Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
a celei diastolice peste valorile normale. Dupa O.M.S. se considera valori normale pentru
presiunea maxima 140 -160 mm Hg, interpretate in raport cu varsta, sexul si greutatea, iar
pentru minima 90 - 95 mm Hg.
Clasificare: in functie de etiologie se deosebesc:
Hipertensiunea arteriala esentiala, in care nu se poate evidentia o cauza organica si
hipertensiunea arteriala secundara sau simptomatica, in care este dovedita cauza. Se
deosebesc hipertensiuni secundare renale, endocrine, neurogene si cardiovasculare.
In functie de evolutie se accepta astazi clasificarea propusa de O.M.S.: stadiulI, caracterizat
prin depasirea valorilor normale de 140 -160/90 - 95 mm Hg; stadiul al II-lea, caracterizat prin
semne de hipertrofie cardiovasculara. Hipertrofia ventriculului stang poate fi constatata clinic,
electrocardiografie, radiologie si prin examenul fundului de ochi (angiopatie hipertensiva);
stadiul al III-lea, caracterizat prin aparitia complicatiilor cardiace, coronariene, cerebrale si
renale.
Hipertensiunea arteriala este una dintre cele mai raspandite boli. Presiunea arteriala poate creste
fie prin marirea debitului, fie prin cresterea rezistentei. Cele mai multe hipertensiuni au la baza
cresterea rezistentei periferice (hipertensiunea esentiala, renala etc). Initial, procesul este
functional - vasoconstrictie - ulterior apar leziuni organice care permanentizeaza hipertensiunea
arteriala. in ceea ce priveste factorii care realizeaza vasoconstrictia arteriala, se acorda un rol
important sistemului nervos central, sistemului hipofizo-suprarenal si hiperreactivitatii
vasculare. In evolutia hipertensiunii arteriale, dupa mai multi ani de evolutie apar leziuni
organice de ateroscleroza, care agraveaza tulburarile.
Hipertensiuni arteriale simptomatice:
De cauza renala. Din acest grup fac parte hipertensiunile reno-vasculare [anomalii congenitale
ale vaselor renale (stenoze, anevrisme), tromboze, embolii], hipertensiunile din bolile
parenchimului renal (glomerulonefrita acuta si cronica, leziunile renale din diabet,
pielonefritele etc). In aparitia hipertensiunii renale, rolul principal este detinut de o enzima care
ia nastere in rinichiul ischemic (cu circulatia insuficienta) si care se numeste renina. Aceasta se
transforma in sange intr-o substanta hipertensiva numita angiotensina. E importanta precizarea
etiologiei renale, deoarece unele forme sunt susceptibile de interventie chirurgicala
(hipertensiunea reno-vasculara, unele pielonefrite). Tratamentul se adreseaza atat bolii de baza,
Prognosticul este favorabil in primul stadiu de boala, fiind mai rezervat in stadiul al doilea si
mai ales in al treilea. Moartea se datoreaza indeosebi complicatiilor cardiace, cerebrale si
renale. Sub influenta Tratamentului actual, prognosticul s-a
Imbunatatit.
Tratamentul hipertensiunii arteriale trebuie sa vizeze anumite obiective si in primul rand
normalizarea valorilor tensionale. El trebuie sa tina seama de anumite principii si orientari:
- explorarea trebuie bine facuta deoarece sunt hipertensiuni care beneficiaza de Tratament
chirurgical (hipertensiunile reno-vasculare);
-Tratamentul trebuie sa fie complex, igieno-dietetic, medicamentos etc;
-Tratamentul trebuie individualizat si stabilit in conditii de ambulator, nu de spital;
-drogurile hipotensive vor fi administrate la inceput in cantitati mai mici si marite apoi
progresiv, pana la normalizarea tensiunii arteriale. Este bine ca drogurile hipotensive sa fie
asociate si la inceputul Tratamentului asocierea sa cuprinda un hipotensiv cu un diuretic
tiazidic;
- trebuie tinut seama de ateroscleroza asociata, de aici (mai ales la varstnici) decurgand
prudenta, pentru a nu precipita accidente vasculare cerebrale, coronariene si periferice
(niciodata nu se va incepe cu doze mari, brutale);
-deoarece multe hipertensiuni sunt consecinta sau sunt asociate aterosclerozei, regimul si
Tratamentul vor fi adaptate acesteia din urma. Se vor combate obezitatea, guta, diabetul
zaharat, hiperlipoproteinemiile etc;
-repausul nu trebuie sa fie absolut. Exercitiile fizice, mersul pe jos si gimnastica medicala, fac
parte din Tratament. Efortul fizic va fi dozat si adaptat posibilitatilor bolnavului;
-sedativele si tranchilizantele sunt de multe ori necesare;
-dieta va fi saraca in colesterol si in grasimi saturate ;
-este bine ca Tratamentul sa fie si vasodilatator coronarian, deoarece asociatia cardiopatie
ischemica - hipertensiune arteriala este foarte frecventa;
-nu orice hipertensiune urmeaza sa primeasca Tratament hipotensiv. Astfel in formele labile, de
gradul I etc, este suficient regimul dietetic, eventual tranchilizante si sedative.
Tratament: regimul de viata consta in limitarea eforturilor fizice, cu lucru de 6 -8 ore pe zi,
dupa caz, cu respectarea orelor de somn si a orelor de masa. Au o mare importanta mijloacele
psihoterapice, combaterea anxietatii si evitarea situatiilor conflictuale din mediul de viata sau
de munca. Vor fi cautate si incurajate elementele de satisfactie din profesiunea bolnavului, vor
fi cultivate preocuparile care produc relaxarea (plimbari, lectura, muzica, teatru).
Regimul va fi echilibrat si suficient, urmarindu-se mentinerea unei greutati normale. In caz de
obezitate, va fi hipocaloric; in caz de ateroscleroza, hipolipidic si hipocaloric etc. Dar,
indiferent de bolile asociate, va fi hipo- sau desodat. Regimul strict desodat (orez, fructe,
zahar), cu mai putin de 0,5 g sare/zi, se aplica in formele foarte severe, dar este greu de
respectat. Regimul desodat relativ (2 - 5 g sare/zi) este mai usor de acceptat, fiind utilizat in
majoritatea hipertensiunilor. Pentru aprecierea generala a continutului in sare se ia ca reper
faptul ca ratia de NaCl consumata zilnic de un adult sanatos este de 10 -14 g, din care 2/5
provin din sare folosita la pregatirea alimentelor si cea pusa la masa, 2/5 sunt furnizate de sarea
din paine si 1/5 de sarea din lapte si derivatele sale, produse de mezelarie etc. Regimul desodat
nu poate fi standardizat, ci adaptat in functie de starea clinica.
Tratamentul medicamentos foloseste numerosi agenti hipotensivi, sedative si hipnotice
(barbiturice, Bromoval, clordelazin, tranchilizante), Hydergine (Reder-gin), reserpina
(Hiposerpil), comprimate de 0,25 mg; Raunervil, fiole de l ml - 2,5 mg i.v., hidrazinoftalazine
(Hipopresol, drajeuri de 0,025 g; Apresolin; Hipazin -(asociere de reserpina si hidralazina
guanetidina, comprimate de 0,010 g), clonidina (Catapresan), ganglioplegice (Ganlion,
Pendiomid, fiole de 2 ml - 0,075 g); metildopa (Dopegyt, comprimate de 0,250 g sau fiole);
propranolol (Inderal), Pargylin si i diuretice (Nefrix, furosemid, acid etacrinic, Aldactona etc).
Tratamentul vizeaza normalizarea valorilor tensionale. Efectul este atins daca T.A. oscileaza
intre 90/70 si 130/90 mm Hgin ortostatism si nu depasesc 170/110 , mm Hg in decubit. O
atentie deosebita trebuie acordata scaderii T.A. In cazul hipertensiunii cu insuficienta renala sau
cu tulburari de irigatie cerebrala sau coronariana.
Tratamentul hipotensiv este complex, cuprinde numeroase droguri cu diferite moduri de
actiune. In functie de locul si mecanismul de actiune, hipotensoarele pot
fi clasificate astfel:
-Vasodilatatoare, cu actiune asupra peretului vascular, fara relatie cu terminaiile nervoase:
hidralazina, minoxidilul, verapamilul, nifedipina, diureticele (care actioneaza reducand
volumul sanguin), nitroprusiatul de sodiu si diazoxidul.
- Hipotensoare cu actiune pe receptorii simpatici, blocand transmiterea adrenergica:
-blocante ale receptorilor alfa adrenergici (prazosin, fentolamina);
digestive (greturi, diaree), febra, stari depresive si anemii hemolitice. Se incepe Tratamentul cu
1 comprimat (1 comprimat = 250 mg) si se creste progresiv la 3 - 6 comprimate/zi. Este indicat
in hipertensiunea usoara sau , moderata, hipertensiunea din nefropatii, iar forma injectabila in
hipertensiuni
maligne.
Clonidina (Haemiton - 0,075 mg/compr., Clonidina si Catapresan - 0,100 mg/ compr.),
actioneaza central si periferic. Actiunea se aseamana cu cea a alfa- metildopei. Are si efect
sedativ si bradicardizant. Efectele secundare sunt i nesemnificative. Nu este contraindicata in
hipertensiunea cu insuficienta renala, Tratamentul se incepe cu 1 compr. (0,100 mg) si se
ajunge la 0,450 - 0,600 mg. Este indicata in formele moderate, iar injectabil si in formele
severe.
Diureticele,
- Saralazina, utilizata ca test diagnostic pentru hipertensiunea reno-vasculara si icaptoprilul
(Hipotensor), cu actiune in hipertensiunea arteriala cu renina crescuta (25 - 600 mg) sunt
agenti hipotensivi actionand ca antagonisti ai sistemului reninaangiotensina.
In practica uzuala sunt utilizate si alte substante hipotensive, rezultate fie din asocierea mai
multor hipotensive, fie din asocierea unui agent hipotensor cu unul diuretic. Dintre acestia sunt
utilizate curent Neocristepine si Brinerdinul.
Scaderea T.A. trebuie sa fie lenta, deoarece scaderile bruste pot produce accidente grave in
teritorii vitale: creier, miocard, rinichi. In formele usoare de hipertensiune arteriala se
recomanda psihoterapia, eventual reorientarea profesionala, regimul hiposodat si hipocaloric
(daca este cazul), sedative, saluretice (Nefrix, 1-2 comprimate/zi), controlul periodic. In
formele de gravitate medie, daca prescriptiile dietetice, sedativele si salureticele (Nefrix,
furosemid, Furantril) nu au dat rezultate, se adauga Hiposerpil (3 comprimate/zi), Hipopresol (3
- 4 comprimate/zi) si Aldomet (0,75 - 1 g/zi). In formele severe sau maligne, la diuretice si
sedative se asociaza Aldomet 0,75 - 1 g/zi) cu guanetidina (20 mg/zi). In caz de esec se recurge
la Catapresan, Pargylin sau propranolol. In hipertensiunea cu insuficienta cardiaca se
administreaza Nefrix sau furosemid cu Aldoctona si Hiposerpil; in hipertensiunea cu
cardiopatie ischemica si ateroscleroza cerebrala - Nefrix, Hiposerpil, cu propranolol sau
Aldomet; in hipertensiunea cu insufi-cienta renala - Hipopresol, Aldomet si Hiposerpil.
Urgentele hipertensive reclama o atitudine prompta si diferentiala (feocromocitomul, toxicoza
gravidica, hipertensiunea cu edem pulmonar acut sau cu accidente cerebro-vasculare). Se
utilizeaza Raunervil i.v. (1-2 fiole), guanetidina, Aldomet, Catapresan sau dihidralazina; de
obicei se asociaza cu furosemid sau Acid etacrinic i.v. Daca exista riscul de edem pulmonar
acut, se asociaza lanatosid-C, iar in iminenta de edem cerebral - sulfatul de magneziu i.v.
Recomandari asociate
Coenzima Q 10
L-arginina
Omega 3-6-9