Teoria psiho-sexuala a lui Sigmund Freud si teoria psiho-sociala a

lui Erik Erikson sunt doua bine cunoscuta teorii ale dezvoltarii. Desi el
insusi influentat de ideile lui Freud, teoria lui Erikson se deosebeste intr-o
masura importanta de cea a primului. Ca si Freud, Erikson credea ca
personalitatea se dezvolta intr-o serie de stadii predeterminate. Spre
deosebire de stadiile teoriei psiho-sexuale a lui Freud, teoria lui Erikson
descrie impactul experientei sociale de-a lungul intregii existente.
Varsta
aproxima
tiva

Stadiile de
dezvoltare

Nastere
pana la 1
an

Stadiul oral

Incredere primara vs. neincredere

Sursa primara de
placere a unui copil
este prin
intermediul gurii
via supt, mancat,
gust.

Copii invata sa aiba incredere sau nu in

cei ce ii ingrijesc.

1-3 ani

Stadiul anal

Autonomie vs. Rusine si indoiala

Copii dezvolta un
grad de cunoastere
si pricepere prin
controlul nevoilor
fiziologice.

Copii capata independenta prin controlul

asupra unor actiuni precum: mancat,
mers la toaleta, vorbit.

Stadiul falic

Initiativa vs. vinovatie

Energia sexuala se
concentreaza pe
organele genitale.
Copiii incep sa se
identifice cu parintii
de acelasi sex.

Copiii incep sa preia controlul asupra

mediului inconjurator.

Perioada latenta

Competenta vs. inferioritate

Energia sexuala
este suprimata, iar
copiii se
concentreaza

Copii dezvolta un simt al competentei si

capata noi deprinderi.

3-6 ani

7-11 ani

Stadiile de dezvoltare
psiho-sociala ERIKSON

psiho-sexuala
FREUD

asupra altor
activitati : scoala,
prieteni, hobby-uri.

Adolesce
nta
12-18 ani

Maturitat
e

Stadiul genital

Identitate vs. Confuzie de rol

Copiii incep sa
exploreze relatii
sentimentale.

Copiii dezvolta o identitate proprie, se

identifica.

Dupa Freud,
stadiul genital se
prelungeste si pe
perioada
maturitatii. El
considera ca scopul
fiecaruia este sa
creeze un echilibru
intre toate
aspectele vietii.

Intimitate vs. izolare

Adultii tineri cauta dragostea si
compania celorlalti.

Realizare vs. stagnare

(Adultii maturi)
Generativitate vs stagnare
Generativitate- adultii educa pe altii si
contribuie la viata societatii.
(Varsta avansata)
Integritate vs. disperare
Batranul priveste reflecteaza la viata sa ,
privind inapoi cu un sentiment de
implinire sau amaraciune.

In miezul fiecarei dileme se afla conceptul de dreptate, iar felul in care oamenii privesc
chestiunile morale reflecta dezvoltarea lor cognitiva aceasta este concluzia celor doi mari
psihologi care si-au consacrat opera cercetarii rationamentelor morale: Jean Piaget si
Lawrence Kohlberg.

Pusi in fata unei dileme morale si intrebati cum isi argumenteaza raspunsul, copiii mai mici
(prescolarii) isi intemeiaza judecatile morale imature pe gravitatea delictului, iar cei mai mari
(scolarii) iau in calcul intentia.
Prima teorie de referinta despre rationamentul moral a formulat-o Piaget, care a considerat ca
acesta se dezvolta treptat, in 3 stadii:

primul stadiu (aproximativ de la 2 la 7 ani) se bazeaza pe supunerea rigida fata de

autoritate. Copiii cred ca regulile nu pot fi adaptate sau schimbate, purtarea este fie
corecta, fie gresita, si ca orice greseala trebuie pedepsita indiferent de intentie;

al doilea stadiu (de la 7-8 la 10-11 ani) este caracterizat de o flexibilitate in crestere.
Pe masura ce copiii interactioneaza cu mai multe persoane si constata ca exista mai
multe puncte de vedere, incep sa-si formeze propriul simt al dreptatii, pe baza
tratamentului egal pentru toti;

al treilea stadiu incepe de la 11-12 ani, cand copiii devin capabili de rationament
formal si incep sa ia in calcul idealul de echitate, avand in vedere circumstatntele
specifice fiecarei situatii.

Dezvoltand ideile lui Piaget, Kohlberg a initiat o perspectiva mult mai complexa asupra
dezvoltarii morale. In loc sa considere ca moralitatea consta in castigul controlului asupra
impulsurilor de autogratificare, acesta a studiat modul in care copiii si adultii isi intemeiaza
judecatile morale pe intelegerea tot mai buna a lumii sociale.
Dezvoltarea morala descrisa de teoria lui Kohlberg se bazeaza pe procesele de gandire
evidentiate de raspunsurile la dilemele sale, si cuprinde 3 niveluri ale rationarii morale, fiecare
impartit in doua stadii:
Nivelul I Moralitatea preconventionala este caracteristic copiilor intre 4 si 10 ani. Acestia
actioneaza potrivit mecanismelor de control externe.

Stadiul 1: Orientarea spre pedeapsa si supunere: Ce mi se va intampla? Copiii

respecta regulile pentru a evita pedeapsa sau pentru a primi recompensa. Ignora
motivele unei actiuni si se concentraza asupra formei sale fizice (de exemplu, marimea
minciunii) sau asupra consecintelor ei (de exemplu, gradul de vatamare fizica);

Stadiul 2: Scopul instrumental si schimbul: O mana spala pe alta. Copiii se

conformeaza regulilor in virtutea interesului personal si a luarii in calcul a ceea ce pot
face altii pentru ei. Privesc o actiune prin prisma nevoilor umane pe care le implineste
si delimiteaza acesta valoare de forma fizica si consecintele actiunii.

Nivelul II Moralitatea conventionala (moralitatea conformarii cu rolul social) este

caracteristic copiilor in varsta de 10-13 ani sau mai mult. Standardele persoanelor cu
autoritate sunt internalizate, ii preocupa sa fie buni, sa le faca altora pe plac si sa mentina
ordinea sociala.

Stadiul 3: Mentinerea relatiilor reciproce, aprobarea altora, regula de aur: Sunt

baiat sau fata bun(a)? Copiii vor sa le faca pe plac altora si sa ii ajute, pot sa judece
3

intentiile altora si isi formeaza propriile idei despre ce inseamna sa fii o persoana
buna. Evalueaza o actiune in functie de motivul aflat la baza ei sau de persoana care o
intreprinde si iau in calcul circumstantele;

Stadiul 4: Grija si constiinta sociala: Ce-ar fi daca toti oamenii ar proceda asa?
Sunt preocupati de indeplinirea datoriei, de manifestarea respectului fata de autoritati
si de pastrarea ordinii sociale. Ei considera ca o actiune este intotdeauna gresita
indiferent de motive sau circumstante, daca incalca o regula si face rau altora.

Nivelul III Moralitatea postconventionala (moralitatea principiilor morale autonome)

este atins la inceputul adolescentei, sau abia la varsta de adult tanar, sau niciodata. Oamenii
sesizeaza conflictele dintre standardele morale si emit propriile judecati pe baza principiilor
de drept, corectitudine si dreptate.

Stadiul 5: Moralitatea contractului, a drepturilor individului si a legii democratic

acceptate. Oamenii gandesc in termeni rationali, pretuind vointa majoritatii si binele
societatii. Cand inteleg ca sunt momente in care nevoia umana si legea se afla in
conflict, considera ca este mai bine pentru societate, pe termen lung, daca se supun
legii.

Stadiul 6: Moralitatea principiilor etice universale. Oamenii procedeaza asa cum

considera ei ca indivizi ca este corect, conform standardelor internalizate, indiferent de
restrictiile impuse de lege sau de parerea altora.

Kohlberg a adaugat un nivel de tranzitie intre nivelurile II si III, cand oamenii nu se mai simt
constransi de standardele morale ale societatii, dar nu si-au elaborat rational propriile principii
de dreptate si isi bazeaza, in schimb, deciziile morale pe sentimente personale. Pentru a putea
ajunge la o moralitate pe deplin principiala, este necesar ca oamenii sa admita mai intai
relativitatea standardelor morale.
In teoria lui Kohlberg, stadiul de dezvoltare morala este indicat de rationamentul aflat la baza
raspunsului unei persoane la o dilema morala, si nu de raspunsul in sine. Prin urmare, doua
persoane care dau raspunsuri opuse se pot afla in acelasi stadiu, daca rationamentul lor are la
baza factori asemanatori.
Varstele corespunzatoare nivelurilor descrise de Kohlberg sunt variabile, datorita faptului ca
atingerea unui nivel inalt al dezvoltarii cognitive nu presupune implicit un nivel comparabil
de inalt al dezvoltarii morale. Unii cercetatori considera ca activitatea morala este motivata nu
doar de consideratii abstracte despre dreptate, ci si de emotii ca empatia, vinovatia si de
internalizarea normelor prosociale.
Pe de alta parte, intre rationamentul moral si comportamentul moral nu exista intotdeauna
o relatie clara. Persoane aflte la nivelurile postconventionale de rationare morala nu
actioneaza neaparat mai moral decat cei aflati la niveluri inferioare. La comportamentul moral
contribuie o serie de alti factori cum ar fi: conceptiile despre virtute, circumstantele situatiilor
concrete si grija fata de altii.
Influenta parintilor si a celor de aceeasi varsta in dezvoltarea morala. Cercetarile mai
recente au subliniat contribuitia parintilor atat in plan cognitiv cat si in cel emotional. Copiii
4

cu parinti sustinatori si autoritari, care sunt stimulati sa-si puna intrebari si sa isi largeasca
rationamentele morale, tind sa rationeze la niveluri superioare.
Cercul persoanelor de aceeasi varsta influenteaza si el dezvoltarea morala, prin calitatea
timpului petrecut si discutiile purtate cu privire la conflictele morale.
Comportamentul prosocial. Rationarea morala prosociala se refera la dilemele morale in
care nevoile sau dorintele unei persoane se afla in conflict cu ale altora, iar normele sociale
sunt neclare sau nu exista pentru situatii de genul respectiv. Unii cercetatori au studiat subiecti
din copilarie pana la varsta de adult tanar si au constatat ca rationarea prosociala bazata pe
reflectii personale privind consecintele si pe valori internalizate a crescut cu varsta.Fetele tind
sa prezinte mai multe comportamente prosociale decat baietii, ele se considera mai empatice
si mai prosociale decat se considera baietii.