"Orice epoc poate fi numit un ,

o tranziie intre trecut i viitor"1

Eram i prin, i ceretor eram.
Vorbeam cu petii mrilor despre lupta in van
Ce desparte pe prin de cioban.
Ca o mngiere dintr-un fulg de zpad
Venea Iubirea pe toi s ne vad!
Cu fiecare strigt de lumin
Ce pe frunte-mi ncet adsta
tiam c universul nate i se cuibrete in inima mea.
tiam c Cerul mi se druiete,
Pmntul blnd la sn m legna.
Purtam Cuvntul ca pe-o Cruce
i stea pe frunte Binecuvntarea Sa.
De in mi-e mantia cereasc
i diadem roua din cmpii,
mi-e spin iubirea pmnteasc
i-mi curg prin snge adevruri mii.
Mi-e gol piciorul, nisipiu pmntul
i cntec de Rou pe buze Cuvntul.