLIUC

CEZAR IVÃNESCU

Efebul de la Marathon
Poeme

Cezar Ivãnescu Efebul de la Marathon © Cezar Ivãnescu BIBLIOTECA PENTRU TOÞI 2000 EDITURA MINERVA BUCUREªTI

POEZIA LUI CEZAR IVÃNESCU

Cartea a apãrut cu sprijinul MINISTERULUI CULTURII

ISBN 973-21-0661-1

Regim abuziv prin excelenþã, comunismul urmãrea, în chip aparte, mistificarea originilor. Tot ce þinea de trecut li se pãrea ideologilor sãi suspect, întrucît risca a-i da în vileag lipsa de inserþie organicã în evoluþia omenirii, altfel spus legitimitatea. Cînd nu putea fi falsificat în atelierele propagandistice, producãtoare de rudimentare rãstãlmãciri pe bandã rulantã, trecutul mai apropiat ori mai îndepãrtat era pur ºi simplu aºezat între parantezele unei tãceri obligatorii. Se urmãrea astfel nu doar instaurarea unei amnezii colective, ci ºi tãierea rãdãcinilor vieþii spirituale. Cufundarea într-o beznã a conºtiinþei din care puteau fi modelaþi cu uºurinþã roboþii orwellieni, purtînd funesta etichetã a „omului nou“, dezumanizat. Cu mare optimism, Mircea Eliade întrezãrea, totuºi, zarea unei salvãri: „Dar s-ar putea, totuºi, ca aceastã primejdie de moarte sã se soldeze cu o extraordinarã reacþie spiritualã, care sã echivaleze cu instaurarea unui nou mod de a fi ºi sã provoace în planul creaþiei culturale, ceea ce a însemnat pe planul creaþiei statale descãlecarea de acum ºapte veacuri, provocatã de marea nãvãlire a tãtarilor. (...) S-ar putea ca ocupaþia sovieticã ºi încercarea de deznaþionalizare întreprinsã de ruºi cu metode ºi mijloace faraonice, sã însemne, prin contraofensiva spiritualã pe care o provoacã, adevãrata V

intrare a României în istoria culturalã a Europei.“ În planul creaþiei literare, prognoza lui Eliade, din 1953, avea a se confirma, pînã la un punct, prin apariþia, într-un val impozant, a scriitorilor ce s-au putut manifesta graþie aproximativei liberalizãri îngãduite de autoritãþile totalitare, în jurul anului 1965. Simptomatic, aºa-ziºii poeþi ºaizeciºti se strãduiesc a da înapoi acele ceasornicului istoric, mutate în chip arbitrar de zelatorii utopiei roºii, reînnodînd legãtura cu tradiþia, în primul rînd cu cea a poeziei interbelice. Dar la nici unul dintre ei recuperarea originilor nu atinge intensitatea ardentã pînã la dezlãnþuirea vizionarã pe care o înfãþiºeazã lirica lui Cezar Ivãnescu. Reprezentant al valului secund al poeziei în chestiune (a debutat editorial în 1968), acesta n-a avut ºansa unei rapide instituþionalizãri precum exponenþii primului val (Nichita Stãnescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Ion Gheorghe etc.). Poate ºi pentru noutatea izbitoare a producþiei d-sale, cu nimic specific îndatoratã poeþilor noºtri dintre cele douã rãzboaie, abruptã ca o stîncã spre care nu existã poteci. Împrejurare care-l face, fireºte, mai enigmatic, mai incitant pentru critica ce, neputîndu-l încadra lesnicios într-o serie sau într-alta, e nevoitã a-i glosa în primul rînd originalitatea. Cezar Ivãnescu porneºte de la o concepþie strãveche, orficã, a creaþiei, care afirmã împletirea lirismului cu cîntecul, statuîndu-i un sens oracular. Dacã celebrul bard prehomeric, trac de obîrºie, cãruia însuºi Apolo i-ar fi dãruit propria lirã, era atît poet cît ºi cîntãreþ, sã nu uitãm cã Euterpe inspira deopotrivã poezia liricã ºi muzica. Iniþial, poezia a fost cîntare nu doar la figurat, ci ºi la propriu. O creaþie fixatã în melos înainte de a fi fixatã în literã (scrierea riscînd a produce alienarea gîndului genuin, conform opiniei lui Platon). Nu întîmplãtor, Cezar Ivãnescu dã spectacole de poezie cîntatã, cu acompaniament de instrumente muzicale, VI

împrumutînd stihului vocea sa de-o armonie virilã, de un patetism dominat. Spectacole în care (am avut prilejul de-a asista la unul dintre ele, desfãºurat în incinta catedralei medievale a unui burg transilvan) solemnitatea se împleteºte cu impulsul senzual, ambele sublimîndu-se în coloana sonorã a unei creaþii indisociabile. Acestui gen de reprezentaþie mixtã, ce reînvie o veche modalitate pierdutã în Galaxia Gutenberg, îi corespunde urmãtorul text galant-trubaduresc: „!Alba mea Soþie/ Soare tãmîiet/ doar din ºapte-n ºapte/ zile te mai vãd;// sîngele ca apa/ seacã subt blestem/ îmi îngheaþã gura/ cum sã te mai chem?// ! Alba mea Soþie/ Soare tãmîiet/ doar din ºapte-n ºapte/ zile te mai vãd,// Alba mea Soþie/ Soare tãmîiet/ doar din ºapte-n ºapte/ zile te mai vãd!// ! patul nunþii noastre/ alb ºi neatins/ ca pãmîntul iarna/ subt zãpezi cuprins// ºapte nopþi într-una/ nu-l cunosc ºi nu/ mã mai vrea ca pînte- / cu ce mã nãscu,// ºapte nopþi într-una/ nu-l cunosc ºi nu/ mã mai vrea ca pînte-/ cu ce mã nãscu,/ Alba mea Soþie/ Soare tãmîiet/ doar din ºapte-n ºapte/ zile te mai vãd!“ (Treapta a patra, a Rodului [Copilul Bãtrîn]). Aspectul repetitiv, utilizarea refrenelor au, desigur, rostul de-a aduce obsesia afectivã la treapta incantaþiei. Dar poetul descinde mai adînc în temporalitatea sensibilã, delectîndu-se cu tonalitãþi aspre, arhaice: „! rogu-mã, rãmîi aici,/ Doamne, nu pleca,// la cer sã nu te ridici/ Doamne, nu pleca// cã stã peste noi Moartea,/ Doamne, nu pleca,// Moartea toatã-i la hota-,/ Doamne, nu pleca...// dacã pleci ne-om dare foc,/ rogu-mã, mã rog!“ (Doina [La margine]). Avem a face aci cu un prototip al verbului poetic, cu articularea sa in statu nascendi, în zorii producþiei artistice pe care o înregistreazã folclorul. Melancolia þãrãneascã e surprinsã în filonul sãu intrinsec, la rãscrucea Erosului cu Thanatosul, precum o primã derutã a spiritului, într-o mixturã de prospeþime ºi epuizare, de VII

pãtimire primarã ºi precoce rafinament: „!þi-ai crescut parcã anume/ pãrul cel mai lung din lume/ ca-ntr-un giulgi sã-þi þii într-însul/ trupul tãu curat ca plînsul/ lin pornit ºi-ncheiat lin/ ca-ntr-o ºoaptã de amin...// eu de-acuma þi-s strãin...// nu mai vii ºi nu mai vin/ sã mã-mbãt de sfîntu-þi vin/ unde-i vin gãsesc venin/ eu de-acuma nu mai vin// unde vin gãsesc venin...// nu-i mai ºti nici cui mã-nchin,/ pe ce perinã mã-alin,// nu-i mai ºti cum mã clatin/ ca frunzuca de arin,/ nu-i griji pe unde-nsãr/ ca o mumã-ntr-adevãr/ nu-i griji pe unde-nsãr...// unde-nsãr, cu Moartea-nsãr/ Muma celui mai lung pãr,// unde-nsãr, cu Moartea-nsãr/ Muma celui mai lung pãr!“ (Doina [Pãrul cel mai lung din lume]). De la Arghezi n-am mai avut atari probe ale paradoxalei logodne dintre elementar ºi complex, dintre simplitate ºi subtilitate, ca o necãutatã strigare a sufletului. Numai cã aci simularea oralitãþii cedeazã pasul unei re-trãiri, unei experienþe emoþionale similare cu cea care i-a dat naºtere. Dacã autorul Cuvintelor potrivite era cu precãdere scriptic, fãcînd sã þîºneascã izvorul primitivitãþii din literã, Cezar Ivãnescu e un oral care îºi scoate efectul din cuvîntul pus pe melodie, descãtuºîndu-ºi propria sa muzicã în atmosfera unei arte sincretice. Contemporanul nostru are astfel aerul nu de-a crea dupã calapoade folclorice, ci de-a produce el însuºi folclor. Cezar Ivãnescu reprezintã cazul rar al unui producãtor de folclor capabil a descinde cu maximã naturaleþe de la condiþia de poet cult la cea de poet oral, aºa cum o persoanã aflatã în transã, s-ar transpune în îndepãrtatai copilãrie. Aspiraþia spre primordii e o aspiraþie spre totalitate. Încercînd o reconstituire, autorul Rodului nãzuieºte la o sintezã, la un amestec al temelor lãuntrice ºi al procedeelor personalizate, cu altele, de ordin obºtesc, care sã sugereze un tablou al lumii, în ameþitoarea-i texturã de contradicþii, în VIII

dialectica sa bolborositoare cum gura unui vulcan gata de erupþie. Solitudinea sa nu e un scop în sine, ci un mijloc, un instrument al sublimei revanºe asupra dezamãgitorului context universal. Aidoma lui Cioran, Cezar Ivãnescu ar putea scrie astfel: „Singurãtatea va înceta sã fie sterilã cînd prin ea lumea va fi a noastrã, cînd o vom înghiþi în disperatele noastre elanuri. Ce rost are toatã singurãtatea noastrã dacã ea nu e suprema cucerire, dacã prin ea nu învingem totul? – Ne aºteaptã, fraþilor, cucerirea supremã, ultima verificare a singurãtãþilor noastre. Lumea aceasta trebuie sã devinã a noastrã, a celor mai singuri, a acelora care trebuie sã recîºtige viaþa! Pierduþi sîntem dacã nu vom recîºtiga tot ceea ce am pierdut, dacã nu vom recîºtiga totul.“ Acest „tot“ este dibuit, iniþial, în sfera datelor obiective, prin mixarea timpilor ºi a culturilor într-un rezervor comun de referinþe. Din mitologiile elinã, hindusã, biblicã, din antichitãþi, medievalisme ºi neaoºisme, Cezar Ivãnescu preparã o pastã unicã de care se slujeºte mereu. Nici o urmã de pedanterie, cu toate acestea în discursul d-sale, ale cãrui elemente sînt în mai micã mãsurã conceptuale decît emoþionale ºi plastice. Poetul dã impresia a-ºi traduce tumultuoasa simþire în mai multe idiomuri: „!Fericit ca yoghinul în milenara pãdure/ în vasul ales al fiinþei mele/ ca untdelemnul unduit-ai Rimaya:/ ºtii Nirvana cãrnii mele/ vasul cel ales lumina/ orgoliul umilinþei: yoghin fericit:/ mai rezistã un perete subþire/ pieliþã feciorelnicã amarã ca migdala/ virginitatea singurãtãþii nubilã/ îþi strînge degetele pe ochi/ risipindu-þi în urechi/ un pumn de melci: ghici cine-i?/ Maria dar Maria din Magdala/ mult îþi va ierta cãci mult o ai iubit – /greu atîrnã gurii tale/ Timpul – lacãtul impudic/ roºie gura ta îndurã centura/ castitãþii“ (Agamemnon [Rimaya]). IX

Nu mai puþin compozit în încleºtarea sa de antinomii, în decurgerea sa frãmîntatã, antrenînd o diversitate de ipostaze morale care ating Destinul, Nimicul, Nemurirea, ni se înfãþiºeazã universul interior propriu-zis al poetului. E un etalon al vieþii care se îndãrãtniceºte a se perpetua, al cosmosului care, tulburat prin fenomenul individuaþiei, doreºte a se reintegra în sine: „!cunosc o Þarã-n care pasiunile oamenilor au o violenþã egalã cu ºtrangularea, de multe ori pentru lucruri ºi fiinþe infinit de nimica de parcã ar vrea sã arate odatã-n plus ingratitudinea unui Destin, infimitatea dimensiunilor unei lumi în dezacord total cu sufletul lor ºi de asemeni bunãtatea lor infinitã care se dãruie cu bunã ºtiinþã chiar nimicurilor decît Nimicului, al cãror aer furibund îþi dã senzaþia cã nu te afli printre indivizi trãind pe coaja pãmîntului ci închiºi ermetic în pãmînt trãind o viaþã care e o supravieþuire a propriei morþi ºi de acolo inimile lor bat cu teamã continuã sã nu se spargã“ (Agamemnon [Memorial]). Lascivitatea se întîlneºte cu extincþia prin intermediul amãrãciunii (al dezolãrii existenþiale, ca spontanã „filosofie“) care mediazã dramatic între extreme. Absolutul nãluceºte în articulaþiile contingentului, în acelaºi anevoios proces al redobîndirii întregului refuzat: „! ºi senzualitatea cautã eterul purificat ca un condor moartea senzualitãþii injecþie balsamicã în trunchiul unei efuziuni mai generale“ (Agamemnon [Zile]). Însãºi moartea se relativizeazã prin ascensiunea eliberatoare a trãirii purificate, „metafizice“ , sub bolþile plenitudinii: „!nu e peren gustul cãrnii/ nici inima nu e atît de/ glorioasã cît credeam: se/ domoleºte fãrã motiv; vorbim/ apoi de o moarte fizicã oh ca/ ºi cum ar Exista: prin ganguri/ igrasioase temple aurii lucitori ochii/ defuncþilor rãsar: seminþe/ zadarnice pentru un Pãmînt/ Eliberat într-o chietudine/ metafizicã!“ (Agamemnon [Prefaþã]). În acelaºi timp însã fiorul dispariþiei e abordat pe X

un temei robust, poporan, într-un duh carnavalesc, licenþios. Bardul pare a rãspunde propoziþiei marchizului de Sade, dupã care: „Nu existã mijloc mai bun pentru a ne familiariza cu moartea decît acela de a o asocia cu o idee libertinã: „!ai mei au fugit de tine/ dar tu ai fugit mai bine/ dar tu ai fugit mai bine/ moartea peste tot,/ moartea peste tot!// !hai, încearcã ºi cu mine/ ca sã vezi dacã fug bine;/ ca sã vezi dacã fug bine/ Moartea peste tot,/ Moartea peste tot!// !hai, mã fugãre, curvanã/ cã sînt tot un plîns ºi-o ranã,/ hai, mã fugãre, curvanã,/ Moartea peste tot,/ Moartea peste tot!// !hai, mã fugãre, curviþã/ sã-mi pupi dulcea mea guriþã,/ hai, mã fugãre, curviþã,/ Moartea peste tot,/ Moartea peste tot!“ (Doina [Moartea peste tot]). Abordarea frivolã a teribilei ameninþãri reprezintã o exorcizare temperamentalã, jovialã, care presupunem cã i-ar fi plãcut lui Creangã, dar ºi lui Eminescu... Aºadar nimic nu e lãsat la o parte. Tentaþia eului însingurat de-a „recîºtiga viaþa“, de-a înfãptui „cucerirea supremã“ a lumii, îmbrãþiºeazã toatã gama omenescului, mobilizeazã toate corzile trãirii, într-un nesaþiu al totalitãþii vizionare care sã reflecte totalitatea cosmicã. Cu cît solitudinea e mai apãsãtoare („singur lingîndu-mi lacrimile/ mi-au plãcut întru atît de mult/ cã am ºtiut acolo cum sã fiu singur:/ în aºa fel singur!“), cu atît e mai puternicã dorinþa de-a o dizolva în experienþa Întregului, evident impurã în deznãdejdea ei, tragicã pe cît de hilarã, sub steaua inevitabilã a damnãrii: „!darã ºi darã noi sîntem blestemaþi/ cã ori ne vine a plînge ori ne vine a rîde/ ºi sfãrîmãm în bucãþi ca tãmîia/ echilibrul de aur proporþia de aur/ regula de sînge:/ numai Moartea surîde – / ºi noi ºi noi Desperados/ numai Moartea plînge – / ºi noi ºi noi Desperados!“ (Agamemon [Sfinþirea de amiazã – a unei zile]). Sub unghi religios, Cezar Ivãnescu penduleazã, previzibil între credinþã („!nimeni ca mine, Doamne, nu te XI

ºtie, ca mine nimeni, Doamne nu þi-a dat/ spirit ºi suflet, trupul carne vie, mai mult ca Fiul Tãu crucificat,/ de-aceea laudã-þi aduc eu Þie, în vecii vecilor fii lãudat“) ºi un patetic scepticism („!la margine de lume unde Tatãl, Pãrintele din ceriuri ne-a uitat,/ ºi unde Maica noastrã cea Fecioarã, cu zîmbet de luminã increat,/ nu îmi mai miruieºte trupu-n lacrimi, de douã mii de ani crucificat,/ acolo unde nu te-ajutã nimeni, acolo toatã viaþa mea am stat“), însã pe un fond de pietate solemnã, ireductibilã, ce ne duce gîndul mai curînd la catolicul Baudelaire decît la fluctuantul agnostic Arghezi. Din aparenþele dezordinii, fortuitului, ale excesivei propensiuni carnale, ale limbajului delirant ori numai preþios, se încheagã treptat liniile unei pacificãri, rãsar formele unei armonii. Putem întrevedea sîmburele unei ordini. Convulsiile se domolesc pe un portativ de imagini reflexive, impulsurile tulburi se conºtientizeazã, întrucît, de bunãseamã, ºi raþiunea face parte din zestrea universalã, neputînd fi înlãturatã din perspectiva ansamblului ultim. Astfel un Jeu d’Amour (Dãenã) ne oferã un tabel sinoptic de alurã dantescã, al evoluþiei Erosului, o „teorie“ ilustratã a acestuia, în trei faze. Cea dintîi, staza, consemneazã exclusivitatea amorului, al cãrui efect e îndepãrtarea de tot ce nu-i aparþine. Amorul ca obsesie tiranicã, arbitrar-purgatoare: „!ca sã pot sã-þi spun cît te iubesc,/ m-am îndepãrtat atît de tine,/ toate cele-mi sînt strãine/ îngerul meu, fãrã tine,/ ca sã pot sã-þi spun cît te iubesc,/ toate cele-mi sînt strãine/ Îngerul meu, fãrã tine/ ca sã pot sã-þi spun cît te iubesc!“. Enstaza prezintã decãderea metafizicã a dragostei, care implicã tranziþia de la unicitate la dualitate, deci o corupere a unului primordial: „!se fãcu din sine Unul, doi,/ Domnul Lumii somnolînd în sine,/ noi de-atunci sîntem doime/ ºi în tine ºi în mine/ ºi sîntem Acela amîndoi,/ noi de-atunci sîntem doime/ ºi în tine ºi în mine/ ºi XII

sîntem Acela amîndoi!// – !e genune cruntã între noi/ ºi genune cruntã întru sine/ ºi Balauri o mulþime/ care pot sã ne-nvenine/ stînd în Paradisul Lumii goi“. În sfîrºit Ekstaza notificã drumul de la alienare la regãsire, prin reîntoarcerea eului rãtãcit în mediul dragostei divine: „!mã-aºteptaþi cu Suflet tremurînd,/ tremurînd de grija de-a ajunge/ la Voi tot cu gene lunge/ eu Divin Copil ce-l unge/ Domnu-n irul dragostei plîngînd,/ la Voi tot cu gene lunge/ eu Divin Copil ce-l unge/ Domnu-n irul dragostei plîngînd!“ Datoritã naturii sale pluricorde, a complexei sale construcþii clãdite pe originar, a tîlcurilor sale depãºind pitorescul, vibrînd spre infinit, poezia lui Cezar Ivãnescu se vrea un analogon al Lumii.
GHEORGHE GRIGURCU

TABEL CRONOLOGIC

1941 Se naºte la 6 august, la Bîrlad, Cezar Ivãnescu, al doilea fiu al Xantipei ºi al lui Dumitru Ivãnescu. În afarã de viitorul poet, familia Ivãnescu a mai dat culturii româneºti strãluciþi cãrturari, dintre care menþionez pe cunoscutul lingvist ieºean Gh. Ivãnescu, istoricul D. Ivãnescu ºi poetul ºi germanistul Aurel Ivãnescu, mort în condiþii necunoscute pe frontul estic al celui de al doilea rãzboi mondial. 1942-1949 O bunã parte a copilãriei ºi-o petrece la Curteni, un sat în apropiere de Huºi, ºi în oraºul Huºi, unde urmeazã clasa I, la prestigiosul Liceu Teoretic „Cuza Vodã“. Curtenii este satul de origine al bunicilor. Dupã propria-i mãrturie, primii opt ani de viaþã au fost singurii fericiþi, tãrîmul paradisiac care a nutrit din adîncuri energia de mare poet de mai tîrziu: „Huºul ºi satele din jurul lui, în care am copilãrit reprezintã un þinut fabulos, paradisiac ºi aºa va rãmîne pentru totdeauna. N-am fost fericit decît pînã la opt ani. Atunci s-a produs izgonirea din paradis pentru mine. Au urmat 44 de ani infernali. Dar Huºul este un loc binecuvîntat de Dumnezeu, din punctul meu de vedere, ºi din pricina marilor personalitãþi pe care le-a dat acest þinut. Consider Huºul XV

unul din locurile consacrate ale românismului, ca ºi Ipoteºtii sau Lancrãmul, un loc capabil sã producã ºi-n viitor mari personalitãþi harismatice care sã salveze poporul român.“ (Interviu acordat lui Th. Codreanu ºi apãrut în Sinteze, Bacãu, nr. 45/1993.) 1950-1959 Continuã clasele primare, gimnaziale ºi liceul la Bucureºti, Focºani ºi Bîrlad. Este elev al prestigiosului liceu „Gh. Roºca Codreanu“. Se aratã de pe acum nonconformist, suferind de un „complex al tatãlui“, dat fiind cã Dumitru Ivãnescu era o fire durã, nedispus a se apropia ºi a înþelege structura psihicã a copilului ºi adolescentului Cezar. Cel mai insolit product al acestui „complex patern“ este Doina (Tatãl meu Rusia), transfigurare poeticã puternicã ºi stranie convertitã în destin individual ºi naþional deopotrivã. Invocarea ontologicã, pe urmele lui Mircea Eliade, a „terorii istoriei“ aici îºi are sorgintea biograficã. La Bîrlad, leagã prietenii cu afinitãþi literare (poetul Alexandru Tacu, de exemplu, alt nonconformist, cu care frecventeazã ºedinþele de cenaclu ale oraºului), se îndrãgosteºte, îºi creeazã adversitãþi printre colegi, dar ºi printre profesori, preþuindu-l, în schimb, dupã cum rezultã din mãrturiile din Timpul asasinilor (1997), pe profesorul de românã Harry Zuppermann, o figurã celebrã a Bîrladului. În 1959, îºi face debutul poetic în revista Luceafãrul. 1960-1968 Este student al Facultãþii de filologie a Universitãþii „Al. I. Cuza“ din Iaºi, 1960-1966. Obþine licenþa în filologie în 1968 (cf. Biobibliografie, în La Baaad, Editura Eminescu, 1996, p. 467). Se produce debutul în volum – Rod (Editura pentru literaturã, Bucureºti, 1968), eveniment editorial de excepþie despre care XVI

criticul Nicolae Manolescu scria în Luceafãrul (nr. 51/1968): „Cînd în prozã se va debuta cu cãrþi de valoarea Rodului lui Cezar Ivãnescu, vom putea vorbi nu de o evoluþie, ci de o adevãratã revoluþie“. Volumul este încununat cu Marele Premiu al Festivalului naþional de poezie „Mihai Eminescu“, Iaºi, 1968, ediþia întîi. 1969 Debut în teatru, cu piesa Micã dramã, care se joacã la Teatrul „Al. Davila“ din Piteºti, fiind montatã „într-un spectacol coupé“ cu Vin soldaþii de Gh. Astaloº, în regia lui Radu Boroianu. Primeºte premiul pentru dramaturgie al revistei Argeº. Din 1968, îl gãsim profesor de limba ºi literatura românã în Ardeal ºi Moldova, apoi redactor la Almanahul literar al Uniunii Scriitorilor ºi la revista Argeº din Piteºti. 1971 Începe spectacolele de muzicã ºi poezie, cu propria-i orchestrã numitã „Baaad“, preludiu la capodopera sa poeticã de mai tîrziu intitulatã La Baaad. Insolitul personalitãþii sale este izbitor prin aceste manifestãri. Cezar Ivãnescu reînvia printr-o formulã modernã, sincretismul baladesc medieval al poeziei ºi muzicii. A creat muzicã ºi a cîntat propriile versuri, dar ºi poeme de Pindar, Rutebeuf, FranØois Villon, Lorenzo de Medici, Baudelaire, Edgar Allan Poe, Henri de Regnier, Eminescu ºi Bacovia. Dupã vizita în China, Nicolae Ceauºescu se întoarce în þarã hotãrît sã producã „o revoluþie culturalã“ de model asiatic, elaborînd faimoasele „teze din iulie 1971“. În semn de protest, Cezar Ivãnescu îºi dã demisia din conducerea revistei Argeº. Rãmâne ºomer XVII

pînã la sfîrºitul anului 1974, marginalizat ºi cu spectacolele interzise. 1974 Spre sfîrºitul anului, este primit în redacþia revistei Luceafãrul, unde va lucra pînã în 1990. 1975 Dupã ani de marginalizare, are ºansa de a se apropia de Marin Preda, care îi citeºte volumul Rod III, publicîndu-l la Editura Cartea Româneascã. Marele prozator, care-l va accepta ca pe unul dintre cei mai apropiaþi prieteni, scria atunci pe coperta ultimã a cãrþii: „Am citit volumul lui Cezar Ivãnescu în redacþia editurii Cartea Româneascã. Din zecile de volume de poezie care ne vin, deodatã am auzit o voce obsedatã de un singur sentiment cîntat cu o mare adîncime ºi forþã de expresie... Cititorul poate fi ºocat de unicitatea sentimentului, dar în cele din urmã cîºtigat ºi emoþionat. O adevãratã voce de mare poet.“ 1977 Apare Rod IV, Editura Cartea Româneascã. Steaua lui Cezar Ivãnescu urcã tot mai mult, în pofida cenzurãrii cãrþilor sale. 1978 I se tipãreºte la Editura Minerva antologia de poezie româneascã sub titlul Cîntecul amintirii, cuprinzînd poeþi de la Dosoftei la Dumitru M. Ion. Prefaþeazã celebrul roman al lui Céline, Cãlãtorie la capãtul nopþii (Editura Cartea Româneascã, 1978), în traducerea soþiei sale Maria Ivãnescu, tãlmãcire cãreia i s-a decernat Premiul pentru traducere al Asociaþiei Scriitorilor din Bucureºti. Controversatul prozator francez, interzis ani buni ºi în Franþa, era deosebit de preþuit de maestrul sãu Marin Preda. XVIII

1979 Se produce unul din marile evenimente din istoria poeziei româneºti prin apariþia, tot la Cartea Româneascã, a monumentalului volum La Baaad (500 p., iar în manuscris 2500 p.) De la Eminescu, Arghezi ºi Aron Cotruº nu se mai ivise o carte de o asemenea forþã vizionarã. Criticii „importanþi“ ai momentului nu au organ de receptare pentru lirica ivãnescianã. Cu excepþii, desigur. În cronica literarã din revista Convorbiri literare (reluatã în Foiletoane, 3, Editura Junimea, Iaºi, 1984, pp. 28-29), Al. Dobrescu scria: „Fruct al unei sensibilitãþi baroce, cristalizate în forme profund personale, La Baaad, acest discurs liric ce are forþa copleºitoare a premoniþiilor dãruitului de zei Thiresias, consacrã un talent excepþional, probabil cel mai puternic din cîte s-au ivit în poezia românã din jumãtatea în curs a acestui secol.“ Apare volumul Muzeon (Editura Eminescu, 1979). 1980 Traduce din francezã, împreunã cu Maria Ivãnescu, lucrarea lui Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-han (Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã). De la Pãltiniº, Constantin Noica îi împãrtãºeºte gîndurile despre La Baaad ºi Muzeon, ca ºi despre traducerea din Eliade, scriindu-i la 8 martie 1980. În vremea cenzurii, poetul avea obiceiul sã transcrie de mînã, pe volumele dãruite cu dedicaþie, versurile cenzurate. Noica îi mulþumeºte pentru urmãtoarele stihuri din Rosarium (Muzeon): ! stau în pãmîntul sterp fãrã noroc, cadavrul mi-l îngrop ºi mi-l dezgrop, gropar al vieþii mele fãrã viaþã trãitã-n scîrbã, în dezgust ºi greaþã, XIX

plãtit cu Timpul care mã omoarã dator vîndut celui ce mã plãteºte din groaza mea nu pot ieºi afarã cum Soarele arzînd se osîndeºte ! Pe drept cuvînt Noica apreciazã strofa ca fiind extraordinarã, identificînd în lirica lui Cezar Ivãnescu „o experienþã gravã“, cu o profundã intuire a sacrului. Este zguduit de moartea marelui sãu prieten Marin Preda. Numãrul din Luceafãrul care încerca sã spunã mai mult despre adevãrul morþii scriitorului este atacat de presa culturnicã, iar redacþia din care fãcea parte ºi Cezar Ivãnescu, împiedicatã sã continuie dezvãluirile. 1982 Se tipãreºte volumul antologic Fragmente din Muzeon, Editura Cartea Româneascã, postfaþã de Costin Tuchilã. Autorul este adînc nemulþumit de cenzurarea drasticã a textelor ºi de „înjumãtãþirea“ postfeþei. 1983 Apare Doina (Editura Cartea Româneascã). Nici acest volum nu scapã de cenzurã, punînd „mari probleme“ editorilor prin furia sentimentului anticomunist. „Complexul patern“ relevat deja se manifestã ca virulenþã liricã împotriva puterii dictatoriale. Marea biruinþã a lui Cezar Ivãnescu este de a-ºi înfrînge „personant“ (v. L. Blaga) pornirile individuale ºi împlîntarea adîncã a rãdãcinilor creaþiei în matricea spiritualã a românismului. Atît de modern ºi de personal, el a avut curajul de a valorifica specia cea mai reprezentativã a geniului popular românesc – doina, cu rezultate absolut memorabile. La „teroarea istoriei“ (sintagmã pe care ºi-o asumã pe urmele lui Mircea Eliade, un alt maestru al sãu alãturi de Mihai Eminescu) rãspunsul e acela deja surpins de C. Noica, revelaþia sacrului, acel XX

„recurs la splendoare“ mioritic despre care vorbea ºi N. Steinhardt. „Complexul tatãlui“ e sublim contracarat de inefabilul unui „complex matern“ transfigurat în cel mai pur lirism „scoþînd din ascundere“ heideggerian fiinþa autohtonã la dimensiuni universale. De aceea, arhetipul central al creaþiei lui Cezar Ivãnescu este Fecioara Maria, poezia sa devenind profund religioasã totodatã, în consonanþã cu lirica de dragoste din Cîntarea Cîntãrilor, cu atît mai mult cu cît obiectul de veneraþie nu pare a fi Tatãl Ceresc, ci Fecioara! Ediþia din Doina consideratã de autor ca necenzuratã este cea de la Editura Helicon din Timiºoara (1995), tipãritã în colecþia „liliput“. Despre Doina, volum ameninþat cu topirea, dar difuzat în ultimã instanþã, criticul literar Victor Atanasiu a scris: „Una dintre cele mai bune cãrþi apãrute în poezia româneascã, cea mai bunã carte a lui Cezar Ivãnescu (nu mã tem de aglomerarea de superlative, fiindcã numai prin ele se poate circumscrie cu exactitate, deci cu luciditate criticã, valoarea realã a volumului) este Doina, un imn continuu, înlãcrimat, rãvãºitor ºi rãvãºit... (Scînteia Tineretului, nr. 10857, 25 aprilie 1984). Cartea se va bucura, finalmente, de douã premii: Premiul special al revistei Luceafãrul ºi Premiul de Poezie „Mihai Eminescu“ al Academiei Române. 1985 Vede lumina tiparului la editura Albatros din Bucureºti antologia Rod, poeme în vers alb, colecþia „Cele mai frumoase poezii“, cu o prefaþã de Artur Silvestri, din care citez: „În fine, e de vãzut în Cezar Ivãnescu ºi un siluitor constructiv al limbii române, ceea ce înseamneazã, în definitiv, cã el e un original inventator de limbaj poetic, unul dintre cei mai proeminenþi pe care XXI

i-a dat lirica naþionalã ºi, alãturi de Nichita Stãnescu, cel mai însemnat al ultimelor decenii“. Aºadar, criticul relevã printre primii forþa de înnoire radicalã a limbajului poetic, cum au fãcut-o doar Eminescu ºi Arghezi în decurs de un secol. 1987 Publicã al doilea volum din seria Doina (Editura Cartea Româneascã), considerat de autor „complet desfigurat“ de cenzurã. Trebuie precizat cã în cei mai buni ani ai sãi de la revista Luceafãrul, Cezar Ivãnescu a fost creatorul ºi maestrul cenaclului „Numele Poetului“ (a susþinut ºi o rubricã cu acest titlu în revistã). El a descoperit ºi lansat cu mare generozitate (dar ºi exigenþã esteticã) mulþi tineri, unii dintre ei confirmînd intuiþia sa liricã. 1989 În anul centenarului morþii lui Eminescu are gata pentru tipar un volum cu poeme închinate „Marelui sãu Maestru în absolut“, dar cartea este respinsã de diriguitorii editurii Cartea Româneascã. La 10 decembrie 1989, forþeazã, de aceea, organizarea unui spectacol de muzicã ºi poezie sub genericul „Doina, închinare lui Eminescu“, la Casa de culturã „Mihai Eminescu“ din Bucureºti. În noaptea de 21 spre 22 decembrie, la Radio „Vocea Americii“ i se recitã premonitor Doina despre Fiara cea Apocalipsã ºi despre marginalizarea poporului român. 1990 Surprinzãtor, „revoluþia“ nu pune capãt marginalizãrii lui Cezar Ivãnescu; Drumul crucii continuã o datã cu al poporului român, minþit ºi jefuit de speranþe. Nu aderã la mentalitatea clipei, necrezînd cã foºtii comuXXII

niºti Ion Iliescu, Mircea Dinescu º.a. pot deveni peste noapte „revoluþionari“ ºi „democraþi“. În martie 1990 este concediat, fãrã preaviz, de conducerea provizorie a Uniunii Scriitorilor, de la revista Luceafãrul. Continuã seria de traduceri, împreunã cu soþia sa Maria Ivãnescu, din Mircea Eliade, apare la Editura ªtiinþificã, volumul Eseuri (Mituri, vise ºi mistere ºi Mitul eternei reîntoarceri ) Acest Quijote cu aparenþe de duritate încearcã sã reformeze breasla scriitorilor producînd o disidenþã prin reînfiinþarea Societãþii Scriitorilor Români dintre cele douã rãzboiae mondiale. I-a lipsit abilitatea politicã pentru o asemenea reuºitã, care ar fi pus cu adevãrat viaþa intelighenþiei româneºti în matca naþionalã, dincolo de bizara luptã caragialescã între diversele grupuri de interese. Societatea Scriitorilor Români are o existenþã scurtã. Dar proiectele lui Cezar Ivãnescu nu se opresc aici. Înfiinþeazã revista Euchronia ºi editura cu acelaºi nume care va supravieþui cîþiva ani. Din Euchronia apar douã numere. La 14 iunie 1990 este victima mineriadei. În urma agresiunilor fizice ºi psihice suferite îºi revine greu dupã o lungã boalã. 1992 Apare la Editura Cartea Româneascã volumul Alte fragmente din Muzeon, pentru care primeºte premiul Uniunii Scriitorilor. Deºi nu se ridicã la nivelul capodoperelor anterioare, Alte fragmente din Muzeon atestã acelaºi poet singular în continuã ascensiune spre sacralitatea fiinþei. Alt poet, Ion Mugeanu, va scrie în Curierul Românesc (nr. 5, mai 1993): „Descoperim astãzi în Alte fragmente din Muzeon ceea ce mulþi XXIII

bãnuiam mai demult: pe cel mai mare poet român, poate, de la Eminescu încoace, în linie pur moldavã ºi «boiereasc㻓. 1993 La începutul anului revine, dupã 44 de ani, în Huºi, oraºul copilãriei ºi al clasei I, cu prilejul lansãrii volumului Alte fragmente din Muzeon. Trãieºte sentimente puternice, viziteazã liceul ºi sala de clasã în care a pornit aventura literelor. Acordã lui Theodor Codreanu un interviu plin de interes pentru cunoaºterea personalitãþii lui Cezar Ivãnescu, interviu preluat de mai multe publicaþii (Sinteze, Bacãu; Semnal, Vaslui). 1994 Apare volumul de poeme Sutrele muþeniei (Editura Princeps, Iaºi), cu prefaþã de Petru Creþia. Ca ºi maestrul sãu Eminescu, revitalizeazã, la alte dimensiuni lirice, sinteza spiritualã Occident-Orient. Peste strigãtul existenþial se suprapune acum o surprinzãtoare înseninare prin tãcerea fiinþei orientale, grefatã pe geniul mioritic ºi eminescian. Reþin ºi aceste aprecieri din prefaþa lui Petru Creþia, Pentru Cezar Ivãnescu: „De aceea vom zice, astãzi ºi mereu cã ne aflãm în timpul bun ºi sfînt ºi vechi cît noi al poeziei româneºti. ªi cã ne mai aflãm spre bucuria ºi cinstea noastrã, alãturi de unul dintre cei mai puri ºi mai sfîºietori reprezentanþi ai poeziei româneºti, Cezar Ivãnescu, poeta magnus. ªi îl vom mai numi biruitor, pentru cã, prin lungul ºir din veacuri al poeþilor români, cîþiva cu nume sfinte nouã, alþii, mulþi, pe veci fãrã nume, noi, ca neam, am biruit prin vreme ºi obidã, prin însîngerãrile ºi tina istoriei. Am biruit, ca puþini alþii, înfrîngînd tot ceea ce ne tãgãduia. XXIV

ªi îl vom mai numi pe Cezar Ivãnescu, alãturi de puþini alþii dintre noi, om nemaculat de nici o închinare, om curat ºi, în curãþenia lui neînfricat ca un gladiator de neam înalt. Pe Cezar Ivãnescu îl venerez ca poet ºi îl onorez ca om, aºa pãtimaº cum este ºi uneori nedrept în numele unei mai înalte dreptãþi, aºa violent cum poate sã parã celor care nu-i cunosc nici generozitatea de mare senior al inimii nici suava blîndeþe.“ Numai þinîndu-se seama de aceste înalte calitãþi, admirabil surprinse de Petru Creþia, vor putea fi înþelese încrîncenarea ºi dezlãnþuirea din cãrþile viitoare despre Marin Preda ºi Nicolae Labiº. 1995 Tipãreºte la Editura Helicon din Timiºoara antologiile Jeu d’Amour ºi Doina, colecþia „liliput“. I se decerneazã Premiul Serilor de poezie de la Vînãtori-Neamþ pentru Opera Omnia. 1996 Apare Pentru Marin Preda (Editura Timpul, Iaºi). Sub titlul La Baaad se publicã cea mai reprezentativã selecþie din poezia lui Cezar Ivãnescu, în colecþia „Poeþi români contemporani“ a Editurii Eminescu, avînd ca postfaþã o scrisoare din 20 noiembrie 1989 de la Theodor Codreanu ºi un amplu studiu despre personalitatea ºi poezia ivãnescianã, plus o biobibliografie. Poetul ºi prozatorul sunt pe de o parte elogiaþi, iar pe de alta cei vizaþi negativ în Pentru Marin Preda declanºeazã campania de discreditare care va culmina în anii urmãtori. Prefigurarea atmosferei este descrisã în aceºti termeni de Dumitru Augustin Doman: „Poet total, în sensul cel mai vechi ºi mai nou al expresiei, poet-trubadur care-ºi cîntã dumnezeieºte versurile, om sensibil ºi sentimental, Cezar Ivãnescu pozeazã în XXV

aceastã carte (despre Preda – n.n.) ca un tip aricios, derutînd pe cititorii care nu-l cunosc. Eu însumi, riscînd sã fiu ameninþat de douã perechi de palme ivãnesciene, voi spune cã volumul acesta – dincolo de ce am spus/scris pînã aici – pãcãtuieºte prin violenþe de limbaj – care par cã vor sã-l impunã pe autor drept cel dintîi înjurãtor din literatura românã...“ (Calende, nr. 4(59), august 1996). Apare la Oradea, Editura Cogito, cea dintîi antologie bilingvã de poeme – Rod/Seed Time and Harvest, traducere în englezã de Maria Sîrbu. Premiul „Frontiera Poesis 1996“ pentru Opera Omnia, Satu-Mare, 26-28 septembrie 1996. Publicã Rosarium, Editura Helicon, Timiºoara, colecþia „liliput“, pentru care primeºte premiul special al Salonului de carte din Oradea, 31 octombrie-2 noiembrie 1996. Cum se vede, anul se încheie cu un bilanþ de excepþie, în toate direcþiile, contrastînd cu cercul ameninþãtor ce se strînge în jurul sãu. Simultan, lucreazã intens la cartea despre Nicolae Labiº, cu o primã versiune mai veche. 1997 Apare la Editura Libra din Bucureºti a doua carte de prozã a lui Cezar Ivãnescu, Timpul asasinilor, în colaborare cu Stela Covaci. Se declanºeazã un veritabil scandal publicistic. Chiar ºi unii dintre cei care au publicat capitole din aceastã carte s-au arãtat gata sã se lepede de incomodul autor. Împotrivã-i s-au coalizat scriitori ºi publicaþii din diverse tabere. La Editura Helicon i se tipãreºte o antologie de poeme în vers alb cu titlul Rod în colecþia „liliput“. XXVI

1998 Poeme (Editura Crater, Bucureºti) Susþine spectacolul de muzicã ºi poezie Rosarium. Semneazã împreunã cu Maria Ivãnescu, traducerea din limba francezã, Pascal, Cugetãri, text integral, Editura Aion. 1999 I se conferã titlul de cetãþean de onoare al municipiului Bîrlad. 2000 La 15 ianuarie, pe scena Teatrului „Mihai Eminescu“ din Botoºani i se decerneazã Premiul Naþional de Poezie „Mihai Eminescu“ pe anul 1999. I se conferã titlul de cetãþean de onoare al municipiului Botoºani. Publicã Doina (Tatãl meu Rusia) la Editura Junimea. Susþine spectacolul de muzicã ºi poezie Doina, închinare lui Eminescu. Gavril Þãrmure din Bistriþa ºi „Societatea de Concerte“ îi produc primul CD ºi prima casetã cu fragmente din spectacolul Doina, închinare lui Eminescu. Actualmente este director al Editurii Junimea din Iaºi.
THEODOR CODREANU

EXERGA: ! Eminescu-i Dumnezãu iar eu mi-s Profetul Sãu !

ROD
De profundis
! acum, fiindcã frigul face bulboane ºi fiindcã eu sînt bolnav ºi mã tem, ca sãlbaticul am sã-mi fac leul meu pe peºterã, iar voi sã spuneþi: îl vîna în fiecare zi ! ! acum, fiindcã sînt ºi sincer ºi milos, vã rog sã nu vã uitaþi în ochii mei prin care lacrimile gãuresc pupilele ºi deci nu plîng; nici rîsul meu care vã chinuie, vã sluþeºte, feriþi-vã de rîsul meu într-însul mama e tot albã! ºi inima mea, acest cîntar social, care atunci cînd eu voi fi pur de tot se va sfãrîma într-una din pãrþile balanþei ºi va rãmîne numai un cap uimit, umed, plin de lunã ca o floare scoasã din lac. O, candoarea capului din inimã, cu braþe ! XXVIII 1

! lãsaþi-mi numai lapte ºi mîncare pînã mã scol mîini de dimineaþã cãci acum îºi fac turul prin ochi hidoasele zile de post uman, al vinei, al neputinþei ! ! ºi socotiþi-mã-un lepros care se vindecã ºi v-ar putea ºi omorî cu-mbrãþiºãrile, ºi socotiþi-mã-un lepros care se vindecã ºi v-ar putea ºi omorî cu-mbrãþiºãrile ! ! acum, fiindcã am chiar ºaptezeci de ani cu cei lãsaþi de mama, îngãduiþi-mi deruta suportabilã ºi bucuraþi-vã de înþelepþii tineri !

sã ne înþepãm cu ghimpi pulpele, iar acolo unde-ºi trag inima de moarte luna ºi zilele, nu, nu, dincolo, abia la o mînã de spaima urîtã unde se dizlocã zîmbetele sã ne agãþãm de pomi ºi sã mîncãm pe genunchi prune urlînd fãrã voce sã mîncãm clãnþãnind prune !

Prima fecioarã a omului
! frumoasã ºi perfectã ca Moartea-n care toate se-adunã cu-nveliº, îþi jinduim toþi clipa cînd goalã-n faþa noastrã vei apãrea lucind : o, urletul cu care te despicarãm, Moarte, o, sîngele, pe buze al primului hymen !

Toamnã
! de toamnã nimeni n-a murit, sãlbãticiuneo, ºi crede-mã, vai, vai, numai natura care nu-nþelege ; nu, n-a murit nici pãianjenul închizîndu-se-n sine, se gîndeºte doar, cu emoþie. Vai, vai, mã zbat ! ! vai, vai, mama a murit azinoapte ºi eu eram mila ! ! vai, vai, crede-mã, n-am sã te las sã-þi urãºti sexul, rochia dezvelind-o de pe sînii plîngînd cu faþa, trebuie sã vin la tine sã te rog sã mã ierþi, sãlbãticiuneo, ºi-o sã ne furiºãm greºit de-a-curmeziºul, ºi-o sã ne înspãimîntãm unul cu altul, ºi ce-o sã vrem, vai, crîncen ce-o sã vrem scuturîndu-ne capul, 2

Rod
! suferinþele mari se fãcurã de cum am ieºit din tine, ca un ochi din orbitã, toatã cãldura soarelui menitã fu sã mã usuce... ! ! lumi nevãzute cream în tine însãþi nãscîndu-mã, pîn’ ne-am fi pierdut într-o mãsurã uºoarã pe care viermii-ar fi vîntuit-o cu umbra, 3

fãrîme fãrã deprinderea de-a ne ºti – dar din sex arcuindu-mã ca pe-un Leviathan dintr-o furnicã cu capul spumos la-nceput convulsii de spaimã în mine-ai stîrnit ºi în lume suferinþele mari se fãcurã ; iubirea-n cãlcîi atingîndu-mã mã umplu doborîndu-mã cu ochii-n þãrînã ! ! mamã, îþi zic, vino acasã ºi mîngîie-mi, într-o mie de nopþi pline, fiece deget ºi ochi ºi-adierile viorii ale minþii !

în aceastã hermafroditã cîmpie : sex al melancoliei ºi-al creºtetului vineþiu, suflet ce se va voi nobil ºi-ºi va ronþãi viermii de pe pîine, absenþã totalã-a încrederii în ceea ce nu-i carnea mea, cîntãreþ din buzã roºie ºi vînãtã !

Rod
! mã voi pierde : ºi port în gurã limba amarã : un infinit de trupuri albe mi-am amintit pe-al cãror pîntec am sperat sã-mi aºez tronul unui ideal de perfecþiune !

Rod
! în singurãtatea cîmpiei nu caut instrumentele muzicale ; degetele mele pe chitarã stau þepene ºi bolborosesc cu vocea ca o vorbitoare piatrã rarã fãcîndu-ºi loc cu geamãt din nãmol : regret veºnic vor avea oamenii cã s-au nãscut cu faþa cãtre moarte iar eu cã m-am nãscut 4

Rod
! ºi-aceastã bisericã sub care pãmîntul e roºu ca o þarã de raci nimeni n-o poate rupe ca pe un mãr, deºi-n ea-i mai multã liniºte ca-n miezul mãrului : dar numai liniºtea-i oare împãrãtiþã în absoluta rotunjime ? 5

Rod
! nu-ºi uitã carnea tiparul ei ciudat : veºnice creºtete umede se-ndeasã spre mine, ca o pasãre deasupra unei oºtiri le vãd foind ºi mã sperii. nu-ºi uitã carnea tiparul ei ciudat ! ! nici-un rege-al înþelepciunii n-o pipãie ci mîini brutale ca satîrul. eu stau la marginea speþei mele ºi cu durere-mi privesc pãrþile ruºinoase-ale trupului ; ºi ca un lumînãrar imploraþia mi-o îndrept spre pîlpîirile capului meu galben : o, aminteºte-þi, cît de puþin, cum arãta tiparul acelui vas uºor în care rodul ni-l purtam surîzãtori !

ori mie, care odatã am avut un asemnea ochi, Dumnezeule, cîtã roadã va trebui sã port în fiecare toamnã spre-a o azvîrli iar, ca-nainte de moarte sã pot cãpãta un asemenea ochi pentru orbitele goale !

Turnul
Tatãl, al meu, tu, care ai ridicat Turnul Babel, Tatãl, al meu, din sãmînþa ta am crescut c-o voce mai bunã pentru cîntare ºi amintire, iatã cîntarea ce-þi cînt fãrã-a fi : vocea mi-am modulat-o continuu, cu chitara pe genunchi am cîntat cîntece despre mama ºi moartea ei despre seminþele ce-n mine le port copii ai pãmîntului – carne ce-ºi are un soare durabil. ºi am rãmas cu Moartea-n faþã ! ! o, dacã viaþa-ºi va pierde cîndva culorile ei, hranã mai dulce oricînd va rãmîne ºi noi – nemuritori poeþi, cît va rãmîne Moartea ! gîngãnii crude, semenii mei n-aº vrea sã mã simtã cum sînt ºi de-aceea lor le-am cîntat. ºi m-am trezit cu Moartea-n faþã ! 7

Rod
! pentru mîna coborîtã dinafara pãmîntului cãtre ceaþa care ne acoperã, sub ceaþã, aici, toate roadele-i par gratuite, ºi atunci nu ia decît ochiul unui copil pe care îl dezghioacã tiptil din orbitã. 6

gîndac mai sensibil nu e ca inima-aceasta ce-o port, imprecabilã ! ! ºi iatã, Tatãl, al meu, m-am gîndit cã dacã mi-a murit mama toþi morþii dinaintea mea vor trebui sã se înduplece-n tãcere ºi înapoia mea nimic nu-i care sã nu-nvie vocea morþilor, ºi-atunci o-nþepenesc pe mama-n lut ºi-i ard obrazul cu o lumînare sã arate arãmiu ºi sînii îi boiesc ca sã luceascã precum doi ochi ºi-i pun în ºold cercul perfecþiunii ce-i fãcut din cearã pe care-atît frãþînii morþi ºi-l dorirã ºi am rãmas cu mama-n faþã ! e rîndul sã-i miºc pãrul în þãrînã, alb, ce se va zvîrcoli ca un mãnunchi de viermiºori þinuþi captivi ! ! Tatãl al meu, tu, care Turnul Babel ai ridicat, e demn de tine fiul tãu ? rãspunde-mi ! ! iar dupã ce cu pietre voi lovi în ochii mamei sã-i curgã lacrimile care le aºteaptã fiul, în dimineaþã voi fi tare bun ! 8

! îþi aminteºti cum capul mi-l culcam lîngã picioarele-i bolnave ºi umflate ? o aparenþã aºa de hîdã cum a putut în mine sã zdrobeascã imaginea pe care pentru totdeauna cu greu i-o construiesc ? ! auzi, tu, mamã, ce glasuri ºovãielnice avem noi, oamenii, ºi cum ne ameþesc pe lume cel mai mult ? ! ºi am rãmas cu Moartea-n faþã... toamnã mi-ar fi plãcut sã fiu, sã nu am nici o bucurie doar prada altora sã fiu ! ! dar dupã-aceste vorbe pe care-aº vrea sã le ºi muºc, sã le ºi scuip, care-i din toþi aceea spurcãciune care dreptul nu-mi dã idolului meu sã-i mai mîngîi mãcar un rid ?

Turn
! faþa mea supusã la cîte n-a fost, peste zi, ca untdelemnul au curs pe ea vorbe, rîsete ºi plînsete. noapte, te invoc ! vin acasã ºi cînd toþi adorm mã trezesc în faþa mesei ºi-a hîrtiei albe : blîndã hîrtie, tu-mi eºti ca o mascã 9

pe care o scot de pe faþã ºi pe spatele cãreia îmi scriu viaþa, curatã mascã, tu nu spui nimic, degeaba faþa galbenã de încordare ! zic o vorbã : între perfecþiunea vieþii ºi a morþii un vierme cît un cal sãlta, între perfecþiunea vieþii ºi a morþii un vierme cît un cal miºca, ºi-apoi tac... acest cîntec nu e altceva decît o întrunire de voci care mã apasã !

Rod
! întins la pãmînt ºi negru de cît sînge e în toamnã ºi tremurînd, mi-am lipit palmele pe ochi ºi mi-am astupat cãldura somnului. ºi orice gînd. ºi cu picioarele sfiindu-te sã calci mi-ai apãrut tu, mamã feciorelnicã, cu sînii puri ºi tu mi-ai zis : durabil ceas avem, ºi tu pe pieptul tãu, durabilã fãpturã, ºi-i bine cã eºti la un timp de vis ! cum palmele una de alta þi le atingeai la tîmpla-mi roz cãdeau cu toate poamele ºi cînd genunchii tãi în pieptu-mi bine s-au înfipt, ce m-am gîndit ? tãcere ! poate plînge ! ! apoi eu începui sã rog în visul meu : apleacã-te, ºi numai la un deget de buzele-mi sã pui buzele tale, puþin întredeschise sã le laºi ºi rãsuflarea ta sã-mi înroºeascã buza ! ! dar tu ai fost mai bunã ca oricînd ºi buzele-mi cãrnoase mi le-ai supt... du-te acum, cãci vreau sã mã trezesc ºi bine e sã dormi pe pãmînt singur ! ! cum fãrã groazã-mi dezlipesc, cînd mã trezesc, viermele inelar de pe-a mea buzã, frumosul vierme inelar de pe-a mea buzã ! 11

Rod
! e adevãrat cã femeie roºie ca aceea nu am mai vãzut. adevãrat cã era peste putinþã carnal zîmbetul ei de care eu mã feream. adevãrat e cã eu voi pleca ºi vã rãmîne în carnea mea o amintire cãreia nu-i voi fi rege, ºi cînd voi fi mai liniºtit îmi va astupa urechile ºi sîngele-mi va izbucni pe gurã roºu cum era carnea acelei femei ºi înspãimîntat, lîngã patul meu, (palma care singurã þine fãrã sfialã timpul) mã întreb : poate cã era mama pãmîntului ? ºi-am fãcut rãu cã i-am trãdat speranþa, poate cã mi-ar fi stors mãduva oaselor ºi nu m-aº mai fi gîndit la nimic, poate cã era dulce ca viaþa ºi moartea fãrã însemnãtate ! 10

Rod
! a doua oarã te-am visat : cu totul altfel decît altãdatã ; eu te vedeam ºi-acesta era visul ; atîþia oameni am vãzut lungiþi pe fratele, pãmîntul gol, dormind ori morþi, ºi toþi doar calzi ºi buni ; lungeºte-te fãrã teamã la pãmînt, îmi spun, ºi-aºteaptã pînã se va deschide sã te sugã ! ca sã caut cu mîna aceasta pe care mi-o lipesc de gurã ? ce tremurãtor e degetul acesta pe care-l duc la tîmplã ! ce nesigur e omul acesta pe care-l plimb cu mine !

mama mea Moartea surîdea cãci copilul ei mã nãºteam fãrã ca ea sã sufere !

Rimaya
! în oraºul acela bolnav am iubit trei femei : una e de-acum bãtrînã ºi-i seamãnã din ce în ce mai mult Morþii, una e lîngã mine amintindu-mi cã ºi ea va muri oficiazã carnal oculta prezenþã a Morþii, una a rãmas în oraºul acela bolnav ºi plînge sîngele meu dupã ea cãci n-o voi mai atinge cum nu voi mai atinge tronul Morþii : o voi numi Rimaya ºi-n numele ei voi pluti ca un sicriu de nufãr pînã ce mã va opri cu pieptul o lebãdã !

Turn
! cînd m-a nãscut, mama, pe-o masã, întinsã, cumplit suferea, mama mea cea bunã pe-o masã ; dar pe cealaltã mama mea Moartea goalã, lungitã, surîdea atît de frumoasã 12

Bãtrîna Ezo
! Bãtrîna Ezo : are optzeci de ani, ea este maica tatãlui meu – ºi eu de cînd mã ºtiu am þinut-o de fatã mare : poþi zice orice dar eu o voi iubi mereu ca pe-o virginã 13

cã numai ea ºtia sã-ºi poarte în tinereþe carnea de galbenã albinã ca morþii lacrima soarelui : cînd grîul se cocea ea a rãmas OARBÅ ºi eu o voi iubi mereu !

fãrã sã bagi de seamã ia-mi viaþa ºi mi-o poartã vorbind cu ea de mine cu gura ta – fã iar de frãgezimea gurii tale sã-atîrne viaþa mea Maria, – cã-s un mort !

Somn
! trezit din somn cu lacrimile-n ochi crin alb destul capul în piept þi-apleci : flagel, dumnezeiesc, pe umilinþa ta de floare !

Gîndul
! cu Gîndul Morþii ca un frate geamãn tu casa ta nu þi-o mai pãrãseºti cã nu poþi merge printre lume singur cu Gîndul Morþii ca un frate geamãn giganþi ciocani în tîmplã îl pocnesc pe cine mai duci tu de mînã, frate ? cînd Gîndul Morþii sîngele i-a curs cînd Gîndul Morþii ca un frate geamãn mai mult decît un mort fãrã sicriu în veci pe care-orice regat al morþii îl respinge cu Gîndul Morþii ca un frate geamãn tu casa ta nu þi-o mai pãrãseºti ºi gîndul Morþii-l ungi cu gura un cal bolnav privindu-se-n oglindã capul culcîndu-þi pe grumazul lui plîngi Gîndul Morþii ca un frate geamãn cu Gîndul Morþii ca un frate geamãn 15

Copilãria lui Ario Paradis
! ca sã-mi descopãr faþa din tristeþea din groaza de-a o fi pierdut pe-aceea numitã Nenumita tu, du aceastã cruce cu trupul tãu cel alb (ce drag mi-a fost, ce drag mi-e încã, Doamne !) cum ai lua un lucru de nimica un vas lipsit de trebuinþã ori cum þi-ai strînge pãru-n agrafe 14

simþi cã enormã-i locuinþa iar tu nu eºti vreun Cavaler de Preþ ºi Gîndul Morþii-ncet va stinge lumînarea ºi-or nãvãli gîndacii impotenþi ºi-apoi pãianjenii furnicile mãreþe ºi cîrtiþe la braþ ºi devorîndu-þi Gîndul Morþii fratele tãu geamãn sãtulele fiinþe-þi vor dormita alãturi singur lãsîndu-þi goalã locuinþa vei cãlca la drum surîzãtor în Þara Morminþilor ºi fiindcã-n ceruri e scris cã ai avut odatã un mormînt în Dumnezeul simplei calitãþi a Morþii nimeni nu-þi va mai da o locuinþã plîngi Gîndul Morþii ca un frate geamãn pe cine mai duci tu de mînã, frate ?

Persona
! o persoanã care merge pe drum cu amintirea traumaticã a unei mame moarte, a unei gropi metafizice care-i ameninþã mereu cãlcîiul cu rãsuflarea îmbujoratã asemeni nãrilor unui guzgan senzual amintindu-i cã buza pe care acum ºi-o poartã cu semeþie va implora acea narã care-l goneºte 16

sã-i dea cîndva sãrutul de graþie care dezleagã buza de semeþie ºi sãrutul de pãmînt cãci el unde s-ar putea duce decît pe pãmînt ºi-atunci nu-i pricinã sã fie plãtiþi atîþi bani pentru-a întreþine modern o închisoare cînd inima lui palpitã înspãimîntatã cã cheaguri greþoase de sînge cînd nu mai pot merge ca el singur pe drum nu se gîndesc decît sã facã în jurul ei o carcerã : persoana îºi cojeºte în piaþã o roºie coaptã ºi iubeºte muzica fiindcã persoana care vinde ardei are o voce excepþionalã iar cel care lîngã tejghea deseneazã de bunã seamã-i o persoanã care umblã dupã un ban ºi cu toate astea nu mã va primi sã-mi odihnesc ciolanele cãci ea care i-ar încãlzi de minune patul în toiul nopþii umblã ºi-o dor picioarele ºi poate va da dumnezeu ºi ne vom întîlni odatã eu cu pictorul exact în colþul strãzii cînd va voi s-o ridice pe braþe ºi-l voi croi peste faþã s-o lase jos pe trotuar cãci ce-i o persoanã pe care-o dor picioarele cînd s-au fãcut masacre ºi iatã tot naºtem cum o persoanã într-o furie dementã pleacã alãturi la vecinul declarîndu-i pe neaºteptate cã-l ameninþã moartea 17

cã soþia lui se dezbracã întotdeauna goalã cã soþia lui l-a pãrãsit pentru impotenþã cã asta nu poate fi adevãrat cînd el a necinstit de curînd o fetiþã ...cãci unei persoane care merge nu-i stã bine sã compunã în vers clasic cu atît mai puþin liber fiindcã acolo unde plopii foºnesc ºi-ntr-un pantalon vãrgat ºi destul de bine lipit de pulpe pe peron se plimbã o femeie eu n-am nici o cunoºtinþã – o persoanã -n orice loc nou pãtrunde trebuie sã se cunoascã mai întîi pe sine însãºi ºi-n al doilea rînd sã întrebe pe vreun localnic unde e W.C.-ul – cãci o persoanã care merge trebuie sã iubeascã muzica ºi sã cînte pentru cã muzica e singura cãreia îi e permis sã vorbeascã despre moarte fãrã ca nimic s-o atingã s-o maculeze – de aceea oamenii o carã dupã ei la înmormîntãri precum pãrinþii fleºcãiþi îºi þin în pat cu ei copilul în timpul actului pentru a creºte în el un suflet pe deplin materialist cãci o persoanã trebuie sã iubeascã muzica ea care nu dispreþuieºte nici gura cancerosului ºi nici a ipocritului ºi nici a mincinosului 18

ºi nici a perversului ºi nici a mutului ºi nici a celui care lipsit de gurã surîde cu anusul ºi nici a morþilor care cîntã de bucurie cã ºi noi vom muri cãci o persoanã nu-i nimic altceva decît o persoanã ºi atunci de ce se ocupã alþii de aceastã persoanã ? de ce o-ntreabã dacã-i o persoanã cînd vãd clar cã-i o persoanã ? de ce ridicã puþoii degetul autoritar spre aceastã persoanã zicîndu-i cã-i este interzis sã se aºeze în cutare loc fiindcã alþii... ºi iar el e numai o persoanã ºi asta-l calmeazã cãci el e numai o persoanã ºi de ce o persoanã are dreptul sã-l întrebe dacã nu a ucis nu a furat de-ºi bulbucã ochii ca un dement cãci el e numai o persoanã ºi doar el ºtie perfect definiþia unei persoane ºi-atunci surîde liniºtit cãci s-a fãcut noapte ºi o persoanã închide ochii or el trebuie sã iubeascã muzica ºi-n vis îi cîntã hipersensibile coarde – în carne ºi palmele sale se unesc în adoraþie ºi ascultã toatã noaptea pierdut în extaz – nu-i exclus ca aceastã persoanã sã þinã discursuri într-o bunã zi cãci el ºtie perfect definiþia unei persoane : nimic nici moartea nici crematoriul nu 19

te pot schimba odatã pentru totdeauna obligîndu-te sã nu faci anume fapte, persoana poate sã treacã peste asta, nu existã experienþe capitale – persoana le înghite pe toate ca funcþionarul Leviathanul !

Turn
! sînt oameni graºi ºi doar cu degetul dacã-i împungi plesnesc (oameni graºi care îngraºã ochiul) ºi curge un lichid ca urina de porc din ei. s-a convenit cã-s tari ºi fecioara mai bine-ºi oferã sexul decît sã-ºi înfigã dinþii în beregata lor miºcatã rotund ca un vierme care-ºi pupã coada. un om aºa gras poate acoperi în întregime LUPTA SFÎNTULUI GHEORGHE CU BALAURUL. sînt oameni graºi cu o grozavã lipsã de tact care-ºi cîntã cîntecul lor preferat : „Sînt oameni graºi“ chiar de la viersul : „Viaþa e frumoasã“ cînd un bãrbat ºi-o femeie tînãrã îºi pun în groapã copilul lor mic ºi noi cîntãm : sînt oameni graºi, Don Cezar, ºi fete lubrice sînt care-ºi încoardã pieptul tîmpit cãtre lunã ºi cîntã extatic : „sînt oameni graºi, Don Cezar“ !

Rod
! nu vreau sã-mi creascã ochii de dement ºi mîinile ca de copil slugarnic dar sînt în ziua mare jefuit de rodul meu visat din burta mamei ! îl simt cum trece ºi-n batjocurã îmi strîmbã formele cu greu închipuite ºi-n armonia purã ce-o presimt varsã urina unui urlet, El, Nevãzutul. nu vreau sã-mi creascã ochii de dement ºi mîinile ca de copil slugarnic dar gol strig : sînt furat ! ºi ochii-ncep sã-mi iasã din orbite cã douã lacrimi mari care-ar pãºi ! 20

La Baaad
! iatã, Mil, vino-n cîmpie ! pot fi eu sigur cã nu te chem spre-a te ucide ? sã te duc sã vezi 21

altarul lui Raz e scobit cît o coajã de nucã e din cearã totul aidoma s-a pãstrat fii atent ! ºi nu rîde cu rîsul tãu de om liber aici e mãrturia priveºte-l ! i-a cãzut vorba-n plãmîni ca o piatrã în cap nici o bîiguialã pe buzele lui e straniu de cuminte a devenit strãveziu tot ºi pe seama trupului sãu o lecþie de anatomie e binevenitã : spre uºurare el însuºi a agãþat cîte-o tãbliþã de fiecare organ cu douã oase galbene ºi-un cap de mort rînjit : „nu atingeþi ! moarte !“

Or, nimic. Moartea e-n gîndurile dumitale. Cum în gîndurile mele-i zic, priveºte din nou, orbule, ce, eºti hoþ de drumul mare ? nu mã jefui de-aceastã revelaþie ! Priveºte expectativ ºi mã trimite c-un semn din ochi spre sorã sã-mi deie fiþuica : pe ea era scris : printre roze printre crini cresc îngerii cei senini din marmorã dãltuiþi vino la noapte sã ne lovim în dinþi ! Am ieºit cu doctorul pe salã, popor, soldaþi, femei ºi-un trup înalt (cu pãrul negru) armonios ºi plin de fatã, mai înaltã c-un cap ºi decît mine ºi decît doctorul se-ncheia la bluza de flanel care-i descoperea în spate în triunghi cîte o margine-a omoplaþilor fascinanþi. I-am lipit doctorului o palmã peste gurã ºi i-am þipat pipãind cu mîna tremurînd pielea finã, dezgolitã : uite, doctore, n-o gãseai, uite Moartea ! Am fãcut semnul crucii atent ºi buzele roºii-n atingere dãdurã sãrutul !

La Baaad
! ...ºi iatã unul dintre poemele lui Raz : într-o noapte, lucrînd la un poem, extenuat fiind (capul aproape îmi cãdea pe masã), efortul trupului meu era continuu ºi-al gîndirii mele de asemeni... eram obosit, imposibil de excitat, cu orice tentaþie... m-aº fi dus sã mã culc... ºi cum stãteam aºa ca un ghem abrutizat am auzit o voce care rîdea... am crezut cã-i cineva în încãpere ºi-mi venea sã scuip deoarece am o mare pudoare a compoziþiei... 23

La Baaad
! vino, Mil, în cîmpie, sã fii de faþã la conversaþia mea cu doctorul radiolog. Intru, îmi ciocãne pieptul cu degetul ºi-mi zice : scumpe Or, treci în þarc, sã te vãd pe dinãuntru. Mã vede ºi-mi zice : nimic, scumpe 22

nu era nimeni... ci doar un sîmbure (probabil îngeresc) din mine se concentrase c-o stãpînie-a lui nevrînd sã ia parte nici la revolta, nici la oboseala mea omeneascã, nici la efortul meu spiritual... un sîmbure, atît, c-o inocenþã-a lui, care rîdea cu gura mea de carne... eram obosit... ºi fiind un om citit n-am luat-o în tragic ci doar m-am întrebat dacã n-oi fi nebun... aºa, ca de-o chestie, i-am strigat : paiaþã !... ºi el mi-a strigat : paiaþã !... am continuat sã mã screm sã scriu ceva spre a auzi din nou rîsul acela liniºtitor, dorit, ºi-am urlat ! lasã-mã sã intru în tine, pentru totdeauna sã intru în tine, ori mãcar atunci cînd nu mai pot !

La Baaad
! aºteptînd sã vinã moartea treaz lucrez pentru gloria ei or, cel ce nu ºi-a-nflorit carnea pentru preþul Timpului ºi-al ei e nedemn de glorie. aici la Baaad, Mil, nu te pot lua pãrtaºul morþii mele poate voi mai umbla cu faþa de untdelemn pîndind prin deschizãtura ochilor forme vagi numai carnale pe care le-am iubit atît, poate-mi va fi dat sã descopãr cîteva zile din viaþa mea pudice ºi negrãit de senine în care sã scriu acea operã 24

ce mie nu-mi mai poate schimba viaþa or þie-þi poate fi încredinþarea prieteniei. ce-mi poate mie schimba viaþa, Mil ? aici la Baaad aºtept sã vinã noaptea asemeni sufletului sã coboare în trupul meu cel pãcãtos aºtept sã vinã noaptea spre-a trimite fumul þigãrii-n petalele de trandafiri din odaie spre-a-mi fierbe-ncet cafeaua ºi-a o sorbi lacom spre a-mi da rãgaz meditaþiei spre-a cugeta la trupul mort al Mamei ºi la Moarte cele douã buze date fiecãrui om spre-a avea o gurã care sã rãmîie mutã !

La nymphette
! presimt cum va veni moartea... într-o dimineaþã ca aceasta mã voi trezi cu ochii nevãzînd nimic mai mult decît o camerã, tu vei fi plecatã ca acum, îþi voi strînge 25

lucrurile (aºternutul) apoi voi întinde încet cuvertura... îmi va prii liniºtea ºi voi fuma þigarã dupã þigarã ºi voi bea cafea, cîte puþin, sã-mi ajungã... voi cînta încet la chitarã o melodie auzitã la télé – ºi-mi voi ºterge lacrimile din colþul genelor ºi mã voi convinge cã am fost bun în toate pentru a putea muri împãcat... aºa mor doar atîþia oameni nevoiaºi în Baaad... dacã nu voi muri imediat, voi pleca sã tîrguiesc – dar în grabã, socotind cu atenþie banii... îþi voi cumpãra trei fire de crin ºi le voi pune apã proaspãtã ºi-am sã-þi scriu un bilet ; aminteºte-þi mîinile mele strãvezii care nu-mi mai puteau acoperi ochii de acele spaime continue, care-i umpleau ...nu e vorba de viaþa mea, e vorba de trupul 26

meu ce-l simþeai în preajmã ca pe o pasãre planînd cu aripile desfãcute asupra pãmîntului ...într-o dimineaþã ca aceasta, ducîndu-mã la apã, am întîlnit o fetiþã pe care þi-am arãtat-o ºi þie numind-o un pic depravatã cãci se purta cu o rochie albastrã cu un umãr gol... am privit-o mai cu atenþie ºi m-au surprins ochii ei încercãnaþi enorm ºi buzele palide de femeie ºi glasu-i moale ca o deschidere de petale – am întrebat-o : cine eºti ? tu eºti ? ºi mi-a rãspuns : eu sînt ! Cine ? cum aºa, eu sînt, cine ? eu sînt, mi-a rãspuns din nou, cu pudoare, ºi pãrul ei lung ºi mãtãsos spunea totul – ºi de ce-ai venit tocmai în aceastã dimineaþã ? n-ai prins o clipã bunã. acum mi-a trecut. poate, ceva mai înainte, încã te-aº fi urmat. te-am dorit mult încã de pe cînd iubirea era pentru mine castitate. atunci sã fi venit te urmam fãrã pic de durere 27

la gîndul cã aceastã însoþire a noastrã avea sã fie de scurtã duratã, pe-atunci nu concepeam iubirea fãrã moarte. nu mi-ar fi dat o lacrimã cînd, ajunºi pe cîmpie, m-ai fi înfãºurat cu trupul tãu cãutîndu-mi cu buzele buzele – eram inviolabili, suava pereche a gîndacilor de cearã. acum du-te cu precauþie cãci cel mult îþi pot muºca umãrul gol dar nu te mai pot iubi : cine te-a oprit atunci ?... ºi totuºi nu-mi pot reþine un sãrut care þi-a descoperit sînii încã neîmpliniþi ºi nici sexu-þi nu mã pot opri sã nu-l mîngîi pentru cã totuºi tu eºti singura care mã mai poþi salva dar – atenþie ! – rolurile sînt inversate, cãzneºte-te sã mã ridici în braþe ºi ca o libelulã dã din picioare sã te ridici cu mine deasupra oraºului !

trecînd peste carnea goalã ca un vînt de roºaþã-n obrazul pal al unei prezumptive defuncte. întrucît nu era o neguþãtorie la mijloc nici o-ntîmplãtoare potrivire de organe îndrãznesc sã spun cã era o iubire mai purã ca o suferinþã. trupurile noastre de untdelemn curat luceau asemeni unor tronuri vecine armonizînd absenþa ºi omniprezenþa cea mai sfidãtoare : numai capul ei palid cu pleoapele trase ca-ntr-un somn letargic, fãrã bucurie, cãpãþînã de crin, vecinic mã fãcu sã-nþeleg cã ceea ce noi sãvîrºeam era dinainte-ndelung pregãtit din dormirea adîncã din care s-a tras la-nceput Moartea !

Copilãria lui Ario Paradis La Baaad
! am cunoscut o femeie prin legãtura de sînge : frumoasã cînd o doream cãci frumuseþea nu e o formã ci o stare 28 ! am fost copil în Baaad ºi-nafarã de mine nimeni n-o mai poate spune, or cine poate spune cã-am fost copil în Baaad cînd toþi de ea amintindu-ºi au ochii în lacrimi ? ºi-adeseori 29

cu toate-acestea mã-ntreb : am fost copil în Baaad ? e vreo deosebire-ntre trupul meu fraged culcat în frunze pîndind apariþia unui alt trup, de fatã, sã treacã pe-alãturi sã mã pot hrãni cu iluzia singurãtãþii ei dulci ºi parfumate ºi trupul meu gol într-o raclã subþire hrãnindu-se cu iluzia morþii ? ºi acel þipãt ºi sînge care se lasã ca douã mîini tãcute pe pieptul meu ºi-n frunze cu ochii pîndind fata care se întoarce palidã cu un copil în braþe, Dumnezeule ! pe ce ai mai scump, poþi oare sã-mi spui ? am fost copil în Baaad ? am fost copil în Baaad cum mama a fost copil în Baaad ? spune-mi cum am fost eu copil în Baaad cînd mama mea a fost copil în Baaad ? spune-mi atunci de ce nu laºi Dumnezeule-n frunze sã se joace copiii-n Baaad ?

La nymphette
! tînãrul cu faþa galbenã ºi cu gura mutã a înþeles cã nu are rost sã mai schimbe vreo vorbã cu concetãþenii lui 30

fiindcã dacã-ntr-un fel ei i-au dãruit viaþa tot ei i-au dãruit ºi moartea ºi egalitatea perfectã a acestui joc i-a fãcut chit : orice vorbã e de prisos, numai cã în frizerie poþi ºi filosofa cu glas tare dacã vrei : domnilor, nu gãsiþi un scaun mai mic pentru fetiþã ? or nimeni nu rãspunde nimic iar tînãrul cu faþa galbenã continuã sã priveascã-n tãcere scaunul înalt cu speteaza lui în alãmuri galbene lucitoare cu pedalele lui cu rezemãtoarea care se înalþã ºi se coboarã, cu braþele pe care mîinile se reazemã într-un repaus sinistru ºi mai departe capul fetiþei cu tenul mãsliniu ºi cu pletele lungi cu picioarele atîrnîndu-i speriate spre podea fãrã s-o ajungã precum cei care sînt spînzuraþi ºi aºteaptã sã se rãreascã încet clienþii pentru a fi luatã în primire, or tînãrul cu faþa galbenã oferã rîndul cu amabilitate altora cãci privirea-i s-a fixat asupra acelui scaun, miratã, cum scaunul nu-ncepe singur sã prindã ca-ntr-o menghine 31

trupul fragil al fetiþei ºi chiar se mirã de aceastã muþenie a scaunului ºi pîndeºte cu speranþa în ochi spre frizeri ºi e aproape sigur cã nimic nu se mai poate întîmpla ºi plãmînii i se contractã dureros cãci ar vrea sã mîngîie pentru ultima oarã pletele fetiþei, s-o umple de sãrutãri dar mama aºezatã pe scaun cu picioarele desfãcute ºi cu rochia umflatã în dreptul sînilor dã semne de nerãbdare, or lui stomacul i se contractã dureros ºi singura explicaþie care se poate da în cazul unei cãderi bruºte la pãmînt ºi-al unui urlet isteric e cancerul ºi el încã nu-l are sau îl are ºi nu ºtie ºi amîndoi, el ºi fetiþa pe scaune alãturate închid ochii iar pletele lor ating podeaua tãcute ºi amîndoi se privesc din cînd în cînd pe sub genele aplecate asemeni unor crini care-ºi pierd încet-încet parfumul ºi nici un semn nu-ºi vor mai trimite unul altuia ! 32

La Baaad
! iubirea mea pentru Ilen nu se destainã cum ºi sãmînþa care-a zãmislit-o semn ponderabil nu a dat decît cînd prinsã fu în goana morþii, ºi trebui’ s-o-ndrãgesc pîn’ la demenþã ! cu gura mea pe gura Morþii-þi zic Ilen, azi sînt al Alteia, ne suge plãcerea zi de zi, numai la tine mai pot privi ºi treci zîmbind, Ilen, din libertate purã,-a suferinþei i-am dat chiar Morþii numele ce-l porþi, m-am jefuit de ultima speranþã, Ilen, apropie-te, nu vei mai gãsi vreodatã bãrbat atît de singur cum sînt, ai trupul înflorit ºi plin, Ilen, curînd de tine-mi va fi spaimã cãci vei intra în ceata celor graºi ºi ca un tron galben vei moºteni pãmîntul ! Ilen, eºti încã liberã, apropie-te îmbracã trupul Morþii-n cîmpie coborînd ºi nevãzuþi de nimeni ca viermii convorbind !

Perfectum
! de ce-þi spun, Mil, cã a crede-n perfecþie. nu-i o credinþã fanaticã, te rog sã mã vizitezi în cîmpie unde sînt foarte necunoscut, 33

puþini mai tresar la asemãnarea-ntre omul mãrunt pe-a cãrui faþã se citeºte un dram de imbecilitate ºi de orientalã indolenþã ºi Raz cel cu dinþii strãlucitori ca legea Talionului, sã te duc s-o vezi pe Maria Creaþa, tîrfa oraºului, de vîrsta bunicii mele ; nicicînd un artist n-a conjurat în gloria operei sale atîtea fiinþe-omeneºti cîte-a supt trupul acesta sãlbatic ca un munte de cearã : te-ai aºtepta s-o vezi oarbã de mînie, o, nu, nu, priveºte-o cu atenþie în cel mai neînsemnat amãnunt ºi nu vei avea sã-i reproºezi nimic, de la pãrul albit, rar, ºi carne pînã la osul ei, totul, absolut totul a luat forma doritã, perfectã, încît nu poþi sã-i reproºezi nimic ! 34

Copilãria lui Ario Paradis
! sã se topeascã trupul rîvnit ca untdelemnul sã curgã-ncet spre mine sã-mi scalde carnea-n el ca sex matern sã mã redea acum ºi-n ceasul morþii mele ºtiu, acest trup schimbat ca untdelemnul e doar sãrutul Morþii ori al lui Dumnezeu cel care zilnic carnea ne-o suge spre-a fi singur cãci carne-n carnea noastrã a fost ºi l-am gonit ca pe-un copil din pîntec spre-a fi în lume singur acum ºi-n ceasul morþii mele !

Copilul Bãtrîn
! ...sã ne-aducem aminte de acea varã la Stribi ºi de Verbul ; de calmitatea acelei vremi cînd în cupola roºie uciderea devenea neînsemnatã ; dorinþa de somn a celui care s-a simþit una cu moartea asemeni femelei de cangur cu punga ei ; sã ne amintim Verbul : iatã, acest animal degenerat cu nasu-n excremente dar gata oricînd sã ucidã întru gloria speþei sale, iatã-n aceastã dimineaþã o formã femininã ivitã din faþã : ovalul ei e exact, or merge împleticit, lent, cu siguranþa lucrurilor moarte – ca un soare placid închizîndu-se-n boltã, – dezvirginarea ei s-a întîmplat în noaptea care a trecut ºi gura ei întredeschisã dezvãluie ferocitatea ºi albeaþa dinþilor ; 35

carnea ei a simþit cu acuitate în delirul masculului exactitatea ºi rãceala unui sicriu ca o compactã formã în aer ; iatã, la rînd la dentist, masa suferindã ca o ºedinþã de hipopotami mergînd de colo-colo mai puþin conºtienþi decît pruncul în pîntec foindu-se de colo-colo ; iatã, femei trecînd arãtîndu-ºi trupurile cît mai dezgolite bucurînd ochiul celui cu bani ca ºi pe-al onanistului celui cu muºchii tãiaþi, de atlet, ca ºi pe-al celui palid îndrãgit ºi iubitor al morþii, trupuri, ducînd cu ele amintirile cãzînd ca pãrul, regretul de-a nu fi cunoscut totala devorare-ntr-o clipã. grava lor vinã de-a fi imperfecte resimþitã-n mersul lor; ºi iatã, Copilul Bãtrîn, rotindu-ºi gîtul, nu dupã aºtri impenetrabili ci doar spre-un spaþiu gol pentru a-ºi recîºtiga siguranþa iniþialã, spre-a pãºi aerian, fãrã scop, fãrã ostentaþie, sã-ºi bucure dorinþa lui de nimic ; mersul lui e tãcut, plin de o cumplitã durere, parcã, de-a fi nevoit sã calce pe ceva, neauzit asemeni paºilor de pisicã-n nopþi cu lunã plinã cãlcînd ca-ntr-o inimã finã... !

La Baaad
! ...iatã ce-am visat într-o noapte : patru bãrbaþi (unul gol), eram oare printre acei bãrbaþi ? eram cred printre acei bãrbaþi ; unul dintre ei a fost rãu batjocorit, îl vedeam cum se ghemuie jos ca un maþ (ºi-o scurtã strãlucire ca o decapitare). Urmãrit ca o fiarã printr-un oraº ce-n minte-mi era oarecum cunoscut din copilãrie, spaima mã fãcea sã nu-mi dau seama cã sînt om 36

ºi fugeam ca un cangur besmetic prin galerii subterane ca-ntr-o minã pãrãsitã sau ca-ntr-un metrou. Hipnotizaþi de un curent vînãt oameni treceau încolo ºi încoace ca purtaþi pe fire electrice. Nu-ºi aruncau o singurã privire unul altuia ca ºi cum ºi-ar fi fost martori unei fapte peste putinþã de ruºinoasã. Din tavanul galeriilor curgea continuu þãrîna care ne fãcea sã scuipãm. Ajuns în faþa unei uºi de ascensor am apãsat pe un buton ºi m-am trezit urcat într-un tren ale cãrui banchete erau pline. Am stat lîngã fereastrã iar la 3 m, de mine stãtea o fatã. Am început sã ne privim. N-a durat mult (zîmbea angelic), cînd cel care mã cãuta cu pieptul dezgolit ºi pãros ca o gorilã mi-a rînjit în nas de dupã geam. Am plonjat într-un compartiment unde cîþiva oameni m-au privit surprinºi. Paralizat, muþenia mea era un semn de totalã milã. El a intrat, c-un surîs a spus : Domnilor, cu dumneavoastrã n-am nimica, ºi ridicînd toporul mi l-a izbit în moalele capului. M-am gîndit sã fug, dar n-avea nici un rost. În urma mea el a lãsat urmãtoarea vorbã : Domnilor, este un lucru calculat, nu poate fugi decît maximum 200 de metri ºi l-am prins ! trezindu-mã puþin m-am gîndit cã la 100 de metri s-ar fi putut sã-mi aparã în faþã 3 oameni în uniforme ce mi-ar fi luat apãrarea. ªi-am adormit surîzînd de arma ce-o purtam cu mine. Cum am apãrut, omul, o clipã descumpãnit clipi ºiret din ochi ºi-o luã dupã mine. Eu cãutam sã dau cît mai multã eleganþã miºcãrilor mele ºi cei 3 în uniformã mi-au apãrut în faþã. M-am împleticit printre picioarele lor dar ei nu ne luau în seamã ca pe niºte copii care se hîrjonesc. Resemnat am primit cea de-a doua loviturã în moalele capului. ªi pentru-a mã convinge cã totul a fost vis am lins cu limba picãturile de sînge de pe pernã ce se lãþeau ca florile cînd se desfac ! 37

Turn
! gangul îngheþat în usturimea întunericului se înãlþa cu aerul cã se obstineazã sã aºeze morþilor pe faþã o mascã mortuarã ca un urangutan disciplinat. Turnul se numea Turnul Prinþului Fericit, Turnul Perfecþiunii Violate, Turnul Unghiului, Turnul Cavalerului Plîns, Turnul Copilului mort, Turnul Blînd, Turnul Palid, Turnul Iubitorului Morþii : Blum-blum se auzea Viermele cãzînd cu capul de marmora treptelor : fratele meu, nu-þi pot veni în ajutor ! Lumineazã-þi faþa ! Priveºte-mã-n faþã ! nu te sfii sã mã ucizi, dar priveºte-mã-n faþã ! ca un rac de sînge inima porneºte goana ºi n-o poþi goni fãrã încetare. Blum-blum, blum-blum, blum-blum, auzi cum bat valurile negre de sînge la Tronul Morþii, la Tronul Absolut al Morþii ºi Moartea plînge în perfecþiunea singurãtãþii !

asemeni parfumului tuturor morþilor dupã ce s-a dus duhoarea cãrnii cînd i-am dat sãrutul dintîi care ne-a adormit pe loc de ce nu-i o mînã de înger sã facã din moarte-un sãrut ce nu te mai trezeºte ? unde-i þinutul în care zace îmbrãcatã în cearã noaptea aceea ? de ce am fost smulºi de acolo ca doi prunci oribili nevoiþi sã se nascã ? ºtii cã în curînd îmi voi aminti tot mai puþin ºi taci ca un sex veºnic implorat sã-þi dea o nouã viaþã !

Copilãria lui Ario Paradis
! nu-mi aminti la Baaad de fata cocoºatã pe care-aº fi vrut s-o am pentru frumuseþea inexplicabilã a picioarelor ºi chipul ei glorios de infantã dispreþuitoare : mi-ai aminti cum cu mîinile ei mi-a fãcut patul (în camera slab luminatã) cu ierburi care miroseau 38

Confiteor
! ! dar dacã însuºi trupul nostru cel de carne în cãmara maichii ivitu-s-a capul în pîntecele din douã pãrþi 39

unindu-se ca un sãrut dacã cel care nu se iubeºte pe sine nu se naºte vom putea sã ne iubim oricum hypocrite lecteur tu care citeºti mai bine în foirea unei pizme : dar ah toatã viaþa mi s-a luat ah toatã viaþa toatã mi s-a luat mînca-v-ar Moartea ! ! ! gîtlejul care te usturã în anotimpul echivoc ars de crugul unui þipãt revenind spontan dar atît de adesea cu monotonia unei legi – îngrozit de larma posibilã înghiþi ºi acest þipãt ca pe o cupã de otravã ºtii însã cã mai mult þi-ai pierdut ºansa de aceastã realitate sã te vindeci : umiliþi nesiguri numai ochii lucind o sãmînþã de speranþã atît de vinovaþi ne vom prãbuºi subt povara acestor þipete avortate (ca un sac de moaºte) – am fi putut ocoli 40

cu eleganþa unui cal galopînd mustrarea pentru priveliºtea celui pãlmuit pe noi înºine ne-am fi putut ocoli cu þipetele-acestea de trei ori ca pe o duratã de amarant bazilicã : am fi putut ajunge Fiinþa transparenþei geneza : fãrã lanþul cauzelor acestui strigãt : inclemenþa zilei : am fi putut muri poate izbãviþi ºi nu-i nimc murim astãzi mai tãcuþi ca viermele care se aºeazã pe ranã : pleromã strãini cu mult mai mult de moartea care subt esenþa subt esensufletului nostru gol se prãbuºeºte ! ! ! totul ne vine din aceea cã vrem sã fim cu orice preþ fericiþi : iatã, de pildã, Domnul o învesteºte pe Doamna cu Ordinul Caracratiþei, ea într-o poziþie solemnã de vacã care se lasã mulsã cu dificultate acceptã ºi un surîs conjugal 41

le jupoaie pielea obrazului – întîi sã fim fericiþi ºi abia dupã aceea sã vedem dacã se poate : nu privim rãul în faþã îl dãm afarã ca pe un cîine care s-a-mpuþit nu privim Timpul în faþã iarã de moarte nu ne ocupãm deloc. împotriva tuturor evidenþelor vrem sã fim fericiþi, pãºim atîta nenoroc ºi-atîta grea nefericire care poate sînt avuþia noastrã ºi tot ce ni s-a dat de dus ratãm ºi ºansa de a fi martorii acestui timp ! ! ! aceea ce numeam irevocabil ºi-ntr-un anume fel – ceva divin, 42

abandonul nostru cel mai senzual pacea noastrã fãrã credinþã morfina lui domnu’ ºi dulceaþa cea de pe urmã liniºtirea noastrã empiria de zi cu zi la un atent examen nu prezintã nici o siguranþã ºi moartea noastrã astãzi ni se pare o utopie metodicã – un bovarism – ºi-un happy-end demn de toate bazmele – numai din slãbiciune am crezut aºa : o credinþã – ca o cãpuºã – ; irevocabil e numai acest flux inflorescent acest individ de carne suferitor de carne trãgînd în toate pãrþile ºi îndoiala fizicã mortalã ca un ins balonat umflat ca un balon ºi de aceastã balonare o sã crape : irevocabilã e numai aceastã fiinþã a noastrã care nu poate nu mai poate de-acum sã deie înapoi ! 43

! ! sîngele care în aceastã noapte ne interzice ca pe niºte crizanteme azvîrlite de-o cãlugãriþã dintr-un chiup vag in ca vãlul Mayei zephiros blînd mai îndurînd sã poarte trupul invadat de o transparenþã ca o realitate fermã metafizicã, sîngele acesta curge pe feþele de foc ale morþilor deosebind mai bine moartea de sterilitate ! ! ! oh ! imbecilii ºi demenþii pentru care sufletele noastre atît suferirã nici o pedeapsã nu-ºi aflã. tragic destin mai purtãm pe pãmînt, Moarte, atîta de curvã, feþele noastre doar ar fi meritat în moarte sã se umbreascã la-ncercarea aceasta doar noi cei curaþi ºi cei buni trebuiam primiþi, numai noi, rit suprem, n-ai fost dreaptã cu noi ºi iubind variatele hoituri ºi pe ei i-ai coborît 44

într-a ciclului viaþã fãrã de moarte !

Confiteor
! toatã viaþa mea a fost un hagialîc zicîndu-mi cã acela ar fi pãmîntul sfînt : iatã urma tãlpii lui Buddha – ba nu, acela – ºi astfel hãrþuit întîmpinat de chiar Fraþii ºi Surorile mele însuºi Tatãl cu acel incredul rîs al demenþei prigoanã ºi discriminare violenþã ºi toþi mînîndu-ºi gîndurile în convoi de represalii mute : ce ai avut oare ce ochean al fatalitãþii de totul vedeai ? dintr-o osîndã-a vieþii uniformã Baaadul e o cetate vãditã de transparenþa obrazului nu e tãrîmul Învierii e desãvîrºita transcendenþã-a Morþii – Argos al crimei Thebã a incestului Egipt al robiei Canaan al fãgãduinþei 45

mizerã drojdie a visului La Mancha oriunde pe zonele planetei ca o mascã de fier îþi acoperã faþa ca un fulger îþi despicã obrazul imaculînd urletul în cel mai adînc reazem al tãcerii alt ritm : orgie verticalã apetenþa rãdãcinii limbilor ºi aceastã undã curgãtoare fluviul sîngelui la picioarele tale te saltã nici o speranþã nu mocneºte zariºtea orizontului solomonari de toate credinþele faliþi dar în ciuda umilinþelor de tot felul în ciuda conspiraþiei impostorilor fraþi de-o fiinþã (mamã mamã ºi ce fel de fiinþã) aceastã Carte se scrie negîndu-mã mîntuindu-mã iactanþã apocalipticã : aºa da : cãci numai eu mã voi duce acolo unde ei mã aºteaptã bucuroºi fericiþi cã or sã mã omoare : aducem uneori o fericire pe care nu o mai aºteptãm ! 46

Apocalipsis cum figuris
! nu pot sã spun cã-am fost nemulþumit de legãtura noastrã, era perfectã în atîtea privinþe dar începea cu gustul sfîrºitului. memoria o þine ºi o expulzeazã cu acea spaimã fatalã de lucrurile ultime ºi definitive. bezmetici ca-ntr-un ciclotron nu aveam vreme sã numim iubirea moartea decît iubi-oarte eram întru atît fãrã speranþã fãrã urmare fãrã nici un rost cã totu-ncremeni-nafara vremii într-un adagio fãrã capãt plînsoare zugrumatã lent dintr-o bucatã care-i zice Apocalipsis cum figuris !

Metanoia
! da au fost ºi zilele egale ca roþile acestui car de luptã am crezut mult timp vegetam în credinþa veche bré omule : (reluãm) da au fost ºi zilele egale (revenind) ca roþile acestui car de luptã (în carnea macrã roºã de culoarea ei fãrã sîngele hemoptizia Morþii) 47

am crezut mult timp vegetam în credinþa veche –bré omule dar nu mai tot judeca dupã cum arãþi tu cînd eºti mort mort de obosealã dacã nu-þi mai merge mintea unge-o cu unsoarea ieftinã a suferinþei : oneros concurs de împrejurãri. facem greºala asta care o sã ne coste cã zicem iatã s-a nãscut la anul a murit la anul ºi o punem ºi pe diferite... mã rog – e mai greu de dovedit dar credeþi-mã pe mine indivizii se îmbuibã cu atîta moarte cã doar cîteva zile sã zicem el cu adevãrat a trãit : ºi putem ºti cînd poartã crucea cum putem ºti crucile-n sînge : evidenþele primeazã. iatã zic de aceea nu-s chiar proºti aceºtia cînd se apãrã – epoché – ºi dau cu mîinile în lãturi de la ei tot ce nu-i priveºte cum ºi-ar netezi pãrul pe trup – vom numãra orele noastre ºi dacã una lîngã alta vor face o zi : bine 48

în aceastã zi am fãcut totul : cãci Timpul noi îl ºtim nu se mãsoarã îl cãutãm prin spini prin iarba verde într-un muºuroi care se miºcã îmbandajat cu cîtã grijã La-zarul acesta bolnãvior !

La Baaad
! mã trezesc adesea visînd urmãtoarea scenã: Baaadul e asediat de intruºi: într-o clãdire sînt ultimul apãrãtor care mai rezistã atacatorilor : într-un hol imens cu pardoseala neagrã gudronatã ca a unui platou de filmare, înaintez cu o armã automatã în braþe : cîþiva intruºi trag în mine în plin ; sînt ciuruit, cu ultimele puteri înaintez însã ºi scuip pe faþa primului intrus îndreptat spre mine cu ultimul efort al plãmînilor un val de sînge care-i acoperã toatã faþã : nu m-am întrebat niciodatã dacã este posibil ca un ins ciuruit sã mai poatã scuipa un val imens de sînge în faþa cuiva dar imaginea 49

în sine mi-a plãcut, s-a implantat în mazochismul meu de zile mari, ºi-mi revine cu forþa reiteratã a unui onanism juvenil... fireºte aceasta este doar imaginea centralã, pentru cã visul în sine are variaþiuni infinite, scena aceasta fiind cînd punctul unui fatal deznodãmînt, cînd începutul unui calvar care se continuã cu... !

decît tãcerii miracolul carnal euthanazic moartea angelicã ºi giulgiul unei învieri din morþi !

La nymphette
! trup alb de fatã care vei muri suflet care n-a gustat ºtiinþa morþii ca pe o bazilicã viermii teribili te vor ocoli : nu-þi va fi luat decît pãrul care-þi acoperã capul ºi sexul spre a rãmîne unicã-n perfecþiune în pãmînt, sîmbure viu ºi alb al unui rod întunecat : pentru tine nu va fi moartea. or, numai oamenii cu mîna de varice plug vor împlînta sã iasã bobul sacru ºi sînii þi-i vor despãrþi unul de altul !

Simulacrum
! tu vii ca visul împotriva tuturor evidenþelor inexprimabilã inexprimabile ca visul cãrnii care inima ne copleºeºte cu urletele sîngelului plîngînd ca o fiinþã impudicã ºi dezarmantã imemorabilã aproape faþa ta nu se poate þine minte ca plîngerea unui copil are fãptura ta acea delicateþe blîndeþe-a lucrurilor ultime cu umilinþa doar de le pãtrunzi mysterium tremendum : ens a se îngenunchezi pãrerea noastrã prezumþioasã mîinile schimnice de lotuºi din truda unor evergeþi muzicã eºti inaudibilã 50

Muzã dormind
Dupã Claude Monet, Camille Monet sur son lit de mort

! vrem sã uitãm chiar totul, totul sã ne-mbuibãm, nu de durere, ºi ochii ce-au vãzut tortura sã se închidã sã se-nchidã, dar dacã vrei sã uiþi ºi dacã vrei sã te faci cã nici nu vezi 51

cum se înfruptã toþi gãmanii din trupul sfînt al Marii Zile ca la pomana unui mort, cum iau mereu nedînd nimica îþi voi aduce iar în faþã durerea tinereþii tale, în pîcla somnului ºi-a morþii muza cu faþa muribundã ºi urîþitã ca ºi Moartea nu uita, dragoste, pe-aceia ce þi-au sfãrmat, fragilã, viaþa, pe-aceia care ne lãsarã din chipul dragostei doar groaza, nici sãrãcia ta, nici moartea muzei sluþitã-n agonie, ºi în aceste vremi în care trec indivizii numa-numa ºi trec ºi trec numa sã treacã, alinã-þi sufletul cu urã alinã-þi viaþa ta cu Moartea !

de-a mã duce acolo unde nu te-ajutã nimeni ºi tot ce m-a lovit eu am primit în faþã : dar e celula morþii, sînt acei pumni în inimã, razele reci de sticlã ale lunii cînd cel pribeag în Þara Verii suspinînd se-ntoarce doar sã-þi spunã cã nu e Moarte ºi acesta nu e un lucru fericit !

La Baaad
! La Baaad sã nu mã cauþi printre acei care mãnîncã urineazã ºi înºealã printre cei vii sã nu mã cauþi vreau sã spun adicã de-ar fi aºa mi-ar fi uºor sã mã gãsesc eu însumi ºi-apoi tentat de împlinirea acestei perfecte socratice-aspiraþii spre-a n-o lãsa în tihnã sã degenereze m-aº ºtrangula : sã nu mã cauþi la Baaad nici printre cei ce-n tainã se rãsucesc în groapã spre a-ºi întoarce bucile spre crucea de deasupra îþi zic, sã nu mã cauþi nici printre morþi cã-atunci te-ai dovedi un putrefact prieten 53

Acolo unde nu te-ajutã nimeni
! o nouã ºtiinþã, o nouã gnozã înalþã sufletul, dar eu mã îndrept tot mai des spre locuri cu totul umile unde am fost îngenuncheat : unde nimeni nu era lîngã mine : unde trebuia sã pompeze inima sã pompeze, strãin era totul ca la o benzinãrie... nu mi-a lipsit curajul 52

ºi trupu-mi sfînt e pentru tine doar un vas ce-i poþi deschide-ncet capacul sã-l vezi de face viermi, de s-a stricat. or cînd nici o speranþã nu-þi mai pui în viaþã ºi nici speranþa morþii pe buzã n-o mai simþi, mã vei gãsi la Baaad, fãrã speranþã zvîrlit precum sãmînþa lui Onan !

Împotrivire
! sînt un poet comun, un individ comun ca oriºicare, am exaltat tinereþea ºi moartea putea-voi avea parte ºi de bãtrîneþe oare ?... nu cred... s-ajung ferice... posed o fabuloasã experienþã a sãrãciei, o posed ºi n-am ce-i face... dar la ce foloseºte sãrãcia ºi la ce suferinþa... mai mult decît ascezã ? pot sã-þi lesneascã transparenþa... dar bineînþeleºi sã fim amîndouã aceste experieri trebuie fãcute în deplinã bucurie 54

fãrã ranchiunã ori resentiment în deplinã admiraþie a operelor celor mai frumoase : corpurile frumoase urmãrite cu cea mai gravã atenþie pe strãzi prin locuri dosnice ori în plinã strãlucire a soarelui... ca-n urmele tãlpii lui Buddha am mers dupã frumuseþe ca un halucinat... dacã individul acesta zis Poetul nu ne zice dacã trãim în frumuseþe ºi mãsurã ori în greºalã ºi desfrîu, atunci despre ce naiba sã ne zicã ? (i s-a conferit idiotului aceastã magistraturã supremã într-o instanþã supremã –) indivizii dominaþi de jactanþa unei patrii a inimii care mãsoarã totul dintr-o datã te întîmpinã fãrã mînie ºi cu surîs în colþul gurii ca un lãnþug întraurit – nu sînt rigizi, nu pot fi înlocuiþi prin mãºti trébe cãtaþi în praful strãzii, pe uliþã... o, da, am exaltat tinereþea ºi moartea ºi n-am crezut în bãtrîneþe... putea-voi avea parte ºi de bãtrîneþe oare ? – sã merg dupã acest magnific convoi tãcut de frunze moarte de o culoare galben -aurie cîºtigînd ceriurile ? da, neînþelegeri au fost (vor mai fi), 55

– unii clinicieni dezafectaþi, dezinfectaþi – în fapt eu ca ºi Domnul Martin Heidegger defineam individul drept acea fiinþã care luptã împotriva morþii... ºi împotriva complicilor morþii... singura mea împotrivire la arãtarea hîdã a sterilitãþii : suferinþa pentru suferinþã sãrãcia pentru sãrãcie tonul diavolului sadismul unor impotenþi !

Don Cezar
! e oboseala, Mil, ea e cea care-mi desfigureazã superbul gest al pumnului în atitudinea descompusã a unui muribund vrînd sã se ridice din patul morþii, e oboseala, Mil, cea care din strania încãpãþînare a strigãtului meu alege doar accentele litanice, ea, cea pe care-o resimt din ce în ce dupã ºapte ani de goanã, ºi dupã ºapte ani de goanã semãn exact unui cadavru ºapte ani perfect conservat ºi-acum lãsat liber sã aleagã viaþa ori moartea. cel mai viclean, cel mai nerãnit am fost purtîndu-mi singur preþul morþii mele, cel mai copil, de n-aº fi întîlnit-o la Stribi pe Besne care mã iubi ºi-mi jefui tãcut libertatea morþii mele. cît de uºor aº putea muri singur !... la Baaad am întîlnit o fetiþã de unsprezece ani, murind de cancer în una din pivniþele Baaadului, a cãrei minte m-a supus revelaþiei excepþionalei 56

bucurii de-a te stinge singur... din cruzime nu permitea pãrinþilor sã pãrãseascã locuinþa încercînd sã-i contamineze cu siguranþa ei: „ºtiu precis cã acolo sub pernã ascundeþi lumînarea, mi-e peste putinþã sã nu aud cum vã pupaþi noaptea etc.“ am vãzut acea fetiþã, am fost la înmormîntarea ei. Îmi place sã ºtiu cîte ceva despre întîlnirile lor – ale fetiþelor ºi ale morþii, pentru cã sînt sclipitoare de spiritualitate. cei ºapte ani de goanã mi-au dat acest tremur al mîinilor ºi-acum ºapte ani exact am vãzut prima oarã acea femeie frumoasã pe care am iubit-o dar de care n-am fost destul de aproape vreodatã spre-a putea-ntinde mîna dreaptã sã-i pipãi obrazul sã-l vãd de nu cade ºi de cumva nu-i o carne de joc acoperind forma uºoarã a unui coºmar tradiþional : þii minte la Stribi cînd ne plimbam povestindu-þi ce des o visam despuiatã de mîndria ei, întîlnindu-ne noaptea convorbind în prezenþa despoticã-a unei femele enorme care totuºi surîdea privind gurile noastre miºcîndu-se la o palmã una de alta, excitîndu-se în prezenþa noastrã ºi imediat goana dar treaz „nu, nu strigam, serviciul meu e de predicator ºi ea se culcã cu alþii !“ amarã fãpturã ºi nu-mi va trece pragul nu-mi va intra pe uºã cum n-a intrat niciodatã sexul femeii în cel al bãrbatului ! 57

Gladiator
! îmi pot schimba vestmintele tonsura pãrului ºi armele pot chiar pãrea un ins ca oriºicare mã ajutã enorm ºi faþa mea, comunã, poate fi a oricui, nici distincþie aristocraticã ºi nici sigiliul acuzat al rasei : un amestec : un pumn nevolnic de þãrînã, îmi pot schimba ºi stilul de luptã dar nu pot în nici un fel sã-mi schimb Destinul : sã nu mã mint pe mine însumi trãim vremuri fãrã ambiguitãþi, la Roma, (doar în privinþa asta) : fac parte dintre-acei ce-s însemnaþi sã moarã , sã-ºi dea duhul, moartea mea e programul meu zilnic, împãrþitã pe ore, o mãsur ºi-o privesc în faþã... de n-ar veni imprevizibilã cum e memoria anilor mei de tinereþe cînd plînsul în ungherul încãperii ca o celulã mã doboarã... unii, veniþi din Orient (aceºtia ºtiu sã facã tot ce-i fatal comerþ al minþii ºi-o anume senzualitate) îmi sugereazã sã mã detaºez acesta-i jocul care-l joacã ºi Divinul, iluminarea cugetului care vede totul ºi bunãtatea inimii care acceptã : accept ºi eu : cu mine însumi plin de cruzime ! 58

Or (Oreste)
– fragment –

! aºtepþi mai repede sã se sfîrºeascã slujba ta umilã de funcþionar de provincie ; grav ºi plin de exultanþã în acelaºi timp ca un preot al lui Apollo treci pe strãzi : pierdute în curînd din amintire ca ºuviþele pãrului. închis în camera ta un balsam vindecãtor pentru rana Timpului bei din cafea ca dintr-o bãuturã sacrã ºi Moartea aºtepþi, firesc, cu siguranþa unuia care nu primeºte decît vizite fixe. trudit dupã miezul nopþii adormi. dupã cum mergi îngrijorat în plinul miez cãzut al zilei minunea verticala iactanþã te urmãreºte : memorie a feþei – un rictus primejdios : sar în lãturi cei care-i ºtiu înþelesul ca de oroarea-ascunsã-a unei arme ucigãtoare. e adevãrat cã nu te aºteptai de la cele divine : Moartea iatã manifestîndu-ºi 59

graþia : dar e graþie ziua care te apasã pe gura rîzînd prosteºte, equamitatea morþii ºi idiotului tãu rîs ? ca un tropãit îngrozitor al unui feroce animal enigmatic ? ºi enigma, recurenþa-n faþa morþii, a Baaadului ºi-a ta, somnolenþa absolutã, decizia din urmã a sîngelui gloria lui funestã : Dumnezeule : ce este sîngele ? e cumva rîul de lacrimi al Morþii : din acea singurãtate a ei o altã fiinþã fãcutã vizibilã ? dar el se-mpotriveºte Morþii ! ºi în acelaºi timp bieþii oameni agonizînd, morþi, îi pãrãseºte ; e sufletul care astfel îºi vãdeºte eficienþa, Doamne, ce e sîngele ? e Timpul dens ºi neconstrîns ca o fantomã care-ºi impune evidenþa ºi dispare ? e acelaºi gust al eternitãþii, ce, fãrã sã ºtim. îl gustãm dosindu-l ca pe o avere, e semnul unei avare posibile viitoare imortalitãþi ? ori e chipul în care ai sãdit în noi sãmînþa morþii irevocabile : 60

lacrimile tale, din nou : ºi-aceste lacrimi jertfitoare ale tale mereu tot ale tale rãmîn ? îþi sîntem cu toatã dosada noastrã de sînge suferinþa ta de-a voi : Voinþa de-a nu fi singurã : roditoare rodind numai aceste lacrimi ? ºi-atunci bunãtatea þi-i plinã de suferinþã : Moarte : nu-þi poþi dezminþi identitatea ºi bunãtatea ºi rodirea-þi sînt oglinzi ale morþii : suflet, îngrozitor de singur esenþa cancerului interior me ipse rac roºu de sînge mai adînc se prãbuºeºte sufletul tãu în el însuºi : ºi feþele noastre simt consternate paradoxalul vuietul cãzînd al acestui Timp ! ! ºi atunci pe strãzi dosnice mã-ntorc ; subt catapulta necruþãtoare a Soarelui trupul meu pierde sîngele : în batista mototolitã îmbibatã toatã de sînge extaziat ºi prostit o priveºti : spre uºã de asemeni 61

asculþi cu teamã ca unul urmãrit pentru vreo hoþie ºi o deschizi ca pe o pungã cu perle ºi iar asculþi cãtre uºã ºi cafeaua fierbe încet ºi trandafirii sînt negri ca scrumul. dupã miezul nopþii adormi ! ..................................

! aveam o speranþã : conºtiinþã a îngerului : ºtiu azi cã altei morþi vei lumina gura ca zîmbetul unui urangutan mort : ce tristeþe în ganguri : venitic elen sã inaugurezi Cetatea Soarelui, pereþilor ! ca un individ care ar vrea sã-ºi opreascã ºuvoiul de sînge al inimii apãsîndu-ºi pieptul dar apãsîndu-ºi-l din ce în ce mai tare ! ! fluenþa degetelor de mireasã convalescente : o, pentru ce iubita mea ne însoþim : subt vestmintele tale nu se mai aflã loc patrie pentru argãþit ignoranþa nici în sînul tãu nu mai e acea dorinþã de-a fi O MARE ZEIÞÅ : (mielcu(miercu-rie) : cu Timpul O Logodnã O Inves-titurã a Cenuºii te opreºte sã gîndeºti cu alþii : numai în voia celui dormind lîngã tine subzistã putinþa învierii tale ca Moarte Purã Graal minunat ! 63

Agamemnon
(Prefaþã) Domnului Denis de Rougemont „sunt grec, ... ºi nobil mediteranean“ Mateiu Caragiale

! nu e peren gustul cãrnii nici inima nu e atît de glorioasã cît credeam : se domoleºte fãrã motiv ; vorbim apoi de o moarte fizicã oh ca ºi cum ar Exista : prin ganguri igrasioase temple aurii lucitori ochii defuncþilor rãsar : seminþe zadarnice pentru un Pãmînt Eliberat într-o chietudine metafizicã ! 62

! îmi era dor : ura ura mereu pentru apãrãtorii cetãþii blestemate mã covîrºea mereu cu daruri de iubire iatã ºi aceasta mutã frumoasã ºi profeticã numai cine în corturi i-a gustat carnea ºtie cã profeþia e-un atribut al muþilor : pipãie cu limba þara unei tãceri nencepute : este ceea ce mi s-a întîmplat. puteam eu ºti : cã Limba aceea muºcatã senzual de dinþii mei pînã la sînge delirul ºi Arta mea crearã pe Egist ºi deasemeni Clitemnestra soaþa mea dar n-o mai recunosc : ea însãºi spre-a-mi vorbi acum trebuie sã soarbã sînge ! ! ºterge-mi cu groazã cenuºiul vieþii colbul care-mi împãienjeneºte vederea ºi igrasia zidului : mai amarã esenþa unei vieþi þi se va revela. strãlucirea de o clipã-þi va dezice truda ºi-n mintea unor idioþi fericitã se va vãdi ºi plinã de rost neagra cãdere a cîrtiþei în mai adîncul þãrînii. 64

ºterge-mi cu groazã cenuºiul vieþii cãci mã vei omorî : atîta de neînsemnat am fost ; vei da de-o ranã fãrã speranþa de-a fi vreodatã vindecatã !

Efebul de la Marathon
Clarei ! frumos am fost precum efebul de la Marathon ºi meºterii Athenei bãturã o medalie de aur, sã rãmînã chipul meu de-a-pururi tînãr ºi strãlucitor! ! acuma sînt bãtrîn ºi mi-am pierdut ºi toatã strãlucirea ºi orice beþivan mã-njurã în porturi, prin tavernele Athenei; ce mai conteazã acest zombi, Sufletul meu e-nmormîntat acolo în Glorie: frumos efeb mort singur înfruntînd întreagã o oºtire de barbari !

65

! numai un zvon feroce-ntoarce Timpul Primordial, subt ape, Pãmîntul cel Comun îºi va þipa ca o Virginã nimbul sorþii trecute de ce-i rãu ºi bun – cãci Soarele pe munþi luceºte stins, enigmã spartã, desluºit oracol – iniþiat ºi-n ultimul obstacol (paºi blînzi de plîns obscurul Soare-a strîns!) o, sufletul meu, crater necuprins! – rãmasu-þi-a sã poþi cu sfiiciune în lacrima avarã adunatã sã nu subziste gust de-amãrãciune cãci stai în mîna Morþii, tu, Cupã minunatã !

JEU D'AMOUR
Jeu d’Amour
(Cupã) ! ºi munþii, strînºi subt noi, îºi poartã scut, dezastrul, triºti în Timpul rezolut, ºi apele dezvãluie puþin diluviul, opac ºi senzual Destin, balsamul Paradisului Pierdut în pura lui idee de-nceput i-au spart perfecþiunea, vasul sacru, involþii ºerpi ce-au fulgurat din ouã geloºi sã smîntîneascã Oceanul – lapte acru – gust degradat, în timp, ne-au dat ºi nouã – ! ! de-aceea foamea nemaiîncãputã, (trupul schilav, famelic ºi zeii-nfometaþi, Timpul storcînd de vlagã orice nuntã în intermundii niºte scãpãtaþi) ! 66

Jeu d’Amour
(Mîndrã-Mãrie) ! se reîntoarce ºi dragostea mea, se reîntoarce la tine, cum vine Sufletul ca Pasãrea ºi nu ºtiu de unde-mi vine, se reîntoarce ºi dragostea mea, se reîntoarce la tine, cum vine sufletul ca Pasãrea ºi nu ºtiu de unde-mi vine ! ! Mîndrã-Mãrie ºi Sîntã Fecioafloare de Sîntã Mãrie, cum vine Sufletul ca Pasãrea pe-o floare doar sã se þie, 67

Mîndrã-Mãrie ºi Sîntã Fecioafloare de Sîntã Mãrie, cum vine Sufletul ca Pasãrea pe-o floare doar sã se þie ! ! Pasãre care cu-aripa ai scris viersul ce duce la Domnul, spune-mi-l, spune-mi-l numai în vis, spune-mi-l numai în somnul, Pasãre care cu-aripa ai scris viersul ce duce la Domnul, spune-mi-l, spune-mi-l numai în vis, spune-mi-l numai în somnul !

ca sã pot sã-þi spun cît te iubesc, toate cele-mi sînt strãine Sufletul meu, fãrã tine, ca sã pot sã-þi spun cît te iubesc ! ! zilele de tine mã despart, zilele mã-apropie de tine, toate cele-mi sînt strãine Îngerul meu, fãrã tine vasul trupului cît nu mi-i spart, toate cele-mi sînt strãine Îngerul meu, fãrã tine vasul trupului cît nu mi-i spart ! ! zilele de tine mã despart, zilele mã-apropie de tine, toate cele-mi sînt strãine Sufletul meu, fãrã tine, Morþii cu-amîndouã mîni mã-mpart, toate cele-mi sînt strãine Sufletul meu, fãrã tine, Morþii cu-amîndouã mîni mã-mpart ! II. Enstaza ! se fãcu din sine Unul, doi, Domnul Lumii somnolînd în sine, noi de-atunci sîntem doime ºi în tine ºi în mine ºi sîntem Acela amîndoi, noi de-atunci sîntem doime ºi în tine ºi în mine ºi sîntem Acela amîndoi! 69

Jeu d’Amour
(Dãenã) I. Staza ! ca sã pot sã-þi spun cît te iubesc, m-am îndepãrtat atît de tine, toate cele-mi sînt strãine |ngerul meu, fãrã tine, ca sã pot sã-þi spun cît te iubesc, toate cele-mi sînt strãine Îngerul meu, fãrã tine ca sã pot sã-þi spun cît te iubesc ! ! ca sã pot sã-þi spun cît te iubesc, m-am îndepãrtat atît de tine, toate cele-mi sînt strãine Sufletul meu, fãrã tine, 68

! e genune cruntã între noi ºi genune cruntã întru sine ºi Balauri o mulþime care pot sã ne-nvenine stînd în Paradisul Lumii goi, ºi Balauri o mulþime care pot sã ne-nvenine stînd în Paradisul Lumii goi ! ! cît acestea toate încã sînt, mã întreb de ce au fost sã fie? cînd putea ca sã ne þie Domnu-n Inima Lui Vie ºi pre limba Lui ca un Cuvînt, cînd putea ca sã ne þie Domnu-n Inima lui Vie ºi pre limba Lui ca un Cuvînt ! !cît acestea toate încã sînt, mã întreb de ce au fost sã fie? ºi de cîtã fericie avem parte din vecie avem parte-n Ceri ºi pre Pãmînt, ºi de cîtã fericie avem parte din vecie avem parte-n Ceri ºi pre Pãmînt ! III. Ekstaza ! nu eºti tu Acesta ºi nu eºti, vorbele-þi ºi faptele-þi strãine rîd îngrozitor de tine rîd îngrozitor ºi-n tine 70

rîzi ºi tu cu groazã ºi-amuþeºti, rîd îngrozitor de tine rîd îngrozitor ºi-n tine rîzi ºi tu cu groazã ºi-amuþeºti ! ! nu eºti tu Acesta ºi nu eºti, Sufletul tãu dornic sã se-nchine se tot nãruie pe sine, în miragii idoline spãimîntatã faþa þi-o priveºti, se tot nãruie pe sine în miragii idoline spãimîntatã faþa þi-o priveºti ! ! mã-aºteptaþi cu Suflet tremurînd, tremurînd de grija de-a ajunge la Voi tot cu gene lunge eu Divin Copil ce-l unge Domnu-n irul dragostei plîngînd, la Voi tot cu gene lunge eu Divin Copil ce-l unge Domnu-n irul dragostei plîngînd ! ! mã-aºteptaþi cu Suflet tremurînd, Domnii Vieþii stau plecaþi spre mine ºi abia de-ºi mai pot þine þipãtul vãzînd cum vine Sufletu-mi ºi ruga-le-nãlþînd, ºi abia de-ºi mai pot þine þipãtul vãzînd cum vine Sufletu-mi ºi ruga-le-nãlþînd! 71

Jeu d’Amour
(Supremum vale)
(Poem ergotic) Pentru Dina

! deci voi muri, – ºi alþii au murit, deci nu mi-a fost de-nvãþãturã, o voi sfîrºi ºi eu într-un sfîrºit deci tot cu sufletul la gurã, deci voi muri, – ºi alþii au murit, deci nu mi-a fost de-nvãþãturã, o voi sfîrºi ºi eu într-un sfîrºit deci tot cu sufletul la gurã ! ! de fraþii mei lovit lovit cumplit ºi-ntîmpinat cu nouã urã, cu groaza ºi cu foamea prigonit te-am purtat, suflete, pe gurã, de fraþii mei lovit lovit cumplit ºi-ntîmpinat cu nouã urã, cu groaza ºi cu foamea prigonit te-am purtat, suflete, pe gurã ! ! ca un Copil Bãtrîn ºi fericit acuma plec spre altã-nvestiturã, acolo unde sînt þinut uimit de Domnul tot cu sufletul la gurã, ca un Copil Bãtrîn ºi fericit acuma plec spre altã-nvestiturã, acolo unde sînt þinut uimit de Domnul tot cu sufletul la gurã! 72

! deci voi muri, – ºi alþii au murit, deci nu mi-a fost de-nvãþãturã, ca sã-l sãruþi apoi la nesfîrºit sãrutã-mi sufletul pe gurã, deci voi muri, – ºi alþii au murit, deci nu mi-a fost de-nvãþãturã, ca sã-l sãruþi apoi la nesfîrºit sãrutã-mi sufletul pe gurã !

Jeu d’Amour
(Maithuna)
Melodie-a infinirii „Cãci la înviere cei ce înviazã nici nu se însoarã, nici nu se mãritã, ci sînt ca îngerii lui Dumnezeu, în cer“. Matei, 22, 30

! Soþia mea, Fecioara mea, eu te-am ales anume, mantra cu care te invoc, Domnul ºi-o ia de nume, faþa pe care þi-o ador, Domnul ºi-o ia de faþã ca muritornemuritor frumseþea ºi-o învaþã, mîna mea sclavã harului ca Domnului Eonii, mîna cu care îþi mîngîi Împãrãtiþa loni, mîna cu care îþi tãmîi tremurãtoare glezna purã ca muzica dintîi ilumineazã bezna, cã mi-i destul sã te mîngîi cu mîna ºi cu talpa ca-n rugãciune sã mã þîi cît þîne-aceastã kalpa, cãci cãrnii tale dogorînd ca aurul plecat i-s cuptor de foc þinînd un paradisum voluptatis, 73

Soþia mea, Fecioara mea, cu tine mã-mprejmuie împarfumatã cu santal, paciuli ºi tãmîie odor di femina hrãnind sufletul morþii mele ca lotus ruºinat plutind însãmînþat cu stele, nu stelele care îºi sorb raza lor dintr-o razã ci ochii Mirumului Sfînt care în noi viseazã ºi se deschid ca unui orb l-atingerea luminii Fecioarã trezitoare a ºarpelui Kundalini, tu, trezitoarea mea din somn, în somn tu îmi eºti visul cincizeci de sacre litere cu care îmi scriu scrisul, cincizeci de rune-s trupul tãu în cincizeci de poziþii, scarã de îngeri pentru noi liturgic îngeriþii, Soþia mea, Fecioara mea, eu te-am ales anume mille e tres metrese-aveam, nu le mai ºtiu de nume, urmeazã-mã cum ai pluti, eu, Cerul þi-s hîrtia pe care Sufletul sã-þi scrii blînd martiamartia, Soþia mea, Fecioara mea, de-acum mi-i moartea moartã, Pãmînt de miere ºi mieriu ca o stupinã spartã, sufletu-mi stîlpnic mi-l îngiulgi în carnea-þi fãrã vinã, Reginã-a-mperecherii-n Cer ºi Rege ºi Reginã cãci tu eºti mîntuirea mea, tu îmi eºti mîntuirea la rîndul meu Fecioarã-þi sînt ºi-abia-þi îndur privirea ºi cînd mã mîngîi nu mai sînt decît doar mîngîierea Mîngîietoareopurureofericitînvierea ! ! ! ce eu nu ºtiu, ce tu nu ºtii, Acela Viersul ºtie, Soþia mea, Fecioara mea, fecioara mea Soþie scriu treaz cum aº vorbi în somn ºi somnul mi-i trezvie, nu cu frînturi de limbã vom, vom ºti cum se învie ci iubitoare, iubitor noi doi sã fim Iubindul Sfînt Androgin cãlãtorind la cel Cãlãtorindul 74

mergîndiubind la Dumnezeu iubindmergînd prin Domnul cît ne viseazã cã venim ºi-l þine dulce Somnul ! ! ! Soþia mea, Fecioara mea eu te-am ales anume, mantra cu care te invoc, Domnul ºi-o ia de nume, faþa pe care þi-o ador, Domnul ºi-o ia de faþã cînd eu te þin pe tine-n bra-, ºi tu mã þii în braþã, Solarã Roatã, trupul meu, datã de-a dura în ger ºi tras pe roatã ºi pe roza vînturilor sînger, Aceea care ºtii sã-auzi muzicienii îngeri în plîngeri plînge-mã ºi-n plîns mã fericeºte-n plîngeri, Soþia mea, Fecioara mea, preabuna ºi preatandra cu creºtetul încoronat de-orbirea Brahmarandra cu Lotusul cel Rãsãrit cu-o mie de petale ce-au înflorit rostindu-þi numele senioriale! ! ! de ce a fost ca tu sã-mi vii eu n-am ºtiut, Fecioarã, îþi vãd doar sînii tãi plîngînd, edenicã povarã, unul de altu-ndrãgostiþi neºtiind ce-i desparte doi nuferi singuri suferiþi cu lujerele-n moarte, de ce a fost ca tu sã-mi vii? eu vãd numai cum luneci ca o mandalã tremurînd privirile-mi destuneci º-a zilei voluptate-atunci îmbrãþiºeazã sara ca-n Începutul cel Dintîi tu mie-mi eºti Fecioara, tu eºti Fecioara cu sîni mari pe care a visat-o vecinic curatã-n al ei trup, vecinic sine peccato, cel imuabil visãtor Atotbrahmavisarea pe care vecii-l înconjor ca valurile marea, 75

tu eºti Fecioara-al cãrei chip închipuie sfieli a a pielei cerulee cum ºi Krsna are pielea .. ºi ca o Poartã-a Templului exact sub jayna-chakra stã piul scris cu mîna Lui ca brazda-n via sacra, tu eºti fecioara cu sîni mari, cambraþi, ambraþi, rotunzii, în strãvezimea lor sãraþi de lacrimi cum sînt grunzii, tu eºti fecioara cu grumaz ce-þi toarce-n aer torsul ce Preusitã mi te-au tors ºi cît va þine torsul? rare pînzeturi de-aur sfînt tot trupul þi se toarce ca eu pe-un fir luminiscent sã ºtiu a mã re-ntoarce în bulbii supraluminaþi, vîrtejele luminii, Fecioarã sîni înharizmaþi, tu, ºakti-Kundalini ! ! ! vino pe Calea cu opt cãi, nici una constrictoare, ascultã-þi sabda ínimii, întîie clopotare cãci tu de rele m-ai pãzit ca pe sãrmani matruna, Fecioarã-n inuri preoþeºti liturghisind maithuna, Soþia mea, Fecioara mea, cu ºale tari de mulã tu creºti din rãdãcina inimii inconodulã, Doamnã a Norilor-Plutind ce rozã îþi e pulpa, eºti Doamnã-n norii Plutitori ori poate eºti o Tulpa !

te iubesc cum niciodatã nimeni nu te-a mai iubit, îngeresc iar tu, bèatã, tu, de mult ai îngerit, îngeresc iar tu, bèatã, tu de mult ai îngerit ! ! te iubesc ca sã-mi rãmîie pururea icoana ta, te iubesc ca sã-mi rãmîie pururea icoana ta, îngeresc ºi-þi ard tãmîie ºi-aprind noaptea candela, îngeresc ºi-þi ard tãmîie ºi-aprind noaptea candela ! ! te iubesc ºi-s ca lumina candelei tremurãtor, te iubesc ºi-s ca lumina candelei tremurãtor, îngeresc 77

Jeu d’Amour
(Colind)
Beatei Podgorska

! te iubesc cum niciodatã nimeni nu te-a mai iubit, 76

pentru Regina tuturor îngerilor, îngeresc pentru Regina tuturor îngerilor ! ! te iubesc ºi-s ca lumina candelei, tremurãtor, te iubesc ºi-s ca lumina candelei tremurãtor, îngeresc pentru Regina pentru care-nviu ºi mor, îngeresc pentru Regina pentru care-nviu ºi mor ! ! te iubesc a cincea oarã, cina îngerimilor, te iubesc a cincea oarã, cina îngerimilor, îngeresc ºi-ngenunchearã lin genunchii mei pe-un nor, îngeresc ºi-ngenunchearã lin genunchii mei pe-un nor ! 78

! te iubesc tu eºti Regina tuturor îngerilor, te iubesc tu eºti Regina tuturor îngerilor, îngeresc ºi-aud divina muzicã-a harfistelor, îngeresc ºi-aud divina muzicã-a harfistelor ! ! te iubesc tu eºti Regina ºi eºti Doamna Norilor, te iubesc tu eºti Regina ºi eºti Doamna Norilor, îngeresc ºi mor în lina muzicã-a harfistelor, îngeresc ºi mor în lina muzicã-a harfistelor ! ! ele-abia îºi miºcã mîna iarã harfele topesc, ele-abia îºi miºcã mîna iarã harfele topesc 79

inima mea ca þãrîna primind suprafoc Ceresc, inima mea ca þãrîna primind suprafoc Ceresc ! ! ele-abia îºi miºcã mîna iarã harfele grãiesc, ele-abia îºi miºcã mîna iarã harfele grãiesc, inima ta mi-i Stãpîna, pentru tine îngeresc, inima ta mi-i Stãpîna, pentru tine îngeresc ! ! ºi harfi – stele tot cîntã iar eu-s îngerul bèat, ºi harfi – stele tot cîntã iar eu-s îngerul bèat, har de-ar fi ºi Lume Sfîntã cît þi-i trupul de curat, har de-ar fi ºi Lume Sfîntã cît þi-i trupul de curat ! 80

! te iubesc cum niciodatã nimeni nu te-a mai iubit, te iubesc cum niciodatã nimeni nu te-a mai iubit, îngeresc iar tu, bèatã, tu de mult ai îngerit, îngeresc iar tu, bèatã, tu de mult ai îngerit ! ! te iubesc dar nu te-nlãnþui, nu te-ating, nu te cuprind, te iubesc dar nu te-nlãnþui, nu te-ating, nu te cuprind, îngeresc ºi-n ceruri dãnþui ºi în Lume te colind, îngeresc ºi-n ceruri dãnþui ºi în Lume te colind !

Jeu d’Amour
(Colind) ! de-acuma nu te-oi mai uita, poþi sã ºi vii, poþi sã nu vii, cu vii stigmate, sîngerii eºti scrisã toatã-n carnea mea ! 81

! de-acuma nu te-oi mai uita, coapsele-þi line, stins oval pieptul, parfum de portocal, împarfumeazã pielea mea ! ! de-acuma nu te-oi mai uita, tu care zi de zi te uiþi ºi nici nu-þi vezi, nici nu-þi sãruþi umbra plecatã-n faþa ta ! ! de-acuma nu te-oi mai uita, dar nu te chem, nici nu te cer acelor care-aici subt cer posedã ºi pãmînt ºi stea ! ! de-acuma nu te-oi mai uita, cu tine dorm ºi-n braþ te strîng, cu tine-n miezul nopþii plîng ca pruncu-n braþ la mumã-sa ! ! de-acuma nu te-oi mai uita, în noaptea sfîntã, leagãn sfînt, noi sîntem singuri pe pãmînt cu Domnul ºi Lumina Sa ! ! de-acuma nu te-oi mai uita, în noaptea sfîntã, leagãn sfînt, Domnul cu-ale Lui mînuri blînd, Domnul blînduþ ne-o legãna ! 82

Fratele Nostru Soarele
(cvartet) (Procesiunea Rodului)
(Dramã Simbolicã) In memoriam Johannes Climax „Laudato sie, mi signore, cum tucte le tue creature specialmente messor lo frate sole.“ Francesco D’Assisi

Treapta întîi Logodna ! culcaþi alãturi c-o Chitarã ne aþintim priviri prin Somn, prin Visul cãrnii, mîndrã Þarã, în care Viermele e Domn ! ! al castitãþii semn de-a pururi chitara stã-ntre noi ca o preaauritã navã-n þãrmii din care te-am rãpit, Iseult, ºi stã ca o amarã Limbã între noi doi, recunoºtinþã, care în miezul nunþii plimbã a sîngelui curat fiinþã ! ! mi-i teamã s-o ating în noapte ca pe-un potir cu Taina Lumii, ascunsã zace-n întuneric ca Marea subt albeaþa spumii ! 83

! îmi pierd tot sîngele, o viaþã farmecul pãsãrilor cînd dorul ºi-l culcã-n dimineaþã în mierea Soarelui cel blînd cãci nu-i ascezã ca iubirea nici moarte mai adîncã, vai ºi-ndurã trupul primenirea Timpului vecinic fãrã strai, dar rostuit îmi stã ca moara Destinul. asta mi-i averea: mã duce ca-n sicriu Chitara spre tine, Moarte, ca Tãcerea ! Treapta a doua Taina nunþii ! cel care îºi aºteaptã Moartea nu mi-i deloc asemenea, cel care îºi aºteaptã Moartea cel care îºi aºteaptã Moartea-ºi aºteaptã numai Moartea Sa ! ! preafericit cel care-aºteaptã atît cît poate aºtepta cel care îºi aºteaptã Moartea cel care îºi aºteaptã Moartea nu mi-i deloc asemenea ! ! el va muri ca o luminã a sîngelui ce-l lumina, eu voi culege trup ºi sînge eu fãrã lacrimã voi plînge þintind Damascu-n calea mea ! 84

! cel care îºi aºteaptã Moartea nu mi-i deloc asemenea, sînt ca o curvã lîngã dînsul mi-am spãlat vinele cu plînsul curat din dulce geana sa ! ! cel care îºi aºteaptã Moartea ºi vecinic o va aºtepta, ascuns prin colþuri ca o slugã îºi strînge trupul sã nu-i fugã ºi sã nu-ºi piardã inima ! ! cel care îºi aºteaptã Moartea nu mi-i deloc asemenea, poate cã semãnãm la faþã dar asta fie-vã povaþã cã Faþa Lumii-i faþã rea ! ! Masca Minciunii celui Tare ce vinde Firea pe tejghea, celui ce ºi-a-nmulþit talantul tot viclenind pe celãlaltul ºi dîndu-l morþii, slujbã grea ! ! cel care îºi aºteaptã Moartea nu mi-i deloc asemenea, el va muri ºi-i va fi bine ca-n leagãn Moartea îl va þine cãci i-a slujit ca mumã-sa ! ! iar eu m-am rãtãcit prin lume ºi de pe-acum abia mã port ºi îmi fac murgul numai spume ºi prin cetãþi mi-l strig pe nume pe blîndul meu, frãþînul mort ! 85

! cã nu mai poate þine Viaþa, numa-n cîntarul celui Rãu; în Baaad coboarã ceaþa ºi urlu: Frate, dimineaþa roua-i de sînge: Trupul tãu ! Treapta a treia Misterul ! aceea ce mi-i Maicã prin iubire ca un Pãmînt ales mormînt al transcendenþei, Purã Fire, m-a presimþit lovind plîngînd: suspinului nu-i aflã rãdãcina dar bate þãrna-n pumni ºi mult boceºte: – Spirit al morþilor, unde-i lumina fãpturii lui de Rege-Peºte? cum îºi învîrte trupul ei de sfîntã secerãtoare ºi se farmã-n plîns, cenuºi ameninþã, iar vacii blîndã: – Unde l-aþi dus? Unde-l þineþi? Unde l-aþi strîns? ! învîrte rîºnitoarea un crunt destin în gol, Femelã dar virilã Le Grand Tourneur de Meule ! ! cum nu apar, dar cum mereu pe faþã ca plînsul unui spirit mã simþeºte, greoi se-nalþã Muica-n dimineaþã 86

ºi roagã. ºi blesteamã. ºi boceºte: þine soare ziua mare cã ficiorul meu îmi moare, nu-i vãd trupul sã-l disferic l-au dosit la întuneric, cîntãreºte soare bine cît mînia grea mã þine sã nu-ntuneci mai devreme ca un foc mãrunt de lemne cã mi-ai supt doar pîntecu, Fiul meu, luminã-acù merg sã-l cat pe frati-tu ! ! de-ar lovi în tine moartea tu sã-mi þii fecioare partea ca o sabie deasuprã umbrã albã, dulce cupã ! ! merg sã-l cat pe frati-tu care zace mort acu frati cu-ntunericu ! ! rupe-þi de pe ochi albeaþa ºi pogoarã dimineaþa, sã mi-l caut prin sudori de pãduri, de-i zic izvori, la surori fãrã durori ºi la fraþi neîntrebaþi l-aþi lãsat ca într-un laþ: 87

soare, soare, dã luminã, poate tu eºti fãrã vinã, dar de-i vina mea ºi-a ta? Fiule, nu mã lãsa, sã pun blestemu-nainte, tu, cuminte-adu-mi aminte: îl lãsarãm, Pharaon într-un trai de rai pe tron cu mult Sfinþii Lucrãtori cei vãzînd nevãzãtori, templele cu hierodule tari în ºalele de mule aþintind cu inima inima þãrînii, grea, sã n-abatã cãtre urã viclenita ei mãsurã ! ! ºi struniþi, copii-copile strînºi în jurul Marii Zile prefãcuþi ziceau din luth ca ºi cum n-ar fi ºtiut cã-i de aur tot, subt lut, (ca pînda balaurului) sãnãtatea aurului ei i-o descîntau, nu zici, strai regesc cã-i fac din muzici ! ! ºi regina lui de zIS I-S ºoapte laptelui în vis s-o mîntuie de groazã cã-a venit pînã acasã ca sã-mi spuie: 88

– Sãi, Muicã – muica mumii!– sãi Muicã din patul humii!– l-am lãsat dormind – sã-mi spuie, – sub un pom de mãr-gutuie!– ce otravã, ce murire mi-a mîncat Frumosul Mire? sãri mãicuþã, sãri ºi vinã, cã nu-i nimenea-n grãdinã! mor smochinii sterpi, mãslinii ºi-i grãdina þarinã, grea de-a morþii farinã ! ! l-am cãtat eu cu bucata ºi l-am strîns de-a adunata ca o vrednicã nevastã i-am strîns trupul într-o traistã, da nu-l þine nici o pînzã ! ! Maicã, vezi-mi faþa plînsã ºi obrazul plin de sînge, Doamne, moartea de m-ar strînge ! ! nu mã osîndi-nainte, Maicã, rogu-mã ºi rog, catã-i cele oseminte, mi-i destul atît noroc, ºi-mpreunã-i iar trupºorul ºi dã-i inima ta, mamã, dã-ne patul ºi pridvorul ºi-apoi de-s greºitã, ia-mã ºi omoarã-mã la sînul tãu cel copt frumos ca grîul! 89

– Soare! þine-acum amiaza, blestematã ne-a fost casa, iart-o tu! s-o iert ºi eu cã-a intrat în patul meu, nu ºtia,-i fãrã greºalã, cã noi toþi zãcem de-o boalã a seninãtãþilor hrana sãnãtãþilor ! ! înconjoar-o cu vãpaie ca Mireasa-ntr-o odaie vîr-o-n matca sîngiurilor blînda sorã-a îngerilor ! ! ºi pe mine plimbã-mã ca pãmîntul lingã-mã ca un cîine ºi-o cãþea vineþiþi de varga mea ! ! merge-oi mãcinînd ca moara Vremea, rãii, cei gunoaie, sã-mi gãsesc ficior-ficioara cîrtiþoi ºi cîrtiþoaie prea v-aþi întrecut mãsura i-aþi mîncat ochii ºi gura, voinicia lui ca leul ºi blîndeþea lui ca mielul ! ! þine soare ziua mare cã frãþîne-tu mort moare pînã-n veacul veacului de nu-l aflu sã-l adun, cã nu-i muritor – ce bun? osînda sãracului! 90

– Soare, Soare, frate Soare, Muica poate, Muica-i mare dar de nu-i lumini tu ochii nu mã strînge-n poala rochii dar de nu-i lumini tu calea farmã dealul uscã valea, ca o neagrã-albã coarbã cã-i frumoasã ºi e oarbã ºi picioarele ei sfinte stau ca-n balsame-n morminte ! ! dacã þi-am fost frate, frate, scapã-mã de strîmbãtate cã mi-s tot – fãrã de vinã, nu mã doare, nu m-alinã suferinþa nici durerea, dacã ai în mîni puterea scapã-mã tu frãþioare, scapã-mã cã nu mai pot, Soare, Soare, frate Soare nu de moartea ursitoarea scapã-mã de închisoarea întunericului tot ! ! cît am stat adînc pe creste am vãzut cã moartea este nu ca bezna, ca lumina, ca o floare, fãrã veste mîncînd din mormînt þãrîna frate-tu, – cu soarta plinã, arã-mi faþa cu luminã cu Plug Roº mã desþelinã ! 91

! dã-mi oasele sã le... mãmãle – tãtãle... oile-mi furatu pe mini m-o legatu ! ! mãmãle – tãtãle or venit strãinii mi-or furat ºi cîinii oile-mi furatu pe mine m-or legatu ! ! mãmãle – tãtãle berbecele mare parte-i la frigare parte-i în cãldare ! ! mãmãle – tãtãle dã-mi oasele sã le mînurile spele... Frãþioare – surioare Soare, Soare, Soare Soare Soare Soare Soare al Nostru ! Treapta a patra, a Rodului Copilul Bãtrîn ! Alba mea Soþie Soare tãmîiet doar din ºapte-n ºapte zile te mai vãd; sîngele ca apa seacã subt blestem 92

îmi îngheaþã gura cum sã te mai chem? ! Alba mea Soþie Soare tãmîiet doar din ºapte-n ºapte zile te mai vãd, Alba mea Soþie Soare tãmîiet doar din ºapte-n ºapte zile te mai vãd ! ! patul nunþii noastre alb ºi neatins ca pãmîntul iarna subt zãpezi cuprins ºapte nopþi într-una nu-l cunosc ºi nu mã mai vrea ca pîntecu ce mã nãscu, ºapte nopþi într-una nu-l cunosc ºi nu mã mai vrea ca pîntecu ce mã nãscu, Alba mea Soþie Soare tãmîiet doar din ºapte-n ºapte zile te mai vãd, 93

Alba mea Soþie Soare tãmîiet doar din ºapte-n ºapte zile te mai vãd ! ! vii mereu Fecioarã Soarele meu mult blîndul meu rãzboinic sîngerînd te culc ºi prin întuneric roºietic, ud, cum îmi mãsuri viaþa inima-þi aud, vii mereu Fecioarã Soarele meu mult blînda mea Walkirie ornic alb ºi crunt tot mereu Fecioarã Soarele meu mult doar din ºapte-n ºapte zile te aud, Alba mea Soþie Soare tãmîiet doar din ºapte-n ºapte zile te mai vãd, tot mereu Fecioarã Soarele meu mult doar din ºapte-n ºapte nopþi te mai aud ! 94

DOINA
Doina
(Din frunzã) ! voi ce mã priviþi la faþã îndrãgiþi-mi faþa mea, mai îngãduiþi-mi faþa fiindcã mult va sîngera, mai îngãduiþi-mi faþa fiindcã mult va sîngera ! ! ºi în mînuri ºi-n picioare cuie îmi vor împlînta, mai îngãduiþi-mi mîna ºi-n þãrînã talpa mea, mai îngãduiþi-mi mîna ºi-n þãrînã talpa mea ! ! vã iubesc dar lîngã mine nimãrui n-am spus sã stea, mai îngãduiþi-mi locul cît mãsoarã umbra mea, mai îngãduiþi-mi locul cît mãsoarã umbra mea ! 95

! bate vînt în pomul care lemn de cruce îmi va da, mai îngãduie-l, sãcure, cît îi tremurã frunza, mai îngãduie-l, sãcure, cît îi tremurã frunza !

spune-þi-oi de astãzi Strãina cum strãinã mult mi-i inima, cum strãin mi-i trupul, cum strãin gîndul morþii ca un vin-pelin, strãinã îmi vine lumina de sub pleoapa ta, sub pleoapa mea, strãinã îmi vine lumina de sub pleoapa ta, sub pleoapa mea ! ! creºte-n cîmpul verde alior, de lumina altui Mai mi-e dor, de alþi ochi de sfinte lacrimi plini cãrora nu le-om mai fi strãini, de alþi ochi de sfinte lacrimi plini cãrora nu le-om mai fi strãini !

Doina
(La margine) ! rogu-mã, rãmîi aici, Doamne, nu pleca, la cer sã nu te ridici Doamne, nu pleca cã stã peste noi Moartea, Doamne, nu pleca, Moartea toatã-i la hota–, Doamne, nu pleca... dacã pleci ne-om dare foc, rogu-mã, mã rog !

Doina
(Pãrul cel mai lung din lume) ! þi-ai crescut parcã anume pãrul cel mai lung din lume ca-ntr-un giulgi sã-þi þii într-însul trupul tãu curat ca plînsul lin pornit ºi-ncheiat lin ca-ntr-o ºoaptã de amin... eu de-acuma þi-s strãin... nu mai vii ºi nu mai vin sã mã-mbãt de sfîntu-þi vin unde-i vin gãsesc venin eu de-acuma nu mai vin... unde vin gãsesc venin... 97

Doina
(Strãina) ! nu-þi ºtiu numele, eºti strãina, limba mea nu-þi ºtie limba ta, spune-þi-oi de astãzi Strãina cum strãinã mult mi-i inima, 96

nu-i mai ºti nici cui mã-nchin, pe ce perinã mã-alin, nu-i mai ºti cum mã clatin ca frunzuca de arin, nu-i griji pe unde-nsãr ca o mumã-ntr-adevãr nu-i griji pe unde-nsãr... unde-nsãr, cu Moartea-nsãr Muma celui mai lung pãr, unde-nsãr, cu Moartea-nsãr Muma celui mai lung pãr !

! mi-am fãcut trupul ca apa sã-ºi spele cu mine pleoapa, tot pe mine sã mã plîngã, mãcar lacrimã nãtîngã, mãcar lãcrimarea fi-i-aº þie-ºi singurã fetia-ºi ! ! Moarte, faþa mea cea hîdã sã mi-o vadã ºi sã rîdã... numa zile mohorîte, nu mã plînge, nu mã rîde, e a mea ºi a oricãrui, ca sã vinã tre’ sã stãrui ! ! ºi nu vine cînd se cere moartea asta de muiere ! ! nu te-ntrebi tu, soro, Moarte, de ce suflet mai am parte; beuturã ºi azimã, unde mai gãsesc inimã ! ! numai tu ºtii ce-i cu mine ce poþi tu, nu poate nime, trupului, holocaustul, tu-i ºtii cãrnii mele gustul, Moarte, tu, doar tu ºi numa tu-mi ºtii inima de-acuma ! ! tînãr îs, bãtrîn n-oi mai fi numai tînãr îi plac Maichii... tînãr îs dar îmi ºtiu partea, în puterea mea þin Moartea, intru-n ea ca în abisul... 99

Doina
(Þara de Miraz) ! numai tu ºtii ce-i cu mine, ce poþi tu, nu poate nime, trupului, holocaustul, tu-i ºtii cãrnii mele gustul, Moarte, tu, doar tu ºi numa tu-mi ºtii inima de-acuma ! ! mi-am fãcut trupul ca pînza poate m-o pune pe dînsa, mîna mea – închinãciune, amîndouã mîni – tãciune, amîndouã mîni – strigarea – s-au topit ca lumînarea ! ! adu noaptea ºi cer noateaº, Moarte, rogu-te, ruga-te-aº ! 98

tînãr îs dar îmi ºtiu scrisul, cã mi-i scrisa sã mã mîntui, nu mi-i viaþa cît pãmîntu-i, ci mi-i viaþa numa cîtu-i, fãrã de frumos, urîtu-i ! ! numai tu ºtii ce-i cu mine, ce poþi tu, nu poate nime, trupului, holocaustul, tu-i ºtii cãrnii mele gustul, Moarte tu, doar tu ºi numa tu-mi ºtii inima de-acuma, trupul meu, numa torturã ºi-amuþire a sa gurã, cînd cu lacrimi pe obraz plînge þara de Miraz; ca heruvii mã þinea cu Moartea mã-mpotrivea !

cum sã arzi tu pîn’ la os? treacã de la mine dar trupul tãu ca un pahar ! ! prostul meu, peanã de struþ, mîngîie-te-oi mereuþ, eu-þi pun inima la loc, cum sã-mi pui tu mie foc? ºi-apoi ce te-ai face tu sã pui foc la o padu–? revii vara-n ea te culci cãpãtîi de þîþe dulci... arz-ar focul gurile ºi lase padurile... ! ! mã muiere cu pãr lung vãd eu cã nu-þi mai ajung, cauþi Moartea dumneata, vino-ncoa sã vezi Moartea: ºtie cînd îmi prisoseºti lunecã pe la fereºti, cu ochi ca jãratecul ea ºi eu lunatecul ne privim, cum ne privim, din noi doi nici unul ºtim de-s eu ori de ea-i Moartea fermecaþi toatã noaptea ! ! jale mi-i ºi aº jeli dupã pofta inimii, umblu jalea ca valea aº jeli toatã jalea... 101

Doina
(Jale mi-i cã mereuþ) ! jale mi-i cã mereuþ mã sãruþi ºi tot mã uiþi, mã alinþi ºi tot mã minþi, tu, singura la pãrinþi; cumu-s eu aºa iubeþ de mai pun pe tine preþ? te-aº schimba, cînd sã te schimb n-ai decît de mine timp, þi-aº da foc, daru-s milos, 100

la mijloc de noapte-i zi, de mijloc Moarte mã þii, la mijloc de noapte-i zi, de mijloc Moarte mã þii ! ! ! de-acuma eu sînt bolnav ºi-s cãzut ca frunza-n prav, de-acuma eu sînt pierdut, ia-mã ca pe-un mãr cãzut, ia-mã ºi mãnîncã-mã Moarte ºi te saturã, cã de-am fost eu bun mascur mãcar Moartea s-o satur, mîncã, Moarte, mãr creþesc eu cu tine mã-nsoþesc ºi în clin ºi în mînec de-acum nu mã mai vindec ! ! dar n-are Moartea gurã de-aceea e sîngurã, gurã are aceea, arãmitã ca Moartea: mã, Domniþã, ca araca arama-i pleata ta, goalã toatã-n armurã cu Moartea de-o masurã rîzi de ea ºi-mi dai gurã ºi cuminecãturã, stai cu mine cãt’ zîuã stai cu mine cãt’ zîuã ! 102

Doina
(Dor de moarte) ! mai duceþi-mã-n sicriu de ceaþã, mai duceþi-mã-n sicriu de fum, sufletul meu vecinic nu se-nvaþã cu-ngreita inimã de-acum, mai duceþi-mã-n sicrie, îngeri, mai duceþi-mã-n sicrii de foc, m-am hrãnit de scrîºnete ºi plîngeri plin mi-s de pustiu ºi nenoroc ! ! rob unei ºtiinþe vechi, maithuna, floarea mea de carne, liturghii luminate Soarele ºi Luna þi-au turnat în floarea cãrnii vii, Clara mea Luminã, Sunyatha, cãtre tine vin, în tine-am fost, ictus blînd mã vei scãpa de Roata vieþuirilor fãrã de rost !

Doina
(Strãina) ! inima mea plînge de la sine inima mea bunã ce ºtia, crinul morþii numa pentru mine numa floarea de cireº þia, cu ºtiinþã depãrtat de tine sã nu semãnãm cu-aceºtia care ºtiu numa sã se-nvenine 103

unul cu veninul altuia, cu ºtiinþã depãrtat de tine sã nu semãnãm cu-aceºtia, mîinile-mi þi-or fi de-acum strãine numa floarea de cireº þia inima mea plînge de la sine inima mea bunã ce ºtia ! ! alba mea ca floarea de narcisã numa faþa ta mã lumina tu de-acum desãvîrºit ucisã mai desãvîrºit decît Moartea stai ca raza nelumitã-nchisã care numa mort o pot vedea, tu, Nirvanã, pururea promisã te ºtiam numa cu inima, alba mea ca floarea de narcisã numa faþa ta mã lumina tu de-acum desãvîrºit ucisã mai desãvîrºit decît Moartea de ce oare mi-ai mai fost trimisã caut fãrã urmã urma ta ! ! Roata Vieþii numa trupu-mi schimbã nu de moarte-mi tremurã carnea totul mã-otrãveºte ºi mã-nghimpã toatã hrana mea-i otrãvitoa– limba ce-o vorbesc ºi-o plîng nu-i limbã e numa rugarea mea ruga– Celui care Tace ºi Se-nnimbã Din Fiinþa Lui Prealuminoa– limba ce-o vorbesc ºi-o plîng nu-i limbã e numa rugarea mea ruga– 104

nouã suferinþã trupu-mi plimbã inima mea suferinþã bea Roata Vieþii numa trupu-mi schimbã nu de moarte-mi tremurã carnea ! ! m-am hrãnit de moarte ºi de boalã strãin îs cît îi strãinia Clarã Razã, Tu, Primordialã, rogu-mã nu mã mai învia cheamã Viaþa mea numa greºalã cheamã-mã sã-mi dezvelesc Moartea recunoaºte-te-oi de nu mã-nºalã trupul alb ca neaua de Fecioa– Tu, Fiinþã Purã de Luminã adormirea ºi-alinarea mea pentru Tine astãzi mi-i strãinã cea care-mi era ca inima Tu, Fiinþã Purã de Luminã strãin îs cît îi strãinia mai alintã-mã cu mîna-þi plinã de-alintare de alint de a– !

Doina
(Pune-i-aº, i-aº pune gurii lacãt) ! ! pune-i-aº, i-aº pune gurii lacãt, pune-i-aº ºi lacãt ºi zãvor ca sã nu mã spuie pîn’ la capãt cum atît fãrã de voie mor, 105

cum atît de fãrã nici o vinã cum atît de fãrã nici un rost; pentru ce, Fiinþã de Luminã, bun numa de tras pe Roatã-am fost? pune-i-aº, i-aº pune gurii lacãt, pune-i-aº ºi lacãt ºi zãvor ca sã nu mã spuie pîn’ la capãt cum atît fãrã de voie mor; gura-mi însã spune de la sine, zice, zice gura mea de zor, nu se teme gura mea de mine nici de-s crunt cu ea, nici blîndior, gura-mi însã spune de la sine nici cu apã, nici cu vin n-o ud, gurii mele Moartea-i face bine ca pe gura altui o aud ! ! gura mea, vedea-te-aº sãrutatã doar de foc, la foc, numa de foc ºi cenuºa-n site strecuratã doar de mînuri fãrã de noroc, dacã nu poþi tace cu tãcerea-þi dacã tot nu ne mai izbãvim, buze douã-a gurii mele eraþi înde voi iubite-atît de lin, azi e între voi venin ºi urã nu are una de alta loc, gura mea vedea-te-aº a mea gurã sãrutatã ºi numa de foc: spune-atuncea gurã strãinie cum trãim aici ºi cum murim, spune dacã tot îþi place þie, dacã tot nu ne mai izbãvim, 106

spune otrãvita mea de gurã cum doar cu otravã ne hrãnim fãrã nici o cuminecãturã sufletul spre moarte ni-l grãbim ! ! spune dacã nu poþi tace, – tace-aº, cum prãvale Ziua peste noi, Ziua-Aceea toatã rãutatea-ºi scurge-n noi, otravã ºi puroi, cum ne þinem palma peste gurã cînd privim la Soare-n Rãsãrit mãsurînd oºtirile de urã Soarele de sînge înroºit, înroºit cu tine a mea gurã care toþi de-au vrut-o te-au lovit, spune fãrã mine, tu, sîngurã, scuipã sînge ºi venin coclit: cîºtigaþi sîntem ca la belciuge îndrãgiþi de-o sifiliticã Fiarã care peste lume muge Fiara cea Apocalipticã... spune gura mea nesãturatã de muieri din tîrg o mie trei spune celei care-acasã-aºteaptã ultimele vorbe dacã vrei !

ch i nar n
î
107

! cînd acasã mort þi-oi veni þie tu sã nu te sperii, sã nu plîngi,

e

ochii tãi, oglinzi de Veneþie, tot de nevenirea mea adînci, pleoapa ta cea albã-vineþie s-o cobori ºi sufletul sã-þi strîngi, cînd acasã mort þi-oi veni þie tu sã nu te sperii, sã nu plîngi pleoapa ta cea albã-vineþie s-o cobori ºi sufletul sã-þi strîngi ! ! tu, cãmaºa lui Hristos, cãmaºã, ca-ntr-un leagãn iarã sã mã culci, ca pe pruncii negrãiþi mã-nfaºã tot în alintare ºi în giulgi, Maica mea de suferinþi frumoasã toate-a tale-s sfinte ºi sînt dulci, tu cãmaºa lui Hristos cãmaºã ca-ntr-un leagãn iarã sã mã culci, ca pe pruncii negrãiþi mã-nfaºã tot în alintare ºi în giulgi !

ºi unime inima, razã sfîntã pentru nime cãrei i-a murit Steaua ! ! tot mai mult de-acum, ºtiu bine, de tine m-oi depãrta, tot mai mult de-acum, ºtiu bine, de tine m-oi depãrta ! ! numa, numa eu cu tine dacã-am fi ºi tot în Ratot în Raiul cel ca neaua alb de albã-n pomi floarea numa vecinic nu ne-am þine nu ne þine fãptura, tot mai mult de-acum, ºtiu bine, de tine m-oi depãrta, numa vecinic nu ne-am þine nu ne þine fãptura, ranã sfîntã pentru mine carne tu din carnea mea, tot mai mult de-acum, ºtiu bine, de tine m-oi depãrta, tot mai mult de-acum, ºtiu bine, de tine m-oi depãrta ! ! cît þi-ar fi de mine pline braþele ºi inima, oricît m-aº umple de tine strãinu-s, eºti strãina, de-aº fi inimar, ce line inimile ne-aº lucra 109

Doina
(Strãina) ! tot mai mult de-acum, ºtiu bine, de tine m-oi depãrta cum se depãrteazã Steaua moartã de lumina sa, am fost unul trup cu tine, ne-a fost una inima, tot mai mult de-acum, ºtiu bine, de tine m-oi depãrta, am fost unul trup cu tine 108

puse-n trupuri angeline trase bine la rindea, de-aº fi inimar, ce line inimile ne-aº lucra: plîngi cu lacrimi ºi suspine sînge plînge inima, tot mai mult de-acum, ºtii bine, de mine te-i depãrta, tot mai mult de-acum, ºtii bine de mine te-i depãrta ! ! se despart ape de ape ºi apele de pãmînt, ziua Soarelui de noapte Steaua de-ntuneric crunt, tu de mine mai aproape, decît însumi mie-mi sînt, Moartea vecinic ne desparte înºine al nost’ mormînt, Moartea vecinic ne desparte înºine al nost’ mormînt, noi sîntem Morminþii, pleoape pentru ochiul Celui Sfînt, noi sîntem Morminþii, pleoape pentru ochiul Celui Sfînt, Moartea vecinic ne desparte înºine al nost’ mormînt, tu de mine mai aproape decît însumi mie-mi sînt se despart ape de ape ºi apele de pãmînt ziua Soarelui de noapte Steaua de-ntuneric crunt, 110

tu de mine mai aproape decît însumi mie-mi sînt, tu de mine mai aproape decît însumi mie-mi sînt !

Doina
(Copilul Bãtrîn) ! un plîns îþi plînge vecinic în ureche, în Cartea Morþilor un sunet vechi, bocetul lumii inimii pereche cum lumile în Brahma sînt perechi ! ! o, lumineazã-mi Calea prin pustiuri muzicã veche-a primului dezastru, sã fiu senin ca morþii în sicriuri bun pe pãmînt ca-n univers un astru ! ! sã nu mã tem de suferinþi ºi pacea nascã-se-n mine ca-ntr-un uter sfînt, bãrbatul sterp sã poarte-ntr-însul rodul misticul rod, pleromã, ca sîngele curgînd ! ! tristeþe mi-i cã-mi moare-ncet tristeþea, otravã nouã bucurie beau, sã mai fiu tînãr toatã tinereþea ca o mireasã blîndei morþi o dau ! ! o jale cosmicã de-acum de mine deopotriva cãrnii se desface funebre fluvii spumegã de groazã ºi-n mãri ca alcyonii cuibaru-ºi fac în pace ! 111

! tei cu parfum de sfîntã dezbrãcatã flagel al cãrnii ruguri pentru aºtri! o voce-aud ºi-i tot din astã lume ºi moartea-mi lumineazã Ochi-Albaºtri ! ! la ce ni-i bun pe totdeauna traiul, la ce mãtasa albei tale rochi? nu putem þine noi pe braþe Raiul cum nu-þi poþi þine lacrima în ochi ! ! mãcar apari Mireasã nevãzutã ca Sufletul, prunc singur printre morþi, cu plete sclave încã celor nuferi plîngîndu-te cu pîntece, lungi torþi, reginã-a lor, pe sînuri duci tãcutã jug de santal ºi ºtiu amarnic suferi imaculatã Graþie cumplitã tu care Plugul Lumii arînd Oceanul porþi ! ! fraþi de-o fiinþã ne va-nvinge boala, trãim în noaptea relelor mãsuri, v-aþi pierdut inima fiinþi de groazã ºi veþi muri ca fiara prin pãduri ! ! singur acum ºi singur de cînd lumea batjocoreºte Templul din Pãmînt, voi sta vãzînd Regina Morþii blîndã þesînd ca un Paianjen pînzeturi de-aur sfînt ! 112

Doina
(Uri memento) ! opt milioane patru su’ de mii de lighioane-n foc ºi-n apã linã s-au încarnat ca mie tu sã-mi vii fãpturã-a celor vii în veci Reginã, rege-al fãpturilor, Stãpîn deplin pe Cuget ºi pe Vorbã ºi pe Faptã, azi trupul meu ca pe un vas te þin plin de venin, cu mîna mea cea dreaptã închinãtoarea, scriitoarea sa – ca o Mireasã plinã e de lacrãde lacrãmi cã doar nu din vina sa sufãr cît nici nu spun, Fiinþã Sacrã, sufãr atît cã nu mai am deloc iubire pentru tine carnea-mi tandrã, fãcut din suferinþã-s cum din foc începãtoarea Lumii salamandrã ! ! ard de durerea bietului meu trup, faceþi-mi trupul, viermilor, þãrînã, trei mii de ani de-acum de el mã rup, fãrã-de-sufletu-mi o sã rãmînã, l-or învîrti vîrtelniþe de foc, muncit ºi chinuit mereu nestareþ, pînã l-o strînge iarã la un loc sufletul meu pios nepizmãtareþ, 113

eu cãtre mine trup al meu mã-ntorc în Kali-Iuga, în Eonii care-þi vînturã în vîrtelniþe ºi-þi storc miezul dezastrului mereu nestareþ, mã-ntorc ºi nu ºtiu dacã sã te iert, sau sã te sparg sã nu mai þii în tine secretul jertfei ºi-acel plin deºert al Gîndului-Sãmînþã-a Lumii-n tine ! ! ajutã-mã, tu, Dumnezeul meu, sã mã mai pot iubi acum pe mine în ceasul cãrnii bolnave mereu de trupul meu voind sã mã-nstrãine, Doamne, – acest trup de rîsul rîsului, e cea mai sfîntã ºi mai sfîntã cupã, mai sfîntã decît Raza Soarelui care-a ta mînã o s-o întrerupã, e sfînt ºi sfînt ºi sfînt e, Doamne, cel de Tine plin cum Tu eºti plin de Tine, împacã-mã ºi-mpacã-mã cu el cu trupul meu voind sã mã-nstrãine, lotus c-o mie de petale vii iluminat petalã cu petalã ca o Mireasã Albã-n pirostrii, Clarã Luminã, Tu, Primordialã resoarbe-mã în muzica dintîi Sufletul Lumii iarã sã mã þinã ºi-n tine cît de mult, de poþi, sã-amîi Marele Bang, Fiinþã de Luminã ! 114

Doina
(Big Bang) ! o, Doamne-Dumnezeule, care-nmulþit-ai lumile numai tunînd, numai tunîndu-þi vocea, ºtiu, fãrã de speranþã e sã-mi mai înalþ pîn’ la tine, sã-mi mai înalþ pînã la tine vocea ! ! poate cã însuþi ai surzit din somnul tãu adînc trezit, numai tunînd, numai tunîndu-þi vocea, o, Doamne îndumnezeit de-acuma lumile-ai pornit numai tunînd, numai tunîndu-þi vocea ! ! aºa-mi era, aºa-mi era, aºa-mi era ºi vocea mea, numai tunînd, numai tunîndu-mi vocea, înlãnþuite lumi la rînd se învîrteau Moartea visînd numai tunînd, numai tunîndu-mi vocea ! ! dormeam ca alcyonii stînd într-un mormînt de ape cînd numai tunînd, numai tunîndu-mi vocea, din Somnul m-am trezit cãzînd într-un abis al groazei, cînd sã-mi mai înalþ pînã la tine vocea? 115

! aºa-mi era, aºa-mi era aºa-mi era ºi vocea mea, numai tunînd, numai tunîndu-mi vocea, cu mult mai mult strãlucitor decît un milion de sori numai tunînd, numai tunîndu-mi vocea ! ! venirã inºi de-un neam obscur, parcã abia ieºiþi din cur care-au luat ºi-mi mãsurarã vocea, ºi-a trebuit sã þip, sã-njur, sã-ndrug în graiul lor impur, sã-mi folosesc precum o vitã vocea ! ! venirã alþii ºi mai ºi crescuþi în pustã pe pustii cãrora iar nu le plãcurã vocea-mi, punîndu-mi degetul în piept, m-au sfãtuit sã mã îndrept, sã nu-mi mai nalþ tot cãtre ceruri vocea ! ! o, Doamne-Dumnezeule, care-nmulþit-ai lumile numai tunînd, numai tunîndu-þi vocea, ºtiu, fãrã de speranþã e sã-mi mai înalþ pîn’ la tine, sã-mi mai înalþ pînã la tine vocea ! 116

Doina
(Oralitãþi) ! merg ºi scriu – ºi scriu!– ºi cã te caut nu-þi promit, iar compun mintal de cînd hîrtia s-a scumpit, scriu pe creier cu negreala de pe suflet negru negru negru negru – ºi negreala asta negreºit apele-or s-o spele – cînd îmi va ploua direct pe creier – asta dupã ce-mi voi fi vîndut calota fiindcã osu-i bun pentru hîrtie – asta dupã ce mã vor fi otrãvit: zilnic iau ºi beau otravã, zilnic beau otrava lor, mã omoarã, ºtiu, dar cu zãbavã, doamnelor ºi domnilor !

Doina
(Zile) ! zile care îmi ucideþi, îmi ucideþi inima, ca într-un mormînt mã-nchideþi în þãrîna cãrnii, grea, zile care îmi ucideþi, îmi ucideþi inima ! 117

! cu mîni reci ºi ochii vineþi, trup al meu de te-aº vedea, suferinþa ta aline-þi Moartea Bunã, numai Ea, zile care îmi ucideþi, îmi ucideþi inima !

! ochiul meu sã plîngã fãrã zor cum plînge-n padure un izvor singur de cînd lumea s-a-nceput nici mãcar de Dumnezeu ºtiut, singur de cînd lumea s-a-nceput nici mãcar de Dumnezeu ºtiut ! ! viersul meu sã-l cînþi numai noaptea, ºi din ºapte numa-ntr-a ºaptea, lasã ziua cum e, dacã vrei, cã-i ajunge rãutatea ei, lasã ziua cum e, dacã vrei, cã-i ajunge rãutatea ei !

Doina
(Strãina) ! inima mea azi nu te mai vrea, ia-mi cu tine tinereþea mea, lasã-mã aice sã rãmîn ºi fãrã de tine ºi bãtrîn, lasã-mã aice sã rãmîn ºi fãrã de tine ºi bãtrîn ! ! ca sã-mi iert cã mult mi-ai fost dragã, lasã-mi numa pîne da neagrã, noaptea s-o mãnînc fãrã sã vãd aºteptînd urgie ºi prãpãd, noaptea s-o mãnînc fãrã sã vãd aºteptînd urgie ºi prãpãd ! ! singur sã mã bucur cã mã-ntomn, sã-mi ud buzele numai în somn cu sãratã lacrimã, sãraochiul meu sã plîngã, dacã vrea, cu sãratã lacrimã, sãraochiul meu sã plîngã, dacã vrea ! 118

Doina
(Passiflora incarnata) ! voi ce l-aþi urcat pe cruce pe Hristos, un bãrbat atît de tînãr ºi frumos, lãudaþi-l mult în muzici ºi-n poeme, cã Hristos, de dragul vostru, în piroane urcã iar din vreme-n vreme, cã Hristos, de dragul vostru, în piroane urcã iar din vreme-n vreme ! ! voi, flãmînzii, ºi voi, rãii, ºi voi toþi, neam de tîrfe nesãtule ºi de hoþi, bucuros Hristos scuipatul vi-l primeºte ºi numai de dragul vostru, cu un chin mai nou se primeneºte ºi numai de dragul vostru, cu un chin mai nou se primeneºte ! 119

! numai unul dintre voi a nãscocit chinul care pe Hristos l-a omenit ºi pe cruce nu-l mai lasã sã-ºi ia locul, ºi numai de dragul lui, pustii-v-ar Dumnezeu cu focul ºi numai de dragul lui, pustii-v-ar Dumnezeu cu focul !

Tu erai Tatãl meu ºi noi copiii te uram ºi Mama, cã ni l-ai pus tu pe pereþi pe Stalin ºi-ai dat jos icoana ! ! Tu erai Tatãl meu ºi noi copiii îþi spuneam Rusia... mai mult pe mine mã bãteai, spre mine-þi abãteai urgia... pînã spre miezul nopþii mult în casa noastrã luminatã se auzea cum tu loveºti cu vrednicia ta de Tatã ! ! Tu erai Tatãl meu ºi noi copiii îþi spuneam Rusia... ne-ai îngrozit cu groaza ta copiilor copilãria... m-ai prigonit, m-ai alungat din pãrinteasca noastrã casã, de-aceea azi picioarele mi-s tari ca fierul ºi frumoasã ! ! Tu erai Tatãl meu ºi noi copiii îþi spuneam Rusia... genunchii azi mi-i plec ºi-þi plîng singurãtatea, nebunia... mã poartã azi picioarele pe Drumul Noilor Imperii, la Noua Sofie sã-ajung pe crucea Albelor Siberii ! ! nimic nu poate-a mã-ngrozi, sufletul meu nu se mai teme... de tine doar mi-i dor mereu, nu te-am vãzut de-atîta vreme, dar nu bãtrîn, dar nu dement, n-aº vrea sã-mi pari acum un altul, Tu care trupul mi-ai fãcut tare ºi neted ca asfaltul ! ! poate de-acum, nu mai e mult ºi în Siberia ni-i drumul, la tine doar mã mai gîndesc cît þine ºi ne-o þine-acumul, fiul vîndut ºi schingiuit ce gînd sã-þi mai trimitã þia? Tu erai Tatãl meu ºi noi copiii îþi spuneam Rusia ! ! de cincisprezece ani nu ºtiu, nu ºtiu nimic de tine, Tatã, stai tot în casa-n care-am stat copil în vîrsta fermecatã... stai tot în casa-n care crunt îmi loveai trupul cu centura... val roº de sînge ºi acum tot îmi mai podideºte gura ! 121

Doina
(Tatãl meu Rusia) ! de cincisprezece ani nu ºtiu, nu ºtiu nimic de tine, Tatã, stai tot în casa-n care-am stat copil în vîrsta fermecatã, stai tot în casa-n care crunt îmi loveai trupul cu centura? val roº de sînge ºi acum tot îmi mai podideºte gura ! ! sãrutu-þi mîna, Tatã bun, sãrutu-þi mîna ºi-nchinare ca Domnul-Dumnezeu tu eºti, ca Dumnezeu ºi Sfîntul Soare, cîþi pumni în inimã-am primit mi-au fost ca floarea la ureche cã nu e pumn sã poatã sta cu pumnul Tatãlui pereche ! ! sãrutu-þi mîna, Tatã bun, sãrutu-þi mîna ºi genunchii, te-ating cu palma de copil cu-nvineþitele ei unghii, mi-s mîinile tot strãvezii, nevinovate, albe prunce, putea sã mi se-opreascã-n loc cu totul inima atunce ! ! Tu erai Tatãl meu ºi noi copiii îþi spuneam Rusia... Tu numãrai ºi-þi întindeam palmele-nsîngerate þia... Te-ai fi oprit de-ai fi vãzut cã fiul tãu de-al doilea plînge þi-aº linge cizmele ºi azi de-ar fi stropite de-acel sînge ! ! Tu erai tatãl meu ºi noi copiii îþi spuneam Rusia... Tatãl dement cu epoleþi ºi cu centurã ca leºia... 120

! Tu erai Tatãl meu ºi noi copiii îþi spuneam Rusia Tu erai Tatãl meu ºi noi copiii îþi spuneam Rusia Tu erai Tatãl meu ºi noi copiii îþi spuneam Rusia Tu erai Tatãl meu ºi noi copiii îþi spuneam Rusia Tu erai Tatãl meu ºi noi copiii îþi spuneam Rusia !

cearcã patru, dacã n-are ºaptele mai mult temei, cearcã nouã ºi-ncercare sfîntã dacã zecele-i, pînã-a-ºi pãrãsi mormîntul cearcã-un alt mormînt de soi acelaºi destin avîndu-l de sobol ºi muºuroi, dar mai multã prana-ntr-însul, dar mai fãrã de puroi; de cînd stã sub palmierul vecinic cãlãtorului: primul numãr par, Misterul Nunþii ºi-Afroditei lui, dublu, – ºi-ncheiat în fierul coasei Morþii, ºaptelui, cearcã Numãrul de Aur în plai hiperboreean dupã-acela faurmaur descinzîndul la Teþcani ºi vãzînd prin nori balaur lup flãmînd de mii de ani, ºi visînd cel fir de aur legînd vieþile-i colan, toatã karma-i aduna-or în cel galeº plan nirvan cum acelui Minotaur vergine ºi bãietani; 123

Doina
(Melodie fãrã sfîrºit)
(Variantã)

La 100 de ani de la tipãrirea Doinei în „Convorbiri literare“... prilej sã le reamintim ºi redactorilor de azi ai ilustrei reviste cã „autorul Doinei“ e numai Mihai Eminescu, noi ceilalþi toþi sîntem doar niºte umbre... „Arithmo de te pant’ epeoiken“ Hieros Logos „Numai umbra spinului La uºa creºtinului.“ Mihai Eminescu, Doina

ø
! pregãtindu-se sã intre într-al ºaptelea lui trup, sîngerînd din ochi ºi vintre, urlînd þapãn ca un lup ºi-alegîndu-se doar dintre moi suspinuri ce se rup, sufletul meu a mirare cearcã unu, doi ºi trei, 122

mîinile cu-ale lor zece degete îmi sînt precept, toate-n mînuri le-oi petrece spre Eonul înþelept care-o ºti de altã Lege, de Frumos, de Bun ºi Drept: preafrumosul Ganymede, el, Aparul, Monarc Blînd care-n ochi divini se vede soma-n cupe mari turnînd, el, pereche albei Lede, el, cerescul foc stingînd; pînã-atunci nestãpînindu-mi limba ºi nici pîntecul, (pîntecul mai des fiindu-mi de muiere nesãtul) ºi la inimã viindu-mi din veninuri îndestul, singur nepãzind metronul ºi tot rãului dînd zor sã mã umple, – am prins canonul sã-mplinesc de de cu zori truditor obscur la zvonul Marelui Ordonator zic în loc de ziua-bunã argumentul lui Picard celor singuri-împreunã celor nevegheaþi de Har, celor care se-mpreunã spre-a însãmînþa-n zadar, 124

eu-s cu ei, cu sãrãcanii cari tot rãul au fãcut dînd moºiile lor danii, eu-s cu cei purtaþi pe scut nescutiþi nici morþi, sãrmanii, de-a fi judecaþi cã-au vrut sã rãmîie, sã rãmîie tot în partea cea mai rea unde nu vor sã ne-amîie boala, jalea ºi Moartea care trupul ni-l tãmîie ºi ni-l trage la rindea bun sicriu sã ni-l mîngîie sîngerînd toatã carnea cã-au putut în el sã þîie Cerul. Eu-s cu-aceºtia care-n þara lor de grîie treierã cutreiera, eu-s cu toþi aceºtia ºapte ºi mai mult cu cel mezin care bea sînge cu lapte ca pe un ichor divin ºi-ale cãrui braþe-s coapte pîn’ la coate în venin !

ø
! ºapte fraþi tãind la piatrã al ºaptelea nu mai vrea... am fãcut noi, Morþii, vatrã, plînge cel de-al ºaptelea, 125

am fãcut noi, Morþii, vatrã, plînge cel de-al ºaptelea, de tine ne-am închis, Soare, ºapte fraþi ca ºapte fraþi, ºi-acum ura ni-i lucrare, se urãºte braþ pe braþ, ºi-acum ura ni-i lucrare, se urãºte braþ pe braþ, ºapte ani tãiai la piatrã ºapte ani tãiai la pia–, sã-i fac drum sã poa’ sã treacã cu trãsura ei Moartea, sã-i fac drum sã poa’ sã treacã cu trãsura ei Moartea, ºapte ani tãiai la piatrã ºapte ani cu mîna mea, fii-mi mînã blestematã de eºti dreapta ori stînga, fii-mi mînã blestematã de eºti dreapta ori stînga c-ai fãcut tu drum de piatrã sã treacã pe el Moartea, ºi-a venit la noi acasã ºi-a gãsit-o pe Maica, ºi-a venit la noi acasã ºi-a gãsit-o pe Maica, ºapte ani tãiai la piatrã ºapte ani ca un ocnaº, azi se primblã Moartea roatã 126

oriºiunde prin oraº, azi se primblã Moartea roatã oriºiunde prin oraº, ºapte ani tãiai la piatrã, ºapte ani tãiai la piaºi gãmanii mã tot latrã cã n-am mînuri muncitoaºi gãmanii mã tot latrã cã n-am mînuri muncitoameºter, sînt þinut tot calfã Pod ºi Templu – adînc zidind, aurita mea pentalfã deasuprã-ne lucind, aurita mea pentalfã deasuprã-ne lucind: sînul tãu cel acru-toapsã numai pentru mine-i dul-, Moarte, tu, cu lungã coapsã numai eu te îndestul, Moarte, tu, cu lungã coapsã numai eu te îndestul, sînul tãu cel acru-toapsã numai pentru mine-i du-, Moarte, tu cu naltã coapsã, îmi ºtii mînurile tu, Moarte, tu, cu naltã coapsã, îmi ºtii mînurile tu, þi-au întipãrit fãptura truditoare-a mele mîni 127

te-au masurat cu masura ani ºi luni ºi sãptãmîni, te-au masurat cu masura ani ºi luni ºi sãptãmîni, sînul tãu cel acru-toapsã numai pentru mine-i du-, Moarte, tu cu nalgã coapsã îmi ºtii mînurile tu, Moarte, tu, cu nalgã coapsã, îmi ºtii mînurile tu, þi-au întipãrit fãptura truditoare-a mele mîni te-au masurat cu masura ani ºi luni ºi sãptãmîni, te-au masurat cu masura ani ºi luni ºi sãptãmîni, sînul tãu cel acru-toapsã numai pentru mine-i dul-, asta-i toatã-a mea pricoapsã la buna murire-emul, asta-i toatã-a mea pricoapsã la buna murire-emul: mi-am fãcut trupul ca pînza, pînza cea de borangic, poate m-o pune pe dînsa cãci nu suferã nimic, poate m-o pune pe dînsa cãci nu suferã nimic, 128

cît mai þine ca mãtasa carnea mea, sãrmanul strai, îi sînt vieþii tale casa, Moartea mea frumoasã-mi pai, îi sînt vieþii tale casa, Moartea mea frumoasã-mi pai, ºi-al meu trup ºi þie pae-þi ca al Verginei trupºor, cu evlavia opaeþ, sfînt ca sfînta sfintelor, cu evlavia opaeþ, sfînt ca sfînta sfintelor, ºi-al meu trup sã-þi parã þie sfînt Eden unde petreci, pîn’ la dreapta Parusie piere fãrã urmã-n veci, pîn’ la dreapta Parusie piere fãrã urmã-n veci; faþa mea de nici un rictus neatinsã-i, nici dezgust, razã-a Morþii, sfinte ictus, Clara ta Luminã-o gust, razã-a Morþii, sfinte ictus, Clara ta Luminã-o gust, tu, aproapea ºi departea, tu alean ºi-alin în veci, Moartea mea închinu-þi moartea moartea mea cu mînuri reci, Moartea mea închinu-þi moartea moartea mea cu mînuri reci ! 129

! îmi vînd sufletul tot þie veci de veci nemîntuit, de te-aº prinde, Moarte Vie, sã-þi bag ghearele în gît, de te-aº prinde, Moarte Vie, sã-þi bag ghearele în gît ! ! cã-s din cei ce trec cu talpa peste pietre-ncinse-n foc nevrînd în aceastã Kalpa sã stea cu Domnul deloc, nevrînd în aceastã Kalpa sã stea cu Domnul deloc ! ! sînt acel ce nu mã satur tot la Domnul sã mã duc împotriva Lui doar, martur pentru ultimul dibuk, împotriva Lui doar martur pentru ultimul dibuk ! ! de te-aº prinde eu mi-aº vinde învierea mea pe-atît, Moarte Vie, de te-aº prinde sã te-ngrop pînã la gît, Moarte vie, de te-aº prinde sã te-ngrop pînã la gît, cã-mi dãrîmi zidul ºi Anta ºi nu-mi amintesc decît din ruinurile-Ananta al Fecioarei trup zidit, din ruinurile-Ananta al Fecioarei trup zidit ! 130

! asta-mi este toatã arta tot cu mine sã o port ca pe un vîrtej – Vivartha –, Moartea cît sînt viu ºi mort, ca pe un vîrtej – Vivartha –, Moartea cît sînt viu ºi mort; ºapte ani tãiai la piatrã, ºapte ani cu mîna mea, n-am cu ce-þi plãti o natrã sã-þi acopere faþa, n-am cu ce-þi plãti o natrã sã-þi acopere faþa: du-te, tu, faþã frumoasã, du-te, tu, cum ai zbura, am fãcut noi, Morþii, casã, lunea ºi duminica, am fãcut noi, Morþii, casã, lunea ºi duminica, marþi ºi miercuri, joi ºi vineri ºi aºijderi sîmbãta, „ºi din tineri în mai tineri“ am fãcut morþii casa, „ºi din tineri în mai tineri“ am fãcut morþii casa !

ø
! sar la dreapta ºi la stînga, înainte ºi-napoi, mã gãsesc mereu la mijloc, 131

la mijloc e Moartea-n noi, mã gãsesc mereu la mijloc, la mijloc e Moartea-n noi, mã îmbracu ºi dezbracu, mã înfoi ºi mã desfoi, n-are Moartea nici pe dracu, primblu Moartea-n haine noi, n-are Moartea nici pe dracu, primblu Moartea-n haine noi, mînc durere, beau otravã ºi cu groaza mã rãsfaþ, mã omoarã cu zãbavã, Moartea mea fãrã de saþ, mã omoarã cu zãbavã, Moartea mea fãrã de saþ (parcã n-ai sãri cum trémai la stînga-dreapta bré mai mijlocul la mijloc ca sã ia mijlocul foc!) drag mi-a fost de tine tare trup al meu de tot sãrac, de la creºtet la picioare în plînsoare te îmbrac, de la creºtet la picioare în plînsoare te îmbrac, jale mi-i de tine, jale, trup al meu cã þi-a fost scris, sã visez dormind în tine 132

sã te pãrãsesc în vis, sã visez dormind în tine, sã te pãrãsesc în vis !

ø
! dacã nu te ameninþã suferinþa ta mereu uiþi, preadulcea mea fiinþã, trupul meu, odorul meu, uiþi, preadulcea mea fiinþã, trupul meu, odorul meu: tot ce altul face-o datã eu de ºapte ori tot fac ºi-apoi din Facerea toatã eu numai ponosul trag, ºi-apoi din Facerea toatã eu numai ponosul trag, toþi ceilalþi iau tot prinosul rãmîne-le-ar totu-n gît, eu cu truda ºi ponosul ºi netrebnic dovedit eu cu truda ºi ponosul ºi netrebnic dovedit !

ø
! ºapte frînghii de mãtasã împletite-toate-n ºa-, pentru-o treabã serioasã, pentru o spînzurãtoa-, pentru-o treabã serioasã, pentru o spînzurãtoa-, 133

se rup una cîte una nu-þi poþi frînge bietul gît, cearcã toatã sãptãluna n-o sã-þi iasã nici atît cearcã toatã sãptãluna n-o sã-þi iasã nici atît ! ! atîtu-l jelesc ºi-atîtu-l sacul meu de piele scump, da cum cerc sã-mi pãzesc gîtul deîndatã mi-l ºi rump, da cum cerc sã-mi pãzesc gîtul deîndatã mi-l ºi rump ! ! vreau sã fac ºi nu pot face, ce nu vreau sã fac tot fac, Doamne, -n scrum de s-ar preface rãmãºiþa ast’ de veac, Doamne, -n scrum de s-ar preface rãmãºiþa ast’ de veac ! ! în oraºul ãsta ºapte mã iubesc ºapte muieri, nu mã uit de-i zi ori noapte, le dau tot ce ele-mi cer, nu mã uit de-i zi ori noapte, le dau tot ce ele-mi cer ! ! toate ºapte vor de toate, vor ºi toatã inima, fãrã saþ sînt toate ºapte, milã de la nici una, 134

fãrã saþ sînt toate ºapte, milã de la nici una ! ! singur mã am doar pe mine doar pe mine ºi Doina, dar de mine nu se þine cu iubire nici umbra, dar de mine nu se þine cu iubire nici umbra ! ! Doina o îngîn ºi-o uitu ºi din nou mi-o amintesc cînd mã apucã urîtu cã pe-aici mã prãpãdesc, cînd mã apucã urîtu cã pe-aici mã prãpãdesc ! ! cît de mult urãsc oraºul cît urãsc acest oraº, temniþat ca vieþaºul ies din el numai golaº, temniþat ca vieþaºul ies din el numai golaº ! ! pentru noi, moldavi, oraºe ne-ai dat trudã ºi ospici, ne-ai sfãrmat la ciolãnaºe sub tramvaiele de-aici, ne-ai sfãrmat la ciolãnaºe sub tramvaiele de-aici ! 135

! ne-ai stors vlaga fãrã noimã, numa strîmb ne-ai judecat, chinul nostru, orice moimã l-a hlizit ºi l-a scuipat, chinul nostru, orice moimã l-a hlizit ºi l-a scuipat ! ! fiecãruia un gîde ºi-o paiaþã, dacã scade satîrul morþii hîde, nu scapã batjocura, de satîrul morþii hîde, nu scapã batjocura ! ! locul rãu, întors cu dosul, locul rãu întors pe dos, unde cei care-au ros osul ne-au sfãrmat sãrmanul os, unde cei care-au ros osul ne-au sfãrmat sãrmanul os ! ! Moartea-ºi primblã iar trãsura prin turcitul Bucureºti care ºi-a-ntrecut mãsura în fasoane harãpeºti care ºi-a-ntrecut mãsura în fasoane harãpeºti, în zãltaþi la Furinalii haraminii plini de lapþi, în jigodii ºi canalii ºi toþi întru Domnul fraþi, 136

în jigodii ºi canalii ºi toþi întru Domnul fraþi !

ø
! ºapte drumuri am în faþã pe oricare-aº apuca, mã vîntuie ºi mã-ngheaþã ºi-i noapte de diminea-, mã vîntuie ºi mã-ngheaþã ºi-i noapte de diminea-, ! ! ºapte drumuri am în faþã ºapte cupe cu otra-, mã îmbie ºi rãsfaþã Moarteamînãstareþa, mã îmbie ºi rãsfaþã Moarteamînãstareþa ! ! de te-ai face-o mãnãstire Moarte, dupã-atîta chin, „sã-mi dai buze de cetire ºi la sînu-þi sã mã-nchin“, „sã-mi dai buze de cetire ºi la sînu-þi sã mã-nchin“ ! ! ºapte drumuri am în faþã, pe oricare-aº apuca la capãt de drum s-aºazã Dumnezãu în faþa mea, la capãt de drum s-aºazã Dumnezãu în faþa mea ! 137

! nu mã judecã, nu strînge relele din viaþa mea, numa singur stã ºi plînge priivindu-mã aºa, numa singur stã ºi plînge priivindu-mã aºa ! ! uite, Doamne, drum de sînge am ales cu voia ta, drãguþ-Doamne nu mai plînge, alina-m-oi cu Doina, drãguþ-Doamne nu mai plînge alina-m-oi cu Doina ! ! nu mã judeca, nici plînge, cîntãri, nici alina, numa ia-mã ºi mã strînge cum iei floarea ºi frunza numa ia-mã ºi mã strînge cum iei floarea ºi frunza !

ca sã pot uºor sã pier poate eºti aºa anume ca sã pot uºor sã pier !

ø
! într-o noapte am murire, într-o noapte am murit, fãrã teamã de orbire pre Domnul l-am întîlnit, fãrã teamã de orbire pre Domnul l-am întîlnit ! ! sufletu-mi vîrtej ca hãul stãtea gol în faþa lui, spune-mi, Doamne, care-i Rãul tot Rãul Pãmîntului? spune-mi, Doamne, care-i Rãul, tot Rãul Pãmîntului? ! dacã tot murim cu totul, înviem apoi de tot? spune-mi, Doamne, care-i rodul încarnãrii noastre-n Tot? spune-mi, Doamne, care-i rodul încarnãrii noastre-n Tot? ! nu sîntem doar un nimica mai uºor ca negura? numai groaza-ne ºi frica poartã Sfîntã Vergura? numai groaza-ne ºi frica poartã Sfîntã Vergura? 139

ø
! nici o Moarte nu-i ca Moartea nici ca lumea nu mai faci Lumea care-ºi þine partea ca frunzele în copaci, Lumea care-ºi þine partea ca frunzele în copaci ! ! sãrãcuþa mea de lume eu nimica nu-þi mai cer, poate eºti aºa anume 138

! dacã ne-ai zidit, zidire Doamne, Tu, cu mîna ta ! o iubire doar iubire sufletul mi-l lumina, o iubire doar iubire sufletul mi-l lumina, o luminã cu aromã ca unul mirabil mac pîntece-matern-pleromã, leacul neaflat în veac, pîntece-matern-pleromã, leacul neaflat în veac ! ! într-o noapte, poate noaptea îmbãtat de afion, vrut-ai, Doamne, sã vãd Moartea Lumii în Armaghedon, vrut-ai, Doamne, sã vãd Moartea Lumii în Armaghedon !

dar aleanul ei nu-ndurã cît cenuºã ºi otradar aleanul ei nu-ndurã cît cenuºã ºi otra- ! ! orice vorbã zice, -i strîmbã, vrea sã þipe, -i zice lin, ºi ar vrea sã-i pun pe limbã un venin numai venin, ºi ar vrea sã-i pun pe limbã un venin numai venin ! ! tot ce-ar zice de acuma gura mea tot nu-i de-ajuns patru suliþi bune numa dacã trupul mi-au strãpuns, patru suliþi bune numa dacã trupul mi-au strãpuns ºi încep vorbirea Limbii ce-o-nþelege Dumnezãu, altfel înmulþesc doar limbii rãului puind la rãu altfel înmulþesc doar limbii rãului puind la rãu ! ! este, Doamne, unul mare, unul tare, unul cît, cît un rac roºiu ºi care ne-a pus cleºtii lui în gît, cît un rac roºiu ºi care ne-a pus cleºtii lui în gît ! 141

ø
! astãzi mi se-ntoarce toatã jalea cum e negura, mi-au pus la gurã lãcatã, mi-au împodobit gura, mi-au pus la gurã lãcatã, mi-au împodobit gura ! ! azi zic gurii, Doamnã gurã, ia ºi mîncã, ia ºi bea, 140

! chip sã þipi nu-i ºi nu-i chip sã te mai rogi, sã bei, sã mînci, Fiara cea Apocalipsã ne tot tîrîie pe brînci, Fiara cea Apocalipsã ne tot tîrîie pe brînci ! ! este unul doar smîrdoare ºi-i cu noi, aici, la slog, îl ºtii bine, Doamne Mare, pe acela Gog-Magog, îl ºtii bine, Doamne Mare, pe acela Gog-Magog ! ! nouã borte trupu-mi lasã ºi cu toate astea n-a nu are pe un’ sã iasã sufletul meu dacã vrea, nu are pe un’ sã iasã sufletul meu dacã vrea ! ! ºapte or sã mã omoare, ºapte îºi vor împlînta cuþitoaiele amare exact unde-i inima, cuþitoaiele amare exact unde-i inima ! ! sufletul meu o sã zboare, sufletul, iubirea mea, din aceastã închisoare, din aceastã închisoa-, 142

din aceastã închisoare din aceastã închisoa- ! ! rãmîneþi Lunã ºi Soare tot ca la venirea mea !

ø
! iar de suferinþi te nãrui trupu-mi suleget de mim, suferi mut ºi mult ºi stãrui ºi mai mult sã suferim, suferi mut ºi mult ºi stãrui ºi mai mult sã suferim ! ! suferi astãzi ca pãmîntul ca ºi vîntul stare n-ai, apa mea de trup ca gîndul arzi cum l-a-nceput ardeai, apa mea de trup ca gîndul arzi cum la-nceput ardeai ! ! ardere-ai, fãpturã tandrã, ca în casa ta de foc Sorã bunã, salamandrã, la-nceputul cel de scoc, Sorã bunã, salamandrã, la-nceputul cel de scoc ! ! ardere-ai, fãpturã tandrã, tu, scãpatul la soroc, sã-ajungi drumomanã landrã ºi sperjur ºi prooroc, 143

sã-ajungi drumomanã landrã ºi sperjur ºi prooroc !

de acuma mai lin de acuma nu mai vin: negurã, negurã cu sîngele pe gurã Precistã, Vergurã sufletul mi-i negurã ! ! ! negurã, negurã cu sîngele pe gurã Precistã, Vergurã sufletul mi-i negurã !

ø
! spãimîntat ca Philolaos, trupul þi l-am privegheat... mîndro, sã-þi fie de paos lacrima ce-am lãcrimat, mîndro, sã-þi fie de paos lacrima ce-am lãcrimat ! ! iarã Sufletul în lacrãlacrãmi de îngeri spãlat, pura lui esenþã sacrã ca-ntr-un giulgi înrourat, pura lui esenþã sacrã, ca-ntr-un giulgi înrourat, ca-ntr-un lotus dintr-o mie de petale surîzînd în nesaþul de vecie zeii-n rugãciune stînd, în nesaþul de vecie zeii-n rugãciune stînd !

Doina
(Oralitãþi) ! eu m-am sãturat de voi care de vã strîngeþi doi ºi-n braþe vã þineþi n-aveþi timp sã vã iubiþi cã tot timpul vã gîndiþi pe cît sã vã vindeþi ! ! pînã nici tu, maica mé tot nu m-ai putut þîné acolo într-un maþ ºi m-ai scos spre vînzare cu-amîndouã braþele, 145

Doina
(Negurã) ! de acum mai uºor decît ceaþa-s cãlãtor, 144

cu dulcele tãu braþ ! ! iubeºte-ne ºi pe noi cã ne vindem pe gunoi, o, Doamne-n ceriuri Domn, cã ni-i foame, – nu mîncãm cã ni-i sete, – ºi nu bem stãm treji picînd de somn, iubeºte-ne ºi pe noi cã ne vindem pe gunoi o, Doamne-n ceriuri Domn !

! hai, mã fugãre, curviþã, sã-mi pupi dulcea mea guriþã, hai, mã fugãre, curviþã, Moartea peste tot, Moartea peste tot ! ! este o cãrare-anume unde-i capãtul de lume, este o cãrare-anume Moartea peste tot, Moartea peste tot ! ! hai acolo, mîndruleanã, Moartea morþii curvuleanã, hai acolo, mîndruleanã, Moartea peste tot, Moartea peste tot ! ! hai acolo, mîndruliþã, Moartea morþii, curvuliþã, hai acolo, mîndruliþã, Moartea peste tot, Moartea peste tot ! ! faþa de pãmînt mi-a ºtears-o, inima de tot mi-a ars-o inima de tot mi-a ars-o Moartea peste tot, Moartea peste tot ! ! vino-aici sã-þi rup cu parul ºalele ºi mãdularul, ºalele ºi mãdularul, Moartea peste tot, Moartea peste tot ! 147

Doina
(Moartea peste tot) ! ai mei au fugit de tine dar tu ai fugit mai bine dar tu ai fugit mai bine Moartea peste tot, Moartea peste tot ! ! hai, încearcã ºi cu mine ca sã vezi dacã fug bine, ca sã vezi dacã fug bine Moartea peste tot, Moartea peste tot ! ! hai, mã fugãre, curvanã cã sînt tot un plîns ºi-o ranã, hai, mã fugãre, curvanã, Moartea peste tot, Moartea peste tot ! 146

! te-oi lega cu legãtura, te-oi bãtea cu nemãsura, þi-oi umple de sînge gura, Moartea peste tot, Moartea peste tot ! ! te-oi þinea ca sã vezi cum îi, tocmai la Capãtul Lumii azvîrlit din maþul mumii, Moartea peste tot, Moartea peste tot ! ! te-oi bãtea pînã te-ai stînge, nimeni, nimeni nu te-a plînge te-oi bãtea pînã te-ai frînge Moartea peste tot, Moartea peste tot !

cari din mîni mã scapi de tot cãprioarã-soþioarã, numai singurã te culci priivindu-mã pe mine, trupul tãu muiatul giulgi þine rane ºi suspine ! ! mã dor mînile de scris cum pe prunc îl doare tînga mã-sii-n mumã-sa închis, scriu cu dreapta ºi cu stînga, de la Dracul cãtre Domnul de la Domnul cãtre Dracul pînã mã omoarã somnul pînã somnu-mi rupe capul, mã dor mînile mã dor nu ating cu ele-o varã trupul tãu de mac uºor mirosind ca o mioarã ! ! cu aceste mînuri pot învîrti ºi eu talantul Abstractior ºi Savaot pot cu ele-ucide-un altul, pot cu ele face tot ce faci tu! ele-mi sînt Christul numa-n cuie mi le port mi le vînd cu tot cu scrisul, milã mi-i de-a mele mîni, de la stînga înspre dreapta zile-ntregi ºi sãptãmîni luni ºi ani ele-mi fac Fapta ! 149

Doina
(Mã dor mîinile de scris)
„...ca sã scriu iar, sã scriu de meserie, scrie-mi-ar numele pe mormînt, ºi n-aº mai fi ajuns sã trãiesc.“ Mihai Eminescu

! mã dor mînile de scris de la stînga înspre dreapta, chinu-mi-s, alinu-mi-s, numai scrisu-mi este Fapta, mã dor mînile cum pot doar pe tine sã te doarã 148

! tu care-mi iubeai, Dora, mînile lucrate bine, taie-mi mînile ºi iaºi ia-mi mînile cu tine, tu care-ai plecat, Dora, în þinuturi florentine, taie-mi mînile ºi iaºi ia-mi mînile cu tine; mã dor mînile de scris de la stînga înspre dreapta chinu-mi-s, alinu-mi-s, numai scrisu-mi este Fapta, mã dor mînile de scris de la stînga înspre dreapta chinu-mi-s, alinu-mi-s numai scrisu-mi este Fapta !

ROSARIUM
Rosarium
(Bocet) ! cînd într-un sicriu m-ai închis de viu, Mari, Mario, Mari, Mario ! ! eu n-am vrut sã-nviu pe lume sã viu, Mari, Mario, Mari, Mario ! ! în pîntec mã porþi sã mã-nvii din morþi, Mari, Mario, Mari, Mario ! ! mamã cu mîni sfinte, mã rog, nu mã vinde, Mari, Mario, Mari, Mario !

150

151

! mamã cu mîni sfinte, mã rog, nu mã vinde, Mari, Mario, Mari, Mario !

Rosarium
(Mã mir de steauã...) ! mã mir de steauã, steaua cum strãluce de unde ia lumina, unde-o duce...? ! mã mir de neauã ºi de trupu-i vergur cînd trupul meu de supãrare-i negru... ! ! mã mir de tine pururea Fecioarã, de unde poþi sã plîngi, a cîta oarã...? ! cu mîna-þi atingîndu-mã mã mîntui, mirosul ei de Moarte Bunã sfîntu-i... ! ! mã mir de steauã, mirã-se de mine cã stã fãrã folos sã mã lumine ! ! mã mir de steauã, mirã-se de mine cã stã fãrã folos sã mã lumine !

Rosarium
(Evlavie) ! mai întreabã iarba verde, bolta cu albastru mur, de ce tot ce-a fost se pierde ºi la mijloc ºi-mprejur, de ce tot ce-a fost se pierde ºi la mijloc ºi-mprejur? ! mai întreabã ºi te-ncinge cu coroana cea de spini, tu, soþia mea, bolnavã, plîngi prin mistice grãdini, tu, soþia mea, bolnavã, plîngi prin mistice grãdini ! ! nu-þi apare Grãdinarul, mereu tînãrã-l aºtepþi, numai nu mai este verde iarba subt mãslinii drepþi, numai nu mai este verde iarba subt mãslinii drepþi ! 152

Rosarium
(Stella Maris) ! mã rog þie, Sfîntã Fecioarã, îmi sînt mie prea grea povarã, luminat de tine, strãluceo, poate un an-doi oi mai duce-o, luminat de tine, luminã, ca sã pot muri fãrã vinã, luminat de tine, luminã, inima de toþi mi-i strãinã ! 153

! mã rog þie sfîntã ºi sfîntã trupuºorul mi-l înmormîntã, cu mînurile-þi de tãmîie osicioarele-mi le mîngîie, luminat de tine, luminã, ca sã pot muri fãrã vinã, luminat de tine, luminã, inima de toþi mi-i strãinã ! ! numai tu vezi ce nu se vede numai tu crezi ce nu se crede, numai tu-mi vezi inima moartã, trupul care-abia o mai poartã, luminat de tine, luminã, ca sã pot muri fãrã vinã, luminat de tine, luminã, inima de toþi mi-i strãinã ! ! luminat de tine strãluceo, poate un an-doi oi mai duce-o, dar mã rog cu toatã fiinþa mîntuie-mi de-acum suferinþa, luminat de tine, luminã, ca sã pot muri fãrã vinã, luminat de tine, luminã, inima de toþi mi-i strãinã ! ! lumineazã-mi încã ºi încã tu în ceruri ranã adîncã, frumuseþe sfîntã ºi ranã, tu, Fecioarã fãrã prihanã, luminat de tine, luminã, ca sã pot muri fãrã vinã, 154

luminat de tine, luminã, inima de toþi mi-i strãinã !

Rosarium
(Figlia del Tuo Figlio) ! oasele-þi le dezgroparã ºi-mi le arãtarã mie ca de-acum sã nu-mi mai parã Maica mea cã eºti tot vie, într-un hîrb te adunarã sã mai spele-o datã mortul ca sã nu-mi mai pari Fecioarã sã ºtiu cã-ai murit cu totul ! ! pãrul tãu ca pãrul numa ºi încolo oseminte, sã mã-ngrozeascã de-acuma Mamã, mînurile-þi sfinte, faþa ta, curatã faþa, doar o þeastã care rîde, ca sã-mi înspãimînte viaþa plãmadã de vise hîde ! ! vrut-au vrut ca sã mã facã sã cred cã tu eºti ca Moartea Maica mea, la îngeri dragã vecinic vie ºi departea, ochii care-þi stau a plînge cum ar fi putut sã-þi moarã? raza lor nu se va stînge Tu, de-a pururea Fecioarã ! 155

! carnea mea sîngerã iarã numai sîngele mã-ngînã sufletul mi-l torturarã sã cred cã eºti doar þãrînã, doar sudori de sînge-asudã fruntea-mi, cruntã mi-i privirea, cum sã cred cã-ntreaga-þi trudã ºi a unei vieþi iubirea cum sã cred cã-s doar þãrînã ºi un galbãn pumn de oasã, Maica mea cu albã mînã ºi cu umere frumoasã? trupul de abia-mi se þine roº de sînge ca un boþ îi Maicã-a mea eu cred în tine ºi nu cred cã morþi sînt morþii ! ! de aceea mã rog þie, plînsul ochii mei mi-i stricã vino, Fecioarã Marie, vino-n trupul tãu de Fiicã, vino ºi-mi sãrutã gura trupul meu de ranã strigã, du-mi pe braþele-þi fãptura sfîntã Maicã-a mea ºi Fiicã !

cu pietre sã te sfarm cu voluptate, ci mîntuie-ne tu precum o Mumã ºi pãcãtoºi ºi fãrã de pãcat loviþi de groaza morþii fãrã urmã ne îmbubãm de urã nencetat ! ! Marie-a vieþii mele blîndã foarte fãrã greºalã, fãrã Timp ºi Moarte curãþã-mi gîndul morþii de otravã inima lin sãrutã-mi-o cu slavã cã putrezeºte carnea de pe mine ºi viermii trupul mi-l mãnîncã blînd, ridicã-te Reginã-ntre Regine de curãþia ta eu sînt flãmînd ! ! stau în pãmîntul sterp fãrã noroc cadavrul mi-l îngrop ºi mi-l dezgrop gropar al vieþii mele fãrã viaþã trãitã-n scîrbã în dezgust ºi greaþã plãtit cu Timpul care mã omoarã dator vîndut celui ce mã plãteºte din groaza mea nu pot ieºi afarã cum Soarele arzînd se osîndeºte ! ! Marie-a vieþii mele blîndã foarte ispitã aurie ºi Graþie ºi Moarte !

Rosarium
(Marie-a vieþii) ! Marie-a Vieþii nu-mi privi cãinþa ci numai trupul slab ºi suferinþa cãci mîne aº putea în rîsul gloatei 156

Rosarium
(Îngerul splendorilor)
(Motet)

! tu pentru mine sfîntã eºti tu sfîntã eºti doar pentru mine 157

tu pentru mine sfîntã eºti pe seama îngerilor creºti tu sfîntã eºti doar pentru mine, tu pentru mine sfîntã eºti pe seama îngerilor creºti tu sfîntã eºti doar pentru mine ! ! tu pentru mine sfîntã eºti preasfîntã eºti tu pentru mine tu pentru mine sfîntã eºti pe seama îngerilor creºti preasfîntã eºti tu pentru mine, tu pentru mine sfîntã eºti pe seama îngerilor creºti preasfîntã eºti tu pentru mine ! ! tu pentru mine Una eºti tu pentru mine eºti ca Luna lumina pentru mine eºti apocalipselor cereºti tu pentru mine eºti ca Luna, lumina pentru mine eºti apocalipselor cereºti tu pentru mine eºti ca Luna ! ! tu mie Soarele îmi eºti tu Soare eºti doar pentru mine tu mie Soarele îmi eºti din umbra morþii tale creºti luminã sfîntã pentru mine, tu mie Soarele îmi eºti din umbra morþii tale creºti luminã sfîntã pentru mine ! 158

! departe totdeauna-mi eºti tu pentru mine eºti ca Luna tu mie Soarele îmi eºti tu Manvantara mîntuieºti tu pentru mine eºti ca Luna, tu mie Soarele îmi eºti tu Manvantara mîntuieºti tu pentru mine eºti ca Luna ! ! departe totdeauna-mi eºti ca luminarea mea de mine departe totdeauna-mi eºti privirile îmi osteneºti privindu-te numai pe tine, departe totdeauna-mi eºti privirile îmi osteneºti privindu-te numai pe tine ! ! departe totdeauna-mi eºti ca Vecinic Sufletul de mine Alaya sfîntã te numeºti cu sororale ºoapte-mi creºti vecinic nesaþul meu de tine, Alaya sfîntã te numeºti cu sororale ºoapte-mi creºti vecinic nesaþul meu de tine ! ! eu ºtiu cã preafrumosu-þi chip e numai muzicã ºi tainã sufletul meu mi-l înfirip din muzica acestui chip care nimica nu destainã, sufletul meu mi-l înfirip din muzica acestui chip care nimica nu destainã ! 159

! doar pentru mine sfîntã eºti eºti pentru mine Sfînta Faþã tu Firul Vieþii Una eºti tu drumul mi-l cãlãuzeºti la Domnul faþã cãtre faþã, tu Firul Vieþii Una eºti tu drumul mi-l cãlãuzeºti la Domnul faþã cãtre faþã ! ! plinã de Graþie tu eºti ca o corabie de îngeri fãptura cãrnii þi-o sfinþeºti fecioarã-n inuri fecioreºti linþoliu alor mele frîngeri, fãptura cãrnii þi-o sfinþeºti fecioarã-n inuri fecioreºti linþoliu alor mele frîngeri ! ! tu Preursitã printre Sorþi tu trunchi ca lemnul de tãmîie puntea luminii peste morþi tu iar în tine-ai sã mã porþi sufletul vecinic sã-mi rãmîie, puntea luminii peste morþi tu iar în tine-ai sã mã porþi sufletul vecinic sã-mi rãmîie ! ! mireasa sufletului meu a Lumii pururea Mireasã nici un Calvar nu mi-i prea greu ºtiind cã m-oi întoarce eu întru a Vieþii Sfîntã Casã, nici un Calvar nu mi-i prea greu ºtiind cã m-oi întoarce eu întru a Vieþii Sfîntã Casã ! 160

! mai lasã-mã sã te privesc cît ochii mei nu sînt þãrînã toate-ale tale se tocmesc lucrate-n spor dumnezeiesc de-a nu ºtiu cui strãinã mînã, toate-ale tale se tocmesc lucrate-n spor dumnezeiesc de-a nu ºtiu cui strãinã mînã ! ! mai lasã-mã sã te privesc luminã care mã incineri în tine sufletu-mi topesc ºi trupul cald ºi-mi înfrãþesc lumina ochilor mei tineri, în tine sufletu-mi topesc ºi trupul cald ºi-mi înfrãþesc lumina ochilor mei tineri ! ! mai lasã-mã sã te privesc lumina ochilor mei tineri toate-ale tale se tocmesc lucrate-n spor dumnezeiesc tu harismata Sfintei Vineri, toate-ale tale se tocmesc lucrate-n spor dumnezeiesc tu harismata Sfintei Vineri ! ! tu pentru mine Una eºti tu pentru mine eºti ca Luna ca Luna plinã vecinic eºti din Graþie nu mai descreºti tu pentru mine eºti ca Luna ca Luna plinã vecinic eºti din Graþie nu mai descreºti 161

tu pentru mine eºti ca Luna, tu mie Soarele îmi eºti tu Soare eºti doar pentru mine tu mie Soarele îmi eºti din umbra morþii tale creºti luminã sfîntã pentru mine, tu mie Soarele îmi eºti din umbra morþii tale creºti luminã sfîntã pentru mine !

! nici cu Tatãl nici cu îngeri nici cu Duhul fãrã Limbã învierea morþii noastre trupul tãu pe uliþi plimbã, dar nu aflu-n tine urma a bãrbatului ce sînt cum nu aflu-n cer pre Tatãl nici în cer nici pre Pãmînt ! ! au orfanã mi-i mîhnirea somn turnat în chihlimbare ca opal peren tristeþea firii mele princiare, au îmi par cã-s de genune marginile cãrnii mele au plecat în dulci evlavii trup nu-mi mai gãsesc în ele !

Rosarium
(Domus vitae) ! amintescu-mi Baaadul Paradisul cãrnii Sfînt unde Magul Simon Magul grai avea, n-avea Cuvînt unde sîngele tãu, Maicã, ispitindu-mi goliciunea pentru trupul meu de apã gãsea matcã-amãrãciunea ºi otrava cea curatã mi-a-nflorit ºi mîni ºi faþã unde voi culca pre robul cancerat în dimineaþã? ! am bãtut adînci uliþe cu sîni copþi pentru vînzare iar în port Alixãndria umplea nave a mirare iar pe þãrm turnat ca chiupul trupul unei fete mari surîzînd îmbãlsãmatã printre cypreºi mortuari, imobilu-i chip, gravidã, împãtrit dãdea luminã ºi-am rãmas pe þãrm sã stãrui în enigma ta, Reginã ! ! dacã tu eºti toatã slava care-o sparge caduceul unde ºi-a gãsit mormîntul din mormîntul lui Ebreul? 162 ! astfel umilit ºi bolnav beuturã ºi mîncare nu-mi mai preþuiesc, – nici Somnul, ca un melc ajung arare; totu-i neted, duce Lumea de un stîlp al Lumii lipsã întorc faþa cãtre trupul meu venitã-Apocalipsã ! ! tu care ghiceºti cu carnea nu mai ºtii sã-mi spui tu mie unde mi-a umblat Fãptura pînã-a fi iar carne vie? ! ghicitorilor Leoaicã tu dai chip de fãt ca Buddha tînãr ca virginitatea, în sudori, Bãtrîn, ca truda ! ! nu am fost mai mult suspinul groazei tale care creºte? Maicã, sufletu-mi se pierde ca în Marea Moartã-un Peºte ! ! unduindu-þi pãrul negru abanos potop de sînge dupã trupul tãu mã-nmlãdiu ca la Tron ceresc un înger ºi ca umbra la picioare eu mã leg de carnea-þi sacrã, Soare-al Morþilor, fãpturã, suflet primenit în lacrã- ! 163

! Tu, Fecioarã cãrei vremea mai curatul strai i-l schimbã hrana mea de roºã Moarte fulger vertical de Limbã mult îndurã ºi-avuþeºte suferinþã al meu trai dar voi fi frumos ca Tine înger care-ntreg mã ai ! ! cum voi ºti cã eu-s în Tine cu ce inimã voi ºti-o, ºi vederea ta cu mine cu ce ochi o voi privi-o? ! nu vom mai fi doi ci unul ce pe amîndoi în sine-mi îi închide-n trup mirabil dulce ca tãcerea-n inemi ! ! amintescu-mi Baaadul, Înger Rãu la Podul Rãu nu mai pot sã-l osebeascã ochii mei de chipul tãu ! ! Timp, acoperã Mireasã, rãstignit în tine însuþi, Curvã Sfîntã, dulci mãtãnii eremiþii-ºi fac din plînsu-þi ! ! cîþi fãcuþi îs sã priceapã fericirea sã n-o strice? aur sparge Tinereþea pe un pat de lut propice, spune-mi unde se culege timpul dus ºi aurul ºi seminþele a cui îs cînd presarã Taurul? ! al cui sîngele ce curge ºi în noi atunci o cupã inima neînceputã nemairegãsitã dupã? ! cîþi fãcuþi îs sã priceapã cã spre tine nu-i cãrare, decît tot lingînd deºertul de cenuºi de scrum ºi sare? 164

! cîþi fãcuþi îs ca sã-ºi plece lin genunchii ca asinul sã te poarte în cetatea altfel stearpã ca smochinul? ! amintescu-mi Baaadul Paradisul Cãrnii Sfînt, plîngeþi lacrime sã-mi parã ca ºi cînd n-am fost nicicînd !

Rosarium
(Legenda aurea) ! ºi acest cîntec este numai pentru tine (ºi este numai pentru bunãtatea ta) care din somnul morþii mã trezeai pe mine cum maica mea din somnul morþii mã trezea, care din somnul morþii mã trezeai pe mine cum maica mea din somnul morþii mã trezea ! ! tu-mi aminteai trezindu-mã cã înviasem, cã înviasem ºi cã-n veci voi învia, mã-nduioºai precum demult mã-nduioºasem cînd maica mea deasupra mea îngenunchea, mã-nduioºai precum demult mã-nduioºasem cînd maica mea deasupra mea îngenunchea ! ! tu-mi aminteai trezindu-mã cã înviasem, cã înviasem ºi cã-n veci voi învia, uitai sã-mi spui cã-n somn de tine-adînc uitasem, uitasem tot ceea ce-n veci nu poþi uita, uitai sã-mi spui cã-n somn de tine-adînc uitasem, uitasem tot ceea ce-n veci nu poþi uita ! 165

Rosarium
(Pietate) ! roagã-te-n genunchi, Marie, pentru pruncul tãu Iisus, nimeni în oraº nu ºtie de ce-a fost luat ºi dus, roagã-te-n genunchi, Marie, pentru pruncul tãu Iisus ! roagã-te-n genunchi, Marie, pentru pruncul tãu Iisus ! ! roagã-te-n genunchi, Marie, pentru pruncul tãu Iisus, vina lui e-atît de mare cã mãcar nu s-a mai spus, roagã-te-n genunchi, Marie, pentru pruncul tãu Iisus, roagã-te-n genunchi, Marie, pentru pruncul tãu Iisus ! ! roagã-te-n genunchi, Marie, pentru pruncul tãu Iisus, roagã-te-n tãcere mare cît vecinii nu te-au spus, cã te rogi mereu, Marie, pentru pruncul tãu Iisus, cã te rogi mereu, Marie, pentru pruncul tãu Iisus ! 166

Rosarium
(Eros) ! am zãcut bolnav în carnea mea, numai tu, iubire, mi-ai fost leac, m-am hrãnit din frumuseþea ta, tu eºti hrana morþilor din veac, m-am hrãnit din frumuseþea ta, tu eºti hrana morþilor din veac ! ! eºti tãcerea ºi eºti muzica, larmã sfîntã stelele-n cer fac, nu muri, iubire, inima se va sfãrîma de plîns sãrac, nu muri iubire, inima se va sfãrîma de plîns sãrac ! ! sînt bogat prin bogãþia ta, fãrã tine sînt cel mai sãrac, nu muri, iubire, inima se va sfãrîma de plîns sãrac, nu muri, iubire, inima se va sfãrîma de plîns sãrac ! ! sînt puternic prin puterea ta, pot cãmaºa morþii s-o îmbrac, îmi duc crucea tot pe Golgota, întru slava ta cuvînt ºi tac, îmi duc crucea tot pe Golgota, întru slava ta cuvînt ºi tac ! 167

! eu pot pierde lumea dar n-aº vrea sufletul nicicum sã mi-l prefac, am zãcut bolnav în carnea mea, numai tu, iubire, mi-ai fost leac, am zãcut bolnav în carnea mea, numai tu, iubire, mi-ai fost leac ! ! de aceea eu nu-mi ard de tot trupul meu cu toatã cenuºa cãtre Dumnezeul-Savaot care ca un porc pe Lume ºa-, cãtre Dumnezeul-Savaot care ca un porc pe Lume ºa- ! ! cãtre Dumnezeii toþi ridic sufletu-mi de Lume mai presus ºi cu gura-nsîngeratã strig: eu sînt Fiul, eu cu Tatãl nu-s, ºi cu gura-nsîngeratã strig: eu sînt Fiul, eu cu Tatãl nu-s ! ! eu sînt Fiul curvei, schingiuit, ºi-al Mariei curva fatã ma-, eu sînt Fiul vecinic pãrãsit, Eli, Eli, lama sabachta-, eu sînt Fiul vecinic pãrãsit, Eli, Eli, lama sabachta- ! ! pãrãsit pe cruce-ntre doi hoþi ºi primind în coastã suliþa, veci de veci îs pãrãsit de toþi, strãin îs cît îi strãinia, veci de veci îs pãrãsit de toþi, strãin îs cît îi strãinia ! 168

! am zãcut bolnav în carnea mea, numai tu, iubire, mi-ai fost leac, m-am hrãnit din frumuseþea ta, tu eºti hrana morþilor din veac, m-am hrãnit din frumuseþea ta, tu eºti hrana morþilor din veac !

Rosarium
(Agápe) ! ºi-Aceea seamãnã cu tine dar tu în veci n-ai s-o atingi, ºi-Aceea seamãnã cu tine cînd mã primeºti adînc în tine cînd uiþi de tine ºi pe mine mã-aprinzi, mã mistui ºi mã stingi ! ! ºi-Aceea seamãnã cu tine ºi hierodulele din jur, ºi-Aceea seamãnã cu tine cînd în lingoare dupã tine tînjesc ºi nu mai sînt în mine decît fãrã de glas murmur ! ! ºi-Aceea seamãnã cu tine dar þie n-am sã þi-o arãt, ºi-Aceea seamãnã cu tine un vas de aur ca ºi tine în unda vremii-mpins de mine plutind prin vreme îndãrãt ! 169

! ºi-Aceea seamãnã cu tine dar vouã n-am sã v-o arãt, ºi-Aceea seamãnã cu tine cînd eu mã uit mirat la tine cu cel de-al treilea ochi ºi-n mine ca pe un lotus roº te vãd ! ! ºi-Aceea seamãnã cu tine ºi-n ea gerunchele-mi îndoi, ºi-Aceea seamãnã cu tine cînd sufletul din nou în tine þi-l regãseºti Strein ca mine din morþi venind ca din lumine dintîi lumina Stelei Noi ! ! ºi-Aceea seamãnã cu tine ea vecinic stã în faþa mea, ºi-Aceea seamãnã cu tine Soþie Sfîntã ca ºi tine tinzîndu-ºi sufletul spre mine precum harfistele divine ºi simt ºi tot ce simte ea ! ! ºi-Aceea seamãnã cu tine, îmi spalã trupul de otra-, ºi-Aceea seamãnã cu tine un lacrimarium ca ºi tine care doar curãþie þine ºi strînge-avere de la mine doar din necurãþia mea ! 170

! ºi-Aceea seamãnã cu tine ºi tu te-nchini ºi tu la ea ºi-Aceea seamãnã cu tine cînd mã scoþi cald ºi bun din tine ºi mã laºi singur, eu cu mine, mã laºi pe drum ºi-mi tocmeºti bine drumul meu drept pe Golgota ! ! ºi-Aceea seamãnã cu tine ºi tu te-nchini ºi tu la ea ºi-Aceea seamãnã cu tine care mã plîngi ºi de pe tine straiul þi-l rupi ºi mã-ngiulgi bine ºi numa-n milã pentru mine þi-i trupul învãscut ºi-n tine bea mila toatã dragostea ! ! ºi-Aceea seamãnã cu tine ºi tu te-nchini ºi tu la ea, ºi-Aceea seamãnã cu tine ºi-Aceea seamãnã cu tine ºi-Aceea seamãnã cu tine ºi tu cu ea vei semãna !

Rosarium
(Sfînta) ! cucernicele braþele smerind sîngele morþii mistic jind alunecã-n ostrov albastru, sfîntul 171

loc al sinucigaºilor, mormîntul Morþii, Moartea în lenea linã-a mînii tale ca o voluptualã brãþarã de aur îþi seduce gîndul: anticã transparenþã doliu-albind fiinþa ta cuminecã fiind curatã ca atunci cînd nu erai Mireasã roabã-n in ºi-n orice strai în Timp: Mireasã Pelerin ! ! te vor culca în brazda-nchizînd ca untdelemnul fãrã de urmã, ritul ºi slujba cea pãgînã, Sãmînþã Amintirii Incoruptibil semnul Eternului meu Suflet gol vierme în þãrînã ! ! alintã-mi faþa fãrã de icoanã, blîndã Mireasã, trãitã sã mã vindeci de-orice ranã cu mîni frumoasã, neajungînd în Veacul Veacului vecinica ranã-a aceluia ascuns adînc subt voluptatea leacului, frumoase mîni de cearã, Aleluia ! 172

CÃTRE DISCIPOLI
Cãtre discipoli
(I)
Pentru Mark Szász

! sufletul nostru-i nemuritor, iubit discipol, fii-mi ajutor, poartã-mi pe braþe, pe braþ sã-mi porþi sufletul trupului meu dintre morþi, înalþã-mi sufletul meu de tot cînd trupu-mi sîngerã ºi nu mai pot, înalþã-mi sufletul meu de tot cînd trupu-mi sîngerã ºi nu mai pot! ! fii, darã, liber cum sufletu-i, ca tine nimeni pe Lume nu-i, tu îi porþi faþa lui Dumnezãu ºi mult mã bucur de chipul tãu, Domnul ca înger ºi îngerã în tine plînge ºi sîngerã, Domnul ca înger ºi îngerã în tine plînge ºi sîngerã! 173

! dacã eºti singur ºi eºti lovit, dacã þi-i foame ºi umilit umbli pe drumuri, sã ºtii mereu cã-nduri acestea ca Dumnezeu, lovit cu pietre, rîs ºi scuipat, roagã-te zilnic ºi fii curat, lovit cu pietre, rîs ºi scuipat, roagã-te zilnic ºi fii curat! ! plînge-i pe-acei ce te schingiuiesc, eu pentru tine numai trãiesc, eu pentru mine nu am folos decît în tine, Fiu Glorios, tu-mi eºti grai limpede, grai ocult, tu decît mine eºti mult mai mult, tu-mi eºti grai limpede, grai ocult, tu decît mine eºti mult mai mult!

urc pe Golgota, pielea-i sînge ºi scuipat, pielea ºi þãrîna, tu-mi ungi trupul cu balsam numai cît pui mîna, pielea-i sînge ºi scuipat, pielea ºi þãrîna, tu-mi ungi trupul cu balsam numai cît pui mîna! ! cine vrea-ºi înfige gheara-n carnea mea, cine vrea mã scuipã, scuipã cine vrea, trupul care mi-l mai port roº ca trandafiru-i, tu cu ochii tãi mi-l plîngi tu mi-l plîngi ºi-l mirui, trupul care mi-l mai port roº ca trandafiru-i, tu cu ochii tãi mi-l plîngi tu mi-l plîngi ºi-l mirui!
„For Hecuba“ Shakespeare

Cãtre discipoli
(V) (SYMPOSION) (Melodie fãrã sfîrºire)
(Poem specular – Carmen speculare)

Pentru Mary ºi Clara Lucia

! ce-am avut avutul al nevestii e, coroanã de spinuri, sceptru-trestie, azi mã duc mereu la deal, dealul cãpãþînii ºi-þi las treizeci de arginþi ºi arginþii þîni-i, 175

I. ! cine vrea mã scuipã, scuipã cine vrea, eu mereu tot urcu, 174

azi mã duc mereu la deal dealul cãpãþînii ºi-þi las treizeci de arginþi ºi arginþii þîni-i! ! m-am vîndut pe treizeci treizeci de arginþi, sã avem ce pune, ce pune sub dinþi, azi mi-i bine doar la deal sã urcu ºi plîngu, doar un boþ de carne roº ca în Maicã pruncu, azi mi-i bine doar la deal sã urcu ºi plîngu doar un boþ de carne roº ca în Maicã pruncu! ! primeºte-mã, Maicã, tot precum m-ai dat, iacã înc-o Roatã trupul mi-a sfãrmat, eu cu mînile-l împart cu mînile rupu-l ca sã-mi mîntui pãcatul de-a-ndrãgire trupul, eu cu mînile-l împart, cu mînile rupu-l ca sã-mi mîntui pãcatul de-a-ndrãgire trupul! 176

! ! n-ai putut Tu, Doamne, Doamne-Dumnezãu, ca sã nu faci Lumea dupã Chipul Tãu, cãci ºi Tu eºti preursit la Visul, la Somnul, Prunc Bãtrîn ºi fericit înþelept e Domnul, cãci ºi Tu eºti preursit la Visul la Somnul, Prunc Bãtrîn ºi fericit înþelept e Domnul! ! înþelept e Domnul cã mãnîncã ºi bea, þinut de nevoie rob la Curtea sa, apoi doarme ºi viseadoarme ºi viseazã, Timpul, Sfinþii Lucrãtori, Templu îl lucreazã, apoi doarme ºi viseadoarme ºi viseazã, estimp Sfinþii Lucrãtori, Templele-i lucreazã! 177

! visurile Sale-s Sfinþii Lucrãtori, lucrã a mirarea Domnului din zori, lucrã, lucrã de cu zor, de cu zori de ziuã sã ne þinã amînduror Viaþa asta viuã, lucrã, lucrã de cu zori, de cu zori de ziuã sã ne þinã-amînduror Viaþa asta Viuã! ! mulþumescu-þi, Doamne, lucri noapte, zi sã mã pot în tine însumi oglindi, sã-i dau drumul Sîngelui, sã-i dau Drumul Roþii, sã mã judece întîi curvele ºi hoþii, sã-i dau Drumul Sîngelui, sã-i dau Drumul Roþii, ca sã vin la tine-ntîi sã mã-treacã toþii! 178

! ca sã nu fii singur pe mine mã ai ºi-mi gãteºti anume Raiul dupã Rai, numai, Doamne, mãsurã-mi bine suferinþa-mi cã-ar putea sã nu-þi mai vrea Raiul Tãu fiinþa-mi, numai, Doamne, mãsurã-mi bine suferinþa-mi cã-ar putea sã nu-þi mai vrea Raiul Tãu fiinþa-mi! II. ! cine vrea mã scuipã, scuipã cine vrea, eu mereu tot urcu, urc pe Golgota, faþa-i sînge ºi scuipat, faþa ºi þãrîna, tu-mi ungi trupul cu balsam numai cît pui mîna, faþa-i sînge ºi scuipat, faþa ºi þãrîna, tu-mi ungi trupul cu balsam numai cît pui mîna! 179

! cine vrea-ºi înfige gheara-n faþa mea, cine vrea mã scuipã, scuipã cine vrea, trupul care mi-l mai port roº ca trandafiru-i, tu cu ochii tãi mi-l plîngi tu mi-l plîngi ºi-l mirui, trupul care mi-l mai port roº ca trandafiru-i, tu cu ochii tãi mi-l plîngi tu mi-l plîngi ºi-l mirui! ! tu, muierea mea ºi balsamina mea, tu-mi faci suferinþa cãrnii ºi mai grea, cã numa privirea ta dacã mã priveºte rãul tot, pe cît socot, nici el nu-mi tihneºte, cã numa privirea ta dacã mã priveºte rãul tot pe cît socot nici el nu-mi tihneºte! ! iaca nu-mi tihneºte binele deloc, îl mãnîncã rãul ca focul pe foc, 180

rãu-n care mã îmbrac, rãu-n care zacu, tu mi-l strici cu mîna ta de izvor ca leacu, rãu-n care mã îmbrac, rãu-n care zacu, tu mi-l strici cu mîna ta de izvor ca leacu! ! sufletul meu toatã suferinþa bea, lasã-mi-l sã beie pîn’ s-o sãtura, bea la suferinþã, bea cu o canã veche ºi cît bea suferinþa-i floare la ureche, bea la suferinþã, bea cu o canã veche ºi cît bea suferinþa-i floare la ureche! ! amãruie canã trupul meu de lut, beau ca dintr-o ranã fãrã început, eu þin cana-n mîna mea, ori mã þine cana? beau ºi Domnu-n ceriuri bea sã-mi aline rana, 181

eu þin cana-n mîna mea, ori mã þine cana? beau ºi Domnu-n ceriuri bea sã-mi aline rana! ! amãruie canã trupul meu de lut, bem a nimãruie ranã de-nceput, eu þin cana-n mîna mea, ori mã þine cana? beau ºi Domnu-n ceriuri bea sã-mi aline rana, eu þin cana-n mîna mea, ori mã þine cana? beau ºi Domnu-n ceriuri bea sã-mi aline rana! ! amãruie canã trupul meu de lut, bem a nimãruie ranã de-nceput, bem otravã ºi ichor, soma ºi oþetul, ni-i bãutul bãutor, Domnul ºi Profetul, bem otravã ºi ichor, soma ºi oþetul, ni-i bãutul bãutor, Domnul ºi Profetul, 182

! sufletul meu toatã suferinþa bea, lasã-mi-l sã beie pîn’ s-o sãtura, bea la suferinþã bea cu o canã veche ºi cît bea suferinþa-i floare la ureche, bea la suferinþã bea cu o canã veche ºi cît bea suferinþa-i floare la ureche, ! îmi închinã Domnul, eu închin spre El, sufletele noastre douã sînt le fel, bem otravã ºi ichor, soma ºi oþetul, ni-i bãutul bãutor, Domnul ºi Profetul, bem otravã ºi ichor, soma ºi oþetul, ni-i bãutul bãutor, Domnul ºi Profetul, ! mi se-nclinã Domnul, eu mã-nclin spre El, adumbriþi de paos chipul ni-i la fel, 183

El se-nclinã ºi mai mult, eu mã-nclin spre Domnul ca un rainic Pomn preaplin creanga-ºi pleacã Pomnul, El se-nclinã ºi mai mult, eu mã-nclin spre Domnul ca un rainic Pomn preaplin creanga-ºi pleacã Pomnul! III. ! cine vrea mã scuipã, scuipã cine vrea, eu mereu tot urcu, urc pe Golgota, þine, Doamne, drumul lung cît urc pe Golgota, ca toþi cei care mã-mpung sã-ºi înfigã bota, þine, Doamne, drumul lung cît urc pe Golgota, ca toþi cei care mã-mpung sã-ºi înfigã bota! ! sã-ºi înfigã bota înfieratã-n cap, suliþele-n mine cu razele-n cap, 184

razele Fratelui SoaFratelui meu Soare consîngeni plãtindu-vã pentru-nsîngerare, razele Fratelui SoaFratelui meu Soare cu luminã vã plãtind pentru sîngerare! ! þine, Doamne, drumul ºi priveºte-n jos, dacã tu pe mine din Raiul m-ai scos, eu-mi îndur Calvarul, blînd, eu-mi îndur Calvarul, cu sufletul sîngerînd dealu-l ud ºi-l aru-l eu-mi îndur Calvarul, blînd, eu-mi îndur Calvarul, cu sufletul sîngerînd dealu-l ud ºi-l aru-l! ! þine, Doamne, drumul ºi priveºte-n jos, dacã tu pe mine din Raiul m-ai scos, eu ar Calea Sîngelui din zori pînã-n noapte, tu ca Pruncii Fericiþi, þii Calea de Lapte, 185

eu ar Calea Sîngelui din zori pînã-n noapte, tu ca Pruncii Fericiþi, þii Calea de Lapte! ! Sufletul meu toatã suferinþa bea, bea din canã sînge, surioara mea, gura mea pe care-o þin de Sorã-Fecioarã bea acest ciumernic vin care mã omoarã, gura mea pe care-o þin de Sorã-Fecioarã bea acest ciumernic vin care mã omoarã! ! gura mea bea sînge, sorã, gura mea, mîna mea o plînge, o plînge pe ea, mîna mea pe care-o þin ca pe-o altã Sorã ºi cu care mã închin euteoforã, mîna mea pe care-o þin ca pe-o altã Sorã ºi cu care mã închin euteoforã! 186

! mîna mea ca Luna cea de alabaîi dã gurii mele sîngele sã-l bea, mîna mea pe care-o þin ca pe-o altã Sorã, cu otrava-acestui vin vecinic ne devorã mîna mea pe care-o þin ca pe-o altã Sorã sã bem cest amarnic vin vecinic ne implorã! nu-i pot spune mînii mele sã nu-mi dea, asta-i Legea cãrei îi slujeºte ea, ºi nici sîngelui nu-i pot spune ca sã treacã de la mine-acest pahar, el ar vrea sã-mi placã, nu-i pot spune sîngelui cest pahar sã-mi treacã cã-n sinea fiinþei lui el ar vrea sã-mi placã! ! el ca o Mireasã mi se dã de tot iarã eu cu Sufletul pios nu pot 187

sã nu vã cît de frumoacît e de frumoasã, Apa Morþii, Mireasa, a Lumii Mireasã, sã nu vãd cît de frumoacît e de frumoasã, Apa Morþii, Mireasa, a Lumii Mireasã! ! de aceea, Doamne, spre tine mã-nchin, mîna þina cana cu-al uitãrii vin, eu þin cana-n mîna mea, ori mã þine cana, beau ºi Domnu-n ceriuri bea sã-mi aline rana, eu þin cana-n mîna mea, ori mã þine cana, beau ºi Domnu-n ceriuri bea sã-mi aline rana! IV. ! mã priveºte Domnul mut ºi a mira –, trupul meu ca pomnu-i toatã hrana sa, mã priveºte Domnul mut, priveºte ºi plînge 188

cum iau iar de la-nceput bãutul de sînge, mã priveºte Domnul mut, priveºte ºi plînge cum iau iar de la-nceput bãutul de sînge! ! eu aici beau sînge, sînge ca otra-, Domnul meu mã plînge ºi ichorul bea, trupul meu mi-i pustiit de-otrãvi ca Sodoma ca sã poatã fericit Domnu-n cer bea soma, trupul meu mi-i pustiit de otrãvi ca Sodoma ca sã poatã fericit Domnu-n cer bea soma! ! nu mai plînge, Doamne, mult ca o fecioa-, robul tãu nu doarme fãrã grija Ta, robul tãu cãzut în Somn, cãzut în tot Somnul îºi viseazã al lui Domn, viseazã la Domnul, robul tãu cãzut în Somn, cãzut în tot Somnul 189

îºi viseazã al lui Domn, viseazã la Domnul! ! viseazã la Domnul ca la o fecioa-, cu plete de aur, cu faþa de nea, ºi cu sîni abia iviþi privind dulcea loni ºi cu-aripi de foc cumplit zburînd ca dragonii, ºi cu sîni abia iviþi privind dulcea loni ºi cu-aripi de foc cumplit zburînd ca dragonii! ! viseazã la Domnul ca la o Fecioa-, a miere ºi-a cearã Sfînt mirositoa-, mirosind toatã-a santal, santal ºi paciuli pe care s-o þinã el, Manunpulkapuli, mirosind toatã-a santal, santal ºi paciuli pe care s-o þinã el, Manunpulkapuli! 190

! Manunpulkapuli Fecioara de A-, de Ambrã ca ªiva ºi cu miria-, miriade de picoa-, dãnþuind picioare, o vîrtelniþã de Soagenitalul Soare, miriade de picioa-, dãnþuind picioare, o vîrtelniþã de Soagenitalul Soare, ! Manunpulkapuli Fecioara de A-, þinînd toatã lumea-n voluptatea sa, eu visez ºi-n vis mã pierd ºi-l alint pe Domnul ºi pe ce-l mai viu dezmierd mã tot suge Somnul, eu visez ºi-n vis mã pierd ºi-l alint pe Domnul ºi pe cel mai viu dezmierd mã tot suge somnul! ! de asta plîng, Doamne, numai pentru-atît mi-i de Lumea asta atît de urît, 191

ºi-orice clipã ce-o petrec eu fãrã Tine ca pe-o Apã-a Morþii-o trec cu-aripi angeline, ºi-orice clipã ce-o petrec eu fãrã Tine ca pe-o Apã-a Morþii-o trec cu-aripi angeline! ! de aceea, Doamne, de aceea-ºi vrea, sã mã culci în Somnul ºi sã-mi dai Moartea, ca ºi eu sã-mproºc cu sîn-, sã împroºc cu sînge, cînd va fi sã plîng ºi eu cum Fecioara plînge, ca ºi eu sã-mproºc cu sîn-, sã împroºc cu sînge, cînd va fi sã plîng ºi eu cum Fecioara plînge! ! ºi sã þip ºi Tu s-auzi, sã Te uiþi la mine ºi sã-l simþi ca pe-un Lingam þipãtul în Tine ºi sã-mi mîntui Sufletul, trupul ca þãrîna ºi sã pui pe mine mî-, mîna ta stãpîna, ºi sã-mi mîntui Sufletul, 192

trupul ca þãrîna ºi sã pui pe mine mî-, mîna ta stãpîna! V. ! mîna Ta de aloe mult sã mã mîngîie, mîna cea plinã de har sfinþind cu tãmîie vasul meu de trup frumos ce-au bãut tot Rãul aducîndu-þi de prinos vin curat tot Hãul, vasul meu de trup frumos ce-au bãut tot Rãul aducîndu-þi de prinos vin curat tot Hãul! ! pentru asta, Doamne-DulDoamne-al meu, cel Dulce, lasã-n flori de portocali robu-þi sã se culce, ºi alinã-l cu gura sãrutîndu-i gura, El în Lumea asta Rea a adus mãsura, ºi alinã-l cu gura sãrutîndu-i gura, El în Lumea asta Rea a adus mãsura! 193

! ºi tot ce ne-nspãimînta Domnul meu pe Tine ºi toatã lingoarea grea care Lumea þine le-a fãcut el vin curat ºi l-a dus Miresii cãci doar el e Împãrat ºi stã-n capul mesii le-a fãcut el vin curat ºi l-a dus Miresii cãci doar el e Împãrat ºi stã-n capul mesii! ! ºi-acum poate ca sã chesã cheme la nuntã pe toþi cei care-au bãut suferinþã cruntã, beþi la Nunta mea de-acum care o sã þie de acum ºi pînã-n vevecinicã vecie, beþi la Nunta mea de-acum care o sã þie de acum ºi pînã-n vevecinicã vecie! ! ! cine vrea mã scuipã, scuipã cine vrea, eu mereu tot urcu, urc pe Golgota, 194

pielea-i sînge ºi scuipat, pielea ºi þãrîna, nãruit ºi sfãrîmat, mi-i strãinã mîna, pielea-i sînge ºi scuipat, pielea ºi þãrîna, nãruit ºi sfãrîmat, mi-i strãinã mîna! ! pentru asta, Doamne, tot de dragul Tãu adun tot din Lume Rãul tot mai rãu, mi-i din ce în ce mai greu dar cu toate-acestea ºtiu cã trupul Tãu îl beu cînd închei Povestea, mi-i din ce în ce mai greu dar cu toate-acestea ºtiu cã trupul Tãu îl beu cînd închei Povestea! ! ! eu þin cana-n mîna mea, ori mã þine cana, beau ºi Domnu-n ceriuri bea sã-mi aline rana, 195

eu þin cana-n mîna mea, ori mã þine cana, beau ºi Domnu-n ceriuri bea sã-mi aline rana, eu þin cana-n mîna mea, ori mã þine cana, beau ºi Domnu-n ceriuri bea sã-mi aline rana, eu þin cana-n mîna mea, ori mã þine cana, beau ºi Domnu-n ceriuri bea sã-mi aline rana, eu þin cana-n mîna mea, ori mã þine cana, beau ºi Domnu-n ceriuri bea sã-mi aline rana, eu þin cana-n mîna mea, ori mã þine cana, beau ºi Domnu-n ceriuri bea sã-mi aline rana, eu þin cana-n mîna mea, ori mã þine cana, beau ºi Domnu-n ceriuri bea sã-mi aline rana, eu þin cana-n mîna mea, ori mã þine cana, beau ºi Domnu-n ceriuri bea sã-mi aline rana, 196

eu þin cana-n mîna mea, ori mã þine cana, beau ºi Domnu-n ceriuri bea sã-mi aline rana, eu þin cana-n mîna mea, ori mã þine cana, beau ºi Domnu-n ceriuri bea sã-mi aline rana!

Cãtre discipoli
(CXCIII)
Pentru Simona Modreanu

! când te-am vãzut pãreai a fi femeia-aceea pe care o aºtept ºi care-i doar femeia, cu negru pãr, negru pãmînt bãtut de soare ºi de vînt, pãmînt din Tahiti, pãmînt din Eubeea, cu negru pãr, negru pãmînt, bãtut de soare ºi de vînt, pãmînt din Tahiti, pãmînt din Eubeea ! ! pãmînt din Tahiti, pãmînt din Eubeea, pãmînt din Iaºi, pãmînt din Neamþ, pãmînt din Cheia ºi din Provence ºi din Paris, pãmînt pe care eu am scris cu gura mea speranþa cã tu eºti aceea, ºi din Provence ºi din Paris, pãmînt pe care au am scris cu gura mea speranþa cã tu eºti aceea ! 197

! aceea care din priviri îmi ia mãsura ºi îmi astupã gura lacomã cu gura ºi cu-al ei trup de cald pãmînt mã-acoperã fãrã cuvînt ºi ochii mi-i închide fericiþi cu gura, ºi cu-al ei trup de cald pãmînt mã-acoperã fãrã cuvînt ºi ochii mi-i închide fericiþi cu gura ! ! aceea care-mi mîntuie pe veci tortura de a iubi ºi a urî iubindu-mi ura de-a sta în propriul mormînt, aceea care drept vestmînt mã-mbracã-n zaua ei de sãrutãri cu gura de-a sta în propriul mormînt, aceea care drept vestmînt mã-mbracã-n zaua ei de sãrutãri cu gura ! aceea care-aruncã hainele ºi Sorþii, aceea care mã omoarã-n locul Morþii, cu negru pãr, negru pãmînt sã-mi aflu-n trupul ei mormînt, mormînt arzînd cum ard urcaþi pe ruguri morþii, cu negru pãr, negru pãmînt sã-mi aflu-n trupul ei mormînt, mormînt arzînd cum ard urcaþi pe ruguri morþii ! ! aceea care-i Sufletului meu repaos, aceea care cînd mã bea, mã bea de paos, ca pîine sfîntã mã luînd ducînd la gurã trupu-mi frînt, aceea care cînd mã bea mã bea de paos, ca pîine sfîntã mã luînd ducînd la gurã trupu-mi frînt, aceea care cînd mã bea mã bea de paos ! 198

! cînd te-am vãzut pãreai a fi femeia-aceea pe care o aºtept ºi care-i doar femeia cu negru pãr, negru pãmînt, bãtut de soare ºi de vînt, pãmînt din Haiti, pãmînt din Eubeea, cu negru pãr, negru pãmînt, bãtut de soare ºi de vînt, pãmînt din Haiti, pãmînt din Eubeea, ! ºi mi te-ai dezvelit în pace ca o sorã iluminatã în iluminata orã, sora mea bunã delirînd, funebrã, nupþialã stînd cu ochii ei care-o încing ºi o devorã, sora mea bunã delirînd, funebrã, nupþialã stînd cu ochii ei care-o încing ºi o devorã ! ! ne-ntîmpinã singurãtatea ºi pãcatul, surorii mele-i pregãtesc de nuntã patul ca pentru pîine un cuptor, cu mînurile ce mã dor de moliciunea cãrnii ei ca aluatul, ca pentru pîine un cuptor, cu mînurile ce mã dor de moliciunea cãrnii ei ca aluatul ! ! acestea-i spun surorii mele – ºi i-aº scrie – sora mea vie parcã ea îmi spune mie, sora mea vie, printre morþi, chipul ºi Sufletul îmi porþi ºi-þi sînt ca umbra la picioare, sorã, þie, sora mea vie, printre morþi, chipul ºi Sufletul îmi porþi ºi-þi sînt ca umbra la picioare, sorã, þie, 199

! ! o închinare-acum pentru Fermando Maza pe care l-am rugat cînd tocmai lua masa sã-mi împrumute, dacã vrea, chiatara lui, sã-þi pot cînta înlãcrimarea ta de-acum ºi-n veci, frumoasa, sã-mi împrumute, dacã vrea, chiatara lui, sã-þi pot cînta înlãcrimarea ta de-acum ºi-n veci, frumoasa ! ! ºi pentru Sarah-Lou acum o închinare, frumoasa fiicã-a lui Fernando care are doar douãzeci ºi doi de ai ºi ochii mari ºi chip bãlai ºi nu cunoaºte încã lacrimi ºi-ntristare, doar douãzeci ºi doi de ai ºi ochii mari ºi chip bãlai ºi nu cunoaºte încã lacrimi ºi-ntristare!

! sufletul îmi e ca tine, moare-n fiecare zi, trupu-ndurã fãrã suflet plaga cãrnii mele vii, trupu-ndurã fãrã suflet plaga cãrnii mele vii! ! tu erai chiar al meu suflet, tu ca sufletu-mi erai, de-acum viaþa mea e moarte, de-acum moartea mea e rai, de-acum viaþa mea e moarte, de-acum moartea mea e rai! ! de-acum viaþa mea e moarte, sînt cu-aceia morþi de vii, ai plecat, Domniþã Ralu, ai plecat ºi-ai sã revii, ai plecat, Domniþã Ralu, ai plecat ºi-ai sã revii!

Cãtre discipoli
(CXCV) (Miri Înstelaþi)
Pentru Alina Olar ºi Alin Aruºtei

Cãtre discipoli
(CXCIV) (Ai plecat domniþã Ralu)
Pentru Anta Raluca Buzinschi

! Miri Înstelaþi, Miri Înstelaþi, încununaþi, surori ºi fraþi ! Þarã de Aur, sfericã, a Domnului Bisericã! ! în Þara mea în toamnã vin, nu am plînsoare sã mã-alin, nu mã mai poate alina frunza pe ram, de aur grea ! ! dumnezeiesc e-acest tãrîm, eu de plînsoare mã sfãrîm ! 201

! te-ai dus, Neagra mea Fecioarã, preafrumoasã, dintre vii, ai plecat, Domniþã Ralu, ai plecat ºi-ai sã revii, ai plecat, Domniþã Ralu, ai plecat ºi-ai sã revii! ! te-ai sfãrmat de preaiubire în ciorchinii sfintei vii, ai plecat, Domniþã Ralu, ai plecat ºi-ai sã revii, ai plecat, Domniþã Ralu, ai plecat ºi-ai sã revii! 200

! acest Ierusalim ceresc în care urlu ºi jelesc ! ! Miri Înstelaþi, Miri Înstelaþi, în Þara mea martirizaþi, ori otrãviþi, ori spînzuraþi, Miri Înstelaþi, Miri Înstelaþi ! ! Þarã de Jos, Þarã de Sus care-l crucifici pe Iisus Þarã de Sus, Þarã de Jos îl scuipi în faþã de Hristos ! ! în Þara mea în toamnã vin ºi plîng ºi nu pot sã mã-alin ! ! adorm ºi-n visul groazei vãd cel mai cumplit, cumplit prãpãd, cum pruncii toþi împerecheaþi, zboarã la cer, nemîngîiaþi, zboarã la cer, batjocoriþi ori spînzuraþi, ori otrãviþi, zboarã þinîndu-se de mîni, lãsîndu-ne aici bãtrîni, urîþi ºi rãi, hulpavi, vomaþi de greaþa Timpului din maþ, 202

lãsîndu-ne aici aºa cum meritãm, osîndã grea, nemaimurind de-acum de loc, bãtrînii lumii la un loc! Miri Înstelaþi, Miri Înstelaþi, mã rog de voi sã mã luaþi ca pe-un Alin o Alinã cãci nimeni azi nu mã-alinã ! ! Miri Înstelaþi, Miri Înstelaþi, încununaþi, surori ºi fraþi ! Þarã de Aur, sfericã, a Domnului Bisericã !

Cãtre discipoli
(CXCVI) (Mirungere) ! acolo unde stã Sufletul meu ca un Copil Divin cu gene lunge la care eu, copil, privesc mereu, nicicînd acolo nu voi mai ajunge, la care eu, copil, privesc mereu, nicicînd acolo nu voi mai ajunge! ! acolo unde stã Sufletul meu ca un Copil Divin cu gene lunge 203

la care eu, copil, privesc mereu, nicicînd acolo nu voi mai ajunge, la care eu, copil, privesc mereu, nicicînd acolo nu voi mai ajunge, privesc ºi, Doamne, ºtiu cã-ai sã repezi zãvozii tãi de-acolo sã mã-alunge cã-n Sufletele noastre nu mai crezi cã mai presus ca Lumea pot ajunge, cã-n sufletele noastre nu mai crezi cã mai presus ca Lumea pot ajunge ! ! nu crezi cã nu m-am sfãrîmat de tot cînd þi-am strigat cu jale de pe cruce ºi tu ne-ai pãrãsit ºi-acum socot cã pãrãsirea ta a spaimã-aduce, ºi tu ne-ai pãrãsit ºi-acum socot cã pãrãsirea ta a spaimã-aduce, þi-i spaimã sã întîmpini, te-nspãimînþi sã-ntîmpini iar ca Dumnezeu cel viul pe-acel ce urlã cu genunchii frînþi ºi-þi scuipã-n faþã sîngele ca Fiul pe-acel ce urlã cu genunchii frînþi ºi-þi scuipã-n faþã sîngele ca Fiul ! ! acolo unde stã Sufletul meu ca un Copil Divin cu gene lunge la care eu, copil, privesc mereu, nici raza cea de lunã nu strãpunge, la care eu, copil, privesc mereu, nici raza cea de lunã nu strãpunge ! 204

! acolo unde stã Sufletul meu, acolo Domnul fiul blînd ºi-l unge spre-a-l rãstigni ºi-nsîngera mereu, Soarele-l arde, floarea îl strãpunge, spre-a-l rãstigni ºi-nsîngera mereu, Soarele-l arde, floarea îl strãpunge ! ! acolo unde stã Sufletul meu ca un Copil Divin cu gene lunge la care eu, copil, privesc mereu, nicicînd acolo nu voi mai ajunge, la care eu, copil, privesc mereu, nicicînd acolo nu voi mai ajunge, acolo unde stã sufletul meu, acolo unde Domnul Fiu-ºi unge spre-a-l coborî ºi-nsuliþa mereu, de-acolo nimeni n-o sã-l mai alunge, spre-a-l coborî ºi-nsuliþa mereu, de-acolo nimeni n-o sã-l mai alunge ! ! acolo unde stã Sufletul meu ca un Copil Divin cu gene lunge la care eu, copil, privesc mereu, Sufletu-þi, Doamne, nu mã poate-ajunge, la care eu, copil, privesc mereu, Sufletu-þi, Doamne, nu mã poate-ajunge! ! cînt izbãvit de Cel Viclean ºi Rãu, pe Domnul meu îl cînt, care mã frînge, sînt mai presus de Tine, Fiul Tãu, Tatãl al meu ºi-al lacrimei de sînge, sînt mai presus de Tine, Fiul Tãu, Tatãl al meu ºi-al lacrimei de sînge! 205

! sfinþeascã-se Împãrãþia Ta în care trupul meu ca trandafiru-i, te spãl cu sufletul ca lacrima ºi în plînsorea mea te-mbrac ºi mirui, te spãl cu sufletul ca lacrima ºi în plînsoarea mea te-mbrac ºi mirui ! ! picioarelor le-aºtern covor de plîns ºi Lumea þi-i covor la dulci picioare, cît încã Lumea toatã nu s-au strîns precum un sul cu scrieri a mirare, cît încã Lumea toatã nu s-au strîns precum un sul cu scrieri a mirare ! ! cînt izbãvit de Cel Viclean ºi Rãu trãgînd pe lume stol de corbi ºi coarbe, îndurã-te de-acum de Fiul Tãu cînd Sufletul lui Lumea o resoarbe, îndurã-te de-acum de Fiul Tãu cînd Sufletul lui Lumea o resoarbe,! ! ºi în singurãtatea lui dintîi, suspinul doar al lui ne mai ajunge, Suflete-al meu de-a-pururea rãmîi ca un Copil Divin cu gene lunge, Suflete-al meu de-a-pururea rãmîi ca un Copil Divin cu gene lunge! 206

Cãtre discipoli (CXCVII)
Pentru Cornelia

! mã fecioarã, lemn de corn, „sufletu-mi spre tine-ntorn“, – ochiul meu divin ºi corn al cumintelui Licorn ! ! frunza ta cea galbina aurind ca albina de credincioºia ta ! ! de credincioºia ta !

Cãtre discipoli
(CXCVIII)
(Cîntec napolitan) Doamnei Aurelia Cãlinescu

! Te caut cu desperare ºi vecinic Te-oi cãuta, Te caut cu desperare ºi vecinic Te-oi cãuta, dar Noaptea Mare e tot mai mare ºi bezna tot mai grea, dar Noaptea Mare e tot mai mare ºi bezna tot mai grea! 207

! Te caut cu sîngerare ca sîngele inima, Te caut cu sîngerare ca sîngele inima, ºi trupul meu cum va sîngerare cînd mã vor înjunghia, ºi trupul meu cum va sîngerare cînd mã vor înjunghia! ! Te caut cu desperare ºi Groaza e-n urma mea, Te caut cu desperare ºi Groaza e-n urma mea, Trimiºii Beznei or sã mã-omoare, nu te-oi mai cãuta, Trimiºii Beznei or sã mã-omoare, nu te-oi mai cãuta! ! Te caut, Doamne, Te caut, Trimiºii-s pe urma mea, Te caut, Doamne, Te caut, Trimiºii-s pe urma mea, mai amînare-mã sã Te laud cã nu Te pot afla, mai amînare-mã sã Te laud cã nu Te pot afla! ! De Nepãtruns, Neaflatul, De Negãsitul în veci, De Nepãtruns, Neaflatul, De Negãsitul în veci plîngã-ªi Trimisul, Reîncarnatul cu mînurile-i reci, plîngã-ªi Trimisul, Reîncarnatul cu mînurile-i reci! 208

! de-acuma cu desperare, Doamne, mã vei cãuta, de-acuma cu desperare, Doamne, mã vei cãuta, ca un Foc Mare în Noaptea Mare arzînd din Sinea Sa, ca un Foc Mare în Noaptea Mare arzînd din Sinea Sa! de-acuma cu desperare, Doamne, mã vei cãuta, de-acuma cu desperare, Doamne, mã vei cãuta, ºi Îþi va face durere mare cã nu mã vei afla ºi Îþi va face durere mare cã nu mã vei afla! ! mã vei striga cu strigare, cu luminã lumina, mã vei striga cu strigare, cu luminã lumina, dar eu tãcea-voi, tãcea-voi tare ºi m-oi întuneca, dar eu tãcea-voi, tãcea-voi tare ºi m-oi întuneca! ! mã vei striga cu strigare, cu luminã lumina, mã vei striga cu strigare, cu luminã lumina, dar trupu-mi ranã în vindecare ºi-o-nchide geana sa, 209

dar trupu-mi ranã în vindecare ºi-o-nchide geana sa! ! Te vedeam, Doamne, prin ranã ºi vecinic nu Te gãseam, Te vedeam, Doamne, prin ranã ºi vecinic nu Te gãseam, la suferinþã cumplitã hranã ºi dulce Te aveam, la suferinþã cumplitã hranã ºi dulce Te aveam! ! mã cauþi cu desperare ºi nu mã mai poþi afla, mã cauþi cu desperare ºi nu mã mai poþi afla decît pe Cruce de Te-ai urcare ºi Te-ai stigmatiza, decît pe Cruce de Te-ai urcare ºi Te-ai stigmatiza! ! atuncea de ne-am aflare ºi palmele-am înãlþa, atuncea de ne-am aflare ºi palmele-am înãlþa ranã pe ranã în sîngerare noi ne-am tot sãruta, ranã pe ranã în sîngerare noi ne-am tot sãruta! 210

Cãtre discipoli
(CXCIX) (Catabasa)
Pentru Gabriela Creþan ºi Gheorghe Alecu „În mine, Doamne, eºti te culc pe rana mea, eu însumi sînt Acel, Acela ºi-Aceea“

! al cui eu, Doamne, sînt dacã al Tãu nu mi-s? de ce la Tine vin, dacã nu m-ai trimis? spre tine sufletul de nufãr lunecã, sufãr lumina Ta care mã-ntunecã, ignobil ºi cãzut în apa de otra-, capul tãiat ºi mut, asta e floarea mea, la Tine, Doamne, vin doar cu o floare-n mîni dar Tu nu mã primeºti, Tu vecinic mã amîni, cînd, Doamne, þi-am greºit, sau poate mi-ai greºit, fãrã de mine Tu sã stai în cer cumplit? sã-mi umpli sufletul cu-amãrãciune grea, sã nu pot sã Te-alin, Doamne, cu mîna mea sã nu pot sã Te-adorm, tu, Trezitorule, de Tine sã mã-ndur, Îndurãtorule, ca un Copil Divin cu Tine sã mã joc, sã-þi miºc din bezna mea vîrtelniþa de foc! 211

! mã reîntorc mai mult, de Tine neprimit, din sila mea sã-þi storc un aur izbãvit, din greaþa mea sã-þi nalþ la ceruri Osana, aproapele-mi sã-mbiu cu strãinia mea ! ! ia-mi, Doamne, iarã tot, sã nu mai pot lua, abis de groazã dã-mi, sufletu-mi sã-þi pot da, crucificã-mi iar, sã pot sã Te ador, Cerul meu nesfîrºit neatins de nici un nor ! ! sfãrîmã-mi oasele mînii cu care scriu, buzele-mi coase-le cu sînge de cel viu, subt paºii celor morþi, fã-mã doar pulbere, în beznã cît îi porþi sã nu mai sufere, de-acuma liberat, îs lacom doar sã port, Crucea Celui Sfîrºit ºi Rasa celui Mort, Celui trezit ºi Ce-, ºi Celui ce nu vrea cu-un pas al inimii sã-atingã Nirvana, Tu, Doamne, cel mai sus, eu, Doamne, pre cît pot, eu, Doamne, cel mai jos, vedeare-te-aº de tot ! ! a cui e, Doamne, – a cui, frîntura ast’de viers, cînd eu-s al nimãrui Tot Timpul ce l-am mers, al nimãruia eºti, Tu, Doamne, dacã eºti, eu ochii mi-i închid dacã nu mã priveºti, al nimãruia eºti, Tu, Doamne-n Ceriuri Domn, dacã nu mã priveºti mãcar cãzut în somn, cã dorm precum acel pe care îl arunc din mine, poate El, izbãvitorul Prunc, aºa dormire-aº veci, amuþitoru-mi Domn, cu ochi închiºi ºi reci, tainul meu de somn... trezire-ne-om! 212

Cãtre discipoli
(CC) (Acolo unde nu te-ajutã nimeni)
Pentru Mihaela Muraru-Mândrea

! la margine de lume unde Tatãl, Pãrintele din ceriuri ne-a uitat, ºi unde Maica noastrã cea Fecioarã, cu zîmbet de luminã increat, nu îmi mai miruieºte trupu-n lacrimi, de douã mii de ani crucificat, acolo unde nu te-ajutã nimeni, acolo toatã viaþa mea am stat, acolo unde nu te-ajutã nimeni, acolo toatã viaþa mea am stat! ! da mã voi duce, singur mã voi duce, cu-acei ce-au plîns ºi au îngenuncheat, cu-acei care-au purtat în spate-o cruce, ºi numa-n beznã Domnul i-a purtat, da mã voi duce-n beznã, mã voi duce cu-acei ce singuri ei s-au judecat ºi dãruitu-s-au numai cu Moarte, cu-acei ce toatã Moartea au luat, acolo unde nu te-ajutã nimeni, acolo toatã viaþa mea am stat, acolo unde nu te-ajutã nimeni, acolo toatã viaþa mea am stat! ! nimeni ca mine, Doamne, nu te ºtie, ca mine nimeni, Doamne nu þi-a dat spirit ºi suflet, trupul carne vie, mai mult ca Fiul Tãu crucificat, 213

de-aceea laudã-þi aduc eu þie, în vecii vecilor fii lãudat în Luminoasa Ta Împãrãþie din care vin atît de-ncredinþat, cã mã hrãnesc cu-a mea credinþã numai, pîn’ la sfîrºitul lumii-alãturat numai de-acei pe care-i porþi prin beznã, prin groaza celui mai adînc pãcat, acolo unde nu te-ajutã nimeni, acolo toatã viaþa mea am stat, acolo unde nu te-ajutã nimeni, acolo toatã viaþa mea am stat! ! aºa pedepseºte Dumnezãu pe acei rãi ºi negri corbi ce nu-I vor chipul Sãu: nu Li se mai aratã: ca la niºte orbi!

SUTRELE MUÞENIEI
Sutra I

! tu care-mi stai la stînga sau la dreapta, mîndreþe de muiere sau bãrbat, ºi voi muriþii tineri, Tu, Fecioarã, care spre Moarte singurã-ai zburat, cu otrãviþii toþi ºi spînzuraþii, cu-aceia ce pe Domnu-au mîniat, cu voi voi merge singur dîndu-mi Moartea, sã vã mîngîie sufletu-mi crãpat ca o icoanã veche suferindã ºi ca obrazul meu cel cancerat de suferinþa cãrnii, suferinþã e tot ce-aici am strîns ºi-am adunat, acolo unde nu te-ajutã nimeni, cu voi voi merge cum am învãþãt, acolo unde nu te-ajutã nimeni, acolo toatã viaþa mea am stat, acolo unde nu te-ajutã nimeni, acolo toatã viaþa mea am stat, acolo unde nu te-ajutã nimeni, acolo toatã viaþa mea am stat! 214

Sutra I (Tao) ! e-o bunãcuviinþã în Tine, Fiinþã, de-a-pururea fã-o sã vinã pîn’la mine

Sutra II
! ce eu destram tot din nevrednicie îþi ºade drept covor de aur la picioare Þie 215

ºi Rãul ce mi-l fac, Tu mi-l întorci în bine; cum pot veni, eu, Doamne, cãtre Tine?

Sutra IV
(Tao) ! cum m-aº întoarce-Acasã merg spre Domnul... ºi Fratele-mi surîde ca un |nger ºi ca un |nger îmi surîde Sora... mã-mbrãþiºeazã Mama ºi mã sãrutã. Somnul mi-l privegheazã Tatãl cel Bun... nunc et in hora !

Sutra II
(Samadhi)
Pentru Aurelian Titu Dumitrescu

! am levitat de fericire, de ameþealã-ameþitoare... care mi-i, Doamne, – Adevãrata Fire? de fericire Sufletul meu moare ºi bea adevãrata Viaþã pe cãrare... am levitat de fericire ca un Copil Bãtrîn cu Doamna Norilor în Lotus ca-ntr-un habitaclu þesut dintr-o suavã Amintire ªarva-atman !

Sutra V
! Doamne, mai alb decît albeaþa osului, Doamne, mai roºu decît sîngele, ia-mi oasele sfãrmate sîngele pãcãtosului ºi milueºte-mã ºi strînge-le !

Sutra IV
! vorbiþi cu altul, mie mi s-a dat de Domnul fericirea, – n-o pot spune ! 216

Sutra V
(Tao) ! priveºte-mã, Tu, Doamne, ºi-omoarã-mã, de vrei, Tu care vecinic Viaþa ne-o dai ºi n-o mai iei ! 217

Sutra VI ! pudoarea nãrilor, pudoarea mîinilor parfumul Domnului închid: Te miros cu mirosul cîinilor, Þie mã-nchin cu mîinile precum înalþ un zid ! Sutra VII ! ºi mîna mea care acuma scrie ca Pasãrea veni-þi-Va-n preajmã Þie, ºi viersul meu pe care-l scrie mîna ca Luna va lumina de-l va cetire Faþa Ta Stãpîna ! Sutra IX, a Clarei ! cînd un înger îþi dã o canã cu lapte ori cîteva ouã fierte sau coapte, 218

începi sã auzi ale Domnului ºoapte, fie cã-i zi sau e noapte !

Sutra X
Pentru Lucian Vasiliu

! îmi miºcã Domnul mîna sã beau ºi sã mãnînc ºi Sufletul mi-l miºcã în mine mai adînc... plutire-oi cãtre Tine, Tu, Doamne,cel mai lin, cînd Tu cobori în mine plutind la Tine vin... dormire-oi întru Tine, Copil Divin? sau dorm? gãtit de Rãstignire ºi obosit enorm mai leagãnã-mã, Doamne, ºi þine-mã în braþã ºi-mi miºcã paºii cãtre supliciu-n dimineaþã ! 219

Sutra XI
Pentru Al. Zub

Sutra XV, a Clarei
! în casa cea mai sãracã din Lume, unde sufletul lui Petru Aruºtei plîngînd neîncetat o sã vinã, tu stai la o masã ºi scrii cu capul plecat, Clarã Luminã, tu cobori treptele ºi de zid te reazemi cu mîna... oare-o sã þinã? cu genele-þi lungi de moarte acoperã-þi ochii: aici ne închid gene ºi ziduri ºi ceriuri, Sufletul, Clarã Luminã !

! neam bun ºi blînd, – de trãdãtori, cuminte neam, frumoasã cruce, pe Fiii lui dumnezeieºti neamul cu drag pe cruce-i duce !

Sutra XI
(Tao) ! aminteºte-þi mereu aminteºte-þi de |mpãratul Aºoka ºi de Sufletele suitoare-n Deva-loka de Sufletele noastre plãtite cu groaza ºi teama ºi de Sufletul Piosului Prinþ Gautama ! 220

Sutra XV
(Tao) ! Magnolie, tu, Fiica mea, tu-þi împarþi Soarele cu Luna, Magnolie, tu, Fiica mea, cu sfiiciunea ºi pãmîntul tãu întotdeauna ! 221

Sutra XX
! ca în copilãrie gem prin somn, vorbesc prin somn, murmur prin somn, mi-i teamã, vãd Oameni Mari de Fier cu rãngi în mîini, cu sãbii ºi toiege, anume ºtiu cã dorm ºi mã trezesc ca sã-i alung ºi-adorm din nou ºi urlã ºi urlã ºi-nspre mine se nãpustesc, cu degetul obrazul ºi-l ating – adicã tot de mine e vorba: cã o ºterg aºa din somn ºi-i las fãrã-a lor victimã pe scenã sã-i rîdã precupeþii ºi cu curul: ºi plouã loviturile,-mi þin þeasta cu mîinile ca pe-un ulcior cu apã, apã curatã de izvor ca sîngele, sîngele nostru, Doamne, e curat ! ! ca în copilãrie-aud în somn o melodie, o transcrie Moartea pe portative mari de borangic ºi-o descifreazã-ncet cu buze fine harfistele divine: eu mã-nec în sîngele meu pur cum cazi în Floarea de Lotus cu o mie de petale cu o mie de Perle-abia brumate ce-nconjoarã a ta frumoasã-mpãrãtiþã Ioni, ca în copilãrie plîng prin somn, nu mã trezi, cã þeasta mi-i zdrobitã ! 222

Sutra XX
(Tao) ! cum vom ierta: cu braþele-amîndouã cu limbile-amîndouã cu-amîndouã (Yin-Yang) vom sãruta Cãlãul ºi Leprosul aºa cum Regii de odinioarã Regi harismatici prin leprozerii !

EXERGA: ! Poporul Român s-a fãcut o fiarã, cum prinde-un Dictator, cum îl omoarã !

223

CUPRINS
Poezia lui Cezar Ivãnescu................................................ V Tabel cronologic............................................................ XV ROD De profundis ..................................................................... 1 Toamnã.............................................................................. 2 Prima fecioarã a omului.................................................... 3 Rod [suferinþele mari se fãcurã] ....................................... 3 Rod [în singurãtatea cîmpiei]............................................ 4 Rod [mã voi pierde : ºi port în gurã limba amarã]............ 5 Rod [ºi-aceastã bisericã sub care]..................................... 5 Rod [nu-ºi uitã carnea tiparul ei ciudat] ........................... 6 Rod [pentru mîna coborîtã]............................................... 6 Turnul................................................................................ 7 Turn [faþa mea supusã la cîte n-a fost, peste zi]................ 9 Rod [e adevãrat cã femeie roºie ca aceea] ...................... 10 Rod [întins la pãmînt ºi negru de cît sînge e în toamnã]..... 11 Rod [a doua oarã te-am visat : cu totul altfel] ................ 12 Turn [cînd m-a nãscut, mama] ........................................ 12 Rimaya............................................................................ 13 Bãtrîna Ezo ..................................................................... 13 Somn ............................................................................... 14 Copilãria lui Ario Paradis [ca sã-mi descopãr faþa din tristeþea] .............................. 14 Gîndul ............................................................................. 15 Persona............................................................................ 16 Rod [nu vreau sã-mi creascã ochii de dement] ............... 20 Turn [sînt oameni graºi].................................................. 21 La Baaad [iatã, Mil, vino-n cîmpie !] ............................. 21 La Baaad [vino, Mil, în cîmpie]...................................... 22 224

La Baaad [...ºi iatã unul dintre poemele lui Raz]............ 23 La Baaad [aºteptînd sã vinã moartea] ............................. 24 La nymphette [presimt cum va] ...................................... 25 La Baaad [am cunoscut o femeie prin] ........................... 28 Copilãria lui Ario Paradis [am fost copil în Baaad ºi-nafarã]................................... 29 La nymphette [tînãrul cu faþa galbenã] ........................... 30 La Baaad [iubirea mea pentru Ilen nu se destainã]......... 33 Perfectum ........................................................................ 33 Copilãria lui Ario Paradis [sã se topeascã trupul rîvnit ca untdelemnul] ................. 35 Copilul Bãtrîn ................................................................. 35 La Baaad [...iatã ce-am visat într-o noapte].................... 36 Turn [gangul îngheþat în usturimea întunericului se]...... 38 Copilãria lui Ario Paradis [nu-mi aminti la Baaad de fata cocoºatã] ....................... 38 Confiteor [dar dacã însuºi].............................................. 39 Confiteor [toatã viaþa mea a fost] ................................... 45 Apocalipsis cum figuris .................................................. 47 Metanoia ........................................................................ 47 La Baaad [mã trezesc adesea visînd] .............................. 49 Simulacrum..................................................................... 50 La nymphette [trup alb de fatã care vei muri] ................ 51 Muzã dormind................................................................. 51 Acolo unde nu te-ajutã nimeni........................................ 52 La Baaad [La Baaad sã nu mã cauþi] .............................. 53 Împotrivire ...................................................................... 54 Don Cezar ....................................................................... 56 Gladiator ......................................................................... 58 Or (Oreste) – fragment.................................................... 59 Agamemnon.................................................................... 62 Efebul de la Marathon .................................................... 65 225

JEU D'AMOUR Jeu d’Amour (Cupã) ....................................................... 66 Jeu d’Amour (Mîndrã-Mãrie) ......................................... 67 Jeu d’Amour (Dãenã) ..................................................... 68 Jeu d’Amour (Supremum vale) ...................................... 72 Jeu d’Amour (Maithuna) ................................................ 73 Jeu d’Amour (Colind)..................................................... 76 Jeu d’Amour (Colind)..................................................... 81 Fratele Nostru Soarele (cvartet)...................................... 83

Doina (Melodie fãrã sfîrºit) .......................................... 122 Doina (Negurã) ............................................................. 144 Doina (Oralitãþi)............................................................ 145 Doina (Moartea peste tot) ............................................. 146 Doina (Mã dor mîinile de scris).................................... 148

ROSARIUM Rosarium (Bocet).......................................................... 151 Rosarium (Evlavie) ....................................................... 152 Rosarium (Mã mir de steauã...) .................................... 153 Rosarium (Stella Maris)................................................ 153 Rosarium (Figlia del Tuo Figlio) .................................. 155 Rosarium (Marie-a vieþii) ............................................. 156 Rosarium (Îngerul splendorilor) ................................... 157 Rosarium (Domus vitae)............................................... 162 Rosarium (Legenda aurea)............................................ 165 Rosarium (Pietate) ........................................................ 166 Rosarium (Eros)............................................................ 167 Rosarium (Agápe)......................................................... 169 Rosarium (Sfînta).......................................................... 171

DOINA Doina (Din frunzã).......................................................... 95 Doina (La margine)......................................................... 96 Doina (Strãina)................................................................ 96 Doina (Pãrul cel mai lung din lume)............................... 97 Doina (Þara de Miraz) .................................................... 98 Doina (Jale mi-i cã mereuþ) .......................................... 100 Doina (Dor de moarte).................................................. 103 Doina (Strãina).............................................................. 103 Doina (Pune-i-aº, i-aº pune gurii lacãt) ........................ 105 Doina (Strãina).............................................................. 108 Doina (Copilul Bãtrîn) .................................................. 111 Doina (Uri memento).................................................... 113 Doina (Big Bang).......................................................... 115 Doina (Oralitãþi)............................................................ 117 Doina (Zile)................................................................... 117 Doina (Strãina).............................................................. 118 Doina (Passiflora incarnata).......................................... 119 Doina (Tatãl meu Rusia) ............................................... 120 226

CÃTRE DISCIPOLI Cãtre discipoli (I) ......................................................... 173 Cãtre discipoli (V) (Symposion)................................... 174 Cãtre discipoli (CXCIII) ............................................... 197 Cãtre discipoli (CXCIV)............................................... 200 Cãtre discipoli (CXCV) ................................................ 201 Cãtre discipoli (CXCVI)............................................... 203 227

Cãtre discipoli (CXCVII) ............................................ 207 Cãtre discipoli (CXCVIII) ............................................ 207 Cãtre discipoli (CXCIX) ............................................... 211 Cãtre discipoli (CC) ...................................................... 213 SUTRELE MUÞENIEI Sutra I............................................................................ 215 Sutra I (Tao) .................................................................. 215 Sutra II .......................................................................... 215 Sutra II (Samadhi)......................................................... 216 Sutra IV......................................................................... 216 Sutra IV (Tao) ............................................................... 217 Sutra V .......................................................................... 217 Sutra V (Tao)................................................................. 217 Sutra VI......................................................................... 218 Sutra VII ....................................................................... 218 Sutra IX, a Clarei .......................................................... 218 Sutra X .......................................................................... 219 Sutra XI......................................................................... 220 Sutra XI (Tao) ............................................................... 220 Sutra XV, a Clarei ......................................................... 221 Sutra XV (Tao).............................................................. 221 Sutra XX ....................................................................... 222 Sutra XX (Tao).............................................................. 223

Contravaloarea timbrului literar se depune în contul Uniunii Scriitorilor din România nr.: 2511.1-171 – Banca Comercialã Românã, filiala sector 1, Bucureºti

229

Simptomatic, aºa-ziºii poeþi ºaizeciºti se strãduiesc a da înapoi acele ceasornicului istoric, mutate în chip arbitrar de zelatorii utopiei roºii, reînnodînd legãtura cu tradiþia, în primul rînd cu cea a poeziei interbelice. Dar la nici unul dintre ei recuperarea originilor nu atinge intensitatea ardentã pînã la dezlãnþuirea vizionarã pe care o înfãþiºeazã lirica lui Cezar Ivãnescu. Reprezentant al valului secund al poeziei în chestiune (a debutat editorial în 1968), acesta n-a avut ºansa unei rapide instituþionalizãri precum exponenþii primului val (Nichita Stãnescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Ion Gheorghe etc.). Poate ºi pentru noutatea izbitoare a producþiei d-sale, cu nimic specific îndatoratã poeþilor noºtri dintre cele douã rãzboaie, abruptã ca o stîncã spre care nu existã poteci. Împrejurare care-l face, fireºte, mai enigmatic, mai incitant pentru critica ce, neputîndu-l încadra lesnicios într-o serie sau într-alta, e nevoitã a-i glosa în primul rînd originalitatea. GHEORGHE GRIGURCU Fruct al unei sensibilitãþi baroce, cristalizate în forme profund personale, La Baaad, acest discurs liric ce are forþa copleºitoare a premoniþiilor dãruitului de zei Thiresias, consacrã un talent excepþional, probabil cel mai puternic din cîte s-au ivit în poezia românã din jumãtatea în curs a acestui secol. AL. DOBRESCU

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->