n schitul inimii, o chilie

O, suflete al meu din compilatii,

te-ncolonezi n viata ca-n armie,
cnd ti se pare ca te mai mbie
un piept infatuat de decoratii.
Pna si moartea vine fistichie,
ti se arata nuri si roze gratii
si n elegi de ce mai vrei s bei tarie
s stergi cocleala de pe bioinstalatii.
Chiar ngerii au cotiere, birocratii,
si pudici si ascund culoarea colilie
se-anunta ploi care vor uzurpa inflatii
desi tu mergi din aporie-n aporie.
Pe tarmuri noi adncii, necatii,
si rod din trupuri vulpile n vie...
n schitul inimii, umila o chilie
ne lumineaza doar printii, fratii.