Sunteți pe pagina 1din 9

Cavitatea bucala

Denumita si gura, reprezinta prima portiune a tubului digestiv. Fiind dispusa in partea
inferioara a fetei, sub fosele nazale, deasupra muschilor milo-hioidieni si anterior faringelui.
Este marginita anterior de buze, pe partile laterale de obraji, avand astfel forma unui ovoid.
Cand cele 2 maxilare sunt apropiate, cavitatea este virtuala si este reala atunci cand
maxilarele sunt departate sau cand se introduc alimente.
Ca dimensiuni, un diametru antero-posterior de 7 cm, transversal 6-6,5 cm si un
diametru vertical doar atunci cand gura este inchisa este 0 si poate ajunge la 7 cm cand gura
este deschisa.
Cavitatea bucala comunica prin 2 orificii si anume anterior cu exteriorul iar posterior
cu orofaringele(bucofaringele). Orificiul anterior se numeste orificiul bucal iar cel posterior
istmul buco-faringian. Cavitatea bucala este impartita in 2 portiuni de catre arcadele alveolodentare, si anume in vestibulul bucal si in cavitatea bucala propriu-zisa.
Vestibulul bucal este un spatiu in forma de potcoava, marginit de arcadele alveolodentare de o parte, de buze si obraji de cealalta parte. El prezinta 2 pereti: unul exterior,
musculocutanat si celalalt interior, osteodentar. La locul de unire al celor 2 pereti mucoasa se
reflecta si formeaza santul vestibular denumit si gingivo-labial superior si inferior. Ambele
santuri prezinta pe linia mediana cate o plica a mucoasei orientata antero-superior denumita
fraul buzei. In vestibulul bucal la nivelul celui de al 2 lea molar se deschide canalul excretor
al glandei parotide si anume canalul lui Stenon. Cand cele 2 maxilare sunt apropiate,
vestibulul bucal comunica cu cavitatea bucala propriu-zisa prin spatiile interdentare si prin
spatiul retromolar, iar cand maxilarele sunt departate, aceasta comunicare este larga. In partea
posterioara a vestibulului bucal se gaseste plica pterigo-mandibulara care determina rafeul
pterigo-mandibular situat la nivelul muschiului buccinator.
Cavitatea bucala propriu-zisa este acea portiune a gurii limitata anterior si de partile
laterale de catre arcadele alveolo-dentare si cuprinsa intre bolta palatina superior si limba
inferior si comunicand posterior prin istmul buco-faringian cu faringele. Peretii cavitatii
bucale sunt in numar de 6, unul anterior format de buze, 2 pereti laterali formati de obraji, un
perete inferior format de limba si de o regiune situata dedesubtul acesteia denumita regiunea
sublinguala, un perete superior reprezentat de bolta palatina si un perete posterior reprezentat
de valul palatin si istmul buco-faringian.
Peretele anterior(buzele) sunt doua formatiuni musculo-membranoase care alcatuiesc
peretele ant mobil al cavitatii bucale, au rol estetic, exprimand mimica, intervenind si in
definirea fizionomiei. Distingem 2 buze, una superioara si alta inferioara, fiecare prezentand
o fata anterioara sau cutanata, una posterioara (mucoasa), o margine aderenta, o margine
libera si 2 extremitati: dreapta si stanga.
-Fata anterioara este cutanata, prezinta pe linia mediana un sant: santul sub-nazal care se
termina inferior cu tuberculul buzei superioare denumit si filtrum. Prezinta de o parte si de
alta cate o suprafata triunghiulara cu varful orientat lateral acoperita la barbati de mustata.
Buza inferioara, pe linia mediana prezinta o depresiune, nivel la care la barbati poate exista
un smoc de par.
-Fata posterioara sau mucoasa are o culoare cenusie sau rosiatica, este umeda si prezinta
glandele labiale.
-Marginea aderenta la buza superioara corespunde narinelor si santului nazo-labial(la nivelul
partii cutanate), iar la nivelul portiunii mucoase corespunde santului vestibular format de
reflectarea mucoasei buzei pe maxila. In acest sant, pe linia mediana gasim o plica mucoasa
si anume fraul buzei superioare. Marginea aderenta a buzei inf, pe partea cutanata este
separata de regiunea mentoniera printr-un sant cu concavitatea inferior numit santul mentolabial iar de partea mucoasa, santul pe linia mediana distingem fraul buzei inferioare.

Marginea libera a buzelor, denumita si rosul buzelor este uscata, prezinta pe linia mediana
pentru buza superioara un tubercul iar pentru buza inferioara o depresiune in care patrunde
tuberculul superior.
-De fiecare parte la nivelul fiecarui I premolar, extremitatile celor doua buze se unesc
formand comisura labiala care va margini unghiul bucal.
Orificiul bucal este delimitat de buze si de unghiurile bucale. Cand buzele sunt
apropiate acest orificiu are aspectul unei despicaturi denumit si fanta bucala iar cand buzele
sunt departate, orificiul este real.
Structura buzelor: ele prezinta 4 straturi: 1-pielea, groasa, rezistenta, bogata in peri,
glande sebacee si sudoripare. 2-planul muscular, este un plan musculo-conjunctiv ce
formeaza un schelet buzelor. Este format din orbicularul gurii, in principal si mai putin din
ceilalti muschi pielosi. 3-stratul glandular format din numeroase glande labiale. 4-stratul
mucos, care este gros si se continua cu mucoasa obrajilor si gingiilor.
Vascularizatia buzelor: Cea arteriala provine din cele 4 artere labiale, ramuri ale
facialelor, care se anastomozeaza intre ele formand intre planul muscular si cel glandular un
cerc arterial labial sau coronar. Venele au aceeasi distributie cu arterele si se varsa in venele
faciale. Iar limfaticele pornesc din 2 retele, una superf cutanata si alta mucoasa profunda, ele
comunicand intre ele. Limfaticele buzei superioare dreneaza limfa in nodulii submandibulari
si parotidieni superficiali si cele ale buzei inferioare tributare limfonodulilor submentali si
submandibulari.
Inervatia: cea motorie- oferita de facial iar cea senzitiva de catre trigemen si anume
prin ramurile labiale superioare ale nervului suborbitar pentru buza superioara si ramurile
labiale inferioare din nervul mentonier pentru buza inferioara. Buzele intervin in
prehensiunea alimentelor, masticatie, precum si in supt. Intervin in articularea consoanelor
labiale, avand rol ca organ de simt, in tact, durere si gust.
Peretii laterali(obrajii) inchid cavitatea bucala pe partile laterale, dar topografic ei o
depasesc pe aceasta, alcatuind regiunea geniana. Fiecare obraz are o forma patrulatera,
prezentand 2 fete si 4 margini.
-O fata externa, cutanata, mai bombata la copii si la persoanele grase si mai deprimata la
persoanele in varsta si cel slabe. Prezinta peri care definesc barba, glande sebacee si
sudoripare. Capilarele pielii reactioneaza usor la emotii, determinand acea roseata a obrajilor
ca si in starile febrile.
-Fata interna adera prin partea ei periferica la oasele fetei si anume la maxila si mandibula iar
prin partea centrala corespunde vestibulului bucal fiind tapetata de o mucoasa. Pe fata
interna, in dreptul celui de-al doilea molar superior se deschide ductul lui Stenon.
-Marginile, cea superioara corespunde celei inferioare a orbitei.
-Marginea inferioara corespunde marginii inferioare a mandibulei.
-Marginea posterioara corespunde marginii anterioare a maseterului iar
-marginea anterioara se continua cu buzele. Marginea anterioara este separata de buze prin
santul nazo-labial ce coboara vertical pana la marginea inferioara a mandibulei.
Structura obrajilor este constituita din 4 straturi: 1-pielea, 2-celulo-grasos ce
contine corpul adios al obrazului denumit si bula lu Bichat; 3-un strat muscular format in
mare parte de buccinator care este perforat de ductulul lui Stenon/canalul excretor al glandei
parotide si din restul m pielosi ai fetei. Iar la interior gasim mucoasa care este aderenta pe fata
profunda a muschiului buccinator, nepermitand crearea unor cute transeversale in timpul
masticatiei.
Vascularizatia: arterele sunt numeroase fiind reprezentate de artera bucala a
maxilarei si artera transversa a fetei din temporala superficiala. Venele insotesc arterele,
colecteaza in cea mai mare parte in vena faciala dar si in vena transversa a fetei iar limfaticele
sunt tributare nodulilor parotidieni, submandibulari si mai rar genieni.

Inervatia: cea motorie este conferita de facial iar cea senzitiva de catre trigemen din
nervul bucal al mandibularului si prin nervul infraorbitar al maxilarului.
Peretele superior sau palatul dur sau bolta palatina- boltit. Separa cavitatea bucala
de fosele nazale. Palatul dur se continua posterior fara o delimitare precisa cu palatul moale
sau valul palatin. Palatul dur este acoperit de partile moi prezentnand pe linia mediana un
rafeu care anterior este mai proeminent, iar posterior usor deprimat de aspectul unui sant.
Acest rafeu corespunde suturii sagitale a palatului osos/dur. Acest rafeu prezinta anterior
imediat inapoia incisivilor o proeminenta denumita papila incisiva. Aceasta corespunde
orificiului incisiv. De o parte si de alta a acestuii rafeu se gasesc niste creste transversale
denumite plicile palatine transversale. Acestea in partea post dispar, nivel la care Palatul dur
prezinta pe toata suprafata sa niste ridicaturi sau papile intre care se delimiteaza niste
depresiuni denumite faveolele palatine la nivelul carora se deschid canalele excretoare ale
glandelor palatine.
Structura palatului dur cuprinde 3 straturi: 1-un strat osos format de procesele
palatine ale maxilelor si oasele orizontale ale oaselor palatine. Acest plan osos este alcatuit de
catre un periost rezistent si foarte aderent la nivelul suturilor. 2-Planul glandular format de
glandele parotide. 3-Planul mucos mucoasa palatina care se continua cu gingiile si avand o
culoare alb-rozacee. Palatul dur intervine in articularea consoanelor si in deglutitie. Pe el se
sprijina varful limbii si astfel bolul alimentar este impins spre posterior spre istmul
bucofaringian.
Vascularizatia: arterele provin din palatina descendenta care coboara in canalul
palatin mare, ajunde pe fata inferioara a boltei palatine unde va da numeroase ramuri. Mai
prineste ramuri din artera sfeno-palatina, din maxilara. Venele au un traiect identic arterelor
iar limfaticele sunt tributare limfonodulilor externi; iar nervii, cei senzitivi sunt reprezentati
de nervul palatin mare ce trece prin canalul palatin mare si nervii nazo-palatini ce trec prin
canalul incisiv.
Peretele inferior al cavitatii bucale are o structura complexa fiind format dintr-o
serie de parti moi care inchid spatiul dintre 2 arcuri osoase si anume corpul mandibulei
superior si anterior si osul hioid inferior si posterior. Deasupra diafragmei gurii se gaseste
regiunea sublinguala pe care se aseaza limba. Diafragma gurii este formata din cei 2 muschi
milohioidieni care impreuna formeaza o chinga musculara cuprinsa intre liniile milohioidiene
ale mandibulei si corpul hioidului. Aceasta chinga este intarita pe fata sueprioara de cei 2
geniohioidieni iar pe fata inferioara de digastrici. Reginea sublinguala este ascunsa si
reprezinta acea portiune a planseului gurii accesibila inspectiei si palparii. Aceasta regiune
are forma unui semicerc marginit anterior si lateral de arcadele alveolo-dentare iar posterior
de limba. Reginea este acoperita de o mucoasa rosiatica, prin a carei transparenta se observa
venele sublinguale. Pe linia mediana se observa fraul limbii ce este o plica sagitala a
mucoasei ce leaga fata inferioara a organului de regiunea sublinguala. Pe laturile fraului,
mucoasa prezinta cate o plica alungita denumita plica sublinguala la extremitatea anterioara a
careia se gaseste cate un tubercul denumit caropula sublinguala. La nivelul acesteia se gaseste
cate un orificiu prin care se deschide ductul glandei submandibulare(al lui WHARTON)
impreuna cu ductul sublingual mare a lui LIVINUS. De-a lungul plicilor sublinguale se
gasesc spre post insiruiri ale orificiilor ductelor excretoare mici ale glandelor sublinguale.
Daca indepartam mucoasa regiunii sublinguale se va observa un strat muscular format din 2
dintre muschii limbii: genio-glosul si hio-glosul. Lateral de ei, atat in dreapta cat si in stanga,
si anume intre ei si fata mediala a corpului mandibulei se gaseste cate o loja, loja sublinguala
ce adaposteste glanda sublinguala.

LIMBA
Este un organ musculo-membranos cu o forma conica, mobil, care participa la
formarea peretelui inferior al cavitatii bucale. Reprezinta organul gustului intervenind in
masticatie, deglutitie, iar la nou nascut si in supt. Intervine in fonatie in articuarea
consoanelor linguale.
Conformatia exterioara: limba nu poate fi evidentiata in totalitate, chiar daca gura este
larg deschisa, ea fiind formata din 2 portiuni, una verticala sau radacina, denumita si
portiunea faringiana si o portiune orizontala sau corpul sau portiunea bucala. Separatia dintre
cele doua portiuni se face printr-un sant denumit V-ul sau santul terminal. El este dispus la
cativa mm in spatele V-ului lingual si prezinta in vf sau o depresiune denumita gaura oarba.
Radacina limbii este portiunea situata post santului terminal, fiind situata in faringe.
Prin extremitatea sa superioara se continua cu portiunea bucala, pe cand extremitatea
inferioara este legata de epiglota prin 3 plici mucoase si anume plicile gloso epiglotice: una
mediana si doua laterale, intre care se gasesc depresiuni faveolele/valeculele gloso-epiglotice.
Radacina limbii prezinta o fata anterioara ce se continua cu restul organului, o fata
posterioara ce corespunde faringelui si pe care se gaseste amigdala linguala. Doua margini
laterale ce vin in raport cu loja amigdalei palatine si doua extremitati: superioara si inferioara.
Corpul limbii este portiunea situata anterior santului terminal; se gaseste in cavitatea
bucala, denumita deci segmentul bucal. Prezinta doua fete,doua margini, o baza si un varf.
Fata superioara sau dorsala prezinta un sant median la care vin si se termina randurile de
papile ale limbii. Fata inferioara mai putin intinsa decat cea superioara, deoarece portiunea ei
posterioara este ascunsa in regiunea sublinguala. Prezinta pe linia mediana fraul limbii, iar in
afara acestuia cate o dunga albastra, reprezentata de venele profunde ale limbii. Marginile
limbii corespund arcadelor alveolo-dentare. Baza se uneste cu radacina limbii, iar varful este
subtire si ascutit si vine in raport cu portiunea anterioara a arcadelor alveolo-dentare.
Structura limbii: Limba are un schelet osteo-fibros cu un continut 2-muscular si o 3mucoasa de invelis. 1-Scheletul osteo-fibros este format din hioid si doua formatiuni fibroase:
membrana hio-glosiana si septul lingual. Membrana hio-glosiana are o forma patrulatera fiind
dispusa in partea posterioara a limbii in plan frontal. Inferior se insera pe hioid, superior se
pierde in musculatura limbii, posterior santului terminal. Septul limbii are forma curba dispus
in plan medio-sagital intre cei doi muschi genioglosi. Prezinta o margine superioara convexa,
una inferioara concava, o baza ce se prinde post de membrana hio-glosiana si de hioid, un
varf ce ajunge pana la varful limbii si doua fete laterale ce vin in raport cu muschii
genioglosi. Aponevroza a limbii- o ingrosare a stratului profund a mucoasei lunguale de pe
fata dorsala a limbii.
2.Muschii limbii: In functie de origine sunt muschi extrinseci cu originea pe oasele si
organele invecinate si intrinseci care se fixeaza prin ambele capete in interiorul limbii, pe
septul limbii sau pe aponevroza limbii.
Muschii extrinseci :
-Muschiul genioglos- cel mai puternic muschi al limbii isi are originea pe procesele genii
superioare ale mandibulei dupa care fibrele se ramifica in evantai de la varful limbii pana la
osul hioid. Exista si fibre care se continua posterior cu constrictorul superior al faringelui si
altele care pot ajunge pana la epiglota. Ca actiune, cand ia punct fix pe mandibula, in
contractie simultana, ghemuieste limba posterior mandibulei si o aplica pe planseul bucal. In
contractie izolata, fibrele anterioare duc varful limbii inferior si posterior, cele mijlocii trag
limba inainte proiectand-o anterior gurii, iar cele posterioare date de hioid anterior impreuna
cu limba.
-Muschiul hioglos- subtire, are o forma patrulatera cu originea pe marginea superioara a
corpului hioidului si pe toata intinderea cornului mare a acestuia. De aici fibrele urca pe

partea laterala a genioglosului, inserandu-se pe aponevroza limbii, de la baza si pana la varf.


Aceasta aponevroza a limbii reprezinta o condensare a lamilei proprii a mucoasei linguale.
Ascuns in fata mediala a hioglosului se gaseste un fascicul inconstant ce ia nastere de pe
cornul mic al hioidului si care reprezinta o prelungire a hioglosului si se numeste muschiul
condroglos(dependenta a muschilui). Actiunea hioglosului: trage de limba posterior si in jos.
-Muschiul stiloglos- este dispus pe marginile limbii; isi are originea pe procesul stiloid si pe
ligamentul stilomandibular. Patrunde in corpul limbii si se imparte in doua fascicule: unul
lateral ce urmeaza muschiul longitudinal inferior, intins pe marginea limbii pana la varf si
altul transversal, ce strabate muschiul hioglos spre interiorul limbii-> sept lingual. Actiune:
trage limba superior si posterior.
-Muschiul tonsiloglos/amigdaloglos- pleaca de la aponevroza faringelui si de la nivelul
regiunii amigdalei palatine, patrunde in baza limbii, se indreapta transversal se incruciseaza
cu cel de parte opusa formand o chinga musculara care ridica limba.
-Muschiul faringo-glos si palatino-glos : intra in structura organelor respective.
Muschii intrinseci:
-Muschiul longitudinal inferior- pleaca de pe mucoasa radacinii limbii si ajunge pana la
varf. Este situat intre hioglos si genioglos.
-Muschiul longitudinal superior- este nepereche si formeaza o lama musculara de fibre
longitudinale dispusa sub mucoasa dorsala a limbii si intinsa pe toata lungimea limbii.
Actiune: cei doi muschi longitudinali scurteaza limba.
-Muschiul transvers- ocupa toata masa limbii. Fasciculele lui se prind pe septul lingual si pe
mucoasa marginilor limbii. Actiune: el ingusteaza limba in sens transversal, aceasta se
rotunjeste.
-Muschiul vertical- cu fibre intinse de la aponevroza linguala la fata inferioara a corpului
limbii. Actiune: el turteste limba cranio-caudal.
Concluzionand, muschii extrinseci actioneaza asupra limbii in intregime, determinand
deplasarile ei, pe cand muschii intrinseci actioneaza asupra modificarii formei limbii.
3.Mucoasa linguala: musculara limbii este invelita de o mucoasa care se continua cu
mucoasa buco-faringiana. Dupa ce a acoperit elementele regiunii sublinguale, mucoasa de pe
planseul bucal, se ridica pe fata inferioara a corpului limbii, formand fraul limbii, dupa care
inconjoara marginile si varful limbii, trecand pe fata ei dorsala, dupa care se continua cu
mucoasa faringelui si mucoasa laringelui, unde formeaza plicile gloso-epiglotice. Mucoasa
linguala prezinta papile, glande si foliculi limfatici. Papilele linguale sunt niste proeminente
vizibile cu lupa sau cu ochiul liber, situate pe suprafata mucoasei linguale dorsal, anterior
santului terminal. Ele au rol mecanic, tactil sau in perceperea gustului. Receptorii specifici ai
gustului sunt mugurii gustativi situati la nivelul papilelor valate si foliate. Tipuri de papile:5
-papilele valate=caliciforme- cele mai voluminoasa in numar de 7-12, situate in partea
posterioara a limbii la nivelul V-ului lingual care este situat anterior si paralel santului
terminal.
-papilele fungiforme- aspect de ciuperca, sunt mai voluminoase la extremitatea libera si mai
reduse la extremitatea aderenta/baza, dand aspectul unui pedicul. Sunt dispuse pe fata dorsala
a limbii, anterior santului terminal, dar si pe marginile limbii. Pe suprafata lor se gasesc rar
muguri gustativi care au rol mecanic.
-papile lentiforme- varietate a celor fungiforme de dimensiuni mai mici, dar putin inalte.
-papile filiforme- albicioase, cu o forma cilindrica sau conica, prezinta la extremitatea libera
un buchet de prelungiri filiforme. Extrem de numeroase. Se gasesc pe fata dorsala a limbii,
atat pe margini cat si pe varf.
-papile foliate+ alaturi de cele valate- contin numerosi muguri gustativi. Sunt usor vizibile pe
partea posterioara a limbii.

Diferitele zone ale limbii nu sunt in mod egal sensibile la cele 4 categorii de stimuli
gustativi. Fata inferioara a limbii este insensibila substantelor saptiv/le, pe cand fata dorsala,
in partea anterioara percepe foarte bine acidul si mai slab dulcele si saratul si deloc amarul.
Marginile percep acidul, dulcele si saratul, iar baza limbii este impresionata de amar.
Glandele linguale de tip mucos si seros. Formeaza trei grupuri: zona post- unul
situat posterior santului terminal, unul marginal- la nivelul marginilor limbii si unul anteriorpe fata inferioara a varfului limbii.
Foliculii linguali sunt niste proeminente emisferice; formati dintr-o aglomerare de
tesut limfoid si care se gasesc pe fata faringiana a radacinii limbii. In centrul foliculului se
gaseste o cavitate adanca denumita cripta ce se deschide la exterior printr-un orificiu
punctiform. La nivelul acestor cripte se deschid canalele excretoare ale glandelor linguale
posterioare, iar toatalitatea acestor foliculi alcatuiesc amigdala linguala situata pe fata
posterioara/faringiana a radacinii limbii. Acceasta amigdala variaza cu varsta, atingand un
maxim de dezvoltare la nastere, la copii cand ocupa toata fata faringiana a limbii; in jurul
varstei de 14 ani, portiunea mijlocie(zona de atrofie de aspectul unui sant, amigdala->2
formatiuni lat) incepe sa se atrofieze, separand-o astfel in doua formatiuni. Procesl de
regresie continua la adult, la care mai pot exista doar un numar redus de foliculi linguali
dispusi la nivelul valeculelor.
Vascularizatia limbii: cea arteriala provine din artera linguala din ramul sau terminal
si anume artera profunda a limbii, dar si din palatina ascendenta si faringiana ascendenta.
Venele colecteaza sangele in vena linguala si aceasta la randul ei in jugulara interna.
Limfaticele sunt tributare limfonodulilor submentali si submandibulari, dar si limfonodulilor
jugulari interni, cervicali profunzi.
Inervatia limbii: motorie este conferita de facial pentru stiloglos si palatoglos si de
hipoglos pentru ceilalti muschi ai limbii. Sensibilitatea generala este conferita de nervul
lingual, glosofaringian care se anastomozeaza cu nv coarda timpanului din intermediar.
(mandibular, laringeul sup al vagului) Sensibiliatea gustativa- data de nv glosofaringian si o
serie de fb senzoriale ale nv intermediar.
Peretele posterior al cavitatii bucale: valul palatin=palatul moale este o
formatiune musculo-membranoasa ce continua posterior si in jos palatul dur, formand
peretele posterior al cavitatii bucale. Intervine in deglutitie si in mecanismul suptului. Are o
forma patrulatera, este mobil, se ridica si coboara. Prezinta o fata bucala, concava, ce priveste
in jos si anterior, numita si fata antero-superioara, are rafeul median ce se continua cu cel al
palatului dur, de o parte si de alta se gasesc orificiile de varsare ale canalelor glandelor
palatine; o fata nazala/faringiana ce corespunde faringelui si priveste postero-superior, pe
linia mediana- relief format de m luetei/omusorului; o margine aderenta/antero-superioara
care corespunde marginii posterioare a palatului dur; doua margini laterale ce corespund
lamelor mediane ale proceselor pterigoidiene si o margine libera/postero-inferioara ce
priveste in jos si posterior. Ea prezinta uvula si arcurile palatine.
*Uvula=lueta=omusorul- prelungire conica de 1-2 cm ce pleaca de pe linia mediana si
prezinta o baza in continuarea valului palatin si un varf care este indreptat spre limba.
*Arcurile palatine=pilierii valului palatin- sunt doua perechi de cute musculo-membranoase,
ce se desprind de la baza luetei, purtand numele de pilierul anterior,respectiv pilierul
posterior. Arcul palatoglos/pilierul anterior se indreapta infero-lateral, descriind o curba cu
concavitatea medial si se pierde pe marginile limbii posterior santului terminal. Arcul palatofaringian/pilierul posterior- descrie o curba cu concavitatea medial, se indreapta (inferolateral)post si in afara spre peretele lateral al faringelui.
*Arcurile palatofaringiene impreuna cu valul palatin si cu peretele posterior al faringelui
delimiteaza istmul faringo-nazal. De fiecare parte, arcul/pilierul anterior si cel posterior, pe

masura ce coboara delimiteaza cate o loja denumita loja amigdaliana care adaposteste
amigdala palatina.
Structura valului palatin contine un 1-schelet fibros format dintr-o aponevroza si un
numar de muschi totul fiind invelit de o 3-mucoasa. Intre mucoasa si muschi se gaseste un 2strat glandular.
1.Aponevroza valului palatin-lama fibroasa patrulatera pe care se insera muschi.
Muschii sunt in numar de 10 cate 5 de fiecare parte.
-Primul, muschiul uvulei/ palatostafilin- este mic, subtire, situat de fiecare parte a liniei
mediane; insertie- pe spina nazala superioara si se termina pa partea profunda a mucoasei vf
luetei; actiune- el ridica lueta, indoind-o, diminuand valul palatin in sens antero-post.
-Muschiul ridicator al valului palatin/ peristafilin intern- este alungit, rasfirat in evantai,
situat sub mucoasa. La origine prezinta doua fascicule, unul pietros pe fata inf stanca
temporalului si altul tubar pe tuba auditiva. Cele doua capete de origine se unesc intr-un corp
muscular comun care se rasfira apoi in valul palatin. Are doua actiuni: asupra valului si
asupra tubei auditive. Asupra valului impreuna cu cel de partea opusa formeaza o chinga ce
se prinde pe baza craniului si care suspenda valul palatin. Prin contractia lor intervin in
deglutitie ridicand valul paltin, paprticipand astfel la inchiderea istmului faringo-nazal si
impiedicand intoarcerea alimentelor in fosele nazale. Asupra tubei, este un muschi dilatator al
acesteia actionand alaturi de muschiul tensor al valului palatin.
-Muschiul tensor al valului palatin/ peristafilin extern- are forma literei L, fiind alcatuit
din 2 portiuni, una verticala mai lunga si una orizontala mai scurta. La origine, prezinta tot 2
fascicule, unul sfenoidal si altul tubar. Cel sfenoidal se prinde in fosa naviculara a proceselor
pterigoidiene si pe aripa mare a sfenoidului medial de gaurile ovala si spinoasa. Fasciculul
tubar se prinde de peretele antero-lateral al tubei auditive. Cele doua fascicule se unesc
formand un corp muscular unic ce se ramifica apoi in evantai si se confunda cu aponevroza
valului palatin. Actiune: asupra valului actioneaza ca un tensor intinzand valul palatin, iar sub
actiunea lui, valul palatin actioneaza ca o membrana rezonatorie intervenind in vorbire si
cantat. Participa la inchiderea istmului faringo-nazal. Asupra tubei auditive departeaza
peretele antero-lateral de cel posterior largindu-i lumenul, fiind deci un muschi dilatator. Cei
doi tensori intervin si in ventilarea casei timpanului deoarece in fiecare deglutitie patrunde si
o cantitate de aer care prin tuba va ajunge in casa timpanului.
-Muschiul palatoglos- este cuprins in arcul palatin anterior, caruia ii formeaza scheletul. Se
desprinde de pe aponevroza valului palatin, se angajeaza in arcul palatin anterior si ajunge la
baza limbii. La acest nivel se imparte in doua fascicule, unul ce se indreapta spre marginea
limbii pana la varf si unul care se impleteste cu fibre din transversul limbii. Cei doi muschi,
impreuna cu transversul limbii alcatuiesc un sfincter al istmului buco-faringian. Actiune- prin
contractia lor, cele 2 arcuri anterioare se apropie si ridica limba. Cand ia punct fix pe limba
coboara valul palatin iar prin aceasta coborare, ridicarea limbii si apropierea arcurilor
anterioare se inchide istmul buco-faringian.
-Muschiul palatofaringian- demunit si faringo-stafilin este dispus in arcul posterior.
Originea se face prin 3 fascicule, unul principal pe aponevroza palatina si doua laterale, unul
tubo-faringian pe tuba auditiva si celalalt pterigo-faringian pe procesul pterigoid. Cele 3
fascicule converg spre un corp muscular unic si patrund in arcul palato-faringian si ajung cu
acesta pe peretii laterali ai faringelui unde se termina prin doua fascicule: unul tiroidian-pe
marg post a lamei lat a cartilajului tiroid si altul faringian- pe fata posterioara a faringelui.
Actiune- este un constrictor al istmului nazo-faringian, un ridicator al faringelui si dilatator al
tubei. Prin inchiderea istmului nazo-faringian separa faringele nazal de cel bucal,
impiedicand astfel intoarcerea alimentelor in fosele nazale.
3.Mucoasa valului palatin: tapeteaza pe ambele fete si se continua cu mucoasa
regiunilor invecinate.

2.Stratul glandular: dispus pe fata antero-inferioara a valului intre mucoasa si


aponevroza- strat gros de glande iar pe fata postero-superioara intre mucoasa si muschi- strat
glandular mai slab reprezentat decat precedentul.
Vascularizatia valului: cea arteriala provine din palatina descendenta, ramura a
maxilarei si palatina ascendenta din faciala. La cele 2 arcuri palato-faringiene, anterior si
posterior mai vin ramuri din carotida externa prin faringiana ascendenta. Venele dispuse in 2
grupe: unul superior care merg cu venele nazale si apoi in plexul pterigoidian si unul inferior
ce dreneaza in venele linguale. Limfaticele dreneaza limfonodulii cervicali profunzi.
Inervatia: cea senzitiva este data de trigemen si nervii palatini mici din ganglionul
pterigo-palatin iar cea motorie pt tensor al valului palatin este data de mandibular, iar pentru
celilalti muschi de ramuri faringiene ale vagului. Incert, glosofaringianul prin intermediul
plexului faringian.

Nervul hipoglos
Nervul hipoglos, impreuna cu cel de partea opusa reprezinta cea de-a XII-a pereche
de nervi cranieni care cu exceptia unui ram meningeal este un nerv exclusiv motor,
distribuindu-se muschilor limbii, muschilor genio-hioidian si msuchilor intra/subhioidieni.
Originea reala se afla in nucleul motor al nervului hipoglos din bulb situat la nivelul
fosei romboide determinand la nivelul planseului ventriculului 4 o proeminenta denumita
trigonul nervului hipoglos. Se descrie un nucleu accesor al lui de dimensiuni mai mici situat
intre nucleul ambiguu dispus lat si nucleul principal al hipoglosului situat postero-lat.
Originea aparenta se afla in santul preolivar prin 10-15 filete nervoase care se vor
imparti intr-un trunchi superior si in trunchi inferior.
La nivelul craniului nervul este dispus in spatiul subarahnoidian, intr-o teaca a piei
mater. La acest nivel are raporturi anterior cu artera vertebrala si posterior cu artera
cerebeloasa postero-inferioara. Artera cerebeloasa postero-inferioara il separa de radacina
inferioara/bulbara a nervului accesor. Superior, hipoglosul are raporturi cu facialul si cu
nervul intermediar, iar inferior cu radacina anterioara a primului nerv spinal.
Nervul strabate dura mater, se angajeaza in canalul hipoglosului, lungime 1 cm, fiind
insotit de o arteriola=un ram meningeal din faringiana ascendenta, de un plex venos al
canalului hipoglos (si de ramura meningeala a hipoglosului care intra in craniu). Dupa ce iese
din craniu se indreapta spre limba, avand un traiect concav, cranio-caudal. Inconjoara
carotida ext->ant spre reg suprahioidiana. Trece apoi pe sub pantecele posterior al
digastricului, anterior de vag si se indreapta spre triunghiul carotic. La nivelul trigonului
carotic formeaza limita sup a trigonului lui Farabeuf, impreuna cu VJI si tr venos
tirolingofacial in aria caruia se practica ligatura carotidei externe si a arterei linguale. Initial
se afla pe fata posterioara a carotidei interne, dupa care incruciseaza fata posterioara a
nervilor IX, X, XI, vine in contact cu polul inferior al ganglionului inferior al vagului de care
este separat de un tesut conjunctiv.
La marginea posterioara a muschiului hioglos, nervul se desparte de artera linguala, el
devenind superficial m iar artera va fi profunda. Superior hioidului, nv este acoperit de glanda
submandibulara, trece printr-un spatiu dintre hioglos si milohioidian, fiind insotit superior de
ductul glandei submandibulare/ canal WARTHON. Ajunge pe fata laterala a
geniohioidianului iar la marginea anterioara a muschiului hioglos, spre varful limbii el se
imparte in ramurile sale linguale. Inerveaza limba, dand ramuri pentru toti muschii acesteia
cu exceptia palatoglosului si stiloglosului. In afara ramurilor linguale, celelate ramuri nu sunt
omologate de nomina anatomica, ele neapartinand nervului, fiind reprezentate de filete
nervoase ale nervului cu care nervul hipoglos vine in raport.

Canal ram meningeal care dupa scrut traiect->fosa craniului- post se distribuie durei
mater la acest nivel. Ram nv m tirohioidian ia nastere la niv trigonului carotic si se distribuie
m omonim . In reg suprahioidiana da ram muscular pt hioglos, stiloglos si geniohioidian.
Pe fata posterioara a carotidei interne, in nervul hipoglos patrund fibre din ganglionul
simpatic cervical superior care vor asigura inervatia vaselor care iriga limba.
La locul de incrucisare cu ganglionul inferior al vagului, acesta mai primeste si filete
din vag.
Alte fibre din hipoglos se alatura nervilor frenici si cardiaci, mergand pe traiectul lor.
Intr-o mica masura participa la formarea ansei cervicale, impreuna cu un ram din plexul
cervical profund, aceasta ansa inervand muschii infrahioidieni cu exceptia tirohioidianului
care primeste un filet din nervul XII. Radacina sup a ansei cervicale care este form din fibre
ce profin de la primii 2-3 nv cervicali, coboara impreuna cu hipoglosul sub baza craniului,
dupa care se separa de acesta in partea sup a trigonului carotic.
Anastomoze- cu nv intermediar- prin nv lingual, cu plexul cervical superficial- prin
anastomoza sup cu ansa primului nv cervical si o anastomoza inf- cu ansa nvlor C2,C3 si cu
simpaticul cervical la nivelul ggl simpatic cervical sup.