Afar-i toamn - Mihai Eminescu

Afar-i toamn, frunz-mprtiat,

Iar vntul zvrle-n geamuri grele picuri;
i tu citeti scrisori din roase plicuri
i ntr-un ceas gndesti la viaa toat.
Pierzndu-i timpul tu cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nime-n ua ta s bat ;
Dar i mai bine-i, cnd afar-i zloat.
S stai visnd la foc, de somn s picuri.
i eu astfel m uit din jet pe gnduri,
Visez la basmul vechi al znei Dochii,
n juru-mi ceaa crete rnduri, rnduri;
Deodat' aud fonirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scnduri...
Iar mni subiri i reci mi-acopr ochii.
1879