Sunteți pe pagina 1din 7

Sisteme politice contemporane

Revizuirea constitufionald din 1999 din Finlanda a accentuat sau, dimpotriva,


a diminuat caracteristicile semiprezidenfiale ale sistemului politic? Argumentafi raspunsul.
Argumentafi in favoarea tezei ca premierul irlandez are pozifia dominanta in
sistem, in raport cu presedintele.
Care dintre cele patru state ewopene analizate a fast primul condus de o
femeie?
Cum se explica excep[ia consociafionalismului din Austria?

IX.

Sistemul parlamentar din Marea Britanie

Modelul Westminster al premieratului


In Anglia, fara care a inventat" parlamentarismul si, totodata, Jara fara constitute
scrisa, sistemul politic este bazat pe principiile tradijiei si respectului cutumei politice. Funcplonarea exemplara a sistemului Westminster nu rezida in existenja unui
riguros cadru juridico-politic, precum in SUA, ci in indelungata practica parlamentara si politica cutumiara.
Dezvoltarea a ceea ce putem numi civilizajia parlamentara engleza s-a datorat in
foarte mare masura izolafionismului geografic si politic specific insulelor britanice,
reflectat in spiritul traditionalist al locuitorilor lor. Statul britanie s-a format si a
evoluat intr-un spatiu geografic inchis, lipsit de convulsiile politice de pe continent,
realitate istorica ce i-a conferit o remarcabila stabilitate funcjionala in timp, cu
mecanisme si solujii politice ramase neclintite multe secole. Cultura tradrfionalista
britanica este cea care contribuie si astazi la menjinerea nealterata a formei de guvernamant monarhice, in varianta monarhiei constitutionale sau parlamentare.
Parlamentarismul

britanie

La rigoare, istoria statului englez este istoria parlamentarismului, a procesului


de constituire a institufiilor de guvernare in general, proces ale carui origini pot fi
localizate inca la inceputul mileniului I.
Este interesant de remarcat ca Parlamentul a debutat ca institute politica anex a
Monarhiei. Ca simbol al autoritatii publice si sef al ierarhiei politice, orice monarh
era indrituit sa decida in mod suveran asupra treburilor statului. Ca o particularitate a
monarhiei engleze, regele isi sprijinea deciziile sale, indeosebi cele legate de obfinerea de venituri pentru coroana, pe opiniile exprimate de un organism consultativ.
Initial, acest organism reunea numai marii nobili si clerici purtand numele de Magnum
Concilium. Cu timpul, structura si componenta acestei adunari consultative au suferit
modificari determinate de evolutia raporturilor dintre clasele sociale. Totodata, rolul
sau a crescut constant, autonomia decizionala si sfera atributiilor proprii s-au largit
progresiv, transformandu-se in institufia parlamentara actuala.
Se considera ca prima adunare reprezentativa a fost convocata de regele Eduard I
in 1295, compusa din cite doi cavaleri din fiecare tinut, doi reprezentanti ai burgheziei din fiecare tirg si doi cetateni din partea fiecarui oras. Aceasta adunare reprezentativa s-a adaugat celei deja existente formata din marii aristocrati si clerici.
Convocarea de catre regele Eduard I si a reprezentantilor claselor inferioare a inijiat
procesul de separare a parlamentului in doua camere distincte. In temeiul solidaritatii
nobiliare, reprezentantii initiali din Marele Consiliu au format o adunare exclusivista
- Camera Inalta, cavalerii si reprezentantii burgheziei constituindu-se in Camera
76

77

Sisterae politice contemporane


Inferioara. Divizarea Marelui Consiliu a devenit efectiva un secol mai tarziu, in
1327, sub domnia lui Eduard al III-lea, cind pe structura anterioara s-au constituit
Camera Lorzilor (House ofLords) si Camera Comunelor (House of Commons)
Cat priveste diferentierea functonala si specializarea celor doua Camere, sunt
necesare cateva precizari cu caracter istoric. Cum am sugerat deja, monarhia
britanica nu poate fi considerata o autentica monarhie absolutista de factura continentald. In esenfa, o asemenea situafie s-a datorat specificului raporturilor de
vasalitate din Anglia, ca ifunc(ionarii unor norme juridice cutumiare, a cdror forfa
de impunere provenea chiar din vechimea lor. Absolutismului cu fafa umana" al
monarhiei i-a corespuns un absolutism temperat al aristocrafiei in general. In aceste
condifii istorice, limitarea puterii regalitafii si aristocrafiei a constituit un proces
oarecum natural in cadrul caruia rolul politic principal a revenit alianfei dintre
nobilimea inferioara si burghezie. Practic, asa cum suspln teoreticienii dreptului constitutional, aceste clase sociale au reprezentat purtatorii de stindard ai drepturilor
poporului, inclusiv ai dreptului de reprezentare parlamentara2. Paralel cu acest proces
si dependent de el, rolul Camerei Lorzilor s-a diminuat treptat, ajungandu-se ca de la
inceputul secolului al XlX-lea supremajia Camerei Comunelor sa devina efectiva.
Ascensiunea burgheziei, cu intreg cortegiul de revolujii savarsite de aceasta in diferitele sfere ale vietii sociale britanice - vezi, spre exemplu, revolutia industrials - a
sustinut procesul de consolidare politica a institu|iilor reprezentative. Momentul
istoric considerat ca marcand rasturnarea balanfei puterii in favoarea Camerei
Comunelor a fost anul 1832, respectiv adoptarea Acrului Reformei (The Reform
Act), eel care a pus bazele elective ale constituirii acestei camere si a anulat dreptul
cutumiar al lorzilor de a-i numi pe membrii Camerei Comunelor. Ulterior, pe
parcursul secolului al XlX-lea si al XX-lea, declinul Camerei Lorzilor s-a accentuat,
aceasta pierzandu-si prerogativele sale tradifionale. Principalele legi care
reglementeaza astazi raporturile dintre cele doua camere ale Parlamentului britanie
sunt The Parliament Acts din 1911 si 1949.
Camera Comunelor este institu{ia care define, practic, intreaga putere legislativa
din Marea Britanie. Membrii sai sunt alesi prin vot universal direct pentru un mandat
de 5 ani. Tipul de scrutin folosit este eel majoritar uninominal cu un singur tur
(scrutin pluralitar). Aceasta inseamna ca in fiecare din cele 646 circumscripta
electorate este ales un singur deputat dintre candidajii participant la scrutin (independent sau prezentati de partidele politice), respectiv eel care ob{ine eel mai mare
numar de voturi. Reactualizarea listelor electorale se face din 10 in 10 ani, astfel
incat sa se asigure cuprinderea in sistemul de vot a tuturor cetatenilor britanici.
Conform legii electorale, nu pot fi alesi deputati persoanele care ocupa o functie in
serviciul Coroanei, militarii, magistrate, politistii. In schimb, titularii funcfiilor
ministeriale pot face parte din Camera Comunelor.
In cadrul Camerei se organizeaza doua grupuri parlamentare, corespunzatoare
puterii (majoritatea parlamentara) si opozitiei (minoritatea). Grupurile parlamentare

Sistemul parlamentar din Marea Britanie


se caracterizeaza printr-o stricta disciplina politica si de vot. Fiecare din cele doua
grupuri parlamentare are in frunte cite un lider.
Camera Comunelor este condusa de un Speaker, provenit din randurile parlamentarilor. Initial, Speaker-ul era numit de rege, pe baza unei cutume constitutionale,
avand sarcina de a asigura o buna relatie intre monarhie si parlament. In prezent,
presedintele Camerei este desemnat de catre parlamentari, dar nu prin vot, ci prin
consensul celor doua mari partide britanice. Mandatul sau este de cinci ani, functia
fiind atribuita la inceputul fiecarei legislaturi. Speaker-ul este dublat de un supleant,
al carui rol este de a prelua prerogativele titularului in anumite condifiiOpozitiei parlamentare din Camera (Her Majesty's Loyal Opposition) i se asigura
toate conditiile de a se manifesta politic liber, in primul rind de a critica activitatea
guvemului. Partidul din opozitie are la dispozrfie procedura chestionarii membrilor
cabinetului, asemanatoare unei conferinje de presa, dar si posibilitatea de a stabili
tema dezbaterilor pentru o patrime din durata sesiunii parlamentare. Liderul acestuia
formeaza un cabinet din umbra", avand rolul unui potential guvern.
Camera Lorzilor nu are caracter reprezentativ, in sensul ca baza ei nu este
electiva, avand in componenta sa mandate ereditare si mandate numite. Cum am aratat, aceasta camera cuprinde in mod traditional exponent ai nobilimii inalte, lorzii,
depasind ca numar camera inferioara.
Transformarile petrecute in structura sociala britanica, reducerea progresiva a
numarului demnitatilor nobiliare au determinat anumite modificari in procedura de
recrutare a membrilor Camerei Lorzilor pentru a se asigura continuitatea acestui
organism. Astfel, printr-un act juridic din 1958 i s-a acordat Coroanei dreptul de a
numi noi lorzi, indiferent de originea sociala a persoanei innobilate, dar numai barbat. Din 1963 si femeile au putut beneficia de innobilare. Un caz celebru de femeie
innobilata, devenita deci membra a Camerei Lorzilor, este eel al Doamnei de fier",
Margaret Thatcher, lider al Partidului Conservator si prim-ministru al Marii Britanii
intre 1979 si 19901. Din acelasi an, s-a autorizat si posibilitatea ca lorzii sa renunte la
titlul lor pentru a avea posibilitatea sa concureze si pentru fotoliile parlamentare din
Camera Comunelor. In prezent, pe linga cele 92 de mandate rezervate lorzilor ereditari, 633 de locuri sunt ocupate de life peers (lorzi pe viata), iar 23 de reprezentant
ai clerului.
Sub aspect organizatoric, Camera Lorzilor, mai conservatoare prin componenta si
spirit, si-a prezervat cutumele cu mai mare forta decat cealalta camera. Spre exemplu,
conducerea ei este asigurata si astazi de un Lord Cancelar, membru al guvernului si,
totodata, presedinte al Curtii Supreme de Apel. Dar cutumele sunt prezente si in
ritualul specific desfasurarii sedintelor din aceasta camera, si chiar in vestimentatia
membrilor ei, facind din Camera Lorzilor un organism care traiesce parca intr-un alt
timp istoric.
Modul diferit de recrutare al celor doua camere parlamentare si modificarea de-a
lungul timpului a raporturilor dintre acestea au avut efecte directe asupra atributiilor

1 Cum aceasta camera era compusa traditional din oameni fara rang nobiliar, probabil ca
traducerea mai corecta a denumirii sale ar fi Camera Comunilor.
1 Vezi Cristian Ionescu, Sisteme constitufionale contemporane, Bucuresti, Editura ansa,
1994, cap. 2.

1 Margaret Thatcher este prima femeie din Europa devenita sef al guvernului si a patra din
lume, unicul premier conservator din istoria moderna a Marii Britanii reales de trei ori
consecutiv.

78

79

Sisteme politice contemporane


specifice ce revin Camerei Comunelor si Camerei Lorzilor. Am amintit deja ca
puterea primei a crescut constant in detrimental celei de a doua. Astazi, Camera
Comunelor define rolul principal in procesul legislativ si totodata reprezinta
forul politic in fafa caruia este responsabil guvernul. Desi cu puteri limitate,
Camera Lorzilor continua sa joace un rol major in regimul parlamentar britanie.
Fiind considerata un organism, in esenfa, de avizare si consultare in materie legislative deci fara funcfii legislative propriu-zise, Camera Lorzilor are ca atribufii
specifice principale funcfia judiciara si funcfia constitufionala. Astfel, Camera Lorzilor are rolul unei Curfi Supreme in materie civila, penala si constitufionala. Totodata, ea are competenfa de a judeca inalfii demnitari pusi sub acuzaf ie de Camera
Comunelor1. Pentru a infelege mai bine rolul judiciar al Camerei Lorzilor putem
invoca exemplul cazului fostului dictator Chilian, Augusto Pinochet, refinut in Marea
Britanie la sfarsitul secolului trecut si eliberat dupa 16 luni ca urmare a unei decizii a
ministrului justitiei in baza hotararii adoptate de Camera Lorzilor. Pe de alta parte,
aceasta Camera serveste Coroanei sa-si faca cunoscuta pozifia fata de programul
guvernului prin intermediul traditionalului mesaj al Tronului. In fine, pe Ianga funcfiile menfionate, Camera Lorzilor reprezinta un simbol al dezvoltarii constitufionale
$i politice a Marii Britanii, atribufie inca mai importanta decat celelalte intr-o societate puternic tradifionalista.
Parlamentul britanie se reuneste eel putin o data pe an, in principal pentru a susfine programul guvernului si pentru a aproba impozitele. Sesiunile parlamentare se
desfasoara dupa reguli riguroase stabilite cu mult timp in urma si respectate cu strictete, chiar daca o serie de proiecte ale unor actuali parlamentari vizeaza renunfarea la
aspectul simbolic al procedurilor respective. Sub acest aspect, extrem de edificatoare
sunt ceremonialul ocazionat de citirea mesajului tronului, faptul ca distanfa dintre
bancile puterii si ale opozitie este de doua lungimi de sabie sau chiar prezervarea
arhitecturala a imobilului in care se desfasoara activitafile parlamentare.
In fine, activitatea politica din Parlament si in general viata politica britanica, de$i
de factura bipolara, este caracterizata printr-un spirit conciliator. In mod traditional,
deciziile politice sunt rodul unui laborios proces de conciliere, proces care, in fond,
exprima chiar natura parlamentarismului.
In concluzie, Parlamentul este esenta regimului britanie si fundamentul
stabilitafii sale politice. Totodata, in traditionalismul parlamentului britanie aflam si
principala motivatie pentru care societatea nu a resimtit nevoia unei legi fundament a l scrise.
Cat priveste formula bicameralismului, aceasta are un caracter atipic datorat in
principal mentinerii unei camere constitute printr-o procedura ne-electiva. Aceasta,
la care se adauga neta separare functionala a celor doua camere (rolul legislativ principal apartine Camera Comunelor), determina plasarea parlamentului britanie intr-o
categorie aparte, intre bicameralismul asimetric-incongruent si unicameralism.
1 John Morison, Gordon Anthony, Brian C. O'Neill, Le regime politique du ROYAUMEUNI, in Genoveva Vrabie (coord.), Les regimes politiques des pays de I'U.E. et de la
Roumanie, Bucuresti, Editura Monitorul Oficial, 2002, p. 352.

80

Sistemul parlamentar din Marea Britanie


Sistemul politic al premieratului
Formal, in varful ierarhiei politice se afla Coroana 1 . indelungata traditie monarhica a statului - intrerupta in ultima mie de ani doar pentru un deceniu, de catre
Oliver Cromwell, conducatorul revolutiei republicane din 1648 -, rolul jucat de
Coroana in diferitele momente cheie ale istoriei statului, caracterul luminat al monarhiei britanice, respectul britanicilor pentru institufia regalitafii, toate acestea fac ca
regele (regina) sa se bucure nu numai de o larga popularitate, ci si de recunoasterea
implicita a pozifiei politice.
Conform regulilor cutumiare si scrise, monarhul are atribufiile unui factor politic de
prima importanfa. Astfel, monarhul desemneaza prim-ministrul, sancfioneaza legile,
prezinta Mesajul Tronului, dizolva Camera Comunelor si define funcfia de sef al
satului.
Pe de alta parte, atribufiile monarhului au un caracter formal, simbolic. Mai
intai, premierul desemnat de rege este in mod obligatoriu liderul partidului care a
castigat alegerile. Apoi, desi cutuma ii recunoaste monarhului dreptul de veto pentru
sancfionarea legilor, acest drept nu a mai fost folosit de circa doua secole. in al
treilea rand, Mesajul Tronului este in fapt o pledoarie pentru programul cabinetului.
in al patrulea rand, prerogativa dizolvarii Camerei Comunelor este delegata premierului, monarhul conformandu-se cererii acestuia. in fine, chiar exercitarea funcfiei de
sef al statului este delegata premierului, acesta suplinind monarhia in special in acfiunile cu caracter international. In acest context trebuie menfionata si prerogativa regelui de sef al Commonweath, prelungire a fostului statut imperial al Marii Britanii, ca
o functie cu caracter simbolic, fara relevanta practica asupra farilor membre. Singura
atributie autentica a regelui este cea de sef al Bisericii anglicane, funcfie introdusa de
Henric al Vlll-lea in secolul al XVI-lea.
Chiar daca sub aspect tehnic, intelegand prin aceasta atribufiile concrete, institufia
monarhiei nu mai are astazi putere politica efectiva, monarhul isi prezerva rolul de
conducator ca efect al dreptului cutumiar, desi fara a se manifesta ca atare in mod
direct. Cu alte cuvinte, se poate afirma ca status-quo-ul britanie se caracterizeaza
prin neintervenfia monarhiei in viafa politica, dar, totodata, prin potentialitatea
acestei intervenfii, potentialitate care constituie si garantia bunei functionari a
sistemului.
Intr-o astfel de structura politica, rolul politic prim ii revine sefului executivului - Prim-ministrul (PM). Bazat pe trei conditii esenfiale majore care se
construiesc una pe cealalta in aceasta ordine: i) alegeri cu votul majoritar simplu,
ii) bipartidism, Hi) partide extrem de disciplinate"2, sistemul politic britanie se constituie intr-o forma specifica a parlamentarismului - guvernarea centrata pe
premier sau premieratul (premiership) 3 , care are ca trasaturi principale cele prezentate in continuare.
1 Incepand cu 6 februarie 1952 (ceremonia incoronarii a avut loc pe 2 iunie 1953, fiind
prima televizata), monarhul Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord este regina
Elisabeta a Il-a (Elizabeth Alexandra Mary), nSscuta pe 21 aprilie 1926.
1 Giovanni Sartori, Ingineha constitu[ionala comparatd, Bucurejti, Ed. Mediterana 2000,
2002, p. 118.
3 Pentru G. Sartori, premieratul este varianta slaba a sistemului politic parlamentar (vezi
supra Tipologia sistemelor politice").

81

Sisteme politice contemporane


In mod tradifional si ca urmare directs a sistemului electoral practicat in Marea
Britanie, guvernul este expresia politica nemijlocita a partidului castigator in
alegeri, respectiv a grupului parlamentar al majoritafii din Camera Comunelor. Sub
acest aspect, guvernul se bucura de o stabilitate deosebita si de o puternica legitimitate. Totodata, aceeasi legatura directs dintre guvern si majoritatea parlamentara, asigura sprijinul parlamentar necesar sustinerii programelor guvernamentale, defecfiunile sub acest aspect fiind cu totul excepfionale.
Puternica dependents a executivului de majoritatea parlamentara a partidului castigator in alegeri face ca funcfia de iider politic sa fie antecedents in raport cu cea
de premier. Astfel, orice schimbare la nivelul liderului respectivului partid atrage
dupa sine desemnarea unui nou premier in persoana noului lider de partid, indiferent
daca aceasta schimbare coincide sau nu cu momentul alegerilor parlamentare1.
In acelasi timp, premierul si cabinetul sau se bucura de o autonomic larga din
partea Camerei Comunelor, asa cum rezulta in principal din atribufia de a dizolva
parlamentul, cedata de Coroana. De altfel, aceasta practica reprezinta un important
instrument politic al premierului, acesta folosindu-1 pentru a declansa alegerile
parlamentare in momentul considerat optim pentru o noua victorie electorate a partidului sau.
Ca institute politica, guvernul este compus din prim-ministru si doua categorii de
ministri - seniori sau titulari i juniori (secretari de stat), numiti de premier, cu
acordul formal al regelui. Exista, prin urmare, un cabinet largit, relativ numeros ca
numar de membri, care cuprinde ambele categorii de ministri si unui restrans, format
din titularii ministerelor importante. Sub conducerea prim-ministrului, cabinetul
restrans este organismul care asigura practic realizarea puterii executive, in general,
din randul ministrilor juniori sunt selectati titularii ministerelor.
in cadrul executivului, prim-ministrul define o pozifie dominants, impunand o
disciplina de fier in cabinet. Situatia premierului, pe care G. Sartori o descrie prin
expresia primul deasupra inegalilor, este explicabila prin prisma faptului ca membrii
guvernului sunt in acelasi timp subordonafi ai liderului partidului de guvernSmant,
pozitia lor parlamentara si guvemamentalS depinzand direct de acesta. Pe de alta
parte, asa cum membrii cabinetului sunt solidari, tot asa si prim-ministrul este solidar
cu ministrii sai, astfel ca executivul isi pastreaza caracterul colegial specific sistemului parlamentar.
Guvernul este responsabil in fata Camerei Comunelor, ca organism care ii acorda
votul de investitura. Controlul exercitat de aceasta se manifests sub forma prerogative! parlamentarilor de a cere membrilor guvernului sa raporteze in legatura cu
modul in care isi indeplinesc atribufiile. Ministrii sunt obligati sa raspunda solidar in
fata parlamentului, dar pot rSspunde si individual pentru comiterea unor fapte (tradare, coruptie etc.) care atrag declansarea procedurii de impeachment.
Cum am amintit deja, guvernul este dublat de o institute originals - Cabinetul
fantoma (The Shadow Cabinet), formats de deputati ai opozitiei desemnati de liderul
lor si condusi de acesta. Fara un rol politic formal si efectiv, utilitatea cabinetului
1 Bunaoara, in 1990, retragerea doamnei Margaret Thatcher din fruntea conservatorilor in
favoarea lui John Major a insemnat si numirea acestuia in pozitia de prim-ministru.

82

Sistemul parlamentar din Marea Britanie


fantoma este dovedita prin potenfialitatea sa, opozitia fiind permanent pregatita a
prelua guvernarea. Din acest motiv, tranzifia de la o putere la alta este extrem de
scurta, iar numele titularilor portofoliilor sunt deja cunoscute opiniei publice.
in concluzie, raporturile executivului cu Coroana si cu Parlamentul fac ca premierul sa defina o pozifie cheie in cadrul sistemului politic britanie. Se poate
afirma ca aceasta pozifie nu este rezultatul competitiei dintre puteri - de altfel in
sistemul politic britanie separafia puterilor in stat are un sens diferit - ci al colaborarii
dintre acestea. in practica, Cabinetul se bucura deopotriva de increderea Coroanei si
a Parlamentului, in esenta pentru ca se bazeaza pe majoritatea legislative disciplinata
a unui singur partid.
in fine, nu este lipsit de semnificafie a aminti aici sensul britanie al termenului de
guvern. Daca, spre exemplu, americanii infeleg prin guvern sau guvernare (government)
orice reprezentant al administrafiei, orice structura institutionala a acesteia, in Marea
Britanie acest termen se refers exclusiv la Prim-ministru (P.M.) si la Cabinetul sau.
Diferenfa nu este doar lingvistica. Ea da consistenfa celor doua realitafi politice. in
SUA, prin natura federals a statului, autoritatea este dispersata atat pe orizontala cat
si pe verticala puterii, pe cand in Marea Britanie autoritatea este concentratS, cum
aratam, la nivelul Cabinetului, indeosebi a Prim-ministrului.
Bipartidismul pur si votul pluralitar
Fundamentul premieratului, asa cum aprecia G. Sartori, il reprezinta bipartidismul generat de alegerile cu vot majoritar relativ. Organizarea partidista britanica
este esentialmente duala. Exista doua partide mari, care domina categoric viata
politica si defin majoritatea covarsitoare a mandatelor parlamentare, diferenta electorate dintre ele situandu-se intr-un palier foarte ingust. Totodata, guvernarea este
asiguratS, altemativ, de cele doua partide mari. De altfel, bipartidismul britanie este
considerat modelul sistemelor in care funcfioneaza doua mari partide, dominante
electoral si politic, categoria aceasta fiind denumita chiar bipartidism englezesc. Trebuie insS precizat ca dominatia politics a celor doua partide mari s-a diminuat in
perioada postbelica, de la circa 90% din totalul voturilor exprimate in anii "60-~70 la
aproximativ 80% in prezent, insa fara ca aceasta sa insemne modificarea formulei
partidiste.
Se considers ca istoria partidismului englezesc incepe in 1832, odata cu The
Reform Act prin care se reorganizeaza sistemul electoral astfel incat, prin reducerea
censului, respectiv prin cresterea numarului cetatenilor cu drept de vot - 7%
reprezenta standardul eel mai ridicat al epocii - se asigura baza electorala necesara
functionarii partidelor politice. Totusi, inceputurile partidismului pot fi localizate
irvca in secolul al XVIII-lea in conflictul politic ce a opus cele doua grupari partizane
din cadrul parlamentului: pe de-o parte, Tories, partizani ai regelui si in general ai
randuielilor sociale existente, pe de alta, liTiigs, adepti ai rhonarhiei constitutional si
ai institutiei parlamentare in sens modern. Pe structura acestor doua grupuri se vor
constitui, in secolul al XlX-lea, Partidul Conservator si Partidul Liberal.
Este demn de remarcat faptul ca procesul nasterii partidismului britanie constituie
argumentul istoric eel mai solid pentru teoria institutionala a gertezei partidelor
83

Sisteme politice contemporane


politice. Pusa la punct de Maurice Duverger, teoria institutionala explica geneza
partidului politic prin extinderea grupurilor parlamentare initiate in afara parlamentului si permanentizarea lor organizafionalS, altfel spus, prin derivarea institufiei
partidului politic din cea parlamentara.
Aparifia, la inceputul secolului al XX-lea, a unui al treilea partid - Partidul Laburist - nu a modificat structura bipolara a esichierului politic, deoarece sporirea forfei
noului partid s-a produs in contextul descresterii puterii liberalilor. Astazi, Parlamentul si viafa politica sunt dominate de Partidul Laburist si Partidul Conservator, tot asa cum in secolul trecut erau dominante de conservators si liberali. In anul
1988, Partidul Liberal a fuzionat cu nou-constituitul. Partid Social-Democrat, sub
numele de Liberal-Democrati. Acesta ocupa in prezent o pozifie parlamentara
modesta, fiind totusi mai putemic decat celelalte partide minore ce compun sistemul
de partide din Marea Britanie. Din aceasta categorie fac parte partidele locale, de
factura nationalists, precum Partidul Nationalist Welsh, Partidul National Scotian sau
Partidul Laburist Scofian, si alte formatiuni politice.
Dominafia celor doua partide majore si corolarul acesteia, altemanta guvernamentalS, sunt creatia sistemului electoral britanie - majoritar relativ (pluralitar),
in vigoare de circa doua secole. Longevitatea acestui tip de scrutin se explica prin
efectele sale politice benefice, care pot fi cuprinse in urmatoarea idee: majoritSfile
parlamentare sigure si stabile impreuna cu guvemele monocolore puternice si cu un
solid sprijin parlamentar constitute baza eficientei sporite a actiunii guvernamentale
si, implicit, a progresului social. In Marea Britanie este dovedit istoric ca nu exista
crize politice guvernamentale, altfel spus, ca guvernul nu poate cadea prin proceduri parlamentare obisnuite, ci numai in urma unei defecfiuni din interiorul partidului aflat la putere sau in conditiile unui parlament cu structura minoritara. Dar si
astfel de situatii reprezinta excepfia, si nicidecum regula1.
Exista insa si un revers al medaliei, dar pe care sistemul britanie il accepts ca pe
un cost ce trebuie platit stabilitatii politice. Analiza rezultatelor alegerilor din Marea
Britanie ne dezvaluie realitatea unei discrepanfe evidente intre opfiunile alegatorilor
(votul popular) si distributia mandatelor parlamentare (votul politic). Astfel, un partid
poate obtine guvernarea castigand in majoritatea circumscriptiilor electorale, dar
avand pe ansamblul national un numar mai mic de voturi comparativ cu partidul din
opozitie sau poate ajunge la o majoritate parlamentara consistenta in conditiile unei
victorii electorale la limits. Totodata, din reprezentanta nationals este exclusS partea
cetatenilor care si-au dat votul pentru partidele minore.
Pentru a exemplifica efectele politice produse de sistemul electoral majoritar relativ (cu un singur tur), vom prezenta rezultatele alegerilor parlamentare din 1997, care
au marcat sfarsitul erei" conservatoare. Astfel, Partidul Laburist a castigat alegerile
cu 43,17% din voturi, pe urmatoarele doua locuri situandu-se Partidul Conservator cu
30,60% si Partidu^Liberal-Democrat cu 16,75%. Avand doar majoritatea relativS a
voturilor, laburistii au obtinut 419 mandate, fatS de cele 165 care au revenit
1 Pe 28 martie 1979, Camera Comunelor a aprobat o motiune de cenzura impotriva
premierului laburist James Callaghan, ce prezida un cabinet de coalitie laburist-liberal, cu 311
de voturi pentru si 310 impotriva; conducand la organizarea de alegeri anticipate, ce aveau sa
fie castigate de conservatorii condusi de Margaret Thatcher

84

Sistemul parlamentar din Marea Britanie


conservatorilor, respectiv cele 46 ale liberal-democrafilor, definand astfel majoritatea
absolutS a locurilor din Camera, adicS 64,46%.
O situafie excepfionala a fost generatS de alegerile parlamentare din 6 mai 2010,
cand nici unui din cele doua partide majore nu a castigat suficiente mandate pentru a
define majoritatea in Camera Deputafilor1. Ca atare, dupa o scurtS perioadS de negocieri politice2, pe 10 mai Partidul Conservator (clasat primul), si Partidul LiberalDemocrat (al treilea) au anunfat formarea guvernului de coalifie3. Postul de primministru a revenit liderului conservator David Cameron, secondat de seful liberaldemocrafilor Nick Clegg4.
Sub aspect organizatoric, cele doua mari partidele britanice, desi genetic diferite,
au o serie de trSsaturi comune. Este vorba in primul rind de faptul cS viafa de partid
se subsumeazS aceluiasi proces al concilierii specific intregii viefi politice britanice.
Privite din afara, partidele britanice apar ca puternic disciplinate, caracteristicS metamorfozatS in disciplina de vot. Insa aceastS disciplina nu este rezultatul unei structuri
de partid monolitice, ci, dimpotrivS, uneia consensuale. Dezbaterile politice si curentele de idei intra-partidiste defin un rol esenfial in viafa partidelor. In fapt, se poate
aprecia cS fiecare partid este suma mai multor curente sau aripi", a caror manifestare politics este neingrSditS. Spre exemplu, principalele douS curente din Partidul
Laburist, a caror confruntare este notorie, sunt reprezentate, pe de-o parte, de intelectualii de stinga laburisti, iar pe de alta, de laburistii provenifi din rindurile sindicalistilor. TotodatS, membrii de partid si liderii din afara Parlamentului au libertatea
de a se exprima critic la adresa conducerii superioare a partidului. Confruntarea intrapartidistS permite participarea directs a membrilor de partid la elaborarea liniilor
politice directoare ale partidului, rezultat al unui laborios proces de negociere intre
diferitele curente componente. Din aceastS perspectivS, se poate aprecia ca partidele
britanice sunt partide de tip descentralizat. Disciplina de partid de care aminteam
initial se manifests deci nu in procesul de elaborare a deciziilor, ci in aplicarea
deciziilor consensual adoptate. Partidele britanice reprezintS un model de democratic
institufionalS si, totodatS, de eficienfS politics.
Din punct de vedere ideologic, partidele britanice sunt bine individualizate, atat
sub aspect comparativ, cat si sub eel al coerentei doctrinare proprii. Cele douS mari
partide impartSsesc valorile democrafiei si ale status-quo-ului britanie, dar se
deosebesc prin principiile politice specifice ce le guvemeazS activitatea. In esenfS,
Partidul Conservator aparfine familiei doctrinare a liberalismului, iar Partidul
Laburist celei social-democrate. Desigur, elementele doctrinare particulare sunt cele
1 Primele alegeri care au generat un parlament minoritar (hungparliament) au fost cele din
februarie 1974, desfasurate in contextul unei crize economice, avand drept consecinta
organizarea alegerilor anticipate, in octombrie acelasi an.
2 Negocierile s-au referit sj la reforma sistemului electoral pluralitar, considerat un
adevarat tabu al politicii britanice, partile convenind asupra s'olutiei unei consultari populare
cu o privire la modificarea modului de scrutin in varianta sistemului majoritar altemativ.
3 Un prim guvern de coalitie a fost format la doi ani dupS alegerile din octombrie 1974, ca
urmare a pierderii majoritatii de catre laburisti, sub conducerea premierului James Callaghan.
4 In guvernul de coalitie, PC, cu 306 mandate parlamentare, si-a asigurat 18 posturi, iar
liberal-democratii, cu 57 de mandate, au obtinut 5 portofolii.

85

Sisteme politice contemporane


care dau personalitate distincta celor doua partide. Bunaoara, In ultimele decenii in
care s-au aflat la guvernare, sub conducerea doamnei Margaret Thatcher, conservatorii au promovat o politica ultra-liberala, similara celei practicate in SUA de catre
Ronald Reagan, caracterizata prin retragerea masiva a statului din economic Pe de
alta parte, laburistii au renunfat la vechile stogane ale doctrinet lor tradifionale, fiind
promotorii unei social-democrafii modeme, de factura liberal! Noua orientare a
laburistilor, in conexiune cu modernizarea doctrinara operate de social-democrafia
germana sau de catre democratii americani, este cunoscuta sub numele de A treia
cale. De altfel, victoria laburistilor in alegerile din 1997 este consecinfa directs a
acestei reforme initiate de laburisti odata cu alegerea lui Tony Blair in fruntea
partidului.
Orientarea doctrinara de inspirafie liberals a Partidului Conservator si cea de
factura social-democrata a Partidului Laburist asigura si simetria dreapta - stanga a
esichierului partidist britanie, ca un alt element defmitoriu al sistemului bipartidist.
In fine, in contextul analizei sistemului partidist, trebuie amintit si gradul inalt de
participate a cetatenilor la viata politica. Ca si partidele, cetafenii britanici sunt
responsabili, ei participand in proporfie mare la vot, dar, inca si mai important,
avand constiinfa ca pot contribui la reglementarea problemelor sociale. Responsabilitatea cetatenilor este o alta fateta a politicii consensuale din Marea Britanie, sprijinita atat pe structurile institutionalizate ale societSfii civile, cat i pe cele ale partidelor politice. Bunaoara, este binecunoscut faptul ca Partidul Laburist, de tip partid
de mase, are in structura sa organizatii sindicale care faciliteaza comunicarea politica
in ambele sensuri.
Traditie si modernizare politica
Respectul pentru traditie nu i-a impiedicat pe politicienii britanici sa adopte
masuri politice novatoare, reformiste. Schimbarile preconizate in direcfia restructurarii camerei superioare reprezinta cea mai importanta reforma politica din 1832 in
domeniul parlamentar. incepand cu 1997, guvernarea laburista si-a propus un ambifios program de reforma politica, care, in esentS, vizeaza restrangerea numarului lorzilor si recrutarea lor viitoare pe baze regionale, avand si girul Partidului Conservator. Astfel, pe linga reducerea semnificativa a numarului lorzilor ereditari - in
noiembrie 1999 Parlamentul a aprobat restrangerea acestei categorii de lorzi la numai
92 - se intenfioneaza ca membrii Camerei superioare sa provina din alesi regionali,
din reprezentanti ai minoritStilor etnice si ai comunitatilor religioase, precum si din
membri desemnati (actualii lorzi pe viata). in acest fel, natura si rolul Camerei
Lorzilor se vor modifica substantial, acest organism devenind similar unui corp
ponderator, precum in Franta sau Germania, putandu-se considera ca restructurarea
Camerei Lorzilor reprezinta o adevarata revolutie politica.
Tot in planul reformei politice se inscriu si masurile privind cresterea autonomiei
decizionale locale, care vizeaza constituirea unor parlamente locale in cele trei
regiuni nationale (proces de devolutie a statului) - Scotia, Tara Galilor si Irlanda de
Nord. Pe 11 septembrie 1997, in cadrul unui referendum local, scotienii s-au pronuntat in favoarea (74,3%) reinfiintarii parlamentului abolit in 1707, anul integrarii
86

Sistemul parlamentar din Marea Britanie


Scofiei in Regatul Unit. Sapte zile mai tarziu a fost randul galezilor sa aprobe
constituirea parlamentului local, chiar daca cu o majoritate minima. De menfionat ca
in 1979, intr-o consultare regionali similara, galezii au respins un astfel de proiect.
Initial, atribufiile parlamentelor locale au fost limitate la domeniul impozitelor, insa
importanta este decizia politica pentru descentralizarea guvemarii. Tot aici trebuie
remarcata i constituirea, in premiers, la sfarsitul anului 1999, a unui guvern
autonom biconfesional in Irlanda de Nord, zona fierbinte" a Marii Britanii in care,
de decenii, catolicii si protestantii s-au aflat practic in razboi civil.
in fine, si in domeniul electoral s-au produs schimbari, cea mai importanta vizand
alegerea primarului Londrei prin vot direct. Pe 4 mai 2000, pentru prima oara in
istorie, londonezii au fost chemafi la urne pentru a-si alege in mod direct primarul, ca
si pe cei 25 de consilieri locali in fata carora va raspunde primarul Londrei. Pana la
aceasta data, Londra era condusa de un primar desemnat (lordul primar), ale carui
atribufii erau insa exclusiv reprezentative, administrafia capitalei britanice intrand
practic in atribufiile guvernul. Interesant de remarcat ca, desi organizate de guvernul
laburist, primele alegeri pentru primaria Londrei au fost castigate de Ken
Livingstone, un independent (exclus anterior din Partidul Laburist).
Specificul constitufiei britanice
Din perspective istorica, se poate aprecia ca procesul de constituire a regimului
constitutional britanie, de altfel un proces cu o vechime respectabila, a parcurs mai
multe etape distincte, similare celor de formare a institutiilor de guvernare, in special
a Parlamentului si Monarhiei. Spre exemplu, momentul 1832, eel care a rasturnat
definitiv balanfa puterii in favoarea Camerei Comunelor a reprezentat in mod cert
inaugurarea unei noi formule constitufionale si politice. Diferitele etape ale acestui
proces nu si-au gasit insa reflectarea stricta in plan juridic-constitufional prin
elaborarea sau modificarea unor constitufii. in buna parte, situatia Angliei este
similara celorlalte state feudale europene, unde cutuma constitufionala sau cea
juridica in sens larg, si nu legea scrisa, avea o puternica forfa de impunere in constiinfa sociala. Dar in Anglia codificarea cutumei constitufionale nu a devenit o necesitate nici in timpurile moderne pentru ca in societatea britanica principiul legalitafii
este mult mai larg si mai putemic inradacinat, dupa cum intregul edificiu juridic se
fundamenteaza pe pragmatism, bine reflectat prin normele cutumiare.
Regimul constitutional britanie se bazeaza si astazi pe tradifii si cutume cu un rol
functional bine stabilit si verificat de indelungata practica politica, fara ca aceasta
situafie sa poata ridica semne de intrebare asupra calitafii regimului politic britanie.
Din corpul tradifiilor si cutumelor constitufionale fac parte legile" care reglementeaza activitatea institufiilor politice. Aceste norme cutumiare sunt cunoscute ?i
respectate cu strictefe de politicieni, dupa cum obligativitatea lor este recunoscuta si
acceptata de catre intreaga nafiune.
'
Desigur, regimul constitutional britanie este reglementat si de o serie de legi
scrise care, alaturi de tradifiile si cutumele constitufionale, suplinesc absenfa unei
constitufii in sens formal. Acestea au o valoare deosebita pentru ordinea constitufionala britanica, dar si o semnificafie politica universale. Faptul ca cele mai multe
87

Sisteme politice contemporane


dintre ele au fost elaborate cu sute de ani in urma, ramanand si astazi in vigoare, le
sporeste importanta si totodata indica coerenta si continuitatea regimului. Printre
aceste acte trebuiesc amintite Magna Charta Libertatum (1215), The Habeas Corpus
Act (1679), The Bill of Rights (1689), The Reform Act (1832), The Parliament Acts
din 1911 si 1959, The Human Rights Act (1998).
Asadar, in Marea Britanie legea fundamentala a statului are forma unui ansamblu
de cutume si texte juridice complementare. Fara a fi o construcfie juridica propriuzisa, in sens formal, ea este o Constitute in sens material. O astfel de constitute
este expresia directs a specificului procesului de constituire a institufiilor politice britanice. Totodata, nature sa materials face ca aceasta Constitute, ca si regimul constitutional reglementat de ea, sa se bucure de o serie de caracteristici deosebite. Constituta britanica este extrem de supla, tocmai datorita cutumelor ce ii confera confinut material. Cutumele se pot modifica cu usurinfa, atunci cand situafia politica o
cere, fara proceduri parlamentare sau juridice complicate. Cu o expresie specifics
dreptului constitutional, principul blocarii ordinii constitutionale nu este recunoscut
in sistemul britanie. Suplefea constitutiei este conjugate cu adaptabilitatea ei, ca o
forma de expresie a pragmatismului specific regimului politic britanie. In aceasta
complementaritate putem regasi si motivatia pentru continuitatea si rezistenfa in timp
a institutiilor politice britanice. O trasatura cu totul excepfionalS a Constitutiei britanice o reprezinta legitimitatea ei si, in consecinfa, a institutiilor politice, legitimitate
conferita de acceptarea unanima a prevederilor sale. Constitufia este respectatS nu
numai ca o lege fundamentala, ci ca un simbol nafional. In fine, din perspectiva confinutului constitufiei (a regimului constitutional), vom putea evidenfia faptul ca principle juridice fundamentale, redate de orice constitufie democratica, sunt, in cazul
Marii Britanii, rezultatul activitafii politice. Bunaoara, principiul separafiei puterilor
in stat este respectat nu pentru ca ar fi inscris in lege (de altfel nici nu este), ci pentru
ca el constituie chiar substanfa regimului politic asa cum este el practicat de sute de ani.
In concluzie, regimul constitutional din Marea Britanie este unui de factura
cutumiara, in care tradifia joaca rolul de element-cheie al sistemului. Intreg edificiul
politic britanie s-a intemeiat pe forfa tradifiei, si tot ea a fost cea care i-a dat rezistenfa in timp si funcfionalitate. Sa nu uitam ca, cum o arata istoria Angliei, fizionomia actualului sistem politic s-a definitivat inca din secolele XIV-XVI, adica cu
mult timp inaintea redactarii oricarei constitufii moderne in sens formal. In fapt, se
poate afirma c& britanicii, cu un puternic spirit pragmatic, au fost preocupafi mai
degraba de desavarsirea problemei de fond, si mult mai pufin de aspectele ei formale.
Asadar, in cazul Marii Britanii, analiza stabilitafii si funcfionalitafii remarcabile ale
institufiilor politice britanice trebuie obligatoriu sa ia in considere forfa tradifiei,
anterioritatea si primordialitatea normelor cutumiare in raport cu cele formale,
fundamente ale sistemului Westminster.

Anul
Conservatorii
alegerii
Voturi Maiidate
%
Nr. %
1945 36,2
197 30,8
1950 43,5
298 45,8
1951 48,0
321 49,4
1955 49,7
345 53,1
1959 49,5
365 56,2
1964 43,4 304 46,8
1966 41,9
253 38,9
1970 46,4
330 50,7
1974 38,2
296 47,0
1974 35,8
276 42,5
1979 43,9
339 52,2
1983 42,4
397 61,1
1987 42,3
376 57,9
1992 41,9
336 51,7
1997 30,1
165 25,1
2001 31,7
166 25,2
2005 32,4
198 30,7
2010 36,1
306 47,1

Laburistii
Voturi
%
47,7
46,1
48,8
46,4
43,8
44,1
47,9
43,0
37,2
39,3
37,0
27,6
30,8
34,4
43,1
40,7
35,2
29,0

Mandate
Nr. %
393 61,4
315 48,5
295 45,4
277 42,6
258 39,7
317 48,8
363 55,8
287 44,2
301 47,8
319 49,1
269 41,4
209 32,2
229 35,3
271 41,7
419 63,6
412 62,5
353 54,7
258 | 39,7

Liberalii/
Lib.-dem.
Voturi Mandate
%
Nr. %
9,0
12
9,1
9 1,3
2,5
6 0,9
2,7
6 0,9
5,9
6 0,9
9 1,3
1U
8,5
12 1,8
7,4
6 2,4
19,3
14 2,2
18,3
13 2,0
11 1,6
13,8
25,4 23 3,2
22,6 22 3,3
17,8 20 3,0
22,4 46 7,1
18,3 52 8,0
22,0 62 9,6
23,0 57 8,8

'i
*

88

Sistemul parlamentar din Marea Britanie


Evolufia puterii relative a partidelor britanice 1945-2010

89