Sunteți pe pagina 1din 13

Universitatea Oradea

Facultatea de Ştiinte Juridice


Specializarea Drept,

REFERAT

Profesor coordonator:Ardeleanu-Popa Carmen,


Student:Puscas Gabriel Sebastian,
Anul II, Grupa 5,
An universitar 2009-2010
Asigurarea creditului
&
>> Formele moderne de
asigurare a creditului >>

Cuprins
1.Inceputurile asigurarilor in
Romania.Istoric

2.Asigurare si risc

3.Asigurarea creditului.Generalitati

4.Asigurari de credite interne si de


export

5.Asigurarea-exces
Inceputurile asigurarilor in
Romania.Istoric
Istoria asigurarilor in Romania, a inceput sa fie scrisa in Transilvania inca
din secolul al XIV-lea. In anul 1744 a aparut la Brasov, Casa de Incendiu,
organizata prin fuzionarea a mai multe asociatii mutuale. In anul 1848 ia
fiinta Institutul General de Pensii, organizatie ce isi face apartitia tot la
Brasov, ca asociatie mutuala care asigura membrilor o pensie anuala.

Anul 1871 este un an de referinta pentru asigurarile din Romania, prin


faptul ca in luna martie, printr-un Inalt Decret Domnesc s-a infiintat prima
societate de asigurari romaneasca, DACIA, cu un capital social de 3 milioane
lei.1 In anul 1873, a fost creata a doua societate romaneasca de asigurari,
ROMANIA, cu un capital social de 2 milioane lei.Aceste societati romanesti
de asigurari, aveau ca membri fondatori si ca membri in consiliile lor de
administratie, personaliatati marcante ale scenei politice, economice si
sociale din acea vreme. In anul 1881, cele doua societati romanesti de
asigurari au fuzionat si au creat o singura societate, DACIA - ROMANIA, care
a devenit o societate puternica. In anul 1906, s-a infiintat societatea
AGRICOLA, care practica in principal asigurari agricole dar si alte tipuri
asigurari si care a fuzionat in anul 1930 cu societatea FONCIERA din Cluj,
formand societea AGRICOLA - FONCIERA. In anul 1911 s-a infiintat
societatea PRIMA ARDELEANA, iar in anul 1920 s-a creat societatea STEAUA
ROMANIEI care, in anul 1932 a fuzionat cu societatea ANCORA. 2 In acelasi an
(1923) a luat fiinta societatea ASIGURAREA ROMANEASCA, cu un capital de
4 milioane lei si care era specializata in asigurari de viata fara examinare
medicala. Rezultatele din primele de asigurare obtinute de societate, au
plasat-o in anul 1937 pe locul sase in cadrul societatilor din acea perioda.
Asigurarile practicate de societatile de asigurare pana la inceputul Primului
Razboi Mondial, era asigurari de incendiu si asigurari de viata, asigurarile de
transport limitandu-se numai la transporturile fluviale, iar asigurarile
impotriva grindinei s-au practicat foarte putin timp si la o scara foarte
restransa. In anii '30 activitatea economica si activitatea de asigurari, au
cunoscut cea mai mare dezvoltare, dezvoltandu-se toate ramurile de

1 Văcărel, I., Bercea, F. Asigurări şi reasigurări, ediţia a-II-a, editura Expert, Bucureşti, 1998,
pag.105

2 Văcărel, I., Bercea, F. Asigurări şi reasigurări, ediţia a-II-a, editura Expert, Bucureşti, 1998,
pag.106
asigurari care se practicau pe plan international, numarul societatilor de
asigurare variind intre 20 si 24. In anul 1942 odata cu apariatia legii care
reorganiza activitatea de asigurare, Casa de Asigurari a Ministerului de
Interne (aparuta in anul 1915 si reorganizata in anul 1936) s-a transformat in
REGIA AUTONOMA A ASIGURARILOR DE STAT (R.A.A.S.).

In aceeasi perioada, capitalul sovietic si-a facut aparitia in diverse


ramuri ale economiei, in domeniul asigurarilor creandu-se societatea
SOVROM - ASIGURARE. In anul 1952 s-a creat cu capital integral romanesc,
ADMINISTRATIA ASIGURARILOR DE STAT - ADAS, institutie specializata in
activitatea de asigurare, de reasigurare si de comisariat de avarie. ADAS si-a
desfasurat activitatea sub conducerea generala a Ministerului Finantelor, pe
baza unor decrete emise special pentru aceasta. Ministerul Finantelor aproba
regulamentele de functionare si conditiile generale si speciale de asigurare,
inclusiv tarifele de prime si sumele asigurate la asigurarile facultative.
Odata cu aparitia ADAS, asigurarile au devenit monopol de stat, aceasta fiind
singura institutie din Romania care a practicat activitatea de
asigurare/reasigurare. ADAS avea in obiectul de activitate asigurari
obligatorii (prin efectul legii) si asigurari facultative. Asigurarile prin efectul
legii, practicate de ADAS era asigurari pentru bunurile care apartineau
cooperativelor agricole de productie si asociatiilor intercooperatiste
(inclusive unitatilor economice ale acestora), asigurari pentru bunurile care
apartineau persoanelor fizice, asigurari de calatorie pentru cazurile de
accidente, asigurari de raspundere civila pentru pagube produse prin
accidente de autovehicule.

Dupa anul 1990, au aparut importante schimbari legislative care au


condus la inlaturarea monopolului statului, aparitia multor societati de
asigurare si la stabilirea climatului concurential pe piata asigurarilor din
Romania, favorizata si de schimbarea mentalitatii poporului roman dupa
Revolutia din 1989.

Asigurare si risc

Potrivit dicţionarului explicativ al limbii române riscul este definit ca


fiind posibilitatea de a ajunge într-o primejdie, de a avea de
înfruntat un necaz sau de a suporta o pagubă,iar asigurarea este
definita ca fiind acea activitate economico-sociala, care consta în protectia
persoanelor fizice si juridice în calitate de asigurati împotriva diverselor
riscuri, fiind realizata de catre societati specializate, în calitate de
asiguratori3

Dorinţa omului de a proteja familia şi patrimoniul s-a materializat, ca


urmare a organizării ştiinţifice a solidarităţii umane, în asigurare. Aceasta
presupune acordarea unei indemnizări financiare victimelor unor
evenimente, precum catastrofe naturale, accidente. Din punct de vedere
juridic riscul este evenimentul viitor şi incert (dar posibil), de a cărui realizare
este legată producerea unor efecte juridice. El are importanţă pentru
asigurator, deoarece din analizarea şi evaluarea lui rezultă nivelul primei şi
corespunzător al indemnizaţiei de asigurare.

În funcţie de felul incertitudinii poate fi întâlnit:

➢ risc previzibil - provocat de factori cunoscuţi la


momentul încheierii contractului (de ex.: activitatea în
mediu toxic, boala etc...);
➢ risc imprevizibil - datorat unor factori ce nu pot fi
cunoscuţi şi nici bănuiţi, precum cutremur, secetă,
inundaţii, furtună etc.;

În funcţie de natura sa riscul poate fi social, când are drept cauză


evenimente sociale (precum boală, şomaj) şi de natură politică sau
economică care are la origini situaţia politico-economică existentă şi posibile
evenimente majore precum: război, lovitură de stat, falimentul etc

Relaţia asigurare-risc este una de cauzalitate imediată: prezenţa unui


risc a creat nevoia de asigurare. Conform autorilor Văcărel Iulian şi Bercea
Florian4 ,,asigurarea acţionează în strânsă legătură cu existenţa unor riscuri
comune a căror producere poate provoca pagube importante economiei
naţionale şi populaţiei,, . Modul în care acest mijloc de protecţie a evoluat
este strâns legat de evoluţia civilizaţiei umane, de fenomene demografice,
economice şi de modul în care catastrofele naturale au fost percepute de-a
lungul timpului

Asigurarea creditului.Generalitati
3 Titel Negru, Dreptul Asigurarilor, Ed.Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007,pag.11

4 Văcărel, I., Bercea, F. Asigurări şi reasigurări, ediţia a-II-a, editura Expert, Bucureşti, 1998,
In cadrul institutiei asigurarii, un loc deosebit il ocupa asigurarea creditelor
care au drept scop protejarea comerciantilor si producatorilor impotriva
daunelor financiare generate de insolvabilitatea cumparatorilor. Primele
incercari de asigurare a creditelor s-au facut in Franta, in 1850, dar prima
societate de asigurari specializata, care a procedat la preluarea riscurilor
respective, a fost American Credit Indemnity Company (1893).

Asigurarile de credite ,asigurarile de garantii si asigurarile de riscuri


financiare fac parte din marea categorie a asigurarilor generale si sunt
reglementate de Legea nr. 32/2000, privind activitatea de asigurare si
supravghere a asigurarilor. Fiecare dintre cele trei forme de asigurare
,alcatuiesc cate o clasa distincta de asigurari ,cu riscuri proprii de
acoperire.Astfel, potrivit Anexei nr.1 la Legea nr.32/22000, asigurarile de
credite alcatuiesc clasa a paisprezece din asigurarile generale si acopera
urmatoarele riscuri: insolvabilitate, credit de export, vanzare in rate ,credit
ipotecar si credit agricol.5 De regula asigurarea creditului vizeaza doua
situatii mai des intalnite in practica. Prima se refera la un contract de
imprumut de bani, iar cea de a doua la situatia unui contract sinalagmatic in
care debitorul benefiaciaza de un termen pentru plata unei sume de bani.6

Asigurarea de credite este specifica economiei de piata care presupune


existenta unui sistem de credite dezvoltat. In tara noastra s-a practicat,
inainte de 1989, numai asigurarea de credite de export, dar, in procesul de
tranzitie, asigurarea de credite s-a amplificat.

La baza dezvoltarii asigurarilor de credite se situeaza amplificarea


schimburilor economice interne si internationale, multe dintre acestea fiind
întemeiate pe sistemul de credite. În mod firesc, intensificarea raporturilor
de creditare a condus la necesitatea gasirii unei masuri de protectie a
creditorilor, împotriva eventualelor pierderi pe care le-ar putea suferi, în
urma neîndeplinirii obligatiilor contractuale de catre debitori. În general,
asigurarea riscurilor financiare cuprinde: asigurarea de credite (interne,
externe, asigurarea ratelor de credit si a creditelor de investitii), asigurarea
de cautiune si asigurarea de fidelitate (ultimele doua fiind asigurari de
garantie). Serviciile majore oferite de o polita de asigurare a creditelor se
refera la: prevenirea riscurilor, acoperirea creditelor nerambursate,

5 Sferdian I. Dreptul Asigurarilor,Ed.C.H.Beck, Bucuresti, 2008, pag.286

6 Nemes V. Dreptul Asigurarilor, Ed. Hamangiu, Bucuresti ,2009 , pag.343


suportarea pierderilor generate de producerea riscului.7 În cadrul asigurarilor
financiare, asigurarea de credit reprezinta o caracteristica a lumii afacerilor
contemporane, având rolul de a proteja comerciantii si producatorii fata de
riscul de neplata a celor ce cumpara sau închiriaza bunuri sau sunt
beneficiari ai unor credite avantajoase. Asigurarea de credit a aparut ca o
necesitate a faptului ca marea majoritate a contractelor de comert se încheie
în conditiile în care plata se face dupa livrarea bunurilor. Asigurarea de credit
înlatura temerea vânzatorului, la vânzarea pe credit, cu privire la neplata de
catre cumparator a contravalorii marfurilor. Astfel, ea ofera protectie pentru
riscul de neplata aparut fie ca urmare a falimentului cumparatorului, fie, în
cazul exportului, datorita situatiei din tara importatorului (razboi,
nationalizare etc.). Asigurarea de credit, fiind o forma de protectie directa a
vânzatorilor fata de riscul de neîncasare, este în acelasi timp o garantie fata
de banca, oferind astfel posibilitatea de acces la finantare. Asigurarea de
credit se poate face pe un singur credit sau pe cifra de afaceri. Asigurarile de
riscuri financiare sunt diferite de garantiile bancare. Prin asigurarile de riscuri
financiare se preiau riscurile numai în anumite conditii, în timp ce garantiile
bancare implica asumarea neconditionata a tuturor obligatiilor.

Asigurari de credite interne si de


export

Asigurarea creditelor interne reprezinta un instrument financiar ce


protejeaza creditorul. Astfel, asiguratul se protejeaza împotriva riscurilor de
neplata prelungita de catre cumparator sau a insolvabilitatii acestuia pe
durata cuprinsa între productie si distributie, de regula înainte de vânzarea
finala catre consumator.

La asigurarea creditelor de export, riscurile asigurabile sunt cele rezultate


din vânzarea bunurilor sau prestarea de servicii pe credit, în afara tarii. Un
risc care poate afecta situatia financiara a asiguratului îl reprezinta neplata
prelungita. Aceasta intervine atunci când debitorul sau garantul nu a platit
partea din datorie o anumita perioada convenita, de regula 6 luni de la
scadenta stabilita prin contract. În general, riscurile incluse si cele excluse

7 Titel Negru, Dreptul Asigurarilor, Ed.Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007, pag.70
ramân la latitudinea asiguratorului. În principiu, asiguratorul nu acorda
despagubiri pentru:

➢ reclamatii privind livrarile de bunuri sau prestari de servicii


necorespunzatoare;
➢ amenzi de orice fel;
➢ pierderi rezultate din diferente de curs valutar;
➢ pierderi survenite ca urmare a evenimentelor politice, tulburarilor
sociale, actelor de sabotaj sau a altor evenimente asemanatoare;
➢ pierderi intervenite ca urmare a unor calamitati naturale.

La asigurarea creditelor de export, polita cea mai frecvent folosita este


polita generala pe cifra de afaceri si se refera la importatorii care cumpara
pe credit. Cu privire la asigurarea exportului pe credit pe termen scurt,
mentionam ca aceasta se efectueaza pe o perioada determinata de
maximum un an. Asigurarea are în vedere îndeosebi riscuri comerciale de
genul: insolvabilitatea cumparatorului, incapacitatea de plata pe un anumit
timp si refuzul marfurilor importate. La exportul pe termen mediu si lung,
obiectul asigurarii îl reprezinta exportul de bunuri de capital de valori mari,
care se livreaza esalonat si care implica plati în transe pe perioade
îndelungate de timp, ce pot fi cuprinse între 5, 10 sau chiar 20 de ani.
Asigurarea ofera protectie pentru riscul de neplata din cauze comerciale sau
politice. Pot beneficia de acoperire bancile sau institutiile financiare care
crediteaza operatiuni comerciale. Despagubirea va cuprinde si dobânda la
creditul acordat debitorului. Daca avem în vedere riscurile politice,
asigurarea creditelor de export vizeaza îndeosebi protectia oferita împotriva
urmatoarelor evenimente:

➢ impunerea de restrictii la import;


➢ refuzul admiterii pe teritoriul tarii a anumitor produse;
➢ neplata la termen a sumelor datorate de debitorii publici.

În categoria riscurilor valutare sau economice sunt incluse:

➢ riscul fluctuatiei ratei dobânzii;


➢ riscul de schimb valutar;
➢ riscul cresterii costurilor de fabricatie.

Riscurile investitionale mai frecvent întâlnite sunt:

➢ riscul de devalorizare a investitiei;


➢ riscul de lichiditate al unei investitii;
➢ riscul de supraevaluare a investitiei;
➢ riscul dobânzilor.

Nivelul primei de asigurare este stabilit în functie de: valoarea asigurarii,


perioada asigurata, natura cumparatorului (public sau privat), tara acestuia
(riscul de tara), modalitatea de plata si eventuale garantii prevazute în
contract. Odata cu încheierea politei de asigurare, prima se stabileste în
transa unica sau în transe periodice, dupa cum au convenit partile.8

În tara noastra, Banca de Export - Import a României EXIMBANK-S.A. este


o institutie specializata, prin care se deruleaza activitati de sustinere a
comertului exterior românesc prin instrumente financiar-bancare si de
asigurari specifice. EXIMBANK îsi desfasoara activitatea în nume propriu si pe
contul statului, în calitate de agent al acestuia si pe baza de conventie.
Nivelul primei de asigurare este diferentiat de catre EXIMBANK în functie de
tara cumparatorului, statutul juridic al cumparatorului, garantiile disponibile
etc. Contractele de asigurare se diferentiaza si dupa riscurile pe care le
acopera si care sunt diferite în functie de tara cumparatorului
(importatorului). EXIMBANK utilizeaza diversele tipuri de contracte (polite) în
functie de dimensiunea protectiei pe care o ofera asiguratului. În conditiile
economiei de piata, EXIMBANK îsi desfasoara activitatea în nume propriu si
pe cont propriu în conditiile economiei de piata.

Asigurarea creditului cunoaste atat forme traditionale cat si forme


moderne de asigurare, astfel formele traditionale se impart in asigurari-aval
si asigurari-insolvabilitate, iar pentru formele moderne asigurarea-exces
este cea mai importanta.

Asigurarea-exces

Asigurarea-exces reprezinta o forma speciala si moderna de asigurare


a creditului, care ia in calcul sinistrele de valori foarte mari si asiguratii cu
potential economic ridicat, care au mecanisme proprii si bine organizate de
supraveghere a activitatii de creditare9 de aceea mai este numita si
”asigurarea-catastrofa”, “asigurarea excedentului de pierderi” sau
“asigurarea cu fransiza ridicata”.
In privinta principalelor trasaturi care tin de asigurarea-exces acestea se
refera pe de o parte la personalizarea contractului , la controlul ulterior pe

8 Titel Negru, Dreptul Asigurarilor, Ed.Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007, pag.72

9 Nemes V. Dreptul Asigurarilor, Ed. Hamangiu, Bucuresti ,2009, pag.343,344


care asiguratorul il exercita asupra creditelor acordate de asiguratul sau si
,pe de alta parte , la limite specifice de despagubire , aplicabile la nivel
individual sau la nivel global. Rezumand putem spune ca asiguratorul-exces
acopera riscul de insolvabilitate la care sunt expusi asiguratii cu cifre de
afaceri ce depasesc un anumit prag, asigurarea-exces beneficiaza astfel de
un oarecare caracter elitist si ca urmare incalca principiul mutualitatii si
omogenitatii riscurilor.10 Prin faptul ca asiguratorul-exces exercita doar
un control a posteriori , se desprinde o caracteristica a asigurarii-exces si
anume ca aceasta forma de asigurare recunoaste competentele asiguratului
in gestionarea riscurilor , iar in privinta politei de asigurare exces se afirma
ca aceasta are un pronuntat caracter intuitu persone.

Inca o caracteristica importanta este legata de faptul ca asigurarea-


exces acopera riscul de insolvabilitate demonstrata in cadrul unei proceduri
colective.In polita se pot include prin acordul partilor ,excluderi individuale,
cum sunt ,de exemplu, sinistrele care nu depasesc o anumita
valoare.Creanta care depaseste valoarea pierderilor neindemnizabile este
luata in considerare la intreaga valoare .Acest tip de fransiza a fost denumit
fransiza individuala relativa , aplicabila individual , de la un debitor la altul.11
Pe langa acest tip de fransiza mai se poate stabili fransiza anuala globala
,care are ca referinta o perioda de un an si reprezinta suma sinistrelor
asigurabile pe care asiguratul se obliga sa le suporte pe cheltuiala proprie ,
important de retinut este ca asiguratorul se va raporta doar la creantele care
depasesc valoarea fransizei globale in cursul exercitiului anual.

Asigurarea-exces se individualizeaza printre celelalte forme de asigurare


de credite prin faptul ca prima de asigurare este prestabilita si platibila in
avans, impreuna cu taxa aferenta inca din momentul semnarii politei de
asigurare.

Caracterul forfetar si prestabilit al primei de asigurare prezinta interes


atat pentru asigurat, intrucat permite un calcul usor al costului comercial al
riscului de credit , cat si pentru asigurator, deoarece creste capacitatea sa de
plasament si de rentabilitate financiara.12

10 Nemes V. Dreptul Asigurarilor, Ed. Hamangiu, Bucuresti ,2009, pag.344

11 Nemes V. Dreptul Asigurarilor, Ed. Hamangiu, Bucuresti ,2009, pag.344

12 Nemes V. Dreptul Asigurarilor, Ed. Hamangiu, Bucuresti ,2009, pag.344


Bibliografie

 Nemes Vasile,
DreptulAsigurarilor,Ed.Hamangiu,
Bucuresti ,2009

Titel Negru, Dreptul Asigurarilor,


Ed.Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti,
2007

 Văcărel I., Bercea F. Asigurări şi


reasigurări, ediţia a-II-a, editura Expert,
Bucureşti, 1998

 Sferdian Irina, Dreptul


Asigurarilor,Ed.C.H.Beck, Bucuresti, 2008