1.
Este normal sa raceasca foarte des atunci cand frecventeaza colectivitatea deoarece vine in
contact cu foarte multi copii si este momentul in care copiii isi creaza imunitatea. De aceea au
crescut in volum formatiunile care vin in contact cu aceste microorganisme si au astupat o parte
din orificiile nazale. Daca nu apare respiratia orala permanenta sau imbolnaviri grave, puteti folosi
metode de crestere a imunitatii (evitarea fumului si a poluantilor de orice fel, alimentatie bogata
in fructe si legume proaspete, miscarea in aer liber) si racelile se vor rari, vor fi din ce in ce mai
putin grave si vegetatiile adenoidiene pot sa diminue.
2. Polipii nazali sunt prelungiri ale mucoasei care captuseste cavitatea nazala si sinusurile
paranazale. Prezenta polipilor poate sa determine un grad de obstructie a cailor respiratorii.
Daca aceste formatiuni ajung la dimensiuni mari, pot duce chiar la deformari atat la nivelul oaselor
nasului, cat si la nivelul altor oase ale fetei.
Prezenta polipilor nazali este de aproximativ 0,1% in randul copiilor. Cei mai multi dintre ei sunt copii cu
fibroza chistica, o boala genetica care afecteaza secretia glandelor exocrine, manifesta indeosebi la
nivelul tractului respirator si digestiv.
O frecventa crescuta s-a remarcat la copiii cu hipersensibilitate la aspirina. Mecanismul de formare nu
este pe deplin elucidat, dar rolul inflamatiei cronice pare a fi cel mai important. Exista, se pare, o legatura
intre sinuzita cronica, rinitele alergice sau astm si formarea polipilor nazali. Simptomatologia este strans
legata de numarul, sediul si dimensiunea polipilor.
Nasul infundat, respiratia orala, vocea nazala, secretiile nazale, sforaitul, durerile de cap sunt cele mai
frecvente manifestari ale afectiunii. Pierderea totala sau partiala a mirosului este un argument pentru a
diferentia o sinuzita cronica de prezenta polipilor, dar aceste afectiuni pot coexista atunci cand polipii
impiedica drenajul sinusurilor in cavitatea nazala.
Diagnostic si tratament
Examenul clinic trebuie completat de investigatii imagistice: radiografia, endoscopia nazala, tomografia
sau rezonanta magnetica nucleara pot fi necesare. Uneori, examinarea mucoasei nazale arata prezenta
unui numar crescut de eozinofile in contextul unei predispozitii alergice care a favorizat formarea polipilor.
Tratamentul: chiar daca prezenta polipilor a survenit pe un teren alergic, studiile clinice nu au demonstrat
ca tratamentul antialergic ar aduce beneficii semnificative. Corticoterapia orala, locala, inhibitorii de
leukotriene (Singulair), diureticele aplicate local cu efect antiinflamator, antihistaminicele sunt alternative
terapeutice non-chirurgicale, dar care nu au in toate situatiile eficienta asteptata. Realizata pe cale
endoscopica, operatia poate fi efectuata chiar fara a necesita internarea pacientului. Se poate face cu
anestezie locala sau generala.
Dupa operatie
O selectie corecta a cazurilor chirurgicale, respectarea recomandarilor postoperatorii si controalele
repetate determina un bun prognostic postoperator cu scaderea riscului de refacere a polipilor. Totusi, cu
titru foarte izolat, uneori pot aparea complicatii dupa rezectia polipilor nazali. Acestea pot fi: hemoragii
severe, scurgeri de lichid cefalorahidian, hemoragii intracraniene, meningita, afectarea nervului optic,
lezarea canalului nazolacrimal sau chiar, extrem de rar, decesul.
5% din cazurile de polipi nazali operati pot recidiva. Este important sa mergi la consult ORL in
mod repetat.
Inaintea operatiei
Dupa operatie
Inainte de operatie:
trebuie sa informati medicul daca pacientul (copilul) este alergic la algocalmin, antibiotice
sau orice alt tip de medicament, sau daca urmeaza diverse tratamente medicamentoase. Daca
este racit, interventia va fi amanata.
Analize de singe
hemoleucograma
coagulograma
V.S.H.
In dimineata recoltarii analizelor de singe copilul nu trebuie sa mince, nu trebuie sa bea nimic.
radiografia cord-pulmon,
E.K.G. (electrocardiograma)
alte analize indicate de medicul ORL su de anestezist in functie de bolile asociate de care sufera
copilul.
Operatia:
Anestezia incepe cu o o injectie imtramusculara, urmata de montarea unui cateter venos pentru
administrarea medicatiei anestezice. Parintele insotitor poate participa la aceste manevre alaturi de
copil, in sala de preanestezie. Ulterior copilul este transportat in sala de operatie, unde anestezia va
continua cu intubatia oro-traheala. Copilul va fi adormit pe toata durata operatiei, si va fi trezit dupa
incheierea acesteia.
Dupa operatie:
Copilul va ramane in repaus la pat, culcat pe o parte, si va fi instruit sa scuipe intr-o tavita, fara a
face efort, ceea ce se acumuleaza in cavitatea bucala (singe, saliva); tavita trebuie pastrata pentru a
fi arata asistentei sau medicului);
Dupa trecerea efectului anesteziei copilul poate acuza dureri locale de mica intensitate, care pot
persista cateva ore.
Alimentatia dupa operatie:
La externare:
durerile vor diminua treptat in 1-2 zile, in aceasta perioada puteti eventual utiliza un
supozitor analgezic pentru copii
copilul trebuie sa evite efortul fizic, baile fierbinti, infectiile respiratorii,
regimul alimentar nu trebuie sa contina alimente fierbinti, condimentate, iritante, bauturile
carbogazoase, sucuri acide(citrice), alimente cu consistenta rigida (crocante), etc, timp de 3
zile
repaus in casa 1-2 zile;
respectati programarea controalelor postoperatorii;
vindecarea se produce in medie dupa aproximativ 5-7 zile.