Sunteți pe pagina 1din 24

BAZELE TIINEI NURSINGULUI

SUPORT DE CURS

Cuprins
ARTA DE A NGRIJI..................................................................................................................... 2
CONCEPTE DE NURSING ......................................................................................................... 13

ARTA DE A NGRIJI

SUPORT DE CURS

Practicata din perioada preistorica arta de a ngriji are un caracter universal, putand fi
acceptata ca o lege naturala. Recunoasterea ca profesie, utila si unica, se produce in a
doua jumatate a secolului XX. De-a lungul timpului arta de a ingriji, a fost influentata de
specificitatile culturale, etnice, credinta, diferitelor grupuri etnice.
Mesopotamia
Mesopotamienii cautau in valorile etice o unitate de masura care sa le dea o solida baza
morala. Lumea lor nu mai este arbitrara, raul si bolile nu mai sunt considerate simple
intamplari.
La inceputurile istoriei lor mesopotamienii au abordat bolile prin prisma medicinei magicoreligioase, iar cand acestea dadeau gres se recurgea la serviciile medicului empiric sau la
chirurg.
Medicina magica era practicata de preoti, iar cauza bolilor era pusa pe seama greselilor
savarsite fata de zei. Diferiti demoni, spirite si duhuri erau asociate unor boli si afectiuni.
Ritualul izgonirilor din corpul suferind era practicat de un preot exorcist numit Asipu.
Preotii se formau in scolile de medicina hieratica, cea mai vestita fiind situata in orasul
Bosippa. Patronul medicinei era considerat zeul Ninazu, care avea ca simbol un sarpe
incolacit pe toiag.
Pentru aflarea unui prognostic sau a unei terapii eficiente intr-o anumita boala, preotii
Asipu foloseau diferite metode de divinatie, constand in studierea organelor unor animale
sacrificate, a picaturilor intr-un vas cu apa, interpretari astrologice sau interpretarea
viselor.
Cu timpul asiro-babilonienii dezvolta o noua stiinta, numita catarctica, sau arta de a
preveni si vindeca bolile si suferintele morale, prin purificarea sufletului si curatenie
corporala, reusind sa-si dezvolte o medicina empirica pre-stiintifica.
Din codul regelui Hammurabi reiese ca stiinta practicata de medicii empirici se numeste
ASUTU, iar practicantul ASU. Activitatea medicilor se desfasura conform unei stricte etici
profesionale, care reglementa atributiile si onorariile ce li se cuveneau.
In orasul sumerian Nippur s-a gasit o tablita care contine texte medicale, in special
elemente de farmacopee, majoritatea medicamentelor folosite fiind de origine vegetala.
Civilizatia asiro-babiloniana a dat culturii medicale o farmacopee bogata, cu un mare
numar de retete si tehnici terapeutice, din care insa lipsea un element esential: cantitatea
diferitelor produse componente.
Judecand dupa vechimea textelor descoperite, mesopotamienii au fost probabil, primii care
au reusit sa creeze o medicina empirica.
Egipt
Cele mai cunoscute scrieri medicale egiptene sunt: Papirusul Ebers (descoperit in 1873
la Teba), Papirusul Brugsh (1909 in Memphis), Papirusul Edwin Smith (1862),
Papirusul Hearst si Papirusul Chester Beatty. Studiul lor releva baza empirica a
procedeelor medicale, amestecate cu magia si practicile religioase.
Medicii egipteni se formau de regula in jurul templelor si erau considerati reprezentanti ai
marelui zeu Toth, patron al stiintelor si al bibliotecarilor. Preocuparile medicale erau in
deplina concordanta cu civilizatia egipteana si aveau un caracter mistico-religios,
dezvoltand in paralel si o medicina empirica, laica, bazata pe unele proceduri terapeutice
ce isi dovedisera eficacitatea de-a lungul timpului. Desi cunosteau arta imbalsamarii si
practica disectiei cadavrelor, se pare ca aveau putine cunostinte despre anatomia corpului
omenesc.

Aflam de la istoricul grec Herodot, ca medicina egipteana avea un oarecare grad de


specializare: Tara este plina de medici, unii pentru ochi, altii pentru dinti, altii
pentru abdomen, altii pentru boli ascunse.
Istoricul grec Diodore relateaza despre obligativitatea bolnavilor egipteni, ca odata
insanatositi sa relateze preotilor, simptomele bolii avute si remediile folosite. Se pare ca
vechii egipteni semiologia anginei pectorale si a infarctului miocardic.
Incepand din jurul anului 1650 ICh., in Egipt incepe sa se formeze o medicina sociala si o
medicina a muncii. Soldatii primeau ingrijire medicala gratuita, constructorii de piramide
erau supravegheati medical, favorizand astfel dezvoltarea chirurgiei si a ortopediei. Totusi
in vechiul Egipt nu s-a gasit nici o urma a vreunei institutii comparabila cu spitalul.
India
Experientele medicinii indiene pot fi catalogate pe trei mari perioade trei perioade:
medicina pre ariana (300-1500 ICh..), medicina vedica (700 ICh., pana acum),
medicina ayurvedica (traditionala indiana). Conceptele medicale ale civilizatiei preariene
au putut fi deduse odata cu descoperirea minelor de la Mohenj-Daro si Harrapa, ai caror
locuitori, se pare ca acordau o mare importanta igienei corporale.
Medicina vedica are la baza o conceptie medicala mitica, bazata pe exorcizare si
demonologie.
Filozofia medicala indiana se bazeaza pe existenta unor canale (nandi, dhamani si hira)
prin care circula forta organica, care va constitui fundamentul pe care se vor construi, atat
medicina ayurvedica cat si tehnica yoga.
Ayurveda, sau stiinta vietii, este o conceptie bio-medicala asupra omului sanatos, dar si
bolnav. Cel mai vechi text de medicina ayurvedica este cunoscut sub denumirea de
Carakasamita, reprezentand o colectie de carti in proza si versuri, cuprinzand in mod
separat, cunostinte de anatomie, diagnostic, prognostic si diferite terapii.
In India educatia medicala se facea in universitati, cele mai cunoscute fiind, Nalanda si
Takasila. Dupa 7 ani de invatatura, invatacelul isi desavarsea cunostintele sub
indrumarea unui maestru. Odata dobadit, dreptul de a practica, medicul se obliga sa
inlature suferinta si sa lupte pentru fericirea oamenilor. Ingrijirea medicala era acordata,
deopotriva de catre barbati cat si de femei. Bolile erau diagnosticate prin obsevartie si
examinarea cilinica, medicul luand in observatie trei elemente principale: culoarea
conjunctivei, aspectul limbii si caracteristicile urinei. Din arsenalul terapeutic bazat pe
droguri, vegetale si produse de origine animala, faceau parte: boraxul, sulfatul de cupru,
carbonat de sodiu, mercurul, rezepina, tiroida, extracte de substanta nervoasa, etc.
In esenta medicina ayurvedica poate fi rezumata astfel: este creata de preoti, filozofi sau
medici, fiind practicata de profesionisti; se bazeaza pe o literatura medicala temeinica, ce
contine o semiologie bogata, dar si un arsenal terapeutic medical si chirurgical evoluat,
comparaabil cu cel european; in ecuatia sanatate-boala, bolnavul reprezinta factorul pasiv
ce apeleaza la factorul activ pentru a-l salva.

China
Atat civilizatia antica chineza cat si medicina pe care au dezvoltat-o, se bazeaza in special
pe viziunea cosmologica asupra lumii. De aici ideea ca microcosmosul corpului omenesc,
nu reprezinta altceva decat o imagine miniaturala a macrocosmosului. Interzicerea
disectiilor a dus la dezvoltarea unei anatomii sofiste in care se incerca un paralelism intre
alcatuirea corpului si astrologie, soldat de cele mai multe ori cu deductii aberante. Pe baza
acestor conceptii se va dezvolta medicina traditionala si acupunctura.
4

Intre secolele XII si III ICh, mestesugul vindecarii incepe sa se diferentieze pe


ramuri: medici de boli (internisti), medici de tumori (chirurgi), medici de hrana
(dieteticieni) sau medici de animale (veterinari). Prima lucrare medicala chineza cunoscuta
este Yi Jing (Cartea Schimbarilor ) atribuita imparatului Fu Xsi (2850 ICh.), ce reuseste
sa fundamenteze conceptiile filozofice ale stiintelor medico-chirurgicale ale acelor vremuri.
Imparatul Sei Nung (2748 ICh.) publica Farmacopeea vegetala Chineza (Pen Tsao) iar
imparatul Huang Ti (2697 ICh.) editeaza o scrisoare medicala celebra, numita Canonul
Medicinei (Nei Ching), in care reuseste sa formuleze principalele obiective ale artei
medicale chineze : Vindecarea bolnavilor si intarirea sanatatii celor sanatosi.
In paralel cu medicina cosmologica se va dezvolta si o medicina empiricpragmatica, scolile medicale aparand, se pare, in perioada 800 1000 era noastra, unde
medicii erau invatati sa consulte bolnavii cu deosebita minitiozitate.
Terapia prin acupunctura, ce cauata sa aduca redobandirea echilibrelor diferitelor
organe ale corpului prin intepere si presopunctura diferitelor puncte corespondente ale
organelor interne, a reusit sa reziste timpului peste 1200 de ani.
Iudeea
Codul de sanatate cuprins in Vechiul Testament, abordeaza in primul rand aspecte ale
igienei individului, familiei si comunitatii, cu scopul de mentinere a sanatatii si prelungirea
vietii.
Vechii evrei aveau programe atent planificate de vizitare si ingrijire a bolnavilor la
domiciliu, pentru curatenie fizica si spirituala, atat al celui suferind cat si a familiei sale.
Preotii erau aceia care dadeau vedictul, de curat sau purcat unei persoane, pe baza
cartilor sfinte si tot ei decideau izolarea bolnavilor suferinzi de boli contagioase sau
reintegrarea in familie a celor vindecati. Medicina laica era practicata de medici (Rofe) si
moase (Hacania)
Grecia antica
Miturile si legendele vechilor greci se oglindesc si in preocuparile pentru perfectionarea
artei de vindecare a trupului si sufletului. Pentru eleni bolile erau rezultatul pedepaselor pe
care zeul Apollo si sora sa Artemis le aplicau pamantenilor intrati in conflict cu ei. Apollo
era recunoscut in Olimp ca patron al medicinei iar Artemis zeita care ocroteste campurile,
animalele, si vindeca miraculos bolile. De la zeita Artemis a deprins virtutile plantelor
medicinale centaurul Kiron, cel care avea sa formeze o intreaga pleiada de medici
practicieni, printre care se va numara si faimosul medic al antichitatii grecesti, Asklepios.
Folosindu-si de tanar arta de a vindeca, acesta este zeificat si identificat ca zeu al
medicinii. Metodele sale de tratament erau descantecul, elixirul, buruienile de leac, alifiile
si interventiile chirurgicale. Templele inchinate zeului vindecator erau de regula asezate in
locuri cu clima calda, inconjurate de multa verdeata, unde cei bolnavi erau adusi pentru asi mentine o igiena riguroasa si un regim de viata foarte chibzuit. De fapt sanctuarele lui
Asklepios erau un fel de sanatorii cu caracter laic iar discipolii lui numiti asklepiazi, sunt
considerati primii medici ai antichitatii.
Incepand cu secolul VI ICh. filozofii medici greci renuntand la un empirism fara orizont,
reusesc sa diferentieze o filozofie laica, punand bazele dezvoltarii stiintelor biologice,
inclusiv al medicinei. Interpretarile materialiste asupra lumii, enuntate de filozofii greci,
desi nu aveau o baza experimentala, prezinta importanta datorita gandirii rationale pe
care cauta sa o promoveze.
Cel care a reusit sa sintetizeze cunostintele medicale ale timpului sau, elaborand o
conceptie medicala unitara bazata pe filozofia materialista a fost Hippocrate din Kos,
care a reusit desprinderea medicinii ca stiinta din cuprinsul general al filozofiei. Cele
5

aproximativ 67 de carti meduicale atribuite lui Hippocrates, cunoscute sub numele de


Corpus Hippocraticum, reprezinta conceptia stiintifica si filozofica a epocii de aur a
culturii elene. Principiile generale ale doctrinei hipocratice se fundamenteaza pe
urmatoarele teze patogenice:
Teoria dezechilibrului celor patru umori prin care sangele produs de inima, phlegma
produsa de creier, bila neagra (melancolia) produsa de de splina, si bila galbena secretata
de ficat, trebuie sa fie in echilibru, aparitia bolii datorandu-se dezechilibrului produs intre
aceste umori.
Teza temperamentelor, care sustine ca oamenii aflandu-se sub influenta factorilor cosmici
si geografici formeaza urmatoarele tipuri tempramentale: sangvinic (vioi), flegmatic (rece),
coleric (impetuos), melancolic (timid, trist).
In ceea ce priveste etiologia bolilor, Hippocrate sustine in tratatul Despre aer,ape si
lacuri: Orice boala are o cauza naturala si nimic nu se intampla fara interventia
naturii... Nu exista boli divine datorita interventiei zeilor... Natura este primul
medic al bolnavilor si numai favorizand eforturile sale putem obtine oarecare
succes. Observarea atenta a bolnavului, descrierea simptomelor bolii pentru un
diagnostic cat mai exact, fac din lucrarea Despre prognoze, o carte de referinta pentru
tripla misiune a medicului: sa judece asupra celor petrecute, sa cunoasca cele prezente si
sa prevada cele ce vor fi. Referindu-se la terapie enunta un pricipiu universal valabil: nu
exista reguli absolute, caci nu exista boli, ci bolnavi si organisme diferite ce pot reactiona
in mod diferit la acelasi remediu.
De la Hippocrate ne-a ramas si celebrul juramant atribuit lui, care cuprinde ndatoririle
morale ale unui medic n exercitarea profesiunii sale. n multe universitati, absolventii
facultatilor de medicina presteaza la sfritul studiului juramntul lui Hippocrate:
"Jur pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higea i Panacea i pe toti zeii i zeitele,
pe care i iau ca martori, ca voi ndeplini acest juramnt i poruncile lui, pe ct
ma ajuta fortele i ratiunea:
Sa respect pe cel care m-a nvatat aceasta arta la fel ca pe propriii mei
parinti, sa mpart cu el cele ce-mi apartin i sa am grija de el la nevoie; sa-i
consider pe descendentii lui ca frati i sa-i nvat aceasta arta, daca ei o doresc,
fara obligatii i fara a fi platit.
Sa transmit mai departe nvataturile acestei arte fiilor mei, fiilor maestrului
meu i numai acelor discipoli care au jurat dupa obiceiul medicilor, i nimanui
altuia.
Att ct ma ajuta fortele i ratiunea, prescriptiunile mele sa fie facute numai
spre folosul i buna stare a bolnavilor, sa-i feresc de orice dauna sau violenta.
Nu voi prescrie niciodata o substanta cu efecte mortale, chiar daca mi se cere,
i nici nu voi da vreun sfat n aceasta privinta. Tot aa nu voi da unei femei un
remediu avortiv.
Sacra i curata mi voi pastra arta i mi voi conduce viata.
Nu voi opera piatra din baica, ci voi lasa aceasta operatie celor care fac
aceasta meserie.
n orice casa voi intra, o voi face numai spre folosul i bunastarea bolnavilor,
ma voi tine departe de orice actiune daunatoare i de contacte intime cu femei
sau barbati, cu oameni liberi sau sclavi.
Orice voi vedea sau voi auzi n timpul unui tratament voi pastra n secret,
pentru ca aici tacerea este o datorie.
Daca voi respecta acest juramnt i nu l voi calca, viata i arta mea sa se
bucure de renume i respect din partea tuturor oamenilor; daca l voi trada
devenind sperjur, atunci contrariul."
6

Roma antica
Romanii au dezvoltat servicii comunitare de sanatate a caror organizare eficienta a
contribuit la perpetuarea functionarii acestora, chiar dupa destramarea imperiului. In
primul secol al eri noastre, o serie de invatati ai vremii reusesc sa cuprinda in operele lor
sinteza cunostintelor acumulate in diverse domenii.
Cele mai remarcabile personalitati medicale romane sunt considerati Aulus Cornelius
Celsus (60 ICh.-20 DCh) autorul lucrarii De arte medica, cel care a introdus in
semiologia medicala celebrele caracteristici ale inflamatiei: rubor et tumor cum color et
dolor si celebrul medic antic, Galenus (129-201), nascut in Pergam, cosnsiderat ultimul
mare reprezentant al medicinei antice. Datorita disectiilor si vivisectiilor publice, este
considerat primul mare experimentator al medicinei. In tratatul sau De simplicum
medicamentorum, reuseste sa descrie si sa clasifice aproximativ 473 de remedii
vegetale.
Islam
Ingrijirile medicale practicate de arabi aveau la baza mostenirea medicala hippocratica,
adaptata la principiile islamice. Cea mai reprezentativa figura a medicinei arabe a fost Abu
al Hussein ibn Abdallah ibn Sina (980-1037) mai cunoscut sub numele de Avicena. In
tratatul sau Al Quanun (Canonul Stiintelor Medicale) reda cu rigurozitate matematica
cunostintele medicale ale vremii: anatomia, fiziologia, diagnosticul, si tratamentul. A facut
primele descrieri clinice ale diabetului zaharat (boala urinilor dulci si antraxul (focul
persan), areusit sa faca o diferentiere argumentata intre ulcer, gastrita si stenoza pilorica
precum si intre meningism si meningita.
Renasterea
O perioada in care arta de a igriji incepe sa se impuna ca o practica diferita fata de arta de
a vindeca, in paralel cu progresul stiintei, tehnicii si daramarea barierelor misticoreligioase, la care au contribuit numerosi invatati.
Andre Vesale (1514-1564) in cele 7 parti ale tratatului sau de anatomie, De Humani
Corporis Fabrica (Alcatuirea corpului uman), expune o conceptie noua, bazata pe
observatii directe, cercetare si gandire rationala.
Adevarurile enuntate de Vasale sunt:
maxilarul inferior este mic
femurul si humerusul sunt oase drepte nu curbate
vena azigos se varsa in vena cava superioara nu in cea inferioara
osul stern este constituit din 3 parti si nu din 7
uterul este format dintr-o singura cavitate
ovarul contine corpul galben
descrie corect anatomia inimii si traiectul venelor
sustine posibilitatea afoniei dupa sectionarea nervului recurent al colapsului pulmonar
secundar, dupa deschiderea toracelui
atrage atentia asupra posibilitatilor de stimulare directa a miocardului in timpul opririi
inimii si a supravietuirii bolnvului dupa splenectomie
Miguel Seret (1509-1553) bazandu-se pe studii anatomice reale reuseste sa dea o
descriere exacta a micii circulatii.
Paracelasus (1493-1541), fiu al unui medic elvetian, este considerat un inovator al
gandirii biomedicale. Folosind metoda experimentala a incercat sa fundamenteze
urmatorul concept biomedical: procesele care se petrec in corpul uman sunt chimice, iar
chimia este sortita sa joace un rol imens in medicina.
7

Girolamo Francastoro (1483-1553) in lucrarea sa De contagione contagionis


morbis et eorum curratione (Despre contagiune boli contagioase si tratamentul lor)
descrie caile de transmitere a bolilor infectioase, realizand totodata o clasificare a lor.
Sustinand ca infectia este produsa de particule mici invizibile poate fi considerat ca
pionierul epidemiologiei. A fost primul care a diferentiat ciuma de tifosul exantematic.
Ambroise Pare (1509-1590) va introduce in tratamentul plagilor un antiseptic format din
galbenus de ou, solutie alcoolizata si terebentina, acoperite de fese din bumbac. A
imaginat tot felul de proteze mecanice pentru ranitii suferinzi de amputari.
William Harvey (1578-1657), cu studii de medicina la Cambridge si Padova, publica
lucrarea Excitatio anatomica de motu cordis et sanguinis in animalibus (Cercetarea
anatomica asupra miscarii inimii si sangelui la animale). Socotita ca apogeu al
descoperirilor Renasterii, descrierea circulatiei sanguine reprezinta o lovitura definitiva
data medicinii dogamatice traditionale. El este cel care va pune bazele embriologiei prin
dezvoltarea epigenezei: Omne vivum ex ovo (tot ceea ce este viu provine din ou).
Printre pionierii politicilor de sanatate comunitare este si William Perry, care a emis
ideea ca doar controland bolile transmisibile s-ar putea ameliora mortalitatea maternoinfantila.
Spitalele vremii devin locuri unde pe langa ingrijirea bolnavilor se studia si se invata arta
medicala. Arta de a ingriji incepe sa se diferentieze fata de arta de a vindeca.
Saint Francisc De Sales (1567-1662) infiinteaza o asociatie voluntara a vizitatorilor
prieteni, care mergeau la domiciliul persoanelor bolnave acordand ingriiri. Asociatia a
reprezentat o forma timpurie de ingrijiri tip nursing la domiciliu.
Saint Vincent de Paul (1581-1660) este considerat un alt precursor al dezvoltarii
ingrijirilor de sanatate si al ajutorului social. In 1617 organizeaza la Paris Confreria
caritatii, organizatie formata din tinere credincioase laice, ce se consacra ingrijirilor la
domiciliu.
Camille de Lelis, militar de cariera, se converteste la catolicism si se dedica ingrijirii
bolnavilor, in special a celor atinsi de ciuma. Dupa canonizare a fost ales ca patron al
infirmierelor.
Crearea centrelor de primire destinate bolnavilor si a celor saraci, va institutionaliza functia
de ajutor social si de ingrijire, creand premisele aparitiei functiei de ingrijitor de sanatate.
Revolutia industriala
Epidemiile care au bantuit Europa secolelor XVII-XVIII au influentat radical modul de
gandire, de la conceptia fatalista la instituirea carantinelor si intensificarea controlului
sanitar aspra vietii publice. Dezvoltarea industriala a dus la cresterea populatiei urbane, la
o rata crescuta a mortalitatii infantile, abandonul si ucideraea sugarilor, conditii grele de
munca, cresterea exponentiala a imbolnavirilor profesionale si o crestere a incidentei
bolilor mintale. Printre cei care au pregatit reforma conceptiilor privind bolnavii mintalise
numara si scriitorii Fracncoise-Marie Voltaire(1694-1778), Diderot (1713-1784) si
H.G. Mirabeau (1749-1791). Printre primii reformatori a sistemului psihiatric se numara
Vncenzo Chiarugi (1759-1820), care reueste sa introduca in 1788 la Spitalul Sf.
Bonifacio din Florenta, un sistem in care nurse instruite corespunzator, ingrijeau bolnavii
psihici sub directa supraveghere a medicilor. In lucrarea De morbis artificum (Despre
bolile meseriasilor), Bernardino Ramazzini (1633-1714) descrie peste 50 de profesii
expuse noxelor. Eforturile moderne privind sanatatea publica au aparut in Anglia odata cu
Legea Elisabetana pentru saraci, din 1601, ce garanta asistenta medicala si ingrijire de
nursing pentru saraci, orbi, si handicapati.
Spre sfarsitul perioadei industriale opinia publica isi va schimba optica fata de persoanele
care prestau activitati de nursing. Aceste grupuri constituite in special din persoane de sex
8

feminin si sprijinite de cele mai multe ori de ordine religioase, vor fi treptat inlocuite de
femei murdare, betive, necinstite, numite drojdia societatii. Nursa era considerata cea
mai umila dintre servitori, fiind obligata sa desfasoare o munca zilnica oboasitoare si prost
remunerata. Aceasta perioada a fost denumita de istoriografi epoca neagra a
nursingului.
Una dintre cele mai importante descoperiri ale acestei perioade se refera la imunologia
practica si anume la vaccinarea antivariolica. Inocularea copilului James Phipps cu vaccin
antivariolic, la 14 mai 1796, de catre medicul generalist englez Edward Jenner a deschis
cea mai importanta era in lupta cu microbii.
Secolul XIX
Un secol in care oamenii de stiinta continua sa aduca remarcabile contributii in diferite
domenii de activitate, inclusiv in medicina.
Georges Cuvier (1769-1832) intemeietorul anatomiei comparate si paleontologiei,
Robert Brown (1873-1913) descrie existenta nucleului in celulele animale si vegetale,
Mathias Schleiden (1804-1881) si Theodor Schwann (1810-1882) elaboreaza teoria
celulara ca baza de organizare a structurilor animale si vegetale. Chimistul Louis
Pateur (1822-1895) a reusit cateva descoperiri esentiale in microbiologie (teoria
microbiana a bolilor infectioase), chimie (fermentatii, cristalografia) si imunologie,
realizand vaccinuri impotriva holerei aviare, antraxului si turbarii. Robert Koch (18431905) a daruit medicinei importante descoperiri in domeniul mediilor de cultura a
bacteriilor, etiologia antraxului, tuberculozei si holerei. Romanul Victor Babes (18541926) impreuna cu patologul Victor A. Cornil (1837-1908) publica prima carte de
bacteriologie din lume. Tot el a fost descoperitorul fenomenului imunitatii pasive,
perfectionand tratamentul antirabic prin asocierea vaccinului cu serul antirabic. In aceeasi
perioada I.I. Mecinikov (1845-1916) si Paul Ehrlich (1854-1915) au descris principalele
mecanisme de aparare a organismului in caz de infactie, punand bazele imunologiei.
Dezvoltarea stiintelor va duce la aparitia unor mari clinicieni precum Rene T. Laennec
(1781-1826) care introduce metoda aculatatiei in examinarea clinica. El a fost si cel care a
inventat si a construit primele stetoscoape auriculare. Chirurgia va fi puternic influentata
de 3 mari descoperiri: anestezia atribuita lui W.T. Morton (1819-1868), sistemul
antiseptic introdus de Joseph Lister (1827-1912) si asepsia pasteuriana in 1893.
Secolul XIX reprezinta o epoca importanta in formarea cadrelor sanitare si popularizarea
cunostintelor medicale inclusiv pe teritoriul Romaniei de azi. In 1811 se infiinteaza la
Bucuresti, Spitalul Filantropia, in 1838 este inaugurat Spitalul Brancovenesc iar sub
conducerea lui Iosif Sporer (1780-1850) se va infiinta o scoala de moase. El va redacta
pentru elevele sale manualul Mestesugul mosirii pentru invatatura moaselor la Institutul
maternitatii din Bucuresti. Printre promotorii organizarii sanitare moderne se numara si
medicii Carol Davila (1828-1884) si Nicolae Kretzulescu (1812-1900) initiatorul Scolii
de mica chirurgie de la Spitalul Coltea.
In America prima asociatie de voluntari pentru sanatate, Societatea doamnelor
milostive se constituie in prima jumatate a secolului al XIX-lea in New York si isi propunea
intr-ajutorarea bolnavilor si saracilor.
In 1877, Comitetul de femei al Misiunii din New York o angajeaza pe Francesca Root,
absolventa primei clase de nursing Bellevue, pentru a acorda bolnavilor saraci, ingrijiri de
sanatate si asistenta religioasa. In 1866 in Philadelphia ia nastere Asociatia Nurselor
Vizitatoare ce presta ingrijiri la domiciliul bolnavilor.
In jurul anilor 1840 apar primele departamente locale de sanatate iar in 1878 se
infiinteaza Serviciul Spitalelor de Marina, o institutie care sa ofere ingrijiri marinarilor
9

bolnavi si infirmi, reusind in timp sa devina un model pentru organizarea serviciilor de


sanatate publica in S.U.A.
Lillian Wald si Mary Brewster, ambele nurse instruite, au reusit in 1893, organizarea
unui serviciu pentru vizitarea la domiciliu a bolnavilor saraci. Lillian Wald considerata prima
nursa pentru sanatate din SUA, implicandu-se activ in folosirea metodelor epidemiologice
in campaniile de politica sociala pentru promovarea sanatatii, a condus la infiintarea
companiilor de asigurari, care sa plateasca serviciile de nursing si impreuna cu Lee
Fraskel a initializat primul program de nursing comunitar pentru muncitori, la Compania
de Asigurare Metropolitana. Serviciul de nursing infiintat de Lillian Wald a avut o
contributie importanta in organizarea nursingului comunitar, prin ingrijirile acordate la
domiciliu platibile in rate, stabilirea unui sistem de salarizare pentru nurse, folosirea
anunturilor publicitare in recrutarea de noi nurse, scaderea indicatorilor de morbiditate si
mortalitate.
In 1862, omul de afaceri Henry Durant publica cartea O amintire de la Solferino, cu
aceasta ocazie propunand infiintarea in fiecare tara a unor societati de ajutorare a
militarilor raniti in confrutarile armate. La 17 februarie 1863 la Geneva, impreuna cu
bancherul Gustave Moynier, generalul G.H. Dufour, medicii Louis Appia si Theodore
Maunoir formeaza un comitet cu scopul de a pregati o Conferinta internationala, in
vederea discutarii unor aspecte legate de sprijinirea serviciilor sanitare si la acordarea de
ajutor tuturor militarilor raniti. In luna octombrie 1863 reusesc organizarea acestei
conferinte, ocazie cu care Comitetul celor 5 se transforma in Comitetul International
al Crucii Rosii, avand ca deviza: pregatirea in timp de pace, pentru a fi de ajutor in timp
de razboi. La 8 august 1864 reusesc sa convoace, cu ajutorul guvernului elvetian, o
Conferinta diplomatica, la care au luat parte 11 tari europene si SUA. Textul pregatit de
Comitetul International, cunoscut sub numele de Conventia pentru ameliorarea soartei
militarilor raniti din armatele in campanie, marcheaza o data importanta in istoria
umanitatii. Conventia stipula: Ambulantele, spitalele militare, personalul sanitar vor fi
recunoscute ca neutre si ca atare vor fi protejate si respectate de catre beligeranti. Militarii
raniti sau bolnavi vor fi luati in ingrijire de catre natiunea carei i apartin. Totodat s-a
adoptat si semnul distinctiv, o cruce rosie pe fond alb, reprezentand culorile inversate ale
steagului federatiei elvetiene, ca un omagiu adus neutralitatii Elvetiei.
In timpul razbiolui ruso-turc din anul 1876, guvernul turc va inlocui cruce cu o semiluna
rosie, fiind apoi urmata de majoritatea tarilor musulmane. In urmatorul deceniu 22 de
state vor adera la aceasta conventie, fiecare dintre ele infiintandu-si Societati Nationale de
Cruce Rosie.
In aprilie 1919, cu prilejul Conferintei medicale internationale de la Cannes se va adopta
propunerea ca activitatea Crucii Rosii sa se desfasoare inclusiv pe timp de pace. Astfel la
initiativa lui H.P. Davison, va lua nastere la Paris in data de 5 mai 1919, Liga
Societatilor de Cruce Rosie si Semiluna Rosie, ca federatie a Societatilor Nationale,
avand ca deviza: Per Humanitatem ad Pacem (Prin umanitate spre pace).
Secolul XX
Secolul XX aduce cu sine accelerarea dezvoltarii fara precedent, in toate sectoarele de
activitate, inclusiv in medicina si arta ingrijirilor de sanatate.
La o luna de zile dupa ce W.C. Roentgen (1845-1923) descopera razele X, Henry
Bequerel (1852-1908) pune in evidenta fenomenul radioactivitatii naturale. Marie Curie
(1864-1934) impreuna cu sotul ei Pierre Curie (1859-1906), studiind fenomenul
radioactivitatii, vor descoperi radiumul. Atat radiologia cat si izotopii radioactivi, reprezinta
progrese fara precedent, care vor revolutiona metodele de diagnostic si tratament, ducand
la dezvoltarea unor noi ramuri medicale precum ftiziologia, traumatologia, urologia,
10

angiocardiografia, radioterapia, etc. Legea segregarii genetice, postulata de botanistul


W.J. Johannsen (1857-1917), va revolutiona biologia celulara iar postularea transmiterii
ereditatii la nivelul celular, de catre T.H. Morgan (1866-1945) si echipa sa, genetica
moleculara va evolua considerabil. Descrierea in anul 1900 a grupelor sanguine si a
factorului Rhesus (Rh) de catre K. Landsteiner si a reactiei de fixare a complementului
de catre Jules Bordet (1870-1960) si P.O. Gengnon (1875-1957), vor duce la
dezvoltarea unor sectoare medicale precum imunologia, hematologia, genetica,
antropologia, medicina judiciara.
Dezvoltarea unor noi ramuri ale biologiei precum imunochimia, imunogenetica,
imunopatologia, vor atrage dupa sine una dintre cele mai spectaculoase realizari ale
secolului XX: transplantul de organe. Profesorul Cristian Barnard reuseste in 1967
efectuarea primelor grefe cardiace, ulterior chirurgia transplantului extinzandu-se si la alte
organe interne ca rinichi, ficat, grefe intestinale, si de membre, etc. Descoperirea culturilor
de tesuturi pusa la punct de Alexiss Carel (1873-1955) va deschide calea cercetarii in
inframicrobiologie. Datorita tehnicilor culturilor de celule, s-a reusit obtinerea vaccinului
antipoliomielitic. Dupa descoperirea sulfamidelor in anul 1938 de catre Gerhard Domagk
(1895-1964), in 1944 o echpa a Universitatii Oxford, condusa de Sir Alexander Fleming
(1881-1955), va reusi sa izoleze si sa stabilizeze primul antibiotic operant, penicilina, ce va
atrage dupa sine sinteza unui numar important de alte antibiotice, revolutionand terapia
bolilor infectioase.
In paralel cu importantele descoperiri din domeniul medicinei in secolul XX vor incepe sa
se dezvolte in toate tarile europene scoli pentru formarea asistentelor medicale. Fondatorii
acestor scoli alaturi de puterea publica, vor cauta sa-si finalizeze initiativele de formare a
cadrelor medicale si recunoasterea profesiei de asistent medical.
Dupa Primul Razboi Mondial tarile beligerante se vor confrunta cu multe si complexe
probleme de sanatate a populatiei lor. Desi timide si sporadice la inceput, semnalele
trimise de catre lumea medicala guvernelor cu privire la starea precara de sanatate a
populatiei din majoritatea tarilor europene, incep sa sensibilizeze opinia publica. Vor lua
nastere asociatii nationale de lupta impotriva diferitelor maladii, ce aveau nevoie de
profesionisti, capabili sa dezvolte strategii si sa intervina prompt in teren. Se va face apel
la sistentele medicale, ale caror cunostinte profesionale vor cauta sa fie completate cu noi
discipline precum fiziopatologia, epidemiologia, educatia sanitara, etc. In acest context
campul de activitate al asistentelor medicale incepe sa se largeasca si in afara mediului
spitalicesc, dand nastere la profesia de asistenta medicala. Necesitatea existentei unei
astfel de specialitati va determina scolile sa-si diversifice oferta, formand si acest gen de
profesionisti.
Dupa cel de-al II-lea Razboi Mondial s-au produs schimbari majore in educatia de nursing,
fiiind infiintate si extinse programele de nursing practic.
Virginia Henderson (1897-1996) descrisa ca fiind prima doamna a nursingului, scripter,
cercetator avid, vizionar, este considerata de multi cea mai importanta figura a nursingului
secolului XX. A descris rolul asistentei medicale ca fiind substitutiv (inlocuind persoana),
suplimentar (ajutand individul), si complementar (lucrand cu individul). Toate acestea cu
scopul de a ajuta individul/pacientul sa se descurce, pe cat posibil singur.
Incepand din 1960 Virginia Henderson a dat nursingului o varietate de definitii in cadrul
carora functia principala o are asistenta. Una dintre acestea, clasica, este: asistenta face
pentru altii, ceea ce ar face acestia, daca ar avea puterea, dorinta si cunostiintele
necesare; asistenta trebuie sa-l faca pe pacient sa devina independent de ea cat de
repede posibil.

11

In ultimele decenii nursingul va evolua ca o profesie stiintifica, caracterizandu-se prin


sporirea cercetarilor in randul profesionistilor si alcatuirea unei baze conceptuale de
parctici.

12

CONCEPTE DE NURSING

SUPORT DE CURS

13

Trim ntr-o lume n continu schimbare, iar pentru societatea de astzi, multe din
problemele individului tind s devin din ce n ce mai mult, probleme ale societii. Efectele extinse
ale transformrilor care au loc n dinamica social determin aceast schimbare de atitudine. n
acelai timp, problemele majore ale societii se nscriu ca factori modelatori ai personalitii
individului. Respectarea individualitii se contureaz tot mai mult ca i regul esenial a unei
societi civilizate.
n acest context, procesul de nursing, se definete ca un proces dinamic, adaptabil la
cerinele individului i trebuinele societii, mentinndu-i nealterat obiectivul principal, obinerea
unei mai bune stri de snatate pentru individ, familie, comunitate.
Astzi procesul de nursing a cptat valene noi, rolul asistentului medical a devenit mai
complex, n sensul lrgirii sferei de activitate, una dintre ndatoriri fiind aceea "de a diagnostica i
stabili atitudinea terapeutic adecvat pentru rspunsul individului fa de o problem de sntate
actual sau potenial.
n centrul ngrijirilor de sntate se afl pacientul, dar el nu mai este perceput simplist doar
ca un individ ce sufer de o anumita boal, ci este apreciat holistic ca o persoan cu necesiti
fizice, emoionale, psihologice, intelectuale, sociale i spirituale. Aceste necesiti interrelaioneaz, sunt interdependente, de egal importan i reprezint fundamentul interveniilor
asistentului medical ce va trebui s se adapteze la o infinitate de reacii, manifestri, triri, relaii
interpersonale, generate de unicitatea profilului psihic al protagonitilor implicai i de specificul
situaiei concrete n care i desfoar activitatea.
Este important ca asistentul medical s fie familiarizat cu aspectul complex al naturii
psihice umane, s neleag c indivizi diferii au reacii diferite fa de aceeai problem urmare a
structurii lor unice de personalitate. Exist mai multe accepiuni ale conceptului de personalitate,
dar cea mai folosit este aceea ce definete personalitatea ca fiind "organizarea mai mult sau mai
puin durabil a caracterului, temperamentului, inteligenei i fizicului unei persoane; organizare
ce determin adaptarea sa unic la mediu , (Eysenck).
Vom putea aprecia pe deplin un individ doar dac i vom cunoate mediul de via i
activitate.
Suntem ceea ce suntem i devenim ceea ce devenim, n mare parte, datorit contextului
social n care existm i ne desfurm activitatea. Socializarea se realizeaz n interiorul
diverselor grupuri umane (familie, coal, prieteni, colectiv de munc). Grupul intermediaz
individului relaia cu societatea i cu sine.
Individul dezvolt concomitent i continuu relaii informaionale cu lumea extern i cu
propria fiin, ntreinnd la nivelul normalului, un echilibru ntre cunoaterea de sine i
cunoaterea realitii. Fiecare ne natem cu un potenial uman care se valorific i se dezvolt
treptat pnn . socializare, asimilarea valorilor i comportamentelor sub forma unei nvri
continue.
Conceptul holistic de apreciere a individului poate fi rezumat n cteva idei principale ce
stau la baza susinerii tiinifice a desfurrii procesului de nursing:
individul este un tot unitar caracterizat prin integritate i el reprezint mai mult dect suma
prilor sale componente;
individul este n permanent interaciune cu mediul nconjurtor, schimbnd materie i energie
cu acesta;
evoluia fiziologic a individului este ireversibil i unidirecional n timp i spaiu;
individul uman se caracterizeaz prin capacitate de abstracie, imaginaie, senzaii, emoii.
Toate aceste aprecieri subliniaz evoluia conceptului "ngrijirilor de sntate" de-a lungul
timpului i adaptarea acestuia la principiile de organizare actual a sistemului sanitar, urmrind
n principal rolul asistentului medical:
asistentul medical reprezint un element important al echipei medicale;
asistentul medical desfoar o activitate autonom, cu competene bine stabilite;
14

activitatea medical nu vizeaz doar tratarea eficient a mbolnvirilor, n prezent accentul se


pune pe prevenirea bolilor i promovarea strii de sntate;
rolul asistentului medical intervine att n ngrijirea individului ct i a comunitii (promovarea
sntii, educaia pentru sntate).
Organizarea datelor culese n vederea ntocmirii planului de ngrijire se poate face conform
unui model conceptual. Conceptele sunt necesare n nursing pentru a lega teoria de practic, iar
pentru a fi complete trebuie s conin elemente critice severe precum procesul de nursing, un scop
anume, un raionament, o specificare a rolului profesional, o descriere a clientului i a aezrii
clinice.
I. Modelul conceptual al Virginiei Henderson
n cartea sa, Principii fundamentale ale ngrijirii nursing, definete funcia nursei astfel:
Rolul esential al nursei este de a ajuta individul bolnav sau sntos prin activiti ce
contribuie la meninerea sau redobndirea sntii (sau sa-l asiste n ultimele clipe), pe care ar
putea s le ndeplineasc singur dac ar avea puterea, voina sau cunotinele necesare, s-l ajute
s fac aceasta pentru a-i rectiga independena ct mai repede posibil.
Modelul conceptual al Virginiei Henderson apreciaz individul ca fiind un tot unitar
caracterizat prin nevoi fiziologice i aspiraii denumite generic nevoi fundamentale. Acestea sunt:
1. A respira
respiraia este procesul fiziologic prin care oxigenul din aerul atmosferic ajunge pn la nivelul
celulelor, unde este folosit n reaciile de oxido-reducere, dioxidul de carbon rezultat fiind
eliminat din organism prin expiraie;
o respiraie eficient presupune i o bun circulaie deoarece sngele joac rolul de transportor
pentru gazele respiratorii;
disfuncia respiratorie atrage dup sine o perturbare a ntregului orgamsm att la nivel fiziologic
i fiziopatologie (hipoxie tisular, hipercapnie) ct i psihologic (senzaie de sufocare, anxietate,
team).
2. A bea i a mnca
Apa reprezint aproximativ 60% din greutatea organismului adult, ea avnd un rol deosebit
de important n buna desfurare a proceselor fiziologice ale organismului.

Un individ poate supravieui cu:


15% din funcia normal a ficatului
25% din funcia normal a rinichilor
35% din numrul total de hematii
45% din suprafaa de hematoz pulmonar
70%din volumul plasmatic.

Reducerea volemiei cu mai mult de 30% este critic pentru supravieuire.


aprecierea statusului volemic al pacientului se poate face pe baza examenului clinic i a
investigaiilor paraclinice dar cel mai simplu prin stabilirea bilanului hidric aport - pierderi
(intrri - ieiri);
deficitul de ap al organismului va fi corectat prin hidratare per os sau la nevoie prin
administrare de soluii perfuzabile coloidale sau cristaloide;
excesul de ap al organismului impune restricionarea aportului i administrarea de diuretice;

15

principalul mecanism fiziologic de reglare a cantitii de ap din organism este reflexul de sete.
La vrstnici acest reflex diminu astfel c n mod obinuit acetia prezint un anumit grad de
deshidratare;
o alimentaie sntoas vizeaz mai multe aspecte: cantitatea alimentelor, calitatea acestora,
ritmul de administrare;
o diet adecvat trebuie s asigure un aport suficient de nutrieni, vitamine, ap i sruri
minerale, aport adaptat necesitilor organismului.
3. Nevoia de a elimina
organismul este un sistem deschis n permanent interaciune cu mediul nconjurtor, schimbnd
cu acesta materie i energie;
eliminarea satisface nevoia organismului de a ndeprta anumite substane nefolositoare rezultate
din metabolism sau digestie;
fiziologic eliminarea are loc la nivelul tegumentelor (transpiraie), respiraiei (expiraie),
aparatului renal (diurez), aparatului digestiv (scaun), aparatului genital feminin (menstruaie );
n anumite condiii patologice se produc modificri ale modalitilor de eliminare ale
organismului:
transpiraii abundente (coma hipoglicemic) hemoptizie (neoplasm pulmonar)
vrsturi bilioase (colecistit)
vrsturi explozive n jet, neprecedate de grea (tumori cerebrale)
hematemez {vrsturi cu aspect de za de cafea ce apar n hemoragia digestiv
superioar)
hematurie (urin cu snge)
tulburri ale tranzitului intestinal cu alternana constipaie / diaree (tumori de
colon)
melen (tumor de colon)
amenoree (lipsa menstruaiei - ovar polichistic).
4. Nevoia de a se mica i a avea o bun postur
nevoia de a te mica i a avea o bun postur reprezint un aspect esenial al mecanismului de
integrare a individului n mediul nconjurtor i orice disfuncionalitate legat de aceast nevoie
fundamental are repercursiuni n plan fizic, psihic i social;
meninerea independenei de micare i a unei bune posturi presupun integritatea structural i
funcional a sistemului osos, sistemului muscular, sistemului nervos, aparatului vestibular;
Putem ntlni:
paralizie - absena complet a forei musculare, urmare a pierderii contractilitii
musculaturii striate datorit ntreruperii uneia sau mai multor ci motorii corticomusculare;
pareza - uoar slbire a forei musculare;
hemiplegia - paralizia unei jumti de corp;
monoplegie - paralizia unui singur membru;
paraplegia - paralizia jumtii inferioare a corpului;
tetraplegia - paralizia celor patru membre.
apariia deficitelor motorii atrage dup sine o serie de alte modificri:
tendina de limitare a folosirii prii afectate;
nesigurana echilibrului;
mersul cu pai mici;
diminuarea ncrederii n sine;
teama de a nu cdea;
16

nervozitate, nelinite.
5. Nevoia de a dormi i a se odihni








somnul reprezint o extindere a procesului de inhibiie la nivelul scoarei cerebrale,


expresia somatic a unei decuplri temporale a individului fa de mediul exterior.
Necesarul fiziologic de somn difer dup vrst:
la copii 12-14 ore
la adul 7-9 ore
la vrstnici 5-7 ore;
odihna i somnul n bune condiii i timp suficient sunt indispensabile unei bune funcionri
a organismului la randament maxim;
oboseala se definete ca fiind acea stare temporar a organismului care apare n urma unui
efort excesiv sau de prea lung durat i care se anuleaz ca urmare a unei perioade de
odihn;
numeroase observaii i experimente au demonstrat c oboseala nu este un element
periferic, legat de organele efectoare (sistemul muscular) ci un fenomen central, nervos,
legat fie de consumarea substanei excitative a neuronilor, fie de cauze fiziopsihice mai
complexe (tipul de sistem nervos, experiena de adaptare la mediu a individului);
asistentul medical va trebui s diferenieze:
 oboseala patologic - care este parte a tabloului clinic al anumitor boli (hepatit,
tuberculoz, diabet)
 oboseala fiziologic - normal;
 remediul cel mai bun al oboselii nu este ntotdeauna odihna neleas ca i stare de
inactivitate absolut, simpla ntrerupere a activitii i ateptarea pasiv a refacerii
energiei cheltuite;
 nu orice fel de repaus, indiferent de moment i condiii este reconfortant
 odihna cea mai eficace const n alternare a raional a unei activiti cu alta. Acest
mod de odihn a fost numit odihn activ i a cptat o larg rspndire dup
fundamentarea sa tiinific (de ctre LM. Secenov).

Principiile odihnei active:


a). una i aceeai activitate, de aceeai intensitate trebuie s se adreseze, alternativ unor
organe simetrice;
b). activitile bazate n mod predominant, pe primul sistem de semnalizare (mimica,
gestica) trebuie s fie alternate cu cele bazate, n mod predominant pe cel de-al doilea sistem
de semnalizare (limbajul);
c). s nu se treac la introducerea activitii de variaie mai nainte de a semnala oboseala
n activitatea principal, avndu-se ns grij ca alternare a activitii s nu se fac prea
trziu;
d). activitatea secundar s nu fie mai obositoare dect cea principal.
6. Nevoia de a se mbrca i dezbrca
omul este o fiin social. Integrarea n grup se ace pe baza unor comportamente nvate, a
unor valori asumate. mbrcmintea are valoare practic (protejeaz corpul de variaiile climei)
dar i valoare de simbol (exprim personalitatea i unicitatea individului);
dificultatea sau imposibilitatea de a se mbrca, dezbrca, de a purta mbrcminte adecvat este
perceput de ctre individ ca o lezare a libertii sale cu implicaii n percepia sentimentului de
demnitate i autorespect.

17

7. Nevoia de a menine temperatura corpului n limite normale


meninerea constant a temperaturi corpului, n ciuda variaii lor termice exogene I a diverselor
activiti ale organismului, implic intervenia adecvat a unor modificri funcionale complexe
(metabolice, circulatorii, musculare, hidroelectrolitice, endocrine, etc.) coordonat prin
mecanismul de termoreglare, controlat de centrii hipotalamici, ce menin permanent i dinamic
echilibrul ntre producerea i pierderea de cldur din organism;
temperatura corpului este meninut constant, n condiiile unor mari modificri ale temperaturii
mediului. Fiind influenat de o serie de factori fiziologici (starea de somn sau de veghe, digestie,
activitatea fizic, etc.) temperatura corpului prezint variaii ciclice, avnd valori minime ntre
orele 4-6 dimineaa i atingnd valori maxime, care n general nu difer cu mult de 0,50 C fa de
cele matinale, ntre orele 16-17 dup-amiaza;
perturbrile mecanismului de termoreglare conduc la apariia a dou situaii cu particulariti
distincte: hipotermia, hipertermia.
8. nevoia de a fi curat, ngrijit, de a-i proteja tegumentele i mucoasele
definiia complet a strii de sntate este aceea ce o apreciaz ca fiind starea de bine bio-psihosocial; 3
starea de bine biologic presupune integritatea funcional a structurilor organismului i la
aceasta contribuie i protejarea tegumentelor i mucoaselor, prin meninerea cureniei i igienei
personale;
nevoia de a fi curat i ngrijit, presupune un comportament nvat, reflect o anumit trstur
de personalitate i indic un anumit nivel de nelegere i respect al individului;
deficitul n satisfacerea acestei nevoi fundamentale, necesit implicarea activ a asistentului
medical att n suplinirea msurilor elementare de igien ct mai ales n nsuirea de ctre pacient
a anumitor deprinderi.
9. Nevoia de a comunica
comunicarea reprezint una dintre trebuinele fundamentale, de ordin spiritual a oamenilor, fiind
o modalitate esenial de interaciune psihosocial, un schimb de mesaje ntre interlocutori,
menit s realizeze o relaie interuman durabil determinnd meninerea ori modificarea
comportamentului individual sau de grup;
comunicarea interuman se realizeaz cu ajutorul limbajului verbal sau nonverbal prin care se
schimb mesaje (informaii, simboluri, semnificaii, idei, sentimente, intenii, etc.) pentru a
influena, mai ales calitativ, comportamentul celuilalt;
a comunica eficient i expresiv cu ceilali nseamn:
s convingi,
s poi dezvolta gndirea, afectivitatea, personalitatea,
s informezi inteligibil i s nelegi corect semnificaia mesajului,
s sesizezi i s contientizezi reaciile, atitudinile i modificrile comportamentale ale
interlocutorului;
n cadrul procesului de nursing comUnIcarea are un rol esenial, ea fiind o unealt de
influenare i modificare a comportamentului pacientului, n sensul nlturrii sentimentului de
team i nesiguran, urmrind creterea ncrederii n sine, urmare a nelegerii corecte a situaiei
sale;
este important ca n procesul de comunicare asistenta s foloseasc un limbaj adecvat i
accesibil pacientului.

18

10. Nevoia de a evita pericolele


individul sntos este capabil s reacioneze adecvat la variaiile continue ale parametrilor
mediului exterior prin mecanisme de adaptare dezvoltate ontogenetic i filogenetic, ceea ce i
asigur meninerea homeostaziei mediului intern i a echilibrului psihic, conferindu-i sentimentul
de siguran;
prezena bolii este de fapt o ameninare a "strii de bine bio-psiho-social", ce vizeaz integritatea
funcional a structurilor organismului i sentimentul ncrederii n propriile fore; pacientul se
simte vulnerabil, nesigur, expus pericolelor, chiar dac uneori nu-i exteriorizeaz sentimentele;
n aceste condiii este important asigurarea unui climat de ncredere, nelegere i suport din
partea echipei de ngrijire, n concordan cu caracteristicile pacientului: vrsta, inteligena,
stilul de via, credine le i valorile sale, experienele anterioare.
11. Nevoia de a aciona conform propriilor convingeri i valori, de a practica religia
nevoia de a aciona conform propriilor convingeri i valori exprim necesitatea individului
de a-i afirma apartenena la un anumit grup social ceea ce n esen i confer sentimentul
de siguran;
valorile sunt calitile pe care le capt pentru om elementele realitii (obiecte, procese,
aciuni) privite prin prisma unei atitudini (politice, juridice, morale, estetice, religioase) a
unei colectiviti umane (categorie social, naiune);
numeroase cercetri au evideniat c practicarea religiei contribuie la meninerea
echilibrului
psihic al individului, acionnd prin mai multe mecanisme:
credina (care ncurajeaz serenitatea),
sentimentul de apartenen la un grup care te susine,
valorizarea obinuinelor unei viei regulate (care ncurajeaz mulumirea);
este evident faptul c asistentul medical trebuie s dea dovad de disponibilitate, compasiune i
toleran fa de pacienii care au stiluri de via, atitudini i sisteme de valori diferite de ale sale.
Ea va trebui s-i supravegheze i s-i controleze comportamentul propriu astfel nct binele
pacientului s rmn principala motivaie a aciunii sale, tot timpul.

12. Nevoia de autorealizare

a fi preocupat n vederea realizrii personale reprezint o nevoie fundamental de ordin


superior a individului ce implic atingerea potenialului su maxim prin valorizarea
configuraiei unice a personalitii, creativitii, proceselor cognitive, structurilor afective
i volitive;
cnd aceast nevoie nu este satisfcut apare sentimentul de frustrare (imposibilitatea de ai ndeplini o dorin sau a-i exercita un drept) cu reperrcursiuni asupra sentimentului de
stim i ncredere n sine;
se poate spune c nevoia de realizare i autorealizare corespunde unei trebuine intrinseci
de interaciune cu realitatea nconjurtoare i se exprim n mod diferit n funcie de vrst,
sex i condiiile socio - culturale n care se dezvolt individul.

13. Nevoia de a se recreea

activitile recreative i ludice sunt parte important a vieii individului, eseniale n


meninerea echilibrului sau interior asigurnd relaxarea fizic i psihic;
jocul i activitile agreabile n general au implicaii benefice certe n desfurarea
proceselor afectiv emoionale (sentimentul de mulumire, bucurie, plcere) asigurnd
19

condiii proprice de afirmare a personalitii, facilitnd interrelaionarea cu indivizi cu


preocupri asemntoare.
14. Nevoia de a nvta cum s-i pstrezi sntatea
fiina uman, se afl n permanent interaciune cu ambiana social i material, cu semenii, cu
natura, cu situaiile pe care le stpnete, provoac, anticipeaz, rezolv, precum i cu sine
nsui;
nvarea este modalitatea de asimilare a cunotinelor i de formare intelectual, emoional i
voliional, de elaborare a deprinderilor, a contiinei i a comportamentului social cult;
prin nvare personalitatea uman se construiete, se menine i se regenereaz permanent.
Implicat n educaia pentru sntate a individului i a comunitii, asistentul medical
contribuie activ la acumularea de cunotine, atitudini i deprinderi n scopul meninerii sau
redobndirii sntii.
Modelul conceptual al Virginiei Henderson permite o apreciere global a individului ca un
tot unitar ce reprezint mai mult dect suma prilor sale componente, avnd particulariti ce i
confer unicitate.
II. Modelul conceptual al lui Abraham Maslow
Psihologul american Abraham Maslow afirm c individul uman este rezultatul
interaciunii dintre nevoile sale fundamentale i realitatea mediului nconjurtor. Nevoile
fundamentale pot fi ierarhizate n ordinea prioritilor pe cinci niveluri diferite interconectate ntre
ele:
1. Nevoi fiziologice:
asigur meninerea homeostaziei mediului intern
includ trebuine organice (respiraia, nutriia, excreia, meninerea temperaturii organismului)
dar i nevoi psihologice (nevoia de odihn i somn, evitarea durerii)
nevoile sexuale sunt importante pentru individ dar nu indispensabile. Sexul este esenial pentru
supravieuirea speciei nu a individului.
2. Nevoia de siguran i securitate
include sigurana i securitatea fizic (aprare, adpost, locuin) i psihic (confort,
protecie) .
3. Nevoia de apartenen i afectivitate, nevoi sociale
apartenen la un grup social (familie, prieteni, colegi de munc)
integrare i acceptare
iubire i nelegere.
4. Nevoia de stim i respect
recunoatere i apreciere
consideraie
recunotin
valorizare.
5. Nevoia de cunoatere, autocunoatere
a tii, a nelege
a rezolva
a crea.
20

Ierarhizarea trebuinelor individului permite aprecierea sa pe ansamblu i se dovedete a fi


extrem de util n organizarea procesului de nursing permind adaptarea interveniilor
asistentului medical la nevoile pacientului.
Evoluia spre o nevoie superioar se poate realiza doar atunci cnd nevoia inferioar este
pe deplin satisfcut, de aceea aceast ierarhizare mai este cunoscut sub denumirea de "piramida
sau spirala trebuinelor individului uman".

III. Modelul conceptual Hildegard Peplau


Hildegard Peplau, nurs de psihiatrie, a prezentat n 1952 modelul teoretic Relaiile
interpersonale n nursing, unde nursingul este un proces terapeutic interpersonal
importantNursingul este un instrument educativ, o for matur care intete s promoveze mai
departe micarea personalitii n direcia curativ, constructiv, productiv, personal, i
existena comunitii.
Peplau folosete termenul de nursing psihodinamic, descriind si cele patru faze ale
acestei relaii:
orientarea - pacientul i nursa identific problema de boal
identificarea pacientul cunoate nursa i apoi accept ajutorul
exploatarea pacientul se folosete de ajutorul nursei
rezoluia pacientul accept noile obiective n mod voluntar
IV. Modelul conceptual Ida Jean Orlando
Ida Jean Orlando a identificat patru practici pe care le-a considerat de baz pentru nursing
(observarea, raportarea, nregistrarea i ndeplinirea aciunilor, pentru i cu pacientul) descriind
dou tipuri de aciuni nursing:
Aciuni nursing planificate sunt cele care stabilesc sau satisfac nevoile imediate ale
clientului
Aciuni nursing automate sunt cele care au fost decise pe alte considerente dect pe nevoile
imediate ale clientului, dar acestea sunt consecvent ineficiente.
Teoria lui Orlando este specific interaciunii nurs-pacient. Scopul asistentului este de a
determina i de a rspunde nevoilor imediate ale pacienilor i de a mbunti starea lor, prin
scutirea de suferin sau disconfort. Orlando pune accentul pe aciunea planificat (mai degrab
dect pe aciunea automat), bazat pe observarea comportamentului pacienilor verbal i nonverbal, care duce la o anumit concluzie, confirmat sau neconfirmat de ctre pacient, ducnd la
identificarea de ctre nurs a necesitilor pacientului, putnd astfel s-i ofere acestuia o ngrijire
medical eficient.

21

V. Modelul conceptual Dorothy Johnson


sau Modelul Sistemelor comportamentale care se concentreaz pe compotramentul pacientului luat
ca un ntreg organizat si integrat, format din 7 subsisteme strns legate ntre ele:
ataamentul
dependena
ingestia
eliminarea
sexualitatea
agresiune/protecie
realizarea
Al 8-lea subsistem reintegrarea - a fost adugat mai trziu n 1997 de Holaday. Fiecare
subsistem ndeplinete sarcini specializate pentru sisteme integrate si fiecare este structurat prin 4
elemente motivaionale precum scop, set, alegere i aciune/comportament.
Funcia nursingului este s ajute restaurarea echilibrului fiecrui subsistem i s previn n
viitor tulburrile sistemului.
VI. Modelul conceptual Dorothea Orem
Dorothea Orem se bazeaz pe 3 concepte: autongrijirea, deficitul de auto ngrijire i
sistemul nursing.
Modelul se centreaz pe abilitatea fiecrui individ de a realiza autongrijirea. n acord cu
acest model exist 3 categorii de cerinte pentru autongrijire:
Cerine universale asociate cu procesul vieii i meninerea integritii structurale i
funcionale
Cerine de dezvoltare - asociate cu procesul de cretere i dezvoltare n diverse stadii ale
ciclului vieii
Cerine determinate de starea de sntate deviaii de la sntate, de la deviaii structural
funcionale sau constituionale/defecte genetice.
n modelul Dorothea Orem scopul nursingului este s ajute oamenii s-i satisfac propriile
cerine de auto ngrijire. D. Orem a identificat 3 tipuri ale sistemului nursing:
Sistemul complet compensator compensarea n totalitate a incapacitii
pacientului de a ndeplini activitile de autongrijire, sprijin i protecie.
Sistemul parial compansator compensarea parial pentru pacienii care sunt
incapabili de a ndeplini activitile de autongrijire.
Sistemul de sprijin i educaie nursa ajut pacienii care sunt capabili i pot nva
activiti de autongrijire, i asist pe ei n luarea deciziilor i-i ajut s
dobndeasca ndemnri i cunotine.
VII. Modelul conceptual Levine
Imaginat de Myra Levine, numit i Modelul Conservrii are la baz trei mari concepte:
integritate, adaptare i conservare. Acesta se concentreaz pe indivizi ca fiine holiste iar domeniul
major de interes este meninerea persoanei ca un ntreg. Myra Levine a sugerat 4 principii ale
meninerii conservrii, care au ca scop s faciliteze adaptarea pacienilor:
Conservarea energiei pacientului conservarea resurselor energetice, fiziologice i
psihologice ale idividului
Conservarea integritii structurale conservarea formei i funciilor corpului pacientului
Conservarea integritii personale meninerea stimei de sine i a identitii psihologice a
pacienilor
22

Conservarea integritii sociale pstrarea familiei, comunitii i afilierilor culturale ale


pacientului
n esen, Levine vede viaa individului ca un proces a meninerii integritii prin adaptare,
facilitat prin adaptare. Levine a notat c modelul ei este potrivit pentru investigarea interfeei
dintre mediile intern i extern ale persoanei.

VIII. Modelul conceptual Imogene King


Conform lui Imogene King, Procesul de nursing este un proces interpersonal de aciune,
reaciune i interaciune, n cadrul cruia nursa i pacientul mprtesc informaiile despre
percepiile lor n, n timpul unei situaii care necesit ngrijiri.
Interaciunea sistemelor cadru i obiectivele ngrijirii, se concentreaz asupra indivizilor,
asupra relaiei lor interpersonale i contextul social prin 3 sisteme ce interacioneaz ntre ele:
personal, interpersonal i social. n fiecare dintre aceste 3 sisteme, King a identificat concepte ce
furnizeaz un concept structural, descriind procesele n fiecare dintre cele trei sisteme:
Sistemul personal Percepia
Interesul personal
Imaginea corpului
Creterea i dezvoltarea
Timp
Spaiu
Sistemul interpersonal
Rolul
Interaciunea
Comunicarea
nelegerea
Stress-ul
Sistemul social
Organizare
Putere
Autoritate
Statut
Factorul decizional
Prin Modelul King, domeniul nursingului include promovarea, meninerea i restaurarea
sntii.
IX. Modelul conceptual Betty Neuman
n 1972 Betty Newman enun aa numitul Model al sistemelor n ngrijirile de sntate,
este concetrat pe persoan ca un sistem complet, cu subpri ce reprezint un sistem deschis,
compus din 5 variabile care interacioneaz ntre ele: fiziologic, psihic, socio-cultural, de
dezvoltare i spiritual, avnd o reprezentare grafic sub forma unor cercuri concentrice.
Interaciunea acestor variabile determin cantitatea de rezisten a unui individ, care poate crete
mpotriva factorilor de stress.
n centrul proteciei persoanei este prima linie de aprare mpotriva stressorilor, care este
o linie linie flexibil de rezisten, reprezentat de factorii interni care ajut s se apere mpotriva
stressorilor.
Urmtoarea barier de protecie este linia normal de aprare, ce include factori ca: stilul
persoanei de a face fa, etapa de dezvoltare.
Frna final mpotriva stressorilor este o linie flexibil de aprare compus din factori
dinamici care pot varia n rspunsul la diferite circumstane.
23

n Modelul Neuman persoana menine echilibrul i armonia ntre mediile interne i externe,
prin adaptare la stress i prin aprarea mpotriva tensiunii productoare de stimuli. Primul scop al
nursingului este s ajute la atingerea i meninerea stabilitii clientului.
X. Modelul de adaptare Roy
n viziunea lui Callista Roy, fiinele umane sunt sisteme adaptative bio-psiho-social, care au
capacitatea de a face fa la schimbarea mediului, prin procesul de adaptare. Conform Modelului
Roz n sistemele umane exist 4 subsisteme: nevoi fiziologice, conceptul de sine, rolul funcional i
interdependena.
Aceste subsisteme constituie moduri adaptative care furnizeaz mecanisme pentru a face
fa stimulilor de mediu i schimbrii. Modelul de adaptare legat de nevoile fiziologice este
interesat de nevoia pentru integritate fiziologica. Modelul adaptativ al conceptului de sine se
adreseaz nevoii de integritate psihic. Modurile de adaptare ale rolului funcional i
interdependena se concentreaz pe nevoia de integritate social.
Scopul nursingului n acord cu acest model este s promoveze adaptarea individului n cele
patru moduri, pe durata sntii i a bolii. Nursingul de altfel regleaz stimulii care afecteaz
adaptarea. Interveniile nursing, n general, dau forma creterii i descreterii, modificrii,
retragerii sau meninerii stimulilor interni i externi care afecteaz adaptarea.

24