Coloranti pentru par

Colorarea sau vopsirea parului nu este un apanaj al lumii moderne, ea se practica in forma naturala
din antichitate. Este cunoscut faptul ca femeile egiptene utilizau o vopsea naturala, kohl (kohol),
probabil o sulfura de plumb (galena) pentru a colora in negru parul, genele si sprancenele. Apoi se
utiliza henna, o pulbere uscata a frunzelor de Lawsonia alba, Lawsonia spiona si L. inermis, utilizata
pentru a obtine culoarea rosie.Schimbarea culorii parului trebuie sa fie o decizie bine gandita, tinand
cont de o serie de factori: daca culoarea aleasa avantajeaza persoana, daca exista posibilitatea
continuarii vopsirii cu regularitate, pentru ca firul dupa un timp sa nu apara in diferite nuante, iar cel
mai important fapt care trebuie sa se tina seama este consecinta daunatoare asupra firului de par,
precum si unele intolerante care pot sa apara sub forma de iritatii, prurit, eczema etc. Se recomanda de
aceea ca inainte de a trece la vopsitul parului, sa se efectueze un test de utilizare si toleranta: se aplica
putin vopsea in spatele urechii sau in plica cotului, dupa ce portiunea respectiva a fost stearsa cu
alcool. Daca dupa 24 ore sau in acest interval nu apare nici un fel de iritatie sau roseata se poate
recurge la vopsire.Vopsirea se evita in cazuri de surmenaj, anemie, depresiune nervoasa sau in cazul in
care parul are tendinta de scadere excesiva.Un bun colorant trebuie sa indeplineasca urmatoarele
calitati:
- sa coloreze parul, fara sa afecteze structura si luciul parului, sa nu distruga tija parului;
- sa nu aiba efecte toxice asupra parului si pielii;
- sa nu posede o actiune iritanta primara si sa nu manifeste o actiune de sensibilizare;
- sa fie stabil la aer, lumina solara, apa sarata;
- sa nu-si schimbe culoarea la aplicarea preparatelor de toaleta cum sunt, briantine, lotiuni de decor,
lacuri, sapunuri, sampoane;
- sa nu se decoloreze cand parul este tratat cu substantele alcaline, reducatoare, oxidante sau in
decursul procesului de ondulare permanenta.
Colorantii pentru par se impart in trei grupe, tinand cont de provenienta lor: coloranti vegetali, metalice
si sintetici organici.
1.

Coloranti de provenienta vegetala. Henna. Dintre colorantii naturali, henna prezinta si

astazi o mare importanta. Ea este constituita din pulberea uscata obtinuta din frunzele arbustului
Lawsonia (cultivat in Egipt), recoltate inainte de inflorire. Calitatile de colorant se datoreaza
Lawsonei (2-hidroxi-1-4 naftochinona), solubila in apa la cald, in solutii acide, un colorant specific
keratinei. Se utilizeaza sub forma de pasta obtinuta din pulbere si apa calda usor acidifiata cu acid
citric, adipic sau alti acizi la pH aproximativ 5,6. Pasta rezultata se aplica cu o perie pe parul spalat,
se lasa timp de 50-60 minute, invelind capul cu prosopul cald, dupa care se spala complet cu
sampon, se clateste si se usuca. Timpul de tratament depinde de nuanta care dorim sa o obtinem,
conditia parului, calitatea pulberii, pH-ul pastei si temperatura la care se aplica.Henna prezinta
avantajul ca nu este iritanta, nu produce sensibilizari, nu este toxica daca se aplica local dar nici
sistemic, culoarea obtinuta este destul de stabila, ea se fixeaza pe tija parului, pana cand colorantii
metalici invelesc firul de par. Acest colorant prezinta si o serie de dezavantaje, printre care domeniul
de colorare este limitat la nuanta roscata, trebuie evitat contactul dintre colorant si unghii a carei
keratina se poate colora (se evita prin protectia cu manusi). Utilizarea repetata a coloratiei poate

produce o coloratie roscata, efect care poate fi corectat prin asociere de indigo naturali obtinut din
frunzele de Indigofera.

n ara noastr, pentru vopsirea prului se foloseau frunzele de nuc. Cel mai

cunoscut produs este ns, pulberea uscat de frunze de Henna (Lawsonia inermis L). Constituenii cei
mai cunoscui ai frunzelor de Henna sunt acidul galic, taninurile, polizaharidele, ntre care mucilagiile
reprezint cca.11 %) i lawsona

(2-hidroxi-1,4-naftalin diona) (0,5 - 1 %), care este principalul

responsabil de modificarea culorii prului. Lawsona se gsete n plante sub form de glucozide
(henozide A, B i C) care sunt hidrolizate n timpul extraciei n mediul apos. Lawsona are proprieti
colorante (pr, piele, unghii), antiseptice i astringente. Frunzele uscate de henna sunt aplicate sub
forma unei paste apoase pe pr, fie ca atare, fie n amestec cu alte plante cum ar fi indigoul sau
mueelul. Utilizarea plantei are o serie de dezavantaje ntre care domeniul redus de nuane ( rocate,
atunci cnd se utilizeaz numai Henna), timpul lung de contact (se las pasta pe pr 10-12 ore),
rezultate mai bune dac pasta este aplicat fierbinte. Cu toate acestea, colorantul este neiritant,
culoarea este frumoas i produsul este total "natural". Valoarea pH-ului n timpul aplicrii se
ncadreaz n domeniul slab acid).
Campeche
Lemnul de Campeche (sau lemnul de India), proaspt tiat, prezint o coloraie galben-oranj care, sub
efectul aerului i al umiditii, devine roie nchis. Hematoxilina (care reprezint cam 10 % din
compoziia lemnului) se transform prin oxidare n hematein, care este colorantul propriu-zis.
OH

OH
HO
HO

OH
O
OH

Hematoxilina

HO

OH
O

OH

Hemateina

Aceast molecul permite obinerea tentelor albstrui, violacee sau negre. n afara efectului de colorare
a cheratinei, i n special a prului, mai ales n combinaie cu Henna (Henn noir - Henna negru),
hematoxilina prezint activitate antiinflamatoare.
Hena compusa. Un domeniu mai larg de colorare se poate obtine prin asocierea de pirogalol si sulfat de
cupru sau alte saruri metalice, obtinadu-se o serie de nuante de maro pana la negru. Acest amestec se
evita a se aplica pe rani, deoarece nu este lipsit de toxicitate.
Musetelul. Se utilizeaza florile proaspete, recoltate de la Matricaria chamomillae. Se utilizeaza sub
forma de solutie extractiva apoasa (infuzie) sau pasta preparata din flori. Pentru colorarea parului se
foloseste pasta obtinuta din 2 p flori de musetel si 1-2 p caolin, care se amesteca pana la consistenta
de crema fluida cu apa calda; se aplica pasta pe cap si se mentine 15-60 minute in functie de nuanta ce
dorim sa o obtinem.Florile de musetel se mai utilizeaza pentru a da luciu parului, prin clatire cu solutii
extractive sau sampoane cu musetel. Se utilizeaza in concentratie de 5% sau un echivalent in

extract.Dintre colorantii naturali se mai foloseste indigoul, un colorant extras din plante din zona
tropicala, cu care se poate realiza culori variind de la negru-albastrui, pana la rosu aprins.
2. Coloranti metalici. Dintre compusii metalici se folosesc mai frecvent, compusii de argint, cupru,
fier, nichel si cobalt si mai putin sarurile de bismut. Actiunea de colorare s-ar datora probabil unor
sulfuri formate prin reactia dintre sulful din keratina si sarurile metalice sau oxizilor metalici rezultati
prin actiunea reducatoare a keratinei asupra sarurilor metalice. In urma reactiilor se formeaza saruri
insolubile care se depun ca un film de-a lungul firului de par, imprimand parului aspectul caracteristic
metalic inchis. Reactia decurge lent, viteza si intensitatea depinde de concentratia solutiei, efectul
luminii si a aerului.
Colorantii de plumb. Substanta utilizata obisnuit pentru colorare este acetatul de plumb, asociat de
obicei cu sulf precipitat, glicerina si apa. pentru colorarea parului se foloseste asa-numitele
regeneratoare de par care contin saruri de plumb sau argint:
Sulf precipitat 2,0 g
Clorura de amoniu 1,0 g
Acetat de plumb 1,0 g
Glicerina 10,0 g
Alcool

15,0 g

Apa la

100,0 g

In locul sulfului se poate utiliza tiosulfatul de sodiu.Actiunea plumbului ca si colorant este lenta si
progresiva, colorarea in cenusiu trece de la galben prin maro la negru.Intensitatea coloratiei depinde de
concentratie in sare de plumb din preparat, numarul utilizatorilor. Preparatul nu prezinta toxicitate,
datorita interactiunii ionului Pb2+ cu proteinele parului, totusi utilizarea indelungata a preparatului
poate sa duca la intoxicatii.
Coloranti de argint. Acesti coloranti se folosesc in solutie apoasa amoniacala, care favorizeaza fixarea
pe par pentru o scurta perioada, inainte de a se aplica solutia cu agentul reducator (pirogalol,
metabisulfit de sodiu). Se utilizeaza in acest scop doua solutii:
Solutia 1:
Azotat de argint

5,0 g

Azotat de amoniu

3,0 g

Hidroxid de amoniu conc.

distilata la

q.s. (pana la dizolvare)

Apa

100,0 g

Solutia 2:
Pirogalol

4,0 g

3,0 g

Metabislufit de sodiu

1,0 g

Alcool

46,0 g

Apa

50, 0 g la 100, 0 g

Se aplica pe par solutia 1, dupa 5 minute solutia 2.Pentru a obtine nuante mai deschise se utilizeaza
concentratii de 0,5-1g% azotat de argint.Sarurile de argint produc pe par o nuanta metalica verzuinegru, care poate fi modificata prin adaus de cupru, cobalt sau nichel, in diferite proportii, cand se
obtin nuante de la blond-cenusiu pana la negru:
Azotat de argint

3,0 g

Sulfat de cupru

Sulfat de nichel

5,0 g
2,50 g

0,02 g

Hidroxid de amoniu

q.s.

Apa distilata

q.s.

100,0 g

100,0 g

La preparare se adauga o cantitate necesara de hidroxid de amoniu, pana se dizolva precipitatul format.
Aceste solutii poseda un efect de colorare mai slab, de aceea necesita aplicare de 2-3 ori pe zi.
Saruri de cupru, nichel si cobalt. Aceste saruri se utilizeaza singure sau in asociere cu sarurile de
argint, cand se obtine un domeniu de culori; si in aceste cazuri culoarea este evidentiata prin aplicarea
ulterioara a unei solutii de 3-5% pirogalol.Se mentioneaza utilizarea sarurilor de cupru, cobalt, fier,, in
combinatie cu tioli, cum este tioglicolatul cand rezulta culori maro inchis. Se utilizeaza de asemenea
complecsi ai metalelor cu liganzi organici (baze organice) ai cationilor, fier, cupru, cobalt, molibden,
vanadiu, crom, ruteniu. Pentru a favoriza penetrarea colorantilor metalici, combinatii complexe se
asociaza cu agenti reducatori cum este ureea si enzime proteolitice, urmate de tratamente cu agenti
oxidanti.
Coloranti de bismut. Actioneaza in mod progresiv ca si sarurile de plumb in procesul de colorare a
parului. Culorile care se obtin de la blond catre mediu sau castaniu inchis:
Citrat de bismut

5,0 g

Hidroxid de amoniu

q.s.

Tisoulfat de sodiu

3,0 g

Apa distilata la

50,0 g

Preparare: se dizolva citratul de bismut in apa, se adauga hidroxid de amoniu pana se obtine o solutie
limpede, apoi se dizolva tiosulfatul de sodiu.
3. Coloranti organici sintetici. Preparatele moderne utilizate pentru colorarea parului cuprind in
majoritate coloranti organici sintetici; datorita capacitatii lor de penetrare a tijei parului un aspect
placut natural, iar domeniul de colorare cuprinde o paleta mai larga. Se mentioneaza ca azi se utilizeaza

peste 1900 de compusi organici se folosesc in trei domenii: 66% pentru a obtine nuante diferite de cele
naturale care sunt in ton cu moda; 33% pentru a masca parul incaruntit si 1% in scop de coloranti
obisnuiti.Dintre colorantii sintetici organici se utilizeaza colorantii de anilina paratoluendiamine, care
prin oxidare formeaza un produs cu o mare putere de fixare pe par.Colorantii de par se pot clasifica
dupa actiunea si durata coloratiei, in: coloranti temporari, permanenti si decoloranti.
Coloranti temporari. Constau din asocieri de coloranti cu un acid, de obicei organic si se prepara sub
forma de pulbere sau lichid.Colorantii pulbere, se obtin din amestecul unui colorant cu acid tartric sau
citric, ambalate in pachete sau capsule. Ei se utilizeaza ca lichide de clatire a parului umed imediat
dupa samponare dizolvand continutul unui ambalaj in aproximativ 500 ml apa calda; solutia obtinuta
se toarna in mai multe reprize peste parul umed imediat dupa samponare. Colorantul va fi absorbit de
cuticula parului dar nu penetreaza in cortex sau maduva, colorantul putand fi astfel usor indepartat
cu sampon. Efecte bune de colorare se pot obtine prin utilizarea apelor de clatire formulate pentru
culorile albastru, roz, galben auriu sau roscat; ele dau efecte bune pe parul deschis, alb, blond sau
maron.
O formula cuprinde:
Colorant

5,0 g

Acid tartric

95,0 g

Unele industrii furnizeaza solutii acide de clatire, care constau dintr-un solvent de baza la care se
asociaza un colorant:
Acid citric

30,0 g

Alcool

20,0 g

Apa

50,0 g

La prepararea solutiilor colorantilor se utilizeaza apa distilata, la care este recomandabil sa se adauge si
un agent de complexare, care sa previna schimbarea culorii ce ar putea surveni accidental datorita
ionilor metalici. Uneori se utilizeaza solutii concentrate, care se dilueaza in momentul utilizarii.In ceea
ce priveste acizii utilizati s-a constat ca rezultate bune se obtin cu acid tartric, acid citric, rezultate
nesatisfacatoare se obtin cu acidul acetic.
Mai sunt utilizate de asemeni si sampoanele colorate, pentru a obtine diferite grade de intensitate a
coloratiei; in aceste cazuri colorantul trebuie sa fie solubil in apa. Obisnuit se asociaza 0,50-2%
colorant in functie de efectul pe care dorim sa-l obtinem; aceasta se dizolva in apa si se amesteca cu o
baza de sampon cu trietanolamina sau laurilsulfat de trietanolamina. Pentru a favoriza absorbtia se
ajusteaza pH-ul in jur de 5, care se tatoneaza experimental pentru fiecare colorant.Nu se ajusteaza pHul sub deoarece colorantul poate fi iritant pentru ochi, daca se utilizeaza o cantitate mare de sampon.
Nuantele de culoare se obtin prin teste individuale a colorantului utilizat.
In scop de colorare temporara se utilizeaza si spray-ul sub forma de solutie apoasa sau hidroalcoolica;
in aceste cazuri trebuie avut in vedere solubilitatea colorantului, compatibilitatea acestuia cu gazul
propulsor. Se mai pot utiliza spray-uri cu solutii coloidale a unor macromolecule, polivinilpirolidona in
concentratie de 3% in apa sau in mediu hidroalcoolic:

Spray baza:
Polivinilpirolidona

3,0 g

Monolaurat de propilenglicol

0,30 g

Alcool 950

96,70 g

Parfum solubil in alcool

0,25-0,50 g

Preparare: se dizolva colorantul intr-o parte de alcool si polivinilpirolidona in restul de alcool. Se

amesteca, se adauga parfumul si monolauratul de propilenglicol.Flaconul cu spray contine:
Spray baza
Gaz propulsor

40 p
11/12 (50:5)

60 p

Rezultate mai bune se pot obtine utilizand substante cum sunt eticeluloza si PVP/AV copolimeri. In
aceste baze de spray se pot conditiona dioxid de titan sau pulberi metalice cu efect de aur sau argint:
PVP/AV 60:40

6,0 g

Alcool 950

72,0 g

Alcool izopropilic

20,0 g

Propilenglicol

2,0 g

Dioxid de titan

15%
Pulberi metalice

10%

Se conditioneaza sub forma de spray: spray baza 60 p gaz propulsor 40 p.

Coloranti permanenti. In colorarea permanenta cel mai frecvent se utilizeaza colorantii de provenienta
organica:Exemplu:
4,4-diaminodifenilamina

0,70 g

2,6-diaminopiridina

0,70 g

Amoniac 25%

4,0 g

Apa la

100,0 g

Preparare: amestecul de vopsea (14 g) se amesteca cu peroxid de hidrogen (6 ml, 20 volume) si se

trateaza parul 20 minute. Se obtine o culoare albastru-verde.Indepartarea colorantilor oxidanti de pe
par se poate face cu mai mult sau mai putin succes prin tratarea parului cu substante reducatoare,
cum este hiposulfitul de sodiu sau formaldehidsulfoxilatul de sodiu, utilizat in concentratie de 5%. Se
mai utilizeaza si acidul formamidin sulfuric ca in formula:

Acid fromamdin sulfuric

Polivinilpirolidona

5,0g

Carbonat de amoniu

1,0 g

1,50 g

Amoniac 25%

2,50 g

Apa la

100,0 g

4. Decolorarea sau albirea parului. Prin procesul de decolorare sunt distrui pigmenii prului i se
creeaz astfel o baz pentru obinerea unor nuane foarte diferite i n special, a unor nuane mai
deschise dect culoarea natural. Trecerea de la pr brunet la pr blond numai prin intermediul
coloranilor nu este posibil. Agentul de decolorare cel mai simplu este format dintr-o soluie de ap
oxigenat, activat de hidroxid de amoniu, care umfl prul, fcnd posibil penetrarea mai uoar a
decolorantului. Soluiile de decolorare mai pot conine i ali aditivi i ageni de condiionare. Aditivii pot
fi amestecuri de persulfai de amoniu sau potasiu care, dei nu au aciune decolorant asupra
melaninei dac sunt folosii singuri, mbuntesc efectiv aciunea apei oxigenate.
Decolorarea parului se practica pentru a obtine o nuanta mai deschisa sau pentru a permite aplicarea
mai buna a colorantilor (vopselelor). Decolorarea pigmentului melanic se realizeaza in general folosind
peroxidul de hidrogen, in mediu alcalin de amoniac. Se utilizeaza obisnuit o solutie de 3-5% peroxid de
hidrogen (10 sau 20 volume) care se alcalinizeaza imediat inaintea intrebuintarii, prin adausul de
cateva picaturi dintr-o solutie concentrata de amoniac. Efectul decolorant se datoreaza actiunii oxidante
a oxigenului eliberat sub actiunea alcalilor. Dupa aceea se clateste parul cu o solutie care contine
1:100.000 albastru de metilen sau un alt colorant albastru corespunzator.
In timpul oxidarii are loc o degradare a legaturilor S-S din par, in functie de timpul de expunere la
efectul alcalilor. Parul inmuiat cu alcali este mult mai usor atacat de tioglicolati, de aceea se folosesc in
special solutiile diluate pentru a preveni alterarile ulterioare ce pot avea loc. Parul fiind solubil intr-o
oarecare masura in alcali devine moale, gelatinos la pipait, cand se uda este adeseori greu de pieptanat,
iar dupa uscare este aspru si fragil.
Operatiunea de decolorare, se efectueaza uneori si inaintea celei de colorare; astfel culoarea neagra a
parului poate fi mai usor aplicata printr-o predecolorare in culori pastel, rosu deschis sau auriu.
Pentru decolorare pot fi utilizate: paste, creme, pudre, care permite un control mai bun in utilizarea
peroxidului de hidrogen. Pastele sau cremele de albire, sunt considerate cele mai actuale forme de
albire. Ele se prepara prin amestecarea solutiei de peroxid de hidrogen cu o pudra absorbanta, imediat
inainte de intrebuintare; aceste paste se aplica cu usurinta. O pulbere corespunzatoare pentru a forma
pasta prin amestecare cu apa oxigenata, a fost o perioada de timp asa-numita Henna alba, denumire
data impropriu carbonatului de magneziu, forma laevis, la care in afara de perhidrol se adauga si
amoniac ca un activator.
Pulberi de decolorat. Contin substante oxidante si alcali incorporate intr-un excipient, care poate fi
constituit in intregime din carbonatul de magneziu forma laevis:
Bicarbonat de amoniu

20,0 g

Bisulfat de amoniu

10,0 g

Carbonat de magneziu (laevis)

Carbonat de calciu (laevis)

50,0 g
20,0 g

Colorant q.s.
Bisulfatul de amoniu (NH4SO4) din formula actioneaza ca stabilizator al bicarbonatului de amoniu.In
preparat se mai asociaza un oxidant, persulfat de amoniu (NH4)2S2O8 pana la 20%, el da un efect rapid
pentru colorarea foarte deschisa, in mediul apos ele se descompun cu formarea de hidroxid de sodiu si
peroxid de hidrogen. Culorile pot fi mai bine tonifiate daca parul se clateste cu apa care contine un
colorant solubil in apa (albastru de metilen) care coloreaza parul in albastru slab, aparand astfel mai
alb in aparenta. In mod similar culorile galben pot fi eliminate sau reduse prin adaos de colorant
albastru la pulberea alba.
Solutiile pentru decolorare. Contin in general doua flacoane de solutii care se amesteca imediat
inainte de intrebuintare. Un flacon contin 20 sau 25 volume solutie a peroxidului de hidrogen si al
doilea contine activatorul:
Flaconul I
Peroxidul de hidrogen
Acid tartric

18,60 g

0,80 g

tanat de sodiu

0,60 g

Flaconul 2
Amoniac

4,50 g

Substanta (sapun de amoniu)

3,0 g

Apa la

100,0 g

Inainte de intrebuintare se amesteca volume egale din solutia 1 si 2.

Alte preparate lichide:Apa oxigenata
Apa distilata

70,0 g
30,0

Se spala parul de 2 ori pe saptamana:Flori de musetel

Apa la

10,0 g
1000 g

Se fierbe amestecul pana se reduce cantitatea la jumatate si se uda parul de 2-3 ori pe saptamana.
Produse pentru colorarea sau decolorarea prului
Modificarea culorii prului cu trecerea anilor sau dorina de a avea o culoare mai frumoas sau n ton
cu moda au determinat apariia unor produse cosmetice adecvate acestor cerine. Dac iniial, femeile
reprezentau segmentul de pia cel mai important, n ultimii ani, numrul brbailor care utilizeaz
produse colorante pentru pr este din ce n ce mai mare, fiind citat o cifr de aproximativ 130 milioane
$ cheltuit de acetia n anul 2001. Culoarea prului este determinat de prezena a doi pigmeni

melaninici, eumelanina i feomelanina. Eumelanina se gsete n prul blond, castaniu i negru iar
feomelanina produce nuane rocate i aurii. Fr a intra n detalii, este necesar precizarea c n
structura firului de pr exist dou zone de interes, zona exterioar (cuticula) i zona interioar
(cortex). Aceast structur exist la toate tipurile de pr, Asiatic, caucazian, hispanioc sau African.
Colorarea prului poate fi modificat numai aparent, prin folosirea unor produse de colorare sau
nuanare, care se ndeprteaz uor, sau n profunzime, prin intermediul unor colorani rezisteni. Din
acest punct de vedere piaa sistemelor colorante pentru pr incvlude produse pentru:colorare
temporar;colorare semipermanent;colorare demipermanent;colorare permanent.Agenii de colorare
temporar sunt colorani acizi, solubili n ap, cu mas molecular mare, care nu penetreaz cuticula,
ci acoper, numai firul de pr. Deoarece nu include sisteme oxidante, nu decoloreaz prul fa de
starea iniial a acestuia. Pot fi ndeprtai cu uurina dup una dou amponri.Agenii de colorare
semipermanent sunt, de regul, derivai antrachinonici sau derivai cu structuri de azobenzen. Nu
acioneaz n sisteme oxidative, au mase moleculare destul de mic, penetreaz uor cuticula, nu
decoloreaz prul i dureaz mai mult pe pr, fiind ndeprtai dupa 6 8 amponri.Compuii dedicai
produselor de colorare demipermanent sunt din categoria celor de oxidare i, de regul, au n
structur grupe fenil. Sunt folosii cu compui oxidani (peroxizi), n concentraie mic, de aproximativ
3 % (fa de cca. 6 % concentraia peroxidului n produsele de colorare permanent). Dei oxidanii au o
concentraie mic, apare fenomenul de decolorare a prului, dar n mai mic msur, ceea ce face ca
acest tip de produse s fie considerate mai puin duntoare pentru pr dect coloranii permaneni.
Dintre avantajele acestui tip de produse se pot meniona:acoperirea destul de bun a firului de
pr;evitarea degradrii firului de pr;posibilitatea nlocuirii amoniacului cu alcanolamine;rezistena mai
bun n timp (cca. 20 de amponri).Pentru sistemele destinate colorrii permanente este necesar
prezena oxidanilor i a amoniacului. Prul este decolorat de agenii oxidani i exist pericolul
degradabilitii att la nivelul cuticulei ct i la nivelul cortexului.n acest caz culoarea se formeaza n
interiorul firului de par si procesul de revopsire are loc numai dupa cresterea parului, la aproximativ 3045 zile. Avantajul principal este acoperirea i vopsirea prului crunt.Coloranii de oxidare sunt
molecule mici, care penetreaz cuticulul i trec n cortex. Aceste specii reactive sunt apoi oxidate la
molecule mai mari i combinate cu ali aditivi cunoscui ca ageni de cuplare, formnd diferii colorani.
Produii finali sunt molecule mult prea mari pentru a putea iei din pr i capt, astfel, caracter
permanent. Ca i n cazul permanentului, se lucreaz cu soluii alcaline, care nmoaie prul, permind
penetrarea mai bun a precursorului. Mediul alcalin mrete activitatea oxidantului (apa oxigenat, de
exemplu, utilizat n concentraii de 6, 9 sau 12 %), favorizeaz decolorarea iniial a prului prin
distrugerea pigmentului natural.
Aceast aciune explic de ce exist posibilitatea de a obine o culoare mai deschis dect cea natural.
Culoarea obinut depinde de mai muli factori, ntre care concentraia colorantului i a peroxidului,
condiia iniial a prului, timpul de meninere.
Este necesar precizarea c procesul afecteaz prul, mai ales n cazul n care au fost aplicate i
procedee de ondulare permanent. Prul nu trebuie s fie vopsit dect la cteva sptmni dup
ondularea permanent, niciodat nainte de aceasta, deoarece prin procedeele chimice de oxidoreducere implicate n permanent culoarea poate fi ndeprtat sau modificat. Combinarea celor dou
procedee duce la deteriorarea serioas a prului.
Formularea produselor de colorare permanent
Culoarea permanent rmne pe pr o perioad nedefinit. Atunci cnd diferenele nu sunt exagerate i
nu trebuie efectuat revopsirea, culoarea poate rmne pe pr pn cnd se tunde prul n operaiile de
rutin care vizeaz tipul de coafur. Produsele de colorare permanent reprezint n SUA cel mai mare
segment al pieii de produse adresate colorrii prului (aproximativ 70 %) iar n cadrul acestora

coloranii de oxidare sunt, de departe, tipul cel mai important.n obinerea produselor de colorare
permanent a prului sunt necesare trei tipuri diferite de substane, precursorul, agentul de cuplare i
agentul oxidant, cel mai adesea apa oxigenat.
Formulele pentru colorare permanent sunt formate din dou componente care sunt meninute
separat pn n momentul ntrebuinrii. Prima component conine precursorii colorantului de
oxidare, care sunt compui aromatici reactivi, cu dou grupe electronodonoare (efect + E), cum ar fi NH 2
sau OH n poziia para sau orto, uor oxidabile. Printre cei mai importani precursori se numr: pfenilendiamina, p-toluilendiamina, o-fenilendiamina, p-amino-difenilamina, p- i o-aminofenolii. Agenii
de cuplare sunt, de asemenea, derivai de benzen cu aceleai grupe (NH 2 sau OH) dar n poziia meta
unele fa de altele, cu oxidabilitate mult mai mic. Cei mai cunoscui ageni de cuplare sunt mfenilendiamina, 2,4-diaminoanisolul (MMPD), rezorcina, 2-hidroxitoluenul, 6-metil-3-aminofenolul.

H2N
H2N

NH

SO3H

NH2

p-fenilendiamina

Acid p-amino difenilamin sulfonic

p-Fenilendiamina produce culoarea neagr. Acidul p-amino-difenilamin sulfonic este utilizat n

formulrile pentru pr blond. Culori intermediare se obin prin intermediul altor derivai (Tabelul 3.4).
Formulele unor intermediari pentru colorarea permanent
Variaii de culoare se pot obine cu ajutorul diferiilor substituieni introdui n molecul. Procesul de
colorare este deosebit de complex i n compoziia vopselelor pentru pr pot intra trei pn la 10
precursori individuali, n concentraii de 0,01-5 %. Astfel, ntr-un produs de colorare produs de firma
Gerovital Cosmetics Bucureti sunt folosii, conform etichetei, urmtorii ingredieni: p-fenilendiamin,
2,4-diaminoanisol, -naftol, p-aminofenol, o-nitro-p-fenilendiamin, m-amino fenol, rezorcin, 4-nitroo-fenilendiamin, sulfat de N-fenil-p-fenilendiamin.Vehiculul colorantului sau baza de colorant pentru
intermediarii coloranilor de oxidare este un spun sau soluia unui agent tensioactiv, care satisfac
condiiile de umectare, mprtiere i penetrare necesare procesului. Oleatul de amoniu a fost mult
timp compusul tensioactiv utilizat preferenial n aceast direcie, dar alcanol aminele i detergenii
pentru ampoane de genul alcoolilor sulfatai apar, de asemenea, n formulrile de colorare. Pentru
prevenirea oxidrii premature, n compoziii se mai pot aduga ageni antioxidani.

NH2

NH2
H2N

OCH3

p-Metoxi-metafenilendiamina
(MMPD)

H2N

OCH2

CH3

p-Etoxi-metafenilendiamina
(EMPD)

Reaciile chimice implicate n formarea coloranilor din precursori, in situ(pe loc), nu au fost, nc,
complet elucidate. Se tie, ns, c sunt reacii de oxidare i condensare, produse la pH alcalin (asigurat
de prezena amoniacului). Se crede c oxidarea are loc conform schemei:

H2N

NH2

oxidare

Chinona

Diamina
sau:

NH2

Amina

NO2

Nitroderivat

Oxidantul conine, n principal, ap oxigenat (soluie 6 %), care are un uor caracter acid i din
aceast cauz se amestec nainte de folosire cu o soluie special preparat de amoniac (28 %).
Deoarece apa oxigenat este instabil, n produsele industriale este utilizat ca soluie concentrat ntro soluie purificat de acid fosforic 10 %, pentru a crei stabilizare se folosesc fenacetina sau
acetanilida. Pentru intensificarea aciunii oxidante se utilizeaz persulfat de potasiu sau de amoniu.
Cantitatea de amoniac este strict calculat de productor.Colorantul ideal trebuie s coloreze prul
foarte bine, culoarea trebuie s prezinte stabilitate fizic i chimic pe pr i, n msura posibilitilor,
compatibilitate cu alte procedee de tratament a prului. Produsul nu trebuie s aib nici un fel de
aciune iritant, alergic sau toxic. Coloranii nu trebuie s aib efecte mutagene, carcinogene sau
teratogene.Astfel, p-metoxi-metafenilen diamina i sarea sa sulfat, dei folosite cu succes n preparate
de colorare, s-au dovedit a avea efecte cancerigene asupra animalelor de experien (ingestie), n timp ce
un omolog al su (EMPD) provoac mutaii la bacterii. Acest fapt a determinat scoaterea respectivilor
compui din preparatele cosmetice, dei efectul nociv asupra oamenilor nu a fost demonstrat
(cercetrile asupra eventualului efect carcinogen ar costa cca. 500 000 $ i ar dura 2 ani).nainte de
aplicarea colorantului este absolut obligatorie efectuarea unui test de sensibilitate, pe o uvi, n
conformitate cu indicaiile prospectului.

Colorarea semipermanent
Produsele de colorare semipermanent sunt acele produse ale cror efecte dispar dup cteva splri
(5-10). Acoperirea prului alb se realizeaz n proporie de aproximativ 50 %. Produsele de colorare
semipermanent sunt capabile de a oferi o plaj larg de culori, la temperatura camerei i n absena
oxidanilor chimici. Lipsa apei oxigenate din compoziiile pentru colorare semipermanent prezint
avantajul c nu are loc deteriorarea prului. Nuanele obinute variaz de la blond la brun, galben
auriu la violet rocat sau de la albastru la violet i pot fi aplicate pe pr blond pn la castaniu nchis.
Ca dezavantaj se menioneaz faptul c, prin folosirea acestui tip de produse, nu se pot obine nuanele
nchise, apropiate de cele naturale, care se realizeaz cu coloranii permaneni.n compoziia produselor
de colorare semipermanent intr colorani neutri, greu solubili, n general derivai simpli ai nitro
anilinei, nitro fenilen diaminelor i nitro amino fenolilor, care prezint o substantivitate mai mare dect
alte tipuri de colorani para substituii, n absena agenilor oxidani. Se mai citeaz colorani azoici sau
de dispersie, colorani compleci cu metale, colorani antrachinonici. Acetia din urm pot fi ncorporai
ntr-un ampon tip crem (preferabil cu un agent tensioactiv anionic) dar, ceea ce este foarte interesant
se preteaz amestecrii cu un agent de ondulare permanent, permind colorarea i ondularea
simultan a prului. Vehiculul coloranilor semipermaneni este constituit dintr-o emulsie apoas de
alcanol amide.
Eficacitatea coloranilor semipermaneni depinde n mare parte de concentraia acestora, numai
soluiile concentrate oferind adncimea necesar unei nuane. Dup aplicare, coloranii sunt lsai pe
pr un interval de timp care poate varia ntre 5 i 30 minute; n acest interval coloranii ptrund n
cuticul i parial n cortex, producnd nuana dorit direct, fr a fi implicate transformri chimice
intermediare. Produsele din aceast categorie sunt comercializate sub form de loiuni, spume (mousse)
sau geluri. n compoziie nu se introduc substane cu proprieti fixatoare, deoarece este necesar
ndeprtarea excesului de colorant de pe pr prin cltire.
Produse pentru colorarea temporar (nuanare)
Caracteristica principal a acestor produse const n aceea c se depun numai la suprafaa firului de
pr i pot fi eliminate cu uurin, cu excepia prului foarte deschis la culoare, chiar numai dup o
splare. Iniial, produsele de nuanare au fost adresate persoanelor cu prul alb sau crunt, oferind
nuane de lila, albastru sau violet. n ultimii ani, au aprut produse de nuanare pentru pr nchis la
culoare, ce aduc nuane luminoase, de auriu, rou sau rou de Burgundia (burgundy). Nuanatorii
produc coloraii foarte slabe, care pot fi reduse i mai mult, prin introducerea unui agent
tensioactiv.Nuanatorii pentru cltire utilizeaz colorani acizi, solubili n ap (numai din cei care sunt
aprobai pentru acest scop) n amestec cu acizi (citric, acetic, tartric, boric sau adipic), sub forma unei
dispersii fine, dar cu particule prea mari pentru a putea penetra cuticulul. Coloranii utilizai n
nuanatori pot fi: Tartrazina, Amarant, Ponceau SX, Fuchsina acida (Magenta), Orange II, Galben Auriu
FCP (Sunset Yellow FCP)1. Se recomand utilizarea nuanatorilor n concentraii relativ mici (1 - 3 %)
deoarece creterea concentraiei s-a dovedit a nu avea un efect proporional asupra vopsirii, n schimb
sunt mai dificil de manipulat i pteaz pielea capului sau a minilor. Comercializate sub form de
amestecuri solide sau concentrate lichide, produsele de nuanare se dizolv n ap nainte de folosire.
Aplicate pe pr dup amponare, las pe acesta o pelicul colorat, transparent. Preparatele mai noi
se comercializeaz sub form de ampoane

sau spume colorante (mousse), formulate cu ageni

tensioactivi (de regul anionici). Utilizarea agenilor tensioactivi cationici poate avea ca efect vopsirea
neuniform, n special la limita de demarcaie, ntre prul vopsit n prealabil i cel netratat nc. n
preparatele mai noi , de tip spum sau gel, s-au introdus pigmeni insolubili n ap sau pulbere de mic
colorat. Acestea au efecte, att de colorare, ct i de fixare.n conformitate cu un brevet Henckel /
Brev. German o loiune de nuanare conine:

Cocamidopropil betain
Emulgade 1000 N
0,20 ,Propil paraben

3,00

%,Alcooli grai C 12

0,20 ,Acid izoascorbic

18

0,10 ,EDTA tetrasodic

metil propanol 0,70 ,Albastru HC no.2 (HC blue no.2)

yellow no.2)

2,00,Laureth sulfat de sodiu (Texapon N 70, *)

3,00,Acid lauric
3,00,Metil

3,00
paraben

0,25,1 - amino- 2 -

0,70,Violet 1,4 - D 0,30,Galben HC no.2 (HC

0,40,Parfum 0,30,Ap q.s. 100,00

Nuanatorii, care pot fi i ampoane, conin colorani sintetici solubili n ap, ntr-o varietate
destul de mare de culori. Nuana obinut depinde de colorantul folosit, ct i de timpul de aplicare.