Sunteți pe pagina 1din 1

Apendicita

inflamatie a apendicelui.
Apendicita poate surveni la orice varsta, dar este, in mod particular, mai
frecventa la adolescent si la adultul tanar; originea inflamatiei nu este
intotdeauna determinata; ea poate fi cauzata de obstruarea apendicelui de catre
o acumulare de materii fecale. Apendicita cea mai curenta, caracterizata printr-o
simpla inflamatie a mucoasei, este denumita "catarala" sau "supurata". Cand
mucoasa este obstruata de puroi, acesta ramane uneori localizat, provocand o
aglutinare a anselor intestinale sudate prin aderentele din jurul abcesului:
aceasta este peritonita plastica sau plastronul apendicular. In caz de necroza a
peretelui apendicelui, puroiul poate invada intregul peritoneu; se declanseaza
atunci peritonita generalizata.
Simptome si diagnostic - Atunci cand apendicele este normal situat,
apendicita se traduce printr-o durere care survine brusc in fosa iliaca (partea
laterala si inferioara a abdomenului) dreapta, insotita de greturi, chiar de voma,
si de o febra moderata (38 grade Celsius); palparea zonei este dureroasa si
provoaca o reactie de aparare (intarirea peretelui abdominal); tranzitul
intestinal este incetinit.
Diagnostic - Diagnosticul este mai greu de pus atunci cand apendicele este
situat anormal: in spatele cecumului,inflamatia se traduce prin dureri lombare; la
femeie, foarte jos in bazinul inferior, el provoaca simptome analoage celor ale
inflamatiei trompelor uterine; sub ficat, el simuleaza o infectie.
Diagnosticarea este, de asemenea, delicata in formele atenuate de apendicita,
nici un examen radiologic nefiind destul de demn de incredere pentru a putea
detecta cu certitudine inflamatia.
Tratament - Tratamentul apendicitei este apendicectomia. Aceasta nu trebuie sa
fie hotarata decat pe baza unor semne probatorii: febra in jur de 38 grade
Celisius, reactie de aparare abdominala, cresterea numarului de globule albe
rezultata din numararea globulelor.
Dupa stabilirea diagnosticului, interventia este practicata fara intarziere pentru a
evita dezvoltarea unei peritonite plastice, chiar generalizate. O criza acuta de
apendicita se poate calma spontan, dar prezinta mereu un risc de recidiva; doar
in unele cazuri, la persoanele foarte in varsta, ia uneori o alura cronica.
In absenta mijloacelor chirurgicale, se incearca stavilirea inflamatiei prin
administrarea de antibiotice. In caz de peritonita plastica, abcesul poate fi
evacuat imediat sau "la rece"; ablatia apendicelui nu va fi efectuata decat dupa
vindecarea abcesului. Peritonita generalizata necesita in schimb o interventie de
urgenta, cuprinzand ablatia apendicelui si curatirea completa a cavitatii
peritoneale.
Complicatii - Apendicitele nu necesita in mod normal decat cateva zile de
spitalizare si permit reluarea activitatilor normale dupa doua sau trei saptamani.
O peritonita apendiculara poate totusi sa se complice la batrani, la subiectii
subnutriti, la diabetici sau la obezi, si obliga sa se recurga la o sedere in
reanimare chirurgicala, mai ales cand abcesele intraperitoneale s-au dezvoltat.