Intrebarea

1.Teoria economic
i sistemul tiinelor
economice.
Iniial, tiina
economic
avea
denumirea
de
economie politic" i
cuprindea ansamblul
de cunotine cu
privire
la
viaa
economic.
Treptat
ns, de la economia
politic ncep a se
desprinde
anumite
domenii ale acesteia,
formnd
tiine
autonome, fiecare cu
obiectul su de studiu
i cu metoda sa de
cercetare. Astfel au
aprut: contabilitatea,
statistica,
istoria
gndirii economice,
finanele,
marketingul,
managementul
etc.
Fiind
foarte
numeroase
(unii
specialiti consider
c exist peste o sut
de tiine economice
diferite), acestea se
constituie cu timpul
ntr-un sistem aparte,
numit
sistemul
tiinelor
economice". n acest
sistem,
economia
politic (numit mai
apoi
economics",
teoria economic",
economica" sau pur
i
simplu
economie") ocup
un loc central. Oricum, ntre aceste
dou noiuni: tiina
economic" i teoria
economic"
nu
trebuie pus un semn
de egalitate, deoarece
desemneaz realiti
diferite.
Teoria
economica este doar
una
din
tiinele
economice,
care,
dup cum tim deja,
snt foarte numeroase.
Clasificare
a
tiinelor
economice
Desprinznduse treptat de la
trunchiul comun care
era economia politic" n sensul ei
iniial,
tiinele
economice formeaz
astzi un sistem cu
numeroase
componente, numit
sistemul
tiinelor
economice".
Acest
sistem
poate
fi
mprit
n
cinci

categorii de tiine, i
anume:
1) tiinele
economice
fundamentale;
2)
tiinele
economice
funcionale (sau teoretico-aplicative);
3)
tiinele
economice concrete;
4) tiinele
economice istorice;
5) tiinele
economice
de
frontier.
Din grupul de
tiine
economice
fundamentale
fac
parte:
economia
politic
(teoria
economic
sau,
simplu, economia);
microeconomia; macroeconomia.
tiinele
economice
funcionale au un
obiect de studiu mai
ngust,
mai
specializat,
fiind
totodat
tiine
teoretico-aplicative.
Acestea
snt:
statistica,
contabilitatea,
managementul,
finanele i creditul,
marketingul, relaiile
economice
internaionale, analiza
activitii economice,
economia
muncii,
economia
mediului
etc.
tiinele
economice concrete
par a fi cele mai
numeroase: economia
industriei; economia
agriculturii; economia
nvmntului;
economia comerului;
economia
transportului.
Vine
apoi un nou grup de
tiine
economice,
cum
ar
fi:
contabilitatea
industriei;
managementul personalului etc. Din
aceast categorie fac
parte i economia
unitilor economice,
finanele
ntreprinderii,
contabilitatea firmei,
managementul firmei
etc.
Din
grupul
tiinelor economice
istorice fac parte:
doctrinele economice
(sau istoria gndirii
economice),
istoria

economiei naionale,
istoria
economiei
mondiale.
Grupul
tiinelor economice
de frontier include
tiinele aprute la
hotarul
dintre
economie i alte
tiine naturale sau
sociale:
geografia
economic,
econometria,
cibernetica
economic,
matematica economic,
psihologia
economic,
informatica
economic,
sociologia economic
etc.
Teoria
economic - tiin
fundamental
i
cluz n universul
economiei
Sistemul
tiinelor economice
se afl n plin
dezvoltare. Apar noi
tiine economice, se
modific frontierele
ntre tiinele deja
existente. Oricum, n
toate
variantele,
teoria
economic
(economia politic)
ocup locul central n
acest
sistem.
Ea
constituie
baza
teoretic
i
metodologic pentru
celelalte
tiine
economice,
elaboreaz
instrumentarul
de
cercetare economic,
formuleaz
categoriile, legile i
tendinele principale
n
dezvoltarea
activitii economice.
Anume aceast tiin
servete drept temelie
pentru
elaborarea
politicilor economice
promovate de stat.
i nc ceva.
Unul din obiectivele
principale ale teoriei
economice",
n
calitatea
sa
de
component
fundamental
a
tiinei
economice,
dar mai ales n
calitate de disciplin
universitar, este de
a-1
iniia,
a-1
introduce pe student
n universul tiinelor
economice. Aceasta
este poarta" prin
care se intr n lumea
complex
a

economiei.
Fr
lumina"
acestei
discipline
este
imposibil
de
a
vedea" i a nelege
profund acest univers.
Intrebarea
2.
Metodele
de
cercetare ale tiinei
economice. .Legile
economice.
Metoda

constituie totalitatea
mijloacelor,instrumen
telor folosite de o
stiin oarecare pentru
a
studia
lumea
nconjurtoare,
a
sistemetiza faptele i
a le expune sub forma
de categorii tiinifice
, legi, tendine i
modele.
Principalele
metode folosite n
cercetarea
fenomenelor
economice sunt:
Metoda
abstraciei tiinificeprocedeu prin care
fenomenul
cercetat
este curat de fapte
i trsturi mai puin
importante,
ajungindu-se astfel la
nucleul
acestuia.
Metoda dat scoate n
relief
trsturile
caracteristice,
dominante
pentru
fenomenul cercetat.
Sunt
definite
aspectele eseniale ale
vieii
economice,
numite
categorii
economice(banii,
profit, buget, marfa ,
capital).
Metoda
unitii dintre analiz
i sintez- cu ajutorul
analizei
fenomenul
supus cercetrii e
descompus
n
componentele
sale,
fiecare parte fiind
analizat
complex.
Prin
sintez,
elementele analizate
separat sunt reunite,
reconstituindu-se
ntregul, cunoscnduse deja elementulcheie i schindu-se
tendinele dominante
n
evoluia
fenomenului cercetat.
Metoda
istoric- pornete de
la
adevrul
c
fenomenul economic
are evoluie istoric:
apare, se dezvolt,

apoi dispare sau se

transform n altceva.
Metoda logicfenomenul e reprodus
doar prin ceea ce
acesta
are
mai
important,
mai
esenial.
Metoda
analizei cantitative i
calitative-evaluarea
mrimilor economice
n uniti naturale i
n expresie bneasc,
apoi
cutarea
modalitii
de
transformare
a
cantitii n calitate.
Metdelarea
economicomatematicreproducerea
schematic a unui
sistem liniar, alctuit
din mrimi variabile,
care
permite
elaborarea
unor
scenarii de evoluie a
acestora i alegerea
variante optimale.
Mai
exist
metode ca:
Metoda
teoretic
Metoda
anologiei
Experimentul
economic.
Legile
economice sunt niste
notiuni mai putin
numeroase , dar mai
complexe,
mai
fundamentale.
Ele
exprim
legturile
cele mai profunde
dintre
fenomenele
economice,
interdependenele
cauzale, stabile i
esentiale,
dintre
categoriile
economice,
dintre
participantii la viata
economica.In unele
cazuri in calitate de
sinonim se foloseste
notiunea de principii
ale economiei.
Intrucit stiinta
economica studiaza
niste realitati , atit
obiective
cit
si
subiective,
legile
economice mai pot fi
grupate in 2 mare
categorii. Din prima
categorie fac parte
acele legi care au un
suport natural, iar
a doua cele care au
un
suport
psihologic. In primul
caz legile economice

exprima necesitatea
stabilirii
unor
echilibre intre diferite
fenomene economice
sau a schimbului de
echivalente ( legea
valorii, legea cererii,
legea ofertei, etc.). In
al doilea caz , cel al
interdependentelor de
natura pshihologica ,
legea economica este
expresia
comportamentului
indivizilor.
modelat
sau
conditionat
de
anumite predispozitii
psihologice stabile ale
oamenilor
de
a
proceda intr-un fel
sau
altul
(legea
inclinatiei
spre
economii, legea lui
Engel eetc.)
Exemple
de
legi
economice :
legea
cresterii
nevoilor,
legea
raritatii, legea cererii,
legea ofertei, legea
randamentelor
neproportionale,
legea valorii, legea
inclinatiei
spre
economii etc.
Legea
generale a cererii.
Conform acestei legi,
daca pretul bunurilor,
resurselor
si
serviciilor va scadea,
in mod corespunzator
va creste cantitatea
de marfa ceruta intro anumita perioada si
invers, daca preturile
cresc, va scadea
cantitatea de marfa
ceruta in perioada de
timp
respectiva
( celelalte conditii
ramanand
neschimbate ).
Legea ofertei,
ea arata relatia care
se stabileste intre
cantitatea
dintr-un
bun pe care un
ofertant o ofera spre
vinzare
intr-o
anumita perioada de
timp si pretul la care
bunul respectiv se
vinde.
LEGEA
RARITATII=
volumul, structurile si
calitatea resurselor
evolueaza mai incet
decat
volumul,
structurile
si
intensitatea nevoilor
umane.
legea
randamentelor

funcionale
neproporionale
(Legea lui Turgot), n
baza creia, atunci
cnd
cantiti
crescnde
dintr-un
factor de producie se
combin cu cantiti
fixe
din
ceilali
factori de producie
(condiiile tehnice i
organizatorice rmn
neschimbate),
productivitatea medie
i cea marginal a
factorului
variabil
cresc,
ating
un
maxim, dup care se
cunoate o evoluie
descresctoare,
n
condiiile n care
producia
total
crete.
Legea
lui
Engel afirm c
ponderea
cheltuielilor
alimentare n bugetul
gospodriei tinde s
scad atunci cnd
venitul crete. Cu alte
cuvinte elasticitatea
cererii de alimente n
raport cu venitul este
subunitar:
cnd
venitul crete cu o
unitate, cheltuielile
cu alimentele cresc
cu mai puin de o
unitate. Altfel spus,
celthuielile
cu
alimentele cresc mai
ncet dect veniturile:
dac veniturile cresc
n
progresie
geometric,
cheltuielile
alimentare
cresc
aritmetic.
Legea limitrii
resurselor. n raport
cu
dorinele
nelimitate
ale
oamenilor,
nevoile
trebuie
s
aib
acoperire n venit
(satisfacerea anumitor
necesiti presupune
nesatisfacerea altora).
Limitarea resurselor
ridic productorilor
i
consumatorilor
problema
alocrii
eficiente a resurselor.
Drept
urmare,
consumatorul trebuie
s aleag alternative
de consum care se
ncadreaz
n
restriciile impuse de
propriul buget iar
productorul
s
aleag acel program
de fabricaie ce poate
fi realizat cu resursele
materiale,
umane,

bneti
de
care
dispune.
Prima lege a
cererii. Cu ct este
mai mare preul unui
anumit bun cu att va
fi
mai
redus
cantitatea cerut din
acel bun.
A doua lege a
cererii. Elasticitatea
cererii n raport cu
preul tinde s fie mai
mare pe termen lung
dect pe termen scurt.
Adic variaia indus
de
modificarea
preului asupra cererii
are
o
anumit
dimensiune
n
perioadele urmtoare
modificrii de pre i
alt dimensiune, mai
mare, dup trecerea
unei perioade mai
mari de timp de la
aceast modificare. n
cazul
reducerii
preului,
creterea
corespunzatoare
cererii
se
va
manifesta
pregnant
dup o perioada mai
mare.
Principalul
factor ce determin
acest lucru este dat de
timpul diferit n care
informaia
privind
reducerea de pre
ajunge
la
consumatori. Locul n
care se ntlnesc
consumatorii
i
productorii
se
numete pia.
Legea utilitii
marginale
descresctoare arat
c,
la
cresterea
consumului de bunul
X, utilitatea totala
creste pina la o
anumita limita, in
timp ce utilitatea
marginala este in
descrestere pozitiva,
atunci cind utilitatea
marginala descreste
mai jos de zero,
atunci utilitatea devie
dezutilitate.
Cind
utilitatea totala este
maxima,
utilitatea
marginala este nula.
Intrebarea
3.Resursele
economice
i
caracterul
lor
limitat.
Frontiera
posibilitilor
de
producie
Resursele
economice-totalitatea
elementelor naturale,
umane,
financiare,

informaionle
i
tehnologice atrase i
utilizate
pentru
producerea bunurilor
necesare satisfacerii
nevoilor umane.
Clasificarea
resurselor:
Resurse
primare (create de
natur)
a) Res. umanepopulaia din punct
de vedere cantitativ,
calitativ, structural:
numr, calificare etc.
b
)Res.
naturalefondul
financiar, pdurile,
apele,
zcmintele
minerale.
Resurse
derivate (acumulate,
create de om)
a)Res.
materialecapital
tehnic sub form de
maini,
utilaje,
construcii, sisteme
de transport
b)Res.
financiare- de care
dispune
populaia,
statul
i
ntreprinderile.
c)
Res.
inovaionalecunotine
experien,
tehnologii.
d)
Res.
informaionale-ce
permit
agenilor
econ. s cunoasc
realitatea,s
ia
decizii, s acioneze.
Trstura
fundamental
a
resurselor economice
const n caracteru lor
limitat. Sunt limitate
resursele de apa si de
sol, resursele de soare
si aer etc. Devin tot
mai rare resursele
neregenerabile
(zacamintele
minerale,
inclusiv
gazele
naturale,
petrolul minereul de
fier, carbunele,etc.)
iar
intr-un viitor
previzibil unele din
ele ar putea sa dispara
cu totul. Raritatea
resurselor
conditioneaza
i
raritatea (altfel spus,
caracterul
limitat)
bunurilor economice
produse de societate.
In asemenea conditii,
apare
o
neconcordanta,
o
tensiune intre nevoile

care cresc intruna si

resursele (bunnurile
economice) care sunt
limitate si rare. Legea
raritii-raportul
dintre resurse i nevoi
(tensiunea
dintre
nevoile care cresc
ntruna i resursele
care sunt limitate i
rare).
Problema
alegerii resurselor si
a utilizarii eficiente a
acestora constituie
problema
fundamentala
a
economiei. Intr-u cit
resurele sunt limitate,
iar nevoile limitate si
cresc pe zi ce trece,
omenirea este nevoita
sa aleaga acea forma
de activitate care ar
permite utilizarea cit
mai
rationala
si
eficienta a resurselor
disponibile. Deoarece
omenirea nu este
capabila sa produca
toate bunurile si
serviciile, pe la care
la
doreste
atit
indivizii
cit
si
intreprinderile
si
statul inaite de a
declansa a activitate
economica
sunt
nevoiti sa raspunde la
3 intrebari: Ce? Cit?
Pentru cine?
Intrebarea
4.
Bunurile economice
i caracteristicile lor.
Din utilizarea
si
consumul
resurselor
rezulta
bunurile economice.
Bunurile
economice:
un
rezultat al aciunii
umane, destinat s
satisfac o nevoie
economic dat prin
combinarea
si
consumul resurselor
disponibile.
Clasificare:
dup
origine:
bunuri libere
nu sunt rezultat al
aciunii umane, nu au
costuri de procurare
bunuri
economice sunt
rezultat al aciunii
umane, au costuri de
procurare
dup
modul de circulaie:
bunuri marf
trec de la productor

la consumator prin
pia
bunuri
nonmarf trec de la
productor
la
consumator
fr
intermedierea pieei
conform
naturii
econimice
a
bunurilor:
bunuri
de
consum- haine,
hrana
bunuri
de
capitalmasine, uitlaj,
strung etc.
dupa
termenul
de
utilizare:
de
folosinta
curenta

hrana
de
folosinta
indelungata
TV,
masini,
cladiri
dup
scopul consumului:
bunuri finale
sunt
destinate
consumului
final
(bunuri de consum)
bunuri
intermediare sunt
destinate consumului
productiv (bunuri de
echipament sau de
investiii)
dup
sectorul economic n
care sunt produse:
bunuri publice

sunt
destinate
satisfacerii nevoilor
economice
publice
(colective)
bunuri private

sunt
destinate
satisfacerii nevoilor
economice
private
(individuale)
dup
forma pe care o
imbraca:
bunuri sunt
substaniale
(tangibile)
:
momentul producerii
lor
difer
de
momentul consumului
servicii sunt
non-substaniale
:
momentul producerii
lor
coincide
cu
momentul consumului
dupa
sectorul
din
care provin:
bunuri primare
bunuri
secundare
bunuri terte
alte:

normalebunuri a caror
cerere creste
odata
cu
cresterea
veniturilor
inferioarebunuri la care
cererrea
se
reduce odata
cu
crestrea
veniturilo
substituibilecele care pot fi
subtituite
complementare
- care nu se
utilizeaza una
fara
alta
(masina
si
motorina)
Trsturil
e
bunurilor
economice:
sunt
rezultat al aciunii
(activitii) umane
sunt utile
sunt
disponibile
(accesibile)
sunt rare
au
cost
oportun, care este
valoarea cele mai
bune dintre sansele
sacrificate, la care se
renunt atunci cind se
cumpara ceva.
Raritatea:
proprietatea unui bun
(sau
resurs
economic) de a fi
insuficient()
n
raport cu nevoia sau
nevoile
economice
generatoare. Raritatea
este o relaie ntre
nevoia economic i
bunul
(resursa)
asociat().
Intrebarea
5.
Activitatea
economic: faze i
indicatori. Agenii
economici
Activitatea
economic:ansamblu
l de aciuni umane,
individuale
sau
socializate, destinate
s obin bunurile
economice necesare
satisfacerii nevoilor
economice
Forme
ale
activitii
economice:
dup
forma de proprietate
asupra
bunurilor
intermediare utilizate:
activiti
economice private

produc bunuri i
servicii
private
(individuale)
activiti
economice publice
produc bunuri i
servicii
publice
(colective)
dup
gradul de prelucrare a
bunurilor de consum:
sectorul
primar:
bunurile
economice au un grad
de prelucrare primar,
incipient
sectorul
secundar:
bunurile
economice au un grad
de prelucrare superior
sectorul teriar:
bunurile economice
apar exclusiv sub
forma serviciilor
dup
transparena n raport
cu
contabilitatea
naional:
activiti
economice oficiale:
sunt contabilizabile
de ctre autoritatea
public
productoare
de mrfuri: agenii
economici propriuzii
productoare
de bunuri economice
non-marf: economia
casnic (gospodrii)
activiti
economice subterane:
scap contabilizrii
autoritii publice
AE implica 4
faze:
productia,
schimbul, repartitia,
consumul.
Productia

constituie totalitatea
eforturilor
si
operatiunilor umane
de
combinare
a
factorilor
de
productie in cadrul
diferitelor uniti de
producie
(
de
ex.intreprinderi), in
scopul
obtinerii
bunurilor materiale i
a serviciilor.
Schimbul (sau
circulatia) este o
alta faza a activitaii
economice, in cadrul
creia
bunurile
produse
sunt
depozitate si pastrate,
sunt schimbate cu alte
bunuri,
sau
sunt
trecute de la o
persoana la alta prin
actul de vinzarecumparare. Schimbul

bunurilor
se
efectueaza
prin
intermediul
unor
servicii precum si
cele comerciale, de
comunicaii i de
telecomunicaii,
de
transport,
de
depozitare
si
de
pstrare.
Repartiia
este o activitate prin
intermediul
creia
bunurile produse sunt
distribuite
participantilor
la
procesul de productie.
In lumea modern,
repartiia
se
infptueste sub forma
distribuirii
si
redistribuirii
veniturilor ( salarii,
profituri,
impozite,
taxe) intre agentii
economici si intre
membrii societii.
Consumul
care este scopul final
al oricrei activiti
economice, const in
folosirea, utilizarea
bunurilor
i
satisfacerea nevoilor.
Consumul poate fi
intermediar
(productive) sau final.
Indicarori
ai
activitatii economice
sunt: rentabilitatea,
lichiditatea,
solvabilitatea.
In activitatea
economica, productia
si repartitia, schimbul
si consumul bunurilor
si
serviciilor,
in
calitate de agenti
economici
intervin
peroane fizice si
juridice., care intr-un
anumit mod adopta
niste
decizii
referitoare
la
organiarea,
guvernarea
si
finalizarea proceseol
economice.
Participanii la viata
economica
sau
persoanele fizice sau
juridice
care
indeplinesc anumite
functii speciale in
activitatea
economica
se
numesc
agenti
economici.
Agentii
economici
sunt
grupati in 5 categorii
si anume: menajele,
intreprinderile,
instituiile

financiare,
administraia
public, restul lumii.
Orice activitate
economica porneste
de la menaje (numite
si gospodrii) , care
pot fi reprezentate de
o persoan aparte sau
o familie. Funcia
principal a acestora
este consumul, dar
menajele desfoar
i
operaiuni
de
productie
casnica,
nemarfar, mai cu
seam in rile cu un
nivel de dezvoltare
mai modest. Menajele
ofer
societii
resursele
necesare
organizrii activitii
economice (for de
munc,
capital,
terenuri de pmint) i
primesc in schimb
venituri, pe care le
folosesc
pentru
procurarea bunurilor
de consum sau pentru
formarea
de
economii..
Intreprinderil
e ( firmele) au ca
functie
de
baz
producerea bunurilor
materiale
si
a
serviciilor
marfare
destinate schimbului
sau
vinzriicumprrii.
Scopul
activitii
intreprinderilor este
obinerea profitului.
Instituiile
financiare
(
in
principal bncile, dar
si
societile
de
asigurri)
au
ca
activitate de baz
colectarea
economiilor
i
transformarea
acestora,
prin
intermediul creditelor,
in investiii.
Administraiil
e publice (centrale si
locale) indeplinesc
2
functii
:
redistribuirea
veniturilor acumulate
prin
intermediul
impozitelor si taxelor
i
prestarea
de
servicii nemarfare, in
folosul
intregii
societi:
ocrotirea
sntii,
educaia,
construirea
drumurilor, protejarea
mediului
ambiant,
dezvoltarea culturii
s.a..

Intrebarea
6
.Proprietatea
i
pluralismul
formelor sale
Din punct de
vedere
economic,proprietate
a
reprezinta
ansamblul relatiilor
dintre
oameni,in
legatura
cu
insusire,posedarea
resurselor utilizate in
activitatea economica
si
a
rezultatelor
acestei activitati.
Sensul juridic
al cuv.proprietate se
reduce la drepturile
de proprietate,adica
dreptul de a stapini
bunul
in
interes
propriu;dreptul
de
folosinta;dreptul de
dispozitie,s.a. Intrucit
sensurile economic si
juridic ale proprietatii
merg mina-n mina,se
constata ca:
Proprietatea
reprezinta totalitatea
raporturilor
dintre
membrii societatii cu
privire la insusirea
bunurilor existente in
societate,raporturi
reglementate de acte
juridice sau norme
sociale.
Proprietatea se
prezinta sub forma
unitatii
si
interconditionarii
elementelor sale de
baza:obiectul
si
subiectul proprietatii.
Obiectul
proprietatii il pot
constitui
bunurile
materiale
si
imateriale(ex:informa
tiile),atit sub forma
resurselor economice
cit si a rezultatelor
economice(o
cladire,un lot de
pamint,utilajul,autom
obile,s.a)
Subiectii
proprietatii
sunt
posesorii obiectelor
prorietatii si ei pot
fi:a)persoanele
fizice(indivizii,menaj
ele),b)persoanele
juridice.c)diferite
organizatii(nationale
sau
internationale),d)statu
l
Tipurile
formelor
de
proprietate
a)proprietatea
privata
(particulara),care

poate
fi:individuala,individ
ual-asociativa,private
de
familie,privatasociativa.Proprietate
a privata poate fi
bazata
pe munca
individuala sau pe cea
salariata.
b)proprietatea
publica
(de
stat),cunoasta
asemenea
forme
ca:proprietatea
administratiei
centrale
si
proprietatea
administratiei locale
(proprietatea
municipala)
c)proprietatea
mixta. Acest tip de
proprietata
combina,in
diferite
proportii,proprietatea
private
cu
cea
publica,iar in unele
cazuri
proprietatea
nationala
cu cea
internationala.Proprie
tatea mixta poate
fi:privat-publica
nationala,privatpublica
multinationala.
In
sistemul
economiei de piata
loculcentral apartine
proprietatilor
private.Astfel,70-85%
din PIB-ul tarilor
dezvoltate este creat
in
cadrul
proprietatilor
private.Desi
in
proportii diferite(1050%),proprietatea
publica e prezenta
astazi in toate tarile
lumii.
Proprietatea
private este temelia
libertatii economice.
Prin
sistemul
drepturilor
de
proprietate totalitatea
normelor
de
reprezentare
la
accesul la resursele i
bunurile rare.
Drepturile de
proprietate
se
realizeaz
n
urmtoarele atribute
de baz:
- deinere
- aplicare
- diviziune
-definire
- atenuare.
Deinerea
drepturilor
de
proprietate presupune
posedarea exclusiv a
resurselor i bunurilor
rare de un anumit

subiect.
Aplicarea
drepturilor
de
proprietate nseamn
excluderea de la un
subiect de la accesul
resurselor i bunurilor
rare.
Diviziunea
drepturilor
de
proprietate presupune
descompunerea lor n
diverse mputerniciri
mai importante fiind
urmtoarele:
drepturile
de
posesiune,
de
utilizare,
de
administrare,
de
uzufruct, de valoare
capital, la securitate,
la
motenire,
de
interzicere a utilizrii
pgubitoare,
neeficiente. Definirea
drepturilor
de
proprietate prezint
determinarea exact a
mputernicirilor
ce
aparin proprietarului.
Cu ct mai distinct
sunt
definite
drepturile
de
proprietate cu att mai
nalte sunt rezultatele
activitii economice.
Atenuarea drepturilor
de
proprietate
presupune definirea
inexact i aplicarea
insuficient a acestor
drepturi ce determin
apariia conflictelor n
cadrul
activitii
economice
i
utilizarea ineficient a
resurselor economice.
Intrebarea 7.
Formele de
organizare a
economiei.
Economia
naional reprezint
acel sistem economic
prin care fiecare
comunitate
i
satisface trebuinele
din producia proprie,
deci avem de-a face
cu un sistem nchis.
Aceast form de
organizare
a
economiei a fost
specific n comuna
primitiv, sclavagism
i feudalism. Cu toate
acestea,
chiar
n
comuna
primitiv
unele produse nu
puteau fi obinute n
propria gospodrie, ci
erau procurate prin
schimb. n concluzie,
economia de schimb a
aprut
cu
mult
naintea produciei de

mrfuri, ns nainte
de prima diviziune
social a muncii.
Economia
de schimb este acea
form de organizare
a economiei n care
rolul determinant l
are
viaa,
confruntarea dintre
cerere i ofert. Acest
tip de economie a
evoluat de la o
economie de pia
liber cu o concuren
pur, la o economie
n care predomin
concurena
imperfect, respectiv
se manifest puterea
marilor
corporaii
monopoliste i din ce
n ce mai mult a
statului.
Tipurile
actuale de economie
de schimb care exist
n rile dezvoltate
sunt:
multipolare
(multitudinea
i
diversitatea centrelor
de
decizie
economic);
descentralizat:
orice agent economic
are autonomie de
opiune, de decizie i
aciune;
- de ntreprindere:
spaiul
microeconomic este
fundamental n
activitile din
economia naional;
- de calcul n expresie
monetar;
- statul exercit o
influen indirect i
global;
- profitul reprezint
mobilul central al
unitii economice.
Treapta
calitativ superioar a
economiei de schimb
o reprezint producia
de mrfuri. Producia
de mrfuri pentru a
exista
trebuie
a
ntruni simultan 2
condiii:
autonomia
(independena
productorilor)
- diviziunea social a
muncii
Economia
de comanda. Acest
sistem economic a
existat intre anii
1917-1991 in fosta
URSS, iar dupa cel de
al II razboi mondial
intr-o serie de tari din
Europa Centrala si

din Asia, inclusiv si

China, sub denumirea
de socialism. Astazi
socialismul ca sistem
economic a disparut
cu totul. Economia de
comanda insa, aub
alte forme, ca un
sector dominant in
economia multor tari
este atestata inca din
Antichitate.
Economia de schimb
(socialista
sau
planificata) are drept
trasatura definitorie,
ca statul, ca unic
prorprietar
al
principalelor resurse
economice,
gestioneaza de unul
singur atit productia,
cit si schimbul si
repartitia de bunuri
si servicii.
In
economia
de
comanda
lispseste
libertatea de alegere a
producatorului
si
consumatorului,
precum
si
responsabilitatea
personala
pentru
activitatea
desfasurata. In acest
tip de economie, toate
activitatile
erau
planificate conform
planui,
prevederile
caruia erau obligatorii
pentru toti agentii
economici. Preturile
si
salariile
erau
stabilite de catre
instantele seperioare
de stat. Scopul era
simplu: indeplnirea
obiectivelor stabilite
de catre organele de
stat.
Economia
naturala reprezinta o
forma de organizare
a
activitatii
economice,in
care
bunurile
produse
sint
destinate
autoconsumului,nev
oile fiind satisfacute
fara a se apela la
schimb.Economia
naturala este un
sistem
economic
inchis.
La un anumit
nivel al dezvoltarii
sale,economia
naturala a devenit o
piedica
in
calea
dezvoltarii
economiei,asta
ducind
la
transformarea ei intro
economie
producatoare
de

marfuri,
numita
economie
de
schimb,in care chiar
de la inceput sunt
produse pt vinzare.
Produsele muncii sunt
destina
strict
necesitatilor
de
consum
ale
producatorilor.
Totodata, uneltele pe
cate comunitatea nu
le putea produce, erau
procurare pe baza de
schimb,
dar
nu
predominau
aceste
realtii de schimb.
Trasarurile
economiei naturale
sunt:

scopul
productiei
in
constituia
autoconsmul

munca in
economia naturala
avea caracter social
cuprind in limitele
inguste ale unitatilor
de productie. Formta
de munca era lipsita
de
mobilitate,
deoarece
juridic
depindea de unitatea
de productie.

Tehnologi
a era inapoiata,
primitiva si se pune
accentul de munca
fizica

La baza
economiei se afla
agriculura
si
mestesugaritul.

Raspunsur
ile la intrebarile ce?
Cum? Pentru cine?
erau determinate de
traditii transimise din
genereatii
in
generatii
Conditiile care
au generat trecerea
treptata la economia
de schimb:
1)diviziunea
sociala
a
muncii(specializarea
agentilor economici
in crearea unor bunuri
destinate vinzarii sau
schimbului,numitem
arfa)
2)autonomia si
independenta
economica a agentilor
economici,(bazata pe
proprietatea
private,adica
poti
folosi
resursele

disponibile
dupa
bunul-plac
3)aparitia
pietei ca loc de
intilnire
a
producatorilor
si
vinzatorilor ca loc
unde se face schimbul
sau
vinzareacumpararea
4)monetizarea
economiei(aparitia si
impunerea monedei
in
calitate
de
instrument
de
intermediere
a
sachimburilor
economice
si de
apreciere a pretului
bunurilor
destinate
vinzarii-cumpararii).
In
prezent,
economia
naturala
mai exista ca un
sector aparte doar in
tarile cele mai slab
dezvoltate
din
Africa,Asia,
si
America Latina, dar
si
unele
regiuni
mumtoase sau izolate
din Europa.
Economia de
piata reprezinta o
forma de organizare
a
activitatii
economice ce se
sprijina pe legitatile
economice obiecive,
in cadrul careia
corelatia
dintre
cerere
si
oferta
determina principiile
esentiale de utilizare
si
alocare
a
resurselor economice
.
Trasaturile
sistemului economic
de piata:
1)preponderent
a proprietatii private
2)economia
este
decentralizata(toate
deciziile economicofinanciare sunt luate
in mod nemijlocit de
catre
agentii
economici,care
isi
asuma toate riscurile).
3)centrul
activitatii economice
si principiul regulator
al acesteia este piata
concurentiala(prin
mecanismul cererii si
ofertei,piata
determina
asortimentul,calitatea
si
cantitatea
produsului
ce
urmeaza
sa
fie
produs.)
4)maximizarea
profitului(profitul

este forta motrice a

activitatii
economice.Marimea
profitului ce poate fi
obtinuta
este
nelimitata,ceea ce-i
tine pe intreprinzatori
intr-o
permanenta
cautare,inovare,de
lupta de concurenta)
5)preturile la
marea majoritate a
bunurilor materiale si
serviciilor
se
formeaza
liber(in
urma
negocierilor
dintre vinzatori si
cumparatori)
6)agentii
economici se afla
intr-o
stare
de
concurenta
permanenta.
Intrebarea 8. Banii:
esena i funciile
banilor.
Pentru
a
rspunde
la
ntrebarea ce sunt
banii, trebuie mai
nti s analizm
funciile
acestora.
Mai
mult,
cunioscnd funciile
ndeplinite de bani,
putem
determina
uor rolul acestora
n
desfurarea
activitii
economice. Iat care
sunt
principalele
funcii ale banilor:
1) Banii
ca
unitate de msur
(aceast funcie mai
este numit etalon al
preurilor"
sau
instrument
de
msurare a valorii").
Pentru a nelege
mai
bine
esena
acestei funcii, vom
recurge
la
unele
exemple (n acest
caz, comparaii) din
alte domenii. Astfel,
unitatea
(sau
instrumentul)
de
msur a greutii
este kilogramul, a
lungimii metrul, a
energiei
electrice
consumate - kw/or
etc. Banii snt o
unitate de msur a
valorii
diferitelor
bunuri i servicii din
cadrul economiei, o
unitate de stabilire a
preului acestora.
Banii
ndeplinesc, n mod
abstract, funcia de

unitate de msur.
Astfel, pentru a fixa
preul unui automobil,
nu
este
neaprat
necesar s inem la
momentul respectiv
banii n mn sau n
buzunar.
Pentru
ndeplinirea funciei
de msurare a valorii,
se
stabilete
un
etalon monetar, care
n trecut avea drept
suport cantitatea de
aur
pe
care o
reprezenta
fiecare
unitate monetar; de
exemplu, din anul
1872 pn n 1934,
1$ SUA reprezenta
1,504 g de aur fin.
ncepnd
cu
ultimele dou decenii
ale secolului XX,
dup demonetizarea
aurului,
etalonul
monetar
este
determinat
de
unitatea elementar
de
putere
de
cumprare
a
monedei respective.
2) Banii ca mijloc
de schimb sau mijloc
de circulaie. Aceast
funcie
banii
o
ndeplinesc
prin
intermedierea
schimbului,
eliminnd
astfel
trocul. n acest caz,
formula schimbului
devine: M-B-M. La
prima faz, marfa
este vndut pentru
o sum de bani
oarecare, iar la cea
de a doua, banii
obinui
se
transform
n
bunurile de care are
nevoie
persoana
respectiv. Fr bani
ar
fi
imposibile
miliardele
de
tranzacii ce au loc
anual
n
fiecare
economie modern,
precum i n relaiile
dintre
ri.
Unii
specialiti socotesc,
din
acest
considerent,
c
aceasta
i
este
principala funcie a
banilor.
3)
A
treia
funcie important a
banilor este cea de
conservare a valorii,
numit i funcia de
tezaurizare" sau de
mijloc
de
economisire".
n
fine, acestei funcii i

se
mai
spune
funcia de rezerv a
puterii
de
cumprare".
Sub
forma monedei de
aur i de argint, iar
n prezent sub forma
valutelor
liber
convertibile
(dolarul, euro, lira
sterlin etc.), care
au o putere de
cumprare mai mult
sau
mai
puin
stabil,
moneda
poate fi pstrat fie
n bnci, fie n
safeuri speciale, fie
la ciorap, ca apoi
s fie folosit pentru
procurarea
bunurilor necesare.
Banii
ndeplinesc
aceast
funcie
deoarece ei snt o
ntruchipare
a
oricrei
avuii.
Acum, cunoscnd
principalele funcii
ale banilor, am
putea formula i o
definiie
a
acestora.
Aadar, banii
reprezint un bun
acceptat de toat
lumea n calitate de
mijloc de schimb,
mijloc de tezaurizare
i unitate de msur.
n
economiile
moderne,
banii
ndeplinesc i alte
funcii. Astfel, ei au
devenit un instrument
important de gestiune
strategic
a
economici. Manevrnd
cu masa monetar i
cu rata dobnzii,
guvernele contempo
rane influeneaz n
mod
nemijlocit
activitatea
economic. Banii pot
servi drept instrument
eficient de depire a
crizelor economice,
de
ncurajare
a
exporturilor,
de
redistribuire
a
venitului naional.
Intrebarea 9.
Sistemele
economice.
Tipologia sistemelor
economice
In
orice
societate, procesul de
productie se efetuiaca
prin intermediul unor
forme sociale care se
modifica
in
dependenta de locul

si timpul in care se
desfasoara, precum si
de
conditiile
economice.
Sistemul
economic reprezinta
o
modalitate
specifica de utilizare
a
resurselor
economice
rare,de
organizare
a
procesului
de
productie
si
de
trecere a bunurilor
create
la
consumator.
Societatea
umana in procesul de
dezvoltare al sau a
trecut prin mai multe
forme de organizare a
activitatii economice,
si anume:
economie
naturala
economie
de
marfuri
(de
schimb)
economie
centralizata
Aceste forme
de
organizare
a
activitatii economice
reflecta nivelul divers
de
dezvoltare
al
fortelor de productie,
de diviziune a muncii,
de
cooperera
si
socializare.
Funcitonarea loc se
realizeaza
utilizind
diferite subsisteme.
Formele de activitate
economica
functioneaza
pe
parcursul diverselor
perioade de timp din
instoria omenirii, ele
includ diferite moduri
de productie, care
scot
in
evidenta
cerintele sociale.
Sistemele
economice
se
deosebesc
dupa
urmatoarele criterii:
1)forma
predominanta a
proprietetii
asupra
resurselor
si
rezultatelor
actului
de
producere;
2)scopul
urmarit de cei
care
organizeaza o
activitate
economica
oarecare;
3)modul
de stabilire a
relatiilor dintre

participantii la
activitatea
economica;
4)caract
erul motivarii
atingerii unor
performante
mai inalte;
Intrebarea
Economia
institutionala

10.

Economia
instituional este o
coal de economie
care s-a dezvoltat n
Statele Unite n anii
1920-1930 i care
afirm c evoluia
instituiilor
economice reprezint
doar o parte a unui
proces mai larg de
dezvoltare cultural.
Thorstein Veblen a
pus
bazele
instituionalismului
prin criticile aduse
teoriei
economice
tradiionale. El a
ncercat
s
nlocuiasc conceptul
de populaie ca factor
de decizie economic
cu o imagine mai
realist,
a
unei
populaii
supuse
influenei exercitate
de
obiceiuri
i
instituii
schimbtoare.
John R. Commons a
evideniat
aciunea
colectiv
a
unor
grupuri variate din
economie, perceput
ca avnd loc n
interiorul unui sistem
de instituii i legi
care
evolueaz
continuu.
Ali
economiti
instituionali
sunt
Rexford Tugwell i
Wesley C. Mitchell.
Intrebarea
11.ntreprinderea n
condiiile economiei
de pia.
Intreprindere
a - este o unitate
economica
productoare,
care
combin factorii de
productie in scopul
obinerii unor bunuri
sau servicii, care,
fiind realizate pe
pia,
aduc
proprietarului
intreprinderii
un
anumit profit.
In economia de
pia, intreprinderea

dispune
de
o
autonomie
decizional,
financiar, tehnic i
organizatoric. Ea are
drept obiective de
baz
maximizarea
profitului i cresterea
pe termen lung.
Funciile
economice
ale
intreprinderii :
Intreprinderea
este
o
unitate
multifuncional, care
ii
desfoar
activitatea
intr-un
mediu
foarte
complex, indeplinind
mai multe funcii de
baz :
1) funcia de
gestiune
sau
managerial care
const
in
organizarea
,
coordonarea, dirijarea
i
controlarea
activitii in cadrul
unitii
economice
respective.
2) Funcia
financiar al crei
rol este de a aduna , a
utiliza i a gestiona
capitalul pe care il are
la dispoziie.
3) Funcia
social care are
misiunea
de
a
gestiona
resursele
umane implicate in
afacere.
4) Funcia
de aprovizionare
care
consta
in
procurarea bunurilor
necesare
pentru
activitatea economica
i gestionarea lor.
5) Funcia
tehnica numit i
funcia de producie
care include i
funcia de cercetaredezvoltare.
6) Funcia
comercial sau de
marketing care
const in studierea
pieei
i
comercializarea
bunurilor
i
a
serviciilor produse.
Cele
mai
importante funcii
ale
intreprinderii
sunt:
de
management,
de
marketing,
de
producere.
Managementu
l constituie un
ansamblu de activiti
ce
vizeaz
organizarea,

conducerea
i
gestiunea
intreprinderilor.
Marketingul
un
ansamblu
de
mijloace de care
dispune
o
intreprindere pentru
asi gsi sau pentru asi
crea propria sa pia,
propria sa clientel.
Producerea
este o alta funcie
importanta
a
itreprinderii.
Ea
const in combinarea
factorilor
de
producie
(munca,
capital etc.) in scopul
confectionrii
unor
bunuri i al prestrii
unor servicii (ex.
Domeniul
invmintului,
ocrotirea
sntii,
activitatea hotelier i
bancar).
Numrul
impuntor
de
intreprinderi in orice
tar
presupune
clasificarea lor dup
diferite criterii, si
anume dup forma de
proprietate, mrime,
domeniu de activitate,
statut juridic etc.
1. din punct
de
vedere
al
domeniului (ramurii)
de
activitate
,
intreprinderile
pot
fi
:
industriale,
agricole, comerciale,
bancare,
de
asigurri.
2. din punc
de vedere al formei
de
proprietate
,
intreprinderile
se
impart in private,
publice, mixte.
3.
dup
dimensiu
nea
lor
(in
realitate
dup nr
persoanel
or
ocupate),
intreprind
erile pot fi
:
mici,
mijlocii,
mari.
De
regula
intreprinderile mici
au pina la 100 de
salariati, cele mijlocii
intre - 100 si 500, iar
cele mari mai mult
de 500 de salariati.
Intreprinderil
e mici constituie

fundamentul
economiei de piat.
De regul, datorit
cheltuielilor
de
productie
reduse
(lipsa cheltuielilor pt
publicitate, gestiune
etc.) si a capacitaii de
manevr,
aceste
intreprinderi mentin
mereu aprinsa flacara
spiritului
de
concuren.
Din
aceste considerente,
in
rile
cu
o
economie dezvoltat
statul
sprijin
intreprinderile mici,
inclusiv
prin
elaborarea
unei
legislaii
anti
monopol.
In RM circa
90% din nr total de
intreprinderi,
in
principal
din
agricultura,
nu
folosesc
munca
salariat
sau
o
folosesc ocazional.
Intreprinderil
e mari desi relativ
nu prea numeroase,
asigur
producerea
prii covritoare , in
unele ri pn la 7090% din volumul
total de bunuri si
servicii
produse.
Aceste performante
se datoreaz crerii
conditiilor
optime
pentru aplicarea in
practica a realizarilor
progresului tehnicostiinific.
Anume
intreprinderile mari
asigur stabilitatea i
progresul in intreaga
economie.
4. din punct
de
vedere
al
statutului
juridic,
intreprinderile
se
impart
in
3
categorii :
a) individual
e.
b) Cooperati
ve
(intreprinderi
asociative).
c) Societi:
- de persoane (in
comandit simpl).
de
capitaluri
(in
comandit pe actiuni
si
societi
pe
actiuni). societi
cu rspundere limitat
(mixte: de persoane si
de capitaluri).
d) Intreprind
eri publice sub forma
de regii autonome.
In conformitate
cu legea cu privire al

antreprenoriat
si
intreprinderi din RM,
sunt
prevazute
urmatoarele forme ale
intreprinderilor:
I. Antrepren
oriatul mic:

Intrepri
nderea
individual

este o unitate
economic
aparinind unei
singure persoane
(
proprietarul
capitalului
investit),
care
gestioneaz
ea
nsi
intreprinderea i
isi asum toate
riscurile
i
responsabilitaile.
De multe ori
aceasta persoan
poate fi singurul
angajat
al
intreprinderii.
Intrepr.indivit st
deosebit
de
rspindite
in
agricultur,in
comertul
cu
amnuntul s.a.

Societ
i cu rspundere
limitat (SRL)
(intre 2 i 50 de
membri)
se
disting
prin
faptul
c
responsabilitatea
persoanelor
asociate
se
limiteaz
la
mrimea
aportului
fiecreia
la
capitalul comun.
In cazul SRLurilor, titlurile de
proprietate nu pot
fi cedate prtilor
tere decit in
condiii
foarte
riguroase.
Puterea
de
decizie a fiecrui
asociat depinde
de ponderea pe
care o detine
acesta
in
capitalul comun

Societat
e
in
nume
colectiv este
organizata
de
citeva persoane
care isi asuma
toata
responsabilitatea
cu
intreg

patrimoniu sau
pentru
respectarea
obligatiunilor
societatii

Intrepri
ndere
in
comandita in
care se asociaza
un
grup
de
persoane care se
divizeaza
in
comanditar
si
comanditati.
Raspunderea
pentru
obligatiunile
societatii o poarta
cu
intreg
patrimoniul sau
comanditarii. O
asemenea forma
de
organizare
poate
fi
in
varianta simpla
sau ca S.A.
II.
Ant
rep
ren
ori
atul
me
diu
:

Societt
ile pe aciuni
(SA) este o
forma
de
organizare
de
principii
de
asociere a unor
capuitaluri
individuale,
fonadatorii poarta
raspundere
pentru
angajamentele
societatii
in
limitele
capitalului
actionar. Un prim
avantaj al SA este
faptul ca ele au
posibilitatea sa
atrag,
la
formarea
capitalului,
un
numar mare de
persoane
,
inclusiv
cu
economii
modeste. Anume
acest
fapt
a
permis aparitia
unor
capitaluri
urie, capabile sa
faca
fa
ultimilor realizri
ale
procesului
tehnico-tiinific.
Aciunea este o
hirtie de valoare
care atesta faptul

ca detintorul ei
(actionarul)
a
investit
o
anumit sum de
bani
in
intreprinderea
respectiv si este
unul
din
coproprietarii
acesteia, acestia
au dreptul de a
obtine beneficiu
intreprinderii,
numit (divident).
Exista S.A. de tip
inchise
si
deschise.

Cooper
atica
de
productie
(COOP),
in
cate
intreaga
activitate
se
desfasoara
pe
baze coperatiste
si raspunderea o
poarta membrii
cooperativei in
limita
cotelor
fiecaruia.

Intrepri
ndere in arenda

in
care
activitatea
in
diferite domenii
este organizata
pe
baza
contractului de
arenda
a
resurselor.
Arendasii,
pot
include
in
contract
obligaiunile
reciproce,
termenii arendei,
modul
de
recuperare
in
timp etc.

Intrepri
nderi colectivein cadrul carora
in
procesul
privatizarii
patrimoniul este
divizat in cote
membrilor
colectivului de
munca.

Intrepri
nderi municipae
de stat (IMS)
sunt organizate
de
structura
administrativa si
de stat pentru
solutionarea
anumitor
probleme
publice.

III.

Ant
rep
ren
ori
atul
ma
re

Compani
i mari care pot fi
sub forme de trusturi,
concerne,
conglomerate.
In
conditiile
contemporane,
companiile mari se
califica
drept
corparatii
fie
natioanli,
fie
transnationali. Ele se
caracterizeaza pintro
structura ierarhica cu
relatii
de
divers
caracter. De asemenea
le este caracteristic
variate modalitati de
asociere
si
subordonare, precum
su productia in serie
si in masa. Dese ori,
corporatiile au nevoie
de detalii, materiale
suplimentare
si
componente care sunt
produse de firme mai
mici la comanda
speciala, acestea sunt
intreprindri satetili.

Intreprin
deri
mari-mixte,
care pot fi in diverse
domenii cu diferite
modalitati
de
activitate.
Corparatiiile
mari
cunoscute in lume,
includ
capitaluri
multi-nationale. Ele
pot fi activa in
diverse
domenii,
forma de organizare
are atit avantaje, cit si
dezavantaje.
Avantajele
sunt
determinate
de
concentrarea lor si de
superuoritatea tehnic
a
productiei.
Corporatia este mai
atractiva
pentru
investitii.
Neajunsurile formei
date constau in cota
inalta a impozitelor
pe corporarii, de rind
cu cel platit de
actionar pe divident.
Divizarea
firmelor
dupa
diferite
criterii
este
destul de

convenab
ila

Intrebarea
12.
Business
mic:
avantaje
i
dezavantaje.
Dup
dimensiunea lor (n
realitate dup numrul
persoanelor ocupate),
ntreprinderile pot fi:
mici, mijlocii, mari.
Criteriul dup care o
ntreprindere
este
inclus ntr-o categorie
sau alta difer de la o
ar la alta. De regul,
ntreprinderile mici au
pn la 100 de salariai,
cele mijlocii - ntre
100 si 500, iar cele
mari mai mult de 500
de salariai. n Frana
ns, de exemplu, exist
o alt clasificare: 0-9
salariai - ntreprindere
artizanal; 10-49 ntreprindere mic; 50499 - ntreprindere
medie; peste 500 de
salariai - ntreprindere
mare. RM are o alt
tipologie
a
ntreprinderilor: cele
cu 0-20 salariai snt
numite ntreprinderi
micro; ,,mici cele care angajeaz
ntre 21 i 75 de
persoane;
76-499
- ,,medii; i peste 500
de salariai - ,,mari.
ntreprinderile
mici constituie, ntrun
fel,
nsui
fundamentul
economiei de pia.
Mai mult, de regula,
datorita cheltuielilor
de productie reduse
(lipsa
cheltuielilor
pentru
publicitate,
gestiune etc.) si a
capacitatii
de
manevra,
aceste
intreprinderi mentin
mereu aprinsa flacara
spiritului
de
concurenta.
Din
aceste considerente,
in
tarile
cu
o
economie dezvoltata,
statul
sprijina
intreprinderile mici,
inclusiv
prin
elaborarea
unei
legislatii
antimonopol.
In intreaga lume
predomina numeric
intreprinderile mici.
Astfel, in SUA, din
cele circa 20 de

milioane
de
intreprinderi,
70%
snt
intreprinderi
mici.
n
Franta
ponderea
intreprinderilor mici
este i mai mare. n
aceasta tara circa 94%
din numarul total de
ntreprinderi
angajeaza mai putin
de 10 salariai. Mai
mult, 60% din toate
intreprinderile
franceze n general nu
au nici un salariat.
Predominarea
numerica
a
ntreprinderilor foarte
mici este o trasatura
specifica a Frantei. n
Germania, din contra,
este foarte insemnata
ponderea
intreprinderilor
mijlocii. n RM, circa
90% din numarul
total
al
intreprinderilor,
in
principal
din
agricultura
nu
folosesc
munca
salariata
sau
o
folosesc ocazional.
Intreprinderile
mici au un rol
nsemnat n economie
si urmt avantaje:
Supleea
structurilor care le
confer o capacitate
ridicat de adaptare la
fluctuaiile mediului
economic;
- ntreprinderile
mici se pot integra
relativ uor ntr-o
reea
industrial
regional, ceea ce
contribuie pe de o
parte la dezvoltarea
economic a regiunii
respective, iar pe de
alt parte la reducerea
omajului i creterea
nivelului de trai,
pentru c ofer locuri
de munc;
Dimensiunea
lor
redus,
care
contribuie la evitarea
birocraiei excesive i
la
evitarea
dezumanizrii;
permite cunoaterea
mai bun a cererii i o
flexibilitate
mai
ridicat
la
modificrile care se
pot manifesta pe
pia.
- formeaz la
nivelul individual un
ansamblu mult mai
uor
de
controlat/condus.

- sunt organisme
cu vocaie industrial
sau comercial cu un
centru de profit i cu
o singur activitate.
- Fabric produse
i presteaz servicii n
condiii de eficien.
Dezavantajele
businessului mic sunt
determinate
de
caracteristicile
distinctive
ale
intreprinderilor mici:
Dimensiunea
redus: determin un
potenial redus al
ntreprinderii,
conduce la limitarea
cotei
de
pia,
determin
imposibilitatea unor
reduceri substaniale
ale costurilor unitare
i
aduce
ntreprinderea
n
situaia de a face fa
unei
concurene
puternice din partea
ntreprinderilor mari.
O cale de a evita
aceast
concuren
pentru intreprinderile
mici poate fi aceea de
a juca rolul de
furnizor
sau
subcontractant pentru
aceste
nteprinderi
mari.
Specializarea:
e determinat de
dimensiunea
lor
redus.

Ponderea
redus pe pia:
prezint avantaje i
dezavantaje.
Dificulti la
intrarea i ieirea de
pe o pia: pentru
intreprinderile mici
pe pia cea mai bun
i convenabil e aceea
cu
bariere
mai
ridicate la intrare i
mai reduse la ieire.
Aceast pia ofer
obinerea
unor
ctiguri mai stabile
insa cu riscuri mai
ridicate din cauza
concurentei puternice
din
partea
intreprinderilor
puternice care pot
elimina
intreprinderile mici
de pe piata
Intrebarea 13. Piaa
i
mecanismul
funcionrii ei.
Piata a aparut
cu multe secolele in
urma, ca punct de

legatura
intre
productie si consum,
autnci cin functiile
acestor
2
sfere
economice
s-au
delimitat in timp si
spatiu. In decursul
secolelor, schimburile
dintre producatori si
consumatori
s-au
extins si perfectionat.
Piata moderna din
tarile avansate s-a
constituit
si
s-a
consolidat in ultimele
secole. Piata este
astazi
institutia
centrala a economiei
de
pita,nucleul
acesteia,institutie in
cadrul
careia
se
incheaga
toata
activitatea
economica.
Piata
constituie totalitatea
relatiilor de vinzarecumparare dintr-un
anumit
spatiu
geografic.
In sens ingust,
piata poate fi definita
drept locul unde se
confrunta cererea si
oferta
de
bunuri,servicii
si
capitaluri.
Piata,scrie
cunoscutul economist
austriac
Friedrich
Hayeck,nu produce
bunuri,ci
doar
transmite informatia
despre acestea.
Trasaturile
pietei sunt:

Con
cure
nta
libe
ra
intr
e
pro
duc
ator
i si
dint
re
pro
prie
tarii
de
resu
rse

Mig
rare
a
libe
ra a
capi
talu
lui
intr
e

ram
uril
e
eco
no
mic
e si
regi
uni.

Rea
liza
rea
mar
furil
or
la
pret
uri
de
echi
libr
u,
care
regl
eme
ntea
za
core
latia
dint
re
cere
re si
ofer
ta.
Fu
ncti
ile
piet
ei:
1.Functia de
intermediere
Piata ii pune
fata in fata pe
producatori
si
consumatori,pe
vinzatori
si
pe
cumparatori,facind
astfel
posibil
schimbul. Ea ofera
consumatorului
posibilitatea de a
alege
producatorul
optim din punctul de
vedere
al
pretului,calitatii,mode
lului ales etc.Aceeasi
posibilitate de alegere
i
se
ofera
si
vinzatorului.
2.Functia de
reglementare
Aparuta initial
ca o punte de legatura
intre producatori si
consumatori,treptat,pi
ata
devine
principalul mecanism
de reglementare a
vietii economice.Ea
indeplineste
rolul
unei
miini
invizibile,care dupa
cum spunea A.Smith
ii
impinge
pe

agentii
economici
individuali
sa
actioneze
in
conformitate
cu
interesul
general,determinind
producatorii
sa
confectioneze
bunurile si serviciile
de care are nevoie
societatea
la
momentul dat.
3.Functia de
formare a pretului
.Desi
cheltuielile
individuale
pentru
producerea
si
desfacerea aceluiasi
bun sint diferite,piata
stabileste un pret
unic,pret
care
corespunde
cheltuielilor
socialmente necesare
pentru confectionarea
bunului.
4.Functia de
informare.
Prin jocul liber
al ratei profitului si al
ratei
dobinzii,piata
ofera
agentilor
economici informatia
necesara
despre
mersul afacerilor in
diferite domenii de
activitate.Piatatrimit
esemnale
producatorilor despre
produsele ce urmeaza
a
fi
confectionate,despre
calitatea si volumul
lor,despre pofiturile
ce pot fi obtinute.
5.Functia de
diferientiere
a
producatorilor. Piata
ii imbogateste pe
invingatorii in lupta
de concurenta si,in
acelasi
timp,penalizeaza,pina
la
falimentare,intreprind
erile necompetitive.In
acelasi
fel,piata
stimuleaza reducerea
cheltuielilor
de
productie,aplicarea
noilor
masini
si
tehnologii,sporirea
eficientei
productiei.Impuse de
concurenta,interprind
erile isi imbogatesc
activitatea
fara
incetare,iar posturile
de raspundere sint
puse persoanele cele
mai competente.
Nivelul
preturilor,salariilor
,precum si multi alti
parametri ai activitatii

economice
,sint
reglementati pe de o
parte,de piata.iar pe
de alta parte de stat.
Tipurile pietei
1.Din punctul
vedere al nivelului de
maturitate,al modului
de
acces
la
piata,exista:
a)piata
nedezvoltata,cu relatii
accidentale si cu o
pondere insemnata a
relatiilor
de
barter(troc),adica de
schimb
dupa
shema:marfa-marfa;
b)piata
libera(clasica),la care
are
acces
orice
vinzator
si
cumparator.Aceasta
piata
intruneste
urmatoarele
trasaturi:existenta
unui numar insemnat
de participanti la
relatiile
de
schimb,atit
producatori cit si
consumatori,mobilitat
ea
absoluta
a
factorilor
de
productie;stabilirea
preturilor in mod
spontan;lipsa
monopolului si a altor
forme de dominatie a
vietii economice;
c)piata
reglementara,caracte
ristica
de
regula
economiilor
mixte,unde
statul
intervine in scopul
corijariiunor
deficiente ale pietei
,programind
dezvoltarea
economica
si
restibuind o parte
importanta
a
produsului intern brut
in conformitate cu
anumite
obiective
sociale,politice
si
economice.Accesul la
o asemenea piata
necesita
detinerea
unor
autorizatii
speciale ,eliberate de
autoritatile statului.
2.Din punctul
de vedere
al
obiectului
tanzactilor,pietele pot
fi imparitite in:
*piata
bunurilor de consum;
*piata
capitalului;
*piata muncii;
*piata
pamintului
si
a
resurselor natural;

*piata hirtiilor
de valoare si a
valutei;
*piata
resurselor
informationale;
*piata
produselor culturalartistice;
*piata
tehnologiilor
si
patentelor;
*piata
monetara de credit;
3.Dupa
criteriul
extinderii
geografice,piata
poate fi:
*locala;
*regional(in
cadrul unei tari sau
unui grup de tari)
*nationala;
*mondiala.
4.Dupa
masura in care se
manifesta
concurenta,piata se
imparte in:
*piata
cu
concurenta perfecta si
pura;
*piata
de
monopol;
*piata
cu
concurenta imperfect;
*piata mixt.

Elementele de baza
ale pietei sunt cerere
si oferta, pretul si
concurenta.
Interdependenta
si
interactiunea cererii,
ofertei si pretului
formeaza continutul
mecanismului pietei.
Atit cererea, cit si
oferta sint legate in
modul ce mai direct
de
denamica
si
marimea pretului. In
acelasi timp, cererea
si
oferta
se
influenteasa reciproc
fara incetare.
In
confrumtarea
permanenta
ditre
cerere si oferta se
stabileste pretul de
echilibru concurenta,
care este o forma de
rivalitate
intre
subuiectii relatiilor de
piata cu privire la
obtinerea
unor
conditii mai bune de
producere, cumparare
si
vinzare
a
marfurilor,
influenteaza la rindul
ei celelalte 3 elemente
ale nucleului pietei.

Infrastructura
pieei constituie
ansamblul
de
instituii,
servicii,
intreprinderi
specializate, generate
de nsei relaiile de
pia, care, la rindul
lor,
asigur
o
funcionare civilizat
i eficient a pieei.
n lumea
contempoaran,
elementele-cheie ale
infrastructurii pieei
sunt:
sistemul
comercial (bursele de
mrfuri i ale hirtiilor
de valoare, licitaiile
i
iarmaroacele,
camerele de comer,
complexale
de
expoziii).
sistemul
bancar
(bncile
comerciale i sistemul
de credit, bncile de
emisie).
sistemul
publicitar
(agenii
publicitare,
centre
informaionale).
- sistemul de
consulting i audit
(servicii ce acord
consultaii
in
probleme economice
i juridice, precum si
serviciile
care
efectueaza controlul
(revizia)
activitii
financiar-economice a
intreprinderii).
- sistemul de
asigurare
(a
riscurilor,
a
proprietii,
a
vieii.etc).
- sistemul de
invmint
economic (mediu i
superior)(scoli
de
busuness
si
management, facultai
de economie).
Intrebarea
14.
Cererea i factorii ce
o determin.
Cererea
reprezinta cantitatea
dintr-un anumit bun
pe
care
consumatorul
doreste si poate sa o
cumpere
intr-un
anumit interval de
timp,la un anumit
nivel al preului.
Asemeni
bunurilor care se
impart in bunuri
substituibile
,complementare sau

derivate,cerea
la
rindul ei poate fi:
a)cerere
pentru
bunurile
substituibile,ad
ica
cerea
pentru bunuri
care satisfac
aceleasi nevoi.
b)cerere
pentru bunuri
complementare
,cerere pentru
bunuri care se
folosesc
impreuna.
c)cerere
derivate(ex:cer
erea
pentru
faina
este
deeterminata
de
cerera
pentru pine).
Cererea poate
fi :
a)indivi
duala
(cantitatea
dintr-un bun
pe care un
consummator
este decis sa o
cumpere,dispu
nind si de
mijloacele
banesti
corespunzatoa
re);
b)totala
sau
de
piata(suma
cererii tuturor
cumparatorilo
r de pe piata
bunuluui
respectiv).
Marimea
cererii
este
determinata
de
factorii:volumul
cererii,pretul
cererii,functia
sau
factorii cererii.
Legea cererii
Legea cererii
exprima raportul de
interdependenta
dintre
modificarea
pretului unitar al unui
produs si schimbarea
cantitatii
cerute.O
data cu cresterea
pretului la un bun
,cantitatea ceruta de
consumator tinde sa
scada,si invers, o
scadere a pretului
genereaza tendinta de
sporire a cantitatii
cerute.
Cu alte cuvinte
, atunci cind preturile
scad,
cumparatorul
tinde sa procure mai

multe
marfuri,iar
atunci cind preturile
cresc,cererea scade.
Exceptii sunt:
bunurile
Giffen
Bunurile
Veblen
Factorii care
influenteaza
modificarea cererii:
1.Modificarea
veniturilor banesti ale
consumatorilor;
2.Schimbarea
preferintelor
consumatorilor sub
influienta modei sau a
publicitatii;
3.Modificarea
pretului la bunurile
substituibile si la cele
coplementare;
4.Schimbarea
anticipatii;or
consumatorilor
privind
evolutia
pietei;
5.Modificarea
numarului
si
a
structurii
consumatorilor .De
exemplu
reducerea
natalitatii determina o
reducere a cererii de
imbracaminte pentru
copii,iar imbatrinirea
populatiei
sporeste
cerea de medicamente
si asistenta sociala.
Cel de al doilea
factor
important
(dupa
pret)
care
determina
comportamentul
cererii
este
venitul.Daca insa in
raport cu cresterea
pretului cererea se
afla
in
pozitie
descrescatoare,atunci
o data cu cresterea
veniturilor se mareste
si cererea.
Intrebarea
15.
Oferta
i
determinanii ei.
Oferta
reprezinta cantitatea
de produse pe care
vinzatori sint dispusi
sa o vinda, intr-o
perioada de timp ,la
un anumit nivel al
pretului.
Cantitatea de
bunuri vinduta este
mai
mica
decit
cantitatea de bunuri
oferita pe piata.Spre
deosebire de cerere
,dependent ofertei de

pret este directa ,altfel

spus ,cu cit pretul este
mai ridicat ,cu atit
este
mai
mare
cantitatea de bunuri
oferita.
Interdependent
a dintre schimbarea
pretului
si
modificarea cantitatii
de bunuri oferite
constituie continutul
legii ofertei.Cresterea
pretului
conditioneaza crestera
cantitatii
oferitesi
invers.
Oferta poate fi:
a)
individuala(cantitatea
de bunuri pe care un
producator
este
dispus sa o vinda la
un pret anumit)
b) totala sau
de
piata(totalitatea
ofertelor individuale).
Factorul
principal
care
determina schimbarea
ofertei este pretul.Cu
cit pretul creste ,cu
atit cantitatea de
bunuri oferita este
mai mare

5.Politica fiscal
si
subsidiile.Majoritatea
impozitului pe profit
si a altor taxe
provoaca o reducere a
ofertei
si
invers,micsorarea lor
contibuie la sporirea
ofertei.In cazul in
care statul acorda
unor firme si industrii
anumite
subsidii
,acestea incurajeaza
cresterea ofertei.
6.Calamitatile
natural si socialpolitice.Calamitatile
natural, cum arfi
inundatiile
,seceta,
cutremurele
de
pamint,
ingheturile
etc., conditioneaza de
obicei
,reducerea
ofertei.Conditiile
social-politice pot fi
favorabile
cresterii
ofertei(stabilitate
politica, de exemplu)
sau
defavorabile
(schimbarea frecventa
a guvernelor si a
regulior de joc)
7. Anticiparea
preturilor

Factorii
de
influenta:
1.pretul;
2.costul
de
productie,care
,de
exemplu, poate fi
redus
in
urma
utilizarii unor noi
tehnologii.El poate sa
creasca din cauza
sporirii pretului la
resursele
limitate.Daca costul
de productie se va
reduce, atunci oferta
pentru
bunurile
respective se va mari.
Si invers, cind costul
de productie va creste
, oferta se va reduce.
3.Numarul de
ofertanti,
adica
numarul firmelor care
produc
acelasi
bun.Iesirea pe piata a
noilor
firme
va
contribui la cresterea
ofertei,indiferent de
prt.
4.Schimbarea
pretului la alte bunuri,
fapt
care
va
conditiona
trecerea
resurselor la alte
domenii de activitate
prin plecarea unor
firme din ramura data
, ceea ce va contribui
la reducerea ofertei.

Intrebarea
16.Interaciunea
dintre
cerere
i
ofert i echilibrul
pieii.
Analizind
cererea si oferta,
precum si pretul, care
este factorul principal
care le determina pe
ambele,
observam
faptul ca ele toate se
afla
intr-o
interdependenta. Atit
cererea, cit si oferta
determina marimea
pretului, ba chiar mai
mult: Pretul de piata
se stabileste in urma
confruntarii
dintre
cerere si oferta.
Pe piata se
inregistreaza ba un
exces de cerere, ba
exces de oferta. Insa
in urma sugestiilor
cumparatorilor
si
vinzatorilor cu privire
la pretul unui bun, si
in urma contrapunerii
cererei si a ofertei
precum si a pretului
dorit se stabileste un
pret de echilibru, sau
i se mai spune pretul
de piata, ce urmeaza
a-i
satisface
pe
cumparatori
si
vinzatori.

Pretul
de
echilibru se stabileste
atunci
cind
cantitatea
ceruta
dintr-un bun este
egala cu cantitatea
oferita. Mai sunt si
alti
factori
care
participa la formarea
pretului de piata,cum
ar
fi:concurenta,politic
a
economica
a
statului.
Intrebarea
17.
Preuri:
teorii,
tipuri, structuri.
Preul

exprim cantitatea
de bani pe care
cumprtorul trebuie
s-o plteasc pentru
a obine un bun
oarecare.
Daca noiunea
de pre este simpl,
teoria pretului rmine
a fi pina in prezent
una din cele mai
complicate in stiinta
economica.
Principalele
teorii cu privire la
substana unic a
preului sunt:
a)
teoria valoaremunc.
b)
Teoria valoareutilitate.
c)
Teoria
pretului
fara
valoare, numita de
obicei ,teoria lui
Marshall.
d)
Teoria
contemporana
a
preturilor.
Teoria valoare
munc

fundamantata
stiinific de ctre A.
Smith, presupune ca
la temelia ..substantei
unice a pretului...se
afla valoare a crei
mrime
este
determinat
de
cantitatea de munca
vie
materializat,
incorpoarta in fiecare
din bunurile ce sunt
schimbate.
Teoria
valoare-utiliate

susine c valoarea (i
pretul) nu are o
temelie
obiectiva
(munca),
ci
una
subiectiva, mrimea
pretului
fiind
determinat
de

utilitatea
i
de
raritatea produsului
respectiv.
Potrivit
acestei
teorii,
valoarea nu este o
proprietate
a
bunurilor care exista
in sine, ea este o
judecata subiectiva a
agentilor economici
cu
privire
la
importanta pe care o
au pentru ei bunuriele
, in functie de
utilitatea acestora.
Teoria
pretului fr valoare
- inind cont de prtile
forte, precum si de
neajunsurile celor 2
teorii examinate mai
sus,
economistul
englez
Marshall
elaboreaza propria sa
teorie, potrivit acestei
teorii, pretul este
determinat
de
actiunea a 3 factori
care sunt: a) costul de
productie,
b)
utilitatea marginal.
c) cerereasi oferta.
Marshall sustine ca
nici unul din acesti 3
factori
nu
este
determinant, el scrie :
(valoarea
este
fundamentata
pe
utilitatea final si pe
cheltuielile
de
productie.
Ea
se
mentine in echilibru
intre aceste 2 forte
opuse precum cheia
de bolt a unui turn.
Nesfirsite au fost
contoversele
aupra
problemei de a se sti
daca utilitatea sau
costul de productie
guverneaza
valoarea....)
Potrivit teorie
contemporane

mrimea si dinamica
pretului
sunt
conditionate de un sir
de factori, cum ar fi:
cantitatea de munca
materializata in bunul
dat,
utilitatea
si
raritatea acestui bun ,
cererea si oferta,
moda, situatia politica
din ar i din lume,
calamitatile naturale,
puterea de cumprare
a monedeietc.
Tipurile
de
preuri:
a) preturi
libere.
b) Preturi
administrate.
c) Preturi
mixte.

Preturile
libere sunt acelea
care se stabilesc in
conditiile apropiate
unei
concurente
perfecte , fr vreo
influenta din partea
statului sau altor
factori
de
constringere, cum ar
fi monopolurile. Ele
se numesc libere
deoarece se formeaza
si se modifica doar
sub influenta jocului
liber al cererii si
ofertei.
Preturile
administrate

(reglementate)
se
stabilesc in conditiile
concurentei
imperfecte,
sub
influenta statului sau
a marilor intreprinderi
care domin piata
(pret de monopol,
pret de monopson,
pret de oligopol).
Aceste preturi de
obicei,
nu
reactioneaza
la
modificarile care au
loc in raportul crereofert
sau
reactioneaz
foarte
putin.
Preturile
mixte caracteristice
economiilor
cantemporane, sunt
formate sub actiunea
tuturor
factorilor
interni si externi
enumerati mai sus.
Funciile
preului.
1. functia de
calcul si masurare a
cheltuielilor si a
rezultatelor activitatii
economice.
2. functia de
informare
a
participantilor
la
viata economica.
pretul
informeaza
prin marimea si
dinamica sa, ag
economici
despre
raportul
crereoferta...
3. functia de
stimulare
a
producatorilor
...veniturile depind de
nivelu pretului, ei st
motivati sasi indrepte
resursele
catre
domeniile
unde
preturile sunt mari.
4. functia de
distribuire
si
redistribuire
a
veniturilor.

Intrebarea
18.Elasticitatea
cererii: tipuri si
factori de influenta.
Modificarea
relative a cantitatii
cerute in functie de
influienta unui anumit
factor
al cererii
sau,altfel spus,gradul
de sensibilitate al
cererii
fata
de
modificarea pretului
sau a altor factori,se
numeste elasticitatea
cererii.
Elasticitatea
cererii se clasifica in:
elasticitate
a la pret
elasticitate
a la venit
elasticitate
a incrucisata
Elasticitatea
cererii fata de pret ,de
exemplu,se masoara
prin
raportul
modificarii
procentuale
a
cantitatii cerute dintrun bun ca raspuns la
modificarea
procentuala a pretului
acestuia.Elasticitatea
cererii
masoara
sensibilitatea cererii
consumatorilor
,in
sensul maririi sau
micsorarii cantitatii
de bunuri cumparate
fata de variatiile
pretului la produsul
respective sau fata de
alte
conditii
ale
cererii.
In functie de
masura sensibilitatii
fata de modificarea
pretului,cererea poate
fi :
a)elastic,
b)inelastica(rig
ida)
c)
cu
elasticitatea unitara
d)perfect
elastica
e)
perfect
inelastica
Cererea
elastica exista atunci
cind
modificarea
pretului
conditioneaza
modificarea
cererii.De
exemplu
,daca pretul unui bun
creste
cu
20%,
cantitatea
ceruta
poate sa scada cu
30% sau cu 20%.In
cazul cererii rigide

sau
inelastice
insa(lucru
ce
se
intimpla de obicei,cu
bunurile de prima
necessitate,cum ar fi
piinea
,chibriturile
,vesela ,sarea),o data
cu
cresterea
sau
micsorarea
pretului,cerea
la
aceste bunuri ramine
aproximativ acceasi,
rigida.Cerea
cu
elasticitate
unitara
exista atunci cind
pretul si cantitatea
ceruta se modifica cu
acelasi procent.

Intrebarea
19.
Elasticitatea ofertei:
tipuri si factori de
influenta.
Elasticitatea
ofertei
reprezinta
sensibilitatea ofertei
marfii la variatiile
diferitor factori , mai
ales
la variatiile
pretului.
Ea
se
masoara
prin
coeficientul
elasticitatii ofertei (E
)
Elasticitatea
ofertei este de mai
multe tipuri:

unitaracind
oferta
se
modifica (creste) in
aceasi masura cu
modificarea
(cresterea) pretului.

elasticacind sporirea ofertei o

depaseste pe cea a
pretului.
inelasticaoferta bunului creste
intr-o masura mai
mica decit sporirea
pretului lui.
Perfect
inelastica
Factorii care
determina
elasticitatea sunt:
costul
productieicind
costul creste, scade
elasticitatea ofertei, si
invers.
gradul de
substituiredaca
gradul de substituire
este mare, atunci
creste
elasticitatea
ofertei.

posibilitatile
de
stocare a bunurilorelasticitatea
creste

daca posibilitatile de
stocare sunt mari.
perioada
de timp de la
modificarea pretului.
Intrebarea 20.
Aplicarea
elasticitii n
analiza
microeconomic.
n
economie, elasticitat
ea exprim
schimbarea
procentual iterativ a
unei variabile lund
n
considerare
schimbarea
procentual iterativ a
altei
variabile.
Elasticitatea
este
exprimat de obicei
printr-o
valoare
pozitiv (o valoare
absolut), atunci cnd
semnul este deja clar
din context.

inlfuenta unui anumit

factor al cererii, sau
gradul
de
sensibilitate al cererii
fata de modificarile
preturilor sau al altor
factori se numeste
elasticitatea cererii.
Elasticitatea
cererii
poate fi in functie de
modificarea pretului
sau
a
venitului.
Astfel, in functie de
pret, elasticitatea se
calculeaza
dupa
formula
Ecp=

,
(dupa
pret)

Formula general a
elasticitii este:

Ecv=
=

Elasticitatea este un
concept
important,
folosit
pentru
a
nelege
incidena
taxelor indirecte, a
conceptelor
marginale, raportate
la
teoria
firmei,
distribuia bunstrii
i la diferite tipuri de
bunuri raportate la
teoria
alegerii
consumatorului
i
la multiplicatorul
Lagrange.
Elasticitatea este de o
importan crucial n
orice discuie despre
distribuia bunstrii,
mai precis despre
surplusul
consumatorului,
surplusul
productorului
sau
surplusul guvernului.

Cererea
pentru
diferite bunuri poate
fi mai mult sau mai
putin sensibila fata de
modificarea pretului
sau a altor factori care
o determina.

,
(dupa
venituri)
unde C=
modificare
a cererii

unde
C=modif
icarea
cererii
C=cererea
initiala

C=cererea
initiala
P=modifi
carea
pretului

V=modif
icarea
veniturilor
P=pretul
initial

Modificarea relativa
a
cererii
sub

rspund
ntr-un
anume
fel
la
produsele i serviciile
care le sunt oferite, de
ce au o anumit
atitudine fa de ele.
V=venitul
initial
Gradul de
sensibilitate al ofertei
fata de modificarile
pretului sau al altor
factori se numeste
elasticitatea ofertei.
Modificarile ofertei
se
calculeaza
in
dependenta de pret,
ca si la cerere.
Formula de calcul:
Eop=

, unde
O=modif
icafea
ofertei
O=oferta
initiala
P=modifi
carea
pretului
P=pretul
initial
Intrebarea 21.Teoria
comportamentului
consumatorului
n orice loc de pe
planet, productorul
de bunuri i servicii
este animat de un
unic scop - acela de a
obine un profit ct
mai mare. Dar, el tie,
c i poate atinge
elul, numai dac
produce bunul sau
serviciul cu cheltuieli
mai mici dect preul
la care-l poate vinde
i dac gsete clieni
care s-l cumpere.
De aceea, pentru
productor este la fel
de
important,
s
gseasc
soluii
pentru a produce n
condiii de maxim
eficien
i
s
cunoasc
motivele
pentru
care
se
cumpr bunurile i
serviciile lui, s afle:
cine, ce, de unde, de
ce, cnd, cum i ct
de mult cumpr i
ct de des, altfel spus
s afle de ce oamenii

Aceast conduit a
oamenilor n cazul
cumprrii i / sau
consumrii bunurilor
i
serviciilor
se
reflect
n
comportamentul
consumatorului.
In ultimele decenii,
una din problemele
eseniale ale firmelor
productoare
o
constituie cunoaterea
manierei n care vor
rspunde
consumatorii
la
diveri stimuli pe care
le vor folosi ele n
vederea
atingerii
elului lor final
profitul ct mai mare.
Studierea
comportamentului
consumatorului
a
devenit o preocupare
a specialitilor n
marketing, ntruct ei
pot afla cum i aleg
cumprtorii bunurile
i serviciile necesare
satisfacerii
multiplelor
nevoi,
care sunt stimulii,
factorii
care
le
influeneaz alegerea.
La mijlocul anilor 60
studierea
comportamentului
consumatorului
devine un domeniu
distinct
al
marketingului,
ntruct
n
acest
moment
adoptarea
opiunii de marketing
impune
nelegerea
mecanismului
complex
de
transformare a nevoii
n cerere de mrfuri i
servicii.
Creterea
complexitii
vieii
economice, a condus
la
necesitatea
cunoaterii
mecanismului
comportamentului
economic uman, care
devine tot mai amplu
i mai complicat, ceea
ce impune studierea

separat a celor dou

componente
intrinseci:
comportamentul
omului n calitate de
productor de bunuri
i
servicii
i
comportamentul lui
de consumator.
Pentru
societatea
contemporan, n care
progresul
tehnicotiinific tinde n
multe domenii s
nlocuiasc
productorul om cu
productorul

main, devine foarte

important
i
semnificativ
studierea
comportamentului de
consum, cu att mai
mult cu ct resursele
rare cu ntrebuinri
alternative pe care
societatea uman le
are
la
dispoziie
impun
producerea,
numai a acelor bunuri
i
servicii
care
satisfac nevoile n
cantitile necesare.
De aceea, cunoaterea
i
explicarea
comportamentului de
consum i cumprare
a devenit o necesitate
stringent, ignorarea
modului
de
manifestare
a
acestuia, producnd
grave dezechilibre.
De asemenea, n
condiiile
diversificrii
considerabile
a
ofertei,
consumatorilor li se
deschid
largi
posibiliti de alegere.
Pe de alt parte,
creterea puterii de
cumprare,
concomitent
cu
ridicarea nivelului de
educaie i cultur, i
d
posibilitatea
cumprtorului s-i
satisfac mai multe
nevoi, mai sofisticate,
de nivel calitativ mai
ridicat, aspecte de
care este absolut
obligatoriu s in
seama productorul,
pentru a putea veni n
ntmpinarea
dorinelor
consumatorului.

In cazul n care
productorul
nu
desluete aceste noi
opiuni ale clientului,
acesta se va ndrepta
ctre
un
alt
productor.
Pe msura ce studiile
au progresat n acest
domeniu, a devenit
clar c investigarea
comportamentului
consumatorului
necesit o abordare
pluridisciplinar
n
care un rol esenial
revine
tiinelor
comportamentale
mai ales psihologiei
i sociologiei de la
care au fost preluate
concepte
i
idei
fundamentale.
De
altfel,
specialitii
apreciaz
c
economia
politic,
psihologia, sociologia
i antropologia au pus
bazele
conceptuale
ale
cunotinelor
actuale din acest
domeniu.
Datorit
naturii
fundamental diferite a
actelor i proceselor
ce
definesc
comportamentul
consumatorului,
modul
n
care
oamenii se comport
n plan economic nu
reprezint o nsumare
de
acte
repetate
mecanic, ci rezultatul
acumulrii
unei
experiene de viat.
Simpla nregistrare i
cuantificare a actelor
consumatorului
nu
este
suficient,
trebuie cercetate i
procesele
psihofiziologice
care
determin aceste acte
i
explicat
interdependena
dintre ele.
Intruct
comportamentul
consumatorului
se
manifest pe piaa,
studiul
acestuia
devine un capitol
important
al
marketingului.
De altfel, cunotinele
referitoare
la
comportamentul
consumatorului
asigur fundamentul

strategiilor
de
marketing cu privire
la:
poziionarea
produsului,
segmentarea
pieii,
lansarea produselor
noi, adoptarea unor
decizii de marketingmix etc., asigurndule o eficien sporit.
Studierea lui permite
caracterizarea
mai
ampl i complex a
fenomenelor de pia,
elaborarea
unor
strategii mai realiste
i desfurarea unor
aciuni de marketing
eficiente.
Intrebarea
22.
Preferinele
consumatorului
i
utilitatea economic.
Tipurile i teoriile
utilitii.
In sensul cel
mai
larg
comportamentul
consumatorului
constituie totalitatea
actiunilor,
atitudinilor
si
deciziile individului
cu
privire
la
utilizarea veniturilor
sale
pentru
procurarea
bunurilor materiale
si a serviciilor de
care are nevoie.
Factorii care
modeleaz
comportamentul
consumatorului:
Mrimea
veniturilor de care
dispune
(bugetul
consumatorului)
Nivelul
preurilor
Tradiiile
Gusturile
i preferinele
Mediul
economico-social
Nevoile
consumatorului sunt
nelimitate, pe cnd
resursele bneti sunt
limitate, de aceea el
este
obligat
s
aleag , sa procure
acele bunuri i n
asemenea combinaii
care i-ar aduce o
satisfacie maximal.
Consumatorul
msoar
indirect
utilitatea fiecrui bun,
prin prioritatea ce o
acord unui sau altui
bun. El clasific
bunurile n ordinea

preferinelor
sale.
Datorita constrngerii
bugetare i a nivelului
preurilor,
consumatorul
are
posibilitatea
s
stabileasc o anumit
ordine de preferin a
bunurilor ce urmeaz
s le procure, precum
i un mod anumit de
combinare
i
substituire a acestora.
Utilitatea
economic.
Utilitatea

este plcerea sau

satisfacia obtinut de
individ
in
urma
consumului
(sau
anticiprii
consumului) unui bun
oarecare.
In
alti
termeni,
utiitatea
reprezint capacitatea
unui bun de a
satisface o anumita
dorinta uman.
Msurarea
utilitii in tiinta
economica exista 2
teorii cu privire la
msurare a utilitii :
numite
abordarea
cardinal
si
abordarea ordinal.
Fondatorii
doctrinei marginaliste
in anii 70 ai sec.XIX
presupuneau
ca
individul este capabil
sa msoare cantitativ
utilitatea unui bun de
consumat, printr-un
numr
precis
cardinal.de
uniti
psihologice
de
utilitate, acordat unui
bun sau unei uniti
dintr-un bun. De ex.:
1, 7, 23, 79 etc.
In
viziunea
economistului italian
Vilfredo
Pareto,
consumatorul nici nu
are nevoie sa msoare
utilitatea unui bun,
pentru el fiind mult
mai
importante
stabilirea unei ordini
de
preferinta
a
bunurilor,
o
ierrarhizare,
o
ordonare a acestora,
cum ar fi de ex:
primul, al doilea, al
treilea, al patrulea etc.
Potrivit
abordrii
ordinale , utilitile ce
le-ar procura bunurile
sunt puse intro ordine
descrescnd,
in
sensul c primul bun
poate
aduce
o
satisfactie mai mare
(are o utilitate mai

10

mare) dect al doilea,

al treilea etc.
Tipurile
de
utilitate.
Utilitatea unei
uniti suplimentare
dintrun bun, obinut
in urma sporirii cu o
unitate a consumului
din bunul respectiv
,se numeste : utilitate
marginal. Utilitatea
marginal a unei
uniti
de
bun
consumate scade pe
msur ce crete
cantitatea consumat.
In ceea ce
priveste
utilitatea
total ea creste pe
msur
ce
se
consum
cantiti
suplimentare
din
bunul X, dar aceast
utilitate crete cu o
rat tot mai mic i
mai mic. In cazul in
care s-ar consuma
doar un singur mr
,atunci
utilitatea
total ar coincide ca
mrime cu utilitatea
individual si cea
marginal. in cazul in
care se consuma mai
multe
unitati
de
produs,
utilitatea
total se va constitui
din suma utilitilor
marginale
(U1+U2+U3+U4).
Din punct de
vedere
teoretic,
utilitatea marginal a
unui bun, atingnd un
anumit
nivel
de
saturare
a
consumatorului, poate
fi nul i chiar
negativ.
Adica
consumul unei uniti
suplimentare dintr-un
bun, la un moment
dat, nu mai aduce nici
o
satisfactie
consumatorului,
ci
poate provoca chiar
anumite incomoditi
si chiar suferinte.

Intrebarea 23.Curba
de indiferen (de
izoutilitate).
Trsturile
i
tipurile curbelor de
indiferen.
Instrumentul
cu ajutorul cruia se
analizeaza de obicei
preferinele (alegerea)
consumatorului este
curba de indiferen
sa (de izoutilitate).

Curba
de
indiferen constituie
o reprezentare grafic
a ansamblului de
combinaii de bunuri
i servicii de la care
consumatorul
ateapt s obin
aceeai
utilitate
total, adic acelai
nivel de satisfacie.
Aceasta
reprezint
mulimea
combinaiilor a dou
bunuri
pe
care
consumatorul
le
consider echivalente,
deoarece i aduce
aceeai
satisfacie,
adic aceeai utilitate.
ex
(
s
presupunem
ca
consumatorul isi va
limita alegerea la 2
bunuri- merele (X) si
portocale (Y), in
functie de preferintele
sale , consumatorul
poate efectua un
numr nelimitat de
combinatii posibile
ale bunurilor X i Y.
De
ex
aceeai
satisfactie i-ar aduce
consumatorului
combinaiile:
12
mere+ 7 portocale;
sau 10 mere+ 8
portocale;
sau
7
mere+ 10 portocale.
Fiecare din aceasta
combinatie reprezint
un cos sau un
program de consum.).
Totalitatea
curbelor
de
indiferen care pot
exista
pentru
un
consumator i care
descriu preferinele
acestuia
pentru
anumite couri de
consum
constituie
harta de indiferen.
Fiecarui individ ii
corespunde o harta a
curbelor
de
indiferenta proprie.
Intrebarea
24.Constrngerea
bugetar i alegerea
optim
a
consumatorului.
Dorinele
i
preferinele
consumatorului sunt
limitate de urmtorii
factori:
Venitul
disponibil,
destinat
consumului
Evoluia
preurilor bunurilor i
serviciilor

Restriciile
economice
impuse
alegerii
consumatorului
de
ctre
mrimea
venitului su, precum
i
de
nivelul
preurilor, reprezint
constrngerea
bugetar.
Linia
bugetului reprezint
totalitatea
combinaiilor posibile
de
alegere
ale
consumatorului
n
limita
bugetului
disponibil (cantitatea
maximal de bunuri
care
poate
fi
cumprat cu venitul
disponibil
i
la
preurile existente).
xPx+yPy=I
Panta
liniei
bugetului
reflect
raportul de substituie
a bunurilor n funcie
de preurile lor.
Abordarea
ordinalist a evalurii
utilitii:
1. Axioma
ierarhizrii

capacitatea
consumatorului de a
ordona
preferinele
sale (A>B)
2. Axioma
tranzitivitii

capacitatea
consumatorului de a
transfera preferinele
de la un bun la altul.
(A>B>C, A>C)
3. Axioma
nonsaietii

consumatorii prefer
o cantitate mai mare
de
bunuri
unei
cantiti mai mici.
Echilibrul
consumatorului
Consumatorul
va tinde s ating
curba de indiferen
cea
mai
ridicat
posibil. Din cauza
constrngerii
bugetare, el nu poate
atinge acest obiectiv.
Echilibrul
consumatorului este
echilibrul
dintre
venitul acestuia i
combinaia optim,
care se stabilete n
punctul n care curba
de indiferen este
tangent cu dreapta
bugetar.
MRS
=
Px/Py ecuaia

echilibrului
consumatorului
n
abordarea
ordinalist, MRS
panta curbei de
indiferen, Px/Py

panta
liniei
bugetului.
Intrebarea 25.Teoria
produciei. Factorii
de
producie
i
combinarea lor.
Punctul
de
plecare a studierii
factorilor
de
productie il constituie
resursele economice.
Resursele economice
reprezinta totalitatea
elementelor
si
premiselor folosite de
om
in
procesul
activitii economice.
Pe parcursul secolelor
a
avut
loc
multiplicarea
si
diversificarea
factorilor
de
productie. Insa in
pofida acestui fapt ei
ramin clasificati in 4
categorii de factori:
munca , natura ,
capitalul
,
si
informatia. Munca si
natura sunt denumite
factori
primari.
Capitalul este un
factor derivat, iar
resursele
informationale sunt
un nefactor.
Factorii
de
producie tradiionali
(parial substituibili i
complementari):
Pmnt N
cel mai limitat i
durabil factor de
producie
Munca L
cel mai activ i
costisitor factor de
producie....(munca
este activitatea umana
constienta, un efort
fizic si intelectual,
prin care oamenii,
actionind
asupra
naturii, obtin bunurile
de care au nevoie.
Munca este factorul
determinant
al
oricarei
activitati
economice.)
Capitalul
K cel mai eterogen
factor de producie....(
capitalul
constituie
ansamblul
bunurilorfolosite
pentru confectionarea
altor bunuri, destinate

vinzarii in scopul
obtinerii unui profit.)
Capital fix
se utilizeaz pe un
timp ndelungat i se
uzeaz;
Cap.real:financiar;eco
nomic;
Capital
circulant

se
utilizeaz
ntr-un
singur
ciclu
de
producie.
Resursele
informaionale

noile
tehnologii,
informatia, inveniile
i inovaiile etc.
Combinarea
factorilor
de
producie reprezint
un anumit mod de
unire, de corelare a
acestora, att sub
aspect cantitativ, ct i
structural-calitativ, n
scopul producerii de
bunuri i servicii.
Piaa
factorilor
de
producie este piaa
pe care se vnd i se
cumpr factorii de
producie ( munca ,
pmintul,
resursele
naturale etc.) i unde,
in urma confruntrii
cererii i ofertei, se
stabilete
preul
acestora.
Intrebarea
26.Funcia
de
producie
i
proprietile ei.
Funcia
de
producie
reflect
relaia
dintre
cantitatea de bunuri
produs
i
combinarea,
n
diferite proporii, a
factorilor
necesari
pentru
obinerea
acestei
producii.
Funcia de producie
indic nivelul maxim
de producie care
poate fi obinut n
urma
diferitelor
combinrii
ale
factorilor
de
producie.
Functia
de
productie poate fi
reprezentata in felul
urmtor:
Q
=
f
(X1,X2...x11) unde Q
cantitatea de bunuri
produsa, iar X1,X2
factorii de productie.
Sau Q = f
(K,L) unde K

capitalul;
munca.

L-

Intrebarea
27.
Izocuanta: tipuri i
trsturi.
Pe termen lung
toti
factorii
de
productie pot deveni
variabili, adica pot fi
modificati. In acest
caz, poate avea loc
atit combinarea, cit si
inlocuirea unui factor
cu altul. Acest lucru
se intimpla din cauza
ca, sub influenta
noilor
tehnologii,
tehnici si a evolutiei
preturilor,
intreprinzatorul
schimba
mereu
raportul dintre factorii
de
productie
si
inlocuieste un factor
de productie cu altul,
mai productive, mai
ieftin, mai modern.
Substituirea
este un fenomen de
inlocuire
a
unei
cantitati
dintr-un
factor de productie
printr-o cantitate din
alt
factor
de
productie. Ea poate
avea loc intre factorul
munca si capital (10
muncitori inlocuiti de
o masina, care face
integral
lucrul
acestora); intre factor.
natura si capital sau
intre diferite elemente
componente
ale
aceluiasi factor de
productie(inlocuirea
unui utilaj cu altul
etc). pentru a obtine
acelasi
nivel
de
productie,
producatorul
poate
combina si substitui
factorii de productie
in proportii diferite.
Combinatia a
doi
factori
de
productie capitalul si
munca care asigura
acelasi
nivel
de
productie se numeste
izocuanta.
Izocuanta este
o reprezentare grafica
a unui ansamblu de
substituiri ale factor.
de prod., la un nivel
dat al tehnicii cu
obtinerea
unei
cantitati constante de
bunuri.
Caracteristicile
acestei izocuante sint:

11

- Multitudinea
variantelor de consum
a factor. de productie
determina existenta
multitudinii
izocuantelor
care
formeaza
harta
izocuantelor.
- Izocuantele
plasate la dreapta
semnifica o cantitate
mai mare a factor. de
productie utilizati si
prin urmare un volum
mai
mare
de
productie.
- Izocuantele
nu se intersecteaza.
Panta
izocuantelor
este
negativa.
Panta
izocuantelor reflecta
raportul de schimb al
factor. de productie,
acest
raport
se
numeste
rata
marginala
de
substitutie
tehnologica.
Intrebarea
28.
Alegerea
productorului
n
perioada scurt de
timp.
Legea
productivitii
marginale
descrescnde.
Perioadele
procesului
de
producie:
Perioada
scurt un factor
este variabil, ceilali
sunt
constani
(expresia pe termen
scurt este utilizat
atunci
cind
intreprinzatorul
modifica un singur
factor
,
ceilalti
raminind constanti.
De ex un numar
diferit
de
lucratori..factorul
munca fiind cel mai
usor de modificat.).
Perioada
lung ambii factori
sunt variabili adica
toi
factorii
de
productie
pot
fi
modificai.
Indicatorii
produciei pe termen
scurt:
Produsul
total
(TPL)
cantitatea de bunuri
produs
ntr-o
perioad de timp
Produsul
marginal (MPL)
cantitatea

suplimentar
de
bunuri produs de o
unitate suplimentar a
factorului
muncii
(MPL=TPL/L)
Produsul
mediu
(APL)

cantitatea de bunuri
ce revine unei uniti
din factorul muncii
(APL=TPL/L)

vizeaza activitatea de
producere,
de
depozitare
si
de
transport
al
produselor. n cadrul
acestor
obiective
planul producatorului
cuprinde:

innd cont de prevede

cheltuieli
cu
faptul ca fata de angajatii, costuri de regie,
planul producatorului, de distributie, cheltuieli de
planul
publicitate
si
uneori,
consumatorului are n mpartirea profitului cu
vedere urmatoarele partenerii de afaceri si
obiective:
actionarii.

- sa aiba un serviciu
Legea
- sa fie proprietarul corespunzator,
cu
un
randamentelor
unei
ntreprinderi
din
care
salariu
motivant;
neproporionale
obtina
venituri
stipuleaz c dac sa
vom mri progresiv nelimitate;
- sa achizitioneze ct
utilizarea unui factor
mai
multe bunuri prin
oarecare, n timp ce
alii
vor
rmne
- sa aiba o libertate cheltuirea banilor cstigati;
constani,
produsul financiara si o mentalitate
marginal al factorului
sa
realizeze
variabil
va
fi economica moderna;
neproporional la
economii pe termen scurt si
nceput va crete,
- sa realizeze ct mai ndatoriri pe termen lung
apoi va atinge un
punct de stabilitate, multe investitii care sa-i prin obtinerea de credite.
dup
care
va asigure
prosperitatea
descrete.
activitatii pe termen lung.
Din
cercetarile
Concluzii:
efectuate
n
ultima
Pe termen
scurt volumul de
De-a lungul anilor, perioad& 232i823c #259;,
producie este limitat
cercetatorii s-au ntrebat specialistii au ajuns la
n cretere
daca
dezvoltarea concluzia ca consumatorii
Limita
creterii volumului de comertului poate constitui pot sa traiasca precum
producie
este o era a consumatorului producatorii, daca vor
determinat
de
aciunea
legii sau era producatorului? gndi si actiona precum
randamentului
Concluzia este ca ceea ce acestia, n acest sens
descresctor. Dac un poate
fi
Era lansndu-se
teoria
factor de producie
consumatoruluieste
de
prosperati
cumparnd
n
crete, iar cellalt
rmne
stabil, fapt Era producatorului. mod inteligent adoptnd
produsul marginal i De aceea, putem spune ca sistemul numit prodmediu de la un
n
era
producatorului, consumator.
Prodanumit moment ncep
consumatorii
platesc consumul
nseamna
a
s scad.
Produsul preturi mai mici pe termen cumpara produse si servicii
mediu este maximal scurt, dar la o analiza pe de la producator prin
cnd se egaleaz cu
termen lung, constatam ca mbunatatirea tehnicilor si
produsul marginal.
producatorii vor avea de abilitatilor consumatorilor.
cstigat, pentru ca ei fac Conceptul
de
prodmulte
investitii,
n
timp
ce
consumatori
se
realizeaza
Intrebarea 29.
consumatorii
ntr-un parteneriat cu un
Alegerea
productorului
n achizitioneaza mai multe producator, acesta din urma
perioada lung de
bunuri. Paradoxal, putem facndu-se un rabat la
timp
spune ca producatorii se produsele si serviciile
mbogatesc n timp ce oferite. n acest caz, planul
Producatorii se
consumatorii
saracesc oricarui consumator este de
bucura de o multime
pentru ca si cheltuiesc a
deveni
un
prodde avantaje, pe care
veniturile.
Facnd
o consumator care sa nu
consumatorii nu le au.
comparatie ntre planul nceteze sa consume n
Planul producatorului
consumatorului si planul conditiile n care nu are
prevede
cteva
producatorului, cercetatorii costuri de regie, nu are
obiective
care
l
au concluzionat ca n noul angajati si si gestioneaza
deosebesc de planul
mileniu
consumatorii singur afacerea. Planul
consumatorului.
trebuie
sa
gndeasca producatorului, fata de cel
Principalele obiective
precum producatorii.
al
prod-consumatorului,
ale
producatorului

n
mentalitatea
producatorului
modern,
valoarea
adaugata folosita la
fabricarea
unui
produs sau realizarea
unui serviciu, este
mult mai importanta
dect costul acestora.
Ca urmare, conceptul
de prod-consumator,
ntr-o
piata
mai
competitiva
si
internationalizata, a
revolutionat
consumatorii
n
sensul ca, acestia
trebuie sa adopte o
cumparare inteligenta
tinnd cont de faptul
ca magazinele au
devenit
organizatii
experte n vnzari, n
conditiile n care
consumatorul
este
amator n materie de
cumparaturi.

n
ultimul
timp,
producatorii
adopta
strategii
eficiente
pentru
cstigarea
consumatorilor, care
constau n reduceri de
preturi,
acordarea
unui
credit
usor
accesibil, efectuarea
de
publicitate
inteligenta
si
prezentarea
magazinelor ntr-un
decor si expunere
atractiva a produselor.
n noua conceptie,
privind
prodconsumatorul, pretul
produsului
sau
serviciilor
obtinute
este lucrul la care
De exemplu, studiind
trebuie sa renuntam nregistrarile
video
ca sa obtinem ceea ce realizate
n
marile
vrem, pentru ca un magazine, a rezultat ca
pret mai mic l vei majoritatea oamenilor fac
plati n timp att ct dreapta cnd intra ntr-un
nu face. n acest sens, magazin. Pornind de la
piata
exemplifica aceasta
constatare,
activitatea anilor 60, aeroporturile si instaleaza
cnd doar n 6% din magazinele de cadouri pe
cazuri, oamenii nu partea dreapta. Aceasta
luau masa acasa. n strategie este adoptata de
ultimii ani, acest majoritatea comerciantilor.
procent a crescut la Pornind de la principiul ca,
peste 60%, oamenii un vnzator bun poate
ajungnd la concluzia vinde orice, n etapa
ca servirea mesei n actuala, rolul vnzatorului a
oras este cu 70% mai devenit foarte important.
scumpa dect servirea Principalele strategii pe
de acasa, dar timpul care le folosesc magazinele
economisit n aceste n atragerea de cumparatori
conditii aduce mai sunt:
multe avantaje. Din
acest exemplu se
- Clientul va cumpara
evidentiaza faptul ca, mai mult daca este tinut
mai
ieftin
nu mai mult n magazin.
nseamna
neaparat Pentru aceasta, magazinele
mai bun.
adopta toate posibilitatile
pentru a face miscarea ct

12

mai nceta a clientilor folosit pna n acel

(culoare nguste, lungi, moment.
muzica lenta, relaxanta si o
iluminare adecvata nct
Oferirea
unor
sa-i determine sa nu se produse
gratuite,
grabeasca).
comerciantul fiind convins
ca, pentru acest gest
- Prin modul de prietenos clientul se va
organizare, se urmareste ntoarce sa cumpere un
cresterea
numarului produs pe care tocmai l-a
cumparaturilor spontane. n primit gratuit.
acest
sens,
aranjarea
marfurilor se face ntr-un
Prin adoptarea acestor
mod n care sa ncurajeze strategii,
magazinele
cumparatorii sa cumpere sporesc volumul vnzarilor
unele produse datorita unor si deci prospera mai mult,
oportunitati,
ca
de iar clientul si consuma
exemplu, aranjarea unor veniturile. Solutia de a
standuri de dulciuri lnga genera buna stare pentru
casele de marcat.
consumator este aceea de a
face
cheltuieli
mai
Aranjarea inteligente si nu de a munci
dulciurilor pentru copii la mai
mult.
Fuziunea
un nivel n care acestia sa producatorului
cu
poata
sa
si
aleaga consumatorul se realizeaza
produsele
dorite, n special prin ideea de
comerciantii fiind convinsi recomandare,
concept
ca produsele solicitate de numit de unii experti o
copii vor fi cumparate.
oportunitate
a
acestui
mileniu si a fost denumit
prin
e- Sporirea vnzarilor comert
prin modul n care se comandare, activitate care
combina si se etaleaza se manifesta foarte dinamic
marfurile,
urmarindu-se n special n comertul
exploatarea
factorului electronic.
uman. Astfel, cumparatorii
constata ca n fast-food-uri
marfurile sunt asezate la
nivelul privirii, deasupra
caselor de marcat, ca,
atunci cnd clientii privesc
la casier sa vada n mod
inevitabil si produsele
expuse. De asemenea, se
remarca
ca
n
supermagazine
exista
raioane n care marfurile
sunt expuse dupa anumite
criterii ordine alfabetica,
tipuri diferite - , dar, aceste
expuneri urmaresc sa ofere
cumparatorilor
toate
tipurile dintr-un produs,
influentndu-i n acest mod
sa achizitioneze noi tipuri
de produse pe care nu le-au

Intrebarea 30.Costul
de
producie
i
tipologia lui.
Costul
de
productie- totalitatea
cheltuielilor
in
expresie monetara, pe
care producatorul le
efectueaza
p/u
fabricarea si vinzarea
bunurilor economice.
Este
expresia
baneasca a factor. de
productie necesari p/u
producerea
si
comercializarea
acestor bunuri si
servicii. Costul de
productie este egal cu
cu cheltuielile de
productie
Din punct de
vedere al modului de
calcul, costurile se
impart
in
cost
contabil si economic.

Costul
contabil- cheltuielile
pe care le face
intreprinderea
p/u
achizitioanarea factor.
de productie de la alti
agenti
economici,
adica
costurile
explicite, precum si
amortizarea, care face
parte din costurile
implicite.
Costul
economic- cuprinde
costul explicit si
cheltuielile factorilor
proprii
(costurile
implicite), dar care nu
sint reflectate in
evidenta
contabila,
cum ar fi pamintul si
cladirile care apartin
intreprinderii
date,
consumul de munca
al
proprietarului,
dobinzile ce se cuvin
p/u
folosirea
capitalului propriu.
Linia izocost
este
cantitatea
maximala de factori
de productie ce poate
fi cumparata in limita
anumitor cheltuieli.
(L*Pl+K*Pk=TC)
Panta
liniei
izocost
reflecta
raportul de substitutie
a factor. de productie
reiesind din preturile
la ele.
E-este punctul
de
echilibru
a
productorului.Acest
punct
reflectegalitatea
posibilitilor
tehnologice
i
economice
ale
producerii
bunurilor.Acest punct
de pe linia izocost
devine tangent cu una
din izocoante.
Intrebarea
31.Izocostul
i
echilibrul
productorului.
Dreapta
izocostului ilustreaza
toate contitatile de
factori de productie
de capital si munca
ce pot fi cumparate
cu o suma de bani
data. Ea uneste toate
combinatiile
de
factori cu acelasi
cost. Dreapta izocost
ne
permite
sa
identificam
combinatiile
de
factori cu un cost
minim, pe care o

firma o utilizeaza
pentru
marirea
profitului la un volum
dat de productie.
Petru
reducerea costurilor
de
productie,
producatorul
va
urmari mere
ca drepta izocost sa
fie mereu tangenta
(tg) la drepta de
izoprodus.
Conditia de echilibru
a producatorului
=

, unde MPL=QL

si
K

MPK=QK

FC=PK*K
si
VC=PL*L
(TC=FC+VC)
dreata izocost

5
M

15

Intrebarea
32.Costurile
de
producie
n
perioada scurt de
timp.
Perioada scurta
se
defineste
ca
intervalul de timp in
care sunt utilizate
aceleasi capacitai de
productie, la acelasi
nivel
tehnic,
modificinduse doar
cantitaile de munca
si /sau de materie
prim.
Costul global
(CG)

este
totalitatea
cheltuielilor suportate
de
intreprindere
pentru fabricarea si
desfacerea
unui
anumit volum de
bunuri. In structura
costului
global
deosebim
costurile
fixe, variabile si
totale.
Costul
total
(TC) sint cheltuielile
suportate in vederea
producerea
unei
cantitati
date
de
bunuri. Acest cost
cuprinde costul fix si
variabil. Fluctuatiile
costului
total

reproduc
evolutia
costului variabil: TC=
TFC+TVC.
Pe
termen scurt, TC se
schimba in functie de
de
modificarea
costului variabil TC=
TFC+ f(Q).
Costul mediu
(AC)
sint
cheltuielile suportate
pentru
producerea
unui singur bun.
AC=TC/Q. El poate fi
fix
sau
variabil.
Costul mediu difera
de la o perioada la
alta in functie de mai
multi factori, dar in
primul rind in functie
de
dimensiunile
intreprinderii.
In
evolutia sa costul fix
mediu se reduce pe
masura ce volumul
productiei
fizice
20
creste.
Costul mediu
variabil
insa
pe
masura ce volumul
productiei
creste,
scade treptat, pina la
un anumit nivel, apoi
incepe sa creasca.
Aceasta evolutie a
costurilor
medii
variabile
este
conditionata
de
actiunea
legii
randamentelor
neproportionale.
Costul
marginal (MC) sint
cheluielile
suplimentare
in
vederea
producerii
unui bun suplimentar.
El se determina prin
raportul
dintre
cresterea
costului
total si cresterea
productiei.
MC= TC/
Q. Costul marginal
depinde
doar
de
costul
variabil,
intrucit costul fix
ramine acelasi. Pe
termen scurt , costul
marginal cunoaste in
evolutia sa, o scurta
perioada de reducere,
dupa care creste
intruna.
Intrebarea
33.Funcia
costurilor pe termen
lung. Economiile i
deseconomiile
de
scar.
Pe termen lung
toti
factori
de
productie
sunt

variabili. In acest caz

intreprinzatorul
urmeaza sa faca fata
unor noi probleme:
a) determinarea
unor proportii optime
in
combinarea
factorilor
de
productie
b)
gasirea
dimensiunii optimale
a intreprinderii
c)neadmiterea
cresterea costului
unitar fde productie.
Aceasta
precautie e ganerata
de faptul ca pe termen
lung
evolutia
costurilor e supusa:
a)efectului
economiilor de scara
b)efectului
dezeconomiilor
de
scara.
Economii de
scara
reflecta
o
situatie de scadere a
costului mediu pe
termen lung in urma
cresterii
dimensiunilor
intreprinderii si/sau a
volumului
de
productie.
Economiile de
scara se obtin in urma
productiei la scara
mare conditionata de
modificarea
taliei
intreprinderii si/sau
de folosirea unor noi
utilaje si tehnologii de
fabricatie. Economiile
de scara sunt posibile
doar in cadrul unor
intreprinderi
ce
dispun de capacitati
de productie mari si
foarte
mari.
Economiile de scara
sint rezultatul unui sir
intreg de factori, de o
natura
deopotriva
tehnica si financiara.
Astfel,
in
cazul
sporirii
volumului
productiei, are loc
aprofundarea
a
specializarii, fapt ce
contribuie la cresterea
indeminarii
muncitorilor, precum
si
la
cresterea
posibilitatilor
de
folosire a unor utilaje
mai moderne si mai
productive. In cazul
intreprinderilor mari,
se procura cantitati
insemnate de materie
prima, combustibil si
echipament si are loc
o reducere a preturilor
de achizitie, fapt care
deasemenea

13

influenteaza nivelul
costurilor. Mai mult,
marile intreprinderi
pot obtine de la
bencile
comerciale
credite cu o dobinda
mai mica, reducind si
pe
aceaste
cale
nivelul
costurilor.
Economiile de scara
se obtin la nivelul
intreprinderii nu insa
si la nivelul ramurii
sau a economiei
nationale. Oricum ele
nu pot fi obtinute
printr-o sporirea fara
limita a productiei. La
un moment dat, odata
cu
cresterea
volumului productiei,
costurile incep a
creste mai repede
decit
cantitatile
produse.
Locul
economiilor de scara
il
ocupa
dezeconomiile
de
scara.
Dezeconomiile
de scara, ce exprima
o situatie in care
costul
mediu
pe
termen lung creste pe
masura
cresterii
productiei, sint si ele
generate de mai multi
factori. Inainte de
toate, atunci cind
dimensiunile
intrepeinderii
depasesc
anumite
limite, apar dificultati
manageriale,
intreprinderea fiind
gestionata tot mai
ineficient.
Un
personal
administrativ
numeros trebuie in
permanenta
supus
controalelor fapt ce
mareste cheltuielele
legate de munca. Pe
de alta parte, o
intreprindere mare se
adapteaza mult mai
greu la schimbarile
pietei
si
se
reprofileaza odata cu
modificarea cererii.
Aceasta imprejurare
genereza o majorare a
riscurilor
si
a
pierderilor, ceea ce
contribuie la marirea
costului mediu si la
reducerea capacitatii
competitive
a
intreprinderii. Pentru
depasirea
unor
asemenea
situatii,
satiinta economica a
lansat notiunea de
dimensiunea

optimala
a
intreprinerii, criteriul
de
baza
de
identificare a acestor
dimendiuni
fiind
dinamica
costului
unitar.

Intrebare
34.Maximizarea
profitului i pragul
de rentabilitate al
firmei.
Profitul
constituie diferenta ce
apare in cayul in care
incasarile totale sint
mai mari deict costul
total. Profitul, este,
astfel
un
cistig
obtinut de persoanele
care organizeeaza si
desfasoara o activitate
economica, adica o
activitate
de
producere
si
comercialiyare
a
bunurilor
si
serviciilor.
Profitul
se
poate determina in
felul urmator: Pr = VC unde:
Pr-profit;
Vvenitul total al firmeii
sau incasari totale; Ccostul total.
Mercantelistii
care au acordat o
atentie
deosebita
problemei
avutiei
unei
tari
si
a
izvoarelor acesteia,
considerau ca profitul
este un venit care se
creeaza
doar
in
activitatile de comert
exterior. Fiziocratii
lanseaya ceva mai
tirziu o noua teorie,
potrivit careia profitul
este un surplus de
valoare peste valoarea
avansata,
peste
cheltuielele efectuate
care este un dar al
naturii si exista numai
in
agricultura.
Englezul Adam Smith
considera ca profitul
este un venit generat
de proprietate, dar
care are la temelia sa
munca neplatita a
muncitorilor si se
obtine
atit
in
agricultura cit si in
industrie. Francezul
J-B. Say
sustinea
idea ca profitul e o
forma speciala a
salariului
care
e
insusita
de

intreprinzator pentru
efortul
sau
de
organizare
si
gestionare a unei
activitati economice.
Karl Marx considera
ca profitul e un venit
insusit
de
catre
proprietarul
capitalului in mod
ilegal,
deoarece
acesta este creat prin
exploatare,
prin
munca neplatita a
muincitorilor.
In
teoria
economica
contemporana
predomina
opinia
potrivit careia profitul
este o recompensa, o
rasplata
pentru
activitatea
antreprenoriala,
pentru
calitatile
deosebite
ale
intreprinyatorului de
a inova, de a gestiona
reusit o afacere, dar
mai ales de a infrunta
riscul.
Tipuri
Dupa criteriul
motivelor
sau
a
factorilor care stau la
temelia
obtinerii
profitului , acesta este
format
din
2
componente:
a)profit
normal
b)
profit
supernormal
sau
profit economic.
Costul explicit
sau
contabil
presupune plati in
afara intreprinderii.
Pentru
munca
proprietarului, pentru
amortizarea utilajului
si
cladirilor
intreprinderea
nu
efectueaza plati. In
acest fel, chiar si in
cazul in care bunurile
produse
se
comercializeaza
la
pretul ce corespunde
ca marime cu costul
de
productie,
intreprinzatorul
obtine
un
venit
oarecare ca diferenta
dintre incasarile totale
si costul contabil,
care se numeste profit
normal. Insa in cazul
in
care
intreprinzatorul
nu
dispune de nici un
factor de productie si
este
obligat
sa-i
inchirieze de la alte
persoane, el va putea
obtine doar un profit

supernormal.
Daca
insa intreprinzatorul
este
proprietarul
factorilor
de
productie folositi de
intreprindere
la
fabricarea de bunuri,
atunci el va putea
obtine
si
un
superprofit, si un
profit
normal.
Deorece in cele mai
multe
cazuri
intreprinzatorul este
si proptietarul, el va
obtine un profit total
numit si contabil.
Pe
linga
acestea mai exista si
alte forme de profit
cum ar fi:
Profit legitimcel obtinut in conditii
normale,
cu
respectarea legislatiei
in vigoare.
Profit
nelegitim-obtinut in
urma
incalcarii
legislatiei in vigoare,
cum ar fi:eschivarea
de
la
plata
impozitelor, afaceri
ilicite, contrabanda,
umflarea
costuriloretc.
Profit
de
monopol-obtinut de
intreprinderile
care
detin
o
pozitie
dominante de piata si
pot influenta preturile
in sensul cresterii lor,
fapt care le asigura
unele profituri mai
mari.
Deobicei,
posibilitatile insusirii
unor profituri de
monopol un timp
indelungat
sunt
limitate de stat.
Profit
brutdiferenta
dintre
incasari totale, nai
exact cifra de afaceri,
si costul total.
Profitul
netacea parte a profitului
brut ce ramine la
dispozitia
intreprinderii
dupa
achitarea impozitelor
si a diferitelor taxe.

Intrebarea
35.
Comportamentul
firmei pe piata cu
concurena perfecta.
Concurena
perfect denumita si
pur, exista pe o pia
care
reunete

simultan urmtoarele
5 trsturi :
Atomicitatea
pietei-existenta unui
nr mare de vinzatori
si cumparatori pe
piata astfel incit nici
unul din ei in mod
individual,
nu
dispune de puterea de
a exercita o oarecare
influenta
asupra
pretului.
Omogenitatea
bunurilorintreprinderea
livreaza produse pe
care cumparatorii le
considera
relativ
identice
si
substituibile. In acest
caz, cumparatorul nu
e motivat sa prefere
acelasi produs de la
un alt vinzator.
Libera intrare
pe piata-piata e libere
si oricine poate sa
intre si sa iasa de pe
ea fara nici un fel de
restrictii, fie acestea
producatori
sau
cumparatori.
Mobilitatea
factorilor
de
productieposibilitatea acestor
de a se deplasa liber
si in orice moment de
pe piata unui produs
pe piata altuia, iar
producatorii pot gasi
liber si nelimitat
capital si forta de
munca
pentru
a
efectua
aceasta
trecere.
Transparenta
pietei-atit
producatorii cit si
consumatorii dispun
de toata informatia cu
privire la cerere,
oferta
si
preturi.
Numai in asemenea
caz
cumparatorul
poate obtine cel mai
bun produs la cel mai
bun pret.
Piata cu o
concurenta perfecta
are o sumedenie de
prioritati. Ea asigura
in permanenta o
reducere a preturilor
si o sporire a calitatii
produselor.
Anume
din
aceste
considerente pietele
cu
concurenta
perfecta
sunt
pretutindeni in lume
aparate de catre stat.
Insa in ciuda acestui
fapt
in
realitate
domina
concurenta

imperfecta,
cea
perfecta fiind doar un
model teoretic, mai
mult intilnit in carti.
Pretul de
echilibru pe piata cu
concurenta perfecta
este legat totodata si
de situatia pietelor
interdependente
si
apare spontan ca
rezultat al jocului
liber al fortelor pietei,
in acel punct in care
cantitatile
cerute
dintr-un
bun
se
egalizeaza cu cele
oferite.
Astfel ca pe perioade
foarte scurte cererea
este cea care
deterrmina formarea
pretului, situatia
optima fiind
reprezentata de
egalitatea
Cmg=Vmg=Pret.
Pe de alta parte pe
termen lung oferta
reprezinta factorul
determinant in
evolutia pretului,
conditia de echilibru
fiind: Cmg=P=CM
(cost minim).
Pe termen
scurt: producatorii pot
modifica
dimensiunile ofertei
prin schimbarea
volumului de munca,
iar pe termen lung pot
modifica oferta si prin
schimbarea
capitalului fix.
Intrebarea
36.Comportamentul
firmei pe piata cu
concurenta
imperfecta.
In viata reala
domina
concurenta
imperfecta. Ea exista
atunci cind actiitatea
antreprenorile ii sunt
sunt impuse anumite
restrictii si limite.
Pentru
concurenta
imperfecta ii este
caracteristica
un
numar redus de firme.
Piaa
cu
concuren
imperfect
se
manifest n situaiile
n
care
agenii
economici vnztori
i cumprtori pot
s influeneze, prin
aciunile
lor
unilaterale, raportul
dintre
cererea
i
oferta de mrfuri i,

14

deci, nivelul preului,

Piaa
cu
cu intenia de a obine
concuren
avantaje
mari
i
monopolistic
stabile.
reprezint acea stare
Piaa
cu
a pieei n cadrul
concuren
creia vnztorii i
imperfect este cea
cumprtorii,
prin
mai
aproape
de
aciunile ntreprinse
realitate,
deoarece
pot influena ntr-o
concurena perfect
oarecare
msur
rmne doar ca model
cererea, oferta i
ideal,
folosit
n
preul.
analizeze teoretice.
Piaa
cu
Caracteristicil
concurena
e
pieei
cu
monopolistic
concuren
caracterizeaz piaa
imperfect sunt:
care
pstreaz
1.
existena
trsturile
unor
vnztori
concurenei perfect
puternici, dar puini
astfel:
la numr i a unor 1.
produsele
sunt
cumprtori
difereniate
numeroi (oligopolul)
att
prin
sau
a
unor
calitate, ct i
cumprtori puini i
prin
a multor vnzri
serviciile
(oligopsonul);
prestate
2. unii ageni
cumprtorul
economici (puini la
ui
acelui
numr) pot influena
produs;
sau controla preul; 2. concurena se manifest
3. produsele
nu
numai
sunt difereniate real
prin
sau imaginar;
cantitate, pre
4.
exist
i
restricii n calea
substituibilita
celor care doresc s
tea
ptrund pe pia sau
produselor
ntr-o ramur;
diversificate,
5. informarea
ci i prin:
agenilor economici
reclam,
privind situaia pieei
design,
este deficitar;
servicii
la
6. exist o
vnzare
i
mobilitate redus a
post-vnzare
unor
factori
de
etc.;
producie;
3. atomicitatea cererii i
7.
exist
ofertei;
rivaliti vizibile n 4.
se
accentueaz
relaia cu publicul,
diferenierea
frustrarea
produselor;
consumatorului.
5. exist rigiditi n
Piaa
cu
mobilitatea
concuren imperfect
factorilor de
se
prezint
n
producie;
numeroase forme, ele 6. transparena pieei este
difereniindu-se
n
parial.
primul
rnd,
n
funcie de numrul i
Pe
aceast
fora economic a
baz formarea liber
agenilor economici
a preurilor este
productori
i
mpiedicat
de
consumatori, astfel:
puterea de concuren
pia
cu
a monopolurilor i
concuren
oligopolurilor,
a
monopolist;
corporaiilor
pia
cu
multinaionale
i
concuren
de
transnaionale, care
monopol;
i stabilesc propriile
pia
cu
preuri, astfel nct,
concuren
de
cu ct este mai mare
oligopol;
o corporaie, cu att
pia
cu
ea are o putere mai
concuren
de
mare
asupra
oligopson
preurilor. Preurile
(monopson).
marilor
corporaii

devin preuri lider

(leadership-price), la
ele
aliniindu-se
celelalte firme din
cadrul ramurii.
Au
aprut
astfel
preurile
administrate,
ca
urmare
a
unor
nelegeri tacite ntre
marile firme, care se
sustrag, pe o perioad
mai
lung,
fluctuaiilor forelor
reale ale pieei.
Preul
de
echilibru
al
concurenei
monopolistice este
mai mare dect
preul de echilibru
al
concurenei
perfecte i mai mare
dect
costul
marginal
(Gilbert
Abraham-Frois).
Cu
ct
numrul
concurenilor este mai
mic,
iar
puterea
acestora
de
a
influena forele pieei
este mai mare, cu att
mecanismul
preurilor se apropie
i se aseamn celui
de monopol.
Dac
numrul
concurenilor sporete
continuu,
iar
capacitatea fiecrei
firme de a influena
piaa produsului se
divizeaz, cu att
mecanismul
preurilor se apropie
de cel caracteristic
concurenei
perfecte.
Piaa
cu
concuren
de
monopol reprezint
piaa dominat de un
singur
productor
deoarece produce i
vinde
un
bun
economic pentru care
nu exist substitueni,
firma
impunnd
cantitatea, calitatea
i preul produsului.
Piaa
cu
concuren
de
monopol
se
caracterizeaz prin:

oferta
pentru
un
produs
este
dat de
un
singur
produc
tor care

poate
control
a piaa
i poate
stabili
nivelul
preului
;
preul de
monop
ol este
mai
mare
dect
cel
practica
t
pe
pieele
cu
concure
n
monop
olistic
i
de
oligopo
l;

libera
concure
n este
elimina
t, piaa
fiind
domina
t
de
ofertant
;
grad sczut
de
satisfac
ere
a
cererii.
Condiiile
care
definesc monopolul
productorului sunt:
1. unicitate

i
g
i
g
a
n
t
i
s
m

p
i
a

a
e
s
t
e
i
n

f
l
u
e
n

a
t

p
r
i
n
i
m
p
u
n
e
r
e
a
u
n
o
r
c
o
n
d
i

i
i
d
e
v

n
z
a
r
e
;

e
l
o
r
(
c
o
n
d
i

i
i
d
e
v

n
z
a
r
e
,
d
e
s
i
g
n
,
s
e
r
v
i
c
i
i
l
a
v

n
z
a
r
e

2.
d
i
f
e
r
e
n

i
e
r
e
a
p
r
o
d
u
s

i
p
o
s
t
v

n
z
a
r
e
)
;

15

3.

existea
u
n
o
r
p
i
e
d
i
c
i
l
a
i
n
t
r
a
r
e
a

n
r
a
m
u
r

n
s
p
e
c
i
a
l
d
e
n
a
t
u
r

t
e
h
n
i
c

,
c
o
m
e

r
c
i
a
l

l
o
r

i
i
n
c
e
r
t
i
t
u
d
i
n
i
i
;

f
i
n
a
n
c
i
a
r

;
4. lipsa de
t
r
a
n
s
p
a
r
e
n

a
p
i
e

e
i

p
i
a

a
f
i
i
n
d
s
u
p
u
s

r
i
s
c
u
r
i

5.
i
m
o
b
i
l
i
t
a
t
e
a
f
a
c
t
o
r
i
l
o
r
d
e
p
r
o
d
u
c

i
e

c
a
r
e

z
i
n
t

f
e
n
o
m
e
n
u
l
d
e
f
r
i
c

i
u
n
e

o
f
e
r
t
e
i

i
p
r
e

u
r
i
l
o
r
.

i
i
n
e
r

i
e

n
p
r
o
c
e
s
u
l
d
e
f
l
u
i
d
i
z
a
r
e
a

p
r
e

r
e
r
i
i
,

c
e

Monopolul
contract
(limitat)
reprezint situaia de
pia n care exist un
singur ofertant i nu
numr
mic
de
cumprtori.
Monopolul
bilateral reflect
acea situaie de pia
pe care se ntlnesc,
negociaz
i
se
confrunt un singur
vnztor i un singur
cumprtor.
Monopsonul
sau
monopolul
productorului
reprezint
acea 1.
situaie de pia pe
care se ntlnete un
cumprtor unic, care
fixeaz
volumul
produciei i preul de
vnzare, i un numr
mare de productori.
Monopolul
pur este situaia de
pia, inexistent n
fapt, n care un
productor nu are
concuren pe piaa
intern i extern, 2.
producnd un bun
fr nlocuitor.
Monopolul
de marc situaia
de pia n care o
firm produce un
anumit produs care
este nregistrat sub
marc
proprie,
concurena aprnd

nu la marc, ci la
produse de caliti
asemntoare.
Monopolul
temporar situaia
de pia n care o
ntreprindere scoate la
vnzare un produs
nou dispunnd de o
poziie privilegiat,
pn n momentul n
care produsul este
realizat
i
comercializat i de
alte firme.
Monopolul
discriminatoriu

situaia
n
care
monopolistul vinde
acelai produs la
preuri diferite, acest
lucru fiind posibil
atunci cnd produsul
este vndut pe piee
diferite, care nu au o
comunicare
real
ntre ele.
Oligopolul
reprezint o form a
concureni
imperfecte,
care
reflect
o
pia
dominat de civa
productorivnztori de talie
mare i un numr
mare de cumprtori
mici i rzlei.
Oligopolul
bilateral este o form
a
concurenei
imperfecte
care
reflect
o
pia
dominat
de
un
numr
redus
de
vnztori
i
cumprtori.
Caracteristic
ile
pieei
cu
concuren
de
oligopol sunt:
interdependena
aciunilor
diferiilor
vnztori
preurile
produselor,
cantitatea
vndut
i
profitul unui
productor
depind
de
reaciile
celorlali
productori;
gradul
nalt
de
concentrare
a capitalului
i produciei
poate fi
analizat att
la
nivelul
fiecrei ri
ct i la nivel
mondial;

16

3.

1.

2.
3.

4.

5.

diversificarea
produselor,
activitilor,
a mrcilor i
submrcilor
de
fabricaie.
Trsturile
pieei cu concuren
de oligopol:
interdependena i
incertitudin
ea preurile
sunt
rigide
fiind fixate
de
marile
ntreprinderi;
cucerirea i mprirea
pieei
produsului;
obstrucionarea
ptrunderii
pe pia a
noilor
concureni;
diferenierea bunurilor
i
concurena
n
afara
preului
(publicitate,
fiabilitatea
produsului
etc.);
maximizarea
profiturilor
i
interdepend
ena
deciziilor i
a politicilor
firmelor
participante.
Oligopolurile pot fi:
a)
oligopo
luri
antago
niste:
o
ol
ig
o
p
ol
ul
bi
la
te
ra
l;
b)
oligopo
lurile
concert
ate, cu
dou
tipuri
de
acordur
i:
o
ex
pl
ic

it
e
sa
u
ex
pr
es
e:
ca
rt
el
ul
,
tr
us
tu
l,
h
ol
di
n
g
ul
;

de
do
i
pr
od
uc
t
or
i
sit
ua
ia
de
pi
a

se
va
nu
mi
oli
go
po
l.

o
ne
of
ic
ia
le
sa
u
ta
ci
te.
Pieele
oligopoliste
sunt
pieele pe care se
concureaz un numr
mic de productori:
- dac sunt
do
i
pr
od
uc
t
or
i
pr
in
ci
pa
li
sit
ua
ia
de
pi
a

se
nu
m
e
te
d
uo
po
l;
- dac sunt
m
ai
m
ult

Duopulul
reprezint
piaa
dominat de doi
vnztori care ofer
produse
similare
unui numr larg de
cumprtori care au
o putere economic
aproximativ egal.
Exist
trei
situaii de pia:
1. Duopolul
s
i
m
e
t
r
i
c
(
C
o
u
r
n
o
t
)
s
a
u
i
p
o
t
e
z
a
d
u
b
l
e
i
d

e
p
e
n
d
e
n

n
c
e
a
r
c

e
s
t
e

d
o
m
i
n
e

s
i
t
u
a

i
a

p
i
a

a
:

d
e
p
i
a

n
c
a
r
e
e
x
i
s
t

d
o
i
v

n
z

t
o
r
i
c
a
r
e
n
u

pr
o
d
us
ul
v
n
d
ut
es
te
o
m
o
ge
n;
preul
la
ca
re
l
co
m
er
ci
al
iz
ea
z
ce
i
d
oi
es
te
id
en
ti
c;

si
n
g
ur
a
va
ri
ab

il
de
aj
us
ta
re
es
te
ca
nt
ita
te
a
c
t
m
ai
m
ar
e
pe
ca
re
o
po
at
e
vi
nd
e
pe
nt
ru
a
ob
i
ne
pr
of
it
m
ax
i
m
.
Unul dintre
vnztori
deine
pe
pia
monopolul
de
ofert.
Dac cellalt
vnztor
dorete
s
intre pe pia
cu acelai tip
de
bun,
oferta
sa
trebuie s fie
att de mare
nct
s-i
permit
maximizarea
profitului,
primul
vnztor i
va
ajusta
oferta proprie
imediat, s
obin
la
rndul
su
profit maxim.
Procesul de
ajustare va
continua

17

pn
n
punctul
de
echilibru n
care nici unul
dintre cei doi
vnztori nu
mai recurge
la
modificarea
ofertei.
2.
Duopol
a
s
i
m
e
t
r
i
c

x
i
s
t

d
o
i
v

n
z

t
o
r
i
:

(
S
t
a
c
k
e
l
b
e
r
g
)
r
e
p
r
e
z
i
n
t

s
i
t
u
a

i
a

n
c
a
r
e
p
e
p
i
a

unul
ca
re
d
o
m
in

pi
a
a,
ca
re
es
te
co
n
ti
en
t
i
an
ti
ci
pe
az

to
t
ti
m
p
ul
m
i
c
ril
e
ce
lu
i
de
al
d
oi
le
a
v
nz
t
or
;

ce

l
la
lt
ca
re
n
u
p
oa
te
fa
ce
al
tc
ev
a
de
c
t
s
se
ad
ap
te
ze
n
pe
r
m
an
en

la
co
n
di
ii
le
pe
ca
re
le
i
m
p
u
ne
pr
i
m
ul
,
f
r
a
p
ut
ea
at
in
ge
n
s
v
ol
u
m
ul
de
pr
o
d
uc
i
e
al

ac
es
tu
ia.
3. Duopolul
d
o
m
i
n
a
n
t
(
B
o
w
l
e
y
)
s
a
u
i
p
o
t
e
z
a
d
u
b
l
e
i
d
o
m
i
n
a

i
i
,
a
p
a
r
e
a
t
u
n
c
i
c

n
d
c
e
i
d
o
i
v

n
z

t
o
r
i
d
e

e
r

n
d
u
l
p
e

p
e

c
e
l

l
a
l
t
s
a
t
e
l
i
t
.
C
e
i
d
o
i
v

n
z

t
o
r
i
n
u

p
i
a

d
o
r
e
s
c
s
i
m
u
l
t
a
n
s

o
d
o
m
i
n
e
,
f
i
e
c
a
r
e
d
i
n
t
r
e
e
i
c
o
n
s
i
d

v
o
r
m
a
i
l
u
p
t
a
p
e
p
i
a

p
r
i
n
a
j

18

u
s
t
a
r
e
a
p
r
o
d
u
c

i
e
i
c
a

n
c
a
z
u
l
d
u
o
p
o
l
u
l
u
i
s
i
m
e
t
r
i
c
,
c
i
p
r
i
n
i
n
t
e
r
m
e
d
i
u
l
p
r
e

u
r
i
l

o
r
.
L
u
p
t
a

t
r
o
l
a
r
e
a

p
r
i
n

s
a

p
r
e

u
r
i
p
o
a
t
e
d
u
c
e
l
a
f
a
l
i
m
e
n
t
u
l
u
n
u
i
a
d
i
n
t
r
e
c
e
i
d
o
i

i
l
a
c
o
n

d
e
c

t
r
e
c
e
l

l
a
l
t
,
f
i
e
l
a
o
a
l
i
a
n

n
t
r
e
v

n
z

t
o
r
i
.
C
o
n
f
o
r
m

i
p
o
t
e
z
e
i
d
u
b
l
e
i
d
o
m
i
n
a

i
i
,
p
e
p
i
a

,
n
u
p
o
a
t
e
e
x
i
s
t
a
n
i
c
i
u
n
p
u
n
c
t
d
e
e
c
h
i
l
i
b
r

u
.
Intrebarea 37.Firma
n
condiiile
monopolului.
Discriminarea prin
pre.
Piata
de
monopol- este o piata
la nivelul unei ramuri
(subramuri) sau chiar
al unui singur produs
pe care oferta unui
bun este asigurata de
un singur producator.
Monopolul
este
contrariu
concurentei.
Piata
poate fi dominata atit
de producator cit si de
cumparator.Cind
domina oferta unei
intreprinderi, atunci
ea se afla in situatie
de monopol, iar cind
domina cererea- de
monopson.
Monopolul
absolut exista acolo
unde
avem
un
producator si un
consumator.
In cazul pietei
de
monopol
intreprindereamonopolist
are
posibilitatea de a
modifica: volumul si
pretul productiei pe
piata. In urma fixarii
pretului de piata care
in cazul acestui tip de
piata este mai inalt,
permite
obtinerea
unui profit mai mare,
numit
profit de
monopol.
Exista
urmatoarele forme de
monopol:
1.Monopolul
naturalprevede
exploatarea resurselor
naturale:petrolul,apel
e minerale etc.
2.Monopolul
inovatorului- prevede
producerea
si
comercializarea unui
produs
nou,
de
calitate inalta. Este un
monopol
temporar
care
sfirseste
la
aparitia pe piata a
aceluiasi produs de
alt producator.
3.Monopolul
bazat pe realizarea
economiilor
de
scaraprevede
utilizarea unor factori
temporari care permit
producerea
si
comercializarea

bunului dat la un pret

mai mic.
4.Monopolul
prin alianta- prevede
anumita
intelegeri,
deobicei tainice, intre
unele intreprinderi cu
privire la marinea
preturilor,la
impartirea pietelor de
desfacere. Este socotit
ilegal.
5.Monopolul
legalprevede
acordarea de catre stat
a
unor
drepturi
exclusive
de
a
produce
si
comercializa
un
anumit bun.
Factorii
ce
limiteaza
puterea
monopolul:
Legislatia
antimonopolului.
Marimea
cererii
Liberalizar
ea comertului exterior
Posibilitat
ea
comercializarii
bunurilor substituibile
Discriminarea
prin pre - este o
situaie
in
care
intreprindereamonopolist
vinde
aceleasi produse la
preuri diferite i in
care diferenta de pre
nu este justificata de
diferena de cost.
Exista
mai
multe situaii in care
firma-monopolist
poate
practica
discriminarea
prin
pre. Acestea pot fi:
a) situaii de
ordin geografic cind
comunicarea
intre
diferite
piee
regionale
sau
internaionale
este
complicata. In acest
caz
intreprindereamonopolist
poate
vinde acelasi produs
cu diferite preuri in
ri diferite, in functie
de
puterea
de
cumprare
a
populatiei.
b) Situaii de
ordin
socialeconomic cind
intreprindereamonopolist
vinde
bilete de avion sau
tren la preuri diferite
pentru
diferite
categorii sociale, cum
ar fi studenii, elevii
sau pensionarii, sau
pentru participarea la

19

anumite forme de
manifestaii, cum ar fi
de ex congresele intl,
olimpiadele
sau
campionatele lumii la
diferite
probe
sportive.
c) Situaii
temporare, sezoniere

cind
preul
serviciilor hoteliere
sau al biletelor de
avion difer in functie
de perioada anului
(vara de ex sunt mai
ridicate decit iarna
etc.)
Intrebarea
38.Alegerea
productorului
n
condiiile
concurenei
monopolistice.
Piata
cu
concurenta
monopolistica- este o
piata in care se
inregistreaza
un
numar
mare
de
intreprinderi, dar care
prin
diferentierea
produselor oferite, isi
creaza o clientela
fidela. Acest tip de
piata se refera mai
mult la ramuri ca:
producerea
automobilelor,
incaltamintei,
imbracamintei,
electronicii.
Trasaturile de
baza
ale
pietei
monopolistice:
1. Prezenta
pe piata a mai multor
agenti economici care
activeaza independent
unul de altul.
2. Lipsa
barierelor de acces pe
piata
3. Bunurile
produse de diferite
intreprinderi
sunt
diferentiate si deci
fiecare intreprindere
isi stabileste singura
pretul bunului sau.
Intrebarea
39.Oligopolul:
comportamentul
strategic al firmelor
i formele sale.
Oligopoluleste o situatie ce
exista pe piata unei
ramuri sau subramuri,
in care un numar
redus de intreprinderi
controleaza
producerea
si

comercializarea unui
bun oarecare. O piata
este
considerata
oligopolista daca in
ea activeaza mai mult
de 2 intreprinderi si
mai putin de 20.
Oligopolul
exista in ramurlei:
siderurgia, chimia de
baza,producerea de
avioane,calculatoare
etc.
Trasaturile
pietei oligopoliste:
*Concurenta
redusa
*Interdependen
ta deciziilor luate de
intreprinderi,
adica
orice
decizie
influienteaza si pe
celelalte intreprinderi.
Pe
piata
oligopolista
intrprinderile incerca
sa evite modificare
preturilor, deoarece
concurentii vor face
acelasi lucru pentru a
nu-si pierde clientii si
aria de influienta.
Astfel intreprinderile
concurrente trebuie sa
aleaga intre a se
confrunta cu rivalii ,
a-i domina, sau a
coopera cu ei.
Particularitile
pieei cu concuren
de oligopol
sunt
urmtoarele:
existena
unui nr mic de
concureni . astfel pe
o pia de oligopol,
doua, trei sau patru
intreprinderi
pot
asigura 50-90% din
volumul vinzrilor pe
aceast pia.
Interdepen
dena deciziilor luate
de intreprinderile care
activeaz pe aceast
pia, in sensul ca
decizia
unei
intreprinderimonopolist
va
influenta in mod
direct activitatea altor
intreprinderi de pe
piata respectiva.
Comporta
mentul intermediar al
oligopolului, plasat
intre
cel
al
monopolului,
care
asigur 100% din
vinzri, si cel al unei
intreprinderi de pe o
piaa cu concuren
perfect, cu o pondere
neinsemnata in totalul
vinzarilor.

Trstura
definitorie a pieei
oligopoliste const in
existenta
unei
insemnate
interdependene intre
actiunile
diferiilor
productori cu privire
la mrimea pretului si
la volumul productiei
oferite.
Intrebarea 40. Piaa
factorilor de
producie i
veniturile factoriale
Piaa factorilor de
productie este piaa
pe care se vind i se
cumpr factorii de
producie
(munca,
pmintul, capitalul,
resursele
naturale
etc.) i unde, in urma
confruntrii cererii si
ofertei, se stabileste
pretul acestora.
Fiecare factor
da nastere unui venit
specific.
Acestea
sunt:
1. Salariul care constituie pretul
muncii si revine
posesorului fortei de
munc.
2. Renta - care
revine
factorului
pmint si altor resurse
naturale
sau
economice rare.
3. Dobinda
venit pe care il obtin
proprietarii
capitalului financiar.
4. Profitul
venitul obtinut de
proprietarul
capitalului real si de
intreprinzator.
Particulariti
le cererii de factori
de producie:
1. cererea de
factori de productie
este o cerere derivat,
intrucit ea depinde si
variaza in functie de
marimea
cererii
bunurilor
(si
serviciilor) la a cror
productie particip.
2.
cererea
pentru un factor de
productie
este
influentat nu numai
de cererea de bunuri
si servicii de consum,
ci i de pretul
factorului respectiv,
precum si de nivelul
randamentului
acestuia.

Intrebarea 41. Piaa

capitalului
i
dobnda.
In sens ingust
dobinda este un venit
pe care il insuete
proprietarul
capiatlului bnesc ca
recompensa
pentru
suma
de
bani
imprumutat.
Ea
constituie
pretul
capitalului-moned
dat
in
folosin
temporar,
In sens larg
dobinda constituie un
venit
ce
revine
priprietarului pricrui
capital antrenat in
activitatea economica
indiferent
daca
aceasta
este
imprumutat
sau
apartine
intreprinzatorului
respectiv.
Mrimea si
dinamica
dobinzii
sunt determinate cu
ajutorul
a
doi
indicatori a) masa
dobinzii ( sau suma
absoluta a dobinzii si
b) rata dobinzii..
Rata dobinzii
se calculeaz ca
raportul
procentual
dintre masa dobinzii
anuale si capitalul
imprumutat. Mrimea
rate
dobinzii
se
stabileste in functie
de mai multi factori
cel mai important
fiind raportul dintre
oferta si cererea de
capital. Oferta de
capitaleste
determinat de catre
banii
temporar
disponibili care se
transform
in
lichiditati
active.
Astfel
sursele
capitalului
de
impumut sunt:
1. sumele de
bani
temporar
disponibile,
conditionate de insusi
caracterului
circuitului capitalului
industrial
si
comercial.
2. economiil
e menajelor.
3. banii
proprietarilor
capitalului
de
imprumut bancherii
si capitalistii=rentieri.
4. economiil
e guvernului, ce se
formeaza in cazurile
in care veniturile

bugetare sunt mai

mari
decit
cheltuielile..
cererea
de
capital de imprumut
exprim nevoia de
bani si vine din partea
urmtorilor actori ai
vietii economice :
1. intreprinde
rile care au nevoie
de
imprumuturi
pentru
a
face
investiii
destinate
reutilrii,
modernizrii
sau
lrgirii
aparatului
productiv,
pentru
plata salariilor (mai
cu
seama
in
agricultura etc.).
2. menajele
care
recurg
la
imprumuturi in fond
pentru a procura
obiecte de folosinta
indelungata, case de
locuit,
automobile,
tv,mobil.etc.
3. instituiile
administratiei publice
care sunt nevoite sa
recurga
la
imprumuturi de bani
in conditiile in care
veniturile
publice
sunt
inferioare
cheltuielilor.
Rata dobinzii
este influentata de un
sir intreg de factori,
cei mai importanti
fiind:
a) raportul
dintre
cererea
si
oferta de capital de
imprumut.
b) Rata
inflatiei,
c) Rata
profitului.
d) Mrimea
riscului.
e) Perioada
de timp pentru care se
imprumut suma de
bani.
f) Politica
economica a statului.
Rata dobinzii
se determina ca un
raport
procentual
dintre
marimea
dobinzii anuale si
suma
de
bani
imprumutata
dup
formula: d = ( D / S )
x 100%,
unde:
d rata dobinzii; D
mrimea absoluta a
dobinzii
(masa
dobinzii); S suma
de bani imprumutata
sau (creditul).

Intrebarea 42. Piaa

muncii i salariul.
Piaa muncii
reprezint
locul
abstract (sau spaiul
economic) in care se
intilnesc cererea de
munca (de locuri de
munc) cu oferta de
munc. Pe aceast
pia
au
loc
negocierile
intre
cumprtorul
si
vinztorul forei de
munc.
Piaa
muncii
are
un
ir
de
particulariti
cele
mai importate di care
sunt urmtoarele:
1) piaa muncii
are un grad ridicat de
rigiditate.
2) piaa muncii
este o pia cu
concuren
imperfect.
3) pe pia
muncii,
asupra
formrii
pretului
(salariului)
o
influen deosebit au
(pe ling raportul
cerer-ofert i nivelul
productivitii
muncii) negocierile
intre
salariai
i
patronat, precum si
politica economica a
statului
in
acest
domeniu.
4) piaa muncii
este mai organizat i
mai
reglementat
decit alte piee
Salariul.
Din punct de vedere
al
angajatului
,
salariul se prezint
sub 2 forme: salariul
nominal si real.
Salariul
nominal reprezint
suma de bani pe care
o primeste salariatul
pentru munca depusa.
Mrimea
salariului
nominal , care are o
tendinta general de
crestere,
este
influentat de mai
multi factori, cum ar
fi:
gradul
de
dezvoltare economica
a rii, care determina
atit
nivelul
productivitii
muncii,
cit
si
mrimea cheltuielilor
pentru formarea fortei
de munca; raportul
dintre
cererea
si
oferta de munca;
monilitatea fortei de
munca etc.

20

Salariul real
reprezinta cantitatea
de bunuri si servicii
care
poate
fi
cumprata
la
un
moment
dat
cu
salariul nominal. Cu
alte cuvinte, salariul
real exprim puterea
de
cumprare
a
salariului
nominal.
Mrimea
salariului
real este determinat
in fond de mrimea
salariului nominal si
de nivelul preturilor.
Deci SR =
SN/IP, unde SR
salariul real; SN
salariul nominal; IP
indicele preturilor.
Mrimea
salariului real depinde
de
asemenea
de
nivelul
impozitelor
precum si de puterea
de
cumparare
a
banilor.
Intrebarea
43.
Agenii
economici
agregai. Circuitul
economic
Generic, prin agent
economic se ntelege
o persoana sau un
grup de persoane
ndeplinind
functii
bine determinate n
viata economica.
Agentii
economici
sunt entitati de natura
sociala, cu o existenta
recunoscuta
si
eventual, oficializata
ca atare, prin care
anumiti
subiectiindivizi sau grupuri concep
si
promoveaza, n mod
coerent,
actiuni
decurgnd
din
interesele lor.
Orice
agent economic poate
20320u202u
fi
identificat prin cuplul
subiect - functie.
Exercita
rea de catre agentii
economici
ntr-un

context
spatiotemporal
dat,
a
functiilor
lor
specifice,
se
articuleaza
intr-o
viata
economica
organizata.
In
prezent, pe plan
mondial, cea mai
larga
utilizare
cunoaste tipologia ce
sta la baza sistemului
de evidenta statistica
a
conturilor
nationale; n cadrul ei
distingem:
- agen
ti
produca
tori de
bunuri
si
servicii,
de
natura
firmelor
;
- agen
ti
consum
atori, de
natura
gospoda
riilor
(menaje
lor);
- agen
ti
financiari,
reprezentati
de
institutiile financiare
si de credit;
- adm
inistratii
le;
- strai
natatea (restul lumii),
reprezentnd agentii
apartinnd
altor
economii nationale.

Agentii
economi
ci pot fi
abordati
ca:
a)
a
genti
elementari:
agentii
economici
elementari
reprezentnd
entitatile
primare
autonome ale vietii
economice;
b) age
ntii
economici
agregati: reprezinta
clase
de
agenti
economici elementari
care
ndeplinesc
functii elementare.
*
agentul
agregat
ntreprinderi (firme),
grupeaza
toate
unitatile institutionale
a
caror
functie
principala consta n
producerea de bunuri
materiale si servicii
destinate pietei;
*
agentul
agregat
gospodarii (menaje),
reprezinta
agentul
economic purtator al
calitatii
de
consumator de bunuri
personale.
Acest
agent cuprinde toate
entitatile care obtin
venituri
si
organizeaza folosirea
lor pentru a cumpara
si consuma bunurile
de care au nevoie,
pentru
a
face
economii;
*
agentul
agregat
institutii financiare,
de credit si societati
de asigurari reuneste

unitatile institutionale
9 private, publice si
mixte) a caror functie
principala este cea de
intermediar, financiar
intre ceilalti agenti
economici;
ele
colecteaza,
transforma
si
redistribuie
disponibilitatile
financiare,
sau
transforma riscurile
individuale n riscuri
colective;
*
agentul
agregat
administratii publice:
reprezinta acel agent
economic
care
exercita functia de
redistribuire
a
venitului si avutiei pe
baza serviciilor nonmarfare prestate, n
cazurile
n
care
ntreprinderile
(sectorul afacerilor)
nu ofera astfel de
servicii pe piata sau
le ofera n cantitati
insuficiente.
*
administratiile
private
grupeaza
organismele private
fara scop lucrativ
(organizatii, asociatii,
fundatii) care au ca
functie
principala
prestarea de servicii
non-marfare pentru
diferite categorii de
persoane
sau
colectivitati.
*
agentul
agregat
strainatatea
"restul
lumii"
desemneaza
generic
celelalte
economii nationale si
unitatile
lor
autonome, cu care
agentii
economici

interni
intra
n
tranzactii economice.
Economiile de piata
functioneaza
prin
actiunile
si
interactiunile
a
numerosi
agenti
(subiecti) economici
liberi, animati de
realizarea propriilor
interese. Descrierea
vietii
economice
presupune
cunoasterea acestor
agenti economici, a
naturii operatiunilor
economice la care
participa precum si a
fluxurilor care se
deruleaza in cadrul
circuitului economic.
Agentii economici si
functiile lor
Actvitatea economica
rezulta din operatiile
efectuate
de
o
multitudine de unitati
economice
elementare:
intreprinderi publice
sau
private,
consumatori,
organisme
publice
etc.
Descrierea
circuitului economic
presupune inainte de
toate
precizarea
notiunii de agent sau
unitate economica si
gruparea acestora in
functie de criterii
diverse.
Agentul
economic reprezinta
o persoana sau un
grup de persoane
(fizice si/sau juridice)
care participa la viata
economica
avand
functii
bine
determinate in cadrul
acesteia.
Agentii
economici
pot fi priviti ca agenti
economici elementari
si agenti economici
agregati.
Agentii
economici elementari
sunt entitati primare,
actionand ca subiecti
de sine statatori ai
vietii economice. Ei
au o contabilitate
proprie, dispun de
autonomie
decizionala si exercita
o functie principala.

Agentii
economici
agregati rezulta din
gruparea
agentilor
economici elementari
pornind de 444d31e
la criterii diverse. De
exemplu, agregarea
agentilor economici
se poate realiza dupa
ramura de activitate
(pe
tipuri
de
activitati), dupa forma
de organizare, dupa
functiile economice
indeplinite
sau
criteriul institutional.
Circuitul
economic este
un
model simplificat al
relaiilor de schimb
existente
ntro economie de pia.
Ideea n urma creia a
fost creat acest model
i-a
aparinut
lui Richard Cantillon,
iar
mai
trziu Franois
Quesnay a ntocmit al
su Tableau
conomique.
Acest
model
se
restrnge la relaiile
dintre
sectoarele consumator
i i productori.
Circuitul economic
reprezint
circuitul bunurilor i
al banilor ntre cele
dou
sectoare.
Influenele
din
partea statului,
a
instituiilor de credit,
a
circuitelor
de
bunuri, dar i a
relaiilor economice
internaionale
(import-export), nu
sunt
luate
n
considerare.

Intrebarea
44.Politicile
macroeconomice i
clasificarea lor.
Politicile
macroeconomice,
adic interveniile
statului pentru a
corija dezechilibre
care pot afecta
economia naional,
desemneaz un
ansamblu de decizii
luate de puterile
publice menite s
ating, prin utilizarea
unor instrumente
diverse, obiective
bine definite privind
situaia economic.

21

Dei exist
numeroase tipuri de
astfel de inte, ele
pot fi sintetizate n
patru categorii
principale,
reprezentate grafic
prin careul magic i
stabilite de
economistul britanic
Nicholas Kaldor. Ele
sunt: ocuparea
populaiei apte de
munc, evitarea
inflaiei, creterea
economic,
stabilitatea preurilor
i echilibrul extern
(balana
externechilibrat).
Este util distincia
ntre proiectarea
politicilor
macroeconomice,
aplicarea lor (tranziia
de la vechile reguli la
cele noi) i
funcionarea noilor
reguli. Exist reguli
cu reacie care
preiau informaii din
economie i ofer o
conduit rspuns n
raport cu
evenimentele
percepute (de
exemplu, cnd
economia se extinde
sau se contract vor
varia impozitele,
cheltuielile
guvernamentale i
compensaiile pentru
omaj). O politic
macroeconomic este
o recomandare; nu se
aplic mecanic i se
presupune c n
fiecare caz exist o
adaptare la contextul
existent. Pentru a
avea sens o astfel de
politic trebuie s fie
n vigoare un timp
mai ndelungat,
pentru a permite
efectelor s se
instaleze i a oferi un
set suficient de date
pentru a trage
concluzii referitoare
la eficiena ei (de
obicei cteva cicluri
economice - sau cel
puin mai muli ani).
Este esenial
credibilitatea
msurilor adoptate.
Dac acestea nu se
bucur de ncredere
efectul lor va fi
atenuat sau chiar
anulat; de asemenea,
dac exist ncredere
efectul va fi
amplificat.

John Taylor ofer

cteva exemple de
ntrebri la care ar
trebui s se gseasc
un rspuns n forma
unei politici
macroeconomice. n
faza de proiectare:
Dup invazia Kuwaitului din 1990 preul
petrolului a crescut
rapid i ncrederea a
sczut. Din 1989
economia SUA a
crescut, datorit unei
politici monetare
restrictive. ntrebare:
cum trebuie adaptat
politica monetar la
noul oc? Sunt
necesare msuri
speciale?
Cum va evolua
inflaia?
Pentru faza de
tranziie: Cnd rata
inflaiei pstreaz un
timp ndelungat un
nivel nalt trebuie s
se intervin prin
politici monetare
pentru a o diminua.
Ct de repede trebuie
s fie implementat
noua strategie? Ct de
repede trebuie s
scad rata inflaiei?
Cum se pot atenua
efectele negative ale
dezinflaiei?
Pentru faza de
operare a noii
politici: n SUA, n
1989 i n 1990, rata
dobnzii la
mprumuturi pe
termen lung a crescut
abrupt. Explicaiile au
fost legate de
evenimentele din
Estul Europei (ex:
unificarea Germaniei
urma s genereze
deficit, o cretere a
ratei dobnzii ca
urmare a cererii de
capital - prin
influen rata
dobnzii urma s
creasc i n SUA).
Este real aceast
ipotez? Sau este
vorba de inflaie
intern? Modificarea
din mers a
strategiei monetare
depinde de rspunsul
la aceste ntrebri.
Tipuri de politici
macroeconomice
Politica monetar reprezint acea
categorie de politici
macroeconomice prin
care se manevreaz
oferta de bani pentru

a obine diverse
avantaje
macroeconomice: o
rat mai sczut a
inflaiei, o rat mai
mic a omajului,
creterea bunstrii n
general. Aproape
ntotdeauna exist
instituii
independente de
guvern care se ocup
cu gestiunea ofertei
de moned (bnci
centrale n general, in
unele cazuri comisii
monetare currency
boards). Unealta
folosit de obicei este
dobnda pe termen
scurt.
Politica fiscal
Politica bugetar
Politica monetar i
fiscal n ciclul de
afaceri
Politicile
macroeconomice se
pot clasifica dup
scopul pe care l
doresc atins:
1. Inflaie int - n
general un sistem n
care indicele general
al preurilor este
definit i rata sa de
schimbare este
definit. Unelte:
manevrarea dobnzii
pe termen scurt,
vnzarea i
cumprarea de
moned, emiterea de
obligaiuni. Exemple:
Australia, Noua
Zeeland, Suedia,
Marea Britanie.
2. Nivel int al
preurilor - Similar cu
1, dar creterea
preurilor ntr-un an
este compensat n
perioada urmtoare.
Exemple: Banca
Central European.
3. Agregate monetare
- n anii 80 mai multe
ri au folosit o
schem care
presupunea creterea
constant a ofertei de
bani (mprit n M0,
M1 etc.). Variant
abandonat n
majoritatea cazurilor.
4. Rat fix de
schimb - se pstreaz
o rat fix de schimb
cu o moned strin.
Se cumpr/vinde
zilnic moned proprie
pentru a menine rata
de schimb. Politica
monetar este
delegat rii care
emite moneda

reper. Exemplu:
China, fixeaz yuanul n raport cu USD.
5. Convertibilitate n
aur - caz special de 4,
dar moneda strin
este aurul.
6. Amestec de politici
- de cele mai multe
ori o variant la 1.
Exemplu: SUA
7. Comisiile
monetare - acestea
nlocuiesc banca
central i se
folosete o moned
strin ca reper
absolut (nu se emite o
unitate de moned
proprie dect dac
exist o unitate de
moned strin n
safe-ul comisiei
monetare). 5 este un
caz special al acestei
familii de politici.
Exemple: Ecuador (la
un moment dat).
n toate cazurile
credibilitatea politicii
monetare este
esenial.

Intrebarea 45:
Sisteme de evaluare
a rezultatelor
macroeconomici.
Initial,
stiinta si practica
economica au fost
preocupate de analiza
si
evaluarea
rezultatelor
economice doar la
nivel de intreprindere.
In scopul evaluarii
activitatii economice
la nivelul unei tari se
folosesc
doua
sisteme de calcul:
sistemul
conturilor
nationale
(SCN);
sistemul
productiei
materiale SPM).
SPM are
ca temelie teoretica
teza potrivit careia
este creatoare de
valoare doar munca
depusa in ramurile
productiei materiale
(agricultura,industri
e,constructii
si
comertul).
Prin
urmare,
Venitul
Natonal este creat
doar prin munca
cheltuita
pentru
producerea bunurilor
si
serviciilor
materiale.
SCN are la
baza
conceptul

teoretic
conform
caruia
Venitul
National se creaza nu
numai in ramurile
productiei materiale,
ci si in alte sectoare
ale economiei cum ar
fi
invatamintul,
sanatatea, cultura,
domeniul financiarbancar,
administratia de stat
etc.
contributia
domeniilor
nemateriale
la
crearea
venitului
national
se
calculeaza
prin
evaluarea costurilor
factorilor.
Astfe
costul
pentru
invatamintul public se
va
determina
de
cheltuielele
pentru
manuale,
cladiri,
salarii la profi si
personal
administrativ.
In tarile cu
economie dezvoltata,
si de la un timp in
tarile cu economiile
in tranzitie, inclusiv si
in
Republica
Moldova, se foloseste
sistemul
conturilor
nationale. SCN are ca
sarcina
pricipala
sistematizarea
multiplelor fluxuri si
fenomene econimice
si
clasificarea
acestora intrun numar
limitat de variabile
econmice.
Pricipalele
componente
ale
sistemului de conturi
nationale sunt:

Agentii
econimici,
grupati pe
sectoare
institution
ale

Operatiun
ile:
cu
bunuri
materiale
si servicii;
de
reparatii,
ce vizeaza
salariile,
impozitele
, veniturile
provenite
din
proprietate
etc;
financiare
(creantele,
imprumut
urile,

economiil
e)

Conturi
nationale:
care sint
contul
productie
, contul
consum,
contul
acumulare
, contul
restul
lumii
Conturile
nationale se tin
in conformitate
cu
pricipiul
dublei
inregistrari,
folosite
in
contabilitate.
Astfel, un cont
national este
compus din 2
parti:
debit,
unde se inscriu
resursele de care
dispune
un
sector oarecare;
credit unde se
inscrie folosirea
acestor resurse.
Intrebarea
46.
Principii de evaluare
i metodele de calcul
al PIB-ului.
Principiile de baza
aplicate
la
calcularea PIB:
1)n PIB se include
valoarea de piata a
marfurilor
si
serviciilor
care
include si impozitele
indirecte(TVA,
accizele),
2)in PIB se include
valoarea marfurilor
care se procura pentru
consumul final
3)in PIB se include
valoarea marfurilor si
serviciilor produse in
perioada pentru care
se evoluiaza PiB,

Calculul P.I.B. se
realizeaza,
in
general, pornind
de la trei metode:
1)

m
e
t
o

22

d
a
v
a
l
o
r
i
i
a
d
a
u
g
a
t
e
(
s
a
u

3)

m
e
t
o
d
a

2)

p
r
o
d
u
c
t
i
e
i
)
m
e
t
o
d
a
c
h
e
l
t
u
i
e
l
i
l
o
r
(
s
a
u
a
u
t
i
l
i
z

a
r
i
i
p
r
o
d
u
c
t
i
e
i
f
i
n
a
l
e
)
m
e
t
o
d
a
v
e
n
i
t
u
r
i
l
o
r

Metoda valorii
adaugate
(sau
metoda
productiei)
In
esenta,
aceasta
metoda consta in
insumarea valorii
adaugate
brute
obtinute in toate
unitatile
din
interiorul tarii si
agregarea valorii
pe ramuri si pe
ansamblul
economiei
nationale. Deci,

o economie la un
moment dat si
vindut in cursul
perioadei
la
pretul de 1000
u.m. Acest bun
consideram ca
este
folosit
pentru
producerea altui
bun
vindut
ulterior la pretul
de 1500 u.m.,
bun
destinat
consumului.Cum
P.I.B.
include
doar
valoarea
bunurilor finale,
rezulta ca doar
ultimul bun va fi
inclus in P.I.B.,
nu si primul.
Valoarea P.I.B.
va fi deci de
1500 u.m.
Calculul P.I.B.
poate fi realizat
pornind de la
valoarea
adaugata
in
fiecare moment
al
productiei.
Daca la primul
produs valoarea
adaugata este de
1000 (nu exista
consum
intermediar), in
cazul celui de-al
doilea
produs,
valoarea
adaugata este de
1500-1000=500
u.m. Deci P.I.B.
= V.A.0 + V.A.1 =
1000 +500 =
1500, unde cu
V.A. am notat
valoarea
adaugata.
In
concluzie,
P.I.B. poate fi
considerat
ca
fiind
valoarea
adaugata totala a
tuturor agentilor
economici dintr-o
economie
nationala.

P.I .B. VAB i exprimat

i 1

,
unde
reprezinta
sectoarele
ramurile
economiei
nationale.

sau

Presupunem,
pentru
exemplificare, un
bun realizat intr-

Daca

la

P.I.B.
in

preturile
factorilor
(P.I.B.PF)
adaugam
impozitele
indirecte
nete
(ImpInd),
obtinem produsul
intern brut
in
preturile
pietei
(P.I.B.PP): P.I.B.PP
=P.I.B.PF
+ImpInd

Produsul intern
net in preturile
factorilor
(P.I.N.PF) exprima
valoarea
adaugata
neta
(V.A.N.)
a
agentilor
economici,
sectoarelor sau
ramurilor
economiei
nationale si se
calculeaza
scazand
consumul
de
capital fix sau
amortizarea din
valoarea
adaugata bruta :

P.I .N . PF

V . A.B.

Pentru a obtine
produsul intern
net in preturile
pietei (P.I.N.PP),
se
aduna
impozitele
indirecte
nete
(ImpInd)
la
valoarea
adaugata neta in
preturile
factorilor
(V.A.N.PF):
P.I.N.PP=

V . A.N .

+ ImpInd =
P.I.N.PF +ImpInd.

M
e
t
o
d
a
c
h
e
l
t
u
i
e
l
i
l
o
r

PF

PF

a
r
i
i
p
r
o
d
u
c
t
i
e
i
f
i
n
a
l
e
)

Aceas
ta metoda consta
in
insumarea
tuturor
cheltuielilor
efectuate
in
cadrul
unei
economii
nationale pentru
achizitionarea de
bunuri materiale
si servicii la
preturile pietei,
mai putin cele
privitoare
la
bunurile
si
serviciile
importate.

Din
aceasta
perspectiva,
P.I.B.PP
va
include
in
structura
sa
consumul privat
(CPV), cheltuielile
guvernamentale
sau
consumul
public
(CPB),
investitiile brute
(Ib) si exportul
net (En).

Consumul privat
sau
personal
(CPV)
exprima
cheltuielile
de
consum
ale
menajelor,
ocazionate
de
achizitionarea
bunurilor
materiale
si
serviciilor
destinate
satisfacerii
trebuintelor
acestora.

u
t
i
l
i
z

Cheltuielile
guvernamentale
sau
consumul
public (CPB) se
refera
la
cheltuielile

(
s
a
u

administratiei
centrale si locale
pentru
achizitionarea de
bunuri si servicii.
Cheltuielile
guvernamentale
nu includ platile
de transfer catre
indivizi,
cum
sunt prestatiile de
securitate sociala.
Acestea
reprezinta
realocari
ale
venitului existent,
nefiind efectuate
in schimbul unor
bunuri
sau
servicii.

V . A.N

Investitiile
(I ). se
b

PF

refera
la
achizitionarea de
bunuri
pentru
utilizari viitoare
(sau
formarea
bruta
a
capitalului).
Exportul net (En)
surprinde relatiile
de schimb cu alte
tari.
Se
calculeaza
scazind
din
valoarea
bunurilor
si
serviciilor
exportate
catre
agentii economici
apartinind altor
tari,
valoarea
bunurilor
si
serviciilor
importate. Deci,
dupa
metoda
cheltuielilor,
P.I.B.PP=CPV
+
CPB + Ib + En
M
etoda
venitu
rilor
Metoda
veniturilor consta
in
agregarea
veniturilor
agentilor
economici, din
activitatea
economica si din
patrimoniu.
In
acest sens, in
P.I.B.
sunt
incluse salariile
reprezentand
recompensarea
muncii, profitul
ce
revine
intreprinzatorilor
si veniturile din
proprietate,
precum rente si
dobanzi.
La

23

P.I

acestea se adauga
consumul
de
capital
fix
(amortizarea).
Deci,
dupa
metoda
veniturilor,
P.I.B. = Salarii +
Profit + Rente +
Amortizarea

Intrebarea 47:
Evaluarea VN i
altori indicatori
macroeconomici.
Indicatorii nominali
si reali.
Venitul
constituie un flux de
resurse monetare si
matriale (reale), care
provine direct sau
indirect
dintro
activitate economica
si este insusit de un
agente econimic.
In
economia
nationala,
sint
cunoscute asa venituri
ca:
venituri
factoriale, venituri
personale, venituri
nationale.
Venitul
National (VN) se
divizeaza in venituri
menajelor
si
veniturile
intreprinderilor.
Marimea veniturilor
nationale este supusa
unei
tendinte
de
crestere permanenta.
Cauzele cela mai
frecvente de crestere
sunt: sporirea nr de
persoane angajate in
economie, progresul
tehnic,
ridicarea
nivelului de instruire
a fortei de munca,
perfectionarea
metodelor
de
gestiune a afacerilor.
VN reprezinta suma
salariilor, dobinzilor,
profituriolor si rentei.
VN=PNBAmortizarea+Impoz
itele Indirece.
PGB = Ci
+ Cf + Ib, unde Ci=
consumul intermediar
Cf= consumul final
de bunuri si servicii,
Ib= investitii brute de
capital
PNB=PIB
+SVAB (Soldul
Valorii
Adaugate Brute)
PNB=
Ch+Inv+G+Ex
p.net (metoda

calcularii
fluxului
costuri
producere)

de
de

Ch=cheltuielele
de consum ale
populatiei
Inv=investitiile
sectorului privat
G=cheltuielel
guvernamentale
Exp.net=exportulnet
PNB=D1+D2+D3+D
4+D5+D6+D7
(metoda
calcularii
fluxurilor de venituri)
D1=pretul
pentru
utilizarea capitalului
D2=impozitele
indirecte
(accize,
TVA)
D3=salariul si alte
plati (p/u asig sociale,
plati
in
diferite
fonduri, privat, fondul
de pensii, somaj, asig
medicale)
D4=renta in forma
baneasca (renta si
subventii)
D5=dobinda neta
D6=veniturile
proprietarilor
individuali
D7=venituri
corporative
(dividende, impozit
pe
profit,
profit
nedistribuit)
Si mai este metoda
calcularii
valorii
adaugate.
PIN=PIBAmortizarea
PNN=PN
B-Amortizarea
Calculul P.I.B. se
realizeaza,
in
general, pornind
de la trei metode:
a)

m
e
t
o
d
a
v
a
l
o
r
i
i
a
d
a

u
g
a
t
e

l
i
z
a
r
i
i

factori:cantitate
i
pre; permit evaluarea
monetar a produciei
fabricate;se
calculeaz n preuri
curente.
(
Reali-depind
s
de
un
singur
a
p
factor,preul;fac
u
r
posibil
evaluarea
o
cantitativ
a
m
d
produciei
e
u
fabricate;se
t
c
calculeaz n preuri
o
t
comparabile,de
d
i
referin.
a
e
De ex:dac
i
n economia unei ri
p
se produc automobile
r
f
atunci n orice an
o
i
valoarea
PNB
d
n
nominal
se
u
a
examineaz ca o
c
l
sum de bani utilizat
t
e
pu
procurarea
i
)
automobilelor ntr-un
e
P.I.B.
an de baz.La rndul
i
su, PNB real r/t
PP=Cch
)
cantitatea
eltuieli de
automobilelor
n
cosum +
Cguvern
produse n acest an
P.I .B.
VAB
i
nmulit la preul
amentale
i 1
+ Ibrute
automobilelor ntr-un
;
+
an de baz. Pentru a
Expor
efectua transferul de
tnet
la indicatorii nominali
P.I .N . PF
V . A.B.laPF indicatorii

A
reali
c)
m
este necesar indicele
e
P.I.N.PP=
evalurii cantitative a
t
modificrii preurilor
V . A.N . PF
o
medii la mrfuri i
d
+ ImpInd =
servicii,
adic
a
P.I.N.PF
indicele de preuri.
+ImpInd.
PNBreal=PN
Bnominal/Ipre
v
b)
m
n calculul
e
e
modificrii preurilor
n
t
se determin perioada
i
o
de baz. Exist cteva
t
d
tipuri a indicilor de
u
a
preuri:
r
1)ind.de pre
i
c
la
mrfuri
de consuml
h
IPC(indic
o
e
modificrile nivelului
r
l
mediu al preurilor la
P.I.B.
=
Salarii
+
t
coul de mrfuri i
Profit + Rente +
u
servicii mai frecvent
Amortizarea
i
utilizate, n acest cos
e
Mrimea
se includ de la 360 de
l
PIB sau a PNB st
tipuri de mrfuri i
i
influentate
i
de
servicii pn la 400,
l
evoluia
preurilor
consumate
n
o
bunurilor
sau
a
decursul unui an de
r
serviciilor.n scopul
ctre un locuitor
evalurii proporiilor
urban mediu).
(
n care indicatorii ec2)ind.de pre
s
ci st influenai nu de
la mrfurile destinate
a
dinamica lor real,
produciei-IPP.
u
dar
de
evoluia
3)ind.de pre
preurilor,
se
la materia prim i
a
utilizeaz noiunile de
materiale-IP
indicatori nominali i
4)deflatorul
u
reali.
PNB(IPNB-reflect
t
Nominalimodificrile
i
depind
de
2
preurilor nu numai la

mrfurile de consum
dar i n preurile la
toate mrfurile i
serviciile.Din aceast
cauz el se utilizeaz
pu
a
caracteriza
situaia economic a
rii).
n
macroeconomie ntr-o
msur deosebit se
utilizeaz IPC i
deflatorul PNB.
IPNB=PNBn
ominal/PNBreal
Intrebarea 48.
Produsul intern brut
real i bunstarea
economic
Intre
nivelul
si
evolutia PIB real pe
locuitor
si
bunastarea
economica exista o
stransa
interdependenta. PIB
real
constituie
suportul material al
bunastarii economice,
iar nivelul acesteia
influenteaza cresterea
PIB.

PIB
. A.N
. poate
sa
P.seI .B.
V Insa,
modifice fara ca
PF

bunstarea
sa
se
schimbe,
iar
bunastarea poate sa
inregistreze
o
imbunatatire sau o
inrautatire fara ca PIB
real total si pe
locuitor
sa
se
modifice:
-

rezultatele unor
activitati
contribuie
la
cresterea
bunastarii, dar
nu sunt incluse
in PIB (de ex.
economia
subterana, piata
neagra, bunuri
materiale
si
srevicii rezultate
din activitatea
casnica sau din
activitatea
organizatiilor de
caritate care
nu sunt incluse
in PIB)

veniturile
personale
se
repartizeaza
pentru
plata
taxelor si a
impozitelor,
cumpararea

24

PF

bunurilor
de
consum
si
pentru
constituirea
unor economii:
o crestere a PIB
pe
locuitor
poate fi insotita
si de o crestere
mai accentuata a
economiilor sau
a taxelor si
impozitelor,
acest
fapt
conducand la o
scadere
a
cheltuielilor de
consum si, mai
departe,
a
bunastarii
economice
-

durata timpului
liber
influenteaza in
mod
diferit
bunastarea
economica
si
marimea PIB:
cresterea duratei
timpului liber
conduce
la
sporirea
bunastarii
economice, dar
la scaderea PIB,
in
timp
ce
reducerea
duratei timpului
liber determina
cresterea PIB si
o reducere a
bunastarii
economice
gradul
de
poluare
a
mediului natural
(aerul,
apa,
fauna, flora etc)
influenteaza
bunastarea, dar
nu si marimea
PIB
PIB
evidentiaza
numai valoarea
de
piata
a
bunurilor finale
produse, dar nu
si
consumul
final, consum
care sta la baza
bunastarii
economice:
acesta poate sa
creasca
si
datorita
importului
de
bunuri,
dar
importul
de
bunuri

contribuie
la
reducerea PIB.

Intrebarea
49.
Rezultatele
macroeconomi
ce n Republica
Moldova
Dupa cum
se stie deja, teoria
economica are 2
directii
de
baza:
microeconomia
si
macroeconomia,
care
analizeaza
modalitatile
de
functionare
a
economiei
in
ansamblu.
Macroeconomia
opereaza cu marimi
cu marimi globale,
numite
agregate,
cum ar fi: PIB, PNB,
VN, Masa monetara,
cererea si oferta
agregata,
nivelul
mediu al preturilor
si rata inflatie, rata
somajului, consumul
total,
investitii
totale.
La
inceputurile
sale,
adica in sec.XVII,
economia politica a
avut ca obiectiv de
studia
analiza
economiei nationale
cu un tot intreg.
Fondatorii
liberalismului,
A.Smith
si
D.Ricardo, precum si
intemeietorul
doctrinei
socialiste
K.Max, au pus in
centru preocuparilor
lor stiintifice astfel de
probleme economice
cum sunt: avutia
nationala, investitiile
si consumul, banii si
somajul,
crizele
economice. Insa, in
pofida acestui fapt,
termenul
de
macroeconomie, este
introdus in circuitul
stiintific abia in 1933
de catre economistul
englez Ragner Frish.
Totusi, parintele sau
fondatorul
macroeconomiei
a
fost John. M. Keynes.
Anume el in lucrarea
sa Teorii generale a
miini de lucru, a
dobinzii si a banilor,
contureaza aria si

problemele
macroeconomiei. In
centrul preocuparilor
celor
mai
mari
economisti din toate
timpurile
a
fost
stabilirea
si
mentinerea
echilibrului
dintre
cererea
si
oferta
agregata, reducerea
somajului
si
a
inflatiei, asigurarea
unei
cresteri
economice stabile si
cu ritmuri inalte.
Deoarece
mecanismul pietii sa
dovedit incapabil sa
rezolve
in
mod
automat problemele
cu care se confrunta
dezvoltarea
economica, in special
cele legate de crizele
economice, somajul
si
inflatia,
macroeconomie
porneste
de
la
justificarea teoretica a
inteventiei statului in
economie.
Pricipalele
scopuri
ale
macroeconomiei sunt:

Stabilirea
echilibrul
ui
general,
prin
elaborarea
mecanism
elor
si
intrumente
lor
de
stabilitate.
Descoperi
nd cauzele
dezechilib
rului care
afecteaza
negativ
dezvoltare
a
economica
,
macroecon
omia ofera
statului
propuneri
stiintific
argumenta
te
de
depasire a
acestora

Cel de-al
doilea
mare scop
al
macroecon

omiei este
elaborarea
mecanism
elor
de
asigurare a
ocuparii
depline a
bratelor
de munca
si
eliminare
a
situatiilor
de somaj.
Preintimp
inarea
inflatiei,
care este
determinat
de
marimea
si
structura
masei
monetare
care
ar
corespund
e
necesitatil
or
reale
ale
economiei
,
care
stimulind
cresterea
economica
, nu ar
provoca si
o ridicare
semnificat
iva
a
nivelului
preturilor.
Un
al
obiectiv al
macroecon
omiei este
de
a
elabora un
model de
disribuire
si
redistribui
re
a
venitului
national,
prin
multitudin
ea
mecanism
elor
bugetare
care
ar
permite
stabilirea
unui

echilbru
optim
intre
echitatea
sociala si
cresterea
economica
.

Macroeco
nomia, are
de
asemenea
si
in
centrul
atentiei
sale
si
preocupar
ea
sau
problema
alocarii
eficiente a
resurselor
materiale,
umane si
financiare
,
in
conditiile
dezvoltarii
ciclice a
economiei
.

In fine mai
are
misiunea
de a gasi
modalitatil
e
de
asigurare a
securitatii
economic
e a tarii,
prin
mentinere
a
unei
balante de
plati
externe
echilibrate
.
Scopurile
date sunt mereu in
obiectivele
guvernelor
fiecarui
stat
din
lume.
Instrumente
de
politica
economica
aplicate difera nu
numai in functie de
nivelul de dezvltare a
economiei al tarii, dar
si in cea mai mare
masura in funtie de
doctrina economica
care sta la baza
teoretica
pentru

actiunile practice ale

guvernului.
La efectuarea
modelrii de
prognozare a
dezvoltrii sistemului
de pensionare se ine
cont de indicatorii
macroeconomici i
cei demografici, care
au o influen
fundamental asupra
dezvoltrii acestui
sistem. Pronosticul
demografic i
indicatorii
demografici principali
care se utilizeaz n
procesul de modelare
snt examinate ntr-un
capitol separat.
Indicatorii principali
ce caracterizeaz
situaia
macroeconomic din
ar i care urmeaz a
fi utilizai la
efectuarea
prognozelor snt:
ritmul de cretere a
PIB, inflaiei,
salariului, indicatorii
ocuprii forei de
munc etc.
Din cte se cunoate,
efectuarea
prognozelor
macroeconomice
pentru rile cu o
economie n tranziie
este o sarcin destul
de dificil, deoarece
prognozarea, de
regul, se bazeaz pe
tendinele dezvoltrii
economice formate pe
parcursul unei
perioade
ndelungate. ns, n
perioada de tranziie
indicatorii
macroeconomici au
un caracter instabil.
Aadar, datele
prezentate
demonstreaz c
pentru Republica
Moldova perioada
1996-2005 a fost
caracterizat prin
ritmuri instabile de
dezvoltare a
indicatorilor
macroeconomici
examinai. n legtur
cu aceasta este
incorect de a utiliza
dinamica format de
dezvoltare a acestor
indicatori n scopul
efecturii trendurilor

25

macroeconomici
pentru o perspectiv
de lung durat.
n aceast situaie
pentru modelarea
proceselor care se vor
nregistra n sistemul
de pensionare pe
parcursul unei
perspective de lung
durat, pentru
efectuarea scenariilor
dezvoltrii acesteia
este mai corect de a
utiliza prognozele
macroeconomice
guvernamentale
oficiale sau
experiena statelor cu
o economie stabil.
Este necesar de
menionat c,
prognozele
macroeconomice
oficiale snt revizuite
permanent. Scenariile
de dezvoltare se
schimb, reieind din
ritmul real de
dezvoltare a
economiei,
conjunctura politic i
economic
schimbtoare. Astfel,
de exemplu, ritmul de
cretere a PIB pe
termen mediu (pn n
anii 2008-2009),
planificat de ctre
Guvernul Republicii
Moldova n anii 2005
i 2006 puin difer,
ceea ce se lmurete
prin ritmul real mai
nalt de cretere a
acestuia, comparativ
cu indicatorii
planificai. n anul
2005 s-a presupus c
ritmul de cretere a
PIB pentru anii 20062008 va constitui 5.55.0%, iar n anul 2006
acest indicator a fost
corectat pn la 6.0%
(fig.5.4). n anul 2006
au fost revizuii i ali
indicatori
macroeconomici
prognozai.
Este de menionat c,
prognozele
macroeconomice
oficiale conin un ir
de indicatori necesari
pentru modelarea
dezvoltrii sistemului
de pensionare i
crearea scenariilor de
prognoz, precum
snt: numrul

populaiei stabile i
economic active,
persoanelor ocupate,
omerilor, PIB,
inflaia, fondul de
remunerare a muncii,
ponderea fondului de
remunerare a muncii
n PIB. ns n scopul
prognozrii nu snt
suficieni doar aceti
indicatori, mai este
necesar de a avea o
analiz detaliat a
unora dintre acetia.
Spre exemplu, pentru
o evaluare corect a
volumului de
contribuii i pli snt
necesare datele
privind dinamica
numrului populaiei
economic active i
celor ocupai n
economie, precum i
date privind structura
acestora n
dependen de vrst
i sex.
Intrebarea
50.
Instabilitatea
macroeconomica si
fluctuatiile ciclice.
Echilibrul
este o noiune ce
provine din tiinele
fizicii i devine cu
timpul general,adic
este folosit pu a
defini att anumite
stri ale fenomenelor
naturale,ct i situaii
din
viaa
economic,politic,so
cial.Destul
de
frecvent este folosit
expresia de echilibru
sufletesc.n ultimele
decenii au intrat n
uzul cotidian no.de
echilibru geopolitic i
echilibru
ecologic..Orice
echilibru presupune i
existena
unei
situaii,a unei stri de
dezechilibru.Echilibr
ul ec-ic seamn cu o
balan,n care prile
componente tind s
fie
egale
ntre
ele,adic
echivalente.El poate
fi definit ca o tendin
permanent
de
egalare a diferitelor
mrimi
ec-ce
interdependente..Dei
o condiie esenial a
funcionrii normale a
oricrei
ecii,echilibrul
ec-ic
poart un caracter
relativ,ntruct,odat

atins,el este ndat

nclcat,pu a reaprea
din nou,dar deja ntrun alt punct.n acest
fel,punctul
de
echilibru este mereu
schimbtor.Echilibrel
e
ec-ce
sunt
efemere.Permanente
sunt
doar
dezechilibrele,care
ns tind mereu s se
echilibreze,aceste
tendine asigurnd n
ultim
instan
evoluia ec-c.n ec-ia
de pia,echilibrul ecic r-t tendina de
egalizare ntre nevoi
i resurse,ntre cerere
i ofert,att la scare
ntregii ec-ii,ct i pe
multiplele piee ale
acesteia.Exist deci
un echilibru ec-ic
general
i
un
nr.enorm de echilibre
pariale.Echilibrul ecic parial se poate
stabili:la nivelul unui
singur
produs;la
nivelul unor ramuri;la
nivelul
altor
parametri ec-c,al unor
mrimi
ecce;echilibrele stabilite
la nivelul diferitelor
piee
naionale
etc.Putem conchide
c echilibrul parial
caracterizeaz
deferite situaii n
care se afl ag.ec-ci i
pieele.Teoria
echilibrului parial a
fost elaborat de ctre
economistul englez
Alfred
Mashall.Echilibrul
ec-ic general-vizeaz
fluxurile i mrimile
globale i r-t o
situaie a tuturor
pieelor
interdependente,cre
se caracterizeaz prin
lipsa excesului de
cerere
sau
ofert.Echilibrul
general exist atunci
cnd sistemul de
preuri
permite
egalizarea simultan a
cererii agregate cu
oferta agregat.Teoria
echilibrului general a
fost elaborat de ctre
ec-tul francez Leon
Walras.Potrivit teoriei
ec-ce
contemporane,princip
alele componente ale
echilibrului general
snt:o cretere ec-c
pozitiv;ocuparea
deplin a forei de

munc;stabilitatea
nivelului general al
preurilor;soldul
pozitiv al balanei
comerciale;o
repartiie
just a
veniturilor.
Dezechilibr
ul
ec-ic,spre
deosebire
de
echilibrul,are
un
caracter permanent i
r-t o nclcare a
egalitii ntre cerere
i ofert,fie la nivelul
unui produs,al unor
componente
agregate,fie la nivelul
cererii
i
ofertei
globale.Dezechilibrul
se caracterizeaz fie
printr-un exces de
cerere,fie
printr-un
exces
de
ofert.Principalele
dezechilibre macroecce sunt:criza ecc;omajul;inflaia;sol
dul negativ al balanei
de
pli;decalajele
considerate
injuste
ntre diferite tipuri de
venituri i categorii
sociale.
Precum
inviata fiecarui
om, perioadele de
prosperitate
relativa
sunt
inlocuite
de
perioade
mai
putin benefice, in
economia
natioanla
se
intimpla la fel.
Viata
reala
demonstreaza ca
activitatea
economica are un
caracter
fluctuant, ciclic,
ca unele stari de
expansiune
si
prosperitate sint
urmate de situatii
de criza, starile
de echilibru sint
schimbate cu cele
de dezechilibru,
perioadele
de
crestere al PIBului
sunt
inlocuite
cu
perioade
unde
acest
indicator
bate pasul pe loc
sau
chiar
descreste
Toate
aceste
sunt
lucruri normale,
deoarece
dezvoltarea
ciclica este e

legitate
universala.
Exemplu:
economia SUA in
decursul sec.XX
a trecut prin 19
cicluri
economice
depline, dar cea
mai zguduitoare
a fost perioada
Marei Depresii
1929-1933.
Reducerea
brusca
a
volumului
de
productie a durat
circa 43 luni, ea
a cuprins mai
apoi
intreaga
Europa, precum
si tarile Americii
Latine, ale Asiei
si Africii. In
aceasta
perioada,
volumul
de
productie
sa
redus in SUA cu
50%, Germania
40%,
Franta
30% si Anglia cu
80%. Respectin a
crescut
brusc
numarul
somerilor.
Declinul
productiei
si
numarul mare de
someri
contribuie
la
reducerea
esentiala
a
cererii de bunuri
si servicii. Iar
aceasta
se
manifesta
indeflatie.
In
urma acestuia,
preturile se reduc
brusc.
Unii
economisti sustin
ca instaurarea
regimurilor
dictatoriale au si
contribuit
la
aparitia Marei
Depresii.
In
urma
studierii Merei
Depresii, Keyns a
formulat a teza
importanta
a
teoriei
sale:
economia
de
piata
nu
dispunde
de
capacitatea de
autoreglare, de
aceea,
statul
trebuuie
sa
promoveze
o
politica
de
stabilizare

macroeconomica
, interactionind
in special asupra
cererii totale sau
agregate.

Ciclicitatea este
o forma specifica
de evoluti a
oricaror
activitati
econmice, care
se caracterizeaza
prin succesiunea
fazelor
de
progres
si
expansiune
cu
cele de regres si
recesiune.

Ciclicitatea atesta
faptul ca orice
dezvoltare,
inclusiv
cea
economica,
se
infoaptuieste sub
forma de spirala.
Totodata,
dezvoltarea
ciclica constituie
unul
din
mecanismele
principale
de
autoreglare
a
economiei
de
piata.
Fluctuatiile pot fi
clasificare dupa
mai
multe
criterii,
dupa
caracterul
desfasurarii lor
fluctuatiile pot fi:

fluctuatii
sezoniere,
care sunt
determinat
e
de
factorii
naturali si
sociali si
se
deruleaza
pe
parcursul
unui
an
calendarist
ic. Acest
tip
de
fluctuatii
sunt
indeosebi
caracteristi
ce
unor
sectoare
ca:
agricultura
, turimul,
contructiil
e.

26

fluctuarii
intimplato
are, au la
temelia lor
niste
fonomene
neasteptat
e, cum ar
fi
cataclisme
le
naturale,
razboaiele
etc

fluctuatii
ciclice,
sunt
determinat
e de insusi
mecanism
ul
economic
si
se
repeta cu o
anumita
regularitat
e.
Ele
presupun
trecerea
periodica
pin
anumite
faze, de la
faza
de
expansiun
e la cea de
criza.
Fluctuatiile
ciclice
au
urmatoare
caracteristici:

regul
aritat
ea cu
care
se
repet
a,
fluct
uatiil
e in
decu
rsul
unui
ciclu
econ
omic
se
repet
a cu
anu
mita
regul
aritat
e
perio
dicit
atea,
fluct
uatiil
e au
o
anu
mita

perio
ada
de
dupa
care
se
repet
a
inten
sitate
a,
fluct
uatiil
e pot
fi pot
avea
un
efect
mai
mare
sau
mai
mic
asup
ra
activ
itatii
econ
omic
e.

Intrebare
a
51.Ciclul
economic
si fazele
lui.
Tipurile
ciclului
economic.
Ciclul
economic
r-t
o
consecin
a
dezechilibrelor
macroeconomice.La
baza lor pot sta cele
mai diferite cauze
care interacioneaz
att asupra cererii
agregate ct i asupra
ofertei.Acestea sunt:

M
odificrile
n
gusturile
i
preferinel
e pop.

M
odificrile
n politica
creditarmonetar
i fiscal

O
scilaiile
preurilor
la
mrfurile
de

importan
strategic.
Cauzele
menionate
au
consecine stabile n
timp,care
provoac
fluctuaiile
ecce.ncepnd cu 1860
cnd
economistul
C.Juglar,primul
a
descoperit
teoria
ciclurilor,n lit.ec-c
s-a constatat existena
a trei tipuri de cicluri
generale,precum i a
unor cicluri specifice.
a)cicluri
generale:

C
.decenaledurata
medie de
10
ani,reflect
deosebit
de
clar
esena
evoluiei
ec-ce i lor
li
se
acord
m.mult
atenie n
lit.ec-c.

C
.mari sau
lungi de
tip
kondratiev
-stabilesc
evoluia
act-ii ecce
n
decursul
unei
perioade
ndelungat
e
de
timp(5060ani).
Aceste
cicluri
se
produc
sub
influena unor
factori ca:marile
descoperiri
tiinifice;desco
perirea de noi
resurse,a
rzboaielor,a
evoluiilor.

C
.mici
conj
unct
urale
(Kitc
hin)cu
durat
a de
3-4

ani,c
are
se
nca
drea
z n
cicl.
dece
nale
i
deter
min
evol
uia
unui
facto
r de
prod
ucie
.
b)cicluri
specifice:

C
.n
const
rucii
-care
stabi
lesc
evol
uia
capit
alulu
i
inves
tit n
const
rucii
.

C
.agri
colstabi
lete
relai
a
conf
orm
crei
a
eval
ueaz

rapor
tul
cerer
eofert
n
cadr
ul
ramu
rei
agric
ole.
Ciclurile
economice
se
deosebesc
prin
durat,intensitate,prin
profunzimea
declinurilor
i
avnturilor,ns
ele
dispun de aceleai

faze:avnt(boom)punctul maxim al
ciclului;faza
de
declin;faza
de
criz(punct minim al
ciclului);faza
de
nviorare.n totalitatea
lor fazele ciclului r-t
un element al spiralei
care reflect cr.ec-c.
Faza de
avint-vol.produciei
este
maximal
posibil.n act-tea ecc
se
utilizeaz
aproape
toate
capacitile
de
producie.Economia
se gsete n stadiul
ocuprii depline a
resurselor.Veniturile
n societate cresc i
cererea
agregat
preseaz
producia,provocnd
creterea
preurilor
sau
inflaia
prin
cerere
Faza de
declin-ritmurile
creterii produciei se
reduc,ncep
concedierile
angajailor,ocuparea
se micoreaz,crete
rata
omajului,respectiv se
diminueaz
nivelul
cheltuielilor totale n
societate,dup
care
are loc micorarea
cererii
totale.ns,diminuarea
cererii nu ntotdeauna
este
nsoit
de
reducerea
preurilor.Preurile se
pot micora doar n
cazul cnd declinul
continu o perioad
lung lund forma
depresiei.Declinul
poate fi nsoit de
stagflaie,adic
creterea
concomitent
a
inflaiei i omajului.
Criza(punctul minim al
declinului)este
caracterizat de faptul
c nivelul produciei
i al ocuprii ajung la
punctul critic.Dup
acest punct critic
ncepe
faza
de
nviorare
sau
relansare economic.
Faza de
nviorare-sporete
rata
ocuprii,se
reduce
rata
omajului;ca urmare
sporesc veniturile n
societate i cererea
agregat.Pe msura

creterii
vol.de
producie,sporete i
nivelul general al
preurilor.
Dintre
forele ce pot provoca
trecerea ec-ei prin
cele 4 faze pot fi
menionate:relaia
dintre
costuri
i
preuri;modificarea
vol.i
calitii
capitalului tehnic;rata
dobnzii;factorul
psihologic(nclinaia
spre consum sau spre
economii).
Ciclu
economic
reprezinta
o
forma
de
desfasurare
a
activitatii
economice cind
trece prin mai
multe faze si
revine la faza
initiala.
Ciclurile
economice
numite dese ori si
valuri
sunt
numeroase
si
variate. Astfel se
intilnesc cicluri
generale
care
cuprind
ansamblul unei
economii; cicluri
specifice
care
vizeaza miscarea
unei
singure
ramuri sau chiar
a unui produs
(ciclul agricol si
constructiilor,
ciclul de viata a
produselor).
Ciclurile
specifice sunt:

ciclurile
agricole,
care
stabileste
relatia
conform
careia
evaluiaza
raportul
cerereoferta in
cadrul
ramurii
agricole
ciclurile
in
constructi
i,
care
stabileste
evolutia
capitalului
investit in

27

constructii
din aceata
ramura
Ciclur
ile
economice
generale
se
impart
in
urmatoarele
categorii:

cicluri pe
termen
lung, de
50-60 ani,
numite si
seculare

sau
Kondrati
ev,
ele
stabilesc
evolutia
activitatii
economice
in
decursul
unei
perioade
de 50-60
ani, aceste
cicluri se
produc
sub
influeta
unor
factori ca
marele
descoperir
i
stiintifice,
descoperir
ea de noi
resurse,
razboaie,
revolutii
ciclurile
pe termen
mediu, de
8-10 (1012) ani,
numite
decanale

sau
Juglar,
ele
reflecta
deosebit
de
clar
esenta
evolutiei
economice
si lor li se
acorda cea
mai mare
atentie in
literatura
de
specialitat
e.
ciclurile
pe termen
scurt, de
3-5 ani,
numite
conjuctu
rale sau
Kitchen

, aceastea
se
incadreaza
in ciclurile
decanale
si
determina
evolutia
unui factor
de
productie.

Intrebarea 52.
Consumul: esena,
formele lui. Funcia
macroeconomic a
consumului
Consumul
constituie acea parte a
venitului disponibil
care este utilizat de
menaje
pentru
achiziionarea
de
bunuri de folosin
curent i ndelungat
i de servicii. La nivel
macroeconomic, prin
consum
se
subnelege totalitatea
bunurilor
i
serviciilor procurate
i folosite n scopul
satisfacerii anumitor
nevoi ntr-o ar, de
regul, n decursul
unui an de zile.
Consumul este,
astfel, o distrugere",
o transformare a
bunurilor
i
serviciilor, care se
poate efectua fie
imediat
(produsele
alimentare),
fie
progresiv, n decursul
unei perioade mai
ndelungate (casele de
locuit, autoturismele,
televizoarele etc).
Consumul
constituie cel mai
mare component al
venitului
naional
(adic al cheltuielilor
agregate). n structura
cheltuielilor agregate,
ponderea consumului
se ridic pn la 6090%
din
venitul
naional. n rile
dezvoltate, adic cu
venituri
nalte,
structura consumului
este alta, i anume:
cheltuielile
pentru
produsele alimentare
constituie
15%;
mbrcmintea
i
nclmintea - 10%;
locuina
25%;
odihna.
30%;
transport
i

comunicaii - 20%. n
rile n dezvoltare
ns,
chel-tuielile
pentru
produsele
alimentare constituie
adeseori mai mult de
70* 80 la sut din
consum.
Consumul este
obiectivul final al
procesului
de
producie. Mai mult.
John Keynes sublinia
chiar c consumul
este singurul scop i
singura
int
a
oricrei
activiti
economice.
Structura
consumului
Consumul are
o structur complex.
nainte de toate, el se
mparte n consum
final
i
consum
intermediar.
Consumul final
constituie un proces
de folosire a unui bun
fr ca acesta s
participe, in acest caz,
la crearea altor bunuri
economice.
Ca
exemple concrete ale
consumului final vom
nominaliza
urmtoarele: a purta o
hain, a mnca un
mr, a privi un film, a
asculta
cu
mare
interes, desigur, un
curs
de
teorie
economic etc.
Consumul
intermediar este un
proces de utilizare a
unui
bun
pentru
confecionarea altor
bunuri.
n
cazul
consumului
intermediar, bunurile
folosite snt : fie
ncorporate n alte
bunuri
(materie
prim), fie distruse
(energia) sau uzate n
procesul de producie
(instrumentele,
utilajul, mainile etc).
Din punctul de
vedere al sursei de
finanare, consumul
poate fi;
a)
privat
(menajele
i
ntreprinderile);
b)
public
(administraiile
publice).
n funcie de
durat,
consumul
poate fi:
a) de bunuri de
folosin curent;
b) de bunuri de
folosin ndelungat.

Mrimea
i
structura consumului
snt influenate de
dou categorii
de factori, i
anume: 1) factori
obiectivi; 2) factori
subiectivi.
Factorii
obiectivi snt: a)
mrimea, dinamica i
modelul repartizrii
veniturilor; b) nivelul
i evoluia preurilor;
c) rata dobnzii; d)
schimbri n politica
fiscal.
Factorul
subiectiv se refer, n
primul
rnd,
la
nclinaia
psihologic"
a
oamenilor
spre
consum, precum i la
previziunile
referitoare la venitul
viitor, la perspectiva
schimbrii preurilor.
Principalul
factor care determin
mrimea consumului
este
venitul.
Consumul evolueaz
n aceeai direcie ca
i
venitul:
cresc
veniturile -crete i
consumul, i invers.
Dar
n
proporii
diferite.
Relaia dintre
venit i consum este
subiectul mai multor
teorii,
cele
mai
cunoscute
fiind:
teoria (legea) lui
Engel i teoria sau
legea
psihologic
fundamental a lui J.
Keynes.
Legea
lui
Engel
Economistul i
statisticianul german
Ernst Engel (18211896),
studiind
caracterul raportului
dintre
dinamica
veniturilor populaiei
i dinamica structurii
cheltuielilor acesteia
pentru
consum,
formuleaz o lege ce-i
poart
numele,
numit i legea
consumului". Legea
lui Engel studiaz
sensibilitatea
(schimbarea)
consumului unui bun
(i a cererii lui,
evident) n funcie de
creterea
sau
diminuarea
veniturilor. Pentru a
nelege cum are loc
aceast modificare,

vom reaminti aici c,

din punctul de vedere
al elasticitii fa de
venit, bunurile se
mpart
n
trei
categorii, i anume: a)
bunuri inferioare, al
cror consum se
reduce o dat cu
creterea veniturilor
(produsele alimentare
etc);
b)
bunuri
normale, al cror
consum
sporete
paralel cu sporirea
veniturilor
(mbrcminte,
locuine); c) bunuri
superioare, al cror
consumdepaseste
sporul
veniturilor
(cheltuieli
pentru
odihn, distracii).
Legea
formulat de nsui
Engel sun n felul
urnlSTor: \,i3i ct ui
individ, o familie, un
popor snt mai sraci,
cu att este mai mare
par tea din venit pe
care acetia trebuie s
o consacre ntreinerii
lor fizic n care
alimentaia constituie
partea
cea
mai
important"15.
Mai
trziu,
economistului
german i-au fost
atribuite
i
alte
afirmaii
n
prezent,
legea lui Engel sun
astfel: o dat cu
creterea w niturilor,
cheltuielile destinate
procurrii produselor
alimentare cresc, dar
ntr-o proporie mai
mic deck creterea
venitului, cheltuielile
pentru mbrcminte
i locuin
cresc
proporional
cu
creterea
venitului,
cheltuielile
pentru
odihn i educaie
cresc n proporii mai
mari dect creterea
venitului.
Legea
lui
Engel se refer la
evoluia
structurii
consumului att a
unu! individ, ct i a
menajelor i chiar a
unui popor ntreg.
Pentru a determina
aceast structur, se
folosete noiunea de
coeficient
bugetar,
car<
constituie
raportul
dintre
mrimea cheltuielilor
pentru un element a

consumului i totalul
consumului.
Legea
nclinaiei
psihologice
spre
consum
O alt teorie a
consumului aparine
economistului englez
J. Keynes i se
numete
n
mod
diferit:
teoria
venitului curent, legea
nclinaiei psihologice
spre consum sau
legea
psihologic
fundamental.
Potrivit opiniei
lui Keynes, individul
consum doar n
funcie de venitul
disponibil, adic de
venitul
curent.
Mrimea i structura
consumului
i
raportul acestora cu
mrimea
venitului
snt determinate de o
lege
de
natur
psihologic, ce are la
temelie nclinaia spre
consum, prin care se
subnelege
dorina
oamenilor de a-i
modifica consumul tn
funcie de schimbarea
veniturilor.
ntre consum i
venituri
exist
o
dependen de natur
psihologic stabil.
Acest
raport
constituie coninutul
legii descoperite i
formulate
de
J.
Keynes.
Potrivit
legii
psihologice
fundamentale, o dat
cu creterea
sau
scderea
veniturilor, de regul
i n medie, oamenii
m* n s-i mreasc
sau s-i diminueze
consumul, dar nu m
aceeai msur, ci
ntr-o msur mai
mic.
De exemplu,
dac venitul unui
menaj va crete cu
10%,
de
regul,
consumul va spori
doar
cu
5-6%.
Totodat, dac venitul
se va reduce cu 10%,
consumul
se
va
diminua i el, dar mai
puin, s zicem cu 57%.
Pe
termen
scurt,
funcia
consumului, care este
legtura funcionala
dintre
venit
i

28

cheltuielile
de
consum, are o form
concav. Adic o dat
cu
creterea
veniturilor crete i
consumul, dar n
proporii
diferite
(Figura 12.1).
Vom remarca
aici c, potrivit unei
alte
teorii
a
consumului, numit
teoria
venitului
permanent*,
consumul
va
fi
influenat
nu
de
mrimea
venitului
curent,
adic
disponibil,
cum
consider J. Keynes,
ci de venitul pe care
individul anticipeaz
c l va obine de-a
lungul ntre gii sale
viei. Acest venit
corespunde venitului
permanent,
dei,
desigur, pot avea loc
i anumite abateri n
sus sau n jos, dar
aceste abateri snt
considerate
ntmpltoare i nu
modific
esena
teoriei.
Rata medie i
rata marginal
a
consumului
Corelaia dintre
venit i consum se
analizeaz
i
cu
ajutorul
unui
asemenea indicator
precum
rata
de
consum sau nclinaia
spre consum.
Rata medie a
consumului constituie
raportul
dintre
consumul total i
venit i exprim
partea din venit ce se
cheltuiete
prin
consum.
c= C/V
unde: c - rata
consumului;
C - consumul
total; V - venitul total.
Acest indicator se
exprim, de regul, n
procente (5%), dar se
foloIete i sub
forma unui numr
zecimal
(0,5).
ntruct, potrivit legii
psihologice
fundamentale a lui
Keynes, o dat cu
creterea sau scderea
venitului, consumul
crete sau scade, dar
ntr-o proporie mai
mic, atunci cnd
sporete
venitul,

nclinaia medie spre

consum (sau rata
consumului)
are
tendina de reducere.
Dup
cum
rezult din Figura
12.2, atunci cnd
veniturile cresc de a
20 la 80, rata medie a
consumului (c') scade
de la 7 la 2.
Rata marginal
a consumului arat cu
ct sporete consumul
(C) la creterea cu o
unitate a venitului
disponibil
(VD):
VD: c=C/VD
Rata marginal
a consumului indic
ce parte din venitul
disponibil
suplimentar se va
aduga la consum
ntr-o
anumit
perioad de timp. La
o cretere a venitului
disponibil - VD -, va
crete i consumul
C, dar VD > C.
Astfel,
raportul-este pozitiv.
VD
Intrebarea 53.
Economiile: tipuri i
factori. Funcia
economiilor.
Dup cum tim
deja, o parte a
venitului naional se
consum, pe cnd
cealalt
se
economisete (aceast
divizare n consum i
economii are lo< i la
nivelul
veniturilor
familiale etc).
Ecomisirea nu
este un scop n sine
sau un moft al cuiva.
Economisirea este o
necesitate obiectiv,
deoarece, dac tot ce
s-ar produce s-ar
consuma, nu ar exista
nici un progres, nici o
cretere economic.
Partea
venitului
naional
care
se
economisete
constituie
temelia
material
pentru
reluarea procesului de
producie la o scar
mai larg i la un
nivel mai nalt al
dotrii tehnice a
ntreprinderilor.
Oricum, cea mai mare
parte a economiilor se
transform
n
investiii, care la
rndul lor snt folosite

pentru
sporirea
produciei.
ns
economiile constituie
nu numai o necesitate
obiectiv, ci i un
sacrificiu din partea
populaiei, deoarece
se renun la o parte
din venitul disponibil
(care ar putea fi
consumat), pentru a
avea pe viitor un
consum mai bun, mai
calitativ,
mai
important.
Economiile
reprezint
partea
venitului care nu a
fost consumat sau,
altfel spus, diferena
dintre
venit
i
consum: E = V - C
unde:
E
economiile;
V - venitul
naional;
C
consumul.
tiina
economic
a
demonstrat c n
condiiile
creterii
veniturilor nclinaia
de
a
economisi
devine mai puternic
dect nclinaia de a
consuma.
ntruct
economiile constituie
temelia investiiilor,
prin aceast tendin
se creeaz condiiile
necesare pentru ca
rile i persoanele
mai bogate s devin
i mai bogate, s se
distaneze i mai mult
de cei rmai n urm.
Este necesar de
a face distincie ntre
economii nete (partea
venitului care nu se
consum) i economii
brute (sau globale),
care snt formate din
suma
economiilor
nete i a consumului
de
capital
fix
(mrimea
amortizrii).
Economiile mai pot fi
divizate n economii
ale sectorului privat i
economii
ale
sectorului public. n
rile dezvoltate, cea
mai mare parte a
economiilor aparine
sectorului privat, n
mod
special
persoanelor fizice i
menajelor.
n
fond,
pornind de la un
anumit
nivel
al
venitului, orice agent
economic
are
posibilitatea de a

economisi.
ns
formarea de economii
nu este un scop n
sine, de aceea ea are
loc doar atunci cnd
exist o anumit
motivaie.
nclinaia spre
economii este un
fenomen de natur
psihologic.
Ea
pornete de la dorina
omului de a utiliza
banii pe care i are n
alt mod dect a~i
cheltui
pentru
procurarea bunurilor
materiale
i
a
serviciilor.
Menajele
economisesc
prin
plasarea unei pri a
venitului,
rmase
disponibile
dup
scderea cheltuielilor
de consum, la casele
de economii, prin
procurarea aciunilor
sau a obligaiilor, n
fine, prin pstrarea
unor sume de bani la
ciorap".
Motivele
n
virtutea crora agenii
economici,
n
principal menajele,
precum i persoanele
fizice, fac economii
snt foarte diferite. n
opinia lui J. Keynes,
aceste motive au la
temelie
dorina
oamenilor:
1) de a crea o
rezerv pentru situaii
neprevzute;
2) de a se
asigura n vederea
unui previzibil viitor
nefavorabil,
determinat
de
mbtrnire,
de
studiile
membrilor
familiei
sau
de
ntreinerea
unor
persoane dependente;
3) de a putea
beneficia de dobnzi
i de sporuri de
valoare;
4) de a putea
majora
treptat
cheltuielile
pentru
ridicarea standardului
de viat;
5) de a avea o
senzaie
de
independen
i
libertate;
6) de a asigura
o marj de manevr
pentru punerea n
aplicare
a
unor
proiecte speculative
sau comerciale;

7) de a lsa
averea motenitorilor;
8)
de
a-i
satisface,
pur
i
simplu, zgrcenia.
Cu
alte
cuvinte, principalele
motive
din
care
persoanele fizice i
micoreaz consumul
i
i
sporesc
economiile pornesc
de la spiritul de
afaceri i dorina de
mbogire, spiritul de
pruden i setea de
independent.
Ponderea
economisirii n venit
este calculat cu
ajutorul
unui
indicator
numit
nclinaie medie spre
economisire"
sau
rat
de
economisire",
care
constituie
raportul
dintre economisirea
brut
i
venitul
disponibil.
Astfel,
dac un menaj are un
venit disponibil de
2000 de lei, din care
economisete lunar
cte 400 de lei, atunci
rata de economisire
(sau nclinaia medie
spre economisire) va
fi urmtoarea:
el 4 x 100%
V
n exemplul de
mai sus rata de
economisire va fi
egal cu 20%:
el = 400 x
100% = 20% " 2000
unde: el - rata
de economisire; E economiile;
V
venitul disponibil.
Rata
de
economisire
(nclinaia
spre
economisire), ca, de
altfel, i rata de
consum, se modific
nu doar n urma
modificrii
veniturilor. Mai exist
i ali factori, att
obiectivi,
ct
i
subiectivi, care pot
influena
tendina
oamenilor
de
a
economisi.
Printre
acestea
vom
nominaliza:
rata
dobnzii (cnd aceasta
este joas sau n
scdere, pe termen
scurt aceast situaie
descurajeaz
economiile); politica
fiscal
(impozitele
mari
descurajeaz

economiile); puterea
de
cumprare
a
banilor (cnd aceasta
scade,
scad
i
economiile).
Economiile pot
fi utilizate n mod
diferit, n principal
sub
form
de
tezaurizare,
plasamente
i
investiii.
Tezaurizarea
constituie un proces
de pstrare a banilor
n diferite ascunziuri,
cum ar fi: safeurile,
la ciorap" etc.
Plasamentele
snt o form de
transformare a banilor
economisii n active
financiare, cum ar fi:
aciunile, obligaiile
etc.
Scopul
plasamentului
este
obinerea unui ctig
sub
form
de
dividend i dobnd.
Investiia este
forma de utilizare a
economiilor
pentru
procurarea bunurilor
de producie i a
bunurilor imobiliare,
n scopul obinerii
unui profit oarecare.
Folosirea
economiilor
pentru
investiii
este
considerat
o
economisire creativ,
pe cnd folosirea
economiilor
pentru
plasamente
sau
tezaurizare este o
economisire steril.

Intrebarea 54.
Investiiile n
economie: tipuri i
factori de influen.
Exist capital tehnic
i capital financiar.
Capitalul
tehnic
numit i real" sau
fizic",
constituie
stocul
de
bunuri
utilizate
pentru
producerea
altor
bunuri.
Capitalul
financiar are forma
activelor financiare
(bani n numerar,
depozite
bancare,
aciuni, obligaii etc).
La nceput, orice
capital a pornit de la o
sum oarecare de
bani.
Procurarea
bunurilor de capital
constituie actul de
investire.
Or,

29

capitalul poate fi
tehnic i financiar.
Din acest punct de
vedere,
snt
considerate investiii
i cheltuielile pentru
cumprarea aciunilor
i a obligaiunilor.
Acestea se numesc
investiii financiare
sau de portofoliu.
Procurarea
unor
bunuri de consum de
folosin ndelungat,
cum ar fi locuinele i
autoturismele,
precum i a unor
terenuri de pmnt,
poate fi considerat
investiie doar din
punct
de
vedere
contabil. De ce?
Fiindc
folosirea
acestor bunuri nu
contribuie la creterea
capitalului tehnic i
nu
constituie
o
premis
pentru
sporirea
avuiei
naionale. Are loc,
pur i simplu, un
proces de schimbare a
proprietarului. i att.
n sens economic,
termenul investiie"
se folosete doar n
cazul
procurrii
noilor active fizice: a
utilajului,
echipamentului,
cldirilor
destinate
activitii economice,
a materiei prime i
materialelor.
Investiiile fizice sau
tehnice
sporesc
capacitile
de
producie ale unei
ri.
Investiiile reprezint
totalitatea
cheltuielilor care se
fac pentru procurarea
bunurilor de capital,
in scopul creterii
capitalului fix i a
stocurilor de capital
circulant i al sporirii
pe aceast cale a
avuiei naionale, lat
i o definiie mai
succint: investiiile
reprezint acea parte
a venitului care este
folosit
pentru
formarea i creterea
capitalului.
Prin investiii are loc
procesul de formare,
de cretere i de
modernizare
a
capitalului
tehnic.
Potrivit opiniei lui
J.M.
Keynes,
investiiile constituie
actul
economic

fundamental
care
determin o cretere a
venitului
naional.
Investiiile snt, astfel,
premisa
real
a
expansiunii
economice.
CLASIFICAREA
Investiiile
au
o
structur complex i
pot fi clasificate dup
mai multe 1 criterii.
Astfel, din punctul de
vedere al formei de
proprietate,
investiiile pot fi: a)
private i b) publice.
Dup
originea
geografic
a
capitalului, pot fi: a)
investiii interne i b)
investiii externe (sau
strine).
n
lumea
contemporan,
investiiile strine au
luat o amploare fr
precedent, devenind
ntr-un fel principala
for
motrice
a
globalizrii. n anii
1945-1985, volumul
investiiilor
directe
strine a crescut anual
cu 7%, acestea fiind
de dou ori mai mari
dect ritmurile de
cretere a PIB-ului
mondial. n anii 19982002 ns, volumul
acestora a crescut, n
fiecare an, n medie
cu
circa
17%,
ritmurile de cretere a
PIB-ului
mondial
rmnnd aceleai - de
3-4% anual.
Din punctul de vedere
al
modului
de
formare i folosire,
investiiile se mpart
n: a) investiii de
nlocuire
i
b)
investiii nete sau de
dezvoltare.
Investiiile
de
nlocuire
snt
destinate refacerii i
rennoirii capitalului
fix consumat, adic a
capitalului scos din
funciune n urma
uzurii fizice. Izvorul
acestor investiii este
fondul de amortizare,
cu
alte
cuvinte
sumele
de
bani
destinate
nlocuirii
echipamentului,
cldirilor, utilajului
uzat
I Investiiile nete, al
cror
izvor
snt
economiile,
snt
destina-te
sporirii
volumului de capital

fix i a stocurilor de
capital circulant.
In
viaa
real,
investiiile nu snt
egale cu economiile.
Astfel,
nu
toate
economiile
snt
cheltuite n ar, o
parte din ele pleac
peste
hotare,
n
acelai timp, de peste
hotare pot veni sume
importante de bani. n
cazul
Republicii
Moldova, acetia snt
banii transferai n
ar
de
ctre
persoanele
care
lucreaz peste hotare.
Banii care vin n ar
snt mai muli dect
economiile fcute de
moldovenii
rmai
acas.
Din punct de vedere
teoretic, se presupune
ns c ntr-o ar
oarecare economiile
i investiiile coincid
cantitativ, adic I = E
(sau S). n acest fel,
avem o nou formul
a venitului naional
disponibil, care este:
V= C + L.
Investiiile brute (sau
totale)
constituie
suma investiiilor de
nlocuire
i
a
investiiilor nete.
Ele contribuie la
formarea brut a
capitalului : Ib = In +
I
unde: Ib investiiile brute; In investiiile nete; I investiiile
de
nlocuire.
Investiiile brute au
ca scop creterea
dimensiunilor
capitalului ca factor
de producie, precum
i nlocuirea sau
modernizarea
capitalului fix aflat n
funciune
sau
consumat. Investiiile
brute se numesc astfel
deoarece includ nu
numai investiiile noi,
adic investiiile nete,
ci i sumele de bani
destinate amortizrii
capitalului.
Clasificarea
investiiilor se poate
face i dup alte
criterii Astfel, dup
obiectul
destinaiei
investiiile pot fi:
a) productive (aceste
investiii
au
ca
obiectiv creterea i
modernizarea
utilajului
i
a

echipamentelor,
n
urma crora are loc
sporirea
volumului
global de producie);
b)
administrative,
destinate
mbuntirii
infrastructurii
(drumuri comunicaii,
echipament colar i
medical etc);
c)
n
locuine.
Investiiile nete pot fi:
a) materiale (destinate
echipamentului,
cldirilor, mijloacelor
de transport productiv
etc);
b) imateriale (sau
incorporate),
destinate
efecturii
cercetrilor tiinifice,
procurrii de brevete
i licene, instruirii
muncitorilor,
cheltuielilor
de
marketing
i
publicitate etc.
O form specific a
investiiilor imateriale
snt investiiile n
capitalul
uman,
destinate
pregtirii
cadrelor,
sporirii
gradului de cunotine
i
abiliti
ale
populaiei n prezent,
cel
mai
popular
manual de teorie
economic din SUA
este
scris
de
profesorul Joseph E.
Stiglitz, laureat al
Premiului
Nobel
pentru
economie
(2001), n colaborare
cu profesorul Cari E.
Walsh. n aceast
lucrare,
investiiile
snt clasificate, adic
grupate
(dup
criteriul cheltuielilor),
n trei categorii; a)
investiiile n fabrici
i echipamente; b)
investiiile n stocuri,
formate
prin
depozitarea
produciei obinute n
scopul obinerii unor
vnzri mai mari n
viitor
sau
prin
depozitarea materiei
prime,
n
cazul
apariiei unor situaii
extrem de favorabile;
c)
investiiile
rezideniale,
care
reprezint achiziiile
de ctre menaje de
noi locuine.
Structura investiiilor
se modific n funcie
de ramura economiei
naionale, dar mai
ales de nivelul de

dezvoltare al rii
respective. Dup cum
menioneaz autorii
sus-citai18,
n
vechea
economie,
investiiile
erau
asociate cu imaginea
construciei unei noi
fabrici sau a unei
cldiri de birouri sau
cu achiziia unei
maini de treierat ori
a unei maini pentru
realizarea
de
imprimri metalice"
Aa a fost n trecut. n
prezent, exist o alt
imagine
a
investiiilor, mai cu
seam
n
rile
industrial dezvoltate,
unde se vorbete tot
mai mult de o nou
economie.
Astzi
investiiile
se
identific cu alte
imagini,
cu
alte
schimbri.
Aceasta
transformare
se
datoreaz, n primul
rnd,
modificrii
structurii investiiilor,
n special creterii: a)
cheltuielilor
pentru
procurarea
echipamentelor
de
prelucrare
a
informaiilor;
b)
cheltuielilor
care
sporesc capacitatea
firmei de a inova; c)
cheltuielilor
fcute
pentru
meninerea
reputaiei
firmei.
Astfel,
n
SUA,
ponderea
echipamentelor
de
prelucrare
a
informaiilor
i
software n totalul
investiiilor a crescut
de la 14% n 1980
pn la circa 28% n
2000.
Factorii
care
influeneaz decizia
de a investi
Factorul principal de
care depinde mrimea
investiiilor
snt
economiile.
Economiile constituie
rezultatul
comportamentului
colectiv
al
consumatorilor
(menajelor), pe cnd
investiiile
snt
determinate
de
comportamentul
colectiv
al
ntreprinztorilor.
Dei aceste grupuri
sociale
urmresc
scopuri diferite, dei
decizia
de
a

economisi este luat,

n fond, de menaje,
iar cea de a investi de ntreprinderi, la
nivelul ntregii ri
volumul investiiilor,
n linii mari, tinde s1 egaleze pe cel al
economiilor.
Decizia
de
a
economisi
influeneaz asupra
ratei dobnzii. La rndul su, rata dobnzii
este indicatorul pe
baza cruia se iau
nemijlocit hotrrile
de a investi (n acest
caz, rata dobnzii este
corelat
cu
rata
profitului).
Atunci
cnd rata dobnzii este
joas, ntreprinztorii
snt ncurajai s
investeasc, i invers,
atunci
cnd
rata
dobnzii este mai
nalt
dect
rata
profitului, imboldul
de a investi poate
disprea. Constatm
deci c ntre decizia
de a investi i rata
dobnzii exist o
relaie
invers
proporional.
Aceast relaie poate
fi reprezentat grafic
(vezi Figura 12.4).
Pe lng a) mrimea
economiilor i b) rata
dobnzii decizia de a
investi
este
influenat i de ali
factori. Acetia snt:
c)
Mrimea
impozitelor. Atunci
cnd povara fiscal
este
mare,
scad
posibilitile de a
economisi, deci i de
a investi.
d) Previziunile i
ateptrile
ntreprinztorilor.
Atunci
cnd
ntreprinztorii
snt
optimiti i ateapt
profituri
nalte,
investiiile cresc. Din
contra,
anticiprile
pesimiste
reduc
investiiile.
e) Ritmurile creterii
economice.
n
condiiile n care
economia se dezvolt
cu ritmuri nalte,
crete, de obicei, att
mrimea absolut, ct
i rata investiiilor.
f) Progresul tehnicotiinific. Atunci cnd
apar noi tehnologii si
utilaje,
mai
productive,
cresc

30

posibilitile obinerii
unor profituri mai
nalte i deci cresc i
investiiile.
dificrile intervenite
n cererea agregat
vor afecta n special
preurile i nu vor
modifica deloc sau
foarte
puin
producia.
Intrebarea
55.
Cererea agregat:
componente,factori
de influen.
Cererea
agregat sau global
r-t cantitatea total
de bunuri i servicii
finale care este cerut
ntr-un interval de
timp n cadrul unei
ec-ii.Cererea global
de regul constituie
suma
cheltuielilor
destinate procurrii
mrfurilor
i
serviciilor produse de
ec-ia naional a unei
cumpere la un nivel
dat
al
preurilor.ntruct
cererea agregat se
determin
prin
mrimea cheltuielilor
reale
fcute
pu
procurarea bunurilor
i serviciilor,ea este
format
din
mai
multe
elemente
componente.
Factorul
principal
care
influeneaz mrimea
cererii agregate reale
este nivelul general al
preurilor.Acest factor
este att un impact
nemijlocit
asupra
deciziei
de
a
consuma,ct
i
indirect
prin
intermediul
altor
variabile
ec-ce,n
cazul dat numite
efecte.Acestea snt:

e
fectul
ratei
dobnziiconst n
faptul c
odat cu
creterea
preurilor
are loc o
sporire a
cererii de
moned
n
economie
,ceea ce
duce
la
creterea

ratei
dobnzii.
Ca
urmare a
ridicrii
ratei
dobnzii,s
cade
volumul
investiiil
or,precum
i
consumul
bunurilor
de
folosin
ndelunga
t,care n
mare
parte snt
procurate
pe
credit.Ast
fel,creter
ea
preurilor
condiion
eaz
creterea
ratei
dobnzii,c
are
la
rndul su
conduce
la
scderea
cererii
agregate
prin
reducerea
cererii de
investiii
i
a
bunurilor
de
folosin
ndelunga
t.

e
fectul de
avereconst n
modificar
ea valorii
reale
a
bogiei
i deci a
consumul
ui
real
sub
influena
modificr
ii
preurilor.
Astfel,atu
nci cnd
crete
nivelul
general al
preurilor,
scade
valoarea
real
a
activelor
financiare

ale
populaiei
,deoarece
cu aceeai
sum de
bani
se
poate
cumpra
o
cantitaate
mic de
bunuri i
servicii.n
consecin
,are
reducerea
consumul
ui i deci
i
a
cererii
agregate.

e
fectul
exportului
net-acesta
este
diferena
pozitiv
dintre
export i
import.M
rimea
exportului
net
depinde
de
raportul
dintre
preurile
naionale
i
preurile
de
pe
piaa
extern.A
tunci cnd
preurile
naionale
cresc,pro
dusele
externe
devin mai
ieftine n
comparai
e cu cele
confecio
nate
de
ctre
producto
rii
autohtoni.
Aceast
situaie
conduce
la
creterea
importuril
or
i
reducerea
exporturil
or.Astfel
exportul
net
se
reduce,ce
ea
ce

micoreaz
cererea
global.
Astfel
ajungem la concluzia
c
ntre
cererea
agregat i nivelul
general al preurilllor
exist
o
relaie
negativ,un
raport
invers
proporional.Acest
raport se stabilete
prin intermediul unor
asemenea
mrimi
variabile cum ar
fi:efectul
averii,efectul
ratei
dobnzii;efectul
exportului net.
Intrebarea
56.
Oferta
agregat.
Modelele
ofertei
agregate.
oferta
global sau agregat
r-t cantitatea total
de bunuri i servicii
pe
care
firmele
intenioneaz i pot s
o vnd ntr-o anumit
perioad de timp,la
un anumit nivel al
preurilor.Cantitatea
de bunuri pe care
firmele snt dispuse
s o ofere spre
vnzare,adic oferta
global,depinde
de
mai muli factori i
anume:

ni
velul
mediu al
preurilor
pe
economien
acest
caz ntre
mrimea
ofertei
globale i
nivelul
general al
preurilor
exist
o
interdepen
den
direct
proporion
al.Adic,
odat cu
ridicarea
preurilor,
va crete
i
cantitatea
de bunuri
i servicii
oferit de
firme.

M
rimea
ofertei
globale se
poate
modifica
i
n
funcie de
ali factori
dect
preul.Prin
tre acetia
vom
nominaliz
a,n primul
rnd
modificare
a
preurilor
factorilor
de
producie,
adic
a
muncii(sal
ariile),a
materiei
prime,a
echipamen
tului
i
utilajului,a
informaie
i.Astfel,o
cretere a
salariilor
(o
componen
t
important
a costului
de
producie)
va
conduce la
o reducere
a cantitii
de bunuri
produse cu
aceeai
sum de
bani
i
deci la o
reducere a
ofertei.Ac
elai lucru
se
va
ntmpla
cnd
va
crete
preul la
ceilali
factori de
producie,
n
cazul
RM,materi
a prim pu
industrie
i
resursele
energetice,
n
principal
importante
.n ambele
cazuri,cant

itatea de
bunuri
produs i
oferit
spre
comerciali
zare
de
ctre
ntreprinde
rile
moldoven
eti,va
scdea.
Creterea
nsemnat a preurilor
la
factorii
de
producie.
Intrebarea 57.
Modelul AD AS de
echilibrul
macroeconomic.
In
economie,
toate
fenomenele se afl
ntr-o interdependen
permanent.
Schimbarea
unui
agregat
macroeconomic
modific,
ntr-o
direcie sau alta, ntro msur mai mare
sau mai mic, alte
mrimi
macroeconomice. La
nivelul unui produs,
n urma confruntrii
cererii cu oferta, se
stabilete
preul
acestuia. Cum se
stabilete ns nivelul
general al preurilor
n cadrul ntregii
economii? Care snt
condiiile ca acest
nivel s rmn stabil
o
perioad
mai
ndelungat? Cum se
poate menine un
echilibru mobil ntre
cererea global i
oferta global aa
nct nivelul general
al preurilor s rmn
neschimbat?
La
acestea, precum i la
alte
ntrebri
asemntoare, gsim
rspunsul analiznd
modelul
AD-AS,
model care a devenit
unul
din
instrumentele
importante
de
elaborare a politicii
economice.
Modelul AD-AS este
modelul echilibrului
macroeconomic.
Curba AD descrie
relaia dintre cererea
agregat i nivelul
general al preurilor,
iar
curba
AS

31

reprezint
raportul
dintre Oferta agregat
i, de asemenea,
nivelul general al
preurilor. Echilibrul
macroeconomic
se
stabilete n punctul
n care curba AD se
intersecteaz cu curba
AS .
Rezult c echilibrul
general se stabilete
n punctul n care se
intersecteaz
curba
AD i curba AS.
Acest
punct
reprezint acel volum
al produciei i acel
nivel al preurilor
spre
care
tinde
economia.
Intrebarea 58 . piata
muncii si somajul.
unul dintre
indicatorii
care
reacioneaz deosebit
de
sensibil
la
fluctuaiile ec-ce,este
rata
omajului.Declinul
produciei conduce la
majorarea
nr.de
omeri n ar,iar
avntul
ec-ic
contribuie la ocuparea
deplin.Pu definirea
fenomenului
omajului pornim de
la criteriile standard
de
definire
a
omerilor de ctre
Organi-aia
Internaional
a
Muncii(Veneia).Conf
orm lor,o persoan pu
a
fi
considerat
omer trebuie s
ndeplineasc
simultan 4 condiii:

S
fie apt
de munc;

S
nu aib
loc
de
munc;

S
poat s
nceap
munca
imediat;

S
fie n
cutarea
locului de
munc.
Dac primele
3 condiii sunt destul
de
simple,atunci
ultima include un ir

de
aciuni
concrete.Astfel
persoana n cutarea
unui loc de munc
trebuie
s
fie
nregistrat la Bursa
Muncii,s se adreseze
la patroni,s plaseze
avizuri n pres i s
reacioneze la ofertele
propuse.omajul este
un fenomen social ecic.Cnd o parte a
forei de munc nu
este
ocupat
n
procesul de producie
i de acordare a
serviciilor.omerii de
rnd cu angajaii
formeaz fora de
munc a rii.n viaa
real omajul se
prezint
drept
depire de ctre
oferta forei de munc
a cererii la aceast
for.Exist indicatori
absolui i relativi de
msurare
a
omajului.
La
indicatorii absolui se
refer nr.omerilor n
ar.Indicatorul
relativ de baz este
rata omajului.Ea se
determin n ar ca
ponderea omerilor la
nr.total al persoanelor
apte
de
munc.
Formula:
RATAom=Nr.omer
i/Nr.apte
de
munc*100%
sau
Ur=U/L*100%
Intrebarea
59:
Costurile omajului.
Legea lui A. Ouken.
Politici anti- omaj.
Desfasurarea
procesului de reforma
a condus in Republica
Moldova
la
manifestarea
unor
puternice tensiuni pe
piata
muncii,
ca
urmare fiind aparitia
somajului.
Somajul
este un factor
negativ.
El
impune conturi
economice
si
neeconomice.
La
costurile
economice
refera:

se

costul
social,
consta in
faptul ca

in cea mai
mare
masura,
anume
somajul
alimentea
za
asemena
fenomene
ca
crimele,
furturile,
actele de
vandalism
,
narcomani
a
etc.
Somajul
este este
un factor
de
instabilita
te sociala
si politica,
capabil sa
indrepte
societatea
pe calea
cea
gresita.
Datorita
efectului
psihologic
pe care il
poate
provoca
asupra
indivizilor
si datorita
problemel
or sociale
pe care le
paote
genera,
apare
costul
social al
somajului.
costul
financiar,
se
compune
din suma
indemniza
tiilor
pentru
somaj
achitate
de
autoritatil
e publice
si
din
cheltuielel
e pentru
intretinere
a oficiilor
de plasare
a fortei de
munca.
Indemniza
tiile au ca
scop
nu
numai
asigurarea
somerilor

cu
mijloace
de
subzistent
a, dar si
scopul de
crestere a
conditiilor
necesare
pentru
recalificar
ea
somerilor,
pentru
ridicare
nivelului
lor
de
instruire si
reintegrare
a acestora
in cimpul
de munca
cu
un
potential
profesiona
l
si
intelectual
mai mare.

costul
economic,
acest cost
se
determina
ca
diferenta
dintre
Venitul
National
potential
si cel real.
Este
evident ca
in
cazul
somajului,
nivelul
productiei
este mai
scazut
decit
in
cazul
ocuparii
depline.
Costul dat
se
determina
de
pierderile
productiei
ca urmare
a
subutilizar
ii fortei de
munca.
Din
conturile
neeconomice
face
parte
costul
individual, care
consta in faptul
ca
peroana
aflata in situatie
de somaj isi
reduce esential
veniturile si este
supus unei stari

de depresie si
stresuri
puternice.
Legea lui Ouken
fiecare sporire
a
nivelului
somajului ciclic
cu 1% peste rata
naturala
a
somajului, este
insotita de o
reducere a PNB
cu 2,5-3% fata
de
nivelul
productiei
potentiale.
Formula
de
calcul fiind (Yy)/y = -*(U-Un)
Y= PIB real
y=PIB potential
U=rata reala a
somajului
Un=rata naturala
a somajuli
=coeficientul
sensibilitatii PIB
fata
de
modificarea
somajului ciclic
(coeficientul lui
Ouken).

Obi
ectivul principal
al
politicilor
antiomaj
este
acela de a proteja
veniturile
obinute
de
gospodrii
de
fluctuaiile
inacceptabil de
mari determinate
de trecerea n
omaj a unuia sau
mai
multor
membrii
din
cadrul
unei
gospodrii.
Politicile
antiomaj pot fi
mprite n dou
mari categorii :
-

pol
itic
i
pas
ive
;
pol
itic
i
act
ive
.
Poli
ticile pasive sunt
acele politici prin

care statul susine

direct nivelul de
trai al indivizilor
ale cror anse de
angajare
n
munc au sczut
considerabil prin
plata direct a
omerilor.
Poli
ticile
pasive
cresc,
ns,
cheltuielile
statului,
deci
deficitul bugetar
i datoria public,
fapt ce constituie
o
surs
inflaionist
destul
de
puternic, avnd
n vedere c
deficitul bugetar
se
acoper
sporind,
de
regul, oferta de
bani, msur cu
efect inflaionist
direct.
Principal
a
deficien
a
politicilor
pasive
const n aceea c ele
sunt adoptate dup ce
o persoan a devenit
omer. Adepii unor
astfel de
politici
motiveaz necesitatea
acordrii ajutoarelor
de omaj prin dou
argumente. Primul ar
fi acela al acoperirii
costurilor sociale ale
omajului pentru care,
pn la urm, omerii
nu sunt vinovai. Al
doilea este legat: de
evitarea distorsiunilor
pe
care
le-ar
introduce pe piaa
forei
de
munc
intervenia direct a
statului.
Cu toate
acestea,
tot
mai
puine ri, mai ales
dintre cele mai puin
bogate, sunt dispuse
sa
acorde
uor
ajutoare de omaj.
Ajutoarele de omaj
pot fi fcute mai puin
atractive
prin
micorarea valorii lor,
prin reducerea duratei
lor sau prin ambele
msuri. Cu toate
acestea, nu s-a pus
nc
problema
renunrii complete la
astfel de politici.
Politicil
e active n domeniul
pieei muncii sunt

32

acele politici prin

care se intervine
direct pe aceast pia
cu scopul declarat de
a
reduce
rata
omajului, astfel nct
ea s se stabilizeze n
jurui
ratei
de
echilibru a omajului.
Aceste politici active
sunt de trei tipuri
principale:
a)
Eforturi pentru a
nlesni intrarea n
contact a ofertanilor
i doritorilor de locuri
de
munc
prin
plasare, consultan i
orientare
profesional, cursuri
de
pregtire
i
consultan intensiv
pentru
cei
dezavantajai,
asistent pentru a
nlesni
mobilitatea
geografic .a.
b)
Programe
de
recalificare
a
omerilor: Programe
de
pregtire
a
omerilor aduli n
noi
meserii
sau
programe
orientate
ctre cei ameninai
cu pierderea locurilor
de munc;
c)
Crearea de locuri de
munc:
crearea
direct de locuri de
munc n sectorul
productiv
prin
acordarea
de
subvenii
pentru
pstrarea
anumitor
muncitori
sau
angajarea de omeri
cu stagiu ndelungat;
alocaii
pentru
ntreprinderile
care
angajeaz
tineri;
crearea de locuri de
munc temporare n
sectorul public .a.
Politicile
active
pot
ajuta
omerii
prin
recalificare, creterea
mobilitii .a. s se
ntoarc n rndurile
forei
de
munc
ocupate, dar pot stopa
i abuzurile, cum ar fi
solicitarea de ajutoare
de omaj de ctre cei
care nu caut asiduu
locuri de munc.
Astfel,
prin
plata
condiionat
a
ajutoarelor de omaj
se pot promova mai
uor politicile active,

de exemplu prin
solicitarea
unor
dovezi de participare
fr norm ntreag la
o
activitate
sau
includerea
ntr-o
schem
de
recalificare.
De
regul, prin politicile
antiomaj, se ncearc
s se stabilizeze nu
rata omajului, lucru
extrem de dificil, ci
rata ieirii din omaj
i durata medie
ateptat
a
rmnerii n omaj.
Ambele
mrimi
sunt
influenate de ceea ce
se numete starea de
dependen
a
omerilor, care este
interaciunea
reciproc
dintre
scderea
moralului
muncitorilor, care au
cunoscut omajul pe
termen
lung
i
comportamentul
economic fa de
acetia.
Intrebarea 60. Piaa
monetar i piaa
financiar.
PIAA
MONETAR-este
locul unde se fac
tranzaciile
cu
moned,piaa pe care
se vnd i se cumpr
banii.Pe
aceast
pia,n
urma
confruntrii
dintre
cererea i oferta de
bani,se
stabilete
preul
banilor.n
trecut,piaa monetar
era
una
interbancar.De
cteva
decenii,din
aceast pia fac parte
i
alte
instituii
financiare,cum ar fi
fondurile
de
pensii,societile de
asigurri
etc.Piaa
monetar este locul
unde se ntlnesc
cererea de bani,venit
din partea agentilor
economici
i
a
statului i oferta de
resurse
monetare,venit din
partea bncilor i a
altor
instituii
financiare.Echilibrul
pieei monetare se
stabilete n urma
confruntrii
dintre
cererea i oferta de
moned.ntruct att

cererea,ct i oferta de
moned
snt
influenate
de
o
mulime
de
factori,echilibrul
pieei monetare este
foarte dinamic i se
modific foarte uor.
Piaa monetar
este o pia a
capitalurilor pe
termen scurt i
foarte
scurt
Existena acestei
piete este legat
de faptul c unele
bnci
sunt
beneficiare
ale
unui surplus de
ncasri , iar
altele
au
de
efectuat
un
surplus de pli
Piaa monetar
nu este o pia
localizat
,
tranzaciile
acestei piee se
ncheie
prin
telefon , telex ,
fax
Piaa
monetar
se
deruleaz
n
principal
la
bncile
care
creaz moned ,
de la care se pot
procura
disponibilitile
necesare pentru a
face
fa
fluxurilor de pli
De aceea se poate
spune c piaa
monetar este o
pia a monedei
centrale , adic a
biletelor de bnci
, a numerarului n
general
i
a
disponibilitilor
n cont create la
banca
de
emisiune
Piaa
monetar este o
pia
de
lichiditi
pe
termen
scurt
pentru
toate
organismele de
credit
bancare
Participanii
la
aceast pia sunt
bnci , case de
economii
,
societi
financiare , banca
de emisiune ,
trezoreria statului
, casele de titluri ,
etc. Unele dintre
aceste organisme
apar
cu
predilecie
excedentare

creditoare , cum
sunt de regul
casele
de
economii , casele
de pensii , n
timp ce altele ,
printre
care
bncile
comerciale
,
instituiile
de
credit
specializate sunt
predominant
debitoare Piaa
monetar
redefinete
funcia
de
compensare
a
excedentului i
deficitului
de
lichiditi
Operaia pe piaa
monetar
cu
termenul cel mai
scurt
este
acordarea unui
titlu de mprumut
a unei sume de
bani pn la ora
12
a
zilei
urmtoare
Termenele pentru
care se acord
creditele
s-au
prelungit de la 24
de ore pn la 18
luni , cum rezult
dintr-o practic
mai
veche
italian pn la
perioade cuprinse
ntre o zi i 7 ani
sau chiar 10 ani ,
cum
atest
practica
i
literatura
francez
mai
recent.

Piata financiara are

atat un rol economic,
cat si unul social. Din
punct de vedere
economic acestea
contribuie la
dezvoltarea
procesului
investitional, iar din
punct de vedere
social, asigura
protectia veniturilor
economisite.
Piata financiara are
doua componente ale
caror functiuni sunt
diferite si
complementare si
anume piata
financiara primara
specializata in
colectarea veniturilor
economisite si piata
financiara secundara
care asigura

mobilitatea si
lichiditatea
economiilor plasate.
Piata financiara
primara:
Piata financiara
primara asigura
colectarea veniturilor
economisite de la
posesorii de capital
financiar disponibili
pe piata interna si cea
internationala.
Aceasta piata pune in
legatura subiectii care
dispun de un capital
financiar excedentar
propriu si care doresc
sa plaseze acest
excedent cu subiectii
economici care au un
deficit de resurse
financiare, asadar
piata financiara
primara indeplineste
functia de finantare,
de alocare de capital
financiar.
Finantarea se poate
realiza in mod direct
sau indirect. Spre
exemplu cand
veniturile
economisite de
sectorul populatiei
sunt superioare
investitiilor realizate
de subiecti,
detinatorii de
economii prin
intermediul pietei
financiare pot finanta
direct deficitele
financiare ale
subiectilor economici
solicitatori de capital
financiar. Acest lucru
se realizeaza prin
cumpararea de fiecare
persoana a titlurilor
financiare emise de
acestia. Acelasi lucru
se poate intampla si
cand anumite
intreprinderi din
sectorul productiv sau
alte organisme
financiare investesc
mai mult decat
economisesc, adica
cumpara titluri
financiare de la cei
care au nevoie de
resurse.
Cel mai mare
solicitator de resurse
in acest sistem de
finantare il reprezinta
statul si
administratiile sale
locale. Acest lucru se
intampla in
perioadele in care
aceste entitati
inregistreaza deficite
bugetare si cum de

cele mai multe ori

sistemele bugetare se
incheie cu deficite,
nevoia de resurse este
permanenta. Calea
cea mai potrivita si
neinflationista pentru
acoperirea acestor
deficite o reprezinta
emiterea titlurilor
financiare specifice
pentru acoperirea
golurilor de resurse.
Finantarea nevoilor
de resurse financiare
ale subiectilor
economici solicitatori
se poate realiza si in
mod indirect prin
intermediul unor
organisme financiare
de intermediere care
emit titluri financiare
pe piata financiara.
Aceste organisme
atrag pe de o parte
resursele economisite
si le plaseaza intr-un
mod eficient spre cei
care au nevoie de
resurse.
O resursa importanta
de fonduri banesti la
care apeleaza aceste
organisme
specializate o
reprezinta anumite
fonduri financiare
constituite cu scopuri
precise si folosite
temporar in acest
scop de finantare
investitionala.
Asemenea fonduri
sunt fondurile
institutiilor de
asigurari sociale,
fondurile caselor de
pensii, fondurile
caselor de salarii,
fondurile caselor de
concedii, etc.
Pe piata financiara
organismele
financiare de
intermediere asigura
colectarea de capital
financiar obtinand
resurse financiare sub
forma emisiunii de
titluri financiare pe
care apoi le
imprumuta
intreprinderilor
publice si private prin
cumpararea titlurilor
financiare emise de
acestea.
Piata financiara
secundara:
Piata financiara
secundara asigura
detinatorilor de titluri
financiare lichiditatea
si mobilitatea
veniturilor

33

economisite,
constituind un cadru
organizat ce se
numeste bursa de
valori pentru
schimbarea titlurilor
financiare emise.
Schimbarea titlurilor
de catre detinatorii
acestora poate sa aiba
loc din urmatoarele
motive:
- fie ca urmare a
dorintei detinatorilor
lor de a-si recupera
fondurile inainte ca
aceste titluri
financiare sa ajunga
la scadenta;
- ca urmare a nevoilor
de resurse financiare
lichide in acel
moment;
- operatiunile
speculative.
Pe piata financiara
secundara titlurile
financiare pot fi
valorificate chiar
inainte de a aduce un
avantaj financiar
detinatorilor acestora
adica inainte de a
primi dobanzile sau
dividendele. Se poate
spune ca existenta
pietei financiare
secundare asigura
detinatorilor de titluri
financiare
posibilitatea de a iesi
de pe piata financiara
primara cand doresc.
Piata financiara
secundara are si rolul
de a asigura evaluarea
permanenta a
titlurilor financiare
cotate la bursa prin
confruntarea cererii
cu oferta a titlurilor
financiare si se
stabileste cursul pe
piata a valorilor
negociate care
reflecta de regula
competitivitatea
economica si
financiara a
emitentului de titluri
financiare. Asigurand
mobilitatea,
lichiditatea si
evaluarea permanenta
a veniturilor
economisite si
investite in titluri
financiare, piata
financiara secundara
asigura buna
functionare a pietei
primare.
Asadar in concluzie,
piata financiara
secundara asigura
redobandirea

lichiditatii, adica a
numerarului prin
valorificarea titlurilor
financiare. Intre piata
financiara primara si
piata financiara
secundara exista o
interdependenta
absoluta, existenta
uneia fara cealalta nu
este posibila desi
functiile lor sunt
complet distincte.
Circuitul activelor
financiare se
desfasoara intre
ofertantii de fonduri
si beneficiarii
acestora, tranzactiile
avand loc pe piata
financiara.
Piata monetara. Pe
piata monetara
nationala se
efectueaza tranzactii
monetare, in moneda
nationala, intre
rezindentii aceleiasi
tari. Piata monetara
este piata pe care
bancile se imprumuta
intre ele, pe termen
scurt. Aparitia acestei
piete se datoreaza
surplusului de
incasari pe care le au
unele banci si
surplusului de plati pe
care le au alte banci.
Prin urmare, piata
monetara indeplineste
functia de
compensare a
deficitului cu
excedentul de
lichiditate pe doua
cai:
- prin creditul acordat
intre banci;
- prin cumpararea, de
la diferite banci, a
unor hartii de valoare
specifice pietei
monetare, a caror
scadenta este relativ
apropiata si care
prezinta certitudine in
ceea ce priveste
transformarea lor in
bani lichizi, fara
pierderi.
O componenta a
pietei monetare este
piata valutara, pe care
se confrunta cererea
si oferta pentru
diferite valute, care
sunt atat pentru
ofertant, cat si pentru
solicitant, monede
straine, schimbul
dintre ele urmand sa
depaseasca restrictiile
care ingreuneaza
circulatia

internationala a
capitalului.
Intrebarea 61:
Cererea de moned
i caracteristicele ei.
Teorii ale cererii de
bani.
Cererea
de moneda vine din
partea acelor agenti
economici care se
afla in situatia de a
cheltui mai mult decit
resursele
proprii.
Cererea de moneda
depinde de mai muli
factori,
cei
mai
importanti dintre ei
fiind urmatorii:
a) Nivelul
preturilor,
cu
cit
preturile
sunt mai
inalte, cu
atit
mai
multi bani
sunt
necesari in
circulatie
b) Volumul
real
al
productiei
,
pe
masura
cresterii
volumui
productiei
cresc
si
veniturile
reale, ceea
ce
presupune
si
cresterea
cererii de
bani
c) Viteza de
circulatie
a banilor,
toti
factorii
care
influentea
za viteza
de
circulatie
a banilor
influentea
za
si
cererea de
bani
d) Rata
dobinzii
Astfel, cererea
de bani va fi cu
atit mai mare,
cu cit va fi mai
mare
venitul
national
nominal, cu atit
vor mai inalte
preturile, cu cit
mai
multe
tranzactii vor fi

efectuate si cu
cit vor fi mai
mici viteza de
rotatie a banilor
si rata dobinzii.
J.Keyns
divizeaza
cererea de bani
in 2 categorii:
cererea de bani
prentru
tranzactiile
comerciale,
cererea de bani
pentru afaceri.
Factorul
principal care
determina
cererea
de
moneda lichida
pentru
tranzactiile
comerciale este
marimea
veniturilor. In
cel deal 2 caz,
volumul cererii
de bani depinde
de rata dobinzii.
Intre
rata
dobinzii
si
cererea de bani
exista e relatie
invers
proportionala,
astfel cu cit este
mai mare rata
dobinzii cu atit
va fi mai mica
cererea de bani.
TEORIA
CANTITATIV A
BANILOR.
Formulat
de
economitii clasici n
ultima
parte
a
secolului
19
i
nceputul
secolului
20, teoria cantitativ a
banilor reprezint o
teorie a modului n
care ia natere venitul
agregat (ca valoare
nominal), artnd,
totodat, cantitatea de
bani necesar pentru
un anumit nivel al
venitului
agregat.
Trstura cea mai
important a acestei
teorii este aceea c nu
acord
ratelor
dobnzii nici un rol n
influenarea cererii de
bani.

Ecuaia schimbului .
Cea
mai
clar
prezentare a teoriei
cantitative a banilor i
aparine lui Irving
Fischer,
care,
n
lucrarea Puterea de
cumprare a banilor
(publicat n 1911)
examineaz legtura
dintre cantitatea total
de bani din economie
(M) i volumul total
al cheltuielilor cu
bunuri i servicii
(finale) efectuate ntro economie (P x Y,
unde P este nivelul
general al preurilor,
iar Y este venitul
(oferta) agregat(); n
acelai timp P x Y
descrie valoarea PIB
nominal).

consecutiv), P x Y
rmne, de asemenea,
nemodificat). Pentru a
putea construi o teorie
monetar bazat pe
aceast ecuaie, este
necesar identificarea
i
nelegerea
factorilor
care
influeneaz viteza de
rotaie a banilor.
Iniial
Fischer
a
formulat
ecuaia
schimbului utiliznd
valoarea nominal a
tranzaciilor
din
economie PT:

M
xT,
u
nde:

Viteza de rotaie a
banilor este variabila
care asigur legtura
dintre M i P x Y i
arat de cte ori ntrun an o unitate
monetar
este
cheltuit
pentru
cumprarea bunurilor
i serviciilor produse
n economie.

P = preul
mediu pe
tranzacie
T
=
numrul
de
tranzacii
efectuate
ntr-un an

Y)/M
(1)
Multiplicnd fiecare
termen al ecuaiei cu
M, obinem ecuaia
schimbului:

xY
(2)
Ecuaia schimbului
arat, astfel, cum
cantitatea de bani n
circulaie multiplicat
cu numrul de rotaii
realizate de o unitate
monetar ntr-un an
trebuie s fie egal cu
venitul nominal, dar
nu
spune
nimic
despre modul n care
modificarea lui M
afecteaz P x Y. O
cretere a lui M poate
fi contrabalansat de
o scdere a lui V, a..
M x V rmne
neschimbat
(i,

VT = PT/M
= viteza de
rotaie
ntruct
valoarea
nominal
a
tranzaciilor T este
dificil de msurat,
teoria cantitativ a
banilor
a
fost
formulat n termenii
ofertei agregate (Y),
astfel: T se asum a fi
proporional cu Y (T
= vY, unde v = ct. de
proporionalitate).
Substituind vY pentru
T,
n
ecuaia
schimbului obinem
MVT = vPY, i
considernd V = VT/v
obinem ecuaia (2).
Fischer consider c
determinante
n
influenarea modului
n
care
indivizii
realizeaz tranzaciile
sunt instituiile din
economie.
Dac
acetia utilizeaz cri
de credit, cantitatea
de bani necesar
pentru
efectuarea
tranzaciilor generate
de realizarea venitului
nominal este mai

34

mic (M scade relativ

la P x V), iar viteza de
rotaie (P x Y/M)
crete.
Dac,
n
schimb, este preferat
plata cash sau cu
cecuri (care sunt bani,
n definiia utilizat
aici) cantitatea de
bani M crete i V
scade.
Concluzia lui Fischer
este aceea potrivit
creia caracteristicile
instituionale
i
tehnologice afecteaz
viteza de rotaie de
banilor, dar aceasta se
produce lent n timp.
Astfel, viteza de
rotaie
poate
fi
considerat
relativ
constant pe termen
scurt.

exclusivitate
modificrii cantitii
de bani din economie.
ntruct
teoria
cantitativ a banilor
arat cantitatea de
bani corespunztoare
unui anumit nivel al
venitului
agregat,
aceasta
poate
fi
considerat
drept
teoria cantitativ a
cererii de bani. Prin
divizarea cu V a
ambilor factori ai
ecuaiei schimbului i
rescrierea
acesteia,
obinem, astfel:

M = 1/V x
PY

Teoria cantitativ a
banilor
Pornind de la ipoteza
c viteza de rotaie
este constant pe
termen scurt, Fisher
transform
practic
ecuaia schimbului n
teoria cantitativ a
banilor, potrivit creia
venitul nominal este
determinat exclusiv
de
modificrile
cantitii de bani:
dac M se dubleaz,
M x V se dubleaz i
la fel se ntmpl cu
P x Y.

(4)
Cnd piaa monetar
este n echilibru,
cantitatea de bani
deinut de populaie
M este egal cu
cantitatea de bani
cerut
Md.
Considernd 1/V = k
(constant, la fel ca i
V) obinem:

Md = k x
PY

Presupunnd preurile
i veniturile perfect
flexibile Fisher, la fel
ca i economitii
clasici
englezi,
considera
c
n
condiii
normale,
oferta
agregat
produs n economie
va fi realizat n
condiii de ocupare
deplin a forei de
munc, ceea ce va
face ca Y s fie relativ
constant pe termen
scurt.
Teoria
cantitativ a banilor
afirm, astfel, c o
dublare a lui M se va
regsi invariabil, pe
termen scurt, ntr-o
dublare a lui P,
oferindu-se astfel o
explicaie a micrii
preurilor.
Creterea preurilor se
datoreaz,
potrivit
teoriei cantitative a
banilor,
n

(5)
Potrivit
ultimei
ecuaii (5), k fiind o
constant,
nivelul
tranzaciilor generate
de un nivel fix al
venitului nominal PY
determin cantitatea
de bani Md cerut de
populaie.
Astfel,
potrivit lui Fischer,
cererea de bani este
exclusiv o funcie de
venit,
iar
ratele
dobnzilor nu au nici
un efect asupra cererii
de bani. n opinia lui
Fischer, banii sunt
deinui numai pentru
a fi utilizai n
tranzacii, indivizii ne
avnd libertate de a
alege cantitatea de

bani pe care doresc s

o dein. Cererea de
bani este determinat,
n aceste condiii, de
(i)
nivelul
tranzaciilor generate
de venitul nominal
PY, i
de
(ii)
instituiile
din
economie
care
influeneaz modul n
care indivizii conduc
tranzaciile i care
influeneaz, astfel,
viteza de rotaie a
banilor i, consecutiv,
k.
Intrebarea
62.
Oferta de moned.
Multiplicatorul
monetar
.OFERTA
DE
MONED-r-t
cantitatea de moned
pus la dispoziia
ag.ec-ci de sistemul
bancar
al
unei
ri.Principalii
ofertani de moned
sunt:BNM,Trezoreria
i
bncile
comerciale.BNM
emite,adic
tiprete,banii cerui
de
pia.Bncile
Comerciale creeaz
ns ceam mai mare
parte
a
masei
monetare
prin
tiprirea
monedei
scripturale.Astfel n
economiile
contemporane,oferta
de moned vine nu
att
din
partea
BN,care emite bani,ci
mai ales din partea
bncilor
comerciale,n urma
activitii specifice a
acestora de a crea
moneda
scriptural.Oferta de
bani
pe
piaa
monetar poate crete
sau
se
poate
reduce.Exist factori
care contribuie la
reducerea ofertei de
bani.Acetia sint:
S
porirea
cantitii
de bunuri
i servicii
destinate
vnzrii.
R
educerea
vitezei de
circulaie
a

banilor,cn
d o unitate
monetar
intermedia
z
un
nr.mai mic
de
tranzacii.
C
reterea
deficitului
bugetar,ca
re,de
regul este
acoperit
de banii
mprumuta
i de la
sistemul
bancar.
R
etragerea
din
circulaie
i
pstrarea
la ciorap a
unei
cantiti
de bani de
ctre
menaje.Pu
asigurarea
stabilitii
ecce,statul,pr
in
intermediu
l
Bncii
Centrale,c
ontroleaz
n
permanen
oferta de
moned,p
u
ca
aceasta s
nu
depeasc

necesitil
e reale ale
ec-ei.
M
rimea
ratei
dobnzii.n
tre oferta
de moned
i
rata
dobnzii
exist
o
relaie
pozitiv:o
dat
cu
creterea
ratei
dobnzii,cr
ete
i
oferta de
bani,iar
atunci
cnd rata

dobnzii se
reduce,sca
de
i
oferta de
moned.A
ceast
relaie
poate fi rt grafic
prin curba
ofertei de
moned,o
dat
cu
creterea
ratei
dobnzii
de la d1
pn
la
d2,oferta
de moned
va spori de
la m1 la
m2.
Multiplicator
ul a fost descoperit de
economistul englez
R.Kahn
n
anul
1931.Kahn a analizat
teoria
multiplicatorului
ocuprii forei de
munc.n
1936,J.Keyenes
descoper
multiplicatorul
investiiilor.n acest
caz,efectul
multiplicatorului
investiiilor const n
faptul c o cretere a
investiiilor genereaz
o cretere mai mare a
venitului
naional.Principiul
multiplicrii
constituie unul din
elementele
fundamentale
ale
teoriei
ec-ce
contemporane,fr de
care este greu de
neles
caracterul
interdependenei
dintre
venit,consum,investii
i i dintre alte mrimi
macroec-ce.Este
evident c o cretere a
investiiilor va duce
la
sporirea
produciei,precum i
a gradului de ocupare
a forei de munc.Dar
n
ce
proporie?
Efectul
multiplicatorului este
un proces potrivit
cruia o variaie a
unei
mrimi
ecce(investiiile,eforturi
le,baza
monetar
etc)produce,n
decursul unei anumite
perioade,o
variaie
amplificat
(mai
mare)
a
altei

mrimi(venitul,credit
ul
etc).Efectul
multiplicatorului este
notat
cu
un
simbol,care este litera
K.n teoria i practica
ec-c sunt cunoscute
mai multe situaii cu
efecte
multiplicatoare.exist
multiplictorul
investiiilor,exporturil
or,monetar,fiscal
etc.Se calculeaz ca
raport dintre creterea
venitului (deltaY)i
creterea
investiiilor(delta
I),adic
K=delta
Y/delta I.
Intrebarea 63:
Echilibrul pieei
monetare.
Echilibrul
pietei monetare se
stabileste in urma
confruntarii
dintre
cererea si oferta de
moneda.
Intrucit
cererea si ofertade
moneda
sunt
influentati
de
o
multime de factori,
echilibrul
pietei
monetare este foarte
dinamic
si
se
modifica foarte usor.
Echilibrul
dintre
cerere si oferta de
moneda se stabileste
in punctul unde rata
dobinzii este aceeasi
atit pentru cerere, cit
si pentru oferta de
bani.

Functionarea
pietei
monetare
implica
existenta unor raporturi
de
proportionalitate intre
masa
monetara
(oferta de moneda)
existenta in economie
si cererea de moneda
pe piata.
Conditia
realizarii
echilibrului
pietei
monetare
Echilibrul
monetar de regula,
este conceput, ca o
stare a economiei,
caracterizata prin
existenta
unui
raport
de
concordanta
intre
masa banilor in
circulatie si sumele

35

de bani reclamate de
efectuarea normala
a
operatiunilor
economice care se
realizeaza
prin
intermediul
monedei.
In procesul
de
realizare
a
echilibrului monetar
sunt implicate o
serie de variante si
legaturi cauzale intre
ele, care reflecta
influentele reciproce
717d33h
ale modificarii cererii
si ofertei de moneda,
pe de o parte, si
celelalte
marimi
economice, pe de alta
parte.
Echilibru pe
piata
monetara
implica
egalitatea
intre ofertele de bani
si
cererea
de
bani. Se presupune ca
nivelul preturilor este
dat,
fiind p 0 ,
si
nivelul venitului real
este
dat,
adica
Y = Y0 . In conditiile
in
care
nivelul
preturilor si nivelul
venitului real sunt
date, cererea de bani
depinde
de
rata
dobanzii,
iar
echilibrul
pietei
monetare
indica
dobanda de echilibru
si cantitatea de bani,
pentru p 0 si Y0 .
Conditia de
echilibru pe piata
monetara este
ca
oferta
reala
de
bani M / p sa fie egala
cu cererea de bani:

(8.40)

Inlocuind
pe M cu
expresia
ofertei de moneda si
notand p = p 0 si Y =
Y0 vom obtine:

(8.4
1)

Din
ecuatia
(8.41) se observa ca,
in conditiile in care

nivelul preturilor si al
venitului sunt date,
cererea
de
bani
depinde numai de rata
dobanzii. Ecuatia
(8.41)
exprima
echilibrul
pietei
monetare, in functie
de rata dobanzii si de
celelalte variabilele
ce
influenteaza
cererea si oferta de
bani.
Echilibrul
pietei monetare poate
fi redat grafic prin
fig. 8.5.

Fig. 8.5. Echilibrul

pietei monetare.
In
fig. 8.5 functia
cererii de bani este
reprezentata
prin
curba
descrescatoare L (pen
tru un nivel dat al
venitului real), iar
curba
crescatoare M reprezi
nta functia
ofertei
reale de bani, in
conditiile
cand i s , r R , s 1 ,q si p 0
sunt date pentru o
anumita
baza
monetara`H . Curba
ofertei
este
crescatoare, deoarece,
in conditiile unui stoc
dat de moneda forte,
bancile prefera sa
pastreze mai putine
rezerve, pe masura ce
dobanzile
cresc.
Astfel ca, la dobanzi
mai mari, ponderea
rezervelor scade, iar
valoarea
multiplicatorului se
majoreaza. Rata de
echilibru
a
dobanzii i 0 , precum

si masa monetara de
echilibru, M 0 / p ,
sunt
atinse
in
punctul Eq .
Daca
baza
monetara
creste
printr-o achizitie pe
open market cu o
valoare D H ,
curba M se va deplasa
la dreapta, la M,
facand
ca
masa
monetara
sa
sporeasca
la M/ p reducand rata
dobanzii de i 0 la i .
Deoarece dobanzile
scad,
valoarea
multiplicatorului
scade, ca rezultat al
cresterii lui H . Dar,
desi scade dobanda,
masa monetara creste
indiscutabil.
Noul
echilibru al pietei
monetare este in Eq.
Echilibrul
pietei monetare este
afectat
si
de
modificarea
ratei
scontului.
Atunci
cand rata scontului
creste, bancile au
tendinta de a pastra
rezerve mai mari,
deoarece este mai
costisitoare lipsa de
rezerve,
decat
pastrarea lor. In acest
mod se evita costurile
ridicate
ale
imprumutului.
Ca urmare a
majorarii
ratei
scontului,
pentru
orice
nivel
al
dobanzilor de pe
piata i ,
multiplicatorul scade,
iar curba ofertei M se
deplaseaza
la M.
Echilibrul pe piata
monetara
se
restabileste
in Eq,
ceea ce inseamna ca
dobanda de pe piata
creste
la i ,
iar
cantitatea de bani
reali scade la M / p .
Rezulta ca majorarea
ratei
scontului
reprezinta o politica
monetara
contractionista.
Intrebarea 64:
Creditul i Sistemul
bancar.
Creditul a
aparut
inca
in
Antichitate, dar sa

impus ca una din cele

mai
importante
componente ale vieti
economice odata cu
trecerea la capitalism,
adica in sec.XIV-XV.
Creditul
este o relatie de
acordare a banilor cu
imprumutul,
in
conditia
de
rambusare a acestora
si
ale
platii
serviciului acordat.
Subiectii
operatiunii de credit
sunt debitorii si
creditorii. Creditorii
sunt persoanele care
ofera ca imprumut
banii, iar debitorul
este persoana care
beneficiaza de credit,
si care urmeaza sal
achite la un termen
stabilit in viitor cu
achitarea
dobinzii
aferente. Asfel, cele 2
principii de baza a
opreatiunii de credit
sunt:
rambursarea
resurselor
imprumutate,
plata
pentru
serviciul
acordat (dobinda).
Prin
intermediul
creditului, mijloacele
materiale si banesti
disponibile
ale
populatiei,
intreprinderilor
si
statului sunt adunate,
concentrate
si
utilizate
pentru
dezvoltarea
domeniilor care aduc
mai mari profituri.
In
economia
contemporana,
creditul indeplineste
urmatoarele functii:

functia de
distribuire
a
resurselor
economice
, consta in
mobilizare
a
resurselor
banesti
disponibil
e la un
moment
dat
in
econimie
si
redistribui
rea
sub
forma de
credit spre
anumite
ramuri ale

econimiei
si sectoare
care
au
nevoie de
fondurile
date.
functia de
concentra
re
a
capitalulu
i, deoarece
imprumut
urile
marunte
devind
capitaluri
importante
functia de
reglement
are a vietii
economice
,
de
dirictionar
e
a
disponibili
tatilor
libere
catre
domeniile
pe
care
statul
le
considera
prioritare.
Functia de
emisiune
monetara,
se
presupune
ca odata
cu
cresterea
numarul
de credire
in
economie,
va creste
si
masa
monetara
in
circulatie
Clasificar
ea
creditelor
:
din punct
de vedere
al
obiectului
imprumut
at
1.
credi
t
com
ercia
l,
apar
ut
inca
in
Italia
in
sec.
XIIXII,
este

un
credi
t
acor
dat
de o
intre
prind
ere,
de
obice
i de
un
indus
trias
unui
come
rcian
t, sub
form
a
unor
prod
use
sau
servi
cii
cu
efect
uarea
plati
la o
data
ulteri
oara.
Instr
ume
ntul
credi
tului
este
polit
a
(sau
cam
bia),
adica
un
titlu
de
credi
t prin
care
impr
umut
antul
se
oblig
a in
scris,
sa
restit
uie
la o
data
oarec
are
costu
l
prod
usulu
i
oferit
sau
servi
ciulu

36

i, cu
sau
fara
remu
nerar
e.
Obiectivul creditului
comerciale este de a
accelera
obtinerea
profitului, acest tip de
credit este limitat atit
dupa marime, cit si
dupa raspindire, cu
toate ca mai exista si
astazi,
creditul
comercial
a
fost
inlocuit cu cel bancar.
2.
credi
t
banc
ar,
este
deja
un
impr
umut
acor
dat
de
catre
o
instit
utie
speci
aliza
ta
(ban
ca)
unei
intre
prin
deri
sau
popu
latiei
,
num
ai in
bani
si pe
un
term
en
mult
mai
mare
, in
mari
mea
solic
itata
de
debit
or
capa
bil
sa-l
ram
burs
eze.
3.
Cred
it de
cons
um,
este
acor

4.

dat
de
intre
prin
deril
e
com
ercia
le in
prin
cipal
man
ejele
, p/u
proc
urar
ea
cu
plata
in
rate
a
bunu
rilor
de
folos
inta
indel
unga
ta.
Solic
itant
ul
prezi
nta
docu
ment
e ce
atest
a
capa
citat
ea
lui
de
plata
si
achit
a o
parte
din
bunu
l
proc
urat,
apoi
lunar
achit
a o
suma
anu
mita
din
acest
pret.
Cred
itul
oblig
atar,
este
form
a de
credi
t in
care
in

calit
ate
de
credi
tor
apar
a
pers
oane
le
fizic
e
sau
jurid
ice,
iar
in
calit
ate
de
debit
ori
apar
instit
utii
stata
le
care
emit
oblig
atiun
i.
5.
Cred
it
ipote
car,
este
un
credi
t
gara
ntat
cu
prop
rieta
ti
imob
iliar
e
(clad
iri si
teren
uri).
Din punct
de vedere
al
termenulu
i
de
acordare:
la vedere;
la termen
(scurt,
mediu si
lung)
Din punct
de vedere
al
ariei
geografic
e: intern
si extern
Din punct
de vedere
al
scopului:
ipotecare,

investition
ale,
de
consum,
bancare,
de export,
agricole
etc
Din punct
de vedere
al unitatii
monetare:
in MDL si
in valuta
straina
Din punct
de vedere
al
ratei
dobinzii:
ca
rata
fixa
si
flotanta
Din punct
de vedere
al
modalitati
i
de
acordare:
intr-o
singura
transa si
linii
creditare
Din punct
de vedere
al
debitorulu
i:
p/u
persoane
fizice,
juridice,
banci, stat
Din punct
de vedere
al
rambursa
rii: in rate
egale sau
integral
Sistemul
bancar
reprezinta
ansamblul
institutiilor
autorizate
sa
efectueze
operatiuni
bancare
pe
teritoriul unei
tari.
Aceste
institutii
sunt
entitati
economice
specializate pe
comertu1
cu
bani, precum si
pe furnizarea de
produse
si
servicii bancare,
avand
drept
scop
al
activitatii
desfasurate
obtinerea
de
profit. Sistemul
bancar
este

format din 2
compenente:

Cadr
ul
instit
ution
al=to
talita
tea
instit
utiilo
r
care
form
eaza
siste
mul
banc
ar

Cadr
ul
jurid
ic=to
talita
tea
actel
or
norm
ative
care
regle
ment
eaza
activ
itate
a
instit
utilo
r
banc
are
Banca
este o institutie
de
credit
abilitata
cu
dreptul de a
atrage mijloace
temporar libere
ale peroanelor
fizice
si
juridice,
acordarea
de
credite,
efectuarea
operatiunilor
valutare si cu
hirtii de valoare,
precum
si
prestarea altor
servicii bancare.
Sistemul
bancar
contemporant
este binivelar
compus din:

Banca
Centrala,
care are
urmatoar
ele
functii:
a) De
emi
siun
e,

b)

care
con
sta
in
fab
rica
rea
si
pun
erea
in
circ
ulati
e a
ban
cnot
elor
si
mon
edei
divi
zion
are.
Prin
func
tia
data
are
loc
regl
eme
ntar
ea
cant
itati
i de
bani
nec
esar
e
pent
ru
func
tion
are
nor
mal
a a
eco
nom
iei,
infl
uent
ind
in
mod
nem
ijloc
it
dina
mic
a
ratei
dobi
nzii
De
sup
rav
egh
ere
si
con
trol
a
sist
emu

37

c)

lui
ban
car,
prin
care
se
stab
iles
c
regu
lile
prin
cipa
le
de
acti
vitat
e a
insti
tutii
lor
fina
ncia
re
prin
setu
l de
acte
nor
mati
ce
si
regu
lam
ente
elab
orat
e de
Ban
ca
Cen
trala
Acu
mul
are
si
past
rare
a
fon
duri
lor
de
reze
rva
obli
gat
orii
ale
ban
cilo
r
com
erci
ale,
fiec
are
ban
ca
este
obli
gata
sa
cree
ze o
reze

d)

e)

f)

rva
pro
port
iona
la
cu
mar
ime
a
dep
ozit
elor
sale
,
fon
d
care
se
past
real
a pe
un
cont
la
Ban
ca
Cen
trala
.
Fun
ctia
de
aco
rda
re a
cre
dite
lor
si
de
past
rare
a
ban
ilor
guv
ern
ului
.
Age
nt
fisc
al
al
stat
ului
Ela
bor
are
a si
urm
arir
ea
imp
lim
ent
arii
poli
ticii
mo
net
arcre
dita
re

g)

Fun
ctia
de
pre
veni
re a
fali
men
tari
i
ban
cilo
r
com
erci
ale
Bancile
comercia
le
si
institutiil
e
nonbaca
re (casele
de
economii
si
compensa
tii,
fondurile
de
investitii,
cooperati
vele de
credit),
cu
urmatoar
ele
functii:
a) Acc
epta
rea
de
dep
ozit
e
b) Aco
rdar
e de
cred
ite
c) Efe
ctua
rea
oper
atiu
nilo
r cu
hirti
i de
valo
are
d) Efe
ctua
rea
oper
atiu
nilo
r
valu
tare
e) Efe
ctua
rea
dife
ritor

plati
si
dec
onta
ri
etc.
Sco
pul
acti
vita
tii
ban
car
e
este
obti
nea
rea
pro
fitu
lui.
Jud
ecin
d
dup
a
sala
riile
din
siste
mul
ban
car,
acti
vitat
ea
ban
cara
este
dest
ul
de
rent
abil
a.
Intrebarea
65:
Politica
monetarcreditar: scopuri i
instrumente.
Politica
monetar-creditara
cuprinde totalitatea
masurilor intreprinse
in sferile monetare si
de
creditare,
si
indreaptare
spre
reglarea dezvoltarii
economice si spre
echilibrul balantei de
plati.
Politica
monetar-creditara este
unul din principalele
metode
de
implimentare a puterii
de stat in derularea
proceselor
de
reproducere
a
marfurilor
si
serviciilor. Aceata se
elaboreaza de catre
Banca Nationala a
Moldovei, in comun
acord cu Gurvernul si
principalele ministere
de profil. Ea se

elaboreaza
de
legislativ, de regula
pe o perioadade 1 an
de zile. In scopul
realizarii obiectivelor
politicii,
BNM
influenteaza asupra
starii
pietii
de
capitaluri si asupra
rotatiei monetare.
Influentind
asupra
volumului
de
creditare
a
Bcomericale si asupra
volumului
masei
monetare,
BNM
influenteaza asupra
procesului
de
investitii de capital,
asupra
nivelului
pretului si asupra
altor factori care
influenteaza
economia natioanala.
Exstia 2
tipuri de politici:

De
restrictie,
care este
indreptat
a
spre
limitarea
investitiil
or
si
incetinire
a
ritmului
de
crestere a
volumulu
i de masa
monetara
. Aceasta
se aplica
in cazul
in care
conjuctur
a
economic
a
se
dezvolta
rapid se
face cu
scopul de
a nu a
produce
criza de
suprapro
ductie.

De
expansiu
ne, care
se
indreapr
a
spre
stimulare
a
operatiun
ilor
de
creditare
si
spre
marirea
volumulu
i masei

monetare
. Ea se
realizeaz
a
in
conditiile
in care se
micsorea
za
volumul
productie
i
monetare
al
marfurilo
r
si
serviciilo
r si creste
somajul.
Politica
monetarcreditara
urmareste
4
scopuri
bine
definite:

Asi
gur
are
a
ang
ajat
ilor,
care
este
sco
pul
prin
cipa
l al
oric
arei
eco
nom
ii,
oric
e
tara
dore
ste
sa
evit
e
som
ajul
pute
rinc
si
miz
eria
care
o
pro
duc
e in
rind
ul
oam
enil
or
prec
um
si
pier
dere
esen
tiala

38

de
pro
duct
ia
pe
care
o
poat
e
reali
za.
Sta
bilit
ate
a
pret
uril
or,
al
doil
ea
sco
p
este
stab
ilita
tea
pret
uril
or,
care
pare
evid
enta
, dar
este
dep
arte
de
aces
t
lucr
u.
Efe
ctel
e
coro
zive
ale
infl
atiei
neau
copl
esit
pe
toti.
Una
dint
re
resp
ons
abili
tatil
e
maj
ore
ale
unui
guv
ern
dem
ocra
tic
este

sa
men
tina
con
ditii
le in
care
ceta
tenii
sa
disp
una
de
drep
tul
de a
deci
de
asu
pra
pro
priu
lui
lor
dest
in.
In
tim
pul
infl
atiei
,
indi
vizii
sunt
tot
mai
frus
trati
pe
mas
ura
ce
valo
area
pret
uril
or
cres
te in
fiec
are
sapt
ama
na
sau
sala
riul
luna
r se
lichi
dea
za,
dato
rita
unui
proc
es
care
se
afla
in
afar
a
cont
rolu

lui
lor.
Rat
a
ade
cvat
a a
schi
mb
ului
val
utar
,
Atit
tim
p cit
toat
e
tran
zact
iile
valu
tare
inte
rme
diaz
a
alte
tran
zact
ii
eco
nom
ice,
se
pun
e
intr
ebar
ea
cum
se
poat
e
dete
rmi
na
rata
de
schi
mb
si
de
ce
curs
ul
valu
tar
vari
aza
atit
de
mul
t in
curs
ul
anul
ui
sau
chia
r in
cite
va
luni
?

Un
rasp
uns
posi
bil
ar fi
ca
rata
de
schi
mb
repr
ezin
ta
pret
ul
bani
lor
nati
onal
i
care
se
mod
ifica
pina
la
nive
lul
la
care
pret
ul
mar
furil
or
simi
lare
din
alte
tari
este
mai
mul
t
sau
nu
dife
ra
prea
mul
t de
sum
a
chel
tuiel
ilor
afer
ente
tran
zact
iilor
si
tran
spor
tulu
i.
Rat
a
inal
ta a
cres
terii
eco
no

mic
e,
Obiectivel
e politicii
monetarcreditare
se
realizeaza
cu
ajutorul
urmatoare
lor
intrument
e:
1.
Rata
de
baza
(refi
nant
are)

BN
M
stabi
leste
2
tipur
i de
rate:
rata
dobi
nzii
pe
term
en
lung
si
scurt
(cre
ditel
ele
over
night
,
facili
tatile
de
lomb
ard,
oper
atiun
ile
REP
O)
2.
Reze
rvele
mini
me
oblig
atori
i
orice
banc
a
este
oblig
ata
sa
detin
a la
BN
M
rezer
va
oblig
atorii

3.

, care
se
form
eaza
de la
total
ul
depo
zite
atras
e si
serve
sc
pentr
u
ment
inere
a
lichi
ditari
i
banci
i.
Ope
ratiu
nile
pe
piata
desc
hisa
OPE
NM
AR
KET

BN
M
poate
efect
ua 4
tipuri
de
oper
atiun
i pe
piata
desc
hisa:
de
vinz
are
si
cum
para
re a
Valo
rilor
Mob
iliar
e,
oper
atiun
i
REP
O de
cum
para
re si
vinz
are.

Intrebarea 66
.Inflaia i procesele
inflaioniste.
Conceptul
de
inflatie
s-a
modificat mult pe

39

parcursul secolelor.
Initial, inflatia era
considerat ca un
fenomen
strict
monetar, generata de
cresterea peste o
anumita perioada a
cantitatii de bani
aflate in circulatie. In
ultimul timp insa,
inflatia este definita
ca
unul
din
principalele
dezechilibre
macroeconomice,
cauzata de o multime
de factori de natura
diferita. Desi are la
originea sa mai multe
cauze,
inflatia
exprima situatia cind
se incalca echilibrul
dintre
cererea
si
oferta agregata.
Inflatia
este un proces de
crestere continua a
nivelului mediu al
preturilor
si
de
diminuare a puterii
de
cumparare a
monedei.
Cind
vorbim de inflantie se
are in vedere nu
oricare crestere a
preturilor, ci doar o
crestere a nivelului
mediu al tuturor
preturilor.
La noi in
tara, de exemplu, la
produsele sezoniere
cum ar fi fructele si
legumele,
preturile
individuale vor creste
si vor scadea de mai
multe ori pe parcusul
anului. Insa inflatia
nu vizeaza cresterea
pretului individual al
produsului,
ci
a
nivelului mediu al
tuturor
preturilor.
Deseori
preturile
medii ramin stabile,
iar
preturile
individuale fluctuiza
in sus si in jos.
Cel
mai
important indicator de
masurare a inflatiei
este indicele pretului
de consum (IPC),
care est calculat lunar
de Biroul National de
Statistica.
Intro
economie unde exstie
sute de mii de preturi,
urmarirea
variatiei
fiecarui din ei este
imposibil, dar nici nu
este nevoie. Pentru
calcularea IPC se
foloseste cosul de
consum, in care se
includ preturile la

pricipalele bunuri si
servicii,
pe
care
Biroul de Statistica le
monitorizeaza
si
calculeaza lunar.
IPC este
un instrument cu
ajutorul caruia se
masoara modificarile
pretului mediu al
unui cos de bunuri si
servicii,
care
reprezinta consumul
specific al unui menaj
tipic.
Formula
de
calcul
IPC=(P1/P0)*100%,
unde P1=pretul anului
curent,
Po=pretul
anului trecut
Alaturi de
IPC, la calcularea
inflatiei
se
mai
utilizeaza
si
alti
indicatori cum ar fi:
indicele
pretului
producatorului IPP,
deflatorul PIB.
Rata
inflatiei, reprezinta
cresterea procentuala
anuala a IPC. Rinf=
*100%,
unde
IPC1
este
pentru
perioada
curenta, iar IPCo este
pentru perioada de
baza.
Cauzele inflaiei i
formele inflaiei.
Inflatia
este un fenomen
generat de o multime
de factori, atit
monetari cit si
nemonetari, aflati
intro interdependenta
functionala foart
strinsa. In aceste
conditii nu se stie
niciodata care este
factorul primordial si
care este factorul
decisiv al unui nou
val inflationist. In
aceasta ordine de idei,
economistul francez
Michel Dedier
constata ca ca a
cauta vinovatul de
inflatie este
asemanatoare cu a te
intreba care este intrun riu picatura de apa
care le impinge pe
celelalte.
Oricum,
principalele cauze ale
inflatiei sint:

Cresterea
masei

monetare
peste
limitele
necesare

Presiunea
cererii
agregate
atunci
cind
oferta
agregata
ramine
relativ
rigida

Presiunea
costurilor
de
productie
(inflatia
prin
costuri),
in urma
cresterii
preturilor
la factorii
de
productie,
in special
al
salariilor

Cresterea
afluxului
de bunuri
sau devize
din alte
tari
(inflatie
importata)

Cauza de
natura
psihosocia
la
Tipurile inflatiei:
Dupa
evolutia
ratei
inflatiei:

Moderata
(4-9%)

Galopanta
(10-15%)

Hiperinfla
tie (peste
50%)
In
dependen
ta de
cauzele
inflatiei:

Inflatia
prin
cerere,
cind
cererea la
un bun
creste iar
oferta
ramine
neschimba
ta

Inflatia
prin
costuri,
cind se

majoreaza
costurile
la factorii
de
productie

Structural
a, expresia
dezechilib
relor
grave, care
persista in
structura
economiei
de piata
Inflatia
prin
oferta (prin costuri),
intervine in rezultatul
sporirii
costului
mediu a unei unitati
de produs, care nu
sunt determinate de
cresterea
cererii
agregate. Una din
cauzele principale ale
acestui tip de inflatie
este
modificarile
neasteptate
ale
ofertei, intervenite
in
urma
unor
circumstante cum ar
fi:cresterea bursca a
preturilor
la
bunurile
de
importanta
strategica
(petrol,
gaze,
energie
electrica). Marfurile
de
importanta
strategica
sunt
componente
principale
ale
cheltuielelor
in
majoritatea
proceselor
de
productie.
Crizele
petroliere
deminostreaza foarte
bine
ca
socurile
ofertei in economia
mondiala, provoaca
cresterea cheltuielelor
totale de productie, si
ca consecinta are loc
cresterea generala a
pretului sau inflatia
prin costuri. Ea se
manifesta
prin
reducerea VPF, la
consecintele
de
aceiasi ordin conduc
si
conditiile
defavorabile
ale
agriculturii,
calamitatile naturale,
precum
si
restructurarile
dureroase
ale
economiei.
Inflatia
prin
cerere,
este
determinata
de
cresterea brusca a
cererii de consum a
populatiei, dupa care
oferta
total
nu

resuseste
sa
se
adapteze. In acest
mod,
datorita
deficitului de marfuri
si servicii, are loc
cresterea
pretului
conform
legii
generela e preturilor.
Inflatia
importata,
in
conditiile globalizarii,
deci al liberalizarii
comertului
international si a
fluxurilor financiare
internationale, mai cu
seam in cazul tarilor
mici cum este RM,
inflatia poate fi adusa
de peste hotare odata
cu
importul
de
ingrasaminte naturale,
al gazelor naturale,
petrol si al maeteriei
prime la niste preturi
mai
ridicate
ca
altadata. Inflatia se
importa si atunci cind
de peste hotare vinin
tara suma mare de
mijloace banesti, fapt
ce
contribuie
la
cresterea
masei
monetare
in
circulatie, iar mai
apoi si la cresterea
nivelului general al
preturilor.
Combinatia
dintre inflatie prin
costuri si cea prin
cerere,
formeaza
spirala inflationista.
Costurile inflaiei
Consecintele
sau
costurile inflatiei sint
preponderent
negative. Ele vizeaza
intrega
societate,
afectind in primul
rind veniturile reale
ale
populatiei,
precum economiile si
consumul. In linii
mare, aceste efecte
sunt:

Reducerea
puterii de
cumparar
e
a
salariilor
si a altor
venituri
factoriale,
deci
reducerea
consumul
ui,
in
conditiile
inflatiei,
veniturile
nominale
ale

populatiei
pot ramine
aceleasi
sau cresc,
pe
cind
veniturile
reale care
exprima
cantitatea
de bunuri
si servicii
ce pot fi
procurate
cu
veniturile
nominale
scad.
Masura
reducerii
veniturilor
reale
depinde de
rata
inflatiei.
Inflatia
depinde de
reducerea
puterii de
cumparare
a
salariatilor
si
a
persoanelo
r
cu
venituri
fixe, cum
ar
fi:
pensionari
i, studentii
care
traiesc din
burse sau
chiar
angajatii
din
sectorul
public.
Odata cu
reducerea
consumulu
i si deci a
cererii
agregate,
intreprinde
rile
isi
reduc
activitatea
de
producere,
fapt
ce
contribuie
la scaderea
gradului
de ocupare
al bratelor
de munca,
la
cresterea
somajului.
Descuraja
rea
investitiilo
r si a
economiil
or,
prin

40

intermediu
l
sistemului
bancar,
fapt
ce
duce
la
ingustarea
bazei
financiare
a
investitiilo
r si in
consecont
a,
a
posibilitati
lor
de
crestere
economica
.
Sunt
descurajat
e
investitiilo
r
pe
termen
lung
si
sunt
incurajate
cele
cu
caracter
speculativ
si
cu
rezultate
banesti
imediate.
Aprofunda
rea
deferentie
rii sociale
prin
redistribui
rea
veniturilor
in
favoarea
celor
puternici,
asta
se
intimpla
nu numai
din cauza
ca unele
persoane
au venituri
fixe,
iar
celelate
variabile,
ci
din
motivul ca
nu toate
preturile
nu cresc in
egala
masura,
iar
structura
consumulu
i
difera
mult de la
o
categorie
sociala la
alta.
In
timpul
inflatiei
este bine

sa
imprumuti
bani si in
nici un caz
sa
impumuti
cuiva bani,
creditorii
pierd
deoarece
sumele de
bani
intoarse de
catre
debitori
sint
depreciate,
puterea lor
de
cumparare
este mai
mica. Si in
favoare
agentilor
economici
cu
profituri
variabile
(dividende
,
renta,
profitul),
redistribui
rea se face
in
favoarea
muncitoril
or
cu
venituri
mici
si
fixe.
Astfel,
prin
redistribui
rea
veniturilor
indetrimen
tul
majoritatii
populatiei,
inflatia
aprofunde
aza
diferenta
sociala,
contribuie
la
polarizare
a
societatii,
fenomen
ce
are
consecinte
negative la
dezvoltare
a
economica
.
Reducerea
puterii de
cumparar
e
a
monedei
nationale
in raport

cu
alte
monede,
Scaderea
volumului
de
productie
si
deteriorar
ea calitatii
lui,
deoarece
in timpul
inflatiei
agentii
economici
care obtin
venituri
suplimenta
re de la
cresterea
preturilor,
nu
mai
sunt
motivati
sa reduca
din costul
de
producere,
si sa ridice
calitatea
bunurilor
confection
ate,
sa
diversifice
si
largeasca
productia.
Inrautatir
ea
relatiilor
economice
cu
strainatat
ea, atunci
cind
se
depreciaza
moneda
nationala,
marfurile
nationale
devin mai
ieftine
pentru
straini,
ceea
ce
favorizeaz
a
exporturile
. Mai apoi,
in
urma
cresterii
nivelului
preturilor
in moneda
nationala,
scade
esential
volumul
de export,
mai ales in
cazul
dependenti
i
semnificat
ive
de

import de
resurse
energetice
si
de
materia
prima.
Treptat
exporturile
scad, iar
prin
importuri
de
descurajea
za
producere
a interna a
bunurilor

Dezorgani
zarea
vietii
economice
in
ansamblul
ei,
unde
devine
imposibil
efectuarea
unei
planificari
reale
a
activitatii
intreprinde
rii,
deoarece
nu se stie
cum vor
evolua
preturile.
Apar noi
dezechilib
re
intre
ramuri,
intrucit
preturile
nu cresc
proportion
al la toate
bunurile si
serviciile.
In fine, intrucit
toata lumea nu
mai
are
incredere
in
bani si vor cit
mai repede sa se
debarasese de
ei,
are
loc
dezvoltarea
barterului sau
trocului.
In
societate
se
creaza
o
atmosfera
de
neincredere si
de neliniste, de
nemultumire si
de nesiguranta.
Se
inteteste
revoltele
sociale, pacea
sociala
este
perturbata, fapt
care limiteaza si
mai
mult

dezvoltarea
economica.
Intrebarea 67:
Curba lui Phillips pe
termen scurt i lung.
Politici de
combatere a
inflaiei.
Ritmurile
este determinata de
plotica
monetarcreditara promovata
de stat. Este bine
cunoscuta dependeta
macroeconomica
dintre ditre ritmurile
de crestere a masei
monetare si sporirea
ratei
inflatiei.
Aceasta
corelatie
este determinata de
raportul 1:1, adica
sporirea
masei
monetare cu 1%
provoaca o crestere a
nivelului de inflatie
cu 1%. La rindul ei,
sporirea ratei inflatie
cu 1% provoaca
cresterea
ratei
nominale a dobinzii
cu
1%.
Aceasta
corelatie dintre rata
inflatiei
si
rata
nominala a dobinzii
poate fi exprimata
prin
ecuatia
lui
Fisher.i= r + e
(i=rata nominala a
dobinzii, r=rata reala
a dobinzii, e=rata
inflatiei anticipate)
De
asemenea, exista si o
corelatie intre rata
reala a inflatiei si
asteptarile
inflationiste,
intre
inflatia cererii si
ofertei, precum si
dintre rata inflatiei si
rata somajului. Datele
empirice obtinute de
catre
savantii
economisti in anii
50-80 ai sec.XX ne
demonstreaza
o
corelatie
inversa
dintre rata somajului
si rata inflatiei.
Aceasta
corelatie
este
reflectata in graficul
curba lui Philips
r
a
t
a
i
n
f
l
a
t

i
e

formula de calcul: =
e + (U-Un) E ,
unde
= ritmul real al
inflatiei
e = inflatia inticipata
U = rata reala a
somajului
Un = nivelul natural
al somajului (5-6%)
E = modificarea
ofertei datorita
socurilor
= parametrul pozitiv
care indica in ce
masura reactioaneaza
rata inflatiei la
somajul ciclic (2,53,5)
Dupa cum
se vede din formula
de calcul, rata
inflatiei depinde de 3
factori:

Inflatia
anticipata
e,
deoarece
oamenii isi
formeaza
asteptarile
si
bazinduse
pe inflatia
deja
examinata,
ritmurile
inflatiei
depinde in
mare
masura de
inflatia
anterioara.
Inflatia
anterioara
influentea
za
asteptarile
noastre,
iar acestea
au
influenta
asupra
salariilor
si a
preturilor

Devierile
ratei reale
a
somajului
de la
nivelul lui
natural,
adica de la
somajul
ciclic (U-

41

+r

Un).
Somajul
redus
contribuie
la
cresterea
inflatie.

Modificari
le radicale
ale ofertei
( E),
Multi ani la
rind, curba lui Philips
a servit ca instrument
macroeconomic
pentru reglementarea
social-economica din
SUA si alte state
occidentale.
Majoritatea
economistilor pornesc
de la faptul ca
modificarile salariului
si a preturilor se
deplaseaza intro
directie, iar
modificarea ratei
somajului in alta
directie.
Stagflatie=crest
erea concomitenta a
ratei somajului si
inflatiei.
Majoritatea
economistilor sunt de
parerea ca ea este
aplicabila pe perioada
scurta de timp si pun
la indoiala existenta
ei pe termen lung.
Poltici
antiflaioniste.
Fiind un
fenomen complex,
generat de o multime
de factori, inflatia nu
poate fi eliminate
printr-o singura
lovitura cu un singur
instrument. De obicei,
inflatia cedeaza, in
urma unui asediu de
lunga durata (2-3
ani), prin untilizarea
unui arsenal de
instrumente
administrative,
monetare si
economice.
Obiectivele politicii
antiiinflationiste:
protectia agentilor
economici si a
populatiei impotriva
inflatiei, restabilirea
echilibrului general
prin reducerea
cererii si stimularea
ofertei agregate.

Protectia
agentilor
economici
si
a

populatiei
, cum ar fi
reducerea
puterii de
cumparare
a banilor
se face cu
umatoarel
e
instrument
e:
indexarea
salariilor
si
pensiilor,
in unele
cazuri se
indexeaza
si
depunerile
banesti.
Indexarea
contribuie
la
perpetuare
a inflatiei
prin
cerere, si
este
pe
larg
folosita in
lumea
contempoa
rana.
Subventio
narea
preturilor
la unele
produse
de prima
necesitate,
cum ar fi
laptele,
piinea si
zaharul.
Masura
data este
pe
larg
folosita in
lumea
socialista,
desi sunt
si folosite
si de tarile
cu
economii
dezvoltatr
e.
Controlul
cererii
agregate,
se
infaptuiest
e cu un
intreg
sistem de
instrument
e,
atit
fiscale si
monetare,
cit
si
administra
tive.
Pentru
reducerea

cererii
globale,
statul
poate
reduce
cheltuiele
publice,
dificitul
bugetar si
datoria
publica.
Ca urmare
scade
consumul
public si
cel privat,
care sint
componen
te
ale
cererii
agregate.
Sau alta
masura
fiscala ar
fi marirea
impozitelo
r si a
taxelor,
care
deasemene
a
descurajea
za cerea
globala.
Sau
marirea
rezervei
obliatorii,
ca urmare
a reducerii
banilor din
circulatie.
Politica
de
sustinere
a ofertei,
prin
sustinerea
si
incurajare
a
productiei
interne,
atragerea
de
noi
investitii
straine,
statul
stimuleaza
oferta si
deci
contribuie
la
stabilirea
echilibrulu
i
dintre
cererea si
oferta
agregata.
Acest
obiectiv
este
realizat
prin
imbunatati

rea
climatului
investition
al,
prin
reducerea
impozitelo
r si a
taxelor,
prin
incurajare
a
economiei
si
a
investitiilo
r
productive
.
Intrebarea
68.
Bugetul de stat i
elementele sale.
Instrumentul
principal
de
promovare a politicii
bugetare este bugetul
de stat.Bugetul este o
noiune ntlnit tot
mai
des
n
vocabularul economic
i cu o arie larg de
utilizare.Un
buget
este o previziune a
veniturilor
i
cheltuielilor
unui
oarecare
agent
economic
pu
o
perioad de timp,de
regul,pu un an.n
acest
sens,putem
vorbi despre bugetul
de
familie,bugetul
ntreprinderii,bugetul
diferitelor
ministere,bugetul
universitii,bugetul
local,bugetul
de
stat.BUGETUL DE
STAT
este
un
document o lege
votat
de
parlament,n care snt
nscrise cheltuielile
statului i veniturile
necesare
pu
acoperirea
acestora.Bugetul de
stat
prevede,de
asemenea,modalitil
e de formare i
cheltuire a resurselor
bneti
destinate
finanrii aciunilor
ntreprinse de ctre
organele
de
stat
centrale i organele
locale.O
form
specific de buget
snt
fondurile
extrabugetare.Acestea
snt nite resurse
bneti ale statului
care au o destinaie
bine determinat,dar
care nu snt incluse n
bugetul de stat.Cel
mai cunoscut din
aceast categorie de

fonduri este fondul

asistenei sociale sau
fondul de pensii.n
toate rile lumii
exist
bugetul
guvernului
sau
bugetul
central,i
bugetele
organelor
administrative
locale.Bugetul central
mpreun
cu
bugeteleorganelor
puterii
locale
formeaz
bugetul
consolidat.Bugetul de
stat este elaborat
anual de ctre guvern
i aprobat de ctre
parlament.El mai este
numitlegea
finanelor,astfel
prevede i autorizeaz
cheltuielile
i
veniturile statului.La
temelia
elaborrii
bugetului de stat sint
puse 4 principii de
baz:

A
nualitateanseamn
c bugetul
este
elaborat n
fiecare an
i
prevederil
e
lui
vizeaz
doar
cadrul
anului
respectiv.
Veniturile
i
cheltuielil
e
prevzute
de bugetul
de stat snt
valabile
doar
pu
durata de
timp
votat de
parlament,
adic pe
durata
unui an.

P
revizionali
tateanseamn
c
sint
planificate
din timp
att
veniturile,
ct
i
cheltuielil
e pu anul
viitor.

U
niversalita
teabugetul de
stat
cuprinde
toate
veniturile
i
cheltuielil
e
de
stat.Acest
fapt
faciliteaz
efectuarea
controluril
or
din
partea
parlament
ului.

E
chilibrul
bugetarsau regula
de aur a
finanelor
clasice
const n
faptul c
cheltuielil
e statului
tre s fie
egale cu
veniturile
acestuia.
Intrebarea
69.
Impozitul i sistemul
impozitar. Formele
impozitului.
IMPOZITUL
constituie o parte din
veniturile populaiei
perceput de ctre
stat,n
mod
obligatoriu,pu
a-si
acoperi
cheltuielile.Ansamblu
l impoziteleor i al
taxelor,mpreun cu
legile i regulile care
i oblig pe ceteni
s plteasc aceste
impozite
i
taxe,formeaz
sistemul fiscal.Ag.ecci
care
pltesc
impozite se numesc
contribuabili.Funciile
:
F.
fiscal-cea
mai veche
funcie,ap
rut odat
cu apariia
statului.pri
n
intermediu
l ei se
formeaz
veniturile
statului i

42

se
finaneaz
cheltuielil
e publice.
F.
de
reglement
are ec-c
sau
de
instrument
al pol.ecce
a
statului.M
rind sau
reducnd
impozitele
,diferenii
nd nivelul
lor
n
funcie de
domeniul
de
activitate,a
cordnd
anumite
nlesniri
fiscale,stat
ul
are
posibilitat
ea de a
influena
pozitiv sau
negativ
activitatea
ec-c,de a
stimula
dezvoltare
a
unor
ramuri sau
de
a
ncetini
ritmurile
de cretere
a altora.
F.
social
permite
redistribui
rea
veniturilor
n folosul
pturilor
vulnerabil
e i deci
reducerea
inegalitil
or sociale.
Clasificarea:
a)dup
nivelul administrriiimp.centrale(federale)
i imp.locale.
b)dup
frecvenimp.permanente;i de
o singur dat.
c)imp.pe
venit
i
proprietate(directe);i
imp.pe mrfuri i
servicii(indirecte).
SISTEME
DE IMPOZITARE-n
decursul istoriei au

existat trei modaliti

diferite de stabilire a
raportului
ntre
mrimea venitului i
mrimea
impozitului.n funcie
de
aceasta,s-au
constituit 3 forme de
impozitare i trei
sisteme
de
impozitare:

I
mpozitul
Progresivcu ct mai
mare este
venitul,cu
att
mai
nalt este
rata
impozitulu
i.n
asemenea
caz,cea
mai mare
greutate a
impunerii
cade
pe
umerii
celor
bogai.

I
mpozitul
Regresivpresupune
reducerea
ratei
impozitrii
pe msur
creterii
veniturilor
.Acest tip
de impozit
este folosit
ca
un
instrument
de lupt
contra
evaziunii
fiscale i
de lrgire
a ariei de
impozitare
.

I
mpozitul
proporion
al-n care
se achit
aceeai
rat
a
impunerii,
s zicem
de
15%
indiferent
de
mrimea
venitului
obinut.

n
unele ri

s-a recurs
i
la
impozitul
fix,care rt
o
mrime
fix pltit
indiferent
de
mrimea
venitului.
Impozitul
progresiv corespunde
cel
mai
bine
principiului echitii
sociale i justiiei,de
aceea
n
lumea
contemporan el a
devenit
predominant.n cazul
impozitului
progresiv,un anumit
minim de venit nu
este supus impunerii.
Intrebarea 70.
Deficitul bugetar i
metodele de
finanare.
Diferena
dintre veniturile i
cheltuielile
statului
constituie
soldul
bugetar. Din punctul
de vedere al soldului
bugetar, n procesul
executrii bugetului
pot aprea trei situaii
diferite, i anume de:
1) buget echilibrat,
cnd cheltuielile snt
egale cu veniturile,
iar soldul bugetar este
egal cu zero;
2) buget excedentar,
cnd veniturile snt
mai
mari
dect
cheltuielile, iar soldul
bugetar este pozitiv;
3) buget deficitar,
cnd veniturile snt
mai
mici
dect
cheltuielile, iar soldul
bugetar este negativ.
n cel de al treilea
caz, se formeaz aanumitul
deficit
bugetar.
Deficitul
bugetar este o stare a
bugetului de stat cnd
cheltuielile depesc
veniturile.
Deficitul bugetului
de stat are urmri
nefaste
asupra
dezvoltrii
economice.
Pentru a diminua sau
a
elimina
acest
deficit, n practica
mondial snt utilizate
mai multe metode, i
anume:

a)
recurgerea
la
mprumuturile
interne;
b)
folosirea
veniturilor provenite
din privatizare;
c) emisia de ctre
Banca Central a unei
cantiti suplimentare
de bani;
d)
folosirea
mprumuturilor
externe.
n Republica
Moldova, n ultimul
deceniu,
deficitul
bugetar a fost finanat
din sursele provenite
din
privatizare,
precum
i
din
mijloacele atrase din
vnzarea hrtiilor de
valoare
de
stat.
Deoarece procesul de
privatizare nu a luat
sfrit, la o asemenea
metod s-ar putea
recurge i pe viitor.

Intrebarea 71.
Politica bugetarfiscal: scopuri i
instrumente.
Politica
bugetar
exprima
conceptia si actiunile
statului
privind
veniturile bugetare,
cile i mijloacele de
mobilizare
a
acestora, utilizarea
lor
pe
anumite
destinatii, care sa
serveasca stabilitii
si dezvoltrii ec.
Scopuri
ale
politicii
bugetare
sunt:
*
finanarea
msurilor n limita
veniturilor
fr
majorarea
mrimii
maximale
a
deficitului bugetar;
*
finanarea
deficitului
bugetar
fr
emisiunea
monetar
suplimentar, sursa
creia
reprezint
hrtiile de valoare de
stat;
*
majorarea
eficienei
folosirii
finanelor publice n
rezultatul examinrii
de ctre organele
administrative
publice
a
reelei
instituiilor bugetare;
*
implimentarea unei

politici
dire
ct
privete
luarea
deciziilor ce duc la
mrirea
datoriei
publice interne i
externe;
* determinarea
direciilor startegice
pentru investiii, in
proiectele economice.
Direciile
politicii
bugetare
sunt:
*
realizarea
programelor viznd
economisirea
cheltuielilor publice;
* centralizarea
veniturilor
i
mijloacelor bugetare
pe
conturile
trezoreriei;
* restructurarea
datoriei publice;
* inventarierea
mprumuturilor
interne i externe i
rezultatele
folosirii
lor;
*
trecerea
crizei bugetare.
Politica
fiscal.
Curba
Laffer
Politica fiscal
este o component de
baz
a
politicii
economice, care, prin
intermediul
sistemului taxrii i
impunerii, urmrete
s influeneze (s
stimuleze) activitatea
economic la nivel
agregat.
Politica fiscal
este politica statului
n
domeniul
impozitelor i taxelor.
Numit
adeseori i politica
veniturilor publice",
ea are la temelie
principiul eficienei
fiscale. ns, n pofida
acestui fapt, ea poate
fi mai mult sau mai
puin eficient sau
chiar
ineficient.
Politica fiscal se
considerat eficient
atunci cnd asigur
bugetul cu veniturile
necesare, ncurajnd
n
acelai
timp
afacerile economice
i
investiiile
i
asigurnd respectarea
principiului echitii
sociale.
n
scopul
eficientizrii politicii
fiscale, statul trebuie
s
stabileasc
proporiile
optime

ntre
impozitele
directe
i
cele
indirecte,
ntre
persoanele fizice i
persoanele juridice,
ntre diferite pturi
sociale din punctul de
vedere al aportului
acestora la formarea
bugetului de stat.
Cndva
un
mare
demnitar
britanic
declarase c nu
exist
impozite
bune. Nu exist nici
impozite
perfecte.
Impozitele directe, de
pild, se potrivesc
unor situaii, pe cnd
cele indirecte-cu totul
altor situaii. De
exemplu, ncazul n
care exist un nivel
mai nalt al inflaiei,
mai
bine
se
potrivesc impozitele
indirecte,
deoarece
acestea se adapteaz
la nivelul mereu
schimbtor
al
preurilor. n acelai
timp,
impozitele
directe au avantajul
de a stabili nite
relaii mai strnse
ntre contribuabil i
stat. Prin impozitul pe
venit,
persoanele
fizice snt mai mult
motivate s aiba o
poziie mai activa
vizavi de felul n care
snt
cheltuite
resursele bugetare.
Una
din
problemele
importante
ale
politicii fiscale este
determinarea mrimii
optimale a presiunii
fiscale.
Presiunea
fiscal
constituie
raportul
dintre
ncasrile fiscale i
veniturile
statului.
Acest
indicator
reflect partea din
PIB care, sub diferite
forme de impozite, se
acumuleaz
n
bugetul de stat.
Nivelul
presiunii
fiscale
difer att de la o ar
la alta, ct i de la o
epoca la alta. Astfel,
dac n anul 1986
firmele din rile
dezvoltate
plteau,
sub form de impozit,
mai mult de 45% din
profit, atunci in anul
1996 acest indice s-a
cobort pn la 30%.
(n general, trebuie

43

subliniat faptul c,
ncepnd cu anii '80 ai
secolului
XX,
mrimea impozitelor
s-a redus simitor n
ntreaga lume.)
Reducerea
presiunii fiscale n
rile dezvoltate se
datoreaz, n mare
parte,
i
investigaiilor
efectuate de ctre
economistul american
Arthur
Laffer
(consilier
al
preedintelui
SUA
Ronald Reagan), care
a elaborat o teorie
special, cunoscut
sub denumirea de
curba
Laffer".
Potrivit concluziilor
la care a ajuns
economistul
american, pn la un
punct oarecare, care
difer de la o ara la
alta, o dat cu
creterea
presiunii
fiscale,
cresc
i
veniturile
statului.
Apoi ns creterea
presiunii fiscale este
nsoit de o reducere
continu a veniturilor.
Impozitele
mici
favorizeaz
activitatea economic
i deci lrgirea ariei
impozabile.
Ca
urmare,
cresc
veniturile
staului.
Impozitele prea mari
reduc
ns
aria
fiscalitii, deoarece
n asemenea condiii
activitatea economic
devine puin atractiv
i
muli
ntreprinztori
i
prsesc afacerile. n
rile n tranziie,
micorarea presiunii
fiscale ncurajaeaz
ieirea din ilegalitate
a
multor
ageni
economici,
reduce
proporiile evaziunii
fiscale, deoarece n
cazul unor impozite
mai mici riscurile
legate de dosirea
profiturilor nu snt
justificate.
Prin
politica
fiscal, statul poate
influena o serie de
coordonate
economice (cererea
de bunuri, veniturile
.a.). Operaiunile de
aceast natur sunt
mijlocite de nivelul
cheltuielilor publice
i al investiiilor,

avnd menirea de a
determina relansarea
creterii economice.
Astfel:
n fazele de
recesiune economic,
statul
trebuie
s
acioneze
cu
precdere n direcia
reducerii gradului de
impozitare / taxare, n
scopul ncurajrii att
a consumului, ct i a
investiiilor.
n schimb, n
etapele de boom,
fiscalitatea
se
majoreaz, pentru a
ncetini ritmul cererii
de consum i al
investiiilor
private
(crend teren pentru
ncasri suplimentare
la bugetul statului
utilizabile n vederea
acoperirii deficitelor
nregistrate
n
perioadele
de
recesiune).

Intrebarea
72.Efectele de
transmisie a politicii
bugetar-fiscale

marimii unui anumit

instrument de politica
fiscala se masoara cu
ajutorulmultiplicator
ului
asociat
instrumentului
respectiv, n timp ce
influenele care au loc
la
nivelul
principalelor variabile
macroeconomice si
care sunt declansate
de modificarea valorii
unui
anumit
instrument
politic
sunt reprezentate prin
intermediul efectului
de transmisie asociat
instrumentului
respectiv.
Pentru a
introduce
att
multiplicatorii, ct si
efectele de transmisie
asociate
instrumentelor
politicii fiscale vom
considera urmatorul
model
macroeconomic
al
unei
economii
nchise, care include
un
sector
guvernamental.
D=C+I+G

Dupa ce am prezentat
instrumentele
politicii fiscale
si efectele ei
asupra scopului
principal
si
anume
schimbarea
cererii agregate,
sa analizam mai
detaliat mecanis
mele
economice prin
intermediul
carora
aceste
instrumente si
transmit
efectele.
Se
poate spune ca
fiecarui
instrument
i
corespunde un
anumit
mecanism, care
se
pune
n
miscare
n
momentul
n
care economia
percepe
o
schimbare
n
marimea
instrumentului
respective
Efectul de
ansamblu ce se obine
n urma schimbarii

(4.1)
C=C0+cyY
;
C0>0, 0<cy<1
D

(4.2)
YD=Y+TR
-T
(4.3)

Modelul,
derivat din modelul
de determinare a
venitului de echilibru
prezentat n capitolul
I, utilizeaza notaiile
deja introduse, psbr
reprezentnd
necesarul
de
mprumut al sectorul
ui
public
(guvernamental).
Se
observa ca, n acest
model,
se
face
distincie
ntre
cererea
guvernamentala
de
bunuri si servicii, G,
si plaile transferabile
TR. Suma acestora
determina cheltuielile
guvernamentale.
Daca din
cheltuielile
guvernamentale,
G+TR,
scadem
veniturile
guvernamentale
obinute din impozite
si taxe T, obinem
necesarul
de
mprumut
al
sectorului public psbr.
Acesta, cu semnul
minus,
reprezinta
deficitul
bugetar
guvernamental.
Modelul (4.1)(4.6)
permite
determinarea, la un
moment de timp dat,
a
valorilor
de
echilibru
a
sase
variabile endogene, Y,
D, C, YD, T si psbr, n
funcie
de
modificarile ce au loc
n
trei
variabile
exogene, G, I si TR.

T=T0+t yY
;
0ty1

Logica
modelului poate fi
descrisa n modul
urmator:

(4.4)
psbr=G+T
R-T
(4.5)
Y=D
(4.6)

Firmele
utilizeaza factorii de
producie
(munca,
capital
s.a.)
nchiriai de
la
gospodarii pentru a
realiza un produs
omogen.
Acest
produs
este
cerut, pentru
consumul final, de
catre gospodarii si
guvern si pentru
consum intermediar

(investiii), de catre
firme.
Singura
componenta
endogena a cererii
agregate
este
consumul
gospodariilor,
care
depinde de venitul
disponibil, deci acel
venit care ramne la
dispoziia
gospodariilor dupa ce
ele platesc impozitele
si taxele si primesc
transferurile
guvernamentale. Vom
considera ca firmele
produc ceea ce se
cere la preuri fixate
(rigide).
Echilibrul pe
piaa bunurilor si
serviciilor are loc
atunci cnd cererea
agregata este egala cu
oferta agregata.
Guvernul
taxeaza gospodariile
si utilizeaza venitul
astfel obinut pentru a
cumpara
produsul
realizat de firme si a
efectua
plai
transferabile
catre
gospodarii. El are un
buget echilibrat cnd
veniturile sunt egale
cu cheltuielile.
Altfel,
daca cheltuielile sunt
mai
mari
dect
veniturile, apare un
deficit bugetar care
trebuie acoperit prin
mprumuturi
guvernamentale. n
caz contrar, exista un
excedent bugetar, din
care guvernul plateste
dobnda la datoria
publica
contractata
anterior sau chiar
poate proceda la
reducerea nivelului
datoriei publice.
Intrebarea 73.
Caracteristica
general a
modelului IS LM
de echilibru
macroeconomic.
Economia de
pia se bazeaz pe
coexistena a dou
mari
sectoare:
sectorul
real
i
sectorul
monetar.

Primului sector i
corespunde
piaa
bunurilor
i
serviciilor, pia pe
care se confrunt
cererea agregat cu
oferta
agregat(Sectorului
monetar i corespunde
piaa cererii i ofertei
de bani. Aceste dou
sectoare (dou piee)
se
afl
ntr-o
interdependen
permanent.
Echilibrul
ce
se
stabilete
ntre
sectorul
real
i
sectorul monetar al
economiei se numete
echilibru economic
general".
Acest
echilibru este studiat
cu ajutorul modelului
IS-LM,
care
reprezint o sintez a
acestor dou sectoare,
real i monetar.
Modelul
ISLM a fost propus n
calitate de instrument
de
analiz
a
echilibrului general
de ctre economistul
englez J. R. Hicks n
anul 1939. Deoarece
modelul IS-LM este
bazat pe modelul
keynesian simplificat
(modelul AD-AS) i
pe teoria monetar
keynesian, acesta se
mai
numete
modelul
keynesist
generalizat".
Componentele
de
baz ale modelului
IS-LM snt: curba IS
(ce reprezint raportul
investiii(I)
si
economii (S)") i
curba
LM
(ce
reprezint
raportul
dintre cererea [L] i
oferta [M] de bani).
Curba IS reflect
condiiile
necesare
pentru
stabilirea
echilibrului pe piaa
bunurilor
i
serviciilor, adic n
sectorul
real
al
economiei, iar curba
LM reflect condiiile
n care se va stabili
echilibrul pe piaa
monetar.
Astfel,
modelul IS-LM este
reprezentat sub forma
a dou curbe, una din
care (IS) reprezint
echilibrul pe piaa
bunurilor
i
serviciilor, iar cealalt
(curba
LM)
echilibrul pe piaa

44

monetar.
Acest
model
permite
determinarea
simultan
a
echilibrului
pe
ambele piee.
Curba IS (investiiieconomii)
Dup cum
se tie, ritmurile de
cretere a venitului
naional
snt
determinate, n cea
mai mare msur, de
mrimea investiiilor.
Anume
investiiile
permit
lrgirea
produciei, reutilarea
i
modernizarea
aparatului productiv
existent.
Mrimea
investiiilor
este
influenat de mai
muli
factori,
principalul din care
este rata dobnzii.
Anume n funcie de
rata dobnzii agenii
economici vor decide
s
investeasc
veniturile sau s le
foloseasc n alt mod.
n condiiile cnd rata
dobnzii este joas,
partea
veniturilor
transformat
n
investiii va crete,
fapt ce va contribui la
sporirea
venitului
naional.
Curba IS
reprezint toate acele
combinaii dintre rata
dobnzii i venitul
naional n care piaa
bunurilor
i
serviciilor se afl n
stare de echilibru.
n cazul curbei IS, se
pornete
de
la
premisa
c
economiile depind de
mrimea
venitului
naional, pe cnd
investiiile depind de
rata dobnzii i de
eficiena marginal a
capitalului. Cu alte
cuvinte,
asupra
dorintei de a investi
(i
deci
de
a
transforma
economiile
n
investiii), o influen
decisiv are rata
dobnzii. Atunci cnd
rata dobnzii este n
cretere, dorina de a
investi se micoreaz.
Din contra, la o rat
sczut a dobnzii,
investiiile vor crete.
Deci rata dobnzii i
determin
pe
posesorii unui venit

disponibil
s-1
investeasc sau s-1
economiseasc. Rata
dobnzii,
prin
intermediul
investiiilor,
influeneaz i asupra
venitului naional.
Unei rate nalte a
dobnzii i corespunde
un nivel sczut al
investiiilor i, n
consecin, un nivel
sczut al venitului
naional (Y). Din
contra, o dat cu
reducerea
ratei
dobnzii pn la r2,
dorina de a investi
(adic
volumul
investiiilor ca parte a
venitului) va crete
pn la E2, iar venitul
naional va spori i el
pn la Y2.
Intrebarea 74.
Echilibrul IS LM.
Influena politicilor
macroeconomice n
modelul IS LM.
Curbele IS
i LM, avnd aceleai
variabile,
pot
fi
reprezentate mpreun
pe
aceleai
coordonate.
Piaa
produselor
i
serviciilor se poate
afla n stare de
echilibru n orice
punct de pe curba IS.
La fel, piaa monetar
poate atinge o situaie
de echilibru n orice
punct de pe curba
LM. ns numai n
punctul n care cele
dou
curbe
se
intersecteaz se va
stabili un echilibru
ntre sectorul real al
economiei i cel
monetar.
Punctul de
intersecie
dintre
curba IS i curba LM
reprezint valorile pe
care trebuie s le aib
rata dobnzii (r1) i
mrimea
venitului
naional (Y) pentru ca
s se stabileasc un
echilibru
ntre
sectorul
real
i
sectorul monetar al
economiei. Punctul E
este
considerat
punctul echilibrului
general.
n acest punct se
realizeaz
concomitent
echilibrul
ntre
economii i investiii,
precum i echilibrul

ntre cererea i oferta

de bani. n punctul E,
rata dobnzii stabilit
n urma confruntrii
cererii i ofertei de
bani va corespunde
ratei dobnzii stabilite
prin raportul dintre
investiii i economii.
Modelul
IS-LM este pe larg
utilizat n economia
real. El servete ca
instrument eficient al
politicii fiscale i
politicii
monetare
promovate de statele
lumii
n
scopul
modificrii nivelului
venitului
naional.
Dac statul dorete s
mreasc
venitul
naional, el poate, de
exemplu,
majora
oferta
de
bani.
Creterea ofertei de
bani va duce la
reducerea
ratei
dobnzii. Reducerea
ratei dobnzii va
motiva", la rndul
su,
creterea
nivelului investiiilor,
fapt ce va avea drept
consecin,
prin
efectele
multiplicatorului,
creterea
mrimii
venitului naional.
ns statul poate mri
venitul naional i pe
alt cale, de exemplu,
prin
creterea
volumului
investiiilor publice.
Aceast cretere a
investiiilor,
prin
efectul
multiplicatorului, va
avea
ca
rezultat
sporirea
volumului
venitului naional.

Intrebarea
75.
Creterea
economic. Factorii
creterii economice.
Creterea ecc r/t un proces de
sporire continu pe
termen
lung
a
cantitilor de mrfuri
i servicii fabricate la
nivel
de
ramur,ntreprindere,
ec-ie naional sau ecie mondial. Teoria
cr.ec-ce s-a aflat n
atenia
tuturor
doctrinelor ec-ce de la
A.Smith i Carl Marx
pn la economitii
contemporani. nc n
anii30 sec XX,cr.ec-

c devine un domeniu
special de cercetare
ec-c.Autorul
conceptului
de
cretere ec-c n
calitate de proces de
cretere durabil a
produciei la diferite
niveluri
este
considerat
economistul englez
Roz
Harrod.n
perioada postbelic
asigurarea
cr.ec-ce
evine obiectul de baz
al tuturor guvernelor
lumii.n
lumea
contemporan
ritmurile de cretere
ec-c au devenit
principalul indicator
al performanelor ecce ale fiecreiec-ii
naionale.Din acelai
punct de vedere se
apreciaz i eficiena
guvernrii.Dinamica
macroeconomic este
exprimat nu doar
prin no.de cr.ecc,dar i prin no.de
dezvoltare ec-c i
progres ec-ic. De
obicei cr.ec-c este
exprimat
prin
sporirea
PIB(PNB)total sau pe
cap
de
locuitor,precum i a
venitului naional pe
cap de locuitor.n
lit.ec-c occidental
se observ tendina de
a identifica cr.sau
dezvoltarea ec-c cu
progresul ec-ic.Spre
ex
economistul
englez
Artur
Lewis,laureat
al
premiului
nobel,n
lucrarea
sateoria
cr.ecceafirm:subiectul
esenial al acestei
cri este cr.produciei
pe locuitor.Aceeai
tendin se menine i
la
economistul
francez
Colin
Clark.Analiza
efectuat de ec-tul
francez
Fr.Perroux
aduce
un
raport
decisiv n teoria ecc.Cr.ec-c r-t n
viziunea
savantului:mrimea
durabil
a
dimensiunii
unei
uniti ec-ce realizat
prin schimbri de
structur i eventual
de sisteme nsoit de
progrese ec-ce.Cr.ecc cuprinde aspectele
cantitative nu numai

la
nivelul
unei
subramuri dar i a
ntregii
ec-ii
naionale.ns
nu
orice
sporire
a
dimensiunii
este
sinonim cu cr.ecc,dar numai cea
durabil susinut n
decursul
unei
perioade ndelungate
de
timp.Spre
deosebire de cr.ecc,dezvoltarea
ecc,Fr.Perroux
o
definete:ansamblul
schimbrilor
n
structurile
sociale
care genereaz o
relaie de antrenare
reciproc
ntre
populaie i aparatul
productiv.Motivele
cr.ecce:cr.populaiei;legea
cr.necesitilor
i
diversificarea lor.
Tipurile de cr.ec-ca
si indicatorii ei.
n
general,prin cr.ec-c
se
subnelege
deplasarea
spre
dreapta
a
curbei
posibilitilor
de
prodducie.Se au n
vedere posibilitile
de cretere att a
vol.de bunuri de
consum
i
a
serviciilor,ct i a
vol.de
investiii.Cu
alte cuv.cr.ec-c se
realizeaz
prin
sporirea
cantitii
factorilor
de
producie utilizai n
ec-ie i prin creterea
productivitii lor.Ca
urmare
se
nregistreaz
o
majorare a cantitilor
bunurilor de consum
create,ct i o sporire
a
bunurilor
de
investiii.Creterea
ec-c
exprim
micrile de lung
durat.Totui pu un
interval
de
timp
limitat,cr.ec-c poate
fi de m.multe tipuri
i anume:
a)cr.ec-c
pozitiv ce exist
atunci cnd cantitatea
total de bunuri i
PIB pe cap de
locuitor sporesc.
b)cr.ec-c
negativ
care
se
exprim
prin
reducerea cantitii de

bunuri i a PIB pe cap

de locuitor.
c)cr.ec-c
zero se manifest n
cazul
n
care
producia de bunuri
nu se modific,rmine
neschimbat.
n viaa real
se mai ntlnete i o
cr.ec-c nominal.Ea
exist atunci cnd
sporete
doar
mrimea valoric a
PIB,fr o cr.a PIB n
expresie
fizic.Aceast form
de
cr.ec-c
se
datoreaz modificrii
preurilor.Dei pu o
perioad scurt de
timp cr.ec-c poate fi
negativ sau zero,pe
termen
lung
ea
rmine
mereu
pozitiv.Deasemenea
tipurile de cr.ec-c
pot fi divizate i dup
alt criteriu.Conform
lui st cunoscute 2
tipuri de cr.ec-c:
1)extensivconst n faptul c
sporul
produsului
naional se efectueaz
pe contul atragerii
unor
poriuni
suplimentare
a
factorilor
de
producie(capitaluri
suplimentare,for de
munc,terenuri
arabile)
2)intensiv-se
efectueaz pe contul
aplicrii factorilor de
producie
perfecionai(a
tehnologiilor noi pe
contul implementrii
inovaiilor n procesul
de producie).
n rezultatul
intensificrilor
este
nu doar sporirea
vol.de producie,dar
i
perfecionarea
calitii ei.Se poate
afirma c tipul de
cr.ec-c
intensiv
mizeaz n special pe
modificrile calitative
ale
factorilor
de
producie,iar
cel
extensiv
pe
modificarea
lor
cantitativ.n istoria
ec-c
nu
sunt
cunoscute exemple de
existen a unuia
dintre tipurile de
cr.ec-c menionate,n
stare pur,totodat are
loc o combinare ntre
ele.Ex:n anii 70-80 ai
sec.XX
n
fosta

45

URSS
sporirea
produsului naional se
asigura
doar
n
proporie de 20-30%
pe contul timpului
intensiv.
Indicatorul
analogic pu rile
industrial dezvoltate
constituia m.mult de
50%.Cr.ec-c
este
msurat n principal
cu
ajutorul
indicatorului
produciei materiale
i a serviciilor.De
regul,cel
mai
important indicator de
msurare a cr.ec-ce
este ritmul anual de
cr. A PIB calculat n
ec-ia naional i pe
cap
de
locuitor.Msurarea se
face prin compararea
mrimii PIB la inc.i
sf.anului.
Cr.ec-c se
calculeaz
preuri
comparabile pu a
elimina
influena
exercitat de inflaie
asupra
mrimii
valorice
a
PIB(PNB).Rata cr.ecce
atunci
cnd
depete rata de cr.a
populaiei,relev
fenomenul de cr.a
populaiei
i
a
venitului pe cap de
locuitor.Acesta este
scopul
final
al
dezvoltrii ec-ce din
orice ar.
Factorii cr.ec-ce.
Cr.ec-c este
alimentat de un ir
de factori care pot fi
divizai
n
fn.de
m.multe
criterii.Clasicul Adam
Smith
afirma:O
surs a cr.ec-ce este
sporirea
productivitii muncii
care se sprijin pe
diviziunea social a
muncii.
Carl Marx
susinea-factorul de
baz a cr.ec-ce este
acumularea
capitalului,dar totui
posibilitile de cr.ecc n capitalism sunt
limitate din cauza
contradiciilor
existente.
Printre
factorii cheie de cr.ecc pot fi menionai:
resursele naturale,r.de
munc,progresul
tehnico-tiinific
.a.n a 2-a jum a sec

XX
savanii
economiti ajung la
concluzia
c
la
temelia cr.ec-ce se
afl o totalitate de
factori.Un grup de
economiti francezi
susin c la baza
cr.ec-ce se afl n
special
urmtorii
factori:
1)majorarea
nr.populaiei active i
a calificrii forei de
munc;
2)acumulare
a capitalului;
3)progresul
tehnic i inovaiile;
4)progresele
n
diviziunea
i
organizarea muncii.
Aceti
factori pot fi divizai
n 3 grupe mari:
a)f.de bazprincipali.munca,capi
talul,pmintul,investi
iile,cercetrile
tehnico-tiinifice.
b)f.sociali i
instituionaliparticiparea
muncitorilor
la
administrarea
ntreprinderilor,spiritu
l de ntreprinztor i
mentalitatea,sistemul
de
securitate
social,climatul
investiional.
c)eficacitatea
activitii instituiilor
intl.
Intrebarea 76.
Sistemuleconomiei
mondiale. Piaa
mondial si
structura ei.
Economia
mondial - un sistem
complex,
dinamic,
care
ncorporeaz
ansamblul
economiilor naionale
dar
i
relaiile,
interdependenele
economice dintre ele,
generate i dezvoltate
pe baza diviziunii
internaionale
a
muncii, precum i de
mecanismele, normele
juridice i instituiile
naionale i mondiale
conform crora se
realizeaz
aceste
legturi.
Economia
mondial constituie
totalitatea
economiilor
naionale aflate n
relaii
de
interdependen
n

baza
diviziunii
interna a muncii i
participrii
la
circuitul
economic
mondial
Economia
mondial,
ca
un
ansamblu
de
interdependene ntre
economiile naionale,
este un fenomen
relativ nou, aprut
ceva mai bine le un
secol n urm.
Etapele
economiei mondiale:
I) etapa crerii
premiselor economiei
mondiale (sf.sec. XVI
nc.sec. XVII) trecerea
de
la
feudalism
la
capitalism,
descoperirile
mari
geografice i cuceririle
coloniale,
crearea
economiilor i pieelor
naionale;
II) etapa formrii
economiei mondiale
(sec.XVIII-XIX)
ntrirea economiilor
i pieelor naionale,
statele
devin
subiectele de baz ale
relaiilor
interna,
comerul se realizeaz
principale diviziunii
interna a muncii;
III)
etapa
dezvoltrii economiei
mondiale
(sfritul
sec. XIX - nceputul
sec.
XX)
aprofundarea relaiilor
economice
internaionale, piaa
mondial include deja
i pieele muncii,
capitalurilor, hrtiilor
de valoare.
Economia
mondial
contemporan este
rezultatul unui proces
istoric ndelungat, ce
include un ir de
momente importante:
1)
dezvoltarea
econ.de
schimb,
lrgirea
relaiilor
economice
dintre
diferite popoare i
regiuni ale globului;
2)
dezvoltarea
manufacturilor,
revoluia industrial i
formarea
marii
industrii mainizate;
3)
formarea
pieelor naionale i a
economiilor
naionale;
4)
formarea
diviziunii
internaionale
a

muncii (ca ansamblu

de specializri pentru
export
i
al
dezvoltrii relaiilor
economice);
5) contientizarea
importanei existenei
economiei mondiale
ca
rezultat
al
confruntrilor
contradictorii
n
perioada
primului
rzboi mondial i al
crizei
economice
mondiale 1929-1933;
6) existena unii
dependene reciproce
dintre
naiuni
i
necesitatea conjugrii
eforturilor (ca rezultat
al unui ir
de
evenimente cum ar fi
destrmarea
sistemelor coloniale,
dezvoltarea
furtunoas
a
comerului
internaional,
criza
energetic
internaional, apariia
unor
probleme
globale ale omenirii).
Trsturile
de
baz ale economiei
mondiale
contemporane:
1)
creterea
furtunoas
a
numrului de state
suverane i afirmarea
economiilor naionale
ca rezultat al evoluiei
contradictorii i al
destrmrii
unor
sisteme,
spaii
economice (sistemul
colonialist, sistemul
socialist,
sistemul
U.R.S.S.,
al
Iugoslaviei etc);
2) tendinele de
reconstruire
i
dezvoltare ale unor
noi spatii economice
zonale,
regionale,
internaionale (pe baza
unor
uniuni
integraioniste sau a
unor
societi
transnaionale);
3)
unitatea
economiei mondiale
asigurat
prin
accentuarea
i
diversificarea
interdependenelor
economiilor naionale,
internaionale,
regionale i mondiale.
Unitatea
economic mondial
este
un
complex
economic eterogen i
dinamic,
trsturile
cruia, pe de o parte,
decurg din marile

deosebiri n nivelul de
dezvoltare,
n
potenialul economic,
n
structurile
economico-sociale ale
rilor, pe de alt
parte, sunt determinate
de multitudinea de
factori
care
influeneaz asupra
economiei mondiale.
Deosebirile
n
nivelul de dezvoltare
se
observ
n
decalajele economice
dintre rile dezvoltate
i cele subdezvoltate.
De exemplu, PIB pe
locuitor n perioada
1991 -1997 era de la
44350 dolari n Elveia
i de 170 dolari n
Uganda (se poate
observa decalajul i
prin
compararea
ritmurilor de cretere a
PIB).
Factorii comuni
care au influenat
asupra
economiei
mondiale:
a)
scderea
considerabil
a
preurilor la produsele
de baz i a paritilor
schimburilor
comerciale;
b)
pierderile
suferite
drept
consecin a acestui
factor i agravarea
crizei
datoriilor
externe,
majorarea
dobnzilor, ceea ce a
redus
ritmurile
creterii economice n
rile n curs de
dezvoltare;
c)
schimbarea
raportului
dintre
creterea economic
i
consumul
de
resurse;
d)
multipolaritatea
economic ca urmare a
reducerii
ponderii
SUA i a creterii
ponderii
Europei
Occidentale
i
a
Japoniei;
e) confruntarea
cu problemele globale
ale
omenirii
i
necesitatea msurilor
concrete
n
soluionarea lor la
scar naional i
internaional.
Unicitatea
economiei mondiale,
ce se manifest n
interdependena
fenomenelor
i
proceselor, care se
desfoar pe piaa

mondial (ca interes

comun, pe de o parte,
i
deosebiri
ale
economiilor naionale,
pe de alt parte).
Deosebirile
se
refer la:
- nivelul de dezvoltare
a
forelor
de
producie; potenialul
economic, financiar,
tehnico-tiinific;
- relaiile de producie
predominante;
- gradul de participare
la
diviziunea
internaional
a
muncii;
- tipurile de ri
(dezvoltate,
mediu
dezvoltate, n curs de
dezvoltare,
slab
dezvoltate,
industriale, industrialagrare,
agrarindustriale);
tipurile
de
reproducie (intensiv,
extensiv,
de
subzisten
(supravieuire) .a.)
Prin
urmare,
economia mondial
contemporan
reprezint un sistem
global mondial, unitar
prin
interrelaiile
dintre
subsistemele
componente
i
structura
eterogen
contradictorie.
Legitile
dezvoltrii economiei
mondiale:
- dezvoltarea rapid
a comerului mondial,
a exportului de capital
i
al
realizrilor
progres tehnico-tiin;
- ritmurile nalte de
dezvoltare
a
diviziunii
internaionale
a
muncii n ramurile ce
determin progresul
tehnico-tiinific
microelectronica,
construcia de maini,
radiotehnica;
- nivelul nalt al
internaionalizrii
produciei;
concentrarea
forelor de producie
dezvoltate
ntr-un
numr limitat de ri
puternic dezvoltate;
- dezvoltarea inegal
a forelor de producie
n rile lumii;
- decalajul profund
dintre
nivelul
dezvoltrii economice
a
rilor
industrializate i a
rilor slab dezvoltate.

46

Componentele de
baz ale economiei
mondiale snt:
a)
Economiile
naionale (peste 200
la numr), ca verigi
de baz ale economiei
mondiale, eterogene
dup
ornduirea
politic i social,
precum
i
dup
nzestrarea cu factori
de producie, dup
nivelul de dezvoltare
economic,
dup
mrimea PIB-ului etc.
b) Organizaiile
economice
internaionale: Banca
Mondial,
Fondul
Monetar
Internaional,
Organizaia Mondial
a Comerului etc,
rolul crora este
mereu n cretere.
c)
Societile
transnaionale (STN),
din care fac parte
acele
ntreprinderi
care snt naionale
dup
proveniena
capitalului,
dar
internaionale dup
sfera activitii lor.
Ele snt formate dintro societate principal
firma-mam, aflat n
una
din
rile
dezvoltate,
i
o
mulime de filiale
dependente, plasate n
mai multe ri. Ca
exemple de STN
putem numi General
Motors, Coca-Cola,
Philipps,
Ford,
General
Electric,
Mitshubishi,
Panasonic,
McDonald's;
d)
Gruprile
integraioniste
regionale,
numite
adeseori organizaii
economice
interstatale", cum ar fi
Uniunea European,
CSI, NAFTA.
e)
Fluxurile
economice
internaionale:
de
mrfuri i servicii, de
capitaluri, de for de
munc, monetare i
financiare.
Primele 4 tipuri
de instituii constituie
subiecii
econ.
mondiale, cel de al 5
este
un
element
derivat de conexiuni
ntre subieci.
Clasificarea
rilor lumii dup
diferite criterii

Harta lumii se
reface mereu, mai cu
seam n privina
numrului
statelor
suverane. Astfel, n
anul 1850, n lume
erau numai 44 de
state
independente,
iar n anul 1938 60,
dup cel de-al doilea
rzboi
mondial,
ritmul de apariie a
noilor state a sporit
substanial.
n
jumtate de secol
numrul statelor lumii
s-a mrit de aproape
patru ori, atingnd n
anul 2005 cifra de
220. Dup criteriul
nivelului
de
dezvoltare
i
al
caracterului
sistemului economic
din care fac parte,
rile
lumii
snt
divizate n trei mari
categorii:
1. ri dezvoltate
cu economie de pia,
numite de obicei ri
industriale";
2.
ri n
tranziie;
3. ri n curs de
dezvoltare.
n rapoartele sale
anuale,
Banca
Mondial
mparte
rile lumii doar n
doua grupuri: ri
dezvoltate i ri n
curs de dezvoltare.
Conform
acestei
divizri, rile n
tranziie se pomenesc
ntr-o categorie sau n
alta, n funcie de
mrimea
PNB-ului
per locuitor. rile n
care PNB-ul este de
peste 5000 de dolari
fac parte din prima
categorie, celelalte din a doua.
n prezent, cea
mai numeroas i mai
eterogen
este
categoria rilor n
curs de dezvoltare,
din care fac parte: 1)
rile exportatoare de
petrol
(Arabia
Saudit,
Emiratele
Arabe
Unite,
Kuwaitul,
Egiptul,
Omanul,
Iranul,
Irakul);
2) aa-numitele
noile
state
industriale"
sau
rile
recent
industrializate":
- ale primului val
(Singapore, Coreea
de Sud, Tai-wan,

Hong
Kong,
Argentina, Mexic i
Brazilia),
- ale celui de al
doilea val (Malaysia,
India,
Chile,
Thailanda),
- ale celui de al
treilea val (Cipru,
Turcia,
Tunis,
Indonezia);
3) precum i cele
mai srace state de pe
glob,
situate,
n
principal, n Africa i
Asia.
TENDINTE
Economia mondial
contemporan este
rezultatul unui proces
istoric ndelungat, ce
include un ir de
momente importante:

dezvoltarea
economiei de schimb,
lrgirea
relaiilor
economice
dintre
diferite popoare i
regiuni ale globului;

dezvoltarea
manufacturilor,
revoluia industrial
i formarea marii
industrii mainizate;
formarea pieelor
naionale
i
a
economiilor
naionale;

formarea
diviziunii
internaionale
a
muncii (ca ansamblu
de specilizri pentru
export
i
al
dezvoltrii relaiilor
economice);

contientizarea
importanei existenei
economiei mondiale
ca
rezutat
al
confruntrilor
contradictorii
n
perioada
primului
rzboi mondial i al
crizei
economice
mondiale 1929-1933;
existena unii
dependene reciproce
dintre
naiuni
i
necesitatea conjugrii
eforturilor (ca rezultat
al unui ir de
evenimente cum ar fi
destrmarea
sistemelor coloniale,
dezvoltarea
furtunoas
a
comerului
internaional,
criza
energetic
internaional,
apariia
unor
probleme globale ale
omenirii).
Trsturile de baz
ale
economiei

mondiale
contemporane:
1)
creterea
furtunoas
a
numrului de state
suverane i afirmarea
economiilor naionale
ca rezultat al evoluiei
contradictorii i al
destrmrii
unor
sisteme,
spaii
economice (sistemul
colonialist, sistemul
socialist,
sistemul
U.R.S.S.,
al
Iugoslaviei etc);
2)
tendinele
de
reconstruire
i
dezvoltare ale unor
noi spatii economice
zonale,
regionale,
internaionale
(pe
baza unor uniuni
integraioniste sau a
unor
societi
transnaionale);
3) unitatea economiei
mondiale
asigurat
prin accentuarea i
diversificarea
interdependenelor
economiilor
naionale,
internaionale,
regionale i mondiale.
n
economia
contemporan,
mondializarea
a
devenit un fenomen
evident. Faptul c un
produs
purtnd
aceeai marc este
fabricat n mai multe
ri
sau
c
n
consiliile
de
administraie
ale
multora dintre cele
mai mari firme pot fi
gsii membri de
naionaliti diferite
nu mai constituie o
excepie. Nu mai este
o excepie nici faptul
c o grev la o
ntreprindere a lui
General Motors din
Brazilia declaneaz
o
micare
de
solidarizare n uzinele
aceleiai firme situate
n puncte cardinale
opuse, n Australia
sau n Anglia.
Acest
univers
multidimensional,
aceast
lume
cosmopolit sunt, n
mare parte, produsul
activitilor tot mai
ample ale societilor
transnaionale. Aceti
ageni
economici
ocup,
astzi,
o
poziie de prim ordin
n
economia
mondial, avnd o

for economic mai

mare chiar i dect a
unor ri dezvoltate.
n capitalismul liberei
concurene, comerul
exterior
reprezenta
principala cale de
desfurare
a
relaiilor economice
internaionale.
n
economia
mondial
contemporan,
valoarea bunurilor i
serviciilor
care
rezult din investiiile
externe
depesc
considerabil valoarea
exporturilor propriuzise de mrfuri pe
plan mondial. Aceasta
nseamn
c
investiiile
externe
sunt
principalul
instrument
de
dezvoltare a relaiilor
economice
internaionale. Ele se
afl la baza apariiei
STN1.
Intrebarea
77.
Comerul exterior.
Eficiena comerului
exterior.
Comertul
exterior
constituie
exporturile
i
importurile unei tari.
El
vizeaza
deci
fluxurile de marfuri i
servicii
ale
unei
economii
cu
strainatatea.
Comertul
exterior
cuprinde doua tipuri
de fluxuri comerciale:
a)comerul
cu
marfuri
corporale,
care pot fi produse de
baza(materie prima
combustibil etc.) cit si
produse prelucrate ca
echpament, mobila,
imbracaminte, etc.
b)comertul
invizibil,care include
transporturile,
telecomunicatiile,
turismul international,
comertul cu brevete
de inventie, cu knowhowetc. n ultimul
deceniu comertul cu
bunuri materiale a
constituit circa 70%
iar cel invizibil circa
30% din volumul
total al comertului
mondial.
Ca parte a eficienei
economice n general,
eficiena economic a
comerului exterior
este oglindit de
raportul
dintre
efectele obinute de

pe urma schimburilor
de pe pieele externe
i eforturile fcute n
acest domeniu.
n
condiiile unor efecte
numeroase
i
eficiena economic a
comerului exterior se
oglindete
prin
intermediul
mai
multor indicatori :
-volumul fizic i
valoric al exporturilor
i
importurilor,
exprimat n preturi
curente i preturi
constane.
-structura pe grupuri
de
marfuri
a
importurilor
i
exporturilor
-structura geografica
a exporturilor si a
importurilor.
Intrebarea
78.
Modelul economiei
mici deschise.
Economie
deschis
este
considerat
o
economie naional n
care
nu
exist
restricii n efectuarea
schimburilor
cu
strintatea, n care
mrfurile i capitalul
au posibilitatea s
intre i s ias liber
din ar. In acelai
timp,
economia
deschis este i un
concept teoretic, care
studiaz
influena
factorului
extern
asupra
economiilor
naionale.
In teoria economic,
economiile deschise
se mpart n dou
categorii: a) economii
deschise
de
dimensiuni mari i b)
economii deschise de
dimensiuni mici
Economia deschis
de dimensiuni mici
nu este n stare s
influeneze
dezvoltarea altor ri.
Din contra, ea este
nevoit s accepte
modificrile
venite
din
exterior.
Nu
numai
economia
Moldovei este de
dimensiuni mici. Din
punctul de vedere al
ratei dobnzii, al crei
nivel este determinat
de economia SUA,
chiar i economiile
unor ri ca Elveia
sau Rusia snt de
dimensiuni mici". n

47

cazul
economiilor
deschise
de
dimensiuni
mici,
internaionalul"
comand,
iar
naionalul"
ndeplinete, n acest
fel, pentru aceast
categorie de ri,
factorul extern a
devenit decisiv, ele
fiind obligate s se
adapteze
la
modificrile survenite
pe piaa mondial,
modificri generate
de
dezvoltarea
economiilor
de
dimensiuni mari".
Intrebarea
79.
Balana de pli i
structura
sa.
Echilibrul balanei
de pli. Politici de
echilibrare
a
balanei de pli.
Balana de
pli
este
un
document statistic de
sintez
macroeconomic ce
reflect
n
mod
sistematizat
toate
tranzaciile
economice ale unei
ri cu restul lumii
pentru o perioad de
timp. Balana de pli
reflect tranzaciile
efectuate
ntre
rezideni
i
nerezideni si este
intocmita de catre
Banca Centrala.
Structural, balana
de pli este alctuit
din
dou
componente mari:
-contul
curent
include:
balana
comerului
cu bunuri
i servicii,
balana
veniturilor
, balana
transferuri
lor
curente.;
-contul de
capital i
fi nanciar
const din:
transferuri
de capital,
investiii
directe,
investiii
de
portofoliu,
derivate
financiare,
alte

investiii,
active de
rezerv.
La
majoritate
a
articolelor
contului fi
nanciar al
balanei de
pli
nregistrri
le
sunt
efectuate
n valoare
net.
La baza ntocmirii
balanei de pli st
principiul
dublei
nregistrri. Fiecare
tranzacie
este
reprezentat
prin
dou
nregistrri
egale ca valoare
absolut, dar opuse ca
semn. Una din aceste
nregistrri
se
efectueaz pe credit
cu semnul plus, iar
cealalt pe debit cu
semnul minus. n aa
mod, suma tuturor
nscrierilor pe credit
este egal cu suma
tuturor nscrierilor pe
debit, iar soldul net al
nregistrrilor din BP
trebuie s fi e zero.
De exemplu, n cazul
efecturii
unei
operaiuni de export
n
BP
valoarea
tranzaciei va fi refl
ectat pe credit la
articolul Export i pe
debit la articolul
Active - valut i
depozite.
A.
Operaiunile
ce
genereaz intrri /
ncasri
se
nregistreaz dup
cum urmeaz:
pe credit:
exportul de bunuri i
servicii,
obinerea
venitului din munc
i a venitului aferent
factorilor
de producie deinui
de
rezideni
i
utilizai
de
nerezideni sau la
titluri de valoare n
posesia
rezidenilor, emise de
nerezideni;
investiiile strine n
Moldova, retragerea
investiiilor
moldoveneti de peste
hotare,
mprumuturile
acordate
de
nerezideni

rezidenilor,
rambursarea
mprumuturilor
acordate de
rezideni
nerezidenilor,
vnzarea titlurilor de
valoare moldoveneti
nerezidenilor
i
vnzarea de
ctre
rezideni
a
titlurilor de valoare
strine nerezidenilor;
pe debit:
ncasrile primite
drept compensare la
operaiunile indicate
mai sus la credit
(majorarea
creanelor
sau
diminuarea
angajamentelor vizavi
de nerezideni).
B.
Operaiunile
ce
genereaz ieiri /
pli se nregistreaz
dup cum urmeaz:
pe debit:
importul de bunuri
i
servicii,
plata
venitului din munc
i a venitului provenit
din utilizarea
de ctre rezideni a
factorilor
de
producie deinui de
nerezideni sau la
titluri de valoare n
posesia
nerezidenilor, emise
de rezideni;

investiiile
moldoveneti
n
strintate, retragerea
investiiilor
strine
din Moldova,
mprumuturile
acordate de rezideni
nerezidenilor,
rambursarea
mprumuturilor
acordate de
nerezideni
rezidenilor,
cumprarea titlurilor
de valoare strine de
ctre rezideni i
rscumprarea
de ctre rezideni a
titlurilor de valoare
moldoveneti
n
posesia
nerezidenilor;
pe credit:
plile efectuate
drept compensare la
operaiunile indicate
mai sus la debit
(diminuarea
creanelor
sau
majorarea
angajamentelor vizavi
de nerezideni).
C.
Transferuri curente

Spre deosebire de
operaiunile descrise
la literele A i B, care
presupun
angajamente
reciproce,
la
articolul
transferurile curente
se
efectueaz
nregistrarea
compensatorie
a
bunurilor
i
serviciilor
primite sau furnizate
gratuit, precum i a
ajutoarelor bneti i
a altor operaiuni de
transfer
unilateral, cum ar fi
asistena
tehnic
acordat
rii,
contribuia tarii n
organismele
internaionale
sau
transferurile
angajailor.
D. Erori
i omisiuni
Modalitatea
de
nregistrare n balana
de pli, bazat pe
contabilizarea
n
partid dubl,
implic o egalitate a
totalului de nscrieri
pe credit i pe debit.
n practic, ns, nu
se ntmpl
aa, deoarece datele
pentru
diferite
articole sunt furnizate
din diverse surse, ca
rezultat se obine
un sold net debitor
sau net creditor, care
este nregistrat cu
semn opus la un
articol special numit
Erori i omisiuni.
Astfel, dac balana
componentelor
reprezint un sold net
creditor / debitor,
se va efectua o
nscriere
compensatorie
la
debitul / creditul
acestui articol. Erori
i omisiuni pot
aprea i n urma
variaiei ratelor de
schimb,
din
suprapunerea
perioadelor
de
raportare, precum
i din alte motive.
ECHILIB
RUL
BALANTEI
DE PLATI
n linii generale, pe
termen lung, suma
iesirilor trebuie sa fie
egala cu cea a
intrarilor. n realitate
nsa, o asemenea
egalitate se ntilneste

foarte rar. Diferenta

dintre iesirile de
valuta si intrarile de
valuta
reprezinta
soldul balantei da
plati. Acesta poate fi
pozitiv, atunci cnd
intrarile de valuta sint
mai
mari
decit
iesirile, si negative, in
cazul unei situatii
inverse.
Politici de
echilibrare a
balanei de pli.
n privina
echilibrului balanei
de pli externe exist
n
literatura
de
specialitate
dou
accepiuni
diferite:
echilibrul balanei de
pli
este
indus
automat de echilibrul
economic general sau
echilibrul poate fi
obinut
prin
promovarea
unor
politici
macroeconomice sau
prin utilizarea unor
tehnici de echilibrare
specifice. n primul
caz nu este nevoie de
intervenia
statului
pentru
echilibrarea
balanei de pli,
considerndu-se
c
aceasta se va echilibra
n
condiiile
echilibrului economic
general.
Politici de echilibrare
a BPE
Statul
are
la
dispoziie mai multe
politici pe care le
poate
utiliza
n
vederea
ajustrii
deficitelor din balana
de pli externe:
Politici
monetare:
ratele de
dobnd,
operaiuni
pe
piaa
liber
efectuate
de Banca
Central,
rezervele
bancare
obligatorii,
emisiunea
sau
retragerea
de moned
de
pe
pia,
limitarea
creditului.
Aceste
politici pot
avea
o

influen
direct
asupra
fluxurilor
de capital
n sensul
atragerii
lor printr-o
cretere a
ratelor de
dobnd.
Politicile
monetare
pot avea
un
efect
benefic
asupra
balanei de
pli
externe i
prin
stabilitatea
n materie
de preuri
pe
piaa
local.
Inflaia i
dobnda
sunt
factori
suficient
de
puternici
n
a
echilibra
balana de
pli
externe.
Politica
banilor
ieftini care
const n
scderea
ratei
dobnzei i
respectiv a
deficitului
costului
curent se
explic
prin faptul
c n urma
acestei
politici vor
scdea i
ratele de
schimb,
care
conduc la
creterea
exportului
i
la
reducerea
importului.
Un
dezavantaj
al acestei
politici
este faptul
c politica
banilor
ieftini
poate
conduce la
apariia
proceselor

48

inflaionist
e.
Politicile
bugetare:
politici
care
vizeaz
creterea
veniturilor
din
impozite i
taxe
(se
poate
realiza
printr-o
fiscalitate
sporit sau
printr-o
mai bun
colectare a
fondurilor
datorate
statului) i
reducerea
cheltuielil
or
bugetare.
n general
sunt vizate
acele
impozite i
taxe care
pot afecta
puternic
fluxurile
financiare
i
reale
nregistrat
e
de
balana de
pli
externe.
Aceste
politici au
rolul de a
limita
dimensiun
ea
deficitului
bugetar
intern care
de multe
ori
este
finanat
extern prin
fonduri
mprumuta
te
(mai
ales
n
cazul
rilor n
curs
de
dezvoltare
). n plus,
aceste
deficite
sunt
adesea
finanate
inflaionist
prin
emisiune
de
moned,
fapt
ce
poate
fi

duntor
exporturilo
r, agravnd
i
mai
mult
deficitul
contului
curent.

competitiv
e
pe
pieele
internaion
ale. Orice
companie,
pentru a
rezista pe
pieele
internaion
ale trebuie
s utilizeze
ultimele
soluii
tehnologic
e
n
domeniu i
dac
nu
are
posibilitate
a susinerii
financiare
a
unei
activiti
serioase de
cercetare dezvoltare
n
domeniu
va
fi
nevoit s
importe
aceast
tehnologie,
ori
depreciere
a
blocheaz
tocmai
acest
lucru.

Devaloriz
area
cursului
de schimb:
parte
integrant
a politicii
monetare
are
ca
efect direct
ncurajarea
exporturilo
r
i
descurajar
ea
importuril
or
(care
devin mai
scumpe n
moned
naional).
Condiia
de
baz
este
ca
depreciere
a s fie
mai mare
dect
creterea
preurilor
interne.
Din
pcate,
depreciere
a nu este
cea
mai
inspirat
modalitate
de
echilibrare
a balanei
n
cazul
unei ri
dependent
e
de
comerul
exterior.
Mai mult,
depreciere
a
inhib
importuril
e
de
tehnologie
i reduce
astfel
procesele
de
retehnolog
izare ale
companiil
or
care
doresc s
exporte
mai mult,
s fie mai
eficiente i
mai

i
contracarat
.
Introducer
ea taxelor
de
protecie i
anume
taxe
pe
bunuri i
servicii de
import i
exportpent
ru
a
favoriza
productor
ii
i
prestatorii
de servicii
locale.
Dezavanta
jele acestei
metode
sunt: rile
respective
pot
lua
msuri
similare cu
privire la
bunurile i
serviciile
exportate;
de
ara
care
introduce
ceea ce va
duce
la
scderea
exporturilo
r; se pierd
avantajele
specializr
ii
comerului
internaion
al.

Instituirea
de bariere
tarifare i
netarifare
n calea
importulu
i cu rol n
limitarea
cantitativ
a
importuril
or.
Barierele
tarifare
constituie
n prezent
una
din
piedicile
majore n
calea
fluxurilor
comerciale
internaion
ale,
existnd n
prezent o
mare
varietate
de astfel
de bariere,
unele
dintre ele
greu
de
identificat

Stimulare
a
i
promovar
ea
exporturil
or
prin
diferite
metode
(subvenii
de export,
credite de
export
subvenion
ate,
faciliti
fiscale,
asigurarea
i
garantarea
creditelor
de export
etc.)
conduce la
reechilibra
rea
balanei
comerciale
.
Promovare

a
exporturilo
r include:
susinerea
financiar
sau
logistic a
participrii
la trguri
i expoziii
internaion
ale pentru
companiile
locale,
ncheierea
de tratate
comerciale
, acorduri
de
navigaie
sau
comer,
crearea de
zone
de
liber
schimb sau
uniuni
vamale,
crearea de
centre de
informare
n
ar
menite s
sprijine
activitatea
de export
sau
intensifica
rea
reprezent
rii
comerciale
n
strintate.
Finanare
a
deficitelor
din BPE
se refer la
posibilitate
a acoperiri
unui
deficit
comercial
printr-un
credit
extern
acordat din
diferite
surse (FMI
prin
mecanism
ul
de
finanare
lrgit sau
emisiune
de
obligaiuni
guvername
ntale
pe
piaa
internaion
al).
Avantajul
acestei

politici
este unul
pe termen
scurt, pe
termen
lung
creditele
nu
fac
altceva
dect
s
amne
rezolvarea
cauzelor
reale ce au
dus
la
acest
deficit
comercial.
n plus, nu
trebuie
neglijat
faptul prin
nregistrar
ea
remunerri
i acestor
credite
(dobnzi
pltite) n
debitul
contului de
venituri
(contul
curent)
deficitul
este
reportat
pentru o
perioad
viitoare.
Atragerea
de
investiii
strine
directe i
de
portofoliu
contribuie
la
reechilibra
rea
balanei de
pli prin
capitalul
strin
injectat n
economie
care poate
reduce din
presiunile
asupra
cursului de
schimb
generat de
o balan
comercial
deficitar.
Atragerea
investitoril
or strini
se
poate
face prin
acordarea
de
faciliti

49

(concesion
area
de
terenuri,
spaii
comerciale
, cldiri,
utiliti)
sau
stimulente
fiscale pe
de o parte
(reduceri
la
impozitul
pe profit,
reduceri
sau scutiri
la
impozitele
indirecte)
dar i prin
promovare
a imaginii
n
strintate
pe de alt
parte.
Evident c
oricte
faciliti sar
oferi
investitoril
or strini
i
orict
eforturi sar
ntreprinde
pentru a
face
cunoscut
ara gazd,
lipsa unui
cadru
adecvat de
dezvoltare
propice a
afacerilor
va ine la
distan
investitorii
strini.
n
concluzie,
statul
poate interveni direct
prin
numeroase
prghii i mecanisme
pentru a reechilibra
balana
de
pli
externe.
Raiunea
pentru a interveni n
sensul
echilibrrii
BPE este dat de
absena
ajustrii
automate
i
de
efectele pe care le
poate
avea
dezechilibrul
BPE
asupra
echilibrului
economic
general.
Balana
de
pli
rmne
principalul
mijloc de msurare a
valorii
i
a
competitivitii
externe
a
unei

economii, fiind n
acelai
timp
un
instrument deosebit
de
util
pentru
configurarea
principalelor politici
macroeconomice. n
abordarea
macroeconomic
a
nevoii de finanare a
unei
economii,
balana
de
pli
externe reprezint cel
mai
important
instrument de analiz
Intrebarea 80. Piaa
valutar
i
componentele
ei.
Politica valutar.
Fiecare
ar i are propria sa
moned naional, n
care se efectueaz
toate
plile
i
tranzaciile n cadrul
rii
respective.
Utilizat
n
operaiunile
de
schimb internaional,
moneda
naional
capt denumirea de
valut". n acest
sens, snt valute nu
numai dolarul i euro,
ci
i
leul
moldovenesc i rubla
ruseasc. Deoarece,
n mod oficial, pe
teritoriul unei ri,
vnzrile-cumprrile
se fac numai n
moned naional, n
relaiile
economice
internaionale valuta
unei ri urmeaz a fi
schimbat n valuta
alteia. Astfel, un
agent economic din
Moldova nu poate
importa gaze ruseti
sau
parfumuri
franuzeti pltind n
lei
moldoveneti,
nainte de a efectua
tranzaciile
respective, el trebuie
s
schimbe
leii
moldoveneti m euro
sau n ruble ruseti.
Schimbul de valute
naionale
se
realizeaz pe o pia
special,
numit
piaa valutar" sau
piaa schimburilor
valutare".
Piaa valutar
este o pia pe care
are loc vmzarea-cumprarea de valut
strin i de diferite
tipuri
de
credit
(acreditive,
cecuri,
cambii etc).

Piaa
valutar
este o pia specific,
care
funcioneaz,
practic,
fr
ntrerupere, 24 de ore
din 24. n fiecare ar,
piaa valutar este
supus controlului din
partea
Bncii
Centrale.
Pe piaa valutar
se vnd i se cumpr
(contra
valutei
naionale)
valutele
altor ri, n special
valutele
liber
convertibile.
Pe
aceast
pia
se
confrunt cererea de
valut cu oferta de
valut.
Cererea de
valut strin este
generat de urmtorii
factori:
a) de operaiunile
de import, adic de
agenii
economici
specializai
n
importul de bunuri
materiale i servicii;
b) de necesitatea
extinderii activitii
economice
i
procurarea,
n
asemenea
caz, a
utilajului i a materiei
prime de peste hotare;
c) de persoanele
care pleac n scopuri
turistice
sau
de
afaceri peste hotare;
d) de msurile de
aprare
mpotriva
unei
dinamici
nefavorabile
a
cursului de schimb al
valutei naionale. n
cele mai multe cazuri,
economiile
snt
pstrate n valut
liber convertibil, n
general n dolari i
euro;
e) de operaiuni
speculative;
f) de ieiri ale
capital.na. n scopul
de investire peste
hotare sau de pstrare
a avuiei n bncile
strine.
Oferta de
valut
este
alimentat" de:
a) banii obinui
n urma exportului de
bunuri materiale i
servicii;
b) transferul de
bani al persoanelor
care activeaz peste
hotare;
c)
investiiile
strine care intr n
ar;

d) mprumuturi i
credite, contractate cu
organizaiile
economice
internaionale sau cu
ag.ec.
publici
i
privai
de
peste
hotare;
e)
depozite
bancare i bani ai
agenilor economici
n
valut
liber
convertibil.
Convertibilitatea
este proprietatea unei
monede naionale de
a se schimba, n
diferite proporii, cu
monedele altor ri.
Valutele
naionale pot fi:

liber
convertibile, cum este
cazul
dolarului
american, al euroului, lirei sterline i
yenului japonez;

parial
convertibile sau cu o
convertibilitate
limitat
intern.
Astfel,
leul
moldovenesc
se
schimb pe piaa
intern pe mai multe
valute strine;

neconvertibile.
Exist o pia
valutar
internaional i o
pia valutar n
cadrul fiecrei ri.
Principalele
burse
valutare
internaionale se afl
la New York, Boston,
Chicago, Paris, Tokio,
Francfurt,
Roma,
Ziirich. Toate aceste
centre snt legate ntre
ele ntr-o reea unic,
printr-un
sistem
complicat de mijloace
de comunicare dintre
cele mai moderne,
care permit ncheierea
contractelor
de
vnzare-cumprare
ntr-un timp ce se
msoar, de regul, n
secunde. Deci piaa
valutar nu poate fi
localizat ntr-o ar
sau
ntr-un
ora
oarecare unde s-ar fi
confruntat vnztorii
i cumprtorii de
valut.
Marea majoritate
a
tranzaciilor
valutare pe pieele
naionale
snt
efectuate de ctre
bncile comerciale la

comanda
clienilor
lor. Doar o parte
nensemnat
de
moned
este
schimbat la casele
de schimb valutar.
Zilnic, bncile,
iar dup ele i casele
de schimb valutar
afieaz, de cele mai
multe ori chiar n
strad, cursurile de
cumprare i vnzare
a principalelor valute
liber
convertibile:
dolarul, euro, lira
sterlin.
Componentele
pieii valutare sunt:
# bursa valutar
#
casele
de
schimb(cumpr sau
vnd valut nelimitat
de la bnci pentru
clini);
# bancile autorizate
de Banca Naional
(BN)
Politica
valutara reprezinta
apanajul autoritatii
monetare si valutare,
n ultima instanta a
statului, de a
intervenii n vederea
corectarii unor
dezechilibre
fundamentale ale
economiei spre a
influenta si orienta
fenomenele si relatiile
valutare n functie de
obiectivele
fundamentale stabilite
prin lege, respectiv n
functie de obiectivele
principale ale politicii
economice ale
statului respectiv.
Este de la sine nteles
ca politicile valutare
difera de la un stat la
altul, la un grup de
state la alt grup n
functie de obiectivele
generale, de -tintele
propuse dar si de
nivelul dezvoltarii
pietelor interne,
valutare, monetare,
financiare.
Deoarece politica
valutara urmareste n
general, atingerea
obiectivelor
principale ale politicii
economice, aceasta se
afla n strnsa
corelare cu celelalte
segmente de piata, n
primul rnd cu
politica monetara,
ntr-un anumit sens,
fiind chiar o
componenta a
acesteia, cu politica

comerciala si cea
fiscala.
Interdependentele
dintre politica
monetara si cea
valutara, sunt cu att
mai intense cu ct
gradul de
convertibilitate a
monedei nationale
este mai mare ,
marimea acestui grad
presupunnd
dezvoltarea si
maturitatea pietelor
respective: monetara,
valutara, financiara si
de capital.

50