Sunteți pe pagina 1din 24

Ulei si acid oleic

Materia grasa in plante


In plante materia grasa se concentreaza in anumite parti
cum sunt semintele,fructele, samburii,jucand rolul unei
substante de rezerva,pe care planta o utilizeaza in timpul
dezvoltarii ei,drept sursa de energie. Grasimile prezinta
avantajul ca puterea lor calorica este foarte ridicata si sunt
lipsite de apa de cristalizare.
Cele mai multe plante naturale au seminte oleaginoase.La
cele de cultura predomina cele cu seminte
amidonoase.Acumulari de grasimi de rezerva se produc si
in tulpinile unor copaci.La germinatie,rezervele de grasimi
sunt practic complet epuizate.Se produce o hidroliza a
grasimilor la acizi grasi si glicerina ,sub actiunea lipazelor
vegetale prezente in toate semintele si in alte organe ale
plantei.

Seminte

Specia
vegetala

Grasimi

Glucide

Oleaginoase

Floarea
soarelui

45-55

10

Nuci de cocos

65

12

Ricin

60-65

15

Boabe grau

1.8

69

Boabe mazare 1.9

53

Boabe orez

77

Amidonoase

1.3

Uleiul
Este un amestec de trigliceride i acizi grai,
fluid la temperatur medie. Poate fi extras
din diferite plante: floarea soarelui, rapi,
nuc, mslin, soia, palmier, cocos, in, mac,
ricin, porumb etc. Unele uleiuri vegetale sunt
comestibile i se folosesc n alimentaie,
altele sunt uleiuri industriale i se folosesc n
tehnologie. Unele uleiuri, de exemplu cele de
rapi, soia sau palmier pot fi folosite pentru
producerea combustibilului (biodiesel).

Uleiuri
Grasimile naturale lichide la
temperatura camerei se numesc
uleiuri.Punctele de solidificare
variaza in limite largi(fiind de -27oC la
uleiul de in,-18oC la uleiul de floarea
soarelui) Punctul de solidificare al
uleiurilor este determinat de natura
acizilor care le compun;el este cu
atat mai ridicat cu cat proportia de
acizi saturati este mai mare.

Uleiurile sunt insolubile in apa,insa pot


forma dispersii coloidale sau emulsii.
Deosebit de importante sunt reactiile de
autooxidare si polimerizare care stau la
baza utilizarii anumitor grasimi vegetale
pentru fabricarea de lacuri si vopsele.Din
acest punct de vedere,uleiurile se impart
in uleiuri nesicative,semi-sicative si
sicative. Uleiurile nesicative sunt cele mai
potrivite pentru scopuri alimentare.

Uleiul de floarea soarelui serveste pe


scara larga in
alimentatie,dar,datorita continutului
sau mare in acid linolic este utilizat si
ca ulei sicativ de obicei amestecat cu
ulei de in.
Uleiul de in,bogat in acid
linolenic,este uleiul sicativ cel mai
folosit.

Plantele oleaginoase au fost introduse in


cultura cu circa 10 000 de ani in urma,dar
succese semnificative s-au inregistrat acum
2000-3000 de ani. Anterior plantelor
oleaginoase atentia fusese indreptata asupra
cerealelor: grau, orez, porumb, orz care erau
esentiale in alimentatie. Pe masura
introducerii in cultura,floarea soarelui,
arahidele, susanul si altele au fost folosite
pentru seminte, iar ofrnelul pentru valoarea
tinctoriala a florilor (colorant natural).

La inceput uleiul a fost folosit pentru


iluminat si mult mai tarziu pentru gatit.
Folosirea uleiului pe scara larga,in
alimentatie,a inceput acum 200 de ani.
Calitatea uleiurilor este determinata de
spectrul acizilor grasi. Ameliorarea
compozitiei uleiurilor si a calitatii
proteinelor a devenit un obiectiv al
cercetarii stiintifice din ultimii 80 de ani.

Floarea soarelui:-in anii 85-86 se


produceau 6,1 milioane de tone de
ulei de floarea soarelui
-totalul productiei de ulei de floarea
soarelui reprezinta 14% din productia
mondiala de ulei
-este pe primul loc in Europa

Uleiul de cocos are o temperatur de topire mare, devenind lichid la


peste 24 de grade Celsius. De aceea sub aceast temperatur este n
stare solid. Acest factor determin rezistena la rncezeal. Nu
necesit refrigerare i poate rezista pn la 2 ani.
Deoarece este stabil la temperaturi nalte, poate fi folosit la toate
tipurile de gtit. Deci dac trebuie s prjii, mai bine prjii cu ulei de
cocos. Uleiul pur are un gust i miros uor de cocos, ns nu altereaz
semnificativ gustul final al mncrii.

Uleiul de in
Semintele de in sunt materia prima pentru uleiul de in, una din minunile
naturii, cu mari beneficii pentru sanatate. Inul este originar din Egipt, iar
uleiul de in si semintele de in au fost folosite de mii de ani in scopuri
medicinale, mai ales pentru tratarea diferitelor suferinte ale pielii, de la
taieturi, la arsuri si pielea inflamata, dar si cu multiple alte beneficii pentru
sanatate.
Uleiul de in este folosit in principal pentru uz extern, dar are si utilitati
interne. Uleiul de in este un aliat al pielii frumoase, dar trateaza cu succes
si constipatia, scade colesterolul si amelioreaza suferintele hepatice.
Uleiul de in este o exceptionala sursa de acizi grasi omega 3 si omega 6,
care protejeaza pielea de radiatiile ultraviolete indiferent de anotimp.
Acesti acizi regleaza si secretia de sebum astfel incat, protejata cu ulei de
in, pielea nu se deshidrateaza si nu se irita, fiind ecranata fata de efectul
negativ al razelor ultraviolete.

Uleiul de in este o sursa de antioxidanti care sustine echilibrul


hormonal, are un activ efect antimicrobian care il face util in
tratarea afectiunilor de tipul acneei, dar si impotriva ciupercilor si a
virusurilor. Datorita acestor proprietati uleiul de in este inclus in
preparatele naturiste pentru tratarea si ingrijirea pielii sau pur si
simplu ca ulei de masaj.
Uleiul de in este o foarte buna sursa de vitamina A, care poate fi
adusa in tegument din exterior, prin lotiuni si creme care contin ulei
de in.

Acidul oleic
CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-COOH
Acidul oleic este un acid gras care se gsete n
diferite grsimi i uleiuri animale i vegetale. Este
un ulei inodor, incolor, dei mostrele comerciale pot
fi glbui.
Acizii grai (sau ca srurile lor) nu apar deseori ca
atare n sistemele biologice. Acizi grai cum ar fi
acidul oleic apar ca esterii lor, frecvent
trigliceridele, care sunt materialele grase n multe
uleiuri naturale. Prin procesul de saponificare, acizii
grai pot fi obinuti. Este unul dintre cei mai
importanti acizi continuti in grasimi.

Acidul oleic este in stare pura cu punct de


topire intre 13,3-16,2oC si punct de fierbere
223oC la 10 mm Hg. Acidul 9-octadecenoic
(C18H34O2) este cunoscut sub forma a doi
izomeri geometrici: acidul oleic si acidul
elaidic. Acidul elaidic nu se gaseste in
grasimile naturale.El se formeaza din acidul
oleic sub influenta catalitica a unei mici
cantitati de acid azotos. Prin hidrogenare
catalitica ambii izomeri se transforma in acid
stearic C18H36O2.

Trigliceridele acidului oleic compun cea mai mare parte


uleiul de msline, cu toate c poate fi mai putin de 2,0%
acid liber n uleiul de msline virgin, cu concentraii mai
mari,facand uleiul de msline necomestibil. De
asemenea, reprezint 59-75% din uleiul pecan, 61% din
uleiul de canola, 36 - 67% din uleiul de arahide, 60% din
uleiul de macadamia, 20-85% din uleiul de floarea
soarelui (acesta din urm n varianta ridicat oleic), 1520% din ulei din semine de struguri, ulei de ctin i
ulei de susan,i 14% din ulei de mac. Trigliceridele
acidului oleic sunt prezente abundent in multe grsimi
animale, care constituie 37-56% din carne de pui i
curcan grsime i de 44 - 47% din untur.

Acidul oleic (n form de trigliceride), este inclus


n dieta uman normal, ca parte din grsimile
animale i ulei vegetal.
Acidul oleic,ca sarea sa de sodiu, este o
component major a spunului ca un agent de
emulsionare. De asemenea, este folosit ca
emolient. Cantiti mici de acid oleic sunt
utilizate ca excipient n produse farmaceutice,
acidul oleic este folosit ca un emulgator sau un
agent de solubilizare n produse cu aerosoli.