de Emanuel Mois
cnd eram kinderi
n fiecare noapte cutam sub pat ateni
s vedem dac printre supereroi i mainue
printre puzzleuri i cutiua cu LEGO
se ascunde bau-bau
acum dac am cuta xavier
am gsi chiloi murdari i osete care put
am gsi igri i sticle de vodk
n loc de benzi desenate am vedea
reviste cu dame veritabile pe tocuri de 15
bine rumenite ce triesc clipa alturi de
un mascul de-a dreptul adevrat
i ce ar fi xavier s ne uitm n noi
acum dar cum eram atunci
ar nsemna s ne punem n genunchi
s spunem rugciuni i s transpirm
i-apoi cu mini galbene bolnave
cu degete lungi i subiri am ncepe
s scormonim prin pat toate nopile
i fiecare scrum de vis din noptier
s dm deoparte toate cearafurile
s le stoarcem de tot ce transpiram n somn
sau atunci cnd ni se izbeau ochii de tavan/cnd urlam de plcere
ar trebui s adulmecm precum lupii din nou
mirosul de femeie de sn de mam
s ne dispar courile i ridurile de la orele de disecie
s mirosim a bebe i nu a cadavru
s nu omorm nici mcar noaptea n noi
nu ca acum cnd admitem c suntem nite animale
c ne st n fire s ucidem ori de cte ori
simim nevoia ca i cnd ar trebui s mergem la toalet
ar trebui s mai putem avea prieteni imaginari
i dialoguri cu fereastra sau copacii