128 Violet Winspear ¢THE BES! Pe coasta salbaticd a sudului Ana intre landé gl Pinuta mare, se inalti un castel impunator + Farmecul mail din = mo- Ward Saint-Clair, stipanul locurilor, este acesta wate mai sedu imaginea insagi a castelului si a regiunii ; ascuns, misterios si adesea neinduplecat... Acestui celebru muzician i se amputase br: drept si, din ziua aceea, nu mai zambi: cuiva. in casa acestui barbat se trezegte tanaira Ynis, complet amnezica. Nu mai stie nimic despre trecutul ei dar, instinctiy, ii este teama de Ward. O teama ingrozitoare. vedea in cimasa de Se pare esti qata si eres ch vr te violes gi, cinstit vorbind, te ci oste metod ugoari si te duc ta altar, indoiali, nu te-ai zbate prea mult daci te-ag compromite acum, ISBN 973-580-040-3 Lei 2255 + 45 T.L. = 2300GASCELUL 5 CAPITOLUL I Aspectul auster al castelului Farmecul mirii © refinea pe Ynis in fata inaltei porfi din fier for- jal. Cu inima bi&tandu-i puternice, privea marile ferestre in care se reflectau razele soarelui pe cale SA asfinteasca, De fiecare parte a intrarii porneau zidurile care imprejmuiau domeniul, dincolo de ele indl- {andu-se ulmi imensi ale cdror varfuri inegale isi aruncau umbra peste turnurile si acoperisurile as- cutite ale vechii constructii feudale, Ynis ar fi vrut, din toate fibrele corpului sdu, Sd intoared spatele castelului si si se intoarcd in sat, la micul si modestul han, dar un imbold, mai Puternic deeat teama de aceasti constructie pier- duta intre land& si mare, 0 indemnd si impinga Poarta si s§ intre, Ulmii se aliniau ca niste santinele de-a lungul aleii sinuoase care ducea la o vasta terasé de pia- tri. Ynis ured treptele peronului cu pasi sovai- tori, ca si cum o mani invizibilA Incerca s-o reti- na. Se simfea din nou fetifa, convocatd si infrun- te o mustrare de la maica superioara. Si usa ei era din stejar Inchis la culoare si, cand o eleva6 VIOLET WINSPEAR ciocanea la ea, trebuia si astepte cdteva minute pana cand un clopojel o anunta sa se prezinte ina- intea ochilor pdtrunzitori ai cdlugirijei. Se spu- 2 c& poate citi in adancul sufletelor. Jburata, Ynis trase de departe de lantul clo- potelului de la Farmecul méarii, atat de departe de ménistire si de maica supericard, care o sfdtuise si nu plece. ~- Foarte bine, du-te in lume daci trebuie, ni oricdnd la noi dac& viata de d le nu va fi pe placul tau. va fi des- chis&{ totdeauna, cdci o existent in devotiune poa- te compensa multe lucruri, copila mea. Ynis stia cd, in bundtetea ei, maica superica- TA o avertiza cA nu era frumoas& gsi nici Indraz- neafi ca alte fete. Risca si gaseasci viata mai grea decat isi inchipuia In fine, usa se deschise si in cadrul ei aparu un birbat cu o privire severé si putin dispretui- toare. — Ag vrea si-l vid pe domnul Ward Saint- Clair, ii spuse Ynis, cu mai mult& siguranta decat avea in realitate. Problema este destul de urgen- ta. Intelese imediat, dupa privirea pe care i-o a- runca servitorul, c& acesta lua nota de faptul c& vechiul ei palton era prea mic si prea uzat pentru ca s-o apere de frig. Cu pantofii ei, fri toc, de la m&nistire, pirea o mica scolarifé cand intra in marele hol pardosit cu dale de piatrd fn care doud lustre enorme de bronz erau suspendate ca niste paianjemi plini de praf de grinzile innegrite ale plafonului.CASTELUL C 7 — Stépanul este in biblioteca, o anunti ma- jordomul cu o voce de gheat&, dar nu sunt sigur c& va accepta si v4 primeascd. Pe cine trebuie s& anunt ? Ynis fi spuse, dar figura prelungs si grava a interlocutorului ei rimase impasibila, — Dac& vreti si avefi pujind rébdare, dom- nisoar§ Rainford, m& duc s&-l informez pe stapan de cererea dumneavoasiri. V& rog si luati loc. fl privi cum se indepirteazi cu un mers tea- pin si dispare in umbra holului. Fotoliile cu spa- tar inalt nu pdreau deloc confortabile si preferd S& se apropie de un grup de stampe inrimate ex- puse pe perete. Dupd cum se astepta, acestea nu erau mai vesele decat restul holului, parand sa fie acolo de secole. Infioraté, cu mainile infundate tn buzunarele paltonului, Ynis auzi pasii celui care se intorcea. Privindu-l pe majordom apropiindu-se, tanira fe- meie se gdndi ci are aerul unui personaj de tea- tru, pierdut in negura timpului, aga cum era si eastelul si, f4ri indoialS asemenea stépanului do- meniului, cu principii si norme de conduit la fel de austere ca si decorul tnconjurator. Intelese c& fusese o nebunie si se aventureze pAn aici in aceasté trista. dupad-amiaz&. Culmea ghinionului, furtuna, care d&duse unele semme inc& de la pranz, izbucni bruse. In timp ce majordomul fnainta cu demnitate, funinginea incepu si cadi in semineul monumen- tal, un fulger strdlucitor lumin& armurile care fa- cea de garda in hol, urmat de bubuitul tunetu- ui.8 VIOLET WINSPEAR {nul — V& rog si m& urmati, dommigoara, staj va acordaé cateva minute. Ce favoare ! se gandi ea. Un nou fulger s luci si Ynis se zari Intr-o oglindd, slab& cao pi- sicd abandonat&, cu imensii ci ochi verzi plini de suferinté. Ca o pisicé flamandd, venea si cer- seasci de la Ward Saint-Clair cAteva firimituri de compasiune dar, descoperindu-i locuinta, ghicea ca va pleca de acolo cu miéinile goale si cu inima la fel de pustiita ca la ven Se deschise 0 u i vazu deodata un foc de lemne. In. tiv, ar fi vrut si se repea- da acolo ca s& se inc&lzeascd, dar fu retinula de rezerva pe care i-o insuflaser& cilugiritcle si de ostilitatea pe care o incerca fat& de barbatul care stétea in picioare lang semineu, o silueti lumi- naté de flacarile focului. Se simti ofensaté obser- vand c& nu-i intinde mana. Stia totusi cine este ea. Nu putea, cel putin, s& fie politicos ? Majordomul inchise usa, lasind-o pe Ynis sin- gura cu Ward Saint-Clair, — Apropie-te, ii ordond acesta cu o voce gra- v& si intinse mana pentru a aprinde o lamp& cu abajur de portelan. Ynis isi ndbusi cu greu o tresdrire : nu Hpsa de politete il impiedicase pe Ward Saint-Clair si-i straénga mana. Maneca dreapta a hainei sale de ca- tifea era indoit&’ si prinst de umar. Acest cclebru dirijor cunoscut in toat’ lumea isi pierduse bra- ful drept, dar tAnira fat% nu aflase asta. Privi cu mai multa atentie parul negru al interlocutorului ei, presarat cu fire argintii, ochii lui tot atat de reci ca ploaia care cidea pe terasele castelului Farmecul miirii.CASTELUL ® — Doom mi-a spus ci numele dumneavoas este Rainford. — Doom ? se balbai ea nervoasa, fixandu-] pe barbatul care-i rapise orice sans de fericire fn afara zidurilor inalte ale m&nastirii. — Valetul meu. Un zdmbet ironic aparu pe buzele barbatului, far& si-i lumineze trasiturile figurii uscitive, ai carei pometi proeminenti accentuau expresia man- dra si distinsa. — Daca infeleg bine, sunteti o rudd a lui Rainford ? — Sunt fiica lui, raspunse ea ridicdndu-si sfi- dator barbia. Noél se afla in inchisoare pentru fals si uz de fals. Ochii negri si extraordinar de pAtrunzitori ai muzicianului o cercetau amAnuntit, parand c& vrea s-o dezbrace de haine pentru a-i vedea corpul cu osatura fragila. Cu toate acestea, nu era nimic senzual in aceast& privire, In afar’ de mania omu- lui curios s-o cunoasca pe filea celui care-] furase. — De ce afi venit ? o intreba el pe un ton pretuitor. Vreti sd implora{i indu pentru un mincinos gi un escroc ? Un om, daca i se mai poa- te da acest nume, care nu eziti si profite de in- firmi in scopul de a obfine cu ce si duck o viata fara s& fi muncit vreodatA cinstit ! Noél Rainford a f&cut o mare gresealé cand a venit la mine. Am cunoscut in viata mea prea multi oameni pentru a hu recunoaste imediat indivizi de soiul lui. M-am prefacut ca-i cred povestea cu copilul infirm aflat intr-un spital si cererea Ini de bani pentru a10 LET WINSPEAR ajuta ace: institutie. Este un natérau, domni- goaré Rainford ! Ar fi trebuit si se intereseze de~ spre felul meu de a fi si nu numai de infirmita- tea mea, inainte de a veni la Farmecul mari! Ar fi infeles ci nu sunt niciodat& nici credul si nici ingdduitor, chiar dac& muzica este viata mea ! Cuvintele acestea cideau intr-o ticere extrem de dureroasi, apoi {asnird scfntei cand Ward Saint- e cu piciorul un bustean ce sta si se in afara semineului. Tunetul bubui din nou, asemenea tobei mari din spatele orches- trei pe care barbatul acesta o dirijase odinioara../ Ynis isi smulse privirile de la m&neca goala ¢ nu voia si-l compatimeasc& pe acela care ficuse in asa fel incdt Noél si cad& victima propriei sale cupiditati. — Dumneavoasira stiati ci el va falsifica cecul pe care i l-ati dat, il acuza ea. — Bineinfeles. {si subliniase cuvantul cu un gest elocvent al miainii sale stangi cu degete lungi gi in clipa aceas- ta figura lui fi aminti lui Ynis ingerul dec&zut de pe vitraliul din capela m&n&stirii: frumos, dar inalt, cu sprdncenele incruntate barand fruntea cu 6 linie neagrd deasupra unor ochi de gheata. Era o figura infricositoare pentru o tandrA ve- nita singur§ in acest castel, pe timp de furtuna, pentru a afla c& interlocutorul s&u i-a intins dina- dins o cursé lui Noél Rainford. Tatal ei era un om slab, dar nu era riu, iar ea sperase si-l schim- be intemeind un cimin pentru el si servindu-i drept companie, pe care altfel o ciuta la cursele de cai si in baruri.CASTELUL Ba Acum, din cauza lui Ward Saint-Clair, Noél se va intoarce la inchisoare, de data aceasta pentru mulfi ani. — Poate ca ar fi trebuit s& discutati cu el, re- dud ea, Dumneavoastra aveti autoritate, ati fi pu- tut si-l ajutafi sé tnfeleagi greseala conduitei sale. Conduita neastr& este inndscuta, replicd el. Oameni ca Rainford au un fel de atractie pentru gratiile Inchisorilor, iar sfaturile n-au nici o sans& de reusité. Sunt niste lipitori care scormonese min~ ciunile cele mai sfruntate pentru a pune mana pe bani castigafi din greu de cei care muncese cin- stit. Mi-a povestit c&. fiica sa — dumneavoastra, domnisoara Rainford — este bolnava, o infirma incapabilaé si-si poarte singurg de grija, ocupan- du-se de ea cilugiritele. Ochii s4i negri coborara la pantofii ei fara toc si la _ciorapii grosi pe care-i purta si intarziar’ pe micuta cruce de argint de la gat. —— Nu ma indoiese de faptul c& ati fost 1i- saté fn grija cdlugaritelor, dar cum ati venit pro- babil pe jos din sat pan& aici, nu sunteti infir- mé. $i nu suntefi nici atAt de lipsita de putere inc&t s& ezitati s& venifi aici pentru a pleda cau- za tatélui dumneavoastra, acest pungas pe care ati face mai bine si-l uitati inainte de a deveni la fel de necinstit& ca el. -— Cuvintele dumneavos. mila, constat& ea cu amfraciune. in momentul acesta ii era complet indiferent c& un teribil accident fl privase pe muzician de bratul siu, pundnd astfel capit unei strilucitoa- re cariere. sunt lipsite de12 VIO! WINSPEAR La randul siu, lui Ward Saint-Clair nu-i pa- sa ch ea va r&mane singurd si fara mijloace de trai cand Noél va fi condamnat... O astepta sin- guritatea sau intoarcerea la mé&niastire, pe care Mnaltii chiparosi o izolau de restul lumii, Ynis se infiora, deodaté, interlocutorul ei se indeparta de foc, in aga fel incat partea infirma 2 corpului siiu se pierdu in umbra. Ati ales o zi mohorat{ pentru misiunea pe care v-ali asumat-o, spuse el. Apropiati-va de se- mineu, venifi s& va incalziti. Nu mi-e frig, minfi ea infundandu-si mai- nile in buzunare. Nu vreau si va deranjez, dar speram si reugese si va conving s{ v& retrageti plangerea impotriva tatélui meu. El n-a cheltuit banii. Nu i-ati lAsat timp s-o fac ! Ward Saint-Clair isi ridic& usor sprancenele negre gio cerceti cu atentie pe Ynis, ca si cum avea in fat un ciudat specimen de insecta. -— Noél Rainford v-a transmis insuportabilul lui tupeu... sau incredibila inocenti de la miénas- tire vA face si vorbifi astfel? Tataél dummnea- str’ este un escroc! El a comis o greseala si va trebui plateascé, asa cum trebuie s-o fa- cem cu tofii, intr-un fel sau altul. Ce asteptati de ja mine ? Sa-l iert, pentru ca el s& profite din nou de un biet ghinionist cu o inim& mai simfi- doare decat a mea ? — Tati fntins o cursd! Lati ghicit intentiile gi In loc sa-l dati pe us&i afard, i-afi remis un cee pe care-l putea lesne falsifica. Afi fi putut avea © explicatie cu el, dar suntefi ataét de... atat de rau-cu toata lumea...13 Autatea mea ma priveste! izbucni el. V-ati pierdut timpul venind aici. Ati face mai bine si ducefi acasi. in cauza dummeavoastré, eu nu am ca- min, Cand Noél a fost ridicat de polifie, proprie- tareasa mi-a dat opt zile pentru a pardsi aparta- mentul nostru mobilat, Dumneavoastra, care aveti o casi atét de mare, nu stiti cat de greu este in zilcle sti o locuinta, —— Este vorba de o alt& brasoavi, domnisoara Rainford ? Urmati de pe acum exemplul tatalui dumneavoastra ? Exist&é momente in viata cand disperarea il im- pinge, chiar si pe cel mai bland si mai linistit din- tre cameni, sa loveascé orbeste ca s& se apere. Yais i pe o m&sulé un obiect de arti, o mi- c& pastovita de portelan in rochie bleu si cu pala- rie de pai, cu un caine la picioare. Puse mfna pe ea si o tranti cu putere de podea, unde se facu tandari. Ynis nu-i acorda nici o atentie : era mul- fumita ci frumoasa si pretioasa statueti era acum distrust, la fel ca speranta ei de a ineepe o viata’ noua cu Noél, il privi sfidator pe Ward Saint-Clair, ochii ei verzi fiind la fel de maniosi ca cerul care revirsa torente de ploaie peste stdncile de la Barbizon, mi- cul port in care venise de la Londra pentru a-l in- talni pe barbatul acesta neindurator. ~— Veti aduna fiecare buciitic’, ordonad el cu weal. Am o pisicd si aceasta se joacd adesea pe i mu vreau s&-si réneasc4 vreun picior in a- e cioburi de portelan. Grabiti-va, si dup& aceea fiti amabild si plecafi din casa mea. diciuw VIOLET WINSPEAR Dac& ar fi fipat si i-ar fi vorbit despre valos- rea statuetei, Ynis n-ar fi avut nici o remuscare. Cu toate acestea, cand se aplec& s& adune frag- mentele risipite ale pibeloului, fi urcara lacrimi in ochi gi o aaprbin O durere brus c& 0 fac el s& ie ile & neindy ie se repede gi intra major domul. ii In genunchi si E n din fata ei. spre Saint-Clair o figura palidi, mai mult mahnit decat speriati. Era intr-o stare atat de disperata, incat un acces de furie ar fi fost o usurare pentru ea. Atitudinea rece si distanta a muzicianulut fata de izbuenirea ei pueril} era greu de suportat. Asta © faicea s& se simt{ ca o micd pacoste nesuferita, confirmand acuzatiile acestuia... Cu toate acesiea, desi vorbea despre Noél Rain- ford ca despre tatal ei, trebuie precizat cA avea doi ani cénd mama ei se cisittorise cu el. Gina era model, iar tatél lui Ynis fusese un artist galez. Cand implinise cinci ani, mama ei disparuse, jar Noél o condusese la m& snistire si o ldsase in grija maicilor. O daté sau de douad ori pe an, venea s-o vad& si ea Incerca o adevaratd dragoste pentru el, aceea a unei fetite care nu avea pe nimeni altci- neva pe Jume care s& aib& grijA de ea. Noél p&ruse mulfumit cfnd fl anuntase ca in- tenjioneaza s& par&seasc’ manistirea pentru a-i o- feri un camin. Iar acum nu-i mai ram&nea dec&t BeCASTELUL 15 84 se intoarcd la compania calugarifelor si si de- vind, poate, una dintre ele. Chiar daca si-ar fi gi- sit o slujb3, nu avea locuin{&, nici prieteni care sa-i poata oferi provizoriu un pat, si nici bani pen- tru a plati o camera intr-o pensiune de familie. Fara si stea pe gAnduri, cu speranta nebuna c& st&panul de la ,,Farmecul marii* va reveni la sen- timente mai bune, igi cheltuise aproape toate eco- nomiile pentru biletul de tren gi o noapte la hanul din sat, In timp ce-si strangea batista in jurul degetu- lui ranit, evitand s&-l priveasci pe Ward Saint- Clair, majordomul se intoarse cu pansamente ade- zive. fi didu unul, pe care ea fl lipi peste tXteturad. Se simtea tngrozitor de nefericité si era gata s& izbucneasca in hohote de plans, dar invitase c& la- crimile sunt un lux inutil, care nu rezolvi nimie in via{&. Stapanindu-se, isi ridicd birbia si-l anunta pe interlocutorul ei c& este gata s& plece. — V& cer scuze pentru c& v-am facut s& vA pierdeti timpul, spuse ea privindu-l cu ochi care acum nu mai implorau. Avea dureroasa impresie c& se aruncase contra unui zid, atat de implacabil era barbatul acesta nemiscat de ling’ semineu. — Si statueta de portelan ? intreb§ el. Era foar- te valoroasi si afi spart-o intenfionat. Am drep- tul s& cer s& mi-o plititi. -— N-am bani, marturisi ea cu o voce lipsité de expresie. Cere{i si fiu condamnati o dat& cu Noél. -- Asta v-ar conduce cu adevdrat pe chi gre- site, nu-i asa ?16 VIOLET WINSPEAR Rostise cuvintele cu un zambet sarcastic pe buze ; facu deodati o migcare brusei gi Ynis se trase repede inapoi, Inainte de a-si da seama ci scosese din buzu o cutiutéa de aur. O puse pe gemineu si scoase din ea o figara. — Doom, condu-o pe domnisoara Rainford. — Bine, domnule. Cu toate acestea, jordomul paru ca privind fintdé feresirele acoperite cu draj e- Je. Apoi se intoarse spre Ynis gi o preeed ara din Incipere. Drumul p: la usa de la intrare i se péru interminabil ; a ea se opri pentru a-gi ridica gulerul paltonului, tn timp ce Doom de chidea usa grea din stejar si fier. O rafala ploaie o palmui cénd iesi din aceasté casi inospi- taliera in noaptea bantuita de furtund. Vantul tghetat pitrundea prin paltonul ci uzat, iar rana de la deget o flicea si sufere. — Buna seara, li spuse ea Ini Doom. — Domnisoari... Lasafi-ma s& va imprumut o umbrela. Oferta aceasta 0 surprinse atat de mult, incat se intoarse spre majordom. Felinarul de pe peron Jumina imensii ei ochi verzi pe paloarea figurii mici, avind deodati aerul unei pisici infometate, care rareori s-a bucurat de vreo mangaiere. — Mulfumesc, sopti ea, dar vantul o va in- toarce probabil pe dos. — Aveti de ficut drum lung p4né in sat. — Sunt obisnuita. Cobori peronul si porni pe mga alee mirgi- nit& de ulmii care, cu ramurile lor agitate de vant, semAnau acum cu niste vrSjiteare. Copacii o ferira Zita, ae leCASTELUL 17 oarecum pana la drum, unde se trezi expusa ele- mentelor dezlanjuite ale naturii. Ynis stia c{ da- ca merge drept tot timpul, va ajunge si zdreasca juminile satului, micile vile din port si in cele din urm& hanul din apropierea ti, Se afundé in noapte, f sa gtie dacd ploaia sau lacrimile ii curgeau siroaie pe obraji. Nu se simtise niciodath atat de singurd, atat de descum- panité. Fusese avertizaté c& Jumea este mare si inimile nu intotdeauna caritabile... dar nu-si inchi- puise niciodaté c& poate exista un om atat de lip- sit de omenie ca Ward Saint-Clair. Cand il pa- risise, fuma linistit in biblioteca lui bine incalzita, tot atat de insensibil la rugitmintea ei ca o statuie de marmura. Drumul era atat de intunecat, incat tamara faté se izbea mereu de taluz sau era cAt pe ce s& fie rasturnata de vreo rafali de vant mai puter- nica. Se gribea si ajunga in sat, si bea o ceased de ceai cald la han. Era hotdrata sd nu se gandeas- ci la ziua de maine inainte de venirea diminetii, nici la viitorul ei redus la o existenti de dator- nic. Nu trebuia si se géndeasci la imaginile din revista aceea pe care o lisase in tren; fete in ro- chii de seard insofite la restaurante de tineri im- br&cati elegant... Trebuia sd-si alunge din minte amintirea tinerei si frumoasei sale mame care. 0 abandonase. Cat de mult il ura pe Ward Saint-Clair ! N-o ascultase cu adevarat, nici un cuvant din cele spu- se de ea nu-l emotionase. Singurul sentiment care parea si-l anime era cel al unui om solitar si rece, hot&rat s& se razbune pe tofi cei care indrdzneau18 VIOLET WINSPEAR si-l ingele. Era sigura ci fusese incaniat s-o tra- teze ca pe 0 cersetoare gi nu regreta absolut deloc ca-i sparsese pastorita de portelan... singurul gen de fat& care probabil fi placea ! Acestea erau gandurile care se imbulzeau in eapul lui Ynis cand farurile unei masini o treziva la realitate, orbind-o. Cand vehiculul {Asni din noaptea maturata de ploaie, isi ridied bratele, pa- rand cd vrea si implore iardsi mila unei forte im- placabile. Automobilul o izbi in plin ; Ynis c&zu si totul deveni atat de negru inc&t fu sigura cA va muri. Lasand sa-i scape un tip&t ugor, se cufundA in bezna. Ultimul lueru pe care l-a simfit a fost o durere ascutita cand capul ei lud contact cu ta~ luzul inmuiat de pleaie. Ca un biet animal ratacit pe drum, fusese doborata de o masind care nu se oprise, abando- nand-o in plina furtuna...CASTELUL fo nner CAPITOLUL 1 Ploaia batea ugor tn ferestre, vAntul se auzea fognind fn arbori gi un foc de busteni sclipea pa jungile draperii de m&tase. Ynis iesi cu greu din- tr-un cosmar ingrozitor pentru a se reg&si intr-un pat imens, cu perne moi sub cap. Ochii ei desco- perirg cu uimire, intinsé in fata semineului, 0 bla- na de tigru cu un cap at&t de expresiv incdt pa- rea viu. tn timp ce se bucura de frumusetea gi confor- tul camerei, prin minte ii pluti amintirea nedeslu- gsité a unui pat mai tare dec&t acesta, a unei po- dele fir& covor si a unor ferestre inguste, acope- rite cu muselind alba. Dar amintirea aceasta era alat de irealé ine&t trebuia s& faci parte din visul bizar din care tocmai se trezise, Pe buze fi fluturA un z&mbet. Se gandi c& tre- buie s& se fi intins deseori pe aceasté bland dun« fati cu frumosul] ei cap cu colfi cumpliti, cu si- furanjé pentru a citi vreuna din cartile randuite fn biblioteca in stil chinezese. Privirea i se intoar- #@ spre lampa care raspindea o lumina odihnitoa~ ?@ } avea un abajur asortat cu draperiile si un paun a pe piciorul de portelan. Ynis resim{i un fior pliicere. Admirand camera aceasta, era sigurd20 VIOLET ¥ SPEAR c& fusese intotdeauna inconjurata de lucruri fru- moase. Tablourile cu balerine de pe perete crau atat de incAntitoare incit sau impresia cA dan- satoarele sunt gata si iasi din ramele lor pentru a face piruete in jurul incdperii. Tandra fati offA mulfumité... apoi se incorda auzind ci ploaia loveste acum cu mai mulia pu- tere in geamuri. Cat ingrozitor trebuie si fie, se gandi ea, si nu poti A la e&ldurd, ci afara, in ploaie si vant, firi si ai un cdmin ca acesta. Se cuibari mai bine sub plapum, fericita ci este acolo si nu r&t&cesie la intamplare prin furtund. Adormi din nou si de data aceasta nici un cosmar nu-i mai tulbura somnul. s Dimineata aduse cu sine o femeie cu 0 boneta scrobiti si in uniforma bleu, eare dadu de-o parte draperiile pentru a lisa si intre soarele. — Cum se simte pacienta mea ? intreba ca cu un glas voios. Ynis o privi uimita. — Am fost bolnava ? La lumina zilei, examin’ camera si constala c& totul era identic cu ceea ce vazuse in timpul nop- tii ; atata doar ca ploaia incetase. Infirmiera zAmbi si o ajutd si se ridice, aran- jandu-i pernele la spate. — E mai bine astfel, nu-i asa ? Ei bine, astazi sunteti gata si luati micul dejun ? Ieri nu voiati sa mancati nimic si a trebuit si va forfez, dar acum pare cA sunte{i mai in putere. Lasati impresia c& v-ati revenit complet. — Da, m& simt mai bine, gopti Ynis ridican- du-si ochii mari, verzi, spre interlocutoarea ei. Ce mi s-a intamplat ? De cAt timp sunt bolnava ?€ASTELUL 21 — Afi fost lovita de o masina, iar soferul nu s-a oprit, V-a abandonat la marginea drumului ; afi fi murit de frig, in ploaic... dacd domnul Doom nu v-ar fi gasit. : — Doom? Mi se pare... c§ am mai auzit nu- mele acesta. — Nu va fortati sé v& amintiti. Va veti re- veni cu timpul, este din cauza loviturii, pe care ati primit-o la cap ; au trecut trei siptimani de cand sunteti in stare de soc. Ca un copilas... ~~ Un copilas ? Ochii verzi ai lui Ynis, singurele pete te cu- loare pe figura ei palida, coborard la mAinile cris pate pe plapuma de mitase. Unghiile erau taiate seurt si nu erau date cu oji. Mana dreapt& era goald, in afara de un inel pe care-] cercet& eu stu- poare. Eva un inel de aur, impodobit cu un safir splendid, inconjurat de perle minuscule. SA spui ec inelul acesta era frumos, ar fi insemnat sd-i faci o nedreptate si Ynis admira cu emotie splen- doarea de pe inelarul ei. O privi pe infirmier& si apoi, din curiozitate, ceru 0 oglinda, ~- Eu... nu-mi amintese nici micar cum arat. Nu este absurd ? Cu un zambet injelegdtor, infirmiera ud de pe masa de toaleté o oglinda’ care ficea parte din- tr-o trusi de argint si o puse in fata pacientei. — Cat de tras& sunt la fata! Nu se poate a~ firma c& sunt frumoasa, nu-i asa ? — Ganditi-va la suferintele pe care le-ati in- durat, fi replic’ infirmiera pe un ton vesel. De altfel, ce importan{é are ? Aveti un logodnic, nu-i aga ? Dragostea si frumusetea sunt in ochii eeluiue VIOLET WINSPEAB gare este privit, iar ochii dummeavoastr&é sunt de un verde frumos, foarte intens. Pe de alté parte, este curios... Infirmiera se intrerupse, privind cu atentie eonvalescenta care, pierdutdé in patul imens, ad- mira minunatul inel care-{ impodobea mana stén- gi. — Ce este curios ? C& o sldbinoagi ca mine poate s{ plac& unui birbat ? ~~ Ah, va simfifi mai bine | exclama cealalt& razind. Cand o bolnavé incepe s& dea asemenea replici, stiu c& este pe cale s& se insdndtoseasca. MA gaéndeam numai c& logodnicul dumneavoastré ar fi trebuit si aleagi o piatré pretioasi de cu- loarea cchilor dumneavoastra, in lecul acesteia de un albastru inchis. Safirul acesta este splen- did, desigur, dar barbafii n-au uneori nici o ur- ma de imaginatie... cu toate cA nu pare s& fie ca- zul acestuia ! — Spunefi-mi cum araté. Ynis isi musc& buzele palide gi bine contura- te, inainte de a continua: -— Este intr-adevdr ciudat ci nu-mi pot a- minti lucrurile cele mai simple: numele meu de exemplu, sau figura logodnicului meu. Este un barbat fermecdtor ? Infirmiera pirea stanjenita. — In orice caz, este o persoang autoritara, in ciuda... — Da? Continuati! exclam& ner&bditoare Ynis ridicfndu-se, lacom& de amAnunte pentru a umple lacunele memoriei. Sunt ca Frumoasa din padurea adormité, care tocmai s-a trezit. EsteCASTELUL 23 fnalt si blond, fi place s& cdldreascd ? Ciudat, am impresia c{ m-ag putea cdsdtori numai cu un bars bat obisnuit cu viata fn aer liber, pe mare gi in bataia vantului. — Nu este blond, preciza cealalta, cu un zim- bet cam fortat. Dar il veti vedea in curand... Deo= camdaté m& due s§ v4 adue micul dejun. VA plae oudle cu pdine prajitd si fructe ? ~~ Cénd va veni si... care este numele lui? Intrebarea {agnise ca un strigdt al inimii, un apel imposibil de trecut cu vederea. Infirmiera ramase o clip4 cu mana pe clan{&, apoi se intoar- se spre pacienta sa. — Se numeste Ward Saint-Clair, este un domn foarte bogat, si neindurdtor ca dia... Se intrerupse bruse gi iesi in grabd, ldsind s& pluteasc{ in aer cuvantul pe care renuntase sd-] rosteasci. Tanéra fata recizu pe perne, repetind nus mele barbatului cu care urma si se cdsAtoreasca, Numele acesta sugera autoritatea cuiva care isi pazea avutul cu ochi de vultur. Mangaie safirul stralucitor, gAndindu-se c& inelul acesta trebuie sd-i fi fost dat din dragoste ; simti deodata puti- na teama fata de persoana aceasta care avea drep- turi asupra ei si de care nu reugea s&-si aminteas- ca. Un barbat bogat, si neinduritor ca diavolul ! Mana ii tremur& usor cénd lu& oglinda pe care infirmiera o ldsase pe m&suta de la capul patu- lui. Se privi din nou, incere4nd s4 fie obiectiva. Era aceasta o figurA care putea fi iubita ? Cor- pul ei subtirel si aproape bAietesc era fn stare sA trezease pasiune unui individ autoritar ?24 VIOLET WINSPRAR inc&d nu reusea s&-si aminteascd propriul ei nume, dar nu uitase realitajile fundamentale ale existen{fei. Era incapabila si-si aminteascé dacd avea o familie sau daci era singur& pe lume, sin- gurul lucru de care era sigura fiind existenta a- cestui logodnic care pirea sd fi ffcut o impresie ciudat& infirmierei. Barbatii fermecatori, draguti, nu se uili la femeile lipsite de farmec si nu sunt comparati cu diavolul. Lasand oglinda deoparte, Ynis cerceté cu mai multa atentie inciperea, de data aceasta la lu- mina zilei ; fotoliile tapitate cu satin de culoarea sidefului, blana de tigru pe mocheta groasd, cas- cadele de miatase si museling vaporoasa care pro- tejau ferestrele dincolo de care se auzeau fipete de p&siri... erau pescirusi ! Asadar, se afla aproape de mare | Tar casa era imensi, judecind dup& aceasté camera si dupd jndlfimea ferestrelor, Oare cui apartinea ? Marele inel cu piatra lui albastr& era un raspuns. Usa se deschise si reapiru infirmiera cu o ta- vai pe care argintaria si portelanul fin straluceau. — Poftim, draga mea. Painea prajita este cal- da, invelit& in servetelul acesta, iar oudle sunt proaspete... si mergeti la baie inainte de micul dejun ? — Nu... Spuneti-mi unde sunt, va rog! La mine a 2 ? Intr-o clinic ?.. Nu cumva este casa lui Ward Saint-Clair ? — Doamne, dar sunteti la Farmecul mirii, unul dintre cele mai vechi si mai frumoase cas- tele din Cornwall. Se infelege ch este locuinfa -CASTELUL. 25 domnului Ward Saint-Clair! Valetul lui v-a gi- sit. Afi petrecut o saptémand la spital, apoi o ambulant& v-a transportat aici si eu am venit sd va ingrijesc... Acum, mancati si beti, fi ordona in- firmiera, turnéndu-i cafeaua. Nu i a ceascd toate bunatatile acestea. si cum pentru ea nu era un semm bun. — De ce, copila mea ? Domnul Clair a facut tot ce se putea pentru dumne tra! S-a gandit ci locuinta sa va fi mai placu decat o clinic& si trebuie s& recunoaste{i c& ace tA camera este insdgi intruchiparea. luxului. In timp ce vorbea, infirmiera 0 ajuti pe Ynis si imbrace un halat de satin matlasat, roz-pal. -—— Acum mancati bine si nu vi mai face\i griji. Infeleg cAt de suparator este si nu va a- mintiti cum va cheama si figurile celor apropiati, dar nu trebuie s& va temeti: in mintea dumnea- voastra se va face curdnd lumina si veti fi din nou ca inainte. Din punct de vedere fizic su nteth mult mai bine... Oudle sunt bine f&cute ? — Da, muljumesc. Ynis manc& un ou cu pdine prante, isi bau cafeaua, apoi se hoiart sa puna sbarea care oO framanta cel mai mult. — Nu reusesc si-mi amint mele meu, dar sunt sigurd c& treb goton cea urdia. Infirmiera izbucni in ras in timp ce se in- arepta spre o us& din fundul umei firid — Ce idei vi mai tree prin Loos tefi aici, inconjuraté de lucruri frumoase, si puBo VIOLET WINSPEAR tefi vorbi in felul acesta! De fapt, avefi un pre- mume foarte deosebit. Eu nu l-am auzit niciodata mai inainte... — Vreau si-l stiu! Si s& nu disp&refi iardsi tnainte de a mi-l spune ! — V4 numiti Ynis, nu-i asa c4-i un nume frumos ? L-am intrebat pe domnul Doom si el erede ci trebuie sAi fie galez, Ynis Rainford, iat& numele dumneavoastra intreg, si acum ma duc s& va pregiitesc o baie cu sdruri parfumate, ca si va simtiti bine cfnd va veni donmul Ward Saint- Clair. — Va veni aici... in camera mea? intreba Ynis cu teama. — Bineinteles. L-am vizut cand m-am dus s& vi aduc micul dejun si l-am anuntat c& vé sim- titi foarte bine tn dimineata aceasta. Mi-a spus e& va trece si vA vad& peste vreo doud ore, dup& ce-si va citi corespondenta gi-l va vedea pe admi- nistrator. -~ Ah, Dumnezeule ! Perspectiva de a-l intalni pe barbatul acesta © ingrozea pe Ynis. Trebuie ci-] iubea, deoarece purta inelul lui, si cu toate acestea pentru ea era ‘un necunoscut ; in pofida eforturilor ei, nu-si pu- tea aminti nici cel mai mic amanunt despre lo- godna lor. Nu-si amintea s& fi simfit ce inseamnd si fie imbr&tisata si doritd astfel IncAt un barbat si vrea s-o ia tn cis&torie. I-ar fi placut si aiba o descriere mai precisi a lui, dar infirmiera era deja tn camera de baie si diduse drumul la apa. Ynis privi prelung piersica enorma si parfumata pus& pe farfuria el. Era atAt de ingrijité si rasf&- tat&é incdt Ward Saint-Clair trebuia s-o iubeascdmult, se gandi ea, Dumnezeule, cAt de ingrozitor era sa nu-si poata aminti de el ! — Haideti, mancafi piersica asta, o indem- n& infirmiera. Provine din serele castelului gi pare delicioasa. — Nu-mi mai e foame. Luati-o dumnea- voastra. Ynis intinse farfuria infirmierei care, dup& ce se codi, se grabi sA m&nAnce fructul zemos, —- Mai bine asa decat s-o lds&m s& se stri- ee; cu toate acestea, trebuie si va hraniti dac& vreti sé va revina fortele si culorile in obraji. Nu va veli aminti nimic atéta timp cét nu veti fi complet refacuté Acum trebuie s& trecefi in baie. -- Da... Dar vreau sA incere si merg singura. Ynis didu la o parte invelitoarea si puse pi- cioarele pe podea. Cand se ridic&, se clAtina putin din cauza slabiciunii ; totusi, dupa cAteva secun- de, reusi si mearg& pana in camera de baie, unde infirmiera insist& s-o ajute sA se cufunde tn apa parfumataé. Cada era imens&, cu robinete de ar- gint care reprezentau capete de lebada. in timp ce se intindea in cad, Ynis avu din nou sentimentul nelamurit cA triise Intr-un me- diu tot atét de auster pe c&t era acesta de luxos. Cine era ea oare ? O tanar& fat& skrac& pe care un capriciu al destinului o pusese fata-n fat cu pro- prietarul acestui palat somptuos ? Daca fusese iubitA sau dacd ea iubise, era deo- sebit de ciudat cA un lucru att de importent nu lsase nici o urmA in memoria ei. Dasigur, era posibil s& uite numele unor oameni si chiar fi-28 VIOLET WINSPEAR guriie lor, desi inima pastreazdi cdldura fo acolo. Ar fi trebuit sé simtaé un neastam- rv vesel la gandul cd-l va vedea pe Ward Saint- in locul acestei temeri reci, nedefinite. 2 cerceta cu eee in oglinda care acoperea e $e casditorea cu 1 barbatul acesta pentr lui. Cu toate acestea, nu parea SA arate ca o finfa interesata. Pirul ei castaniu fusese taiat scurt crescuse inegal, Incadrand o fata cu o expire destul de inocenté. In ochii ei mari, verzi, era mai degraba timiditate decdt indraznea- 14 si mai ales nu aratau ca aceia ai unei fete ho- tarate la orice pentru a realiza o casatorie boga- ta. ul stréluci la degetul ei cind isi duse mana la gat, unde-i palpita o vend albastra. Se di c& atunci cand il va vedea se va sim{i poate in intregime in largul ei. Cu sigurant& ca teama aceasta se datora exclusiv amneziei. Iesise din cad& si se stergea cu prosopul cand reveni infirmiera cu o c&imasi de noapte si un capot pe brat. — Nu, se opuse Ynis. Vreau sa ma imbrac cum trebuie. Nu vreau si m& giseascai in pat cand va veni. Iafirmiera fi arunc& o privire ciudata. — Asta n-o sé-i plac& domnului. Dar accept, cu conditia s&i r&amane{i in camera dumneavoas- tra, intr-un fotoliu, Nu sunteti inc destul de re- facuté pentru a va plimba prin toata casa. xc pot sta imbriicat&, mi-e indiferent, tandva fata pundnd pe ea halatul de ie. SA vedem ce gisim tn dulap. murmur beCASTELUL 29 intr-un imens dulap in perete, Ynis gasi ui- mité toalete pentru jorice ocazie, pantofi, raf- turi pline cu lenjerie find, posete si manusi, mi- nunate fulare de matase. Peste toate plutea un rfum usor si placut. Nu-si putu stdpani o exclamatie de placere : — Ei bine! Toate astea sunt pentru mine ? — Totul este pe talia dumneavoastra, copila mea, replicd infirmiera pe un ton tngdduitor in care se simtea putind invidie. Asadar, ce rochie alegeti ?... Nu, totusi nu aceea ! Ynis zimbi, cdci ea tocmai mangaia dantela unei rochii de sear§ de un roz pal, atat de incre- dibil de frumoas& incAt trebuie s& fi fost creatia unei case de moda si in mod sigur nu mai fusese purtaté niciodata. Cercetaind celelalte toalete, ob- servé c& toate erau noi. Fustele erau dublate cu métase naturald, iar pantalonii erau croifi admi- rabil. O tanér& nevoité s& munceascé nu va avea niciodaté o asemenea garderob&, numai daca... Ynis isi muscé buzele si isi simti deodata corpul in fldcdri. Numai dac& nu se vanduse deja ? — Acesta trebuie si fie trusoul dumneavoas- tri, spuse infirmiera in timp ce scotea o rochie de jerseu galben-pai. Nu arat& rau, v-ar plicea S-o punefi pentru prima dimineaté cind ati pard- sit patul ? Privifi, sunt aici pantofi asortati si cio- rapi fini ca o panz& de p&ianjen. Se poate spune ca aveti noroc, chiar daca nu reusiti si vi amin- titi numele frumosului dumneavoastra barbat bru- net. — Este brunet ?30 VIOLET WINSPEAR Ynis vorbise cu sufletul la gurA si senzatia de cdlduré ffcu bruse lec unui fier de teama. —- Intunecat ea dia... Da, intr-adevar, este originar din Cornwall si toalé lumea stie c& bar- bafii din régiunea aceasta sunt in general foarte bruneti. Ynis rimase un timp t&cuti, contempland du- lapul in care erau agiifate mai multe rochii de bal. Nu-si amintea si fi mers vreodat{ si dan- seze. — Da, rochia aceasta este foarte potrivita, se p al& ea in sfargit. SA ne gr&bim, altfel va veni inainte ca eu s& fiu gata. ~~ Vreli si-l impresionati, copila mea? re- plic& infirmiera razand. V-a vazut deja In pat si nu o daté N-a trecut o singurd zi fara si vind si se intereseze despre stavea dummeavoastra. Ei bine, va fi o surprizi pentru el si ma gAseascA in picioare gi imbriicatd. Mi se pare ca barbafilor nu le plac bolmavii. Mi-a{i spus ca este neinduritor ca diavolul : oamenii inteligenti sunt cAteodaté neinduratori. -— Lovitura de la cap nu v-a feut sé va pier- defi judecata ! Imi place eu adevarat rochia a- ‘eeasta, desi ati slibit si cordonul mai trebuie stréms, Aveti o talie de viespe, copila mea. ¥nis isi incrunt& usor sprancenele gi isi dori ca aceasti femele si inceteze si-i spuma. ,,copila mea‘. Intenfia era bund, desigur, dar foarte su- paratoare. — Pot foarte bine si m& imbrac singura, re- plicd ea cu un suspin. Ce-ar fi si vai odihnifi pu- fin si s& befi o cafea ?CASTELUL 3a V-afi siturat de mine, nu-i asa? Este pri- mul scmn care avertizeazi o infirmierd cA trebu- je sa-si facd bagajele. — Nu vreau s& par herecunoscdtoare, protes- ta jenaté Ynis. Cred numai ci nu sunt obisnuita S& se ocupe cineva prea mult de mine. Asta mi se pare... neobisnuit. Spuneti-mi, stifi ceva despre mine, in afar& de faptul c& am fost lovité de o masing si c& sunt logodiiéa cu Ward Saint-Clair ? va va expl ar: sunteti aleasa lui si in dumneavoasira stapana acestui In locul dumneaveastraé, nu m ag pune prea multe intrebivi. Barbatii adora miste- rele... -~ Credeti ci cu sunt un mister ? Aceasta este impresia pe care v-am f&cut-o ? — Intr-adevar, este de asteptat ca un bar- bat bogat si ia in: cdsitorie o persoana din lumea lui, dar in zilele noastre lucrurile se petree mai democratic. Si apoi, imprejuriarile... Infirmiera se intrerupse pentru a peria parul pacientei sale si admir& imaginea acesteia reflec- tata in oglinda mesei de toaleta : tenul fin, obra, trasi, pleoapele aproape transparente care ldsau s& se ghiceascé ver intens al ochilor, ca o um- bré de machiaj. Era o figur& neobisnuita si tul- buratoare, pe care un artist ar fi g&sit-o probabil interesanta. — Va place si inventati mistere, protest& Ynis. Ce imprejurari ar fi putut determina un barbat bogat si doreascd s& ia in cdsitorie o fata ca mine? Nu sunt frumoas’ si, dupd cAte stiu, ca totul. To~32 VIOLET WINSPEAR ee) Se nu sunt deosebit de inzestraté de la natura. Sau poate ci sunt o actrifa fascinanta ?... Se privi in oglindd. Existase un timp, inainte de accidentul si de amnezia ei, cdnd se prefadcuse g) simulase c&-l iubeste pe barbatul acesta pe ca- re-l ghicea, dupa ezitarile infirmierei, dificil si pretentios ? Era posibil chiar sa-l fi iubit realmente pe ne- cunoscutul acesta al c&rui inel fl purta ? Aceasta bijuterie parea mai degral , apartina unei maini fine, cu unghii lungi, lacuite. — Nu voi mai spune nici un cuvant fn plus, declarX infirmiera cu un ras nervos. O conduse cu hot&rare pe Ynis spre un fotoliu instalat in fata unei usi-ferestre care d’dea pe 0 terasi. Dup& aceea, strecura o pernd la spatele tinerei si o batu usor cu palma pe obraz. — Asa. Veti ramane aici cuminte, sd admi- rati grédina. Cred c& nu vreti si fiu concediata de ,st&pan“, cum i] numeste domnul Doom ? Ynis z4mbi slab si scutura din cap. — Sunteti prea bund cu mine si vd multu- mesc... Ah! nu-mi didusem seama c4 aceast& ca- mer se afld la parter ! Dincolo de terasa, intea ochilor ei se intin- deau peluze ingrijite si frumoase tufe de azalee sclipind sub un soare palid. — Toat& aripa aceasta a castelului se pare cA a fost transformati si modernizataé. Partea de vest este mai veche gsi nu este folosita deloc, cu exceptia bibliotecii, unde lucreazd domnul WardwUL 33 CASTE! Saint-Clair... Bine, eu plec, logodnicul dumnea- voastra trebuie sA aparaé. Pe curand. Usa se inchise si Ynis ramase singurd si as- culte pasarile care zburau in jurul hornurilor cas- telului. Deslusi apoi un alt sunet, zgomotul unor pagi hot&rati pe dalele terasei. Cu inima batan- du-i mai tare, se indrept& in fotoliu cAnd aparu un b&rbat tnalt. El se opri si o privi cu intensi- tate prin geam, far umbra de zAmbet. Apoi im- pinse usa si intra in camer’. — Buna ziua, Ynis. Mi s-a spus c& astAzi te simti mult mai bine. Avea o voce grava, potrivitA oarecum cu in- treaga lui infafisare si vorbea pe un ton imper- sonal, Tocmai cAnd tanara fat& isi recdpatase spe- ranta gandindu-se cA acesta nu era Ward Saint- Clair, el adiuga : -- Suferi inc& de amnezie si eu trebuie c& sunt un perfect necunoscut pentru tine. fi-e tea- ma de mine ? Asadar, ai uitat complet c& sunt in- capabil sé te iau in brate ? Ynis se stridui si domoleasc& tremurul si evitS si priveascé prea insistent acea ménec& dreapta goala, prinsi de umar. Barbatul acesta cu figura sumbra avea o asemenea eleganté, o asemenea fort&, incdt gisea c& este ingrozitor sd fie astfel mutilat. — Nu-ti mai amintesti de mine, nu-i asa? Era mai usor s&-l lase s& creadA cA memoria ei era ined o pagina alb& ; totusi, vazandu-] ina- intea ei, cu spatele la lumina, intr-o razi de soa- re, stia c& intr-un colt al minfii ei invaluite in cea-4 VIOLET WINSPEAR A era gravati imaginea acestui bérbat. Fiecare nerv al ei reaction’... dar ffi vreun sentiment de tandrefe, de dragoste. Privindu-l cum se a- propie de ea, incerca o team instinctivé care-i inspira dorinfa s& se ridice si s& fuga. Dominén- d-o cu indltimea lui, parea ce projecteazi o um~- bri amenin{Atoare asupra zilei care incepuse atat de bine.@ASTELUD CAPITOLUL HI — Linisteste-te, ti spuse el pe un ton impe- vios. Dai intotdeauna impresia ci ar fi suficientA © adiere de vant ca s& te ia pe sus. Micul dejun a fost bun ? — Da, multumesc. Stia cA trebuie si vorbeasci, si manifeste pu- find recunostin{é pentru grija pe care i-o purta i cu toate acestea, expresia de pe figura lui o impiedica s-o fac&; nu putea decdt si rAmana feapind, asemenea unei adolescente sperioase, cu méAinile incrucisate ca si cum ar fi rugat cerul si n-o oblige si-l ia in cdsdtorie pe barbatul acesta: Nu infirmitatea lui fi displacea, ci profunzimea sumbr& a ochilor lui, care o umplea de groaza. Ar fi avut o privire frumoas&, daci ar fi zim- bit, dar Ynis avea sentimentul c& nu mai zimbise de foarte mult timp — Chiar dac& deocamdat& ifi par un necunos- cut, trebuie s{ incerci si-mi spui Ward, afirma el cu fermitate. Ce s-ar spune daca vei fi atat de distanté cu viitorul thu sot? Cuvintele acestea au ofensat-o, determindn- d-o s& riposteze :36 VIOLET WINSPEAR ae eres ee — VA preocup& parerea altora? Totusi, nu lsati aceast&é impresie. Saint-Clair isi ridic& sprancenele negre si dese, cu un aer batjocoritor. — Se pare ci ma cunosti bine, in ciuda amne~ ziei. Intr-adevir, imi este complet indiferent da- & displac oamenilor, dacé sunt considerat un monstru sau un simplu infirm. Cu toate acestea, prefer totusi si fiu tratat ca un logodnic de pil, daca n-ai nimic impotriva. — Eu... eu nu va consider un monstru, pro- testi ea. Dacd par distant&, este din cauza... cetii acesteia, care imi intunec’ mintea. Sunt ca @ carte céreia i s-a smuls un capitol. Nu gstiu pe cine am iubit, cine m-a fAcut nefericita. — Trebuie si fie o senzatie foarte enervanta, Ynis. Ea clatind din cap simtind c&, in ciuda ironiei care rizb&tea din tonul lui, era comp&timitor. in- felegand ci nu-i este dusman, fu cuprinsi deoda- t& de fericire. — Este o camera foarte frumoasi, declara ea politicoas’. Infirmiera mi-a explicat ci este situ- ati in aripa modernizata a castelului. — Da, cind vom fi cdsatoriti, vom Jocui aici, fn aripa de sud. Inc& n-ai aflat, dar ca si-ti fac placere, am pus si se reconstr iasc& intreaga de~ coratie a acestor inciiperi, deoarece aripa de vest este prea veche si tristé pentru o tanar& c&satori- +8. M-am gandit cA ar fi pacat si irosese spatiul acesta pe biblioteci, saloane de receptie si sera. Acum, avem apartamente spatioase numai pentru noi, cu terasa aceasta aproape tot timpul insoritaé gi la ad&post de vanturile reci care sufl4 dinspreCASTELUL 0 mare, cum se intampla cu aripa cealalta. Desigur, panorama este mai putin spectaculoasi, dar fe- meile moderne pun un pre} mai mare pe confort decAt pe peisaj. — Asa credeti ? Ynis il privea cu gravitate, cdci fiecare cuvant al lui fi dezvaluia cte lucruri mai trebuia incd si-si reaminteasc& tnainte ca Ward gi cu ea sé poa~ tA cu adevarat discuta ca doud persoane care se hot&rdser’ s& devin’ sot si sotie. — Am uitat intr-adevir aproape totul, con- stati ea, agasati s& se afle in defensivi. Sunt atat de striing de mine insimi incdt nu-mi stiu ici varsta si nici de unde vin. Am intrebat infirmie- ra, dar a fost de parere c& este mai bine si vi intreb de-a dreptul pe dumneavoastra. Vreti sé-mi raspundeti ? — Da, Ynis, vreau s-o fac, desi nu sunt sigur de varsta ta si nici macar de localitatea unde lo- cuiai Inainte de a veni in casa mea. Genele lungi ale tinerei tremurara, in timp ce ochii ei verzi exprimau putind ostilitate, provo- caté de personalitatea stranie si zeflemitoare a acestui barbat. — De ce nu suntefi sincer cu mine, in loc si insinuafi tot timpul c& as fi un soi de femeie fa~ tala ? — Tu? O mi&sur& cu ironie, deoarece nici chiar ro- chia elegant’ nu reusea si ascunda lipsa ei de dezinvoltur’i, acea incredere tn sine care trece drept apanajul unei femei seducdtoare. Ea igi simti obrajii in fldcdri: intr-adevar, el nici ma- car nu se prefiicea ci are afectiune pentru ea si8 VIOLET WINSPEAR Ynis se intrebé ce putea sa-i lege. Pentru care motiv se logodisera doua fiinje avand in mod va- dit atat de putine lucruri in comun ? — Nu esti prea in varsta, observa el. Esti tn- c& destul de tanara pentru a rogi. -—- In cazul acesta, trebuie si-mi spuneti ci- ne suntefi. Noi doi formam o pereche ciudata. Dumneavoa suntefi un om bogat, pe cand eu se pare ci nu am nici 0 avere, ~~ Cele doud situafii sunt incontestabile, re- cunoseu el, dar te asigur ci nu este prima oara a reugeste si facd o cas&torie -bo- gata. Sper cai asta nu-{i displace, adéuga el cobo- randu-si privirea spre maneca goala a hainei sale. Am infeles bine de cénd am intrat: ai uitat com- plet cA sunt ciung. Cuvantul fi provocd lui Ynis o miscare de re- cul, iar Saint-Clair isi stranse buzele in semn de dispret : credea in mod vadit cA se indeparteazi de el. — Sunt dezolaté pentru bratul dumneavoas- tra, dar nu-l gasese deloc respingator. — Cu atdt mai bine, pentru cA o sa-ti duci viata alaturi de mine... Asadar, ce doresti sa stii despre mine ? Sunt proprietarul castelului Far- mecul marii si al finuturilor inconjuratoare ; in plus, am fn vine singe galez si breton. Se spune c4, odinioara, un birbat cu o asemenea ascenden- {4 devenea in mod obligatoriu pirat. —- Odinioara ? murmura ea si privirea ei cer- cet&i trasiturile aspre si intunecate ale interlocu- torului ei. Vazu cum gura lui tremuré usor; sa fi fost poate o parere de zimbet ? aCASTELUL 38. — Am fost dirijor, fi expliea el. Acum sunt ceea ce se numeste, in mod politicos, un fermier ; altfel spus, fin socotelile in timp ce alfii seamina si recolteazé pentru mine. Am, de asemenea, vile, jar serele mele dau o productie buna de tomate si de fructe. Destul de departe de un pirat, nu-i aga ? — Cat timp... -- Cinci ani, rdspunse el repede, intelegand imediat sensul intrebarii. Nu-mi place si vorbese despre acest moment al vietii mele, de aceea nu vom reveni asupra lui, daci asta nu te supard. E limpede ? Chiar cand vei fi sofia mea, nu vreau ca acesta si fie subiect de conversatie. S-a in- taémplat inainte de a ne cunoaste. Barbatul cave eram atunei si cel care sunt astizi sunt doud fi- inte cu totul diferite ; ci nu mai au acelasi scop ta viata. — Inseamnd ef cu n-am ceupat nici un loc in... viata dumneavoastra anterioara ? El ridie’ usor din umeri si privi In jurul tui, cu un aer putin ingrijorat. — Ag vrea s& fumez, dar cred c4 n-ar fi po- trivit In camera ta. Crezi ci ai putere si mergi cu mine pana. in salon ? Sunt numai cativa pasi pana acolo, trecand pe terasa. Cum ea acceptit, el se ridicd si deschise dula- pul de haine. Lu& de acolo un mantou de bland crem pe care-] puse pe umerii lui Ynis inainte de a iesi pe terasa. — Iti va face bine si respiri putin ser de ma- re, dar nu vreau si racesti. In fond, c&s&toria noastra a fost deja organizata. Cand mi s-a spus40 VIOLET WINSPEAR in dimineata asta ci te sim{i mult mai bine, i-am telefonat imediat preotului... — Nu ma pot casatori cu un necunoscut ! Lansand acest strigit al inimii, fntinse mana pentru a se ag&ta de brajul lips& si degetele sale atinser§ mAneca goal&. Se clatina, se agéta o clipa pentru a-si reveni, apoi fi didu repede drumul, ca si cum tesdtura o ardea. — Nu suntem niste necunoscuti, replica el privind-o cu o privire de gheata. Te asigur c&i ne cuncoastem foarte bine. — Inseamn& ca... ne iubim ? Ajunsese lAngi balustrada terasei, infasurata fn blana att de striina pe trupul ei subtire. Era vare memoria sau instinctul care-i soptea c& nu purtase niciodaté mantoul acesta? Parea si fi fost facut pentru ea, si totugi era siguré: apar- tinuse cu sigurantd unei femei mai frumoase, mai moderne... si mai iubite. — Multe cisitorii se incheie pe acest pamant, rdspunse el, si nu toate sunt bazate pe o dragoste pasionaté. Porti pe deget inelul meu, Ynis. Te vreau fideli pentru ceea ce reprezinta el. Doar n-ai intentia si rupi injelegerea, nu-i aga ? — Dar cum s§ fac altfel ? Trebuie sa-mi res- pect promisiunea, chiar dac{ nu-mi amintesc s-o fi facut ? Respira adane vantul rece sufland peste pelu- zele in pant&, ca si cum acesta ar fi putut risipi ceata derutanta care-i invaluia mintea. — Simt mirosul mirii... Este foarte inviora- tor. — Da, regiunea aceasta din Cornwall este in- cantdtoare, cu dubla atractie a marii si a landei.CASTELUL Ay Suntem izolati, desigur, dar tu n-ai pus niciodata mare pref pe viata mondend. — Adevarat ? intreb’ ea zdmbind usor, de- oarece i se pdrea ciudat ca altcineva si-i vorbeas- ca despre preferintele ei. Aparent, nu am acelasi accent cu infirmiera, ceea ce trebuie si insemne ca sunt o fata de la tara. — Ai venit de la Londra, fi explicd el poftin- d-o intr-un salon urias. — Pretindeati cd nu stiti de unde veneam ! Lua mantoul de bland de pe umerii ei si-] puse pe speteaza unei canapele. — Londra este mare, draga mea. N-am avut timp s{ discutaém despre locul unde te-ai nascut, dar stiu c& fi-ai petrecut o parte din viat& intr-un pension finut de calugarite. — Un pension ? Ynis privi indelung semineul de marmur& in stil clasic, si, deasupra lui, frumosul tablou al unui copil asezat fnaintea unei ferestre, cu un catelus pe genunchi. Ochii i se desprinserA de la tablou pentru a admira eleganta incdperii: lam- briurile cu intarsii aurite, aplicele de cristal, foto- ile in brocart, covorul turcoaz, mobilele tn mar- chetarie si masa de joc asortat&. Fiecare obiect fusese ales cu grijA si cu un gust desdvarsit. In salonul acesta, totul tréda o dragoste adancé pen- tru _gratie si frumusete... si cu toate acestea, z4- rindu-se intr-una dintre oglinzi, Ynis fu incd ui- mité de faptul ci barbatul acesta alesese ca vii- toare sotie o fata neinsemnata ca ea. Se intoarse spre el, incercfnd s& citeasci pe figura lui de nep&truns motivele acestei alegeri:a VIOLET WINSPEAR er RED nu se putea si nu cunoascd femei demne de o a- semenea situatie. — Stai jos, o invité el pe un ton imperios. Vrei si bei o ceased de ceai in timp ce eu fumez una din oribilele mele tigiri ? Nu m4 pot lipsi de ele, asa cd va trebui si te obignuiesti cu mirosul lor. Apisi pe un buton de sonerie, deschise 0 cu- tie de argint aflaté pe semineu, alese o figard si o aprinse cu bricheta. Ynis observa c& se folosea de mana stangé fa: ici o dificultate. Totusi, fusese dirijor si trebuie s& fi fost ingrozitor sé-si piard& brajul drept. Refuzul lui de a vorbi despre asta dovedea c& cei cinci ani lungi care trecuseré nu-i atenuaseré cu nimic durerea. O camerist% in uniforma bej cu guleras alb intra in camer’. Ward Saint-Clair fi porunci s& aduc& ceai cu biscuiti si fursecuri. Servitoarea ficu o micd reverenti gsi iesi, inchizind usa in urma ei. Ynis se gandi cS, chiar intr-o resedin{& izolata cum era Farmecul mirii, vechile traditii si curtoazia nu fuseserd uitate. Aceastaé elegantaé de netigiduit In viata cotidiand trebuie si fi fost impus& de barbatul brunet si atat de bine imbra- cat care stdtea in picioare lang’ semineu. — Privesti in jurul tiu ca un peste scos din apa, o ironiza el. — Probabil c& educafia pe care am primit-o Ja m&nastire este aceea care ma face si deschid ochii mari si si m& minunez de splendoarea a~ cestui castel. Ce putem noi sé avem in comun ? Nici m&car inelul dumneavoastri nu este asortat cu ochii mei: ei sunt verzi, in cazul cai n-ati re- marcat.GASTELUL 43 eet th El o ajinti indelung cu privirea, apo! trase adane din figara. — Te plangi c& ai primit un safir in locul unui inel cu piairi de jad, care s-ar potrivi cu ochii t&i de vrajitoare ? Bijuteria asta valorcazd © avere. ~~ Nu-mi face nici o pldcere si fiu conside- rata egoisté, replica ea, simtind cum se ine z& sub privirea lui. De altfel, sunt sigura sunt o femeie cupida’, nu alerg dup&i avere si bi- neinfeles c{ nu arat a aga ceva. ~~ Cum crezi c& aratd, dup& parerea ta, o fe- meie care aleargi dup avere ? intrebi el pe un ton batjocoritor. Nu este intotdeauna ugor de de- osebit adevérul de fSt&rnicie si iInfAtisarca este uneori cea mai inselitceare masci. O voce poate suci pana si capul diavolului. Crezi cX este nevo- je, obligatoriu, de frumusete si forme ademeni- toare ? — Un barbat ca dumneavoastra nu rise’ ab- solut deloc s&i fie sucit capul ! i-o intoarse ea cu un pic de indrazneala, Trebuia s& ai curaj pentru a te opune acestui barbat c&éruia nimeni, era sigura, nu indriznea si-i fina piept. Se simti usurata cind camerista reveni cu ceaiul. Aceasta puse tava pe o masif& de ga canapea si, dup& o nouii reverent s! o privire curioasaé spre Ynis, iesi repede din salon. Ea adu- sese doud cesti si Ynis il Intreb& politicos pe Ward daca .doreste ceai. El se asezi si strivi figara intr-o scrumierd’. — De ce nu? Vreau s&-{i tin companie. Tre- buie sa-fi vorbese despre cAsatoria noastra.44 VIOLET WINSPEAR Cuvantul sund ca un danga&t de clopot in ini- ma lui Ynis, iar mana fi tremura cAnd ridic& ceai- nicul de argint. — Doriti zahar gsi friscé ? se interesd ea. — Pufind friscé, dar {Sra zahir, réspunse el see, ca si cum ii ghicea perfect reactia. Voi lua si un biscuit si te sfdtuiese si faci la fel. Trebuie sa-ti recapeti fortele si culorile din obraji. Desi ai tenul palid specific celtilor, acum ar&fi ca o mic& fantom& cizuth pe ganduri. Perspectiva ci- sdtoriel cu mine sA fie oare at&t de alarmanta ? — Nu va cunosc... Ea se aplecA asupra cestii si lua o inghifitura de ceai, care se dovedi atat de fierbinte inecdt o- chii i se umplura de lacrimi. Totul se incetosa inaintea ei, aga cum i se intamplase si cu memo- ria. Dacd ar fi putut micar s& spere cé avea pu- tind afectiune pentru ea! Dar el nu arata nimic din toate acestea. — Vei locui la mine... inca, o asiguri el. Cand ne vom c&sitori, Farmecul mirii va fi al tau, il vei imparfi cu mine. Gandeste-te c& niciodata nu vei fi pe drumuri, c& vei avea la dispozitie zeci de camere gi un acoperis solid, din ardezie de Cornwall, deasupra capului ! — Ascultandu-va, s-ar spune ci va iau in ca- sitorie pentru casa dumneavoasira ! — Este adevarat, Ynis. lar eu ma casdtorese cu tine pentru a avea un fiu. Aceasta a fost infe- legerea noasira... — Dar eu nu-mi amintese nimic! Poate ca ati inventat totul, deoarece asta mi se pare tot atat de ireal si bizar ca si salonul in care ne a- flim. Sunt siguri c& n-am fost niciodata aici.CASTELUT 45, — Bea ceaiul, manane§ un biscuit si dupd a- ceea te voi conduce in aripa de vest, in bibliote- c&. Acolo iti vei da seama imediat cA ai mai fost in aceast& casa. Vorbea cu atta sigurant§ incdt tandra faty se rezema de sp&tarul fotoliului si Ssi pierdu tot curajul. Nici un barbat nu putea inventa o ase- menea minciuni pentru a se c&sitori cu o fata in- signifiantd ca ea, Asadar, acesta trebuia si fie a- devarul : incheiaser< acea incredibila intelegere, — Am acceptat si mA c&sitorese cu dumnea- voastra in seara cA4nd am fost lovit’ de masina aceea ? intreb& ea. — Nu, recunoscu el. Soferul automobilului nu te-a vazut sau n-a vrut si Opreascé gi si-a continuat drumul, 1dsAndu-te inconstient&a. Cand ai plecat de la Farmeeul marii, ploua foarte pu- ternic. Doom, majordomul meu, a plecat si te caute chiar cu masina mea... — In momentul acela fugeam de dumnea- voastra ? fl privi in fata; ochii lui erau adanci, negri, de nepatruns. Parul lui arunca reflexe metalice, trasdturile le avea incordate, iar cu sprancenele dese si genele la fel de negre, pirea un tip aproa- pe exotic, — A fost o micd toand copilareasca, replica el, ca si cum asta explica acea fugd nesibuits du- pa ce acceptase si deving sofia lui. Draga mea, nu te mai uita la mine de pared as fi un c&pca- un care te fine in ghearele lui. Iati aici mantoul $1 acolo este usa. Mergi drept in lungul aleii, apoi 0 iei la stanga si cobori in sat.46 VIOLET WINSPEAR Ynis urmari cu privirea gestul mainii stangi a lui Saint-Clair in directia mantoului si a usii. Era o m&n& frumoas&, eu degete lungi, care diri- jase pani nu de mult o intreagi orchestra, star- ind la cea mai mic& miscare o veritabil4 furtu- ni de sunete armonioase. - M-ati fi lasat sé plec ? Yu, prostuf{ micd, pentru cd nu aveai un- de s& te duci. Locul tu este aici si cu cit vei ac- cepta 1 mzdnd asta, cu at&t mai pldcuté va fi situg . pentru amanda. u avea unde si meargi ? Nu avea familie ? Nu avea pe nimeni pe lume in afard de barba- {ul acesta care-i oferea tot luxul, dar nici m&car un singur cuvant de dragoste ? Ea insuportabil. —~ Nu pot! striga ea. Sirise imediat in picioare, in atitudinea de- fensiv’ a unei mici s&lbaticiuni prinse in cursa. — Sunteti nebun daci sperati s& ma pretez la citoria asta! Cu ce ar semana o asemenca itorie ? -~ Cu toate celelalte, presupun. Se ridici la rAndul lui, se apropie de ea gi o imbritisi pe neasteptate. Ea se zb&tu, dar elo lipi indat& de pieptul lui, cu o forfa teribila. -— N-am decat un brat si cu toate acestea nu sunt invalid, Ynis. Pun mana gi pastrez ceea ce dorese ; nu vei resi deedt si-ti faci rau luptan- du-te contra mea. Cisitoria este deja stabilita gi va avea loc peste trei siptamani. Au fost tri- mise invitatii cAtorva persoane care vreau sd fie de fati, iar de la Londra va veni o croitoreasd pentru a-fi coase rochia de mireasi. Ceremonia€ASTELUL 47 EF nu se va desfasura la repezeala. Vei purta satin alb si vom fi unifi la biserici, cu clopote si cor; Nimeni, in Cornwall sau la Londra, nu va spune eA este o cds&torie din interes | — Asadar, sperati si se creadd ch este o ci- sdtorie din dragoste ? fl privea ingrozit&, ochii ei verzi strdlucind de dugminie si neputinti. Era puternic, fara scrupule, iar ea era ined prea slab{ dup& lunga ei boala. isi simfea picioarele tremurand si inima batandu-i gata si se rupé. Cuprins§ de ameteala; inchise ochii. —— Eu... ag vrea si m4 intore in camera mea. Sunt obosita. ~- Pune-{i brajele dupa gatul meu. — Nu... — F& ce ti-am spus ! Se supuse, resemnata, iar prin minte fi trecu ideea c& biarbatul acesta iesise dintr-o poveste, cu sumbra lui purtare, cu figura silbatic’ si pa- gana, cu autoritatea lui. Isi incrucis’ nervoasd de- getele pe ceafa lui Saint-Clair si, printre genele lsate, il vizu aplec i capul spre ea, destul de aproape pentru a i iratia pe pleoape. fn timp ‘ee’ ghi pe buzele lui, isi indbusi cu greu un eaind bratul stang al logodnicului ei o ridicX si o duse din sa- lon pani in camera ci. O epuse pe patul aco- perit cu o cuverturi de mitase. Ward o privi o clip& pe Ynis drept in ochi, dominAnd-o, f&cdnd-o s& infeleaga prin expresia de pe fata lui ci voia 8& fac& ce-i promisese. Tacerea a fost intrerupta bruse de o bitaie in usa dinspre culoar,Cand infirmiera intré in camera, Ward {gi in- drepta nodul la cravata. — Suntefi chemat la telefon, domnule Saint- Clair, Se pare ci de la mare distanta. Termindndu-si anunjul arunch o privire bol- navei sale, inc intins’ pe pat si tandra fata ar fi vrut s&-i strige sd-si steargd de pe fata acel mic zAmbet complice. — Vin imediat, o asigura Saint-Clair. Se indrepta calm spre usd, in aparent& indi- ferent la ceea ce putea s& creadé infirmiera, Ajuns in prag, se intoarse. — Ynis, vin s& te vid dupa ce te odihnesti. Poate vom putea sé ciném impreuna. Usa se inchise in urma lui si in timp ce pasii lui se indep&rtau pe culoar, Ynis se simfi cuprin- s& de un tremur de usurare si epuizare. Infirmiera se apropie de pat si 0 privi lung, cu acelasi zAmbet complice in timp ce-i lua pul- sul. — Sunteti foarte agitala. Ar fi bine sa va odibnifi, copila mea. Tandra fati isi smulse incheietura din mana lipsit&é de c&ldura a acesteia. Tot ce ar fi vrut era si fugi din casa aceasta $i de situatia de ne- suportat in care se afla. ™ — Doamni, dac& v-as cere si-mi imprumutati niste bani, ati fi-de acord ? Cealalié cerceté cu atentie figura rugdtoare a pacientei sale. — Bani... Doriti si-i oferifi un cadou ? — Da... poate. Visa si scape de birbatul acesta dar, desi o- chii fi strfluceau de speranf&, vocea ratiunii seCASTELUL, 49 facu auzit{ in adanc. Odata plecaté de la Far- mecul miarii, unde se va duce ? Nu-si amintea ve- chea ei adres’, minastirea despre care fi vor- bise Ward ; in plus, pentru a gasi de lucru, avea nevoie de acte. Speranta se stinse in privirea ei si Ynis recizu, infranta, pe perne.., Lasand-o pe infirmieraé s&-i scoat% pantofii, se gandi c& tre- buie s& existe un mijloc de a g&si mandstirea a- ceea... ~~ Aveam desigur 0 poset& cand am fost ac- cidentaté ! exclama ea ridic&ndu-se, fri sa fi- na seama de expresia dezaprobatoare a infirmie- rei. Unde este ? Unde a fost pusa ? — Nu va faceti nici un bine agitandu-va in felul acesta pentru o poseta. De altfel, nu conti- hea decat cativa banuti. —— O vreau ! V& rog si mi-o aduceti ! Tremura, privind-o cu ochii mari, rug&tori: Infirmiera se incrunta dar, far& si mai protes- teze, deschise unul din sertarele unui scrin, Lua de acolo o poseta jerpelita, cu fermoarul tupt si © intinse pacientei sale cu expresia dezgustaté a Persoanei convinse ci un asemenea accesoriu nu-si are locul in mijlocul acestui lux. Ynis i-o smulse cu graba si rasturnd pe cu- vertura... 0 pudriera ieftina, o cruciuli{a, un port- moneu, 0 batista si un creion. Deschise portmo- neul si numara banii care constituiau toat ave- rea ei: o lir& si ceva méaruntis. — Ce sperati si gisiti ? 0 intreb§ infirmiera, Tanara fata o privi cu ochii plini de lacrimi: — Fra indoiali, dumneavoasira aveti in po- seté fotografi ale familiei, ale prietenilor. Dupa50 VIOLET WINSPEAR cum vedeti, este evident cd eu n-am pe nimeni. Nici scrisori, nici adresi. Ca 0 pisic ratacita. _ Cy inelul acela pe deget? In scurt timp veti fi cineva gi vefi avea 0 familie, relafii si nu- merosi prieteni, La telefon era Stella Marrich, verigoara domnului Saint-Clair, 0 mare actrifa din Londra. Cu putin noroc, va participa la sStoria dumneavoastra cu unii dintre prietenii ei celebri. Ynis nu asculta. Privea cu insistenta safirul caro stralucea la mana ei sténgd. Valora o avere gi dacti-l amaneta n-o va face dec&t pentru c& heavea alta solutic. Li va trimite chitanfa de ama- net lui Ward Saint-Clair pentru ca el sA-si poata recupera inelul. Banii obtinufi o vor ajuta s& triiasci, pani cand isi va redobandi memoria si va putea si-si reia viafa anterioara. Va fi mai bine dec&t si ia in cisdtorie un parbat pe care nu-l iubea si pentru asta fi trebuia mai putin cu- raj. Privea cu un fel de fascinatie bietele ei lu- cruri intinse pe pat, atat de jalnice pe cuvertura de miatase. Ele fi evocau privatiunile gi indato- virile castitafii, Cu varful degetului tras’ contu- rul florii desenate pe mica pudriera. Educatia pri- mili la m&nistire n-o obisnuise cu machiajul si trebuie s-si fi permis doar un pic de pudr& pe varful nasului. Mangaie profilul sfantului gravat pe cruce si avu 0 strangere de inimé. Fusese in- vajati s& respecte bunul altuia si cu toate aces~ tea, era nevoita sa foloseasc’ inelul pentru a fugi de Ward ! Nu se putea c&sitori cu el. Avea inten- tii prea dubioase, era convinsa.CASTELUL SY neem Puse toate obiectcle fnapoi in poseth ; nu cra acolo nici o cheie, ceea ce confirma ci nu avea un c&min, asa cum fi Spusese Saint-Clair, ~— Ma voi odihni o org sau doud, murmura ea. Vreau si-mi recapit fortele cat mai repede posibil. ~~ Bineinfeles, copila mea, incuviinta infirmi Ta cu zAmbetul ei atotstiutor. BucktXreasa a pr mit deja ordine pentru pregitirea pr&jiturilor de nunta Asta inseamnd ci logodnicul dumneavoa: tra este foarte nerabdator si v& ia in e&siitorie. Se gandeste, probabil, ci a asteptat prea mult timp pentru a-si intemeia o familie. Ce p&eat ed... Se intrerupse bruse si privirea ei cerceta cu de-amanuntul silueta subtirira a pacientei sale in- tinse pe pat. Expresia de pe figura ei era eloc- venta. -— Era cu sigurant{ un barbat foarte frumos inaintea accidentului in care si-a pierdut bratul. Se spune ca frumusetea nu iubeste imperfectiunea, ea jubeste numai frumusetea. — Insinuati c& o femeie frumoas& l-a pard- sit cand i s-a amputat bratul ? — Verisoara lui, dupi cate se pare. Stella Marrick. O atinti pe Ynis, ca pentru a pandi pe fata ei un semn de gelozie, dar t&n&ra fati nu fAcu de- cat sii-si lase capul s& cad§ pe perné, apdsAndu-si pe obraz jerpelita ei poseta. — Stella... vedeta, sopti ea, ca un copil epuizat, $i adormi strangand poseta ca pe un scut protector.82 VIOLET WINSPEAR OO OOO—————— CAPITOLUL IV O saptamand mai tarziu, infirmiera p&rasea Farmecul mirii si Ynis respira usurata. Se sim- fea mult mai bine, chiar daci mintea ei refuza ined si-i dezviluie ce ascundea. Era siguré c& exista ceva de care nu voia si-si aminteasci, pentru cA acest ceva era prea dureros; cand isi bea ceaiul sau lua masa cu Ward, se inarma de fiecare dat& cu curaj pentru a infrunta o revelatie subita. Pana atunci, se familiariza cu castelul, cu lun- ga terasi care domina marea, Cu gradinile, cu vechile ziduri de incint& dincolo de care landa se fntindea cAt vedeai cu ochii. Facuse cunostinta cu cAteva persoane care lucrau pe domeniu si stia ce gandeau acestea cdnd se intorceau pentru a urmari cu privirea silueta ei subtire : era 0 strai- n& printre ei, cdtusi de putin potrivité si devind stapana castelului. Majordomul, Doom, parea s-0 considere mai degrab&i drept o pisic’ ce nu-si gasea Jocul, decat viitoarea sotie a lui Ward Saint-Clair. Intr-o dimineat&, gisind-o ratacita in labirin- tul coridoarelor Farmecului mari, 0 conduse spreCASTELUL 53 micul salon cu aerul grav al cuiva care cunos- tea bine lucruri despre care rareori vorbeste. — Doom, i se adresi ea pe neasteptate, dacd n-ai fi venit s& m& cauti in noaptea aceea, pu- team sa mor. — Desigur, domniscara, recunoscu el cu im- pasibilitatea si rigiditatea lui obisnuite. — [ti sunt foarte recunoscitoare de a fi ie- sit in pling furtuna pentru a veni in ajutorul meu. — Stapanul a fost cel care a cerut masina si mi-a ordonat s& plec tn caiutarea dumneavoas- — Si tot el este cel care a provocat fuga mea in furtund, noaptea ? — Nu stiu, nu este treaba mea s& vorbesc despre aceste lucruri. — Vei ramane loial pand la ultima suflare, Doom. Zambi usor, contempland focul de busteni cu ochii ei mari, verzi, ca o pisicuta stransd ghem pe un taburet, in asteptarea mangaierii stapanu- lui. — Esti de mult timp la castel ? continud Ynis. — De cinci ani, domnisoara. Am venit de la apartamentul din Londra cu domnul Saint-Clair, cénd a hotaérat s& se retrag& la fara, in resedinta familiei. — Asadar, esti in serviciul su inainte... Ezit&, intelegand c& va deveni indiscretd dac& incerca s& afle mai multe. — Erai deja in serviciul lui inainte de acci- dentul pe care l-a suferit ? relud ea.54 VIOLET WINSPEAR Oe eee cet AR — Da, domnisoara, raspunse el pe un ton din- tr-o dati distant. Dac& avefi nevoie de ceva, ma duc s4 v-o trimit pe Alice. — Doom, il implora ea, daci te feresti de mi- ne, nu-mi voi aminti niciodata intalnirea mea cu — domnul Saint-Clair, nici de ce am fugit in noap- tea aceea, Spune-mi, mi-a fost fried din cauza bra- tului siu amputat ? Majordomul se intoarse gi un licdr de emotie, de compasiune poate, trecu prin ochii lui. ~- Am ordin s& nu vorbese despre asta deoa- rece, dup’ cum putefi si vi inchipuiji, subiectul este foarte dureros pentru stapan. Era cunoscut in fintreaga lume si traia numai pentru munca lui si pentru muzica. — Asta este tot ce poti si-mi spui ? El se inclind cu o demnitate din alte timpuri! — Da, dommnisoar’, este tot ce va pot spune: Doriti cafea si biscuiti ? — Nu... sau mai curand da, mai bine s& iau ceva ca si treaci timpul. Vad c& incepe s& ploua..: Este o resedin{& foarte mare si impresionanta; Doom. Ca si restul personalului, gasesti cu sigu- 3t& caraghios cA eu trebuie s& devin stapand — Eu nu permit personalului s& discute asa ceva In prezenta mea. Presupun c& domnul Saint- Clair are motivele sale. Este prea lovit de soar- iA pentru a se simi singur, sopti majordomul si bruse, ca si cum s-ar fi temut ci fusese indiscret; deschise usa. V-o trimit pe Alice cu cafeaua, dom- nisoara.@ASTELUD 58 sem nrenennennonenenttn tinea ll privi cum iese, ldsind s&{ planeze in urma lui, ca un repros, aluzia cu privire la solitudinea lui Ward: Descumpénité, Ynis strabitea in sus gi-n jos salonul, pierduté, in pantalonul ei stramt si in pulovirul de culoare verde deschis. Dorise si se plimbe prin land, dar aflase deja de la Alice c& atunci cdnd era acoperit’ de ceati ca acum, ficea terenul periculos pentru cel care nu-i cunostea se- cretele, Spiridusii, povesteau servitorii, puteau atrage strdinii intr-o mlastin§ periculoasd ardtand de un frumos verde inselitor, chiar pe timp no- ros, Tres&ri cand intra Alice cu tava. ~~ Cafeaua dumneavoastri, domnisoara, si bis- cuifi calzi, scosi acum din cuptor. Bucatdreasa spu- ne ¢4 trebuie si vi mai ingr&safi. ~~ Pentru festinul de nunt& ? Ynis prefera s& glumeasci despre asta, cel pu- fin cu Alice, care era téndr& ca si ea si prea s& n-o judece la fel de sever ca doamna Walker, me- najera, sau ca Brown care era ocupat aproape tot timpul cu frecarea podelelor si lustruitul mobilei: Cea mai mare parte a servitorilor pireau s& fie la Farmecul mirii de pe timpul copilariei lui Ward ; asadar, era normal s& se intereseze de tre- burile stapAnului lor. — Am impresia, oft& Ynis asezindu-se pe o bancheta din apropierea ferestrei, c& sunt ca acele fiinte care nu mai crese niciodat&. Te-ai intalnit a- seara cu prietenul tau, Alice ? — Oh, da, domnisoar’. Ne-am dus la bal si cu aceast{ ocazie mi-am pus noua mea rochie albas- tra. A cdntat un grup pop..:56 VIOLET WINSPEAR — Un... ce? Ce este acela un grup pop? Alice, 0 fat& durdulie, vesela, careia nu-i lip- seau adoratorii, paru naucita. — Nu stiti? Sunt tineri care interpreteazd cAntece la moda. Va deschid aparatul de radio si veti auzi. TAanara servitoare se propie de marea mobila care cuprindea un televizor gi o combina muzicala stereo. Ea invarti niste butoane si Ynis nu reusi sé-si cread& urechilor cénd o voce aspra si ragu- sitA umplu deodata camera cu urletele sale. Alice se intoarse spre ea cu un zambet care-i inghefa pe buze cand usa-fereastra se deschise. Ward Saint- Clair intra, cu parul lucind de ploaie si cu 0 ex- presie nemultumita pe fata. — Cerule! exclami el. Ce zbierete asculfi, Ynis. Opreste asta imediat, Alice ! — Da, domnule. Servitoarea se gribi si se execute gi disparu in mare graba. — Ce cacofonie oribila | tun& si fulger’ Ward. Iti place vacarmul Asta, Ynis ? Dacd este asa, te sfStuiese si-ti schimbi gusturile ; In casa mea nu voi suporta asemenea atacuri impotriva timpane- lor si sensibilitatii. — Alice imi explica ce este muzica pop si a vrut sé-mi dea un exemplu, replici Ynis razand de expresia ofensati a lui Ward. Te rog sd ma scuzi, Inteleg c&-ti place numai muzica frumoasa si recunose c{ n-am apreciat deloc aceasta de- monstratie vocala. — Sper si fie asa! exclama el instalandu-se pe canapeaua cea mare de picle, Mntinzand mana st€ngd pentru a lua o figard din cutia aflat& peCASTELUL 57 miasufa de alaturi. Dacd ai cafea acolo, ag bea cu placere o ceased. — Da, adineauri a fost facuta. Ynis se ridici pentru a suna. Cand ap&ru Alice, putin cam rusinata, ea ii zimbi cu amabilitate si © rugé s& mai aduca o ceagca. — Ai speriat biata fat&, remare4 ea putin mai tarziu, turnand cafeaua. El isi puse tigara pe marginea scrumierei si, ip- vartind lingurita in ceasci, o privi insistent pe Ynis. Era intors pe jum&tate si, cu haina sport gri cu nasturii neincheiati, maneca goalA nu se vedea, Purta un pulovér de casmir negru cu gu- Jerul rulat, avea p&rul ciufulit de vant, iar ploaia fi imblanzise trasdturile fetei. In clipa asta, ca intr-un film, Ynis il vedea asa cum era cand mu- zica fi umplea viata, cAnd méainile lui mladioase dirijau o intreag& orchestra. Era tulburata de aceas- tA aparitie fugitiva a lui Ward Saint-Clair, care tinea lumea intre mainile sale, cu o carierA stré- lucité inaintea lui. [si reveni auzind c4-i vorbeste. -— Cateodaté uit cAt de tanar& esti, murmura el. Ai nevoie de prieteni de varsta ta cu care s& stai de vorba. Verisoara mea soseste in seara asta. cu secretara ei si, de asemenea, cu un ténar care serie piese de teatru. Vom avea companie, Ynis. Contez pe tine s&-ti joci bine rolul, ca si cum ai fi nerabdatoare s& devii sofia mea. — Vrei s& spui, replicd ea fixAndu-l cu ochii ei verzi, ci trebuie si m& ag&t de gatul tau numai pentru a dovedi verisoarei tale Stella cA nu este marea dragoste a vietii tale? Dupd cum vezi, nu sunt total nestiutoare in privinta motivelor care te fac si doresti c&s&toria noastra.58 VIOLET WINSPEAR Ochii ironici ai lui Ward o fulger stralucitori pe fata bronzata. ~~ Agadar, ai plecat urechea la barfele servi- torilor, sau mai curfnd a acelei infirmiere indis- ercte. Si ai ajuns din asta la o ipotezi romantica, nu-i asa? Crezi cA m-ag c&sitori cu oricine pen- tru ca s-o supar pe Stella ? Dac& i-ar veni ideca asta, ay amuza-o. Dar ma Indoiese ¢& ar fi incdn- tata. -- Inseamma, asadar, ci ea este frumoasi gi c& eu sunt urata ! —~ Cel putin esti sincera, mormai el cu un zim- bet sfidator. Umbli dupi complimente, draga mea? Nu-i nevoie si te straduiesti prea mult. Ochii t&i sunt cu desivarsire verzi, esti tandra si tot atat de virtuoasi ca m&n&stirea care te-a ada- postit. Dac& tu crezi cA aceste calitati nu trezesc interesul unui barbat, gresesti. In fond, am trei- zeci si gase de ani si nu pot ravni la virtute. Dar toate astea apartin treeutului, tu mA vei ajuta s&-1 ingrop. — Vorbesti de Stella, de cariera ta si de ehla- toriile in jurul lumii ? — Intecmai, Ynis, Vechea mea existent& a fost retezati o dati cu bratul si voi incepe cu tine o viata noua. — Dar tu nu ma iubesti, spuse ea incet. Asta n-as fi uitat, chiar dacié am uitat tot restul. Ini- ma mea si-ar fi reamintit. Vreau s& stiu de ce am fugit de tine In noaptea aceea ! — Ne certasem in mod prostesc,. draga mea. Sparsesesi o statueté pretioasi in bibliotec& si eu ti-am reprosat c4 te porfi ca un copil. La urma- » Hegri giCASTELUL 59 urmei, unde s& te fi dus dacd nu te cisdtoreai cu mine ? Realmente, nu ma ai decAt pe mine. ~~ Adevirat ? intreb& ea. Spui asta ca si cum Ah, nu stiu! Ca si cum mai era si altcineva in viaja mea, pe care il consideri neinsemnat, Dac& este aga, n-ai dreptul s&-mi ascun ul. —— Sunt logodnicul tau, am toate drepturile si infeleg si Ne respectate. Dreptul de a action: in interesul tu a devenit al meu cand ai acceptat acest inel. Intelegi, Y ~ Ai fost foarte clar si cred ai intentia s 4 m4 domini. M-ai sfatuit deja ai iubese muzica ta preferaté, de unde am tras concluzia c& asta se aplicd la toate. Trebuie sf te las sa-ti impui voin- fa, in caz contrar... ~~ Da, am intentia si-{i formez gustul in anu- mite domenii, dar n-am si te bat. Nu sunt un caldu, asa ci nu lua aerul asta de martird. MA intreb dacad educafia pe care ai primit-o de la ca- lugarifele aceica nu te-a [cut s& consideri cisS- toria un soi de torturi, o cale a patimilor. Sper ca stil cdite ceva despre realitatile victii sau va trebui s& te inv&t, asa cum iti voi preda maine muzica si artele ? Ea rosi usor, cici el isi inchisese pe jumatate ochii si o mdsura printre gene. In mod sigur, Ward n-avea nimic dintr-m cilugir si nici m&- car pierderea unui brat nu-l putea priva de for- ta lui virila. Fara indoialé, nu incerca pentru ea tandretea dragostel, dar el considera ci, odati o- fciaté cisdtoria, putea fi amantul ei. O fortase s& aleagé: ea avea nevoie de un adapost si el isi dorea un fiu. Pretentia aceasta era acolo, in ochii D60 VIOLET WINSPEAR lui. Un fiu dupé asemanarea lui, un fiu perfect pentru a compensa propria lui imperfectiune. Ynis se cutremura. Daca l-ar fi iubit, iar fi gat totul, inima ei, tineretea ei, inocenta ci. Dar, privindu-l, nu simtea dec&t teaméa. N-avea decat s& se aplece usor ca s-o smulgi din foteliul ei s) amenintarea aceasta mocnea in ochii lui ne- gris in timp ce ea st&tea asezat& acolo, ca o ta- mura de salcie in vant, gata si fugi la cea mai mucd miscare. Deodat3, el izbueni in ras, un ras aspru, bat- jocoritor. — Linisteste-te, mica mea vrajitoar Nu vreau si ma urdsti, chiar dac& esti incapabila si ma jubesti. Ce fel de cdsttorie ar fi dac& n-ag izbuti si obtin cel putin ingdduinta ta? Acum, ai facut cunostinfa cu Farmecul mirii si sper ca esti dis- pus s&-i suporti stapanul. Ea simtea intensitatea privirii lui in timp ce vorbea si ghicea c&, pentru el, reprezenta ceva enigmatic. Femeile pe care le cunoscuse trebuie sa fi fost mondene, ca si el; Ynis iesea dintr-o manastire si el stia desigur c& inaintea lui. nici un barbat nu se apropiase vreodata de ea. Re- marci pe furig linia aspra si indraézneata a bu- zelor lui, intrebandu-se daci o sArutase deja. Ce ciudat, se gandi ea, si nu-si poata aminti aceas- tA figuré brunet& aplecat& asupra ei pentru a-i smulge un sarut. Caci trebuia si-1 fi smuls... Era absolut siguré ci nu i-a cedat niciodata, nimic, de bunavoie. — De ce ma privesti asa? intreb& el curios. La ce te gandesti ? La faptul cA sunt mai batrandecat tine si mult mai putin roman fi dorit ? — Ochii tai sunt atat de... dominatori. Tie impus intotdeauna vointa, m asa? Toata via fa. Nu ingadui nici cea mai mica 1 — Ai intentia s&-mi rezisti ? Pe neasieptate, dup’ cum e bratul. Forfa mdinii lui e temuse, Spre canapea. Aproape cizu pe genunchii lu pentru a-si restabili echilibrul, se agata ir tiv de umirul drept al lui Ward. Se cutremura ingro: cand simi golul de sub m4neci in lo- cul bratului. Las& si-i scape un mic fipat si groa- za se citea inc& in ochii ei cAnd el ii apleca fata, ca pentru a sterge aceast3 expresie din och tinerei fete. li strivi buzele cu gura lui fara nici © tandreje si chiar farA dorin{A sau pasiune. Era © pedeaps& infinit mai brutali decit o palma. in- cperea se invarti si pe Yunis o cuprinse ametea- Ja, pradi unor senzatii pe care nu le cunoscuse vreodaté. Nu gtia c& simfurile puteau fi la fel de pretenjioase, la fel de violent devasiatoare. — Nu... Nu asa, te rog. Se zb&tu, isi eliberA gura gi isi ascunse ca- pul léng& umarul mutilat al lui Ward. — Atunci, cum? fi murmurs el la ureche, razind. Nu pot si-{i fac curte ca in romane. Tre- buie s& te obisnuiesti cu mine, nu sunt totusi chiar atdt de resping3tor | De altfel, nu mai esti © copila... — Cel putin dac& te- ste mai bine... Un nou fior o stribitu cfnd s' mfi mana lui Ward inclestandu-se pe mijlocul ei pentru ao02 VIOLET WINSPEAR a ee strange langd el, cu o curiozitate in care ames- teca pufind cruzime. Era a lui si n-avea deloc in- tenfia s-o lase si-i scape. fl g’sea mai mult in- gpaiimant&tor dec&t fascinant, dar lui nu-i pasa. Dimpotriva, pirea si savureze teama pe care i-o inspira. — Tinerelor fete le sunt proprii anumite te- Asta fi incanta pe barbati, te asigur. Draga va trebui, mai devreme sau mai tarziu, sa capefi experienfA de viata. Mai bine s-o faci cu mine decdt cu vreun tainir functionar sau stu- dent, care n-ar putea sa-fi ofere decat o ext tenji mediocra. Crede-m&, voi fi mandru de ¢ minfenia ta, de tenul tau luminos si de picioa- rele tale lungi. M& gandese deja si-ti dau un cal si tnvefi si c&ldresti. De asemenea, vreau 8-1 pun pe Burt Spearman si-fi faci portretul. Este un artist de mare talent, care va sti poate s& prind’ pe p&nzd expresia sélbaticd si inocenta a ochilor t8i verzi. Voi face din tine femeia cca mai invidiatS din comitatele de vest. Nimeni nu te va compatimi c& esti cisitorit cu trei sfer- turi dintr-un barbat ! O d&du la o parte si se ridie’ pentru a se in- drepta spre fereastré, inalt si intunecat, cu gura stransa. — Ai fi dezgustat& la gandul de a m& vedea fari hain& si pulovar, care-mi ascund amputa- rea? Treaba a fost facut& foarte curat, te asigur, rosti el in timp ce trigea perdelele, Stella trebuie si soseasci disear’ cu anturajul ei obisnuit. Doam- na Walker se va ocupa de camerele lor. In ceea ce te priveste, e de-ajuns s&-{i pui o rochie fru-CASTELUL 63 moasa si si dai impresia c& vreau si mA cdsite: rese cu tine si nu si te m&ndnc, Ma auzi ? — Desigur, doar nu sunt surd&, ripost{ ea fus rioasd. Poate ca preferi si-mi alegi tinuta ? O toa< let& care s-o impresioneze in asemenea mAsurd, pe verigoara ta incdt s-o convingi c4 iubesti o fat saraci si mediocra, care nu stie nimic despre lu- mea voasira. — Stella are imaginafie. Ea va injelege, cu siguranta, ci farmecul téu const§ tocmai in igno- ranta ta. Este posibil s&-ti accept invitatia de a-fi alege rochia. Ce efect are asupra unei fete me- diocre faptul de a avea atdiea toalete de zi Sit de seard ? — Este mai degrab& jenant... — Draga mea, este vorba despre trusoul tau, si nu trebuie si fii at&t de deschis%. Un barbat apreciazi puting subtilitate la viitoarea lui sotie. Si sé nu pretinzi ci n-ai nici o placere si porti aceste lucruri frumoase, dup& boarfele prapidite cu care ai venit de la spital. Le-am aruncat pe foe si le-am trlocuit cu toaletele unuia dintre cei mai buni eroitori din Londra. O ténar& persoani ma- erata mi-ar fi multumit. — Multumese, replicé ea tdios. Dup& cum stii, oamenii nu sunt raspunzitori de siirfcia lor. Asta nu este o rusine, — Ai prefera s4 ardti deprimant c4nd vei da ochii cu Stella ? 0 ironizd el. Verisoara mea este intruchiparea frumusetii. Pe Dumnezeul meu, vei fi frumoasd in seara asta, sau iti jur cA vei re- greta ! Dupa aceste cuvinte o parasi, aruncindu-i o ultima privire amenin{dtoare inainte de a se in-64 VIOLET WINSPEAR departa pe terasa maturata de ploaie. ‘nis asculté un timp cum suflé vaatul, apoi se apropie tremurand de foc. Se asezi pe covor, in fata semineului, privind tndelung flac&rile care dansau pe busteni. Asadar, se gindi ea, Stella va sosi in aceast& ari, gi ea trebuia si se comporte ca o logodnicad indriigostité. Era imposibil. fi era groaz& de tim- pul acesta urt care o refinea la Farmecul mitii, atunci cfnd ea visa si fuga. Pe fereastra, se vedea o coati deasi tarandu-se peste peluze, Deasupra landei trebuia si fie si mai deas& si acoperea cu sigueanti drumul care cobora in sat, Era obligata si se Inarmeze cu rabdare gi si astepte o zi fru- moasi, o zi in care Ward va fi plecat de acasa. Cand isi va da seama de disparitia ei, va fi prea tarziu ca s-o aducd fnapoi. Auzi usa deschizindu-se si se intoarse. Era Alice, care venise s& ia tava, Tamara servitoare o interoga cu privirea. -~ Pari muzic’ pop in viitor, draga mea Alice, declari Ynis pe un ton vesel, cici nu trebuia sé aibi acrul ci ia atitudine impotriva stépanului castelului. Domnul Saint-Clair prefuieste numai muzica clasic# si nu suportd deloc fipetele acclea discordante. Este chiar atat de la moda ? — In randul tineretului, da, domnisoara Rain- ford, rispunse Alice, putin cam necdjité, inainte de a iesi. Ynis ridict din umeri, cu indiferenja ; va scd- pa curand de tofi locatarii Farmecului mari si de iensiunile care faceau s% zbarndie toaté casa, din cimara pAni-n camera stépanului. I se parea, ciu- dat ca o locuinti atAt de mare s& se invarteascdin jurul personalitatii unui singur barbat si ca a- tafia oameni si fie la discretia cclor mai mici capricii ale acestuia. Zambi si se lisi cuceriti de linistea naturii, de cantul indbusit al pasarilor sub ploaia care cidea aproape fra zgomot pe tera: peluzele gr&dinii. Pe neasteptate, un barbat izbueni in ras pe cu- loar. Ynis tresiri, apoi intelese ci trebuia s& fie Brown, care glumea cu Alice. Ce Insemna oare, se intreba ea, sd flirtezi cu un tdndr si s& fii admirati ? Eva absolut sigurd ca Ward Saint-Clair era singurul barbat care se interesase vreodati de ea. De ce, asta rimanea un mister. Se apropie de o mare oglinda ovala, fi- xata intr-o rama sculptati unde se impleteau serpi si frunze de argint. Ward spusese c& are ochi de tanara itoare si c& este cam palida la fafa. Prea palida, se gandi ea, si asta facea ca parul si para prea inchis la culoare. Ei fi pldcea parul blond... Convingerea aceasta era ciudati, de vreme ce era incapabila sad-si aminteascd o singura figura, o singura voce din precedenta ei existent’. De asemenea, era cu- rios cé anumite gusturi sau preferinte si fie mai puternice decat memoria. Isi ridicA p&rul si-l adund in varful capului, eliberand ovalul fin al fetei si ficdnd sX iasi in eviden{a conturul senzual al gurii. Nu era cu ade- varat frumoasa, cu toate acestea avea o lumina seducitoare in ochii verzi, marginiti de gene dese, negre, care projectau o usoara umbra asupra po- mefilor cind misca pleoapele. LAsi p&rul sd-i ca- da, gandindu-se ci Stella Marrick va avea o sur- a. Actrita trebuia si fle neribd&toare s-o cu- si6b noascé pe logodnica lui Ward, deoarece isi dadea osteneala s{ faci voiajul de la Londra pan’ in Cornwall. Apoi se gandi la Ward. Paruse atat de trist eAnd o intrebase dac& era dezgustat& de bratul lui amputat ca gi cand acum judeca reactia tuturor femeilor in raport cu cea a verisoarei sale. Stella il respinsese gi el nu putea s-o ulte, nici s-o ierte. i jo oarecare compasiune pentru el, amin- ‘infAtisarea lui méndra gi sobra. Pratindea cX nu este barbat decdt pe trei sfer- turi si voia si-i arate arogantei sale verisoare c& o fatX foarte tanara il gisea atrdgator si puternic, in ciuda infirmit&tii pe care Stella n-o putuse su- porta. Dar actrija 0 socotea pe logodnica aceasta drept o urat& neinsemnataé, gata sh se vare pe g&- tul oricSrui barbat pentru un inel de logodna. Se va arita dispretuitoare si nu se va lasa inselata nici macar o clipd de demonstrajiile lor de dra- goste. Ynis privi insistent imaginea ei din oglinda, Stella va urmari probabil si rup4 legatura lor chiar inainte de celebrarea c&s&toriei. Femeile fru- moase sunt in general perverse si, daca frang inimi fArd nici un regret, nu le place deloc s& ving alt- cineva care si incerce s& le aline. Ynis oft& Gandurile acestea 0 zipdceau. Tesi din salonul cel mic si merse pe lungul culoar al aripii de sud, Acolo, peretii erau tureoaz, iar pe plafon atarnau lustre ale c’ror ciucuri de cris- tal sunau la cea mai mici adiere. Asculténd clin- chetul lor, tanara fatd erezu cé aude rasul usor al unei frumoase fantome.@ASTELUD ow _— Mt CAPITOLUL V Ynis nu luase in serios promisiunea lui Ward de a veni si-i aleag& rochia pe care s~o puni pen< tru a face cunostint& cu Stella. Se afla in came= ra ei, cu picioarele goale tnaintea sifonierului des- chis, cu p&rul fnfasurat tne% Mmir-un prosop de baie, cAnd logodnicul ei intra venind de pe teras&! Tres&ri si se intoarse, clipind din ochi, surprin- si de eleganta smochingului lui de croial§ per- fect&, de cimaga alb& cu jabou si pantalonul ne- gru, stramt, care-] facea si para inci si mai tnalt. — Ce doresti ? intreba ea fn timp ce-si stran- gea capotul, simtindu-se inadmisibil de goala sub privirea p&trunz&toare, E] inaint& tacut pe covor, cu un zimbet iro- nie pe buze, — Draga mea, m-ai invitat s&-ti servesc de valet. Credeai cX voi renunta la aceasti placere si © vei chema pe Alice? Fata asta te-ar fi incura~ jat s& porti un decolteu ametitor si gene false. Hai- de, nu te speria de pareX as atenta la virtutea ta..: si de alifel, asa s-ar fi putut intémpla dac& n-ai arata ca un copil iesit din baie, care se pregateste s& asculte 0 poveste cocotat pe genunchii tatalui.68 VIOLET WINSPEAR In timp ce vorbea, expresia fefei lui se schim- bi in mod ciudat. Ynis remarc& inclestarea maxi- larelor si freamitul n&rilor, El isi intinse brusc bratul staéng spre sifoner si incepu si rascoleascd umerasele. Examini o fusté cu volane, 0 abando- n& pentru una din lamé gi sfarsi prin a scoate o rochie de seari cu bretele, din m&tase mov, de 0 uimitoare simplitate, at&t de fing incdt putea fi stra intr-o man -~ Asta, hotiirt ¢l intinzind-o logodnicei sale. Ea o lu& fari tragere de inimi si ramase ne~ miseati, ca o spectatoare, in timp ce Ward se a- plec& si alese o pereche de sandale mov cu toc fnalt. — Combinatia cu ochii tii verzi, cu tenul tau .alb si aceast{ mitase mov trebuie s& faci senza- fie, draga mea, Pune-ti rochia asta gi striiduies- te-te si-ti aranjezi parul. O misuri din nou printre gene, cu maxila- rele inc inclestate, ca si cand ar fi fost la fel de incordat ca Ynis. — Esti un diavol despotic, protesta ea. Rochia nu-mi place. Nu este genul meu. — Ce poti tu s& stii despre asemenea lucruri? i-o intoarse cl cu asprime. A fost croité de o mana de maestru gi ai exact silueta potrivita. fn finuta asta, vei arita mai mult ca oricind ca 0 tanara vrijitoare. Si fardurile ? N-au venit o data cu toa- letele ? Am cerut magazinului si furnizeze tot ce are nevoie o tAniré femeie, find atat de departe de Londra. — Eu nu mi machiez, obiecti ea gandindu-se ja mica pudriera ieftina din poseta ei. Nu uita 8 eu nu sunt actrita.CASTELUL 69 — Esti insolenta pentru ca ai trae. El deschise mai multe sertare ale toaletei. Ynis astepta si giseasc& trusa de machiaj in care erau aranjate o sumedenie de cutiufe minuscule, fla- coane si tuburi, creioane si pensule menite si in- frumuseteze trdsiturile cele mai banale. Se intre- ba cum functioncaz’ toatd aceasti magie si era suparataé pe Ward pentru ci dorea s& fac din ea un fel de replica a str toarei Stella. — Cred ci nu cunosti toate ustensilele astea pentru frumusete, mormai el. De fapt, putind pu- dra iff este de ajuns, cu o parere de ruj pe buze si 0 usoaré umbr& de fard pe pleoape, Trebuie sa reusesli si le aplici {8rd si te transformi in clevn. — Este alt de important, Ward ? intreb& ea privindu-I cu insisten{a. Verisoara ta cunoaste lu- mea si nimic n-o va face sii creadd ci ma iubesti ja nebunie. — Cum pofi si spui cd au sunt nebun dupa tine, Ynis:? riposta el, iar dac& tonul era ironic, privirea era voalati in mod misterios. Amnezia ta a trantit usa peste anumite amintiri. Nu ma cd- s&loream cu tine dack nu mi-ai fi produs o pu- ternica impresie, trezindu-mi sentimentele. — Sentimente cileate fn picioare de Stella? Sentimente uzate, Ward. Destul de bune pentru biata fali modest{ care a fost intotdeauna obis- nuil§ cu vesminte de ocazie. ~~ Draga mea, asta o spui tu, nu eu, i-o taie el cu o arogan{i pe care ea nu va ajunge nicioda- 14 s-o egaleze. M& duc s& te astept in micul tau salon fn timp ce te imbraci. Nu uita machiajul.70 VIOLET WINSPEAR Far& el, o femeie ar parea dezbricaté la un di- neu. Indat& ce usa se inchise fm urma lui, Ynis a- yunca rochia mov pe pat dup care, cu revolta in priviri, se intoarse Ja sifonier pentru a seoate de acolo o rochie alb& cu corsajul de dantela. Un sfert de ori mai tarziu, era gata. Parul era frumos pieptinat, buzele strilucttoare si furia fi ilumina at&t de bine ochii incdt nu aveau he- voie de nici un fard. Inc<A niste sandale de se- vro argintiu si intr& in salonul in care Ward o astepta asezat intr-un fotoliu tapifat cu catifea de culoarea tutunului. Era o mic& incdpere con~ fortabila, vag exotica, avand pe podea o blana de ‘urs. Ward isi ridic’ ochii, dar gandurile sale tre- buie s& fi fost departe de acolo, c&ci paru s& pri- veasci prin Ynis, faré s-o vada. Ea stitea lang& usa, foarte dreaptA in rochia ei alb’, cu capul aplecat putin intr-o parte ca pentru a-l sfida s&-i ja toaleta cu forta. Timp de cAteva clipe de tacere se infruntara din priviri, dupa care Ward izbueni bruse in ras, — In definitiv ai dreptate, Ynis, recunoscu el ridicandu-se. Stii ce fi se potriveste cel mai bine. Ea se sprijini de us{ cu un suspin de usurare. -— Nu pretind s& fiu sofisticata, Ward. — Nu, intr-adevar. Se apropie de ea, foarte fnalt si foarte grav, © privi indelung, apoi isi trecu mana prin p&rul ei m&tsos. In fine, tsi cobori ochii pe mica vend care palpita la gatul lui Ynis.CASTELUD 1 ae enn —— Am ceva pentru tine.. o bagateld rimasi de la familia mea. Agadar, este inutil s& te ined= patanezi si si protestezi, Cautaé in buzunarul smochingului gi scoase de acolo un lant cu o perld intr-o montura filigra- nata, — Draga mea, trebuie s& pui pandantivul tu insifi. Eu sunt incapabil s& ti-l prind. Stiu c& de perle se leag& o superstitie, dar aceasta reprezin- ta o singur§ lacrima. Perla era montatX tntre fire de aur, iar lantul era atat de fin inc&t pdrea tesut de un paianjens Ynis nu putea refuza s& poarte bijuteria asta s{ cu toate acestea, degetele fi tremurard ugor cand © puse la gat si-i simti riceala pe piele. — Acum lasi-mi s& te privese, sopti el. O trase spre lumina, cuprinzSndu-i talia sub< fire cu bratul si o cerceti de la sandalele argintif pana la ochii mari, verzi. ~— Ce metamorfozi! A sosit momentul s4-{ spunem bun-venit Stellei. ~— De vreme ce trebuie... sopti ea, Tindnd-o lipit’ de el, Ward o antreng pe cus loarul unde toate lustrele erau aprinse, ca niste mari giuvaeruri stralucitoare, pentru a da rese- dintei un aer de s&rb&toare. La usa salonului, el o opri si se intoarse spre tandra fat& pentru ca s-o avertizeze cu privirea, Ea isi duse o mana la perla care-i sclipea la gat. — Nu-ti face griji, Ward. Voi incerca si nu te dezamagesc, dar este destul de ciudat ca vii- toarea ta sotie s& fie prezentat& iubirii tale de odi- nioara. Parc§ am fi intr-o pies de teatru, cu ve-72 VIOLET WINSPEAR deta cea frumoasi si ingenua timid’, fara a vorbi de eroul inalt si brunct. El zAmbi, amuzat si surprins. — Pentru o tandri persoan’ crescuta intr-o manistire, se pare ci ai o imaginatie foarte bo- gata. — Din camera mea nu lipseau cartile si fmi descoperisem 0 adevirata pasiune pentru lectu- ra. Am citit de curdnd biografia unei alte actrife celebre, asa ci nu voi parea prea nestiutoare de- spre lumea aceasta in fata Stellei Marvick. — Universul teatrului, draga mea, este teri- bil de romanese. Actorii dvamatiz cel mai mic incident : sunt veseli, gelosi si ves fascinanti. In timp ce vorbea, impinse usa salonului si, mainte de a pitrunde in fermecitoarea ine&pere albastra, Ynis auzi limpede o voce feminina spu- nand : — Ma consideri desigur ingrozitoare, Pierre, pentru c& flecdrese cu slujnicele, dar este singu- rul mijloc de a fi bine informat. Servitoarea mi-a dat de inteles, cu totul nevinoval, ca aceasta mi- cA intrigant&é n-a locuit niciodaté fntr-o casA cum este aceasta si nici n-a cunoscut modul nostru de viatéa. A reusit si se strecoare in eastelul ace: si, Dumnezeu stie cum, si-a pus inelul pe deget. Dac& el are intentia s-o ia in e&s&torie este numai in ciuda... Vocea se inirerupse si femeia in rochie de ca- tifea albasira, cu spatele gol spre us il privi pe barbatul asezat in fata ei. Eva un td frumos, ai c&rui ochi lansaserd, insd prea té m aver- tisment mut. Apoi, cu un tupeu diabolic, Stella se risuci pe ciledie sil privi pe Ward SaiCASTELUL 73 cu ochi la fel de albastri ca ruchia ei, -~ Oh, tocmai ai surprins o replica din noua ples a lui Pierre ! exclami ea. Stii cum suntem noi! Ducem munca noastrs peste tot... Ward dra- gd, sunt atat de fericité si te reviid ! fnaint&é cu vioiciune, rochia lunga de catifer atingand covorul gri. Cu o mick infepatura in ini- ma, Ynis se gandi c4 Stella Marrick, hot&rat lu- cru, era o actri{& desiivarsita, dar mai mult im- jonanti dec&t frumoasi. Avea o figura cu puternic&, trufasé, inconjurati de par roscat strans intr-un coe la ceafa, $i un corp sculp- iat. La urechi si la gat straluceau diamante ca- re-si aruncau sclipirile pe piclea ei albi. Parea foarte inalta, dar cand ajunse totusi tea lui Ward, trebui si ridice ochii spre el si buzele rosii, oferite dupa cum se p&rea pentru a fi sdrutate, Foarte delicat, el ti lui mana si o séruta curte- nitor, — Ce mai faci, Stella ? Regret c& n-am fost aici pentru a te primi, dar am fost retinut la una dintre fermele mele. Sper ci doamna Walker v-a instalat bine. — Ward, scumpule, cat de protocolar ai de- venit ! Nu uita c& am crescut practic aici si nu-mi place ‘deloc s& fiu tratati ca © invitata oarecare, declaré ea inainte de a se intoaree spre Ynis. A- ceasta este fata cu care vrei sk te casatoresti ? imbricatS toata in alb, ce fermecitor! Nim‘e mai bun decat o repetifie in costume inainte de generala... — Da, iat-o pe logodnica mea, raspunse el cu 9 voce scrasnitaé. Ynis, ti-o prezint pe verisoara"4 VIOLET WINSPEAR mea, pe care critica teatrald o ridicd in slavi pen- tru talentul ei de a face aluzii réut&cioase, aproa~ pe de insulta. A fost atat de rAsfataté de un pu- blic idolatru, incdt crede c& poate spune si face tol ce-i place... fri si rigte represalii. N-o lisa si te intimideze. — Exagerezi, Ward! protesta Stella ofensa- ti, MA faci s& par un monstru si o sperii pe copila asta, cand eu sper s& devenim cele mai bune pri- etene | Ynis, ce nume original! Era cat pe ce s& cred c& Lai inventat, dar nu-i posibil, nu-i asa ? — Nu, domnisoar& Marrick, replicd Ynis sus- tinand privirea ochilor albastri ai actrifel, asor-~ tati perfect cu inelul pe care ea insdisi i] purta la deget. Numai dacé n-a fost inventat pentru mi- ne. Nu uitati cA sufar de amnezie si nu sunt ca- pabild s&-mi amintese trecuiul. Ward v-a expli- cat cu siguranta la telefon. — Draga mea, nu mi-a spus decAt cé se va cisitori si m-a invitat s-o cunosc pe logodnica qui. Amnezia poate fi un lucru extrem de nepla- cut sau foarte convenabil, declara Stella cu un zambet fermecator, care parea aproape sincer. Pierre, vino s& te prezint acestei fete neobisnuite care se imbrac& precum dommnisoarele de pe vre- muri si a c&rei memorie este acoperits de un val fascinant. Mi se pare atat de pasionant incat s-ar putea s&-{i cer si serii pentru mine o pies& cu subiectul acesta. Pierre se ridicd de pe canapeaua de unde ur- mirise duelul dintre Ynis si Stella. Avea par des, blond, foarte stralucitor si ochi veseli, de culoarea ardoziei. Imbracat intr-o haing de matase neagra Mnehis’ pani la gat cu nasturi mici, stralucitori,CASTELUL 75 si el ceva teatral ; cu toate acestea, spre de- de actrifé, forma gurii védea un accentuat umorului si ar&ta ci privea viata ca pe un joc. — IncAntat si va cunose. Ynis aprecie vocea lui gi tonul ei pldcut ; mai mult, o privea altfel decdt Ward: acesta din ur- ma 0 trata intotdeauna ca pe un copil care tre- b invétat s& arate impecabil in imbracdminte §! comporiare. Privirea lui- Pierre Dumont intar- zie o ciipa asupra gurii lui Ynis, ca si cum pentru el conturul buzelor era mult mai important decat rochia pe care o purta. In ochii lui se vedea ce- va... intre surpriz& si interes. El a fost acela care a condus~o pe tanara fata Ja masa, in timp ce Stella pusese stipanire pe bratul lui Ward, ca si cum fi recucerise inima gi h-avea intentia si ia in serios logodna lui cu Yunis, Fusese intotdeauna si va fi mereu al ei 3 privirea Pe care o arunci rivalei sale pe deasupra mesei impedobite eu fleri era triumfAtoare, — Ai voie s{ bei vin ? murmurA ea insinuant cand Doom turna lichidul auriu in paharele de cristal, — Aszunde-fi ghearele, Stella, replick Pierre, Ynis nu este decdt o copild si tu stii asta, draga mea. — Poti avea incredere intr-un francez pentru a ghici ce se ascunde sub aparenta naiv& a unei figuri, sopti Stella zmbindu-i lui Ward. [ti amin- testi de primul meu bal cind am fugit amandoi cu o sticli de sampanie si ne-am ametit atét de grozav pe plaji ? Toaté lumea ne cduta, dar noi cram singuri pe lume, profitind de minune de16 VIOLET WINSPEAR proaspatul meu majorat.... Mmm, ce delicios fa- gan! Aceasta a fost intotdeauna carnea mea pre~ ferat{ si tu stii bine, Ward, cd eu nu-mi pierd niciodat’ gustul pentru ceea ce-mi place. — Sunt dou subiecte, interveni in discufie Pierre, pe care divina noastra Stella le abordeazi de cel putin dou& ori pe zi! Primul este tee al carei regina este, al doilea, minunatii nurile dragostei. Pentru stin&tatea si fe draga mea, adiugi el ridicdndu-si paha noarea Stellei. Poti fi ovicand vedeta le, dar nicicand a vietii mcle amoroase ! fi zambi cu amabilitate lui Ynis, apoi il privi pe Ward ridicindu-si sprdncenele. — Dup& masa aceasta excelent&, imi per teti s-o iau cu mine pe logodnica dumneavoastra ca si-mi arate gradina sub clar de luni? Am auzit adesea vorbindu-se despre Farmecul marii gi seriitorului din mine i-ar placea mult si-i des- copere vraja. — Desigur, Ynis poate sa va conduc’ si vizi- tati castelul, raspunse amabil Ward, echii stralu- cindu-i la lumina lumanirilor cénd se intoarse spre tanara fata. Dar nu uitati c& nu face parte din lumea voastri si a dus o viaté destul de re- tras& inainte de a mi ocupa de ea. — Scumpule, exclama razind Stella. Se pare c& esti mai curand gardianul decat jubitul ei! Ynis, fii atenti, Pierre a curtat-o pe secretara mea si a ficut-o atat de nefericita incat a refuzat si ne fnsofeasci aici. Femeile nu vor si creada c& are reputatia de maestru in arta dragostei- Cand se conving, nu le mai rimane decat s& plan-CASTELU,. 7 ga. Ar trebui s& te gandesti bine inainte de a las sa copila asta in ghearele lui, Ward. Acesta {1 privi lung pe Pierre, cu expresia a= ceea crunt& care o f&cea pe Ynis si tremure. — Ei bine, domnule ? Ar trebui care sa ezit in a m& increde si v-o incredintez pe logodnica mea? Aici, in Cornwall, suntem de moda veche si femeile noastre sunt sacre. As fi in stare si-1 omor pe acela care ar stinge candoarea din ochii acestia verzi. — Nu se poate! exclam4 Pierre cu o fi neincreztoare. Vorbiti serios ? — Cat se poate de serios, replicd Ward ser- vindu-se din zmeura cu frisci' pe care i-o oferea Doom, a c&rui figuré nu se clintise la auzul aces- tor cuvinte. — Foarte bine, concluziona Pierre, convins acum c& Ward nu glumea. Cred ch regiunea a- ceasta a Angliei nu este lipsiti de lucruri uimi- toare. Cel mai surprinzitor este c§ mai exist Mex inimi neprihanite. — Care irebuie si fie ocrotite, murmura Ward intoreandu-se spre Ynis. Noi nu apartinem Angli< ei, Cornwallul este un finut aparte. Aici, avem nisipuri miscitoare de culoarea aurului, solitudi- me si grandoare uncori infricos&teare pentru cel sttdin de locurile acestea. Tinutul acesta atrage sau respinge cu asprime si legile vechi guvernea< z3 inc& relatiile dintre oameni, Cele mai rele as- pecte ale civilizatiei nu ne-au distrus inc’ tre- eutul. — Ward! exclam& Stella pe um ton ofensat: Odinicar& nu vorbeai niciodai3 i felul acesta | Ce s-a intamplat cu tine ?8 VIOLET WINSPEAR — Cine ar putea spune, in afaré de diaveol, poate? zeflemisi el, Zilele de altidata sunt de- parte, Stella. Un ciung este incapabil s4 dirijeze simfonii dar, cu ajutorul catorva oameni gi trac- toare, este in stare s& administreze o ferma. Poa- te ch nu este o ocupatie foarte romantica sau prestigioasa, cel putin in ochii t&i. Cu toate aces- tea, mie imi convine. Privirea albastr’ a actrifei deveni lai urea sa — fie? Tu n-ai reusit niciodata sa ma minti, dragul meu. Daci nu mai pofi si dirijezi o or- chesir’, nimic nu te impiedicd sd eorapui. De & nu mai serii nimic ? De ce te-ai retras in aceasta splendida izolare ? — Timpul splendidei mele izolari_ a trecut. lati motivul pentru care ai fost invitataé in pusti- vl acesta, pentru a-mi cunoaste viitoarea sotie. Nu este o gluma, draga mea. Anunturile au fost publicate saptémdna trecuta, Ynis si cu mine ne vom casStori peste cincisprezece zile. Siella isi privi indelung varul, Un curent de r f&cu deodat&’ si danseze flacara luménarilor i is simti tensiunea existenta tntre Ward si femeia aceasta care crescuse CU el, care fAcuse parte din el asa cum neindoielnic nimeni altcine- va nu va fi vreodat&. O dragoste ci idati er: joc. Vazandu-i fata-n ta, trufasi, neindunlecati gi atat de profund artisti, Ynis se gandi c& erau potriviti. Toate stré chile legi ale Cornwallului hi destinau mai deg si fie impreund At despartiti de aceasta falsi logodna. ‘Ar fi veut si-i strige lui Ward s& puné capat minciunilor gi si accepte eeea ce dorea cu adeva- a inGASTFLUL 9 tat. Stella ii semina. Iubirea ci, ca gi cea a lui Ward, nu va fi niciodat’ delicata, nici rabdatoa- Te, ci intotdeauna zbuciumaté. Erau intr-adevar potriviti.. dup& cum safirul se potrivea cu ochii Stellei. : Tsi dorea sX poat& smulge inelul din deget, sd-] arunce pe masa, s& se ridice si sA fug& din casa aceasta. Ploaia tncetase, luna strilucea pe cer si era sigurd c& poate pisi drumul spre garé fara sA cada in nisipurile miseitoare despre care vor- bea Ward. Dar erau alte capcane la Farmecul mi- vii, mult mai de temut, care o atrigeau si o le- gau de o premisiune pe care era siguré c& n-o fa- cuse niciodataé. Cum putuse oare si accepte casd- toria cu un barbat care n-avea pentru ea nici cea mai micd scanteie de dragoste ? Daca ar fi fost mica intrigant4 deserisa: de Stella, ar fi apre- ciat mai mult toate toaletele pe care el i le cum- parase si inelul pe care-l purta la m&na dreapta. N-ar fi avut impresia c& situatia este atét de in- grozitcare ! Dup& desert, trecur§ in salon pentru a li se servi cafeaua, Ludndu-i ceagea din m4na lui Doom, Ynis ri- dicd ochii spre el si, inerucisindu-si privirea cu a lui, avu inek o daiX impresia c& el cunostea toa~ te secretele lui Ward si c&-1 servea cu o loialitate aproape diabolicd. Parea ch tries si respira doar cu autorizatia stépénului s&u si se interesa numai de el. Se retrase la fel de discret cum ve- nise, de parcd ar fi fost incdltat cu catifea. Dupa jesirea lui, Stella izbucni intr-un ras eristalin. — Doom al t&u este 0 adevarat’ comoara, dragul meu. Incarnarea tuturor majordomilor din o80. VIOLET WINSPEAR teatru, al ciror devotament este absolut si necon- ditionat, Nu exist& nici cel mai mic lucru pe care si refuze si-1 faci pentru tine, nu-i aga ? — Este de mult timp in slujba mea si ne-am obisnuit unyl cu altul. — Braful tiu drept, intram cuvént... Stella rostise cuvintele acestea dinadins, fara si-l slibeasci pe Ward din ochi. Cu toate acestea, el nu-si pierdu stipanirea de sine si, stand in pi- cioare in fata semineului, cu ceagca de cafea In 4, isi IAs verisoara sd-i priveascd pe indelete mancca goala a smochingului, prins& cu grijé de umir de ciitre Doom. — Sper ci fi-ai adus costumul de calatie, Stella, relud cl. Unul dintre prietenii mei are grajduri nu departe de aici si cai minunati. Ti-a plicut intotdeauna si ctlavesti si mi-ar da gi mie ocazia si exersez... Te mira ? Nu sunt chiar atat de neputincios incdt sa nu pot conduce un cal. — Si o femeie ? ganguri ea cu un zAmbet sen- zual si provocator, cu capul roscat usor inelinat si o invitatie fn ochii albastvi. — fIntrebarea aceasta trebuie s& i-o pui lui Ynis, replicé el cu raceala. Figura actrifei se indspri in timp ce se intor- cea spre tanara fata, care era asezaté pe margi- nea fotoliului siu si ar fi dorit ca Ward si nu se foloseasea de ca ca de o arm§ impotriva Stellei. — imi inchipui c& aceasti copila nu e dificil de mancvrat, declara Stella cu dispret. Ti se su- pune desigur, fari proteste. Cred c& mai degraba ii este team’ de tine. Ai obligat-o si devind lo- godnica ta? Sau ai ademenit-o cu comorile casei dale, in locul placerilor pe care...CASTELUL 8h Vocea lui Ward plesni ca o loviturd de bici: — Stella! N-ai invatat niciodata sa-fi stapa- nesti cuvintele si sentimentele. Te lasi tarata de ele ca si cum viata ar fi o scen& si oamenii niste marionete insensibile la durere. Eu sunt acum ci- lit impotriva ta si insensibil la tot ce ai putea spu- ne sau face. Dar Ynis este tandra si vulnerabila, a riscd si ia In serios insinuarile tale. — Te temi si n-o ingrozese si s-o determin fugé tnainte de casitorie ? zcflemisi Stella si, nd capul pe Spate, miscarea fScu sé-i straéluceasck diamantele din urechi ca- re-si aruneara sclipirile in frumosul ei par rosu. A§ putea s&-i povestese multe despre tine, Ward. Cu siguranti, ea nu-si di seama ca tu si cu mine suntem de acelasi soi: nu suportém mediocrita- tea si suntem la fel de usor de iubit ca o pereche de tigri. Copila asta te iubegte ? Ynis isi tinu fespiratia. Nu-i venea sd creadd cd cineva poate avea indrazneala sd pund 0 ase~ menea intrebare. Ochii ei verzi se indreptara spre profilul aspru al lui Ward, implorandu-l s-o crute, dar Pierre a fost cel care i-a venit in ajutor. — Trebuie s&-mi arati gradina inainte ca lu- na Sa se ascundé dupi nori. Am permisiunea dumneavoastra, domnule Saint-Clair ? — Da, Du-te si ia-ti un mantou, Ynis. Cand Straluceste luna, inscammma ci fl& vantul dinspre mare, Tamara falé se ridics usurata, pling’ de recu- hoslinté pentru francezul acesta care-i permitea Sa scape din incdierarea celor doi salbatici, anga- jati intr-o lupta a cdrei miz% nevinovatd era ea: Pierre o urma pe culoar pan§ la vestiarul dineS —— 62 VIOLET WINSPEAR vestibul, de unde ea luj un impermeabil. Ei i-l ud din mand, i-l puse pe umeri ridic&ndu-i glu- ga pentru a-i apara fata palida. — Ochii acestia dezviluie ceea ce buzele nu {ndriznese si rosteascd, sopti el. Inc& un minut gi ati fi fugit din incdperea aceea ca un iepure fnnebunit, Sunt brutali cei doi, primitivi ca cei din Cornwall unde Stella m-a tar4t sub pr ul ci aici voi gisi un subject de piesd. Sigur, exisia aici material pentru o drama, dar eu prefer co- media. Trecem pe aici ? fi arat& o us& lateralé si Ynis aprob& cu o in- clinare din cap. Cand iesira sub clarul de luna, © usoara rafald de vant le aduse mireasma florilor gi a plantelor cé{aratoare. Ynis inspira adénc aerul proaspat pentru a alunga din nari efluviile grele ale parfumului scump impregnat in rochia Stellei. Se plimbar{ un timp in t&cere de-a lungul aleii, apoi ocolira peluzele pana la terasa pardosi- ti cu dale care domina marea. Ynis ve aici adesea, singura, si regasi la lumina lunii f sculptate in balustrada : WSC, traversate de o sa- feat’ in forma de S. Cei doi indrAgostiti trebuie si fi stat aici odinioard, vantul din larg ravisind pirul Stellei in timp ce ea fl privea pe Ward gra- vand eu briceagul in piatrd declaratia lui de dra- goste juvenila. Tmaginea acestei femei si eruzimea ei rami- seseri adénc fnscrise tn inima lui Ward si, la jdeca de a se cdsitori in curaénd cu el, Yunis deveni Ja fel de rece ca valurile care se spirgeau la baza castelului.CASTELUL 83 —_— Pierre Dumont contempla ganditor acoperisu- rile fuguiate si turnuletele Farmecului miéarii, ra- murile agitate de vant ale ulmilor, asemanatoare cu bratele unor vrdjitoare. ~- Ciudata constructie, sopti el pe neastepta~ te. Vazuta din exterior, nu este frumoas4 deloc, cu toate acestea, Saint-Clair a completat-o pe din&untru cu multe frumuseti. Cred ca el este pu- fin i inea casei sale. Poate c& este mai pericu= lo: t Stella: ea spune multe lucruri pentru ‘esiona auditoriul, fard s& le creada cu ade- —~ Dac& facefi aluzie la reflectia lui Ward din timpul mesei, vA rog s& n-o luati in seama4/ Sunt sigur& c{ Ward n-ar ucide niciodati pentru mine, replic& Ynis zambind. El nu este deloc in= drégostit de mine. Vrea doar si~i demonstreze Stellei_ ca aici, in Cornwall, nu-si petrece timpul gandindu-se la ea si la succesele ei mondene. So- sirea mea a fost folositoare planurilor lui. Comes dia nu va merge pan& la capat. -— Suntefi sigura de asta ? O flachr& {asni cand Pierre isi aprinse o fi< g Mirosul infep&tor al tutunului pluti o data cu intrebarea francezului, Ynis simtea cB-i cer- ceteaz& cu atentie profilul, O trata ca pe un adult si mu ca pe un copil pe care Ward il tinea sub stapanirea lui. -—— Ward a iubit-o intotdeauna pe Stella, re- lua ea. Privifi: iat& imitialele lor gravate cu mult timp in urmé, cAnd erau foarte tineri.84 VIOLET WINSPEAR — Baietii devin barbati si vechile iubiri se schimb&. Acum dumneavoasira purtati inelul lui. Sunteti logodnica lui, trebuie asadar sa incercati un sentiment pentru el. — Ati auzit parerea Stellei in privinfa mea, Sunt o intriganté insctaté de bogatic, pe care mi-o poate asigura cl. Eu n-am locuit niciodata intr-o casi mare ca aceasta, n-am purtet niciodata toalete gante, oft& ¢ d spre insotite- rul siu imengii ei ochi ni! guran- 14 adevirat, deoa t 1A sicmi amin- tesc de ce am a torese cu el. Am primit o lovituri la cap si din cauza asta mi-am pierdut memoria. $tiu ca Ward nu este un necunoseut pentru mine, dar simt ca n-am fost niciodat& apropia{i. Soarta a vrut sa ne in- tAlnim din nou. Este singurul lucru de care sunt sigura, orice altceva imi scapa. Masina care m-a lovit a sters tot trecutul meu. — Ca gi aceea care, in Ox bratul Iui Ward. Precizarea aceasta fu un soc pentru Ynis — Cum ? N-am stiut ci a suferit un accide de masin&. Ward nu vorbeste despre asta 14 si a interzis servitorilor s& scoat’ vreo vorba. — Asadar, nu esti la curent cu ceea ce i s-a intamplat ?! exclamé Pierre. Ai vrea s&-ti po tesc ? — Nu... sau mai degrabi da. Da, trebuie sa cunose adevarul, chiar daci mi tem de ‘el. Este oare posibil si fiu si eu amestecatd, intr-un fel sau altul ? niciod:CASTELUL 85 i — Ma indoiesc, murmury el cu un zambet indulgent. Nu erai dec4t 0 mica scolarit§, la cXlu- g8rite ; un copil foarte cuminte, sunt sigur. Asta s-a intamplat acum cinci ani, in culmea glorici lui, atunci cand dragostea dintre Stella si el ar- dea cu toat{ puterea. Ti s& cunosti povestea asta ? ~7 N-am de ales, Pierre,VIOLET WINSPEAR 86 CAPITOLUL VI Noaptea era minunata, plina de mireasma flo- rilor si de usoarele zgomote ale cAmpiei. Era 0 noapte parcé anume pentru destainuirea unei iu- biri si nu pentru povestea unei tragedii, incat Ynis sim}i cum o sufoci emotia atunci cand in- sotitorul ei incepu s& vorbeasca : — Ward Saint-Clair locuia pe atunci la Lon- dra, intr-un apartament elegant aproape de Al- bert Hall. M-am dus o dat& si-l vad dirijand Recviemul lui Verdi. M-a imptesionat profund. in mana lui, bagheta devenea magica, animat& de insusi spiritul muzicii. De asemenea, canta ad- mirabil la org’, mai cu seam Bach. Am multe din inregistrarile lui, Atunci, cum s& nu fi de- venit un alt om ? Cum ar fi putut el sa-si repri- me am&raciunea? Barbatul pe care-l vezi astazi este foarte diferit de cel cunoscut de Stella. Ea era acolo, la Covent Garden, inainte de acea dra- m& ingrozitoare. Se afla in loja personal a lui Ward, pentru a-l aplauda dupa gala de binefa- cere, A fost o seari impresionanta in teatrul ace- la superb, cu fotoliile de catifea rosie, stucatura aurita, candelabrele splendide si farmecul dansu- lui. Se juca baletul Gisélle gi cele doud stele aleCASTELUL 87 dansului erau prietene cu Ward si Stella, aparti- nand aceleiasi lumi a spectacolului si muzicii... Si dup& aceea, in cAteva ore, toatd gloria si presti- giul s-au curmat pentru el si visele lui au devenit cosmaruri. Luni dimineata, se plimba pe Oxford Street, sub un soare primav&ratic. Ward era fe- ricit, mulfumit de prestatia lui din ajun, cu mu- zica ined prezenta in minte. Deodata, se auzi un scrasnet de frane, tipete de spaima in timp ce o masiné mare scdpata de sub controlul soferului, se népustea pe trotuar. Ward si alte doua persoa- ne au fost lovite, tarAte mai multi metri si pro- jectate in vitrina unui magazin. O femeie a fost omoraté, alta ranita ; bratul drept al lui Ward, acest mare dirijor, a fost literalmente tiiat de geamurile vitrinei. 2 Pierre oft& si tacu, ldsand-o pe Ynis sa-si re~ vind din socul acestei revelatii. ~— Ob, nu! fip& ea. Nu asa... nu atat de cum- plit, In plin soare | ~— Da, din pacate ! Dar tragedia nu se opreste aici. In timp ce zicea pe trotuar, inconjurat de guré-cascé, i s-a furat portofelul. A simfit dege- tele acelui monstru strecurdndu-i-se in buzunar si a avut timp si-i vada fata tnainte de a-si pier- ce cunostinfa. La spital, cum nu se stia cine era deoarece nu mai avea acte, i s-a amputat bratul pentru a-i salva viata. Mai tarziu, portofelul a fost g&sit in rigola din apropiere de locul acci- dentului, bineinteles f4r4 bani. Din nenorocire, era prea tarziu pentru ca un mare ehirurg ca Henry Coburn s& opereze bratul lui Ward si astfel talentul lui s& fie salvat. O dat& cu bratul, s-a dus si cariera. Cu timpul, corpul s-a vindecat, dar88 VIOLET WINSPEAR cea mai buna parte a sufletului sau a fost ampu- tati cu muschii si tendoanele brajului. Cat mai valoreazi un dirijor fard mana lui dreapta ? Nu mai mult decdt un cal de curse fara un p Marea gi clarul de luna straluceau ina: lor si Ynis se intoarse spre Pie de lacrimi. ~~ Cat de rdu imi pare ! murm jesti cu géndul ci vagabondul acela ticdlos nu i-ar fi furat acte- le! Trebuie si fie insuporiabil ! Nu infeleg cum a putut Stella si-l paras dup& 0 asemenea nenorocire ! Dac& i] iubea, cum a avut inima sb-i miareased suferinfa ? Cum de indrazneste sa vind aici si sA pretinda c& ined i] mai iubeste ? — Este inger si demon, replici el cu un ci- nism in care se amesteca respectul unui autor dramatic pentru actrifa de mare talent care a fa- cut ca piesele sale sf fie aclamate in intreaga lu- me. Are obiceiul s transforme in sclavi barbatii Ge care este indragostita. in felul ei, care este foarte diferit de al tiu, il iubeste pe Saint-Clair ; dup& accident si cAteva certuri aprige, Ward a refuzat si duci viata Stellei. Or, ea nu va putea niciodati s& traiasci departe de luminile rampei, de aplauze si de adoratia publicului. Aceeasi man- drie curge in singele lor, cici sunt veri. Asta fi uneste si-i desparte in acelasi timp. Fari acel ac- cident ingrozitor, ei s-ar fi casitorit ; cu toate acestea, Ward n-ar fi fost niciodaté un satelit al sotiei sale. Tot astfel, cred c& are tiria sd-i reziste Stellei, pentru a nu pune in pericol ceea ce a des- coperit aici, in Cornwall, cu tine. ea, Sa tra- 4 bratul ar fi putut fi salvat da-CASTELUL 89 A fost réndul lui Yunis si vorbeascA pe un ton de o anume ironie. — Ce a descoperit ? Eu nu stiu nimic despre muzici si nici despre lumea care are atata pret pentru el. Nu stiu si m& port cu barbatii, mai ales cu unul ca Ward Saint-Clair. Mi-ai povestit drama lui si il compatimese, dar mila este ultimul lucru pe care-] doreste! El pe Stella o doreste, nu o urata ca mine — Destul! exclama Pierre luand-o de um: Tu ai avantajul cé esti inocenta, cu tenul tau pa lid si ochii de jad. Tu nu i-ai facut niciodata rau, ca Stella, dupd accident. Trebuie sa-si fi tradat oroarea fata de infirmitatea lui si in momentul acela el era extrem de sensibil. Necazul, cu ac- tritele, este ci sunt oglinzi instinctive ale tuturor emotiilor si Ward a fost desigur prompt in a re- marca cel mai mic semn de dezgust. Cat de nein- curator este Cerul cA nu i-a luat mai degraba bra- tul stang ! Asa, tot ceea ce constituia viata si glo- ria lui, s-a sfarsit: era nu numai infirm, dar si fara ocupatie. Iesind din spital, a parasit Lond.a si a calatorit timp de un an prin intreaga lume. Apoi a venit si se refugieze acasa la el, in Corn- wall, si nu s-a mai pus problema casatoriei intre Stella si el. Ynis nu respinse mainile lui Pierre. Aparent calm, era tulburata si aproape furioasa ¢c-i vor- bise despre Ward : i] descrisese ca pe o fiinté u- mana capabild si sufere si nu ca pe o statuie de piatra. — Cei puternici sunt adesea mai vulnerabili, pentru c& r&nile lor sunt mai profunde, sopti el. Are nevoie de tine...80 : VIOLET WINSPEAR — Are mai cu seama nevoie s-o fac& pe Stella s& infeleagd ci a gasit pe cineva s-o inlocuiasca ! S-a grabit sA-i telefoneze pentru a-i anunta ves~- tea ! ~- Nu, ea a fost cea care l-a sunat. La croi- torul ei circula zvonul ci Ward Saint-Clair co- manda rochii pentru o tandr4 femeie, un adeva- rat trusou de casatorie. Sunt sigur ci ea s-a invi- tat la Farmecul miarii si, cu siguranté, diavolul din el l-a impins s-o roage si vind pentru a face cunostinjé cu logodnica lui, Poti intelege asta ? — Nu tocmai, Pierre. Eu nu cunose suficient de bine obiceiurile lumii bune pentru a conside- ra normal sa te cdsdtoresti cu un barbat care toa~ ta viata a iubit o alté femeie. Este de-ajuns si: vezi impreund pentru a constata cat de asemana: tori sunt: amandoi inteligenti, artisti, nepasatori si cruzi ca tigrul care-si scoate ghearele si face sA curgd sangele far s&-si dea seama. Sunt con- stienti de celebritatea lor, siguri de ei, aroganti. Au fost educati asa si... imi dau impresia ci sunt aiat de neinsemnata ! Pariez ca in clipa asta isi bate joe de el pentru c& a cerut unei fete ca mi- ne s-o ia in cdsdtorie. Ea stie, la fel ca mine, ca se las& pradi unui joc si cA amandoué suntem doar doi pioni pe tabla lui de sah. Pierre o privi indelung, mAngaind din ochi fi- gura imploratoare a tinerei fete, ghicindu-i stri- gatul de disperare care-i stitea pe buze, chema- rea de ajutor. fi era team& si in acelasi timp era dezorientata de timiditatea si compasiunea inso- titorului ei. — Biata mea Ynis...CASTELUL 92 iuva prea sensibil ca si nu fie migcat de dispe- rarea ei. O stranse in brate si o sdruta pe par. ti murmur cuvinte tandre in franfuzeste si ea rimase uluiti cA le infelege. Una dintre calugari iele de la ma&ndstire fusese oare frantuzoaica si o inv&tase aceasté limba ? Si mai dezorientati de aceasti nou’ descoperire, simti un soc violent cand t&cerea fu rupt& brutal de o voce furioasd care striga In englezeste : -— Ce dracu’ faceti aici ? Dumont, te-am a-~ izat c& nu-ti voi permite sd flirtezi cu aceas~ sopild | D&-i drumul! Ea nu este una dintre acele figurante care fi se arunci de gat ca si ob- tind un rol in piesele tale ! Cuvintele acestea furioase si insultiitoare i fécura pe Pierre s{ paleasci. Se findeparti de Ynis si se intoarse spre silueta inalta si impozan- ti a lui Ward. Cu trdsiturile mai aspre ca nici- odat& si cu cchii stralucitori, acesta p&rea capa- bil si ucida, dar Pierre fi finu piept. — Nu fifi att de grabit s& vA insultafi lo- godnica, domnule! N-o cunoasteti deloc dac& 0 eredeti in stare de un astfel de joc in spatele dum- neavoastra. Ea are nevoie de o prietenie, nu de o aventura. — O prictenie foarte apropiaté, dup& cum vid, riposti Ward. Obisnuiesti sa-fi imbrafisezi prietencle si sA le soptesti vorbe dulci la ureche? — Ward, ajunge ! Ynis era deodat& ingrozitor de dezgustaté de toate astea, sdtula sa fie calul de bataie intre Stella si el, si acum intre el si Pierre. Dupi cate se pirea, propriile ei sentimente nu contau ; ea92 VIOL ET WINSPEAR. nn era doar o fata neinsemnata, care trebuia si fie recunosc&toare ca se afla aici, in castelul unde in Seara aceasta emofii primitive isi dideau frau li- ber, punand nervii la grea incereare. Isi promise S& plece chiar a doua zi dimineata, foarte devre- me si pe tacute, sperand ci Ward va ajunge s&-si gaseasca fericirea cu Stella. — Sunt obositd, continu’ ea. MA due la cul- care. Trecu fnaintea lui Ward si alergd spre ca. de-a curmezigul peluzei, fra sh-i pese ca-si uda sandalele. Impermeabilul flutura in urma ei si, sub clarul de lima, silueta ei fragilA avea ceva atat de sfasietor incAt cei doi barbati ramasera tuntuiti locului pan cand dispSru din ochii lor. Ea intra in apartamentul ei venind de pe terasi, inchise usa gi trase perdelele, acoperind in felul acesta luna care stralucea tihnita peste turnurile Farmecului mirii. Oboseala i se réspandea in tot corpul si o cu- prinse frigul. Se asezi pe blana de tigru si aprin- se focul. Statu asa mult timp, contempland flici- rile, simtind iarasi nenorocirea lui Ward si cor Pasiunea ei pentru el... Dar, orice s-ar intémy.a, trebuia s&-l pardseasc’. Probabil c& punea la in- doiala compasiunea ei, cdci pretindea mult mai mult de la ea. Doar fugind de la Farmecul mri putea fi siguré cA n-o folosea drept ultima arma impotriva Stellei. Lasandu-i singuri, poate ci va reusi s&-i reuneasca. Isi scoase inelul cu safir de pe deget si-l puse intr-o cupd de cristal de pe masuta de toaleta. Dupa aceea, desficu de la gat lantul cu pandantiv pe care i-] oferise Ward. Perla lucea bland, ca oCASTELUL 93 lacrimé inghefatéa in palma ei. Da, exista o su- perstitie legata de perle si Ynis intelese, in seara asta, cat de rau puteau face lacrimile. Se facuse tarziu c&énd auzi usile Inchizindu-se pe coridor ; incd si mai tarziu, adormi in sfarsit, dar era.un somn agitat, chinuit de visuri. Focul se stinsese si in camera se facuse intuneric, luna fiind ascunsa de perdele, atunci cand un zgomot o trezi bruse. Deschise ochii in intuneric, ascul- tand usorul tic-tac al pendulei si asteptand ca zgomotul s& se repete pentru a-l identifica. Deodata, se ridicd si cuverturile alunecara de pe umerii ei. Afari, pe terasi, se auzea un pas in noapte, atat de aproape de usa incat inima in- cepu s&-i bat’ nebuneste. [si Inchipui c& um va- gabond incearc& si patrund’ in casi pentru a fu- ra. Intinse indata mana spre veioza de la capul patului, gandindu-se c& lumina il va speria, dar isi calculase gresit miscarea. Veioza se rasturna cu un zgomot care rdsuna ca o levituraé de toba. Tanara fata isi tinu respiratia. Crezu ci o per- cepe pe cea a vagabondului dincolo de usa... apoi, Ingrozita, auzi declicul manerului de Ja usa-fe- reastri. Perdelele se indepirtar’ si, mtr-o razé palida de luna, vizu un birbat intrand in came- ra ei! — Nu striga, porunci el si nu-mi arunca ni- mic in cap. Ai rasturnat ceva, asa c& stiu cd te-ai trezit. — Tul Ynis nu se putea insela auzind acea voce gra- vi, nici vézind silueta aceea tnalid. Ridic& veioza cu mainile tremurande si o aprinse. Lumina sla- ba il descoperi pe Ward, fnalt si Intunecat pe fon-4 VIOLET WINSPEAR dul deschis al peretelui. Avea parul ciufulit si purta un halat inchis la culoare, a cérui ménec& dreapté flutura liber. Clipea din ochi ca un tigru fasnit din umbra. — Ce doresti, Ward ? baigui fata. Ridicd repede ceargaful, dar era constienté cd el] vazuse paloarea gingasi a umerilor ei goi de pe care alunecaseri bretelele cimasii de noapte. -— Eu... nu stiu, mormAai el trecdndu-si mana prin par si agezindu-se pe marginea patului. Pro- babil c& pasii mei te-au trezit. M-ai luat drept un hot ? — Da... fl privi fix, stanjenita si dezorientaté de ciu- datenia prezentei lui in camera ei, in pliné noap- te. Nu acordase niciodata importanta vizitelor lui din timpul zilei, dar lumina bl&nda a veiozei, len- jeria spumoasa pe care n-avusese curajul s-o stran- ga, dideau impresia unei intimitéti alarmante. Simtea cA Ward o privea cu insisten{A si isi plecd privirile ca s& nu-i mai vad& fata si parul negru de pe piept, care se zdrea in rascroiala pijamalei. Oboseala care marca trasdturile lui Ward dovedea ca se trezise de curfnd, pentru a se plimba ner- vos pe terasd. — Imi este groazi s{ m& sucese si sA ma ra~ sucese in pat, fi explicé el. Nu puteam si dorm gi am fncercat si obosese merg4nd. imi pare rau ca te-am deranjat si speriat. Trebuie sa-ti spun ca esti foarte palidd. Vrei un pahar cu apa ? — Multumese, n-am s& lesin, replicé ea iri- tata, pentru cd-i inspira mai multa team& decat un spargitor. Esti ciudat, Ward. Cand ma consi- deri prea indrazneajé, cand, imediat dupa aceea,CASTELUL 95 te gandesti cd imi lipseste stapanirea de sine. Eu sunt eu, Ynis Rainford, si nu vreau si fiu mo- delaté dupa gustul tau. Singura femeie care poa- te si-{i redea cu adevarat gustul vietii este Stella. Unul sau altul dintre voi va trebui si cedeze. — Niciodaté nu voi fi eu acela ! Se aplecaé spre Ynis. in ochii lui ardea aminti- rea sumbr4 a durerii, iar ridurile ad4nci care-i brazdau obrazul accentuau asprimea gurii. $s simti din nou forja intensd- a acestui barbat si intreaga lui pasiune stapénité timp de cinci ani. — Da, sufletul meu are cicatrice, sopti el. Ele vor exista mereu acolo, dar am sfarsit-o cu vechi- le visuri. Te vreau, scumpa mea copila, si te voi avea. Trebuie sa fii a mea, infelegi ? — Vrei sa... vrei sA insinuezi ci am de platit o datorie fata de tine ? Apasa cu toaté greutatea picioarele tinerei fe- te si ea era constienta ca i-ar fi fost foarte usor s-o domine. Singurele arme de care dispunea im- potriva puterii Iui erau cuvintele. Dar el era in stare si le rastalma&ceasca in felul sau. — Voi fi obligata s& platese pentru vesmin- tele din acest sifonier, pentru ingrijirile peycate mi le-ai platit, faré a mai vorbi de acopex deasupra capului ? Esti sigur ci n-o sé rau de banii cheltuiti ? Eu nu stiu nimic de barbati. Nu stiu cum s& ma port cu servit< cum s& conduc o casa atét de mare ca Farm marii. Sunt subiect de glum& pentru toata lumea. PAand si Alice este mai priceputé decit mine. — Alice are gusturi oribile in materie de mu- zicA si nu ma indoiese c& si-a inceput deja viata sentimentald. Cu tine pornesc de la inceput si96 VIOLET WINSPEAR sunt destul de increzdtor pentru a-mi face pla- cere si-mi modelez sofia oe cum cred eu de cu- vinta, replica el pri ind cu un zambet ironic cear- satul pe care-l strangea ea la piept. Tinuta ta din momentul acesta este mai seducditoare decat Gacé te-as vedea in cimasa de noapte. Se pare c& esti gata si crezi cA vreau sa te violez si, cinstit vor- bind, poate ci este metoda cea mai usoara sa te duc la altar. Fira indoialé, nu te-ai zbate prea mult dac& te-as compromite acum. — Nu vei indrazni ! strigi ca cu obrajii in fla- cari, inlemnitaé de teama. Nu pofi sa fii un ase- menea corupator ! -- Ce cuvdnt demodat, draga mea. Esti fer- mecatoare. mai mult spre ea, periculos ca o aticd, cu parul acela negru de pe piept, cu sangele aprins de lunga renuntare la Stella, pe oe © iubise intotdeauna. Stella era aceea care 1 lasa si doarma, Ynis era sigura. La randul i el trebuia si chinuiascA pe cineva gsi ea era acolo, la indemana, atat de paralizata de timidi- tatea ei -nat de cducatia primita la minds- tire inedt i se parea rusinos s& strige. El stia, o- chii lui o dovedeau, c&é ea nu va striga si n-o va alerta pe Stell: Corupatorli sunt barbatii care nu ioria, nici inaint nici dupa, o iro ludndu-i mana stangi. Vad c& nu-ti mai porti inelul. u este inelul meu gi nu-mi pasa daca o samt ane deectcle pentru cuvintele acestea. nerei fulgerau de mdnie. Uma- mangaiat de lumina blanda97 i. Cuvertura de matase aluneci si Ward cu privirea miscarea, pana la sanul tanar a ui Ynis, ascuns de muselina de méatase roz. Pleoapele ise inchisera si genele dese fi acope- cA privirea cu umbra lor nea, era. -~- De ce spui ca inelul nu este al tiu? Tie ti l-am daruit... Blandetea tonului cu care pronuntase cuvintele nu ascundea in intre gime ameninfarea. O provo- ca s& spuna pentru ce detesta acea bijuterie si in acelasi timp o avertiza ca ineepe sa-si piardi con- trolul. Ynis injelegea ci putea tnc& s&-1 linisteas- ca, daci voia; dimpotriva, daci-i spunea adeva- rul, isi va pierde complet stApanirea de sine si o vealitate mult mai tulburateare o va coplesi dimi- heata. Va fi oblig t&i si accepte cAsitoria cu el ! il privi drept in fafa, cu inima b&tandu-i mai repede, apoi isi tntoarse privirea spre blana de ru intinsé in fata semineului. Auzi atunci w rofund, senzual. —_ eras la asta te gandesti? o intrebé el pundndu-si buzele pe incheietura mAinii logodni~- cei sale, chiar in locul unde bitea pulsul. Ynis tresdri, ca si cum o flacdra fi arsese mana dar, cand vr u sa gi, el o stranse mai tare pani cand, cu un mic strigit inabusit, se trezi li- pili de el. Ward ii tnl&ntui suplu talia gi ea se re- @lisi culcaté sub pieptul lui, in pat, cu gurile la GAfiva centimetri una de alta. Un mic zAmbet dia- bolic sclipea in ochii lui negri. ~ Ai dreptate, dulcea mai copilA inocenta. Inelul a fost facut pentru Stella. Dup& cum ai ob-96 VIOLET WINSPEAR servat, safirul se potriveste cu ochii ei. L-am co- mandat pentru ea in ziua cAnd ne-am hotarat s& ne cdsatorim, la Londra, acum cinci ani. Cand mi- fost predat, Stella si cu mine eram despirtiti. T: l-am pus pe deget, frumoasa mea, pentru ci voiam sa véd suferinta in ochii ei de portelan. Tremuri, Ynis. Nu-{i place cruzimea, nu-i asa ? Tu erezi in bundtate si compasiune ; este foarte normal, cu educatia pe care ai primit-o. Si eu credeam In a- ceste virtuli cand eram un biiat idealist si chiar mai tarziu, si cu toate acestea le-am pierdut... Am pierdut multe lucruri, dar pe tine am intentia s& te pastrez ! La aceste cuvinte, se apleci i mai mult si; de-acum fnainte, nu mai exista nimic pe lume de- cat gura lui Ward cautaénd-o pe cea a lui Ynis ; 0 gasi, nu finu seam& de impotrivirea ei si o strivi cy toata greutatea lui. Tanara fata nu putea fipa dar deodat% se auzi un strigat... in pragul usii. Totul incremeni, Ward se schimbi in statuie de piatra. In fine, se vidicd si fntoarse capul in directia usii, Parul lui negru fusese ciufulit de mainile disperate ale lui _ Ynis, iar focul pasiunii se stinsese im ochii lui, acum téiosi si vigilenti ca cei ai wnei pisici. — Stella ! Cand numele acesta {Asni de pe buzele lui Ynis intreziri un chimono chinezese, 0 & de mitase albastr&. Tresiiri cind usa se inchise violent in urma actritei. In tmepere se lisi din nou linistea. Brusc, Ward dédu drumul sale si se ridici din pat. fsi netezi apoi incet parul.