Sunteți pe pagina 1din 22

UNIVERSITATEA DE PETROL GAZE DIN PLOIETI

DEPARTAMENTUL DE NVMNT LA DISTAN I CU FRECVEN


REDUS
FACULTATEA DE TIINE ECONOMICE
SPECIALIZAREA CONTABILITATE I INFORMATIC DE GESTIUNE

Economia Romniei n epoca modern pn la


nceputul sec.XX

PROFESOR COORDONATOR :
LECT. UNIV. DR. CRISTU ALICE
STUDENT : Dudu(Barbu) Alis Georgeta
ANUL
: II
GRUPA
: 5677

CUPRINS :
INTRODUCERE
CAPITOLUL I : Trsturi generale ale economiei n epoca modern
1.1.

Economia in epoca Modern

1.2.

Consecinele revoluiei industriale

CAPITOLUL II : Gndirea economic romneasc (1859-1914)


2.1. Economicul
2.2. Dezvoltarea economiei
CAPITOLUL III : Economicul romnesc n documente interne si externe(18211918)
3.1. Dezvoltarea economicului
3.2 Factori de progres n epoca modern
CAPITOLUL IV : Consecine ale primului rzboi mondial asupra economiei
naionale
4.1. Dezvoltarea primului rzboi mondial
4.2. Conveniile ncheiate de Guvernul Romn
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE
ntre epoca n care termenul a fost utilizat pentru prima dat, prin lucrarea
Oiconomia, scris de instoricul i filozoful grec Xenofon(430-355 .H), un discipol
al filozofului Socrate i perioada actual , economia, ca realitate i component a
vieii sociale i ca tiin a parcurs un drum lung i complicat.
Acest drum a pus in eviden un lucru elementar i n acest timp fundamental:
omul i societatea nu pot s existe i s se dezvolte dect n condiiile n care i
produc cele necesare traiului.Oricare ar fi forma de organizare econimic i social
sau ideeile i concepiile care i anim, oamenii trebuie s i asigure bunurile
materiale i serviciile necesare att pentru condumul individual, ct i pentru
satisfacerea cerinelor colective i generale.
Astzi, aceast cerin este prea evident pentru a necesita demonstraie i de
aceea se vorbete mult de accesul la prosperitate, fara a se explica suficient ca a a
cum se exprima un cunoscut economist: trebuie, totui, s creem bunstare nainte
de a putea s o distribuim. Economia ca tiin are menirea de a analiza i de a face
cunoscut, nainte de toate, cum se realizeaz aceste procese hotrtoare i totodat ,
complexe de producere, distribuire i schimb al bunurilor necesare, ntr-o lume n
care resursele vin tot mai rare iar trebuinele tot mai mari i mai diverse.
Noiunea de economie i are origine n cuvntul grecesc oikonomos care
nseamn administrator. Cele doua pri ale acestui cuvnt oikos cas,
gospodriei nomos norma, lege arat, ntr-o form foarte simpl i concis ce
este, defapt, economia : tiina care are ca obiect studiul omenirii n preocuprile i
afacerile sale zilnice legate de producerea i asigurarea marii variet i de bunuri i
servicii necesare.
Ca realitate constituia din ansamblul activitilor, ramurilor i gospodriilor sau
ntreprinderilor care produc i comercializeaz aceste bunuri, economia
contemporan se deosebete fundamental de cea din perioada lansrii noiunii
respective.
n Evul Mediu activitate economic progreseaz, mult timp, lent i cu diferene
mari de la o zona la alta. Ca abordare teoretic a acestor realiti, economia rmne
cu precdere subordonata moralei; bogia material, acumularea de bani, dorin a de
profit sunt reprobate de ideologia era dominate de perceptale morale religioase,
ndeosebi de cutarea mntuirii.
Renaterea, dezvoltarea comerului, dezvoltarea manufacturilor i mai ales
revoluia industrial de mai trziu n Europa aveau s impulsioneze tot mai puternic
att producia de bunuri materiale i cresterea bogaiei, ct i dezvoltarea
nemaintlnit a comerului pe planul intern al fiecrei ari, precum i a schimbrilor
ntre popoare. Ca urmare, s-au intensificat preocuprile pentru nelegerea acestor
procese, a factorilor i motivaiilor care le determina.

I.Trsturi generale ale economiei n epoca modern


1.1Economia n epoca Modern
n istoria romnilor, dup cum se aprecieaz n literatura de specialitate, epoca
modern, a debutat odata cu ridicarea popular din 1784 i cu revoluia de la 1821,
conduse de Horea i respectiv de Tudor Vladimirescu. S subliniem, aadar c acest
dens timp istoric ncepea, la romani, mai trziu decat n Europa Occidental, aici, n
contextual i sub nfurirea unor factori de ordin economic i social politic , epoca
modern avusese, ca moment eseniale de pornire, revoluiile din secolele XVI i
XVII, desfurate, din punct de vedere cronologic, n arile de Jos i n Anglia.
n politica economic, majoritatea statelor occidentale au promovat
mercantilismul, un sistem nou n domeniu, care pornea de la ideea c bogtia unui
stat era egal cu cantitatea de metale preioase, aflate n propria-i stpanire, ea putea
fi sporit cu sprijinul ndustriei i cu cel al comerului. n context n secolele XV
XVII s-a aplicat, cu bune rezultate, o asemenea strategie, sub diferite forme, n
Anglia, Spania i Frana, unde a fost cunoscut sub denumirea de colbetrism de la
COLBERT, principalul ministru al regelui Ludovic al XIV-lea el a fovarizat
dezvoltarea aa numitelor manufacture regale, care primeau, din partea statului
francez, privilegii i ajutoare bnesti, fiind n bun parte, specializate n obinerea
unor produse de lux, destinate nu numai pieei interne, ci i desfacerii pe plan extern.
ncepnd cu secolul XVIII, n toate compartimentele vieii economice au
survenit transformri profunde i spectaculoase, n continuare, n secolul XIX, istoria
va nregistra noi i importante prefaceri i cuceriri ale geniului uman, consemnnduse o impresionant explozie n toate sferele economicului.
Epoca modern, n istoria universal, a cunoscut la rndul ei, dou perioade.
Prima perioad s-a ntins din secolele XVI XVII i pna n preajma anului 1870,
cnd cea dinti putere economic a lumii era Anglia. n acest timp istoric relevante au
fost: victoria capitalizmului n majoritatea zonelor globului pmntesc, desfurarea
celei dinti faze a revoluiei industriale, sau, dup unele opinii, chiar a primei
revoluii industriale, caracterizate prin utilizarea forei aburului, ca surs de energie,
n industrie i n transporturi. n aceeai vreme proprietatea asupra mijloacelor de
producie a devenit preponderant private, iar libera concuren se va manifesta
permanent in viata economic.
Cea de a doua perioad a epocii moderne a avut, drept garan ie cronologice,
momentele din jurul anilor 1870 i 1918. n acest timp istoric, capitalizmul a fost
strabtut de un proces de concentrare a structurilor sale economice, sub forma unor
marisocieti, numite adesea, concerne si trusturi, n aceeai vreme a avut loc o
noua faza a revoluiei industriale sau, poate, chiar o a doua revolutie industrial,
marcat prin aplictiile energiei electrice i prin descoperirea motorului cu
explozie.
Se poate afirma c , n epoca complexitatea echipamentului i procedeelor

tehnice, pe care le-a introdus revoluia industrial , a facut necesar apelul permanent
la tiina pentru rezolvarea problemelor ridicate de producie, ntre tiin i
producie se stabilete o relaie strns, constant extreme de important progresul
ambelorin opinia lui Vasile Cristian i a colaboratorilor si.
Prima trsatur general a economiei mondiale a constat n declan area vestitei
revoluii n industrie , altfel spus a avut loc svrirea unui mare salt nainte n
evoluia vieii economice pe plan internaional.

1.2 Consecinele revoluiei industrial


Din capul locului trebuie precizat c un asemenea fenomen, unic i fascinant, a
avut un caracter contradictoriu: pe de o parte, el a contribuit, din plin i profund, la
modernizarea efectiv a economiilor, n general a sistemului social global din mai
multe ri ale lumii, iar pe de alt parte a provocat perturbri, dintre cele mai
zguduitoare, pe diverse planuri social, democrai, urbanistic implicit n sfera culturii
i a mentalitilor umane.
Mai mult,marele salt, cum a mai fost denumit revoluia industrial, a condus
incontestabil, la modificri n modul oamenilor de a gndi, de a se comporta i de a
aciona n societate; n adevr, ca urmare a revoluiei industriale s-a trecut de la lumea
tradiional la o nou lume, cea modern , ctigndu-se, deci, un cu totul alt viitor
pntru umanitate.
O trstur general a economiei, pe asamblul ei in lume, a costituit-o, n epoca
modern, saltul calitativ n dezvoltarea pieei mondiale ca urmare, desigur, a
manifestrii revoluiei industriale.
Definit din perspective momentului cnd ea s-a format pe deplin, piata mondial
const din totalitatea relaiilor privind scimbul de mrfuri i servicii ntre ri ca
urmare a diviziunii international a muncii, din piaa financiar-bancar i din piaa
internaional a fortei de munc.
n evoluia sa pn la primul rzboi mondial, piaa mondial a parcurs urmtoarele
etape:
- o etap manufacturier sau permasinist, ncheiat la finele secolului XVII,
cnd formele eseniale de practicare a comerului international au fost trgurile
mari, bursele de mrfuri i companiile comerciale privilegiate.
- a doua etap este capitalismului liberei concurene, care s-a ntins pn n
deceniul 8 al secolului XIX.
O nou trstur general a economiei mondial, n epoca modern a fost
constituirea i afirmarea puternic a pieei financiar- bancare, ce s-a aflat, n mod cert
sub impulsul marii revoluii franceze din anul 1789. Dezvoltarea economic n
secolul XIX, ndeosebi n privina nfiinrii unor organisme de productie si transport,
a solicitat, bineneles, fonduri bneti considerabile. Expansiunea demografic poate
fi apreciat ca o trstur general n evoluia economiei mondiale dealungul epocii
moderne.
O alt trstur a economiei mondiale s-a conturat n strns legatur cu una dintre
cele mai spectaculoase prefaceri, la nivel planetar, a resurselor productive, fiind vorba
despre marea migraie european spre alte continente i, n special spre Lumea
Nou.
Dezvoltarea economico-social, afirmarea, mai ales, a industriei ma iniste, apoi
diviziunea international a muncii i, desigur , influena factorului demographic au
avut, aadar, multiple consecine, inmediate i de perspectiva, asupra evoluiei
istorice, ndeosebi a Europei, dar i, n general, a lumii ntregi.

II.Gndirea economic romneasc (1859-1914)


2.1Economicul
Economicul i implicaiile lui, pe diferite planuri, au constituit un obiect
important de reflective i de dezbateri n lumea liderilor unor partide i organiza ii
politice, n mediile istoriciilor , economitilor, sociologiilor i juristilor, n randul
unor scriitori i jurnaliti proemineni dealungul epocii moderne a evoluiei
poporului roman.
Perioada ce a urmat UNIRII din 1859 i adoptrii CONSTITUIEI din
1866s-a caracterizat printr-o permanent i intens confruntare de idei privind
organizarea statului modern, n esen privind strategia construciei societaii
romnesti modern. Se stie c , n epoc , se conturaser , destul de bine , i se
afirmaser i n societatea romneasc , in strinsa conexiune cu preocuparile din
apusul european , cele trei mari doctrine politice :
-liberala;
-socialista;
-conservatoare;
In acest context general , ma voi margini , in continuare doar la abordarea
manifestarilor din sfera gindirii economice romnesti .Pornind , de la specificul
economiei autohtone in aceasta perioada si de la modalitatile diferite de impletire a
intereselor aparate ,dar si a preferintelor doctrinare in constiinta diversilor ginditori se
pot distinge,pentru acest rastimp , urmatoarele curente :
- cel liberal , care ocupa locul central si se afla mereu in ascensiune , fiind
principalul sustinator al modernizarii economiei romnesti , iar ca suport social avea
burghezia si chiar pe unii mosieri, de precizat faptul ca, in interiorul acestui curent ,
s-au conturat doua grupari :
-prima grupare , adepta a industrializarii tarii si a protejarii industriei
nationale avind ca reprezentanti pe Mihail Kogalniceanu , Bogdan Petriceicu-Hasdeu
, Dionisie Pop Martian , George Baritiu ,Vintila Bratianu ;
- a doua grupare ce acorda prioritate agriculturii si comertului si cocheta cu
ideile liberalismului european , dezavund nationalismul economic exponentii sai
cei mai de seama sunt : Nicolae utu , Alexandru Moruzi , Ion Ghica , Ion Ionescu de
la Brad (considerati ca liberali moderati).
- cel conservator , care se asemana , in unele privinte , cu liberalii moderati intrucat
acordau aceiasi prioritate agriculturii si sustineau principiile liberalismului
european, dar care era preocupat ,mai ales, de interesele economice ale mosierilor
printe reprezintantii lui se gaseau :Barbu Catargiu , Petre P. Carp , Nicolae
Filipescu Tache Ionescu , Ion Strat si altii .
- cel socialist ,care a evoluat de la utopismul premarxist spre ideologia marxista
dezvoltindu-se indeosebi , incepind cu crearea , in 1893 , a P.S.D.M.R. , apoi , odata
cu refacerea acestuia , in 1910 ,sub denumirea de Partidul Social-Democrat din
Romnia ; printre reprezentanti se aflau : Constantin Dobrogeanu-Gherea , Zamfir

Arbore , Mihai Gheorghiu-Bujor , Alecu Constantinescu , Eugen Rozvan si Ion Cretu.


In perioada de dupa Unirea din 1859 si , apoi , in aceea de dupa cucerirea
independentei Romniei , in anii 1877-1878 , pe masura inaintarii si accentuarii
procesului de modernizare in societate , interesul si atentia specialistilor si opinii
publice s-a indreptat, tot mai mult, spre problema majora si de inseminate nationala a
strategiei dezvoltarii economice pe termen lung a tarii noastre, de subliniat: era si
trebuia sa fie vorba,desigur despre o dezvoltare economica moderna si independenta
a Romniei.
Si reprezentanti ai conservatorilor si-au aratat , deseori , preocuparea lor,pentru
agricultura.De pilda,Petre P. Carp spunea ca acesta era un bine , era o necesitate,
era o necesitate nu numai pentru clasele conducatoare ale unie tari,dar o necesitate
chiar pentru patura taraneasca,iar impartirea ei ar fi nimicit progresul social;dar o
asemenea pozitie nu il impiedica pe marele lider conservtor sa exclame: O tara care
este numai agricola incepe prin a exporta cereale si sfirseste prin exporta
oameni,ducind inevital inevitabil la saracie.Se poate,deci, afirma ca, pentru
conservatori reprezentanti ai mosierimii, problema raportului dintre agricultura si
industrie a fost un adevarat test de adaptabilitate la cerintele epocii moderne.In optica
lor,polul principal in viata economica sociala revenea agriculturii desi corifeii acestei
doctrine nu excludeau ideea creerii unei industrii mari; dar,in context conceptia
generala era dezvoltarea , mai ales , a ramurilor industriale prelucratoare a materiilor
prime interne,indeosebi a celor care foloseau produsele oferite de
agricultura.Ei,conservatorii,nici nu recunosteau existenta unei chestiuni agrare in
Romnia;la baza relelor din lumea satelor s-ar fi aflat mentalitatea taranilor cultivate
de liberali si de socialisti,potrivit careia li se cuvenea pamint.
In aceeasi perioada s-a afirmat,insa,deosebit de puternic si de convingator
teoria industrializarii Romniei,iar concomitent a fost promovata o politica
economica de protejare a industriei nationale.In sustinerea unor asemenea puncte de
vedere inaintate si realiste s-a angajat si s-a implicat o pleiada de straluciti economisti
si istorici, dar si mari oameni de cultura , care au considerat, ca o datorie civica si
patriotica participarea cu argumente solide,la transformarea dezideratelor in
realitati;dupa cum am vazut,cteva nume am specificat anterior ,in cadrul curentului
liberal.In conformitate cu opinia Sultanei Sut-Selejan ,rezultatul dezbaterilor si
controverselor din epoca la constituit teoria privind necesitatea industriazarii
Romniei,structurat in cteva subdiviziuni si anume : in primul rind,analiza
raminerii in urma a tarii pe plan economic.

2.2.

Dezvoltarea economiei

Dezvoltarea economiei de piata si procesul istoric de intarire a pozitiilor


burgheziei autohtone au intimpinat greutati,mai mari sau mai mici,indeosebi dupa
cucerirea independentei de stat in 1877/1878, din cauza inmultirii excesive a
intermediarilor in dauna intreprinzatorilor din productie, dar si ca urmare a
patrunderii masive a capitalurilor straine,care au reusit sa obtina importante concesii
economicein timpul guvernarii tarii de catre partidul conservator-apreciaza Sultana
Suta-Selejean .In acest context au aparut reactii din partea economistilor si oamenilor
politici liberali;astfel,in epoca,avea sa fie lansat principiul prin noi insine,care nu
apartine neaparat unei persoane,radacinile fiindu-i infipte in curentul national din
gindirea ecnomica liberala anterioara anului 1990.
In istorie s-a precizat ca amploarea viziunii problemei agrare si eforturile
parintelui social-democratiei din Romnia de atunci au impus aparitia Neiobagiei
ca pe un adevarat eveniment in gindirea romneasca la inceputul secolului
XX(afirma Damian Hurezeanu) . Pe parcursul celor 500 de pagini ,DobrogeanuGherea intrepinde o incursiune istorica in evolutia societatilor moderne,apoi se
refera laparticularitatile dezvoltarii capitalismului in tara noastra si insista asupra
cauzelor,formelor si dimensiunilor ramasitelor medievale din agricultura
romneasca,care se impleteau cu unele elemente capitaliste; in fine lucrarea sa se
incheie cu Solutia problemei agrare si Probleme agrare,respectiv cu opinii
referitoare la strategia dezvoltarii eonomice autohtone pe termen lung .Dar, ce
semnifica termenul de neoiobagie?In mod special si frecvent , prin neoiobagie
,Constantin Dobrogeanu-Gherea defineste , in lucrare , componentele structurii si
evolutiei sistemului agrar in perioada de dupa reforma agrara din 1864 ;ase stie ca
acest sistem imbina,in sine , forme semifeudale de productie cu relatii capitaliste ,ce
se aflau in plin proces de afirmare .Din lucrare reiese : in pofida unor masuri reale de
modernizare a agriculturii , asa cum fusese amintita reform ,se mentinusera ,totusi ,
unele vestigii ale relatiilor medievale intre propietarii de mosii si tarani;cu alte
cuvinte, intreaga intocmire agrara din ultimele decenii au numit-o neoiobagie .
Pornind de la necesitatea de a invinge greutatile economico-sociale generate de
neoiobagie si cu scopul de a depasi raminerea in urma a tarii , Dobrogeanu-Gherea
a avut,in atentie preocuparile sale ,si marea chestiune a industrializarii Romniei .In
anul 1908, de exemplu, in polemica sa cu Constantin Stere,exponentul curentului
poporanist, autorul Neoiobagie a adus argumentele temeinice ale socialdemocratiei romne in domeniu ;el scria : Social-democratia tinde spre
industrializarea tarii pentru ca un strat industrial creeaza relatii omenesti superioare
statelor inapoiateIn sicietatea industriala se creeaza si conditii mai bune de lupta
pentru emanciparea muncii .Problema industrializarii era pe larg dezvoltata chiar in
lucrarea Neoiobagia;astfel ,potrivit autorului ei,industrializarea era impetuos
necesara si pentru ridicarea, la cote superioare, a bazei productive a agriculturii , dar
si pentru creerea conditiilor in vederea lichidarii formelor semifeudale de productie;

el nota ; Daca trebuie ,deci,ridicata neaparat productivitatea muncii agricole,tot asa


de neaparat trebuie sa dezvoltam si toate celelalte resurse de productie ale tarii si
trebuie sa devenim o tara industriala .Marele critic si sociolog social-democrat ,
care era Donrogeanu-Gherea,releva , totusi, ca progresele industriei si marile
concentrari urbane puteau deschide orizonturi cultural-stiintifice,nebanuite in
perioadele anterioare, si ofereau conditii pentru crearea, unei culturi intinse, care
oricit de multe defecte proprii ar avea , ea e , insa , cultura epocii moderne .
In epoca, se stie,agravarea contradictiilor dintre tarani si mosieri , deci revenirea
problemei agrare in atentia opiniei publice ca o problema critica spre finele secolului
XIX si la inceputul secolului XX, a generat aparitia si a unor curente,
denumite,tocmai de aceea , AGRARIENE;ele erau menite sa exprime ,pe de o
parte ,dezamagirea fata de politica partidelor guvernamentale in domeniul agrar , iar
pe de alta parte rezervele fata de ideologia marxista a socialistilor in aceasta problema
fundamentala a societatii romnesti .
Unul dintre primele curente agrariene a fost, desigur ,TARANISMUL ,
promovat de catre Constantin Dobrescu-Arges si Vasile M. Kogalniceanu .
Un alt curent agrarian avea sa fie POPORANISMUL ,lansat si sustinut de catre
principalul sau teiretician Constantin Stere;el a fost sprijinit, in demersul initiat,de
catre gruparea de la revista Viata romneascaeditata incepind cu anul 1906 , la
Iasi.Reprezentantii poporanismului propuneau un model economic si social-politic
menit sa transforme societatea romneasca ; acel model , avea un caracter romantic si
anticapitalist:democratia rurala, primatul agriculturii,ostilitatea fata de industrie . In
viziunea poporanistilor ,viitorul Romniei era in lumea satelor,dezvoltarea
economica a tarii fiind legata de gospodariile taranesti mici si independente, cu
precizarea ca se impunea un sprijin pe sistemul cooperatist .In ceea ce priveste
industria,ei preconizau ca aceasta ramura economica trebuie sa se limireze la
sectoarele de prelucrare a productiei agricole si la cele legate , cu prioritate, de
valorificarea unor bogatii ale subsolului , este adevarat ca, totodata ,Constantin Stere
si colaboratori sai au militat pentru infaptuirea unor reforme democratice , asa cum
erau , in epoca,reforma agrara si votul universal .
SMNTORISMUL a aparut la incepuutl secolului XX si a fost elaborat de
catre colaboratorii saptaminalului cultural Semanatorul;se stie ca revista a fost
editata in capitala din anul 1901 .Samanatorismul va deveni un curent deosebit de
dinamic , trei ani mai tirziu ,cind se va impune puternic in jurul personalitatii lui
Nicolae Iorga .Marele istoric si carturar sustinea ca poporul romin nu trebuie sa imite
modelele straine abandonindu-se si trecutul ,traditiile si obiceiurile ; el era adeptul
schimbarilor efectuate in mod treptat si evolutiv .Semanatoristii manifestau o
simoatie deosebita fata de taranime,considerind satul romnesc drept locul in care
legile schimbarii sociale operau in forma cea mai purasi , totodata, depozitarul
inaltelor valori morale-in opinia lui Nicolae Iorga .Samanatoristii au manifestat
intelegere fata de rascoala taranilor in anul 1907 si au criticat,cu asprime si cu
vehementa,inabusirea ei;de asemenea ,reprezentantii acestui curent au sprijinit ideea
realizarii unei reforme agrare,recomandind lichidarea trusturilor arendasesti din aceea

perioada . Dar,o schimbare de atitudine a aparut chiar in anul 1907 :intr-o conferinta
publica , Nicolae Iorga isi modifica opinia despre raportul sat-oras in favoarea celui
din urma .In 1910,cind semanatorismul va inceta sa mai reprezinte o forta
semnificativa in viata intelectuala,marele istoric se afirmase deja ca exponent al unui
alt curent NATIONALISMUL DEMOCRAT .
HARETISMUL, reprezinta o miscare initiata si sustinuta de catre Spiru
Haret,doctor in stiinte matematice la Paris si ministru liberal al instructiunii publice in
guverne ale P.N.L. intre anii 1897-1910 . Intreaga sa activitate ,el a urmarit
regenerarea lumii rurale prin dinamizarea corpului de invatatori, prin infiintarea unor
Banci Populare si prin constituirea obstilor satesti; cele din urma s-au dovedit a
fi ,de fapt ,niste asociatii de achizitie ,in comun a unor terenuri agricole, scopul fiind
dezvoltarea economica a tuturor localitatilor din tara .Spiru Haret , supranumit si
omul scolii, s-a preocupat, intre altele, si de sporirea eficientei invatamintului
profesional,pe care l-a dotat cu statute speciale;el a avut in atentie, astfel, scolile de
arte si de mestesuguri.De asemenea, pentru a da invatatorilor o pregatire adecvata , in
timpul ministeriatelor sale au fost reorganizate scoli normale ; in context,in
programele acestor institutii s-au introdus lucrarile practice agricole, apreciinndu-se
ca invatatorul sa fie satean el insusi si, prin urmare,sa pastreze iubirea pamintului si
deprinderea de a-l lucra.Pentru opera sa reformatoare, el este considerat
organizatorul scolii moderne romnesti;in acelasi timp , intemeietorul haretismului a
ramas in istorie si pentru pasiunea cu care s-a implicat in actiunea de ameliorare a
situatiei materiale si spirituale a taranimii in perioada de la interferenta veacurilor
XIX si XX-scrie Ioan Scurtu de la Universitatea din Bucuresti .

III. Economicul romnesc n documente interne si externe


(1821-1918)
3.1 Dezvoltarea economicului
In contextual general al prefacerilor din epoca modern, de o atenie aparte s-a
bucurat, desigur, fenomenul economic, care nu trebuie neglijat n activitatea de
cercetare tiinifica din zilele noastre. Se cuvine, tocmai de aceea, sa apelm la
marele carturar Nicolae Iorga, care, nc de la nceputul veacului nostru, rostea
urmatoarele cuvinte: dar, ceea ce ne intereseaza, in randul intai, pe storic e insasi
manifestarea, prin care fenomene organice, a factorilor acelora care pleaca din viata
economica, din viata cultural, din substratul material sau din atmosfera morala a
unui popor. Si aceasta nu inseamna alta decat ca izvorul lor e in insasi energia
primordial ori in energia castigata a acelui popor. Ritmul creatiei istorice a devenit
accelerat, iar transformarile au cunoscut o mare condensare in epoca moderna, deja sa apreciat ca, in acea epoca s-a recuperate, din punct de vedere social si national,
fata de dezvoltarea popoarelor avansate, o intreaga etapa istorica- dupa cum
semnala Victor Axenciuc.
S urmrim in continuare, modul cum s-a reflectat ECONOMICUL, insotit de
unele aspect social, in documentele timpului, inclusive in legislatia adoptata pe plan
intern, de asemenea, in context trebuie avute in vedere si actele international, in care
si-au gasit, un anumit loc, referiri la principatele dunarene, apoi Romania si la
provinciile romanesti aflate sub stapaniri straine.
Problemele economice, dar si cele sociale se regasesc, bunoara, n documentele
programatice ale revoluiei de la 1821, cu precdere n cel mai important dintre ele
CERERILE NORDULUI ROMANESC care , far a fi supraevaluat , s-a propus prin
lansarea unor principii de baz ale unei noi ordini sociale, astfel, pe lng efectuarea
unei adevarate reforme n administraie, justiie, nvmnt i armat, se solicitau i
desfiinarea privilegiilor boierimii si a vamilor interne, anularea unor dajdii impuse
de domnii fanarioti si renuntarea la poslusnici i scutelnici ceea ce ar fi condus la
creterea numrului de contribuabili n sfera drilor individuale.

3.2 Factori de progres n epoca modern


Istoria modern, care cuprinde epoca istoric situat ntre evul mediu i perioada
contemporan, se caracterizeaz prin apariia, dezvoltarea i stabilirea rela iilor
capitaliste. Transformrile nnoitoare se datoreaz atat reformelor, cat si revolutiilor
burgheze, care s-au desfasurat in multe tari ale lumii de-a lungul intregii epoci
moderne. Revolutiile burgheze, numite de istorici si revolutii moderne, se deosebesc
sub raportul premiselor, obiectivelor, fortelor motrice, metodelor si consecintelor lor.
Scopul acestora a fost asigurarea dezvoltarii libere a societatii in baza principiilor
politice moderne, respectarii drepturilor naturale ale cetatenilor, suveranitatii
poporului.
Primele revolutii moderne (burgheze) - engleza, americana, franceza - au pus
capat randuielilor medievale si au pregatit terenul pentru afirmarea relatiilor
capitaliste. Ele au stimulat constiinta popoarelor, incurajand lupta lor pentru
inlocuirea relatiilor vechi cu altele noi, moderne, in tarile coloniale apare conflictul
intre tendintele de dezvltare de sine statatoare a economiei, vietii politice si spirituale
nationale si dominatia straina.
Obiectivele, care trebuie s le soluioneze revoluiile, decurg din cauzele ce le-au
generat. Sarcina principal a majorittii revolutiilor moderne a fost solutionarea
problemei agrare (de exemplu, Marea revolutie franceza, revolutiile ruse din 1905 si
1917). Unele revoluii isi pun drept scop cucerirea independentei (de exemplu,
revoluiile olandez i american), unificarea arii (din Germania i Italia din anii
1948-1949), eliberarea de sub jugul colonial (revoluiile din America Latina, Asia din
sec. XIX-XX). Revoluiile moderne au n faa i sarcini politice -lichidarea monarhiei
absolute, stabilirea republicii i a oranduirii social-politice democratice.
Pentru maturizarea premiselor obiective ale revoluiei, o insemnatate primordiala
are factorul subiectiv prezena fortelor social-politice, capabile s rezolve sarcinile
revolutiei. Revolutiile moderne au continuat luni i chiar ani, trecnd prin mai multe
etape. Rezultatele lor au depins, in mod hotarator, de raportul de forte din so-cietate
de situatia internationala.
In primele revoluii moderne (pana la mijlocul sec. al XIX-lea) foarte motrice ale
lor erau burghezia, ranimea, mestesugarii, plebea oraseneasca. Burghezia, ca
principala categorie sociala, s-a manifestat mai timpuriu in Europa Apuseana, cu
timpul ea devenind forta politica conducatoare. S-a impus la inceput in orasele-cetati
italiene (sec. XIV-XV), apoi in Olanda (sec. XVI), unde, datorita ei, tara si-a obtinut
independenta.
In sec. XVI-XVIII forta economica a burgheziei, treptat, a sporit, ea intrand in
conflict direct cu societatea, care apara interesele nobililor. Deoarece societatea
medievala nu favoriza spiritul de initiativa economica, concurenta, caracteristice
activitatii burgheziei, ea a cautat sa se afirme prin lupta pentru puterea politica, fie
singura, fie in colaborare cu alte paturi sociale. Burgheziei i se opunea nobilimea,
care ocrotea formele medievale de organizare a societatii, in principalele tari
occidentale contradictia intre fortele sociale sustinatoare a vechiului regim si cele

cointeresate n dezvoltarea societii a fost soluionata prin revoluia modern, n


unele cazuri, aliati ai burgheziei erau si anumite categorii ale nobilimii, cointeresate
in dezvoltarea relatiilor capitaliste (Anglia). Lupta revolutionara a burgheziei a fost
sustinuta de taranime, care s-a ridicat impotriva oranduirii feudale. Taranii optau
pentru o libera afirmare a lor in viata economica si social-politica. Plebea
oraseneasca, care vedea in regimul absolutist cauza principala a saraciei sale, a
ocupat o pozitie radicala in lupta revolutionara, fiind sustinuta, in primul rand, de
mica burghezie.
Cauza principala a revolutiei moderne a fost necesitatea concordarii organizarii
productiei, a institutiilor si legislatiei statului cu interesele noilor forte sociale, care sau afirmat in sfera de productie si comer in secolele XVI-XVIII. Scopul revoluiilor
moderne era crearea unei organizri a societatii, adecvate dezvoltarii initiativei
economice si libertatii activitii omului. Istoricii marxisti vedeau esenta revolutiilor
burgheze in schimbarea violenta a unei oranduiri social-economice (feudale) cu alta
oranduire (capitalista), in istoriografia contemporana (nemarxista) esenta revolutiilor
moderne este considerata drept un fenomen complex, victoria luptei pentru asigurarea
dezvoltrii social-economice pe cale capitalista fiind conditionata de schimbarea unei
forme de gandire (mentalitate) cu alta, a unui sistem de valori spirituale cu altele, a
modului de viaa traditional agrar cu cel urban industrial. Prezena acestor factori
determina caracterul ireversibil al noii societi, chiar si acolo, unde era efectuata
restaurarea temporara a fostelor dinastii.
Metodele si formele de lupt, folosite in timpul revoluiilor burgheze, sunt foarte
variate. Astfel, burghezia liberal, de obicei, apeleaz la formele de lupt ideologice
si parlamentare, ofierii organizeaz comploturi militare, ranii particip la rascoale
antifeudale. Pentru muncitori sunt specifice grevele, demonstraiile, luptele de
baricada, rascoalele armate, in cazul impotrivirii inversunate a adeptilor vechiului
regim si sprijinului lor de catre contrarevolutia externa , poate izbucni razboiul civil,
fortele conservatoare incercand sa-si recapete pozitiile pierdute.
Iluminismul clasic a luat amploare in Frana. Un critic consecvent al vechiului
regim si al bisericii a fost Voltaire (1694-1778), care nsa credea n "despotismul
luminat". Montesquieu (1689-1755) a fondat concepia separrii puterilor de stat
(legislativ, executiv, juridic) n scopul prevenirii despotismului.Micarea
socialist modern a aparut o dat cu includerea in micarea revoluionar a
muncitorilor.
Cele mai mari revoluii moderne din istoria omenirii sunt revoluiile engleze din
sec. al XVII-lea, american, dar, mai ales, cea franceza din sec. al XVIII-lea, care se
consider revolue modern clasic. Importante au fost si revoluiile din iulie 1830
din Frana, din 1848-1849 dintr-o serie de tri europene (inclusiv arile Romne), de
eliberare naional din prima ptrime a sec. al XIX-lea din America Latin, din anii
1905-1907 si 1917 din Rusia, din 1911-1912 din China, din Germania si AustroUngaria din 1918-1919.
Revoluiile burgheze in epoca modern si-au indeplinit rolul de factor de progres,
prin instaurarea structurilor moderne, care permiteau dezvoltarea liber a economiei,

organizarea politic, ce garanta drepturile naturale ale omului, suveranitatea


poporului, exercitat prin reprezentanii si alesi la guvernare. Au fost puse bazele
naiunilor moderne, ale unei civilizaii i culturi naintate.
Primele revoluii burgheze au stimulat dezvoltarea relaiilor noi capitaliste n alte
ri ale lumii, au trezit contiina popoarelor, care au luptat pentru nlocuirea relaiilor
vechi cu altele noi, moderne. Ca urmare, omenirea a trecut definitiv la un stadiu
superior de dezvoltare.

VI. Consecine ale primului rzboi mondial asupra economiei naionale


4.1 Dezvoltarea primului rzboi mondial
Al doilea rzboi mondial a fost cel mai devastator rzboi din istoria omenirii. A
nceput la 1 septembrie 1939 cnd Germania a atacat Polonia dar, n cele din urm, sa extins ajungnd s includ majoritatea naiunilor din lume. S-a sfrit n 1945,
lsnd n urm o lume dominat de Statele Unite i USSR.
Mai mult ca orice alt conflict militar anterior, al doilea rzboi mondial a implicat
folosirea concomitent a resurselor economice i umane ale diferitelor state i
extinderea fronturilor astfel nct s includ aproape toate teritorile inamice. Cele mai
importante urmri au fost pe plan economic i politic. Dei n stadiile finale ale
rzboiului au fost introduse 2 arme noi : racheta cu raz lung de aciune i bomba
atomic, n general, rzboiul a fost purtat cu aceleai arme (sau cu arme
mbuntite ) folosite n primul rzboi mondial. Statisticile fcute n urma celui de-al
doilea rzboi mondial l consacr ca cel mai mare i sngeros rzboi din istorie. n
total 61 de ri, cu populaia de 1.7 miliarde locuitori reprezentnd trei sferturi din
populaia Terei, au participat la rzboi. Un numr total de 110 milioane de persoane
au fost mobilizate pentru serviciu militar, mai mult de jumtate fiind mobilizai de 3
ri : USSR (22-30 milioane), Germania (17 milioane) i SUA (16 milioane).
Dar majoritatea statisticilor sunt doar estimative. ntinderea vast i haotic a
rzboiului a fcut imposibil monitorizarea exact. Multe guverne au pierdut
controlul datelor i au recurs la manipulare n favoarea intereselor politice.
Finanarea celui de-al doilea rzboi mondial a costat 1 trilion de dolari, astfel
ajungnd s fie mai scump dect toate rzboaiele anterioare. Pierderile umane,
neincluznd cei 5,6 milioane de evrei ucii n urma Holocaustului care erau victime
indirecte ale rzboiului, sunt estimate la 55 de milioane din care 30 milioane civili i
25 milioane militari. SUA a cheltuit cei mai muli bani n timpul rzboiului, estimativ
341 miliare dolari, incluznd 50 milioane de dolari dai ca ajutoare : 31 - Anglia, 11 USSR, 5 - China i 3 mprii la alte 35 de ri. Germania a fost a dou ar cu 272
de miliarde de dolari, urmat de USSR cu 192 miliarde de dolari, Anglia cu 120
miliarde de dolari, Italia cu 94 miliarde de dolari i Japonia cu 56 de miliarde de
dolari. Dar, cu excepia SUA i a altor ri mai puin active militar, banii cheltuii nu
acoper costul total al rzboiului. Guvernul sovietic a calculat c USSR a pierdut 30
de procente din visterie, n timp ce raidurile i furturile naziste din teritorile ocupate
au fost inestimabile. Costurile totale pentru Japonia au fost estimate la 562 miliarde
de dolari. n Germania bombardamentele au produs 4 miliarde de metri cubi de
moloz.
Cele mai grave pierderi umane au fost suferite de USSR cu 20 milioane de
civili i militari ucii: : 13 milioane militari i 7 milioane civili. Pierderile umane
ale Aliailor au fost estimate la 44 de milioane, n timp ce Axa a pierdut

11milioane de oameni. USA, care nu a avut pierderi civile importante, a suferit


292.131 de victime n urma luptelor i 115.187 din alte cauze. Dar, pe lng
pierderile umane i materiale imense din timpul rzboiului, hotrrile luate dup
terminarea rzboiului de liderii puterilor militare victorioase au schimbat raportul
de fore pe mapamond i au modificat viaa a milioane de oameni din Europa
Rsritean.
Astfel, acum ase decenii, Europa rsritean era dat, la conferina la nivel
nalt din Crimeea, pe mna lui Stalin.

4.2 Conveniile ncheiate de Guvernul Romn


Guvernul Romniei a ncheiat convenii oficiale cu conducerea Rusiei ariste,
prin care erau garantate transporturile si pstrarea teatrului naional n spaial i n
condiii de siguran, similare cu cele ale tezaurului imperial Kremlin.
n ciuda neutralitii adoptate la nceputul Primului Rzboi Mondial, Romnia a
trebuit s fac fa unor cheltuieli importante, legate de necesitatea susinerii
pregtirilor de rzboi. Acestea au fost acoperite prin mprumuturi publice interne i
externe. Convertibilitatea n aur a leului nu a fost suspendat, ci doar limitat la
anumite monede, cu excluderea celor foarte cutate (napoleonul sau lira sterlin de
aur). Pentru prevenirea speculei cu argint, BNR a pus n circulaie bancnotele de 1, 2
i 5 lei. n paralel, statul a cutat s centralizeze la BNR rezervele de aur deinute,
astfel nct, n preajma intrrii Romniei n rzboi, stocul bncii centrale reprezenta
218 % fa de anul 1914. Totui, dei banii aflai n circulaie aveau acoperire n aur,
convertibilitatea limitat a leului a determinat declanarea procesului inflaionist,
vizibil, n primul rnd, n cursul leului la bursele strine.
Procesul inflaionist care ncepuse n ultima parte a neutralitii s-a resimit
puternic dup intrarea n rzboi a Romniei. Acest fenomen s-a datorat, n primul
rnd, suspendrii convertibilitii bancnotelor la 12/25 apr. 1917, ceea ce a marcat
finalul sistemului monetar monometalist aur n Romnia. n al doilea rnd, a fost
influenat de emisiunile BNR fr acoperire, fcute la comanda guvernului pentru
acoperirea cheltuielilor de rzboi. Fenomenul a fost influenat i de autorizarea
Ministerul de Finane de a emite bani de hrtie. n plus, guvernul a pus n practic i
alte mijloace de plat prin tiprirea de bonuri de tezaur pentru plata rechiziiilor
fcute de armat, precum i a furnizorilor statului, ceea ce a contribuit decisiv la
agravarea inflaiei.
La 14 dec. 1916, Administraia Militar German (AMG) s-a instalat n
Bucuretiul evacuat de autoritile romne. Sub conducerea Statului Major Economic
a fost organizat exploatarea resurselor de materii prime existente n Romnia
ocupat. Procurarea acestor resurse nu s-a fcut prin plata cu bani germani, aa cum
s-a procedat n teritoriile ocupate din Frana i Belgia, ceea ce a generat o depreciere
semnificativ a mrcii imperiale, ci prin impunerea de contribuii de rzboi colective
asupra oraelor i comunelor romneti. Metoda cea mai eficace a fost, ns, aceea a
emisiunii de bani de rzboi, conform principiului "dac trebuie dezorganizat un
sistem bnesc, acesta trebie s fie sistemul bnesc al rii ocupate, i nu al
ocupantului" (Lansburgh).
La 28 oct. 1916, reprezentanii Puterilor Centrale au hotrt, la Berlin, tiprirea
unor bani de hrtie pentru teritoriul ocupat al Romniei. Ca instituie emitent a fost
desemnat Banca General Romn (BGR), o banc cu capital german nfiinat n
anul 1895. ntregul volum al emisiunii urma s fie acoperit printr-un depozit special
constituit la Reichsbank, la cursul de 80 mrci imperiale = 100 lei, care trebuia s fie
acoperit la sfritul rzboiului de guvernul romn. n acest fel, mrfurile cumprate
cu lei BGR de ctre autoritile de ocupaie erau, de fapt, achiziionate gratis.

Banii BGR au fost tiprii la Berlin, i aveau valorile nominale de 25, 50 bani, 1,
5, 20 , 100 i 1 000 lei. Circulaia leilor emii de Banca Naional a Romniei nu a
fost interzis, AMG a impus un curs mai sczut fa de cel al leului BGR (1 leu BNR
= 75 mrci imperiale). Dificultile de calcul nscute din existena a dou cursuri
diferite pentru cele dou tipuri de lei au determinat AMG s procedeze la egalizarea
celor dou cursuri, dar, n acelai timp, a ordonat armatelor de ocupaie s nu fac
pli ctre populaia romneasc dect n lei BGR.
n februarie 1917 la Petrograd izbucnea revoluia rus. Pornii la revolt din
cauza crizei economice n care se afla Rusia n timpul primului rzboi mondial,
precum i a provocrilor agenilor germani, revoluionarii rui au obinut n scurt timp
controlul asupra capitalei. La 15 martie 1917, arul Nicolae al II-lea a abdicat n
favoarea fratelui su Mihail, care ns a refuzat nvestitura, puterea fiind preluat de
un guvern provizoriu, condus pn la 20 iulie de prinul Lvov, iar de atunci de
Kerenski. La 17 aprilie, avea s revin din Elveia i Vladimir Ilici Lenin, transportat
ntr-un vagon plumbuit; n cele din urm, la 7 noiembrie, Lenin avea s preia puterea,
nlturnd prin for guvernul provizoriu.
Tulburrile aveau s cuprind i Moscova; garda de cazaci nsrcinat cu paza
tezaurului romnesc a trecut de partea revoluiei. Pentru a asigura sigurana valorilor
romneti depozitate la Kremlin au fost trimii 20 de jandarmi rurali mbrca i n
civil, plecai de la Iai la 15 noiembrie 1917, dar care, n lipsa permisiunii
autoritilor bolevice nu au putut s-i ndeplineasc misiunea. Paralel, se fceau
demersuri pentru transferarea tezaurului n Statele Unite ale Americii. Aliaii ns nu
puteau garanta sigurana transportului; lucrul nu era surprinztor, ct vreme tezaurul
ar fi urmat s traverseze ntreaga Siberie ntr-o perioad de mare dezordine social.
ntre timp, situaia se complica i n Moldova, unde se refugiase guvernul. Armata
rus de pe teritoriul romnesc era n curs de bolevizare, iar comandantul su,
generalul cerbacev nu mai avea controlul asupra acesteia. La Socola, lng Iai, se
instalase un adevrat Stat Major bolevic care avea drept obiectiv nlturarea regelui
Ferdinand I, instituirea unui regim sovietic n Romnia i asasinarea lui cerbacev.
mpotriva acestuia s-a organizat un atentat la 21 decembrie; acesta e und,
comandantul rus a cerut sprijinul armatei romne pentru distrugerea centrului
bolevic de la Socola. Consiliul de Minitri, dup mult chibzuin, a aprobat cererea,
dezarmnd soldaii rui i expediindu-i peste Prut. Acest fapt a plasat ns Romnia n
conflict deschis cu puterea bolevic ce se instalase la Petrograd, care, cu nclcarea
regulilor diplomaiei, l-a arestat pe Constantin Diamandi, ministrul Romniei la
Petrograd, pe care l-a inut n detenie vreme de trei zile.
Mai mult ns, nu s-a rezolvat problema cauzat de bolevizarea armatei. La 15
martie 1917, n Basarabia se proclamase Republica Democratic Moldoveneasc, dar
armatele ruseti n descompunere fceau imposibil instaurarea ordinii. n aceste
condiii, Sfatul rii cerea intervenia Armatei Romne, care a trecut Prutul la 20
ianuarie 1918. La 26 ianuarie, Rusia, prin Troki, comisarul afacerilor externe, anun a
ruperea relaiilor diplomatice cu Romnia, iar generalul cerbacev era scos n afara
legii i declarat ca duman al poporului. Tot atunci, Troki declara c fondurile

romneti depuse la Moscova sunt intangibile pentru oligarhia romn. Guvernul


sovietic i ia rspunderea pstrrii acestor fonduri i a predrii lor n minile
poporului romn .
n urma ruperii relaiilor diplomatice, interesele Romniei n Rusia au continuat
s fie reprezentate, cu titlu temporar, de ambasadorul Franei la Petrograd Noulens,
respectiv de Eirick Labonne, consulul francez la Moscova. Acesta din urm a preluat
de la consulul romn, la 2 februarie 1918 arhiva Consulatului General Romn de la
Moscova. Cu aceeai ocazie, lui Labonne i s-au remis protocoalele de depunere la
Kremlin a tezaurului Bncii Naionale a Romniei i respectiv de depunere a valorilor
Casei de Depuneri, precum i cheile de la compartimentele unde erau depozitate
valorile BNR. Cheile au rmas n posesia consulului francez pn n august 1918,
cnd acesta a fost arestat i expulzat, cheile fiind predate consulului Danemarcei i
apoi celui al Norvegiei. n septembrie 1918 ultimii reprezentani ai Romniei
prseau Moscova, iar din acel moment nu s-a mai cunoscut nimic cert despre soarta
tezaurului.

Concluzii
Activitatea economic form a activitii umane n general se desfoar n
cadrul unei societi. Individul se nate i se formeaz ntr-un mediu social deja
constituit. Din acest punct de vedere, societatea are un ascendent asupra lui i i
imprim idei, convingeri, obinuine, i induce un anume comportament. Acesta
devine o permanen i, n acelai timp, determin o anume reprezentare n planul
mentalului. Ca atare, comportamentul agentului economic devine n mare msur reflectarea mediului n care triete i i desfoar activitatea.
Condiiile specifice i mediul istoric n care romnii au trit i au desfurat
activitile cotidiene, au influenat, fr ndoial, opiunile, felul de a gndi i aciona,
filosofia de via, scara de valori i nedisimulat comportamentul i mentalitile
economice.
Lucrri de referin din literatura de specialitate din domeniul teoriei i istoriei
economice, subliniaz faptul c Europa, cu deosebire Occidentul Europei, a
reprezentat acea parte va lumii care, ncepnd cu secolul al XVI-lea i pn n secolul
al XX-lea, a avut experiena celei mai dinamice schimbri i creteri economice i a
fost n mare msur responsabil de crearea economiei mondiale moderne. Iar una
din caracteristicile eseniale ale noului tip de ordine economic statuat n spaiul
european occidental dup secolul al XVI-lea este creterea stadial, dar susinut. n
plus, de-a lungul secolelor al XVII-lea i al XVIII-lea revoluia tiinific a
reprezentat ntre altele un element esenial n procesul complex de schimbare a
mentalitilor, a modului n care era neles progresul economic, interesul economic i
posibilitile acestora de a schimba societatea. La toate acestea, se adaug, o alt
trstur a lumii occidentale n epoca la care ne referim, rareori subliniat, anume
faptul c dezvoltarea a fost legat intrinsec de inovaie, experiment, descoperire, risc
i creativitate, numit de unii autori "procesul creativ-inovativ i de experimentare"
ori pe scurt "procesul creativ". Precizm n legtur cu termenul menionat c
inovarea nu este neleas doar n sens tehnic, ci i instituional i organizaional.
Se cuvine, desigur, adugat i faptul c aceste schimbri care au marcat drumul
Occidentului n secolele menionate s-a datorat n mare parte i apariiei unui nou
model comportamental denumit, numit generic burghez sau burghezie, care exprima
o nou atitudine, numit cel mai frecvent spirit burghez ori spirit de ntreprinztor.
Spiritul burghez, considerat ca atitudine fa de bani, marf, schimb, capital n
sensul de micare i acumulare a lui devine mijlocul determinant al formrii i
educrii unui comportament nou care exprim interesul economic.

Bibliografie
1.ION TEFAN BAICU Istoria economic in epoca modern 1821-1918
2. Bulei Ion - Sistemul politic al Romniei moderne. Partidul conservator, Bucureti
3. Aurelian, Petre. S Opere economice, Bucureti, 1967
4. Bozga Vasile Istoria economiei Romniei, Bucureti, ASE, 1992
5. Nicolae Iorga Opere economice, Bucureti, 1982