Sunteți pe pagina 1din 50

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

SCOPUL LUCRARII

Necesitatea unui diagnostic rapid al bolilor respiratorii ale pasarilor,


aparute in unitatiile de crestere fie ele industriale, fie gospodaresti, a ridicat
ponderea unui diagnostic morfopatologic si a unui diagnostic clinic , la un
nivel superior.
Specialistul veterinar de astazi trebuie sa fie atat un bun clinician, dar
si un bun morfopatolog, care prin necropsiile zilnice pe care le efectueaza sa
aiba permanent in fata potentialul patogen existent in unitatea de crestere. Se
va putea inarma astfel cu tot arsenalul de masuri preventive si curative
pentru ca o eventuala izbucnire de boala sa fie rapid lichidata si pierderile sa
fie cat mai reduse.
In combaterea bolilor respiratorii ale pasarilor, fie ele infectioase, fie
parazitare, tehnicianul veterinar trebuie sa urmareasca aplicarea regulilor de
igiena si alimentatie corespunzatoare unei exploatari rationale si economice.
Pentru a preciza daca un animal este sau nu bolnav si de ce afectiune
sufera, se cer de la ingrijitor orice lamuriri cum ar fi:

Cand si cum a observat inbolnavirea?


Daca animalul a mai fost bolnav si de ce boala?
Daca mai sunt in jur si alte animale bolnave?
Cum s-a intervenit?

Adica date antecedente de istoric al bolii ce poarta numele de


anamneza; ele ne dau uneori un sprijin pretios in stabilirea diagnosticului si
al prognosticului. In acelas timp, animalul contentionat in scopul de a
permite examinarea sa este investigat clinic prin metode curente cum ar fi:
inspectia, palpatia, percutia, ascultatia si termometria. Uneori sunt necesre si
alte examene speciale, examene de laborator.
Metaforic vorbind, sanatatea animalelor influenteaza intr-o masura
considerabila sanatatea umana. Asadar este imperios necesar ca pasarile
domestice si produsele lor sa fie crescute, intretinute si procesate dupa toate
normele igienice si sanitar-veterinare in vigoare.

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

Lucrarea de fata Bolie respiratorii ale pasarilor doreste sa fie o


sinteza a elementelor indispensabile de cunoastere in domeniul patologiei,
semiologiei si terapeuticii respiratorii a pasarilor.
Daca nu am reusit sa redau totul, sa nu uitam ca noul apare in fiecare zi
si in patologie ca in orice domeniu al vietii.
Patologia de astazi nu mai seamana cu cea de ieri, si cu siguranta
patologia de maine va fi alta fata de ceea pe care o cunoastem astazi.

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

PASTRAREA SANATATII PASARILOR NOASTRE

Ar trebui sa fim foarte preocupati de mentinerea sanatatii pasarilor.


Gainile bolnave nu se mai oua, nu cresc cum trebuie si nu sunt potrivite
pentru inmultire. De aceea, orice crescator ar trebui sa-si dea osteneala, sasi insuseasca cunostintele cele mai importante despre boli, cauzele lor,
simptomele, combaterea lor si despre metodele terapeutice posibile.Numai
asa putem scuti pasarile noastre de suferinta.
Fiindca in aceasta lucrare voi vorbi numai despre cele mai importante
boli, va recomand ca, in caz de nevoie sa consultati si alte carti de specialitate
mai detaliate.
Totusi, cunostintele preluate din aceste carti de specialitate nu
inlocuiesc sfaturile medicului veterinar. Este strict necesar sa recunoastem
simptomele cazurilor de imbolnaviri grave. Putem a evita astfel suferinta
pasarilor, dupa exemplul dat in relatarea care urmeaza.
De cate ori pasarile prezinta simptome neobisnuite, crescatorii se
grabesc sa taie pasarile care au probleme. Este bine sa rezervam un sector
separat din adapost pentru animalele bolnave sau ranite sau sa amenajam un
loc unde sa putem izola, un timp, animalele bolnave pentru a le ajuta sa se
vindece mai rapid si a le feri, pe cele sanatoase, de o eventuala contaminare cu
germeni. Dupa insanatosire, le putem reintegra in card fara nici un fel de
probleme.

Pasarea sanatoasa si cea bolnava


Inainte de a prezenta tabloul clinic al bolilor, cauzele lor posibile si
tratamentul corespunzator, ar trebui sa stim foarte bine cum trebuie sa arate o
gaina sanatoasa. Ochii trebuie si fie luminosi, limpezi, penajul neted si
stralucitor, iar creasta si gusa de un rosu deschis, sunt primele semne ale
unei stari perfecte de sanatate. Cand respiratia deabia i se aude si nu exista
scurgeri oculare, nazale sau orale, vom cerceta animalul mai indeaproape.
Mucoasa cailor respiratorii trebuie sa fie rosie, de un rosu deschis sau
sangeriu, nu palida sau galbuie. Si excrementele constituie un element
important: nu trebuie sa fie apoase. Diareea se recunoaste usor dupa penele
murdare din juful cloacei.
O gaina sanatoasa este usor de recunoscut: ea este atenta, ciuguleste
si cotcodaceste, isi ingrijeste penele, mananca si bea regulat cu o pofta de
mancare normala. Pasarea sanatoasa este vioaie.
Primele semne de boala sunt lipsa poftei de mancare sau, dimpotriva,
foamea si setea exagerate. Pasarile bolnave se izoleaza de card, stau retrase,
apatice, cu aripile atarnand, cu penele zburlite si cu capul varat intr-un colt,
3

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

sunt slabite iar penajul este lipsit de stralucire si friabil. Daca observam
lucruri suspecte, trebuie sa luam masuri. Cum putem preveni aparitia acestor
simptome, vom vedea in continuare.

Pasarea sanatoasa
Sa previi este mai bine decat sa vindeci
Preventia-i mama sigurantei

Curatenia, ingrijirea adecvata si o hrana selectionata constituie cea


mai buna garantie pentru intretinerea sanatoasa a pasarilor noastre. Este
strict necesar sa se indeparteze excrementele de pe podelele adapostului si sa
se controleze caracteristicile acestora (consistenta, culoare, miros) pentru
prevenirea bolilor. Si suporturile pe care stau pasarile trebuie curatate
constant de impuritati. O data pe saptamana vom schimba asternutul in
cusca. In adapost vom observa daca asternutul este uscat, curat si fara praf.
De 3-4 ori pe an, din toamna pana in primavara cand pasarile stau mai ales in
adapost iar pericolul de infectii create, ar trebui sa reinnoim asternutul de
paie.
Baia de nisip pe care trebuie sa le-o asiguram va fi alcatuita din nisip
fin, uscat, putin rumegus ca si praf de var si deparazitata cu insecticid praf.
Medicul veterinar poate recomanda si alte metode antiparazitare. In
orice caz, inainte de a le inchide, toamna, in adapost, cel putin o data pe an,
grajdul va fi curatat temeinic. Stiu din experienta cat de solicitanta este
aceasta operatic, dar merita.
Toate partile componente ale adapostului vor fi curatate cu lesie
fierbinte de soda si periate. Tot asa si peretii - dupa curatare, vor fi varuiti
pentru a nu mai da nici o posibilitate capuselor si puricilor. Pentru un plus de
precautie, in laptele de var putem adauga si un dezinfectant.

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

Mica farmacie a adapostului


Pentru amintitele masuri de prevenire si ingrijire ca si pentru cazuri de
necesitate ar trebui, in orice caz, sa fim pregatiti. Pentru aceasta se
recomanda sa alcatuim, la sfatul medicului veterinar, o farmacie a
adapostului.
Ea ar trebui sa contina:
un preparat cu multivitamine pentru tratarea si prevenirea bolilor
cauzate de deficitul de vitamine (de exemplu rahitismul) si pentru intarirea
generala a organismului, mai ales in faza de boala si dupa vindecare.
un medicament antiparazitar pentru curele obisnuite
un medicament pentru tratarea bolilor diareice
un dezinfectant pentru tratarea ranilor pielii si dermatozelor
un medicament impotriva ectoparazitilor ca puricii si capusele
o alifie pentru rani si contra degeraturilor
solutie borica (2%) si ceai de musetel pentru tratamentul
inflamatiilor oculare.
Medicamentele trebuie sa stea incuiate si sa nu fie accesibile copiilor.

Intrun
asemenea
spatiu,
pasarile noastre se vor simti bine!
1.VIROZE RESPIRATORII AVIARE

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

1.1. LARINGOTRAHEITA INFECTIOASA A PASARILOR


(Laryngotracheitis Infectiosa Avium)

Este o boala infectocontagioasa a galinaceelor, cu mers enzootic,


produsa de un virus filtrabil, caracterizata din punct de vedere anatomoclinic
prin inflamatia acuta alarinxului si traheei, cu semne respiratorii grave.
a. Istoric, raspandire:
A fost descrisa prima data in Canada (1922) si S.U.A. (1925), de unde a
fost introdusa, prin importul de pui, in Germania (1932).
Beaudette sustine ca boala este produsa de un virus, dar dovada
experimentala a anaturii virotice a bolii o face Beach (1931).
Seifried (1931) pune in evidenta, in clulele epiteliale ale traheei,
incluziile intranucleare specifice.
Dupa introducerea bolii in Germania ea s-a raspandit in Europa, fiind
semnalata in Rusia, Anglia, Spania, Italia, Polonia.
La noi in tara a fost identificata intr-o singura unitate in 1967.
b. Etiologie:
Agentul etiologic este un virus cu marime de 80-100 m. Trece usor
prin filtrele Berkefeld V., partial prin N., dar nu prin W.
Virusul se cultiva in embrionul de gaina de 9-12 zile, prin inocularea
materialului virulent pe cale carioalantoidiana. De asemenea, se cultiva in
culturi de tesuturi (celulele aparatului respiator, celule renale).
In embrionul de gaina produce pe alantocorion leziuni caracteristice de
marimea uni bob de mei.
In celulele epiteliale din mucusul traheal si laringian de la pasarile
bolnave ca si in epiteliile ectodermice ale embrionului de gaina pe care s-a
cultivat virusul, se constata prezenta de incluzii intranucleare colorabile cu
solutia Giemsa (incluziile Seifried).
Virusul nu aglutineaza globulele rosii de pasare, nici nu formeaza in
organism anticorpi fixatori de complement.

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

Rezistenta virusului este slaba in conditiile mediului exterior. Sub


forma de mucus traheal, virusul este distrus la temperatura camerei pana in
10 zile, la lumina solara directa in 6-7 ore. In cadavre, putrefactia il distruge
foarte repede.
c. Receptivitatea:
In mod natural sunt receptive gainile si fazanii. Celelalte pasari, precum
si animalele de laborator sunt refractare la infectie.
Tineretul aviar in varsta de 4-8 luni este mai sensibil.
In mod experimental, boala poate fi reprodusa prin badijonarea
larinxului, a mucoasei conjunctivale sau cloacale cu material virulent
constituit din broiaj al mucoasei traheale de la o pasare bolnava.
Receptivitatea pasarilor este marita si boala capata o extindere mare
prin actiunea unor factori favorizanti: carentele alimentare si vitaminice, in
special hipovitaminoza A, supraaglomerarea in adaposturi (mai ales in
sistem de crestere in baterii), exesul de umiditate, frigul, transporturile
obositoare, parazitismul intestinal, reactiile postvaccinale dupa diferite
imunizari active, asocierea cu alte boli (difterovariola, holera).
Pasarile trecute prin boala castiga imunitate. Ele transmit anticorpi prin
vitelus, astfel ca puii eclozionati din astfel de oua au o imunitate pasiva pana
la 4-10 zile, rezistand la infectie.
d. Surse de infectie si mod de contaminare:
Sursele de infectie sunt pasarile bolnave si cele trecute prin boala, care
raman purtatoare si eliminatoare de virus timp indelungat, pana la 500 zile.
Astfel se explica aparitia an de an a bolii in unele ferme avicole.
Materiile virulente sunt mucusul traheal, bronsic, jetajul, secretiile
conjunctivale. Pe coaja oualelor si in ouale provenite de la gainile infectate
nu s-a putut pune in evidenta prezenta virusului.
Contaminarea se face direct prin coabitare intre pasarile bolnave sau
eliminatoare de virus si cele receptive. Transmiterea prin ou nu se face.
Cotaminarea poate fi si indirecta, prin pasarile refractare la infectie si
personalul de ingrijire a pasarilor. De asemenea sobolanii pot fi transmitatori
(vectori) ai virusului.
Calea de infectie este calea respiratorie, prin stropii virulenti inhalati o
data cu aerul. Se admite si posibilitatea infectiei pe cale digestiva, prin apa si
alimentele contaminate.

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

Experimental infectia se realizeaza prin badijonarea mucoasei


conjunctivale sau laringiene.
e. Patogeneza:
Virusul patrunde prin mucoasa nazala sau bucala. El are o afinitate
pronuntata pentru mucoasa traheala, unde se multiplica, producand
inflamatia acesteia. De la locul de multiplicare, virusul trece si in sange, dar
nu se multiplica. Prin interventia germenilor microbieni secundari de la
suprafata mucoasei respiratorii, procesul inflamamato initial se complica,
agravandu-se.
f. Epizootologie:
Boala apare in tot cursul anului, dar mai ales toamna si iarna. Frecventa
mai mare in sezonul de toamna se explica prin completarea efectivului matca
cu pasari tinere receptive la infectie, introduse in efectivul dce pasari adulte,
trecute prin boala si ca atare purtatoare de virus.
Caracterul stationar al bolii, de la an la an, cu frecventa maxima
toamna, se explica prin existenta purtatorilor de virus si nu prin persistenta
virusului in mediul exterioe.
Boala are un mers enzootic, fara tendinte de raspandire in alte ferme la
distanta, afara de cazul cand se scot pasari eliminatoare de virus, pentru
completarea efectivului. De fapt insa, in modul acesta, prin pasari purtatoare
de virus, se introduce infectia in ferma indemna.
g. Simptomatologie:
Incubatia naturala este de 6-12 zile; in infectia experimentala incubatia
este mai scurta si variaza dupa calea de inoculare.
Boala evolueaza sub forma acuta subacuta si cronica.
Forma acuta: (hemoragica) se intalneste la inceputul epizootiei. Ea
incepe cu febra puternica (44C), iapetenta si sete puternica; prostratie,
cianoza mucoaselor aparente, a crestelor si a barbitelor. In scurt timp apa
tulburari respiratorii grave- dispnee puternica. In momentul
inspiratiei,pasarea isi ridica si isi intinde capul cu ciocul larg deschis,
percepandu-se un zgmot de glu-glu si un fel de tipat plangator; in expiraie
capul se lasa in jos, cu ochii inchisi, pana cand ciocul atinge solul.

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

Pasarile stranuta puternic, sunt cuprinse de o tuse spasmodica. Isi


scutura cu putere capul, eliminand un jetaj mucos, sanguinolent, uneori chiar
chiaguri de sange sau sange lichid.
In cazurile mai usoare se constata numai o respiratie horcaitoare, raluri
in timpul respiratiei si tuse.
Moartea se produce in decurs de 2-4 zile, in 50-90% din cazuri, prin
asfixia produsa de chiagurile de sange care
obstrueaza larinxul, prin edemul laringotraheal
sau prin toxiemie.

Atitudine in timpul
inspiratiei
la un caz grav.

Acelas caz din figura


precedenta, in timpul expiratiei

In cele mai multe cazuri insa,simptomele sunt mai putin severe,


manifestandu-se prin dispnee, raluri traheala, tuse, ciocul intredeschis
Forma subacuta: manifestarile respiratorii sunt mai benigne. Pasarile
pot elimina, in timpul stranutului sau tusei, un exudat consistent sau
pseudomembrane. Unele pasari prezinta un catar oculo-nazal si chiar
sinuzita infraorbitara sau oftalmie purulenta.
Boala se poate constata si la puii tineri, de 10-20 zile, cu semne de
conjunctivita si diaree grava.
Durata acestei forme este de 1-3 saptamani, cu mortalitate de 10-15%;
la puii tineri mortalitatea se ridica la 50-100%.
Forma cronica:poate aparea de la inceput, ca atare, sau ca urmare a
formei subacute. Se intalneste de regula spre sfarsitul enzootiei. Se
manifesta prin respiratie dispneica, bucala, siflanta, cu prezenta de
pseudomembrane traheale, cu caracter cazeos, la orificiul traheal. Exudatul
se muleaza sub forma de mansoane de-a lungul traheei, producand obstructia
larinxului si moartea prin asfixie. Durata bolii este de 1-1,2 luni, cu o
mortalitate de 5%.
9

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

Se pot constata si forme benigne de boala, cu tulburari respiratorii


putin accentuate, asemanatoare altor boli respiratorii ale pasarilor. La
pasarile ouatoare ara loc o scadere a ouatului, in medie pe efectiv cu 12%,
uneori insa pana la 50%. Toate formele clinice de boala pot evolua, simultan
sau succesiv, in cursul unei enzooti.
h. Modificari anatomopatologice:
In forma acuta se constata o traheita
hemoragica: mucoasa este tumefiata, cu
petesii si un mucus sanguinolent la
suprafata, uneori coaguli de sange.
In forma subacuta se observa o
laringotraheita: mucoasa este edematiata, cu
un exudat fibrinos la suprafata.
Chiaguri de sange
pe mucoasa
inflamata a
traheei.
In forma cronica se constata
pseudomembrane cazeoase in faringe,
laringe si trahee.
In examenul histopatologic se
constata incluziuni intranucleare, in
celulele epitrliale ale mucoasei laringelui
si traheei, colorabile in roz prin metoda
Giemsa prelunita ( Seifried, 1931).
Incluzii Seifried in celulele mucoasei traheale.
Ele se constata usor in faza initiala a bolii, pana nu sa produs alterarea
pronuntata a mucoasei, observandu-se frecvent in forma acuta de boala
rareori in cea cronica. Aceste incluziuni se pot constata insa si in epiteliile
pleoapelor si ale bronhiilor. Intr-un nucleu se constata de regula o singura
incluziune rotunda, ovala sau neregulata, ocupand aproape jumatate de
nucleu (Poliakova, 1951).
In general, mai ales in formele acute si subacute, modificarile
anatomopatologice,
macroscopice
si
microscopice
sunt
carcteristice si precizeaza diagnosticul.
10

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

i. Diagnostic:
Datele epizootologice si anatomoclinice permit un diagnistic in
formele acute si tipice; in formele mai putin grave si cronice, diagnosticul
clinic este dificil sau imposibil din cauza asemanarii cu alte boli respiratorii.
Laringotraheita infectioasa afecteaza rareori puii tineri, desi acestia sunt
sensibili la infectie cu virusul LTI. Scaderea ouatului in LTI nu este asa de
accentuata ca in pseudopesta, nici chiar ca in bronsita infectioasa a gainilor.
Pseudopesta aviara, forma respiratorie, este mai difuzibila, scaderea
ouatului mai pronuntata, in multe cazuri exista sindrom digestiv si nervos.
Boala poate fi confirmata prin izolarea virusului si identificarea lui prin
reactia HA si IHA.
Difterovariola aviara prezinta leziuni cutanate, pseudomembranelese
gasesc mai ales pe mucoasa bucala, iar dupa detasarea lor mucoasa apare
sangeranda.
Bronsita infectioasa, la gainile adulta, prezinta un sindrom respirator
mai putin accentuat, iar la pasarile peste varsta de 2 luni, de regula, nu se
inregistreaza mortalitate. In schimb la puii pana la vrsta de 10 zile boala are
un tablou clinic destul de caracteristic.
Micoplasmoza aviara are o evolutie cronica, iar leziunile principale
sunt de aerosaculita, cu depozite fibrinoase. De astfel aceste infectii pot
coexista.
Coriza infectioasa prezinta modificari anatomopatologice ale
mucoasei nazale, conjunctivale, a sinusurilor intraorbitare, niciodata ale
mucoasei laringotraheale. Boala este, in genera, beningna cu mers cronic.
Hipovitaminoza A este caracterizata si ea prin pseudomembrane, dar
acestea sunt albicioase si usor detasabile; in faringe si esofag se constata
zone alb-galbui, datorita uei materii cazeoase la orificiile glandelor mucoase.
Diagnosticul de laborator se face prin reproducerae experimentala a
bolii, prin izolarea virusului LTI si prin examen histopatologic.
Pentru infectia experimentala se utilizeaza mucusul traheal filtrat si
aseptizat cu antibiotice, cu care se tamponeaza mucoasa traheala a puilor
sensibili si rezistenti la infectie. Puii sensibili fac de regula o forma acuta si
tipica de boala.
Pentru izolarea virusului se inoculeaza embrioni de gaina de 9-10 zile.
Examenul histologic al mucoasei respiratoriii in formele acute si
subacute, in special la inceputul bolii, este de o inalta valoare diagnostica si
este decisiv(a se vedea modificarile histopatologice).

11

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

In studiile epizootologice sunt utilizabile testele serologice de SN si


seroprecipitare in gel de agar.
j. Tratament, profilaxie si combatere:
Nu exista un tratament specific si eficace. In formele subacute,
tetraciclinele amelioreaza starea cinica prin actiunea lor fata de germenii
secundari.
Pastrarea indemnitatii fermelor avicole se obtine prin controlu si
carantina de 14 zile a pasarilor nou introduse in ferma. In perioada de
carantina se introduc martori de contact, din efectiul propriu al fermei.
Dupa aparitia bolii se vor sacrifica si valorifica pasarile din lotul unde
a aparut boala, urmata de dezinfectia radicala a adapostului cu formol 1.
Spre a se evita pericolul excretorilor de lunga durata, repopularea se va face
numai dupa 3 luni.
In cazul cand din considerente economice nu se poate recurge la
sacrificarea pasarilor bolnave si suspecte de contaminare, se va proceda
numai la sacrificarea celor bolnave si vaccinarea celor aparent sanatoase din
ferma contaminata.
Vaccinul este un virus- vaccin viu, preparat pe embrionul de gaina,
livrabil sub forma liofilizata. Aplicarea lui se face dupa solubilizarea intr-un
diluant special, prin tamponarea mucoasei cloacale, cu ajutorul unei pensule
aspre. Se produce o inflamatie a mucoasei cloacale, urmata de istalarea
imunitatii dupa 9 zile pe o perioada de 6 luni.
Acest vaccin viu are inconvenientul ca pasarile vaccinate raspandesc
virusul un anumit timp dupa vaccinare.
Din efectivele unde s-a aplicat vaccinarea nu vor fi scoase pasari de
vanzare in scopul cresterii.
Aplicarea vaccinului se mai poate face pe pielea deplumata sau pe
mucoasa oculara.
Pasarile vaccinate vor fi controlate dupa 4-6 zile, iar cele la care nu sa produs reactia locala vor fi revaccinate.
Efectivul vaccinat va fi crescut si exploatat separat pana la
valorificarea lui totala. Repopularea adaposturilor unde au stat pasarile
vaccinate se va face numai dupa 2-3 dezinfectii riguroase si dupa trecerea a
2 saptamani vara si 6 saptamani iarna de la lichidarea efectivului si
efectuarea dezinfectiei finale.
1.2.BRONSITA INFECTIOASA AVIARA
(Bronchitis infectiosa avium)

12

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

Este o boala infectocontagioasa de natura virotica, a puilor de gaina, cu


evolutie acuta, produsa de un virus filtrabil, caracterizata din punct de vedere
anatomoclinic prin inflamatia bronhiilor (ca si a traheei si a laringelui), cu
semne respiratorii grave. La adulte boala se traduce prin tulburari ale
ouatului, fara alte manifestari morbide.
a. Istoric, raspandire, importanta:
A fost descrisa prima data in S.U.A. de catre Shalk si Hawn (1931)
Beach si Schalm (1933) dovedesc prin probe de imunitate incrucisata
diferenta intre laringotraheite si bronsita infectioasa.
La inceput boala a fost semnalata la puii mici, sub o forma grava si cu o
raspandire rapida; ultrrior boala s-a constatat si la puii mai mari, sub o forma
mai putin grava.
Boala este foarte pagubitoare , prin mortaltatea mare la pui si
raspandirea rapida in untatiile mari de crestere a puilor; puii mai mari, trecuti
prin boala, ramanintarziati in dezvoltare. La gainile adulte se constata o
scadere accentuata a ouatului.
b. Etiologie:
Virusul bronsitei infectioasa (BI) este un mixovirus, cu dimensiuni de
70-105m. Se cultiva pe oul embrinat de gaina, in varsta de 9-12 zile.
Izolarea virusului pe embrionul de gaina este destul de dificila, deoarece el
nu produce, de regula, moartea embrionilor in primele 4-6 pasaje.
In cadrul virusului BI s-au constatat diferente imunologice ; pana in
prezent s-au pus in evidenta 5 tipuri imunologic distincte.
Rezistenta virusului, in conditiile mediului exterior, este mica. Pastrarea
virusului, in conditiile mediului exterior este mica. Pastrarea virusului sub
forma de lichid alantoamniotic necesita temperaturi sub -45C; sub forma
liofilizata este valabil peste un an. Dezinfectantela uzuala in concentratii
obisnuite distrug repede virusul.

c. Receptivitate:

13

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

Pui de gaina pana la varsta de 5-10 zile au receptivitatea maxima. Puii


mai mari fac forme mai usoare de boala, iar gainile adulte fac forma
inaparenta de boala, exprimata numai prin tulburari ale ouatului.
Porumbelul este refractar la infectie.
Pasaril trecute prin boala castiga imunitate puternica si de lunga durata,
transmisibila prin vitelus la pui, pe care ii protejeaza fata de infectie pana la
2 luni.
d. Surse de infectie si mod de contaminare:
Pasarile bolnave si recent trecute prin boala constituie sursa principala
de infectie.
Jetajul (exudatul bronsial, traheal si nazal) contine virus. De asemenea,
sangele si organele interne de la pasarile bolnave sunt virulente.
Virusul este eliminat in special prin jetej. Prin fecale, virusul este
eliminat incepand cu ziua a 3-a pana in ziua a 24-a dupa infectie; incepand
cu ziua a 35-a dupa vindecare, virusul nu a mai putut fi pus in evidenta nici
la pasarile trecute prin boala, nici in oua, ceea ce pledeaza pentru inexistenta
purtatorilor de virus de lunga durata in bronsita infectioasa.
Contaminarea naturala se face direct, prin coabitare; mai rar indirect,
prin intermediul apei si al alimentelor contaminate.
Calea de infectie naturala, este cea respiratorie, mai rar cea digestiva. In
mod experimental, infectia se poate realiza prin instilatia nazala si laringiana
a mucusului virulent. Pe cale digestiva, subcutanata si intravenoasa, infectia
se realizeaza inconstanat.
e. Simptomatologie:
Perioada de incubatie in boala naturala
este de 36 ore pana la 6 zile.
La puii in varsta de 2-10 zile. Puii sunt
lipsiti de voiciune, se ingramadesc in locurile
calduroase,
stau
somnolenti.
Tulburari
respiratorii traduse prin dispnee, puii stau cu
cioicul deschis si gatul intins; respiratie bucala
horcaitoare, raluri si tuse chintoasa, cu accese
de sufocatie.
bronsita

Atitudine tipica in
infectioasa

a puilor.
14

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

In timpul acceselor de tuse, mucozitatiile si exudatul cazeos acumulat in


bronsii si partea inferioara a traheei sunt eliminate in exterior. Nu se constata
exudat sanguinolent ca in laringotaheita. Nu se observa niciodata semne
nervoase.
Se constata si semne de conjuctivita si rinita, cu jetaj seros, stranut;
adeseori si inflamatia sinusurilor infraorbitale.
Durata bolii este de 3-10 zile.
La puii mici sub 10 zile mortalitatea este de 50%;
La puii peste 3 saptamani: mortalitatea este mica dar puii raman
inapoiati in dezvoltare, manifestand mult timp dispnee si raluri.
La puii peste 6 saptamani: semnele respiratorii sunt mult mai putin
evidente. Puii prezinta dispnee, raluri traheale si tuse. De regula, puii nu mai
prezinta semne de coriza. Dezvoltarea puilor se face necorespunzator cu
varsta.
La tineretul peste 2 luni si pasarile adulte: tulburarile respiratorii sunt
putin evidente; se constata o slabire progresiva. Pasarile consuma grauntele,
dar refuza uruielile; nu se constata tulburari digestive, nici nervoase. La
gainile ouatoare se constata o scadere a ouatului; ouale sunt deformate, cu
coaja subtire si aspra sau fara coaja. Adeseori se constata gaini fals
ouatoare, adica pasari cu aparenta normala care cauta cuibul, dar nu oua.
Mortalitatea este neansemnata.
f. Modificari anatomopatologice:
Leziunile
nu
sunt
caracteristice. Se constata o
traheita catarala: petesii si exudat
bogat seromucos pe mucoasa
laringotraheala; nu se constata
aspectul
sanguinolent
al
exudatului ca in laringotraheita
infectioasa.
Cheaguri de sange in mucoasa
tumefiata si inflamata a
traheei.
La gaini: degenerari ovariene, atrezii foliculare, oua cu coaja moale si
deformata.

15

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

Modificari in aspectul si
consistenta cojii oualelor.
In pulmoni: focare de bronhopneumonie, cu exudat serogelatinos in
bronhii si sacii aerieni, uneori cu aspect cazeos. In unele cazuri se observa
pericardita fibrinoasa.
La ehamenul histologic nu se constata incluziispecifice ca in
laringotraheita infectioasa. In faza acuta se constata o infiltrare celulara in
lamina propria, fara modificareaepiteliului cilindric traheal. Mucoasa este
puternic ingrosata.
g. Diagnostic:
Diagnosticul anatomoclinic este foarte dificil sau chiar imposibil,
deoarece boala are multe asemanari cu celelalte boli respiratorii ale
pasarilor: formele subacute si cronice de laringotraheita, formele benigne
respiratorii de pseudopesta aviara, micoplasmoza aviara, holera cronica si
difterovariola aviara. In tabelul I se redau unele diferente intre BI si forma
respiratorie a pseudopestei aviare, produsa de tulpini mai putin patogene.
Foarte adesea aceste infectii pot coexista in acelas efectiv, ceea ce impune un
diagnostic complex de laborator pentru confirmarea sau infirmarea prezentei
virusului BI.

Nici unul

Tabelul I:
Pseudopesta aviara
4- 11 zile
La toate varstele
Numai cateva pasari
deodata
Frecvente

Redus la jumatate

Nul

Exudat seromucos in trahee si


bronhii; uneori petesi
Scade rapid (uneori la zero). Inca
normal la primele semne. Pe o
lunga perioada de timp, ouatul este
scazut si nu se restabileste decat
partial.

Petesii pot aparea peste


tot
Scadere rapida la zero.
Diminuarea se produce
de la primele semne de
boala.
Ouatul
se
restabileste dupa cateva

Bronsita infectioasa
Incubatia
18-96 ore, matim 6 zile
Mortalitatea Numai la puii foarte mici
Dispneea
La numeroase pasari deodata
Simptome
nervoase
Consum de
hrana
La
necropsie
Ouatul

16

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

saptamani
Examenul virusologic,pentru punerea in evidenta a virusului BI,se face
prin inocularea materialului suspect (mucus bronsic,broiaj de pulmon,
aseptizate bacteriologic) in oul embrionat de gaina in varsta de 9-10 zile si
adaptarea lui prin pasaje succesive pana la aparitia nanismului.Identificarea
virusului BI din embrionul de gaina se face prin testul de SN pe embrionul
de gaina, cu un ser anti-BI de referinta.
De asemenea se poate recurge la infectia experimentala a puilor mici,
indemni de BI, si a martorilor imunizati, prin inocularea intratraheala a
materialului suspect.
In formele asimptomatice sau cronice se poate recurge la testul de SN
pe oua embrionate. In acest scop, serul pasarilor de cercetat se pune in
contact, in vitro, timp de 30`, cu o tulpina de virus de referinta cu titru
ridicat, iar amestecul este inoculat in oua embrionate in varsta de 10 zile,
provenite din gaini verificate ca indemne de BI.Testul de SN se considera
pozitiv daca 50% din embrioni au ramas in viata dupa 8 zilede la inoculare.
In afara de testul de SN se poate utiliza si seroprecipitarea in gel de
agar.
h. Tratament, profilaxie si combatere:
Tratamentul curativ cu streptomicina (intramucular sau per os) are o
valoare discutabila.
Pentru prevenirea bolii se vor folosii la incubatienumai oua de la pasari
si din ferma indemne de boala. Puii mici vor fi crescuti separat de pasarile
adulte. Completarea efectivului de pasari se va face numai cu pui sanatosi.
In loturile de pui unde apare boala se va proceda radical: puii bolnavi
vor fi sacrificati, executandu-se dezinfectia adapostului. In locul unde apare
boala vaccinarea nu da rezultate, din cauza difuzarii rapide a infectiei.
Loturile amenintate de contaminare vor fi supuse vaccinarii. Puii peste
varsta de 6 saptamani pot fi supusi imunizarii active cu un virus vaccin viu
atenuat pe cale nazala, oculara, sau intramusculara.
Profilaxia si combaterea bolii, mai ales la puii tineri, se bazeaza, in
special, pe masuri generale. Se vor asigura conditii optime de crestere pentru
puii tineri.

17

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

Puii din efectivele contaminate vor fi crescuti si destinati consumului


cand ajung la greutatea de valorificare, fiind contraindicata retinerea lor
pentru reproductie.
Dupa eliberarea adaposturilor de aceste efective se va executa o
dezinfectie, iar dupa o luna se poate trece la repopularea lor cu efective
sanatoase.

Oua de aspect normal, calitatea I.

18

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

1.3. PSEUDOPESTA AVIARA


(Boala de Newcastle, Pesta Aviara Asiatica, Pneumoencefalita, Pesta
Aviara Atipica)

Pseudopesta aviara este o boala infectioasa, de tip evolutiv acut, mai


rar subacut, enzootica specifica galinaceelor, produsa de un virus filtrabil si
caracterizata clinic prin semne respiratorii si digestive, insotite sau urmate de
manifestari nervoase, asociate diferit, iar anatomopatologic prin
proventriculita, enterita si tiflita hemoragico-necrotica.
a. Istoric, raspandire, importanta:
Pseudopesta poate fi considerata ca fiind cea mai grava boala a
pasarilor, cu cea mai mare putere de difuziune. A fost diagnosticata pe toate
continentele. La noi in tara boala a fost introdusa in anul 1942, provocand
anual pierderi importante atat in sectorul industrial cat si in unitatile
gospodaresti, in care nu se respecta normele de profilaxie generala si
specifica. Aceste pierderi sunt consecinta morbiditatii si mortalitatii foarte
ridicate cu care boala evolueaza, a restrictiilor impuse in cadrul masurilor de
combatere si a cheltuielilor antrenate de aplicarea masurilor profilactice.
In prezent se mai inregisteaza focare limitate, doar acolo unde se
incalca masurile de profilaxie.
b. Etiologie:
Agentul patogen al pseudopestei este un virus care se cultiva pe oua
embrionate ca si pe culturi de celule. Culturile pe oul embrionat servesc la
prepararea vacinurilor antipestoase.
Virusul pseudopestei se absoarbe pe eritrocitele de gaina si provoaca
aglutinarea lor (hemaglutinarea). In organismul pasarilor, virusul determina
formarea anticorpiior specifici, care ii inhiba propietatea hemaglutinanta, ca
si anticorpi care-i neutralizeaza actiunea patogena. Aceste propietati se
folosesc in cercetarile de diagnostc la identificarea virusului.
Intre tulpinile de virus izlolate in diferite zone ale globului nu exist
diferente antigenice. In schimb, puterea patogena a vrusului poate varia in
functie de tulpina, deosebindu-se dinacest punct de vedere trei tipuri de
tuilpini: cu patogenitate foarte scazuta (lentogene), cu patogenitate medie,
19

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

patogene numai pentru pui (mezogene) si cu patogenitate ridicata


(velogene). Tulpinile din primele 2 grupe se utilizeaza ca vaccinuri vii, iar
cele din ultima grupa se izoleaza obisnuit din focarele grave de boala.
Virusul este destul de rezistent in mediul exterior. Caldura il distruge
repede iar razele solare in cateva minute, pana la 1-2 zile. La temperatura
camerei rezista pana la 17 saptamani, in apa 10-15 zile, iar in cotete pana la
250 de zile. In carcase si oua rezista pana la 200 de zile, iar cand acestea
sunt congelate pana la doi ani. Antisepticile obisnuite (soda caustica, clorura
de var, formolul, etc), in concentratii uzuale, distrug virusul in cateva minute
pana la o ora.
c. Caractere epizootologice:
Receptivitate: In conditii naturale sunt receptive :gaina, curca,
bibilica, fazanul, paunul. Celelalte pasari nu sunt receptive sunt refractare,
imbolnavinduse exceptional. Ele pot face infectii inaparente clinic, jucand
un mare rol in difuzarea boli.
Surse de infectie : sunt reprezentate de pasarile bolnave, care elimina
cantitati masive de virus prin toate produsele de secrectie si excretie (fecale,
jetaj). Difuzarea boli se realizeaza si prin produsele si subprodusele pasarilor
bolnave (carne, oua, pene), prin cadavre, ca si prin toate lucrurile venite in
contact cu pasarile bolnave (furaje, apa, obiecte de inventar, custi, mijloace
de transport, etc).
Omul poate vehicula virusu pasiv sau face infecti benigne sau
inaparente, devenind purtator activ.
Mod de contaminare:transmiterea boli se face direct prin cohabitarea
pasarilor bolnave cu cele santoase si indirect pe cale respiratorie si digestiva,
cu apa, furaje si particule de praf contaminate.
Dinamica epizootica:dupa ce a aparut intr-un efectiv, pseudopesta
evolueaza grav, cuprinzand intr-un timp scurt 90-100% din pasari. In cazul
in care nu se iau masuri corespunzatoare, boal are o evidenta tendinta la
evolutia epizootica, difuzand in afara focarului si cuprinzand teritorii mari,
evoluand ca cea mai contagioasa boala a pasarilor. In efectivele incomplet
imunizate datorita vaccinarilor incorecte, se intalnesc aspecte enzootice, in
care numarul cazurilor de inbolnavire variaza intre 20-80%. Enzootiile cele
mai grave in sezoanele reci si umde, cand virusul rezista mai mult in mediul
extern.

20

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

d. Tabloul clinic:
Boala apare dupa o incubatie scurta, de 3-10 zile si evolueaza acut,in
1-5 zile,rar mai mult. Semnele clinice sunt caracterizate printr-o stare
generala grava, insotita de tulburari digestive, nervoase si respiratori.
Pasarile sunt abatute, somnolente, fara pofta de mancare, cu creasta si
barbitele cianozate.
In cavitatea bucala se constata un exudat mucos, abundent, iar pe
mucoasa se observa hemoragii punctiforme sau focare necrotice mici de
culoare cenusie galbuie. Gusa este impastata (indigestie ingluviala). Un
semn foarte frecvent este enterita, manifestata prin diaree, cu fecale galbenverzui, cu miros respingator. Pe mucoasa cloacala se constata adeseori
focare hemoragico-necrotice.
Frecvent se intalnesc si semne nervoase (convulsii sau paralizii).
Sindromul respirator sau laringotraheal, tot de natura nervoasa, este
manifestarea clinica cea mai caracteristica pseudopestei si se traduce prin
respiratie
accelerata,
dispneica si zgomotoasa,
horcaitoare. Pentru a se
elibera de mucusul care
obstrueaza caile respiratori
anterioare, pasarile scot un
zgomot
asemanator cu
stranutul, scturand in acelasi
timp capul. Acest concert de
respiratie
zgomotoasa,
horcaitoare si stranut-tuse
este caracteristic pseudopestei.
Dispnee
La curca, boala evolueaza mai benign si predomina sindromul digestiv
si nervos.
Boala evolueaza in majoritatea cazurilor mortal. Pasarile nu mai
rareori se vindeca, dupa o convalescenta lunga sau raman cu tare nervoase
sub forma de paraliziii.

21

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

e. Modificari anatomopatologice:
La pasarile moarte de pseudopesta se constata leziuni grave si foarte
importante pentru diagnostic.
Astfel in cavitatea bucala, faringiana, laringiana, in trahee se gaseste o
cantitate mare de mucus filant, gros,
uneori sub forma de depozite
difteroide, usor detasabile.
La
nivelul mucoasei bucofaringiene,
uneori si esofagiene se mai pot gasi
mici noduli galbeni-cenusii, cu
continut mucopurulent sau cazeos,
uneori inconjurati de o zona
hemoragica.
Laingotraheita consecutiva.
In stomacul glandular se observa
hemoragii si necroze localizate de
obicei la varful papilelor glandulare
sub forma unui brau la intrarea si
iesirea din stomac ( proventriculita
hemoragico-necrotica ). Pe mucoasa
intestinala, mai frecvent la baza sacilor
cecali si intestinul gros, dar si pe restul
intestinului,
se
observa
focare
hemoragico-necrotice, punctiforme sau
sub forma de ulcere mai mari.
stomacului

Hemoragii in mucoasa
glandular.

In restul organelor se pot intalnii


leziuni hemoragice sau degenerative.
La puii mici, pana la varsta de 2
luni, leziunile sunt mai putin constante
si mai discrete.
Ca modificari histopatologice
importante pentru diagnostic se citeaza
si leziuni de encefalita nepurulenta,

22

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

intalnite la 88-89% din cazuri.


in

Focare hemoragiconecrotice
intestin la

gaina
f. Diagnostic:
Se stabileste pe baza difuzibilitatii accentuate, a tulburarilor generale
intense, dominate de simptome digestive, nervoase si respiratorii si a
leziunilor de proventriculita si tiflita hemoragico-necrotica.
Boala s-ar putea confunda cu holera, tifoza laringotraheita si
cocidioza.
Holera evolueaza mai rapid, cu leziuni de hepatita miliara necrotica,
fara proventriculita si tiflita hemoragico-necrotica.
Tifoza este mai rar intalnita si evolueaza trenant si subacut cu anemie
si tulburari digestive si cu leziuni hepatice grave, care lipsesc in pseudopesta
aviara.
Laringotraheita evolueaza numai cu simptome respiratorii, iar
cocidioza apare obisnuit la tineret si evolueaza numai cu simptome
respiratorii.
Cocidioza apare obisnuit la tineret si evoluaza cu diaree si tiflita
hemoragica difuza. In cocidioza , examenul microscopic al fecalelor este
edificator.
In focarele atipice de boala, inregistrate uneori la pasarile vaccinate si
la pui, este absolut necesara confirmarea diagnosticului prin examene de
laborator. In acest scop se expediaza la laborator mai multe pasari bolnave si
cadavre. Cercetarile de laborator constau in izolarea si identificarea
virusului, prin inoculari la pui sau embrioni si examene serolologice- reactia
de hemaglutinare si inhibare a hemaglutinarii si seroneutralizarii.
g. Prognostic:
Este grav, boala avand o evolutie mortala, cu caracter epizootic,
nedispunand de mijloace curative eficace.
h. Profilaxie:
In efectivele contaminate boala se combate prin masuri generale si
specifice, care constau in:
declararea bolii si instituirea carantinei de gradul II.

23

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

sacrificarea pasarilor bolnave si darea lor in consum conditionat,


dupa sterilizarea prin fierbere; uneori, pentru eradicarea bolii se poate hotari
sacrificarean intregului efectiv contaminat.
distrugerea cadavrelor si asternutului prin ardere sau ingropare.
dezinfectia halelor, cotetelor si padocurilor cu soda custica 2% sau
formol 3%.
vaccinarea de necesitate a pasarilor sanatoase, cu vaccin H sau
Roakin, daca sunt in varsta de pana peste 2 luni si cu vaccin La Sota la
tineretul sub 2 luni.
Prevenirea aparitiei pseudopestei in efectivele indemne se realizeaza
prin masuri generale si specifice. Ca masuri generale se vor executa
dezinfectii profilactice si se va reglementa circulatia persoanelor,
vehiculelor, etc. trebuie avuta o deosebita grija la achizitionarea pasarilor,
oualelor pentru incubatie si furajelor, ca acestea sa provina din efective si
localitati sigur indemne.
Profilaxia specifica consta in vaccinarea profilactica periodica a
tuturor pasarilor. La noi in tara se utilizeaza in mod curent vaccinul
antipseudopestos La Sota.
Vaccinul antipseudopestos La Sota este preparat dintr-o tulpina mai
atenuata ( lentogena ). Se prezinta in fiole, sub forma liofilizata ce se
dilueaza in diferite proportii, in diluant. Se administreaza individual pe cale
conjunctivala sau subcutan in doza de 0,5 ml la gaina si 1ml la curca, la pui
se poate administra incepand cu varsta de 8-10 zile. In efectivele mari se
poate aplica in apa de baut sau sub forma de aerosoli. La pasarile adulte, mai
aleas la cele apartinand raselor perfectionate, este indicata vaccinarea in
continuare cu vaccinul La Sota din 3 in 3 luni.
Se mai folosesc cu succes si alte vaccinuri cuma ar fi: vaccinul
antipseudopestos viu din tulpini mezogene ( H sau Roakin ) si vaccinul
uleios inactivat, acestea fiind
folosite mai des in fermele de
selectie la curci si gaini.
Trebuie retinut faptul
ca indiferent de tipul de
vaccin
utilizat
lupta
antiepizootica
impotriva
pseudopestei nu va fi
incununata de succes daca nu
se respecta toate masurile
profilactice generale.

24

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

Tehnica vaccinarii antipseudopestoase la


gaina

1.4. GRIPA AVIARA


( Avian influenza )

a. Istoric si raspandire.
Gripa aviara (Avian influenza), este o boala infectjioasa a pasarilor
cauzata de mutatia de tip A a virusului gripal. Boala a fost descoperita in
Italia in jurul anului 1900, de atunci raspandindu-se in intreaga lume.
b. Etiologie:
Toate pasarile sunt considerate predispuse la infectie cu gripa aviara,
desi unele specii sunt mai rezistente la imbolnavire, Pasarile migratoare (in
special ratele salbatice) sunt considerate principala sursa de gripa aviara,
acestea fiind si cele mai rezistente la infectie. Pasarile domestice, in schimb,
inclusiv gainile si curcanii, sunt deosebit de predispuse la epidemiile de
gripa letale. Perioada de incubatie este de la trei la cinci zile, iar simptomele
variaza de la un individ la altul.
Izbucnirile formelor foarte patogenice pana acum au fost cauzate de virusul
gripal de tip A, din familia Orthomyxoviridae, care actioneaza ia nivelul
acidului ribonucleic, ARN (subtipurile H5 si H7). Din 16 subtipuri de virusi
ai tipului A (numite H) fiecare cu 9 sub-sub-tipuri (numite N), doar trei -H5,
H7 sj H9 sunt capabile sa treaca granitele dintre diferite specii (in special de
la pasare la om). Virusul gripal contine un lant unic negativ ARN compus
din noua fragmente care codifica 144 proteine virale (combinatii intre N si
H, rnateriaiul genetic al virusului). Fragmentele de ARN au un invelis
proteic comun, care le uneste forrnand nucleoproteidul. invelisul exterior
este constituit dintr-o membrana lipidica; lipidele sunt raspunzatoare pentru
complicatiile grave care afecteaza individul in timpul bolii.
Combinatia H5N1, cea care a permis trecerea de la pasari la om,
prezinta particularitati din mai multe puncte de vedere. H5N1 se modifica
rapid si prezinta tendinta de a dobandii gene de la virusi, infectand si alte
specii de animale. Abliitatea sa de a cauza boala acuta la oameni a fost
25

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

confirrnata. Mai mult, studiile de laborator au demonstrat ca acest virus are o


patogenitate ridicata si poate cauza boli acute si la oameni.
in mod normal, virusii gripei aviare nu afecteaza si alte specii decat pasarile
si porcii, in schimb, virusii care au suferit mutatii s-au dovedit capabili sa
provoace efecte catastrofale.
Transmiterea bolii se face prin aer si prin excrementele pasarilor (de la
un animal bolnav la altul), in primul rand, apoi prin alimente contaminate,
apa, echipamente si imbracaminte; nu au fost inregistrari, pana acum, de
infectare prin mancare gatita din carne de pasare (de la animale bolnave la
om si de la un om bolnav la altul).
in absenta masurilor prompte de control sustinute de o buna supraveghere,
epidemiile pot dura ani. Pentru ca virusii gripali suporta schimbari genetice
frecvente, este nevoie de o monitorizare permanenta a situatiei gripei la nivel
global si ajustari anuale in compozitia vaccinurilor antigripale, activitati ce
au fost prioritare pentru Programul Global de Gripa al Organizatiei
Mondiaie a Sanatatii (OMS) inca de la inceputul lui in 1947.
Prima infectie cu un virus de gripa aviara inregistrata la om a aparut in
Hong Kong in 1997, cand tulpina de tip H5N1 a cauzat boli respiratorii
acute la 18 persoane, dintre care 6 au murit. Infectia la oameni a coincis cu o
epidemie de gripa aviara, cauzata de aceeasi tulpina, la populatiile de pasari
domestice din Hong Kong.
Investigatiile legate de izbucnirea epidemiei au stabilit ca sursa
infectarii oamenilor a fost contactul direct cu pasarile afectate. Studiile
efectuate ulterior la nivel genetic au aratat ca virusul a trecut direct de la
pasari la oameni. Transmiteri s-au inregistrat si la lucratorii de asistenta
medicala, dar nu au cauzat boii acute.
Despre gripa aviara s-a pomenit din nou spre sfarsitui anului 2003,
cand milioane de pasari au trebuit sacrificate in rnai multe tari asiatice
pentru a preveni raspandirea infectiei, pagubele provocate industriei avicole
din aceste tari fiind colosale. Dupa modelele precedente, epidemiile de gripa
se asteapta sa apara, in medie, de trei patru ori intr-un secol, cand un nou
subtip de virus apare. Oricum incidenta epidemiilor de gripa este
imprevizibila. In secolul al XX-lea, marea epidemie de gripa dintre 19181919, care se estimeaza ca a cauzat moartea a 40-50 milioane de oameni in
intreaga lume, a fost urmata de epldemii in 1957-1958 si 1968-1969.
Expertii in domeniu considera ca o alta epidemie de gripa este
inevitabila si posibil iminenta.

26

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

c. Tabloul clinic:
Tabloul clinic al infectiilor gripale aviare este foarte variat, dependent
de tipul de virus, specia de pasari, varsta si conditiile de intretinere. Formele
clinice cele mai grave le prezinta pesta aviara, cu tulburari respiratorii,
circulatorii, digestive si nervoase. Exista o mare asemanare sub aspect clinic
intre pesta aviara si pseudopesta aviara (boala de Newcastle), cu deosebirea
ca in pesta aviara apar frecvent si edeme ale tesutului conjunctiv subcutanat,
localizate mai ales la cap si gat. Edemele constituie semne caracteristice,
foarte importante pentru orientarea diagnosticului, dar acestea sunt
inconstant prezente si apar nu numai in pesta aviara. Uneori gripa pasarilor
evolueaza numai cu manifestari respiratorii sau digestive si chiar
asimptomatic. Forma asimptomatica poate fi demonstrata numai prin
evidentierea anticorpilor serici.
d. Modificari anatomopatologice:
Modificarile anatomopatologice constau in leziuni asemanatoare cu
cele din pseudopesta, la care se adauga prezenta edemelor gelatinoase in
tesutul conjunctiv subcutanat, a exsudatelor seroase, sero-fibrinoase sau
sero-hemoragice in cavitati si a hemoragiilor pe seroase si mucoase. In
proventricol pot sa apara hemoragii diseminate sub forma de inel, dar lipsesc
modificarile cu caracter necrotic-difteroid, obisnuit intalnite in pseudopesta.
In gripa aviara cu manifestari predominent respiratorii, obisnuit, se constata
catar conjunctival, rinita, traheita, sinuzita, aerosaculita si pneumonie
interstitiala. Diagnosticul de certitudine al bolii se bazeaza pe izolarea si
identificarea virusului gripal sau si pe evidentierea anticorpilor in serul
sanguin al pasarilor trecute prin boala.
e. Tratament :
Impotriva lui H5N1 nu exista deocamdata decat un vaccin aflat in
stadiu experimental. Chiar daca acesta se va dovedi eficient, cantitatile
necesare in cazul unei epidemii globale ar depasi cu mult capacitatea
rnondiaia de produce. Acelasi lucru este valabil si in cazul singurului
tratament antiviral care pare sa fi dat pana acum rezultate impotriva gripei
aviare.

27

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

f. Masuri de profilaxie :
Vaccinarea pare sa fie singura posibilitate certa de prevenire a gripei
aviare, dar utilizarea vaccinurilor in acest scop este limitata din considerente
economice. Vaccinurile inactivate dau o imunitate de scurta durata si
utilizarea lor presupune o permanenta cunoastere a tipurilor existente in
teritoriu, pentru o continua adecvare a compozitiei antigenice a vaccinului
corespunzator evolutiei procesului de reasortare genomica a virusurilor care
produc boala. Pentru combaterea bolii la pasari in focarele diagnosticate,
este necesara sacrificarea intregului efectiv si efectuarea de dezinfectii
generale riguroase in adaposturile depopulate, In abatoare si in
intreprinderile de valorificare a deseurilor organice.
Pentru protectia populatei umane fata de contaminarea cu virusul
gripal aviar este esentiala respectarea normelor de igiena veterinara pe tot
parcursul procesului de crestere a pasarilor si de obtinere si de prelucrare a
produselor avicole.
Vaccinarea antigripala obisnuita, care se practica anual in tara noastra,
nu asigura o protectie fata de virusurile gripale aviare, deoarece acestea sunt
diferite din punct de vedere antigenic. Pe plan mondial, a fost pusa la punct
prepararea de vaccin contra tipului aviar H5N1, dar OMS apreciaza ca in
cazul aparitei unei pandemii de gripa aviara nu ar fi posibila o productie
suficienta de vaccin, nici macar pentru populatia Europei. De aceea, se
considera ca protecta pasarilor si a oamenilor fata de gripa aviara trebuie
realizata preponderent prin masuri de protectie generala, nespecifica. In
transmiterea la distanta a acestor virusuri un rol important revine pasarilor
salbatice migratoare, care nu trebuie sa vina in contact cu pasarile domestice
si nici cu furajele si apa destinata acestora. Este mai ales important ca
pasarile domestice sa fie crescute in spatii inchise, in care nu au acces
pasarile salbatice. Aceasta masura trebuie aplicata cu prioritate in
localitatiile aflate pe culoarele de migrate a pasarilor saibatice acvatice. In
Romania, exista doua culoare mari de migrate a pasarilor: din nord (mai
ales din Marea Baltica) si din sud (Delta Nilului, Dakkar si Africa
subsahariana) spre Delta Dunarii sau alte lunci din sudul tarii. Dinspre
nord (Marea Baltica), dar posibil si din est (Marea Caspica) migratia
pasarilor ameninta teritoriul Romaniei cu gripa aviara, iar dinspre sud cu
virusul encefalitei West Nile, care se manifesta tot mai frecvent, fiind
transmis de tantari (la animale si la om).

28

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

Transmiterea virusurilor gripale pe alte cai si mai ales prin ou, desi
pare posibila, nu a fost inca constatata in conditii naturale. Tratamentul
termic al carnii si oualor exclude posibilitatea infectarii omului pe aceasta
cale, iar spalarea cu apa calda si sapun a mainilor si in general a
suprafetlelor contaminate, ca si utilizarea de antiseptice si dezinfectante
uzuale, asigura distrugerea virusului gripal in decurs de cateva minute.

2.BACTERIOZE RESPIRATORII AVIARE

29

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

2.1.CORIZA CONTAGIOASA A PASARILOR


( Coryza infectiosa avium )

Este o boala infecto-contagioasa a pasarilor, cu o etiologie complexa,


cu mers enzootic, caracterizata din punct de vedere clinic printr-un catar
oculonazal si tumefierea fetei, insotit adeseori si de catarul sinusurilor
infraorbitale.
Prin etiologia ei multipla, termenul de coriza este mai mult un termen
generic decat al unei boli distincte.
a. Istoric, raspandire, importanta:
Coriza contagioasa a fost mult timp considerata ca un simptom al altor
boli specifice (difterovariola aviara, holera cronica).
In 1931, De Blieck pune in evidenta, in secretiile nazale ale pasarilor
bolnave de coriza, o bacterie fina gram-negativa, colorabila bipolar, avand
caracter hemoglobinofil
( B. Hemoglobinophilus coriaze
gallinarum). El reproduce boala la pasare, prin cultura acestui germen
instilata nazal.
De Blieck, ca si Fally mai inainte (1918), a facut dovada
experimentala ca aceasta coriza, cu caracter contagios, nu este produsa de
virusul difterovariolei aviare.
Mai multi autori americani izoleaza si descriu un germen asemanator
cu cel descris de De Blieck, cu care reusesc sa reproduca boala, pe care il
denumesc hemophilus galinarum cu toate ca el n-ar prezenta absolut toate
caracterele acestuia.
Boala este destul de raspandita in toarte tarile cu avicultura intensiva.
b. Receptivitate:
In mod natural sunt receptive gaina, curca, porumbelul si fazanul.
Foarte putin receptive sunt palmipedele.
In cadrul aceleas specii, tineretul intre 3-8 luni este mai sensibil.
Sensibilitatea la infectie este influentata intr-o mare masura de deficienta
factorilor zooigienici.

30

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

c. Etiologie:
Etiologia corizei contagioase este inca neprecizata, cu toate multiplrle
cercetari microbiologice facute in acest scop.
Hemophilus gallinarum este un bastonas cocoid, imobil, gramnegativ, colorabil bipolar. Este hemofil; se cultiva in agarul cu sange 5%,
intr-o atmosfera cu CO 10%, sub forma unor picaturi fine de roua. De
asemenea se cultiva bine in agar cu ser de gaina si medii cu drojdii.
Cultivarea repetata pe medii artificiale duce la pierderea patogenitatii pentru
gaina.
Rezistenta germenului este mica in conditiile mediului exterior. La
temperatur de 22C rezista apna ia 4 zile; temperatura de 45-50C il distruge
imediat.
Germenele descris de Nelson (1923-1936) s-a stabilit ulterior ca
apartine grupului PPLO, fiind astazi considerat ca agent al bolii cronice
respiratorii.
Se mai considera de catre unii ca agetul etiologic ar fi un virus filtrabil
cultivabil pe oul embrionat de gaina.
Indiferend de germenii microbieni in cauza, aparitia si raspandirea
infectiei intr-un efectiv de pasari sunt influentate, intr-o mare masura, de o
serie de cauze favorizante. Timpul rece, umed, adaposturile cu curenti reci
de aer, asternutul umed, ventilatia insuficenta a adaposturilor, suprapopulare
a acestora, supraincalzirea si lipsa de oxigen legata de suprapopularea
adaposturilor constituie factori favorizanti ai aparitiei si raspandirii boli.
Alimentatia carentata, hipovitaminoza A, favorizeaza aparitia bolii; de
altfel este cunoscuta coriza de nutritie, datorita carentei in vitamina A, care
are rol important in mentinerea integritatii epiteliilor.
In afara cauzelor enumerate mai sus si alti factori ca:oboseala de
transport, parazitismul, joaca un rol favorizant.
Coriza contagioasa are un pronuntat caracter sezonier; apare mai ales
toamna spre iarna, o data cu aparitia timpului rece, umed si avariatilorbruste
de temperatura. Evolueaza sub forma enzootica; in gospodariile in care
factorii favorizanti actioneaza timp indelungat, boala capata un caracter
stationar. Boala este destul de raspandita in toate tarile mai ales in un itatile
mari avicole.
d. Simptomatologie:

31

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

Incubatia naturala este de 1-3 zile, uneori pana la 8 zile. Boala se


traduce printr-o coriza subacuta.
La inceput, pasarile scutura capul, stranuta,
se scarpina cu piciorul la nari. Dupa 2-3 zile se
constata o secretie limpede, mucoasa; de
asemenea o secretie conjunctivala serosa.
Mucusul nazal se amesteca cu praful din
atmosfera, formandu-se conclomerate murdare,
uscate, in jurul orificiilor nazale
Conjuctivita , jetaj si
sinuzita.
Dupa cateva zile, jetajul devine mucopurulent, gros, producand
uneori o obstructie a narilor. In acest caz, pasarile erespira pe cavitatea
bucala si tin ciocul cascat. Din cauza respiratiei bucale, limba se usuca si
pasarile in timpul respiratiei fac un zgomot special, cunoscut in limbajul
popular sub denumirea de fna.
Inflamatia mucoasei nazale se extinde si la mucoasa conjuctivala a
sinusurilor. Secretia conjuctivala la inceput seroasa devine mucopurulenta,
pleoapele sunt tumefiate, sensibile, se
lipesc. Mai rar se constata semne de
cheratita, ulceratia cornei si chiar
panoftalmie.
In cazul inflamatiei sinusurilor
infraorbitare, acestea sunt destinse, capul
tumefiat, cu aspect uneori de cap de
bufnita. La presiune, pe regiunea
sinusurilor infraorbitare, acestea sunt
destinse,
adeseori exudatul iese prin
orificiile nazale. Mai tarziu exudatul din
cavitatile sinusurilor devine consistent,
cazeos.
Aspect de cap de
bufnita
Sinusurile se dilata mult, pielea in dreptul lor este edematiata,
pasarile tin ochii inchisi. Uneori, din cauza destinderii enorme a sinusurilor,
prin exudatul consistent care nu se mai evacueaza sre cavitatile nazale, se

32

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

produce deformarea boltii palatine spre cavitatea bucala, ceea ce duce uneori
la imposibilitatea inhiderii ciocului.
Pe mucoasa bucala apar pseudomembrane de culoare gri-alburie, dupa
detasarea carora mucoasa ramane putin modificata.`
Mult mai rar, procesul inflamator de la mucoasa oculara si nazala se
poate extinde spre trahee si bronhii.
In atmosfera adaposturilor neaerisite in care se gasesc numeroase
cazuri de coriza contagioasa se percepe un miros dulceag, urat, caracterisric.
Boala este afebrila; pasarile la inceput au apetit normal, apoi pe
masura ce boala avanseaza, se constata micsorarea apetitului, scaderea
productiei de oua si slabirea progresiva a pasarilor
Durata evolutiei bolii este de 2-4 saptamani, cu o mortalitate de 210%. Cand conditiile zooigienice sunt nesatisfacatoare, procentul de
mortalitate poate fi mult mai ridicat.
Durata enzootiei intr-o crescatorie cu efectiv mare de pasari este de
cateva iuni, uneori enzootia capatand un caracter stationar, aceasta in cazul
cand nu se remediaza conditiile zooigienice si nu se iau masuri de
combatere.
e. Diagnostic:
Din punct de vedere epizootologic si clinic, coriza contagioasa se
aseamana cu numeroase boli ale pasarilor, fata de care trebuie sa se faca un
diagnosic diferential.
Holera aviara: forma cronica, se manifesta in animite cazuri sub
forma de coriza cronica. In holera aviara insa, formele de coriza coincid sau
sunt precedate de forme acute, septicemice. Modificarile anatomopatologice
si examenul bacteriologic precizeaza diagnosticul.
Pseudopesta aviara: forma subacuta benigna, se aseamana cu coriza
contagioasa. Ea este insa mai difuzabila, starea generala mai grava, dispneea
accentuata si de regula exista si forme acute de boala, cu o simptomatologie
caracteristica. Precizarea pseudopestei se face prin examen virusologic
( inocularea oualelor embrionate cu o suspensie din broiaj de creier, lichidul
alantoamniotic producand aglutinarea globulelor rosii de gaina).
Difterovariola aviara: in formele atipice, se traduce uneori prin
coriza. Examinarea in masa a uni efectiv de pasari ne da posibilitatea sa
constatam si forme tipice de difterovariola: leziuni nodulare pe pielea
capului, pseudomembrane difteroide in cavitatea bucala, care prin detasare
lasa o mucoasa sangeranda.
33

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

Examenul histologic poate ajuta diagnosticul.


Diferentierea se mai poate face si prin diagnosticul terapeutic.
Streptomicina injectata intramuscular are efect terapeutic bun in coriza si
este ineficace in difterovariola.
Difterovariola mai poate fi precizata si prin infectia experimentala.
Prin broiaj de pseudomembrane suspendate in ser fiziologic, aplicate pe
pielea deplumata a unui membru, se produce dupa cateva zile, in caz de
difterovariola, leziunea caracteristica.
Laringotraheita infectioasa: este o boala cu manifestari si leziuni
traheo-bronhice, cu evolutie supraacuta si acuta.
Boala cronica respiratorei: este foarte greu de diferentiat clinic si
chiar anatomopatologic.
In aceasta boala avem leziuni de aerosaculita, cu depozite fibrinoase
galbui in sacii aerieni.
Hipovitaminoza A: se manifesta prin pseudomembrane alb-galbui,
care prin detasare lasa mucoasa putin modificata. Caracteristice in aceasta
boala sunt leziunile din mucoasa laringiana si faringiana, sub forme de pete
alburii, cu dimensiunea de 1-2 mm, datorate acumularii unei substante
cazeoase in glandele mucoasei. Prin presiune se evacueaza din glandele
mucoasei materia cazeoasa sub forma de cilindrii de 2-3 mm lungime.
Diagnosticul de laborator: consta in izolarea din cavitatea nazala a
agentului patogen (hemophilus galinarum) si infectia experimentala cu
cultura acestui germen. In caz de coriza contagioasa se reproduce, dupa
cateva zile de la instilatia nazala, un catar nazal tipic, iar din secretia nazala
se izoleaza germenele respectiv.
f.Tratament, profilaxie si combatere:
Prima si cea mai importanta masura profilactica si curativa este
imbunatatirea conditiilor de adapostire si alimentatie, fara de care celelalte
mijloace sunt eficace. Adaosul de vitamina Ain alimente joaca un rol
important.
Sulfamidele (sulfadiazolul, sulfametazina) administrate in apa de baut
reprezinta un tratament comod in efectivele mari de pasari.
Sulfametazina se administreaza timp de 3-5 zile in apa de baut in
concentratie de 0,2%.
Sulfadiazolul se administreaza timp de 7-10 zile in apa, in
concentratie de 0,5%.
Tratamenrul profilactic al pasarilor sanatoase dintr-un efectiv
contaminat se face prin administrarea antibioticelor din grupa tetraciclinelor.
34

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

Teramicina sau Hostaciclina se adauga in hrana concentrata in


proportie de 200-400 mg pentru 1kg de concentrate.
Concomitent, pasarile cu coriza vor fi tratate si local, prin aplicarea in
cavitatea nazala a unor oleuri antiseptice (antibiotice, oleuri eterice, vitamina
A in oleu de vaselina).
Daca tratamentul cu antibiotice se aplica parenteral, nu pe cale bucala
in apa sau furaje, nu este necesar si tratament local.
In scop profilactic este utila administrarea antibioticelor furajere in
zilele si perioadele cu timp rece si umed.
Imunoprofilaxia activase poate face printr-un vaccin inactivat dintr-o
cultura de H. Gallinarum; valoarea profilactica a vaccinarii este relativa.
Pentru eradicarea bolii intr-o crescatorie contaminata este
recomandabila valorificarea prin consum prin consum a intregului efectiv,
cand pasarile ajung la greutatea de valorificare, dezinfectia radicala a
adaposturilor si repopularea crescatoriei, dupa doua saptamani de la
dezinfectia finala, cu pasari din efective verificate ca indemne de boala.

35

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

Coriza contagioasa aviara- aspect clinic

3. PARAZITOZE RESPIRATORII AVIARE

3.1. SINGAMOZA GALINACEELOR


( Singamidoze )
a. Definitie:
Sunt boli cunoscute si sub numele de helmintozele aparatului
respirator, care se produc la galinacee si anseriforme in urma dezvoltarii
helmintilor din familia Syngamidae la nivelul traheei, al bronhiilor si chiar al
plamanului.
b. Istoric si si raspandire:
Cu toate ca boala este cunoscuta inca din secolul al XV-lea sub
denumirea de viermii rosii ai gatului, primele lucrari stiintifice asupra ei
apar in secolul al XVIII-lea.
Boala este raspandita in aproape toate tarile lumii, atat la pasarile
domestice cat si salbatice. Printre cele domestice sunt afectate: gainile,
curcanii, paunii si anseriformele, iar dintre cele salbatice, cu importanta mai
mare sunt fazanii.
In tara noasatra a fost semnalata si de Simionescu E. (1952) si apoi de
Lungu V., si Suteu E. (1956)
c. Etiologie:

36

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

Agentul patogen , Syngamus trachea este un vierme de culoare rosie,


masculul si femele formand in permanenta un cuplu asemanator literei Y.
Gura este orbiculara si are o capsula bucala puternica in fundul careia se
gasesc 7-9 dinti.
Masculul masoara 2-6 mm lungime pe 0,2 mm latime, iar femela
poate ajunge pana la 30 mm lungime, masculul este prevazut cu o bursa
caudala, cu ajutorul careia este fixat de femela in permanenta dand cuplul
caracteristic. In stadiul adult, femela se gaseste fixata pe mucoasa traheala in
special.
Sunt viermi ovipari, femela eliminand oua deja embrionate in
momentul eliminarii lor. In mediul exterior, ele ajung fie o data cu tusea sau
stranutul pasarilor, dar mai exact o data cu excrementele, ouale fiind
deglutite. Aceste oua se pot dezvolta in mediul exterioor daca au temperatura
in jurul a 25C si umiditate suficienta; in timp de cel mult 7 zile apare o
larva de 280 lungime pe 15 largime. In acest stadiu este infestanta si poate
contamina si alte pasari, in cazul cand sunt inghitite.
Sunt pareri ca pentru a se dezvolta, Singamus trachea are nevoie , ca
gazda intermediaras, de rame din genul Lumbricus.
Larvele ingerate de pasari si ajunse in tubul digestiv trec pe cale
circulatorie in plamanul acestora, localizandu-se apoi in trahee. Sunt insa
pareri ca localizarea in trahee s-ar face fara a fi nevoie de migratia larvelor
prin circulatie. Se pare insa ca ajungerea in trahee direct din tubul digestiv
anterior este mult mai grea. Evolutia se face deosebit de repede, astfel ca in
14-21 de zile de la ingerarea larvelor infestate deja se pot gasi oua in fecalele
pasarii infestate.
d. Epizootologie:
Boala se gaseste numai in unele regiuni unde se mentine de la an la
an. Sunt cercetari care au demonstrat ca atat ramele cat si unele gasteropode
terestre pot acumula in organism formele larvare de Syngamus, constituind
in acest fel un izvor de contaminare de la an la an. Pasarile salbatice
contribuie, de asemenea, la mentinerea si intinderea focarului. In tara
noastra, boala este cantonata in cateva regiuni, ca: Bucuresti, Arges etc., pe
suprafete mici, dar cu reaparitii de la an la an.
e. Contaminare

37

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

Aceasta se poate face direct prin ingerarea formelor larvare impreuna


cu alimentele sau apa, dupa cum si prin ingerarea formelor facultative
aratate.
f. Modificari anatomopatologice
Mai ales in sfertul anterior al traheei se gaseste un numar variabil de
perechi de Syngamus, in general 3-6 perechi. Se poate intampla ca numarul
parazitilor sa fie mai mare si sa formeze ghemuri mai, ales la fazan.
Leziunile de mucoasa traheala se datoresc capsulei bucale a viermilor
si ele se prezinta ca mici timefactii, uneori continand o mica masa cazeoasa
sau numai purulenta, alb-galbuie. De asemenea se pot gasi fie noduli miliari
pe trhee, fie mici abcese.

Trahee de pui cu Singamus tracheea.


g. Simptimatologie:
Manifestarea clinica este in functie de varsta pasarilor. La varsta de 34 saptamani sunt semnele respiratorii. Puii fac eforturi penibile de inspiratie,
actul respirator devenind extrem de dificil. Ciocul este tot timpul
intredeschis si puii au tendinta sa inghita mereu. Din cand in cand se aude o
tuse puternica si brusca, dupa care gatul este intins si respiratia accelerata.
Pofta de mancare scade treptat, pui slabesc si mor, mortalitatea putand
ajunge pana la 80% la puii in varsta de 2-3 luni.
h. Diagnostic:
Semnele clinice, tusea, tendinta de asfixie, ciocul in permanenta
deschis, in special la puii tineri, sunt suficiente pentru diagnostic. la puii
foarte tineri se pot vedea, la o lumina puternica prin transparenta, viermii in
trahee. Se poate confirma diagnosticul prin examenul ovohelmintoscopic.
i. Prognostic:

38

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

Pentru tineretul sub 2-3 luni, prognosticul este grav, atat la puii de
gaina cat si la fazan; vindecarea spontana este o raritate.
j. Tratament:
Cu toate ca s-au incercat multe substante chimice, totusi pana acum nu
se dispune de un tratament usor de aplicat.
Se foloseste tetraclorura de carbon, cu ol. olivarum sausimpla, in doza
de 0,25-1 ml per os, chiar in alimente, administrata de 3 ori la interval de 2
zile.
Solutia Lgol (iod metalic 1g, iodura de potasiu 2g si apa distilata 250
ml) a dat bune rezultate, atat la fazani cat si la gaini si pui, pe cale
intratraheale, inoculand pana la 1 ml.
Tot pe aceasta cal s-au folosit solutii alcoolice de acid salicilic 8% cu
rezultate mai bune.
S-a observat ca ingerarea de usturoi da, in unele cazuri cele mai bune
rezultate.
k. Profilaxia:
Se izoleaza pasarile bolnave. Se face deparazitarea cotetelor si se iau
masuri ca puii pana la varsta de 1,5 luni sa nu consume rame.
Este indicat sa se foloseasca padocurile cat mai uscate , de preferat pe
locuri nisipoase unde ouale de helminti nu se pot dezvolta.

39

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

Dezvoltarea la Singamus trachea.


4. MICOPLASMOZE RESPIRATORII AVIARE

4.1. MICOPLASMOZA RESPIRATORIE AVIARA


( BRC= Boala respiratorie cronica)
a. Definitie :
Este o boala infectioasa a galinaceelor, cu mers enzootic,
caracterizata clinic prin semne respiratorii cronice: raluri traheale, tuse,
urmate de intirzierea in dezvoltare a tineretului aviar, de slabirea
progresiva a gainilor adulte, scaderea ouatului, ajungind uneori pina la
cahexie. Anatomopatologic se traduce prin aerosaculite, adeseori cu
depozite fibrinoase. La curci evolueaza sub forma de sinuzita periorbitara.
b. Istoric, raspindire :
Boala a fost descrisa prima data in S.U.A, de De-l a p l a n e si
S t u a r t (1943). Boala este foarte raspindita in S.U.A., Canada, Anglia,
Olanda, acolo unde rasele de gaini au atins o specializare mare. Prin
importul de pui si oua de reproductie, boala s-a raspindit in-tr-un numar
mare de tari. In Romania, boala s-a constatat prima data in 1958, dupa
importul de pui din Canada. Astazi este foarte raspindita in fermele avicole
din sistemul intensiv de crestere.
Importanta economica a bolii este mare ; desi mortalitatea este mica,
totusi pagubele economice sint mari din cauza intirzierii in dezvoltare a tineretului aviar, a micsorarii productiei de oua si carne, a procentului
redus in fecunditate si ecloziune, deprecierii calitative a carnii si
necesitatii unor tratamente costisitoare.

40

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

c. Etiologie:
Agentul etiologic este Mycoplasma gallisepticum. De la pasarile
bolnave ea se izoleaza in mod regulat unele tulpini sint patogene, altele nu.
Adeseori acest PPLO actioneaza in asociatie cu alti germeni bacterieni sau
virali. Cind actioneaza microorganismul singur, acesta determina o boala in
general benigna in asociatie cu alti germeni boala capata insa un caracter
grav.
M. gallisepticum se izoleaza obisnuit din organele respiratorii ale
pasarilor bolnave, mai ales din sacii aerieni. Se cultiva pe mediile cu ser si in
embrionul de gaina pe care-1 omoara, producind leziuni pe aparatul respirator. Tulpinile patogene produc aglutinarea globulelor rosii de pasare.
Anticorpii aglutinanti din serul gainilor infectate natural pot fi pusi in
evidenta prin reactia de aglutinare cu un antigen de M. gallisepticum. Serul
pasarilor infectate in contact cu cultura de M. gallisepticum inhiba fenomenul de aglutinare a eritrocitelor de gaina.
d. Epizootologie:
Sursele de infectie si modul de contaminare. Sursele primare sint
reprezentate prin pasarile bolnave si cu infectii inaparente, care poarta germenii in aparatul respirator si-i elimina prin exsudatul cailor respiratorii.
Patrunderea bolii intr-un efectiv indemn se face prin introducerea de pasari
cu forme cronice de boala sau cu infectie inaparenta, iar transmisia se face
prin contact pe cale orizontala.
Un alt mod de transmitere este calea verticala, prin oua infectate, provenite de la gainile bolnave sau purtatoare de micoplasme (transmisie
transovariana).
Infectia puilor tineri poate ramine mult timp latenta, pina intervin o
serie de factori favorizanti, ca: supraaglomerarea din adaposturi, microclimatul necorespunzator din adaposturi, alimentatia deficitara, diverse
afectiuni respiratorii, parazitismul intestinal, fortajul fiziologic in timpul
ouatului la puicile in virsta de 56 luni, reactiile postvaccinale mai ales cu
vaccinuri vii etc., care determina exprimarea clinica a infectiei. Incidenta si
gravitatea formelor clinice este in directa legatura cu actiunea factorilor
favorizanti.
Calea de infectie naturala este cea respiratorie ; agentul etiologic produce initial inflamatia catarala a mucoasei respiratorii si a sacilor aerieni. In

41

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

cazul infectiei transovariene, puii eclozionati sint infectati inca din viata
embrionara.
e. Simptomatologie.
Incubatia naturala, in cazul contaminarii prin contact, este de 1030
zile. Manifestable clinice variaza in
mare masura dupa virsta la care apare
boala.
La puii in virsta de 13 luni se
constata : apetit redus, jetaj seromucos, stranut, rareori tuse, raluri fine
traheale, dispnee. Puii stau cu ciocul
intredeschis, adesea au sinuzita
infraorbitara si enterita. Aceasta stare
morbida este urmata de intirziere in
dezvoltare.
Dispnee accentuata.
La puicile in virsta de 56 luni, boala debuteaza uneori cu semne
de coriza cronica, dar tabloul clinic se caracterizeaza in principal prin
semne respiratorii, datorita aerosaculitei : tuse, altermnd cu stranut,
dispnee, ciocul intredeschis, respiratie horcaitoare, raluri la nivelul
larinxului si traheei. Pasarile scad in greutate, productia de oua scade cu
10 50%. Uneori apare o diaree cronica, conjunctivita, keratite, sinuzite
cu colectie f ibrinoasa-cazeoasa.
Pasarile peste virsta de 10 luni fac, in generall forme benigne de
boala sau infectii inaparente. Ele dau oua cu procent scazut de
fecunditate.
La curca, boala se manifesta, de regula ca sinuzita uni- sau
bilaterala. Sinusurile infraorbitare sint dilatate de un exsudat seromucos
sau cazeos, care uneori deformeaza capul.
Boala evolueaza cronic, timp de 24 luni. Mortalitatea la tineret
variaza intre 10 si 30/o; la adulte, pierderile prin mortalitate sint
neinsemnate atunci cind conditiile de intretinere sint bune.
f. Modificari anatomopatologice :
Modificarile anatomopatologice sint variabile dupa virsta pasarilor
si stadiul bolii. In stadiul initial al bolii se constata un exsudat mucos pe
traiectul aparatului respirator (sinusuri, trahee, bronhii, sacii aerieni). Intrun stadiu mai avansat, exsudatul devine purulent sau cu particule
42

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

cazeoase. Exsudatul cazeos nu adera la


mucoasa, el se poate forma in cavitatile
nazale, trahee, bronhii, sacii aerieni. Adeseori
se formeaza adevarate depozite cazeoase
galbui in sacii aerieni si orificiul traheal.
Peretii sacilor aerieni sint ingrosati si opaci
(aerosaculita).
Uneori
se
produce,
perihepatita sau serozita generalizata, enterita
cronica. Ficatul si alte organe interne sint
acoperite cu o membrana fibrino-cazeoasa.
Rareori apar focare necrotice in ficat.
Dopuri cazeoase la
orificul
laringea
l
Examenul histologicc al mucoasei sinusurilor si traheei arata o
hiperplazie a mucoasei, glandele mucoasei traheale prezinta prelungiri
tubulare care sint considerate caracteristice pentru BRC.
g. Diagnostic:
Diagnosticul clinic si anatomopatologic dispune de suficiente date
pentru precizarea bolii.
Clinic, boala trebuie diferentiata de bronfita infecfioasa;
laringotraheita infecfioasa; pseudopesta aviara, lenta, respiratorie ;
diftero-variola aviara si hipovitaminoza A.
Anatomopatologic, leziunile sint caracteristice. Leziunile din
aspergiloza si ornitoza, care se aseamana in parte cu cele din BRC, pot fi
precizate prin examen
bacteriologic.
Leziunile
histologice ale mucoasei
traheale sint caracteristice.
Sectine histologica in
mucoasa traheala

43

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

Examenul bacteriologic, pentru izolarea M. gallisepticum, nu se


face in mod obisnuit, deoarece datele anatomoclinice sint in general
suficiente pentru precizarea bolii. Izolarea agentului etiologic este dificila
ea se poate face din mucusul traheal, pe medii speciale si pe embrionul de
gaina, iar patogenitatea tulpinii izolate poate fi testata prin infectie
experimentala in sacii aerieni ai puilor tineri, proveniti din efective
indemne.
Examenul. serologic pentru decelarea anticorpilor specifici este
metoda care permite stabilirea existentei infectiei intr-un efectiv de
pasari. Se foloseste reactia de seroaglutinare cu un antigen din tulpini
selectionate (Se). Reactia de seroaglutinare lenta (RSAL) este mai
precisa decit seroaglutinarea rapida (RSAR). Titrul de 1/40 in RSAL se
considera pozitiv. Reactia de inhibare a hemoaglutinarii este insa si mai
sigura decit reactia de aglutinare.
Metodele serologice au o inalta valoare ca examen de masa, dar nu
pentru diagnostic individual.
h. Tratamentul si combaterea:
Pasarile cu forme grave de boala nu se trateaza, ci se elimina din
efectiv.
Formele usoare de boala se pot trata prin antibiotice, administrate
preferabil pe cale parenterala. Se poate folosi Teramicina in suspensie
uleioasa 2,5% (25 mg/ml) injectabila s.c. la git sau ceafa, in doza de 1
4 ml (pui pina la 8 saptamini, 1 ml; tineret intre 2 i 6 luni, 2 ml;
gaini adulte, 4 ml). Tratamentul se repeta dupa 3 saptamini.
Valorificarea pasarilor se poate face dupa 4 saptamini. Streptomicina
(dihidro si sulfat aa) se admi-nistreaza in doza de 250 mg la gainile
adulte, repetata dupa o saptamina.
Aceste antibiotice amelioreaza evident starea clinica a pasarilor
bolnave, in caz de aerosaculite acute, dupa 48 ore de la administrare,
daca nu sint complicatii cu alte infectii.
Tratamentul curativ se poate aplica oral, in hrana. Teramicina sau
Tetraciclina pura se administreaza in furaj fara saruri de calciu.
Amestecul de antibiotic 1 g/1 kg furaj, bine omogenizat, se administreaza
dimineata, calculat la 30 g furaj pe cap de pasare (30 mg antibiotic),
timp de 34 zile consecutiv. In restul tainurilor, furajele se
administreaza in mod normal, cu saruri minerale. Aceasta medicare
produce vindecare sau ameliorarea clinica; ea este insa putin eficace in
micoplasmoza cailor respiratorii su-perioare.
44

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

Un tratament profilactico-curativ eficace si comod de aplicat este


administrarea Eritromicinei.
In mod preventiv s-au obtinut rezultate bune dupa urmatoarea
schema ( N e m t e a n u si colab., 1967) : Eritromicina tiocianat (solubila
in apa : produs de import = Gallimycin) se administreaza la puii de o zi,
in doza de 12,5 g/100 1 apa, 3 zile consecutiv. Administrarea se repeta
din 30 in 30 zile, cite 5 zile consecutiv, in doza de 12,5 g/200 1 apa.
Produsul indigen, insolubil in apa Eritromicina baza se da in
primele zile de hranire, in doza de 100 g/tona de furaj, 5 zile consecutiv.
Tratamentul se repeta din 30 in 30 zile.
Acest tratament profilactic, in absenta altor infectii asociate, are ca
rezultat prevenirea aparitiei formelor clinice sau anatomopatologice s.i
reducerea cu 50% a reagentilor serologici in comparatie cu efectivele de
origine.
Se poate aplica si un tratament profilactic-curativ de masa, atunci
cind formele clinice nu depatesc 10% din efectiv. Cazurile clinice se
scot din efectiv si eventual se trateaza pe cale parenterala, iar restul
pasarilor sanatoase se trateaza preventiv pe cale orala. Eritromicina
tiocianat se da in doza de 25 g/100 1 apa, timp de 5 zile consecutiv, sau
200 g/tona de furaj, timp de 5 zile. Eritromicina baza se da 200 g/tona
furaj, 5 zile consecutiv. Aceasta medicare se poate repeta lunar.
Un alt antibiotic folosit pe scara mare este Tylan-ul (tartrat de
tylosin). In scop curativ, se administreaza sub forma injectabila, pe cale
s.c. in doza de Im/lkcorp, sau in apa de baut (Tylan solubil 0,5
g/litru), timp de 2448 ore. In scop preventiv, Tylan-ul se administreaza
in apa de baut 0,5 g/litru, in primele 3 zile dupa ecloziune.
Administrarea se repeta la virsta de 34 saptamini, sau dupa a 2-a
vaccinare contra pseudopestei aviare, timp de 24 ore.
In cazul micoplasmozei asociate cu alte infectii bacteriene se obtin
ret zultate satisfacatoare printr-o medicatie asociata. In cazul asocierii cu
E. coli, se administreaza streptomicina parenteral, de doua ori la interval
de o saptamina, concomitent cu Furazolidona 0,04% in furaj, timp de 7
14 zile. In caz de asociatie cu Ps. aeruginosa, Streptomicina se
administreaza simultan cu Sulfadimidin 0,2% in apa sau 0,5% in hrana,
timp de 56 zile.

45

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

i. Profilaxia:
Profilaxia micoplasmozei se bazeaza pe folosirea de oua pentru
incubatie din efective indemne, verificate in prealabil prin control
serologic.
Introducerea de pasari in efectiv se va face numai din ferme
indemne pe baza de certificat. Carantina profilactica pentru adulte trebuie
sa fie de 30 zile, iar pentru pui, de eel putin 612 luni. Aceste masuri
sint greu de aplicat si, in actuala situate a raspindirii bolii in multe tari si
la noi, sint aproape inaplicabile. In tarile in care se urmareste eradicarea
BRC, planul de actiune prevede crearea de efective de reproduce indemne
de aceasta infectie.
In acest scop, in fermele destinate furnizarii de oua pentru
incubatie, se va efectua controlul prin RSAL a puilor la virsta de 12, 16,
20 saptamini, pentru depistarea si eliminarea purtatorilor. De asemenea
este necesara generalizarea sistemului de crestere in circuit inchis, cu
popularea si depopularea totala a unei ferme avicole.
Efectivele libere de micoplasme trebuie supuse unor masuri speciale
pentru pastrarea indemnitatii. Pina atunci se urmareste micsorarea
pericolului transmiterii infectiei prin ou, folosindu-se diverse metode de
tratare cu antibiotice a oualor de incubat.
Una din metode consta in imersia oualor in solutia de antibiotice,
urmata de patrunderea solutiei in ou datorita temperaturii diferentiate.
Ouale sint in prealabil incalzite la 37 C, dupa care se imerg in solutia de
antibiotic la 4 C. Dupa 10 minute, ouale se scot, se usuca si se pun la
incubatie. Alta metoda foloseste presiunea diferentiata. Ouale spalate se
introduc in solutia de antibiotic intr-un container. Se face vid pina la 30
60 cm Hg, timp de 5 minute. Dupa aceea, presiunea se egaleaza cu cea
atmosferica, iar ouale se scot din container dupa 10'.
Alta metoda foloseste inocularea directa a antibioticului in ou. La
ouale intre a 7 la a 11-a zi de incubatie se perforeaza camera de aer si se
46

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

inoculeaza solutia de antibiotic, dupa care se astupa uvertura cu parafina.


R i c h-t e r foloseste doza de 0,1 ml solutie 1% Tylosin in ser fiziologic,
introdusa in camera alantoidiena.
Tratarea oualor cu antibiotice inhiba dezvoltarea micoplasmelor din
ou, dar nu le omoara. Ca atare are un efect limitat, neputind duce la
eradicarea infectiei.
Pentru a preveni sau micsora transmiterea infectiei prin ou la pui sa preconizat injectarea gainilor, o data pe luna, in toata perioada cit se livreaza oua la incubat, cu doza de 200 mg Streptomicina.
Profilaxia BRC se realizeaza si prin conditii optime de intretinere,
comsbaterea bolilor respiratorii, dehelmintizari periodice, administrarea
de antibiotice in furaje timp de 5 zile la pasarile supuse diferitelor stressuri (transporturi, vaccinari, hemoaglutinari).

47

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

CONCLUZII

Lupta impotriva imbolnavirii cailor respiratorii este o preocupare


continua, a tehnicianului si medicului veterinar precum si a ingrijitorilor de
animale si a administratorilor de ferma, care vor trebuii sa asigure
animalelor conditii optime de dezvoltare, astfel incat, rezistenta
organismului animal sa nu scada, lucru care ar facilita aparitia bolilor de
orice natura.
Scopul combaterii bolilor respiratorii si nu numai este scaderea
incidentei factorilor fevorizanti si a surselor de infectie astfel incat acestia sa
nu mai duca la declansarera bolii.
Combaterea agentilor patogeni se realizeaza direct, prin introducerea
antibioticelor, sulfamidelor, calmantelor, antiparazitarelor, tonicelor
generale, si indirect sub forma masurilor de dezinfectie si curatenie,
vestimentatia de protectie proprie adapostului, principiul totul plin-totul
gol, utilizarea mijloacelor de transport curate si dezinfectate, pe scut
respectarea cu strictete a masurilor esentiale de zooigiena.
Factorii care favorizeaza aparitia bolilor trebuie eliminati. Aceasta se
realizeaza prin:
Achizitionarea animalelor cu o origine cunoscuta, si cu o stare
cunoscuta de sanatate, atestata prin certificat sanitar-veterinar.
Achizitionarea animalelor strict din efective cunoscute ca fiind cu
siguranta indemne.
Combaterea efectiva a parazitilor din adaposturi, efectuarea
periodica de dezinfectii, dezinsectii, si deratizari.
Evitarea supraaglomerarii.
Climatizarea inseamna controlul si optimizarea gazelor daunatoare, a
temperaturii, a curentiilor, sis a umiditatii din aer.
Ventilatia din adapost trebuie asigurata de personal specializat care va
controla cotele de aerisire.
Alimentatia trebuie sa se faca intr-un mediu igienizat si dezinfectat,
fara germeni si ciuperci, in functie de categoriile de varsta carora le apartin
animalele si sa fie insotita de o adapare suficienta.

48

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

Pasari bine intretinute.

49

Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

BIBLIOGRAFIE

1. Baiesi I.; Bran L.: Bolile infectioase ale animalelor domestice.


Editura Didactica si Pedagogica- Bucuresti- 1971
2. Baiesi I.; Bran L.: Bolile infectioase ale animalelor domesticeBoli virotice.
Editura Didactica si Pedagogica- Bucuresti- 1965
3. Licperta E.; Appeltauer V.; Bogdan A.; Popoviciu A.; Moisiu M.:
Patologie veterinara si controlul sanitar veterinar al alimentelor
Editura Ceres- Bucuresti- 1986
4. Paul I. : Diagnostic morfopatologic veterinar.
Editura Ceres- Bucuresti 1982
5. Niculescu A.: Parazitologie veterinara
Editura Didactica si Pedagogica- Bucuresti- 1964
6. Peiz L.; Beate C.: Crestera gainilor
Eitura M.A.S.T.- Bucuresti- 2004
Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate

50