ME.

07 Transformarea Fourier

Cuvinte cheie
Functii absolut integrabile, transformarea Fourier, transformate Fourier, derivare,
integrare, convolutie, liniaritate. asemanare, ntarziere, deplasare, formule de
inversare, relatia lui Parseval

ME.07.1 Introducere
Transformarea Fourier reprezinta una dintre cele mai semnificative inovatii
din istoria matematicii, cu aplicatii n foarte multe domenii din matematica,
fizic
a si inginerie.
Primele elemente ale transformarii Fourier apar n cercetarile lui Newton
privind reflexia luminii printr-o prisma si descoperirea descompunerii luminii
albe n culorile spectrului. Idei conexe apar si la Euler, care a enuntat n 1748
posibilitatea reprezent
arii configuratiei (?) vibrante ca o combinatie liniara de
moduri normale.
Jean Baptiste de Fourier (1768 - 1830) ncepe sa fie preocupat de subiect
n 1799, c
and particip
a n calitate oficiala de fizician la campania lui Napoleon
n Egipt. Studiind problema propagarii caldurii, el a ajuns la descoperirea
seriilor Fourier, pe care le-a prezentat n 1807 la Academia Franceza. Plecand
de la reprezentarea functiilor periodice prin dezvoltari de sinusuri si cosinusuri,
Fourier o extinde la reprezentarea functiilor aperiodice ca integrale de astfel de
functii si astfel apare ideea de transformare Fourier. Aceste idei sunt expuse
n cartea Teoria analitic
a a caldurii publicata de Fourier n 1822.
Deducerea empiric
a a transformarii fourier se poate sintetiza astfel: pentru o functie periodic
a de perioada T > 0 are loc reprezentarea n serie

P
cn einx iar coeficientii Fourier sunt cn =
Fourier complex
a f (x) =
n=
1
T

TR/2
T /2

f (y)einy dy, unde =

2
T .

Inlocuind n serie se obtine formula f (x) =

1

1
2

TR/2
T /2


f (y)

n=

2 in(xy)
T e


dy.

2
Se consider
a o diviziune echidistanta = (n )nZ a lui R, cu n = n,
deci cu norma () = n+1 n = = 2
a, pentru T rezulta
T . La limit
() 0 si se presupune (formal) ca suma din formula , scrisa ca o suma in
R i(xy)
P
tegral
a
ein (xy) (n+1 n ) tinde la integrala Riemann
e
d.
n=

Formula de mai sus devine la limita reprezentarea

functiei f ca integrala
!

R
R
1
Fourier f (x) = 2
f (y)ei(xy) dy d.

!
R ix R
1
iy
e
f (y)e dy d se defineste transformata
Scriind f (x) = 2

Fourier fb() =

f (x)eix dx iar din formula obtinuta se deduce formula

de inversare f (x) =

1
2

fb()eix d.

In realitate sunt necesare diferite tipuri de conditii care sa asigure convergenta

integralelor improprii n discutie sau comportari adecvate ale functiilor f (x)
si fb(), ajung
andu-se la extinderi n cadrul teoriei distributiilor sau la transformarea Fourier multidimensionala.

ME.07.2 Transformarea Fourier a functiilor din L1

Not
am cu L1 sau L1 (R) multimea functiilor absolut integrabile pe R,
R
adic
a functiile f : R C cu proprietatea kf k1 =
|f (x)|dx < . Din

convergenta integralei improprii rezulta lim f (x) = 0, f L1 .

x

Definitie Se numeste transformata Fourier a functiei f L1 functia

b
f () definit
a de integrala cu parametru
F[f (x)] = fb() =

f (x)eix dx

(1)

Functia fb este bine definit

a, deoarece |eix | = 1 si deci |fb()|
R

|f (x)||eix |dx =

|f (x)|dx < .

Se poate ar
ata c
a dac
a f L1 atunci transformata ei Fourier este n L
si satisface kfbk kf k1 . In plus fb C0 (R), spatiul functiilor continue care
se anuleaz
a la infinit (lema Riemann- Lebesgue).
Operatorul F definit de (1) se numeste transformarea Fourier. Variabila
x R are de multe ori semnificatia de timp, iar variabila are semnificatia

3
de frecvent
a; functia f (x) se numeste semnalul n domeniul timp, iar fb()
semnalul n domeniul frecventa. Marimea |fb()| se numeste amplitudine iar
() = arctg (Im fb()/Re fb()) se numeste faz
a.
2 x2

Exemplul 1. f (x) = ea

a>0
R

Pentru a verifica conditia f L1 se utilizeaza integrala lui Euler

1
a

. Se obtine, cu schimbarea de variabila u = ax,

R

eu du =

|f (x)|dx =

eu du =
2 x2

ea

dx =

< , deci f L1 .
R

R [a2 x2 ix]
eix dx =
e
dx.

 2  2
i
i
i
+ 2a
2a
=
Form
am un p
atrat perfect a2 x2 ix = (ax)2 2(ax) 2a

2
2

R (ax i )2
i
2
a2 x2 ] = e 4a2
2a
ax 2a
dx. Cu schimbarea
+ 4a
e
2 deci F[e
2 x2

Calcul
am transformata Fourier F[ea

]=

2 x2

ea

i
de variabil
a z = ax 2a
si cu Teorema fundamentala Cauchy aplicata inH
2
tegralei curbilinii complexe ez dz (unde este reunuinea axei reale cu

a2 x2

F[e

]=

2 x2

i
2a

paralela prin

a e

la axa reala) se obtine F[ea

] = e 4a2

ez dz, deci

2
2
4a

Exemplul 2. f (x) = ea|x| , a > 0

(
R a|x| ix
x
,x 0
Deoarece |x| =
, se obtine F[ea|x| ] =
e
e dx =
x , x < 0

R0 ax ix
R
1
1
1
e e dx + eax eix dx = a+i
e(a+i)x |0 + (ai)
e(ai)x |
0 = a+i +

1
ai

2a
.
2 +a2

(
1 , x (1/2, 1/2)
Exemplul 3. Se consider
a functia r(x) =
care reprezinta
0 ,n rest
un semnal de tip puls rectangular de amplitudine 1 si latime 1. (Fig. 1)
Transformarea Fourier este rb() =
2 ei/2 ei/2
= 2 sin/2 = sinc (/2).

2i
sin s
si are graficul din Fig. 2.
s

r(x)eix dx =

1/2
R
1/2

eix dx =

1/2
1 ix 
e

i
1/2

Functia sinc se defineste prin sinc(s) =

ME.07.3 Propriet
atile transform
arii Fourier
Transformarea Fourier este un instrument eficient de rezolvare a multor probleme din diverse domenii datorita proprietatilor ei care evidentiaza conexiunile
dintre operatii n domeniul timp si operatii n domeniul frecventa.
1. Liniaritate
F[f + g] = F[f ] + F[g],

f, g L1 , , C

(2)

Evident f +g L1 , iar din definitia transformatei Fourier si din proprietatea

de liniaritate a integralei rezulta
+
+
+
R
R
R
[f (x) + g(x)]eix dx =
f (x)eix dx +
g(x)eix dx,

adic
a egalitatea (2).
2. Asem
anare (sau schimbarea scalei timpului)
 
1b
F[f (ax)] = f
,
a
a

a>0

(3)

Formula se obtine din definitie si schimbarea de variabila t = ax :

 
+
+
R
R

1 b
F[f (ax)] =
f (ax)eix dx =
=
f
f (t)ei a t dt
a
a
a .

Exemplul 4. Consider
am semnalul puls de amplitudine A si la time L,
notat rAL (Fig. 3). Se observa ca rAL = Ar(ax) cu a = 1/L.
Din Exemplul 3, aplic
and proprietatile de liniaritate si asemanare, obtinem
sin

2
F[rAL (t)] = F[Ar(ax))] = A a1 sinc 2a
= ALsinc L
2 = 2A .
Observatie In mod analog se poate demonstra ca pentru a < 0 Ff (ax)] =
 

R
i a t
1
1 b
f
(t)e
f
si cum |a| = a formula (3) se poate scrie
dt
=

a
a
a
+
 
1 b
F[f (ax)] = |a|
f a , a 6= 0.
3.
Int
arziere
F[f (x a)] = eia fb(), a R
(4)

Calcul
am integrala cu schimbarea de variabila t = x a:
+
+
+
R
R
R
f (t)eit dt =
F[f (x a)] =
f (x a)eix dx =
f (t)ei(t+a) dt = eia

eia fb().
Exemplul 5. Consider
am semnalul
puls de amplitudine A, latime L si cen

tru C, rALC (x) = Ar L2 (x C) = rAL (x C). Obtinem, utilizand Exemplul
4:
F[rALC (x)] = F[rAL (x C)] = eiC F[rAL (x)] = ALeiC sinc L
2 .

5
4. Deplasare (translatie)
F[eiax f (x)] = fb( + a),
R

Un calcul simplu arat

a c
a F[eiax f (x)] =

aR

(5)

eiax f (x)eix dx =

f (x)ei(+a)x dx =

fb( + a).
2
Exemplul 6. Se considera f (x) = ex +2ix . Se utilizeaza Exemplul 1 cu
h
i
(+2)2
2
a = 1 si deplasarea si se obtine F e2ix ex = fb( + 2) = e 4 .
5. Derivarea n domeniul timp
F[f 0 (x)] = i fb(),
F[f (n) (x)] = (i)n fb(),

(6)
n1

Calculul se baxeaz
ape formula de integrare pri n parti

Rb

(7)

f 0 (x)g(x)dx = f (x)g(x)|ba

Rb

f (x)g 0 (x)dx cu g(x) = eix . Se obtine F[f 0 (x)] =

a
R

f (x)(ieix )dx

= i

f (x)eix dx

f 0 (x)eix dx = f (x)eix |

= i fb(), deoarece lim |f (x)eix | =

lim |f (x)| = 0, functia f fiind absolut integrabila.

Generalizarea (7) este deci adevarata pentru n = 1. O presupunem adevarata

pentru n si o demonstr
am pentru n + 1, aplicand (6) functiei f (n) :

0
(n+1)
F[f
(x)] = F[ f (n) (x) ] == iF[f (n) (x)] = i(i)n fb() = (i)n+1 fb(),
deci (7) este adev
arat
an 1.
Formulele (6) si (7) sunt utilizate pentru rezolvarea unor ecuatii diferentiale
si cu derivate partiale.
6. Derivarea n domeniul frecvent
a
F[ixf (x)] = fb0 (),

(8)

dac
a xf (x) L1 si dac
a integrala se poate deriva n raport cu parametrul .
F[(ix)n f (x)] = fb(n) (),
Intr-adev
ar,

fb0 ()

daca xn f (x) L1 , n 1
!0

f (x)eix dx

(9)

f (x)ixeix dx = F[ixf (x)], deci

are loc (8). Formula (8) arat

a ca (9) este adevarata pentru n = 1. Presupunem
n+1 f (x)] =
ca (9) este adev
arat
a pentru n. Din nou
 din (8)
0 obtinem F[(ix)
F[ix ((ix)n f (x))] = (F[(ix)n f (x)])0 = fb(n) () = fb(n+1) (), deci (9) este
adev
arat
a n 1.

6
7. Integrarea n domeniul timp
F[

Zx
f (t)dt] =

ifb()
+ fb(0)()

(10)

Not
am cu g(x) =

Rx

f (t)dt (deci g 0 (x) = f (x)). Functia g verifica lim g(x) =

x

0 si lim g(x) =
x

f (t)dt =

f (t)eit dt|=0 = fb(0), deci nu veifica lim g(x) =

x

0. Consider
am functia h(x) = g(x) fb(0)H(x), care verifica lim h(x) =
x

fb(0) fb(0) = 0 (H este functia treapta unitate, a se vedea Exercitiul 10).

Din Exemplul 13, H 0 = si obtinem h0 (x) = f (x) fb(0). Se aplica transformarea Fourier, proprietatea de derivare si F[] = 1 si se obtine ib
h() =
b()
b(0)
f
f
fb() fb(0), de unde b
h() = i
i
. Din gb() = b
h() + fb(0)F[H(x)] si

F[H(x)] =

+ () se obtine (10).
R
Rx
In particular, dac
a fb(0) =
f (t)dt = 0, atunci F[
f (t)dt] =

ifb()
.

Definitie Se numeste produsul de convolutie al functiilor f si g (sau

convolutia functiilor f si g ) functia f g definita de
Z
f (t)g(x t)dt.

(f g)(x) =

(11)

8. Produsul de convolutie
F[(f g)(x)] = fb()b
g ().

(12)

Aplic
am definitia transformatei Fourier. Obtinem , schimband ordinea de
integrare n integrala dubl
a:
!

R
R
R
F[(f g)(x)] =
(f g)(x)eit dt =
f (t)g(x t)dt eit dx =

!
R
R
R
f (t)
g(x t)eit dx dt =
f (t)F[g(x t)]dt. Din proprietatea de

nt
arziere (4) integrala devine

f (t)eit gb()dt =

f (t)eit dtb
g () = fb()b
g ()

Observatie Se poate ar
ata ca f g L1 daca f, g L1 .
1/2
R (xt)2
Exemplul 7. Se consider
a functia f (x) =
e
dt. Conform exem1/2

plelor 1 si 3 putem scrie f (x) =

r(t)e(xt) dt si urmeaza ca F[f (x)] =

7
2

F[r(x) ex ] = F[r(x)]F[ex ] = e 4 sinc(/2).

(
1 , x (1, 1)
Exemplul 8. Se consider
a f (x) =
. Conform exemplului
0 ,n rest
2

=
4, F[f (x)] = 2 sin . Din formula (12) F[(f f )(x)] = F[f (x)]F[f (x)] = 4 sin
2
(
2(1 |x|/2) , x (2, 2)
4sinc2 . Se obtine (f f )(x) = F1 [4sinc2 ] =
.
0
,n rest
(a se vedea exercitiul 8).
Exemplul 9. Filtrare
Filtrarea este o operatie frecventa n procesarea semnalelor. Filtrul liniar
este descris de o functie h L1 . Daca semnalul de intrare este functia u, semnalul de iesire (n domeniul timp) este y(t) = (uh)(t). Aplicand transformarea
Fourier se obtine aplicatia intrare-iesire n domeniul frecventa yb() = b
h()b
u().
Transsformata b
h = F[h(x)] se numeste functia de transfer de tip Fourier
Consider
am filtrul descris de functiah(t) = r(t) din exemplul 3. Iesirea
1/2
R
R
este y(t) = r(t) u(t) =
r(x)u(t x)dx deci y(t) =
r(x)u(t x)dx =

1/2
R

1/2

u(t x)dx. Cu schimbarea de variabila v = t x se obtine semnalul de

1/2

iesire y(t) =

t+1/2
R

r(x)u(v)dxv.

t1/2

De exemplu, dac
a semnalul de intrare este functia treapta unitate a lui

,t > 0
1
Heaviside H(t) = 0
, t < 0 , atunci un calcul simplu arata ca semnalul

1/2 , t = 0

0 , t 1/2
de iesire este y(t) = t , 1/2 < t < 1/2 (se spune ca filtrul este trece-jos).

1 , 1/2 t
In domeniul frecvent
a se obtine yb() = rb()b
u(), deci functionrea filtrului
este yb() = sinc(/2)b
u().
b
Dac
a u(t) = H(t) avem H()
= i + () (v. tabelul de transformate),


deci semnalul de iesire este yb() = sinc(/2) i + () .
9. Produsul
1
F[f (x)g(x)] =
2

Z
fb(z)b
g ( z)dz.

(13)

Pentru demonstratie se utilizeaza formula de inversare pentru transformarea

8
fourier (v. ME.07.4) f (x) =

1
2

fb(z)eizx dz. Schimband ordinea de inte-

grare n integrala dubl

a, obtinem
!

R
R
R
1
fb(z)eizx dz g(x)eix dx =
F[f (x)g(x)] =
f (x)g(x)eix dx =
2

R
R
R
1
i(z) dx dz = 1
b(z)
f
g(x)e
fb(z)b
g ( z)dz.
2
2

Urm
atoarele dou
a proprietati sunt valabile pentru functii din spatiul L2 =
R
{f : R C|
|f (x)|2 dx < }. L2 este un spayiu Banach cu norma kf k2 =
R

|f (x)|2 dx (si spatiu Hilbert cu produsul scalar < f, g >=

f (x)g(x)dx).

Se poate ar
ata c
a dac
a f L1 L2 , atunci f L2 .
10. Formula lui Plancherel
Z
Z
1
g ()d.
f (x)g(x)dx =
fb()b
2

(14)

Consider
am conjugata transformatei Fourier a functiei g(x) n care nlocuim
cu . Se utilizeaz
a egalitatea ei = ei .

R
R
g() =
g(x)eix dx = F[g(x)]. Inlocuim n (13) g(x)
g(x)eix dx =

cu g(x) si avem F[f (x)g(x)] =

R

1
2

f (x)g(x)eix dx|=0
R

1
2

1
2

fb(z)b
g ( + z)dz. Pentru = 0 se obtine

g ( + z)dz|=0 adica
fb(z)b

f (x)g(x)dx =

fb(z)b
g (z)dz.

n particular, pentru g(x) = f (x) se obtine relatia lui Parseval

Z

1
|f (x)| dx =
2
2

|fb()|2 d.

(15)

Num
arul kf k2 din (15) se numeste energia total
a a semnalului f L2 .
2
Functiile din L se numesc semnale cu energie. Astfel de semnale sunt exponentiala
cauzal
a, functia ea|t| , a > 0 sau pulsul rectangular r(t). Exista functii care
au transformat
a Fourier dar nu sunt semnale cu enrgie, de exemplu functia
signum sau functia treapt
a unitate.
(
0
,x 0
Exemplul 10. Consider
am exponentiala cauzala f (x) =
ax
Ae
,X > 0
ax
(deci f (x) = Ae H(x)).

9
R

Energia total
a n domeniul timp este E =

f 2 (x)dx = A2

2ax | =
A
0
2a e

A2
2a .

Transformata Fourier a semnalului este fb() =

R
0

Aeax eix dx =

0
2

A
a+i
e(a+i)x |
0 =

A2
a+i

brul drept din (15) este

=
1
2

aA
a2 + 2

A2
a2 + 2

A2
arctg (/a)|

a2 + 2

Ae(a+i)x dx =

+i a2A
. Rezulta |fb()|2 =
+ 2

A2
d
a2 + 2

e2ax dx =

, deci mem-

A2
(/2
a2 + 2

(/2)) = A
2a .
iar faza este () =
Observ
am c
a amplitudinea este |fb()| = A
a2 + 2
 A 
2 +2
arctg a aA
= arctg (/a).
a2 +2

ME.07.4 Formula de inversare

Consider
am functii f L1 continue pe portiuni n R. Se noteaza limitele
laterale ale unei functii f n punctul x astfel: f (x) = lim f (t) si f (x+) =
t%x

lim f (t).

t&x

Teorem
a x R are loc egalitatea
Z

1
f (x) + f (x+)
=
2
2

fb()eix d.

(16)

Demonstratie Vom calcula integrala

2 2

ea

fb()eix d, unde a > 0. La

limit
a, pentru a 0 se va obtine integrala din (16).
Se obtine, folosind definitia transformatei Fourier si schimband ordinea de
integrare,
!
!
R a2 2 R
R
R a2 2 i(yx)
iy
ix
e
f (y)e dy e
d =
f (y)
e
e
d dy.

a2 x2

Conform exemplului 1, F[e

]=

a2 x2

eix d =

de mai sus devine

obtinem

a2 2

f (y)

a e

(yx)2
4a2

fb()eix d = 2

2
4a
a e

si integrala

dy si cu schimbarea de variabila yx
2a = v
R0

f (x +

2
2av)ev dv

R0

!
f (x +

2
2av)ev dv

In prima integral
adin membrul drept v < 0, deci x + 2av < x, iar n a
doua integral
a v > 0 , deci x2 av > x. Lua nad limita pentru a 0 si

10
tin
and seama si de egalitatea lui Euler
R

)ev dv =

, egalitatea devine

2 2

ea

2
fb()eix d = 2 (f (x)+f (x+)) )ev dv = 2 (f (x)+f (x+)) 2
0

de unde rezult
a formula (16).
Observatia 1. Dac
a functia f este continua n punctul x R rezulta
f (x) = f (x+) = f (x) deci (16) devine
F

1
[fb()] = f (x) =
2

fb()eix d.

(17)

Formula (17) defineste operatorul F1 numit transformarea Fourier inversa.

Spunem c
a o functie f continua pe portiuni este standardizat
a daca val(x+)
. Pentru
oarea n orice punct de discontinuitate x verifica f (x) = f (x)+f
2
functii standardizate formul a(17) este adevarata, x R.
Se poate demonstra urm
atorul rezultat:
Teorem
a Transformarea Fourier F si transformarea Fourier inversaF1
definite initial pe L1 L2 pot fi extinse prin continuitate la F : L2 L2 si
F1 : L2 L2 . In plus, operatorul F1 este inversul operatorului F.
Observatia 2. Formula de inversiune are loc n conditii mai slabe decat
continuitatea pe portiuni.
Teorem
a (Dini) Dac
a f L1 verifica n punctul x R conditia > 0
astfel nc
at functia (t) = 1t (f (x + t) f (x)) este n L1 (, ) atunci are loc
formula de inversiune n punctul x.
Teorem
a (Jordan) Dac
a f este cu variatie marginita pe [, ] atunci are
loc formula de inversiune n punctul x.
Exemplul 11. Am v
azut ca transformata Fourier a semnalului puls rectangular r(x) (v. Fig. , exemplul 3) este rb() = sinc(/2) = sin/2 . Din
formula de inversiune rezult
a acest semnal se poate prezenta si sub forma
R a c
sin /2
1
unei integrale r1 (x) =
()eix d unde, conform teoremei, r1 este

, x (1/2, 1/2)
1
semnalul standardizat r1 (x) = 0
, x (, 1/2) (1/2, ) . (v. Fig.

1/2 , x = 1/2
4)
Exemplul 12. Se considera functia fb() = 22a
. Se cere semnalul n
+a2
domeniul timp f (x)
R eix
Conform formulei de inversiune f (x) = a
d. Vom calcula aceasta
2 +a2

integral
a cu teorema reziduurilor. Pentru x 0 consideram conturul n
semiplanul superior (Fig. 5)

11
 izx

= 2iRez ze2 +a2 , ia =



P (z)
(am aplicat formula Rez Q(z) , a = QP0(a)
si Q
(a) unde P

Calcul
am integrala urbilinie complexa
izx

2i e 2z |z=ia =

ax
ae

eizx
dz
z 2 +a2

P (z)
sunt functii olomorfe si a este pol simplu al functiei Q(z)
).
2
Deoarece pentru z BCA avem |Z| = R obtinem |z + a2 | |z 2 | a2 =
1
1
1
R2 a2 si rezult
a | z 2 +a
z BCA , deci lim z 2 +a
2 | R2 a2
2 = 0 uniform
|z|
R eizx
n raport cu = arg(z). Conform Lemei a doua Jordan , lim
dz =
z 2 +a2

0, deci f (x) =

R BCA

eix
d
2 +a2

izx
a
lim ze2 +a2 dz
R

a ax
ae

= eax .

In mod similar, pentru x > 0 se alege conturul n semiplanul inferior (Fig.

6) si se obtine (tin
and
 seama si de sensul trigonometric)
f (x) = a 2iRez

eizx
, ia
z 2 +a2

= eax .

Deci rezultatul este exponentiala bilateralaf (x) = ea|x| (v. exemplul 2).

ME.07.5 Aplicatii ale transform

arii Fourier
Proprietatea 5 din ME.07.3 arata ca prin transformarea Fourier operatia de
derivare din domeniul timp se traduce n domeniul frecventa prin operatia
algebric
a de nmultire cu variabila (mai exact cu i). De aici rezulta ca
ecuatii diferentiale liniare din domeniul timp devin ecuatii algebrice n domeniul frecvent
a, iar ecuatii cu derivate partiale pot deveni ecuatii diferentiale,
rezolvarea lor fiind mult mai usoara decat a ecuatiilor initiale. Transformarea
Fourier este adecvat
a problemelor cu conditii la frontiera.
Aplicatia 1. Consider
am problema cu conditii la frontiera
00
2
y (x) y(x) = h(x),
lim = 0
x

Conform formulei (7), F[y 00 (x)] = (i)2 yb() = 2 yb(), deci operatorul
F transform
a ecuatia diferentiala n ecuatia algebrica 2 yb() 2 yb() =
b
b
h() cu solutia yb() = 2h()
. Conformformulei de inversiune solutia ecuatiei
+ 2
R bh() ix
1
diferentiale va fi y(x) = 2
e
d.
2 + 2

= e|x|

Fie, de exemplu, h(x)

cu transformata Fourier (vezi exemplul 2
2
)b
h() = 22+1 . Rezult
a yb() = (2 +1)(
2 + 2 ) . Pentru determinarea semnalului
n domeniul timp putem utiliza teorema reziduurilor ca n exemplul 11. O
metod
a mai simpl
a se bazeaza pe descompunerea n fractiisimple si identifi
2
2
carea semnalului corespunz
ator fiecarei fractii: yb() = 211 (2 +
2 ) ( 2 +1 ,


deci (deoarece F[ea|x| ] = 22a
) obtinem yb() = 211 1 e|x| e|x| , 6=
+a2
1. In cazul 2 = 1, yb() = 2 2 2 , procedam ca n exemplul 11.
( +1)

12
1
Pentru x 0, g(x) = 2

2
e2x d.
( 2 +1)2

Integrandul are polii dubli

= i. Aplic
am teorema reziduurilor si ntr-un pol a de ordinul k rez(f, a) =
1
k
k1 , obt
inem
k1 , lim [(z a) f (z)]
za

2
y(x) =
2irez
2




eix
eix
2
, i = 2i lim ( i)
=
i
( 2 + 1)2
( i)2 ( + i)2

= 2i lim eix

(ix)( + i)2 2( + i)
1
= (x 1)ex
3
( + i)
2

Analog, pentru x > 0 se calculeaza (cu semnul impus de sensul trigonometric, vezi exercitiul 11)

y(x) = 2irez


eix
1
, i = (x + 1)ex ,
( 2 + 1)2
2

deci solutia problemei, pentru = 1 este y(x) = 21 (|x| + 1)e|x| .

Pentru rezolvarea ecuatiilor cu derivate partiale, n anumite conditii se
extinde formula (7) la functii u(t, x), aplicand transformarea Fourier n raport
cu variabila spatial
a x, variabila temporala t ramanand ca parametru liber,
deci
nu
F[ n (t, x)] = (i)n u
b(t, ), n 1
(18)
x
Aplicatia 2. S
a se rezolve ecuatia cu derivate partiale
conditia initial
a 4(0, x) = f (x), f L1 C 1 .
Consider
am transformata Fourier u
b(t, ) = F[u(t, x)] =
Pentru t = 0 obtinem conditia initiala u
b(0, ) =

u
t

+ a u
x = 0 cu

u(t, x)eix dx.

u(0, x)eix dx =

fb(). De asemenea, deriv

and n raport cu t obtinem

u
b
t (t, )

f (x)eix dx =

u
ix dx
t (t, x)e

F[ u
inem F[ u
u(t, ), deci operatorul F transforma
t ]. Din (18) obt
t (t, x)] = ib
ecuatia dat
a n ecuatia diferentiala cu variabilele separabile tub iab
u = 0.
db
u
Separ
am variabilele ub = iadt, integram si obtinem ln u
b(t, ) = iat +
ln C(g), unde ln C(g) este constanta de integrare pentru R, de unde
u
b(t, ) = C()eiat .
Din conditia initial
a se obtine u
b(0, ) = C() = fb(), deci solutia problemei
n domeniul frecvent
a este u
b(t, ) = fb()eiat .
Obtinem solutia problemei initiale aplicand formula (4) (ntarziere): u(t, x) =
f (x at).

13
Aplicatia 3. Se considera problema Cauchy pentru ecuatia omogena a
coardei vibrante
1 2u 2u
2 = 0,
a2 t2
x

u(0, x) = f (x),

u
(0, x) = g(x).
t

Din nou, not

am cu u
b transformata Fourier a amplitudinii u,
u
b(t, ) = F[u(t, x)] =

u(t, x)eix dx.

Obtinem, pentru t = 0, conditiile initiale pentru problema transformata

Z
u
b(0, ) =

u(0, x)eix dx =

b
u
(0, ) =
t

u
(0, x)eix dx =
t

g(x)eix dx = gb()

Conform formulei (18), F

2u
(t, x)eitx
t2

f (x)eix dx = fb()

2u
b
(t, ),
t2

2u
x2

= (i)2 u
b(t, ) = 2 u
b(t, ), iar F

2u
t2

deci ecuatia coardei vibrante se transforma n

ecuatia diferential
a t2ub + 2 a2 u
b(t, ) = 0
2
Ecuatia caracteristic
a r + 2 a2 are radacinile r = ai, deci solutia
general
a este u
b(t, ) = C1 () cos(at) + C2 () sin(at), de unde tub (t, ) =
C1 ()a sin(at) + C2 ()a cos(at).
Conditiile initiale dau u
b(0, ) = C1 () = fb() si tub (0, ) = aC2 () = gb(),
deci solutia problemei n domeniul frecventa este
gb()
u
b(t, ) = fb() cos(at) +
sin(at).
a
iz

iz

iz

iz

Din formulele lui Euler avem cos z = e +e

si sin z = e e
, deci
2
2
1
iat
iat
fb() cos(at) = 2 fb()e
+ fb()e
si tinand seama de proprietatea de
nt
arziere (vezi (4)), rezult
a c
a aceasta este transformata functiei 12 [f (x at) + f (x + at)].
Pentru a determina functia din care
" provine a# doua expresie utilizam forRx
()
mula (10)(integrarea originalului) F
g(v)dv = gbi
, deci, daca notam

h(x) =

Rx

g(v)dv avem

g
b()
a

iat
iat
= ai b
h(x+at). Apoi b
h() sin(at) = b
h() e e
=
2i

14
g
b()
1
1
sin(at) = ai 2i
F [h(x
2i F [h(x at) h(x + at)], deci
! a "
#
x+at
xat
x+at
R
R
R
1
1
g(v)dv
g(v)dv = F 2a
g(v)dv . Prin
2

xat

at) h(x + at)] =

urmare, solutia

problemei este
x+at
Z

1
1
u(t, x) = [f (x at) + f (x + at)] +
2
2a

g(v)dv.
xat

Am obtinut formula lui DAlambert, printr-un calcul formal, care a ignorat

unele probleme n utilizarea transformarii Fourier.
Aplicatia 4. S
a se rezolve problema Cauchy pentru ecuatia omogena a
caldurii
1 u
2u
2
, u(0, t) = f (x), f L.
2a t
x = 0
Proced
and ca la aplicatia 3, aplicand transformarea Fourier se obtine problema n domeniul frecvent
a
b
u
(t, ) + a2 2 u
b(t, ) = 0,
t

u
b(0, ) = fb().

Separ
and variabilele, obtinem solutia (vezi aplicatia 2)
2 2 t

u
b(t, ) = ea

fb().

Pentru a obtine solutia problemei initiale, vom aplica formula de inversare

R
1
g(x) = 2
gb()eix d, deci

1
u(t, x) =
2

a2 2 t

1
fb()eix d =
2

a2 2 t

f (y)eiydy eix d.

Am nlocuit fb() si schimbam ordinea de integrare. Rezulta:

Z
Z
1
2
2
u(t, x) =
f (y)
ea t ei(yx) d dy.
2

h 2 2i

2
R a2 2 ix
Din exemplul 1 avem F ea =
e
e dx = a e 4a2 . Daca

nlocuim x cu , a cu a t si cu y x obtinem a doua integrala de mai sus,

deci

Z
1
(yx)2
f (y) e 4a2 t dy
u(t, x) =
2
a t

15
si rezult
a formula lui Poisson
u(t, x) =

2a t

f (y)e

(yx)2
4a2 t

dy

ME.07.6 Transformarea Fourier a distributiilor

Spatiul functiilor test D si spatiul distributiilor D0
Suportul functiei : R C este multimea supp = {x R|(x) 6= 0}.
Se numeste functie test o functie cu suport compact indefinit derivabila.
Evident, multimea functiilor test cu adunarea si nmultirea cu scalari C
este spatiu vectorial complex.
Spunem c
a un sir de functii test (n ) este convergent la 0 daca exista
(k)
o multime compact
a K astfel ncat suppn K, n N si lim n = 0
n
uniform, k N.
Not
am cu D spatiul functiilot test cu topologia convergentei sirurilor.
D
D
Spunem c
a n
dac
a n
0.
Definitie O functional
a liniara si continua f : D C se numeste distributie.
0
Not
am cu D spatiul distributiilor (dualul spatiului D). Se foloseste notatia
f () =< f, > pentru f D0 si D (sau < f (x), (x) >).
O functie f : R C este local integrabil
a daca a, b R cu a < b ,
Rb
|f (x)|dx < . Fiec
arei functii local integrabile i corespunde o distributie
a

notat
a tot cu f , definit
a pentru D prin

Z
Z

< f, >=
f (x)(x)dx

f (x)(x)dx

supp

(se verific
a usor c
a functionala f este liniara si continua). Distributiile definite
e functii local integrabile se numesc distributii regulate. Celelalte distributii
se numesc singulare.
De exemplu distributia Dirac delta definitaa prin < , >= (0), D,
este singular
a, neput
and fi reprezentata printr-o integrala ca mai sus.
Operatii cu distributii
Pentru distributii regulate pot fi obtinute formule care definesc anumite
operatii si care sunt extinse la distributiile singulare.
1. Inmultirea cu multiplicatori functii indefinit derivabile a : R C
Pentru o functie local integrabila f , distributia af verifica
Z
< af, >=

Z
[a(x)f (x)] (x)dx =

f (x) [a(x)(x)] dx, D,

16
deci pentru orice distributie f ,
< af, >=< f, a >

(17)

2. Schimb
ari liniare de variabila
Cu schimbarea de variabila y = ax + b, deci y =

1
a

se obtine

daca

R
=
dac
a a < 0. Deci, n continuare avem, pentru a >





R
R
yb
1
f (y) yb
dy

s
i
pentru
a
<
0,
f
(y)
dy.
a
a
a

a > 0 si
0,

yb
a

In concluzie
1
< f (y),
< f (ax + b), (x) >=
|a|

yb
a

>, D, f D

(18)

3. Derivarea distributiilor
Fie D. Deoarece este cu suport compact, a R a.. supp
[a, a] si (a) = (a) = 0. Pentru f functie derivabila, calculam distributia
R 0
Ra
f 0 , utiliz
and integrarea prin parti: < f 0 , vf >=
f (x)(x)dx = f 0 (x)(x)dx =

f 0 (x)(x)|aa

Rb

f (x)0 (x)dx = < f, > .

Extindem formula la toate distributiile f D0 :

< f 0 >= < f, 0 >, D

(19)

Prin inductie obtinem

< f (k) >= (1)(k) < f, (k) >, n N , D

(20)

Rezult
a c
a o distributie are derivate de orice ordin.

1
Exemplul 13. Fie H functia treapta unitate, H(x) = 0

1
este evident local integrabil
a, a, b, 0 < a < b.
Zb

, x (0, )
, x () , H
,x = 0

Zb
dx = b a <

H(x)dx =
a

, deci i corespunde o distributie regulata H. Pentru orice D, < H 0 , >=

R
R
< H, 0 >= H(x)0 (x)dx = 0 (x)dx = (x)|
0 = (0) =<
0

, >, prin urmare, H 0 = .

17
Apoi < 0 , >= < , 0 >= 0 (0) si < (n) , >= (1)n < , (n) >=
(1)n (n) (0).
4. Produsul de convolutie
Pentru functiile f si g 0 local integrabile, produsul de convolutie se deR
fineste prin (f g)(x) =
f (t)g(x t)dt. Atunci distributia regulata core

R
spuny
atoare f g verific
a urmatoarele:< f g, >=
(f g)(x)(x)dx =

!
!
R
R
R
R
f (t)g(x t)dt (x)dx =
f (t)
g(x t)(x)dx dt. Cu schim

barea de variabil
a y = x
! t avem mai departe (nlocuind apoi t cu x):

R
R
f (t)
g(y)(y + t)dy (x)dt =< f (x), < g(y), (x + y) >>.

Deci produsul de convolutie al distributiilor este distributia f g definita

de
< f g, >=< f (x), < g(y), (x + y) >>=< g(y), < f (x), (x + y) >> (18)
Exemplul 14. < f , >=< f (x), < (y), (x + y) >>=< f (x), (x) >
D, deci f (distributia este element unitate fata de convolutie).
< (f g)(n) , >= (1)n < f g, (n) >=< f (x), (1)n < g(y), (n) (x +
y) >>=< f (x), < g (n) (y), (x + y) >>=< f g (n) , >, D, deci (f
g)(n) = f g (n) = f (n) g.
Transformata Fourier a unei distributii
O functie indefinit derivabila : R C se numeste functie test temperat
a dac
a n, k N lim xn (k) (x) = 0 ( se mai numeste rapid dex

scresc
atoare sau functie Schwartz). De exemplu (x) = ex este o functie
test temperat
a.
Multimea notat
a cu S a functiilor test temperate este xspatiu vectorial
S
topologic cu topologia definita de convergenta sirurilor (n ) S: n
0
dac
a n, k N lim kxn (k) (x)k2 = 0.
n
Definitie O functional
a liniarasi continua pe S se numeste distributie temperat
a.
Not
am cu S0 spatiu distributiillor temperate (dualul spatiului S ). Evident
D S , deci S0 D0 . S0 include distributiile regulate definite de functiile
cu suport compact, functiile continue, functiile marginite (deci s L1 func tiile
absolut integrabile, L2 , polinoamele.
Se calculeas
a actiunea asupra functiilor test a distributiilor definite de
functiile absolut integrabile. Daca f este absolut integrabila, am vazut ca
R
transformata ei Fourier este fb() = F[f (x)] =
f (x)eix dx. Pentru orice

18
functie test temperat
a definim ()
b
= F[(x)].
Actiunea distributiei F[f ] definita de functia F[f (x)] asupra
b este
! functiei

R
R
R
R
< F[f (x)],
b >=
F[f (x)]()d
b
=
f (x)eix dx ()d
b
=
f (x)

f (x),

eix ()d
b
>=< f (x), F[()]
b
>.

Se extinde formula la distributiile temperate, deci transformata Fourier

F[f (x)] pentru orice f S0 este definita de
< F[f (x)],
b >=< f (x), F[()]
b
>

(24)

Definitia are sens deoarece se poate arata ca S = F[]S.

b
Exemplul 15. Calcul
am transformata Fourier a distributiei (reamintim
ca < , >= (0)).
R
ix d|
< F[(x)],
b >=< (x), F[()]
b
>= F[()]|
b
()e
b
x=0 =
x=0 =
R

()d
b
=< 1, ()
b
>,

;
b
deci F[(x)] = 1.
Exemplul 16. Functia f (x) = 1, x R nu este absolut integrabila,
deci ca functie nu are transformata Fourier. Fiind nsa marginita, ea defineste o distributie temperata, notata cu 1 si vom putea calcula transformata
Fourier a acestei distributii. In formula de inversiune pentru functii (x)
b
=
R
R
1
1
ix
ix
()e
b
d nlocuim x cu x si rezulta (x)
b
= 2
()e
b
d =
2

1
F[
b
2 ()],

deci
F[()]
b
= 2 (x)
b

(25)

. Conform formulei (24) avem

< F[1],
b >=< 1, F[()]
b
>=< 1, 2 (x)]
b
>= 2
Inlocuim x cu x si avem mai departe 2

(x)dx
b

(x)dx
b
= 2

ix dx|
(x)e
b
=0 =

2 < (), ()
b
>, deci F[1] = 2.
Formula de inversare a transform
arii Fourier pentru distributii
1
< F1 [fb()], (x)
b
>=
< fb(), F[(x)] > .
(26)
2
R
ix dx schimb
Pentru a demonstra (26), n egalitatea F[(x)] =
(x)e
b
am

variabila de integrare x cu x si obtinem F[(x)] =

ix dx =
(x)e
b

!
eix ()d
b

19
2F1 [(x)] (conform formulei de inversare pentru functii F1 [(x)] =

1
2

ix dx).
(x)e
b

Deci F[(x)] = 2F1 [(x)]. Atunci membrul drept din (26) devine (folosind
si (24)):
1
1
1
1
b
2 < f (), F[(x)] >= 2 < F[f (x)], 2F [(x)] >=< F[f (x)], F [(x)] >=<
f (x), FF1 [(x)] =< f (x), (x) >=< F1 [fb()], (x)
b
>.

ME.07.7 Transformarea Fourier n Matlab

Transformata Fourier (continua) se calculeaza folosind functia Matlab fourier,
iar transformata Fourier inversa folosind functia ifourier. Formulele de calcul
R
R
1
sunt fourier(f ) =
f (x)eiwx dx si ifourier(F ) = 2
F (w)eiwx dw, deci

variabila din capitolele anterioare este aici w.

Sintaxa comenzii fourier
F = fourier(f) transforma scalarul simbolic f cu variabila independenta
implicit
a x n scalarul simbolic F cu variabila implicita de returnare w. Daca
f este declatrata
a ca depinzand de w (f=f(w)) variabila de raspuns va fi v
(F=F(v)).
F=fourier(f, v) nlocuieste n raspuns w cu v. F=fourier(f, u, v) nlocuieste
x cu u si w cu v.
Exemple
1.
syms x;
f = exp(-x^2);
F=fourier(f)
Raspuns: F = pi^(1/2)/exp(w^2/4)
// Graficele celor doua semnale: f (in domeniu timp) si F (in domeniul
// frecventa) se realizeaza cu comenzile:
x = -2: .1 : 2;
w = -2*pi: .1: 2*pi;
f = exp(-x.^2);
F=pi^(1/2)*exp(w.^2/4);
plot(x. f)
plot(w, F)
2.
syms a, w;
a=2;
f= exp(-a*abs(w));
F=fourier(f)
Raspuns: F=4/(v^2 + 4)
3.
syms v u;
f= exp(-v)*heaviside(v)

20
\\ heaviside este functia treapta unitate H
F=fourier(f,v, u)
Raspuns: F= 1/(i*u + 1)
4.
syms x;
f= exp(i*x);
F=fourier(f)
Raspuns: F=2*pi*dirac(1 - w)
\\dirac(w) este distributia Dirac
5.
syms x;
f=cos(x);
F=fourier(f)
Raspuns: F=pi*(dirac(- w - 1) + dirac(1 - w))
6.
f=1/(x^2 + 1);
F=fourier(f)
Raspuns: F=(pi*heaviside(w))/exp(w) + pi*heaviside(-w)*exp(w)
7.
syms y z;
f=heaviside(y);
F=fourier(f,y,z)
Raspuns: F= pi*dirac(-z) - i/z
Sintaxa comenzii ifourier
f = ifourier(F) transforma scalarul simbolic F cu variabila independenta
implicit
a w n scalarul simbolic f cu variabila implicita de returnare x. Daca
F este declarat
a ca depinz
and de x variabila de raspuns va fi t.
f=ifourier(fF, u) nlocuieste n raspuns variabila implicita x cu u.
f=ifourier(F, v, u) nlocuieste F(w) cu F(v) si f(x) cu f(u).
Exemple

1.
syms w;
F=2*i/w;
f= ifourier(F)
Raspuns: f = 1 - 2*heaviside(x)
2.
F=2*pi*dirac(w);
f= ifourier(F)
Raspuns: f = 1
3.
syms w a
a=2;
F=2*a/(w^2+a^2);
f= ifourier(F, u)
Raspuns: f = (2*pi*heaviside(-u)*exp(2*u) + (2*pi*heaviside(u
4.
syms v u;

21
F=2*pi*dirac(v+3);
f= ifourier(F,v, u)
raspuns: f = 1/exp(3*i*u)
5.
syms w;
F=i*pi*exp(-abs(w))/w;
f= ifourier(F)
Raspuns: f = atan(-x)
// atan reprezinta functia arctan
6.
syms x;
F= cos(x);
f= ifourier(F)
Raspuns: f = dirac(- t - 1)/2 + dirac(1 - t)/2

ME.07.8 Probleme rezolvate

Sa se determine transformatele Fourier ale urmatoarelor functii.
1
1. f (x) = x2 +a
2, a > 0
H iz
Rezolvare Consider
am integrala curbilinie complexa z 2e+a2 dz.

Pentru > 0 consider

am conturul din semiplanul superior (Fig. 7).
n
H
P
Se uitilizeaz
a teorema reziduurilor f (z)dz = 2i
Rez(f (z), aj ) daca
j=1

a1 , ..., aj , ..an sunt punctele singulare ale functiei f situate n domeniul marginit
iz
de curba nchis
a . Functia z 2e+a2 are n domeniu polul simplu ia. Reziduul


P (z)
0)
ntr-un pol simplu z0 se poate calcula cu formula Rez Q(z)
, z0 = QP0(z
(z0 ) , Avem


H eiz
iia
iz
dz = 2iRez z 2e+a2 , ia = 2i e2ia = a ea . Pentru a aplica Lema a
z 2 +a2

doua Jordan evalu

am, pentru z BCA: |z 2 + a2 | |z 2 | a2 = R2 a2 ,
1
deci 0 | z 2 +a
2|

1
R2 a2

tru R , deci lim

0; rezulta ca e converge unform la 0 penH eiz

H iz
H eiz
dz = 0, Cum z 2e+a2 dz =
dz +
z 2 +a2
z 2 +a2

R BCA

H
BCA

eiz
z 2 +a2

fb() =

dz =

HR
R

eix
dx
x2 +a2

eiz
z 2 +a2

dz +

H
BCA

eiz
z 2 +a2

AB

dz, la limita pentru R obtinem

= a ea ..

Analog, pentru < 0 se alege conturul simetric din planul inferior, se

calculeaz
a reziduul n ia si se obtine fb() = a ea .. Deci transformata Fourier
este fb() = a e||a .
i2x
2. g(x) = (x3)12 +16 , h(x) = xe2 +9 .
Rezolvare Din proprietatea de ntarziere aplicata functiei f (x) =
F[g(x)] = F[f (x 3)] = ei3 fb() = e4|| ei3 .
4

1
,
x2 +16

22
Proprietatea de deplasare se aplica functiei f (x) =
i
i2x
F xe2 +9 = fb( + 2) = 3 e3|+2| .

1
x2 +9

si se obtine

3. S
tiind c
a F[e a|x|] =
functiei h(x) =

a2
x2 +a2

2a
,
2 +a2

sa se determine transforata Fourier a

Rezolvare Din proprietatea de dualitate (v. exemplul 16) F1 [fb()] =

] = 2ea|x| = 2ea|x| . Interschimband cu x
2f (x) obtinem F[ 22a
+a2
h 2 i
i
h
si folosind pfroprietatea de liniaritate, obtinem F x2a+a2 ] = a2 F x22a
=
2
+a
a a||
2e

= aea|| (rezultat n concordanta cu problema 1).

(
1
,x > 0
x
4. f (x) =
.
0
,x < 0
R
Rezolvare F[f (x)] = x1/2 eix dx. Consideram schimbarea de variabila
0

t = ix si aplic
and teorema fundamentala Cauchy pentru conturul din Fig.
R

8 obtinem (folosind si functia (a) = ta1 et dt, (1/2) = ):

F[f (x)] =

R
0

2 (1

i1/2 1/2 t1/2 et i dt

i1/2
1/2

t1/2 et dt =

2/2(1+i)
(1/2)
1/2

+ i) 1 ..

, x (0, )
0
ax
ax
5. f (x) = e (1 H(x)) = e
, x (, 0) , a > 0

1/2 , x = 0
Rezolvare
R0 ax ix
R0 (a+i)x
1
F[f (x)] =
e e dx =
e
dx = a+i
e(a+i)x |0 =
lim

|e(a+i)x | =

1
a+i

deoarece

lim eax = 0.

6. f (x) = eiax , g(x) = cos ax, h(x) = sin ax.

Rezolvare
Aplic
am deplasarea (5) si F[1] = 2() (exemplul 16):
F[eiax ] = F[eiax 1] = 2( + a).
ix
ix
ix
ix
Cu formulele lui Euler cos x = e +e
, sin
x = e e
si folosind liniari2
2


tatea obtinem F[cos x] = 21 F[eiax ] + F[eiax ] = 12 (2( + a) + 2( a)) =
(( + a) + ( a)).
Analog F[sin x] = i(( + a) (( a)).
1 |x| , x (1, 1)
7. Functia triunghi (Fig. 9) f (x) =
.
0
,n rest
Rezolvare
R1
R
R0
F[f (x)] =
f (x)eix dx = (1 + x)eix dx + (1 x)eix dx. Integram

23
R0

prin p
arti. Rezult
a fb() = (1 + x)(1/i)eix |1 0 (1/i)

eix dx + (1

x)(1/i)eix |10 + (1/i)

R1

eix dx =

1
i

i212 eix |01 i1 i212 eix |10 =

1
(1 ei
2

ei + 1 = 2 (1 cos ) = 4 sin2(/2) = sinc2 (/2).

(
1 |x|
, x (2, 2)
2
8. g(x) =
.
0
,n rest
Rezolvare
Din asem
anare F[f (ax)] = a1 fb( a ), ntrucat g(x) = f (x/2) (unde f este
functia triunghi din exemplul precedent), cu a = 1/2 rezulta F[g(x)] = gb() =
2fb(2) = 2sinc2 ().

, x (0, )
1
9. f (x) = sign(x) = 0
.
,x = 0

1 , x (, 0)
Rezolvare
Functia f nu este derivabila n 0 deoarece derivatele laterale sunt fs0 = 1
si fd0 = 1.
Calcul
am derivata cu sensul distributiilor, cu formula < f 0 (x), (x) >=
< f (x), 0 (x) >, D.
Avem (folosind faptul c
a este cu suport compact, deci lim (x) = 0):
x
!

R
R
R
< f 0 (x), (x) >=
f (x)0 (x)dx =
(1)0 (x)dx + 0 (x)dx =

0
0
(x)|0 (x)|
0 = (0) + (0) = 2(0) =< 2, >, deci f (x) = sign (x) =
2.
Aplic
am formula (6) de derivare. F[f 0 (x)] = i fb() = 2F[] = 2, deci
2
b
f () = i si se obtine F[sign(x)] = 2i
.

, x (0, )
1
10. F[H(x)], unde H este functia trea[ta unitate H(x) = 0
, x (, 0) .

1 , x = 0
Rezolvare
H(x) = 12 (1 + signx), deci F[H(x)] = 21 (F[1] + F[signx]) =
 Are loc formula

1
2

. Rezult
a F[H(x)] = i + 2().
S
a se determine f (x) = F1 [fb()] pentru urmatoarele transformate Fourier:
11. fb() = A[H( + a) H( a)]

2() +

2i

Rezolvare
f (x) = F1 [fb()] =
A
x

eiax eiax
2i

1
2

sin ax
x

fb()eixd =

= Aa

sin x.

A
2

Ra
a

eix d =

A
2

1 ix a
ix
e
|a =

24
12. fb() = 2( a).
Rezolvare
R
f (x) = 1( )(2)
2( a)eix d =< ( a), eix >= ei x|=a = eiax .

13. fb() = [( + 2) + ( 2)]; gb() = i[( + 2) ( 2)].

Rezolvare
Folosind rezultatul exercit

iului 12, obtinem:


1
ei2x ei2x = sin 2x.
f (x) = 21 ei2x + ei2x = cos 2x; g(x) = 2i
2
2
14. fb() = +a+a
2
2 .
( +a )

Rezolvare
2 +a+a2
=
( 2 +a2 )

B+C 2
A
2
2
2
2
a A+B =
+ 2 +a2 ; +a +a = A +Aa +B +C implic
a
1
2
2
b
1, C = a, Aa = a , de unde A = 1, B = 0, C = a. Rezulta f () = + 2 +a
2;
a|x|
din tabelul de transformate, rezulta f (x) = isign(x) + e
.

ME.07.9 Probleme propuse

1. S
a se determine transformatele Fourier ale functiilor:
a) H(t) 1;
b) 2sgn(x) 2;
c) 4e2x H(x) + 2H(x);
d) e3x cos 2xH(x);
e)(2ex e2x )H(x);
f) ei2x cos 3x;
g) sign(x)ea|x| ;
h) cos x
2 (H(x + 1) H(x 1)).
2. S
a se determine f (x) = F1 [fb()] pentru urmatoarele func tii fb():
a) 2[( + 2) ( 2) + ()];
b) 2i
+ 6();
4
c) 2+i
+ 2( + 1);
d)
e)
f)

i
(i+2)(i+4) ;
2
;
(i 2 +1)(i 2 +2)
i
+ (x).

(
0 ,x 0
3. S
a se calculeze derivata rampei unitate f (x) =
.
x ,x > 0
u
1
4. S
a se rezolve problema t u
x + t = 0, u(0, x) = f (x), f C (R, t > 0, x
(, ).
Indicatie Se aplic
a transformarea Fourier, proprietatea de derivare si se
d
obtine problema ib
u(t, ) + dt
u
b(t, ) = 0, u(0, ) = fb() care are solutia

25
2

t
2
u
b(t, ) = fb()ei 2 de unde u(t, x) = f (x t2 ).
2
2u
5. S
a se rezolve problema 14 u
u(0, x) = ex .
t x2 = 0,

26

ME.07.10 Tabele cu transformate Fourier

Z
f (x)

fb() =

f (x)eix dx

1.
fb(x)

2f ()

f (x)

fb()

f (x) = f (x)

2fbc () = 2

2.

3.

Z
f (x) cos(x)dx

R+

4.
f (x) = f (x)

Z
2ifbs () = 2i

f (x) sin(x)dx

R+

5.
f
6.

x
a

+b , a>0

aeiab fb(a)

 x

f +b , a>0
a

aeiab fb(a)

f (ax)eibx , a > 0

1 b + b 
f
a
a

f (ax) cos(bx), a > 0

1 h b + b  b b i
f
+f
2a
a
a

f (ax) sin(bx), a > 0

1 h b + b  b b i
f
f
2ai
a
a

xn f (x), n N

(i)n fb(n) ()

f (n) (x), n N

(i)n n fb()

1
1 + x2

e||

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

eax , a > 0

(a ix) , Re(a) > 0, Re() > 0

2 1 a

e
, dac
a > 0,
()
0, dac
a<0

(a ex )ex , a > 0, 0 < Re() < 1

e1+i ctg | + i|

14.

2 /4a
e
a

15.

27
Z

f (x)eix dx

f (x)

fb() =

ex ln |1 ex | , 1 < Re() < 0

ctg ( + i)
+ i

ex ln 1 + ex , 1 < Re() < 0

( + i) sin + i

16.

17.

18.

(n)
1  2
Pn (x) = n
(x 1)n
, dac
a |x| <
2 n!
1,
0, dac
a |x| > 1, n N

(1)n

J (x) =

2
J 1 , (),
n+ 2
+
X
(1)k
k=0

19.

1
Tn (x), Tn (x) =
1 x2
cos(n arccos x), dac
a n N, |x| < 1,
0,
dac
a |x| > 1

20.

1
( x)( + x)

 x 2k+1

n!(k + + 1 2

(i)n Jn ()

0,
dac
a || >
,

+2
2 cos(/2)
i
e 2 () , dac
a || <
( + 1)