Sunteți pe pagina 1din 48

4.

Pornografia infantila in Internet


4.1. Existenta, in spatiul virtual, a
materialelor pornografice cu minori a
generat, in mod cu totul justificat, o
preocupare accentuata la nivel
international, in vederea descurajarii si
sanctionarii, indeosebi a producerii si
raspandirii acestor materiale. Presiunea
politica care s-a dezvoltat in ultimii ani
cu privire la aceasta problematica a
condus, treptat, la fundamentarea unor
principii de actiune, precum si a unor
norme juridice cu aplicabilitate
extrateritoriala, de natura sa fixeze, cat
mai precis, faptele supuse sanctiunii
penale si sa faciliteze cooperarea
internationala destinata combaterii
fenomenului pornografiei infantile.

Acest tip de pornografie era cunoscut si


sanctionat penal inca inainte de aparitia
Internetului. Dezvoltarea noilor
tehnologii a avut insa darul sa resuscite
discutiile cu privire la acest fenomen, in
conditiile in care serviciile Internet
dispun de o capacitate formidabila de a
disemina pornografia infantila, de a o
reproduce, de a o face accesibila inclusiv
minorilor si chiar de a facilita, pe diferite
cai, oricat de bizar ar parea, justificarea
ei de catre diverse grupuri interesate. (11)
Necesitatea incriminarii faptelor de
producere, raspandire si detinere a
materialelor pornografice cu minori, prin
intermediul sistemelor informatice este
incontestabila (12). Campania extrem de
agresiva indreptata impotriva acestui
flagel, activarea organizatiilor

internationale guvernamentale si
neguvermentale in acest scop, precum si
o serie de cazuri aduse in fata instantelor
judecatoresti din diferite state au
determinat, in acelasi timp, perceperea
unei ofensive impotriva libertatii de
exprimare in spatiul cibernetic.
Diverse comunitati atasate ideii de
exprimare libera in Internet au sesizat, in
spatele preocuparilor firesti evocate mai
sus, un pretext pentru instituirea unor
forme de control a retelei globale de
computere si de intruziune in sfera
privata a participantilor la transferul
electronic de informatii. (13) In general,
organizatiile internationale implicate au
venit in intampinarea acestor ingrijorari,
afirmand ca Protectia copilului in
Internet nu reprezinta o problema de

cenzura. Crearea unui mediu online


pentru copii, caracterizat prin siguranta,
trebuie sa conserve si sa dezvolte libertati
fundamentale, cum sunt libertate de
exprimare, dreptul la informatie si
ocrotirea sferei intime, in paralel cu
protejarea copiilor in fata continuturilor
ilegale si daunatoare [] Actiunile
indreptate impotriva continuturilor
ilegale necesita cooperarea din partea
industriei Internetului, imbinarea
formelor de autoreglementare cu
mecanismele de impunere a legii penale
de catre autoritatile publice, in scopul
asigurarii protectiei copiilor.
Continuturile daunatoare trebuie tratate
diferit de ceea ce este, in mod evident,
ilegal.(14) (subl.ns.- H.D.D.)

Distinct de acest aspect, in practica


judecatoreasca americana din ultimii ani
s-a lansat o dezbatere aprinsa in jurul
intrebarii daca pornografiei infantile
electronice trebuie sa i se subsumeze si
acele imagini in care o persoana majora
este prezentata ca un minor avand un
comportament sexual explicit, sau
imaginile care, fara a prezenta o persoana
reala, simuleaza, in mod credibil, un
minor avand un comportament sexual
explicit. Tot in aceasta arie problematica
se inscrie si discutia privitoare la paginile
Web de modeling in care sunt prezentate
minore, fara ca acestea sa aiba un
comportament sexual explicit, dar ale
caror imagini, inclusiv sub forma de
casete video, sunt oferite utilizatorilor
contra cost.

Aceste aspecte conexe problematicii


pornografiei infantile propriu-zise
lanseaza o noua disputa intre valori
constitutionale aflate in concurs, si
anume, libertatea de exprimare in
Internet versus protectia minorilor in fata
oricaror forme de exploatare pe cale
electronica.
4.2. Fenomenologia pornografiei cu
minori in spatiul virtual prezinta o serie
de caracteristici semnificative pentru
intelegerea corecta a demersului de
represiune penala in acest domeniu.
Fara indoiala, cel mai grav aspect este
reprezentat de efortul organizat si
sustinut al productiei si diseminarii unor
astfel de materiale la scara mondiala.
Nenumarate resurse indica existenta unor
retele internationale care, in ultimii ani,

au putut sa fie, in larga masura, anihiltate


datorita unor forme de cooperare intre
state si organizatii internationale. (15)
Forta de descurajare a unor asemenea
actiuni nu este insa intotdeauna foarte
pronuntata, astfel incat noi retele de
producere si raspandire iau nastere cu
relativa constanta.
Pe langa productia pornografica cu
minori din reviste cu circuit restrans,
aparute in anii 70, scanate electronic si
transmise prin serviciile Internet, anii 90
au marcat exploatarea masiva a copiilor
in scopuri legate de realizarea unor
asemenea materiale. Pentru acest motiv,
combaterea pornografiei infantile in
mediul cibernetic are conexiuni cu
eforturile mai ample, desfasurate, la scara
mondiala, in vederea reducerii riscurilor

generale de exploatare si victimizare a


minorilor.
Minorii care sunt victimele acestei
exploatari se inscriu, din nefericire, pe
intreaga scara a grupelor de varsta de
pana la 18 ani. Evitam sa facem alte
comentarii referitoare la aspectele extrem
de concrete si dureroase ale fenomenului,
recomandand cititorului resurse juridice
obiective si sobre care prezinta informatii
deosebit de utile pentru acest domeniu,
din perspectiva dreptului penal, a
dreptului procesual penal si a
criminologiei.(16)
Spre deosebire de pornografia adulta,
gradul de acces la materialele
pornografice cu minori, cu ajutorul
serviciilor Internet, este mai redus. Este
drept, motoarele de cautare ofera

conexiuni catre pagini Web al caror titlu


sugereaza pornografia infantila, dar
continutul lor propriu-zis este rareori de
tipul celui incriminat de lege. (17) In
aceste situatii, este mai degraba vorba
despre actiuni de deturnare a traficului de
utilizatori, in scopul confruntarii acestora
din urma cu reclamele publicitare
existente pe aceste site-uri si acumularii
unui numar mare de accesari in
beneficiul proprietarului paginii Web.
Resursele cele mai cautate si, probabil,
cele mai bogate in asemenea continuturi
sunt cele din camerele de conversatii
(Chatrooms), utilizatorii trebuind sa fie
insa familiarizati cu tehnologia specifica
IRC-ului (Internet Relay Chat). (18)
Acesta este, de altfel, sectorul in care rata
succesului actiunilor de represiune

penala inregistreaza cotele cele mai


inalte. Particularitatea camerelor de
conversatie o constituie caracterul lor
inchis, accesul fiind permis doar pe baza
de parola. Probabil ca aceasta forma
specifica de izolare a unei comunitati de
utilizatori in Internet tinde sa afirme, in
mod neintemeiat, libertatea de exprimare.
Este evident ca interesul ocrotirii
minorilor este, in acest caz,
precumpanitor in raport cu protectia
dreptului la libera exprimare. Rigorile
camerelor de conversatie si izolarea lor
deliberata incurajeaza, pe de alta parte,
promovarea formelor extreme de
pedofilie si pornografie infantila.
Nu de putine ori, utilizatorii aflati in
cautarea continuturilor de pornografie
adulta sunt surprinsi sa constate ca in

spatele titulaturilor unor resurse pe care


le acceseaza (denumiri de pagini Web si
adrese URL), si care, altminteri, nu
sugereaza pornografia infantila, se gasesc
tocmai materiale pornografice cu minori.
Aceasta este o modalitate pe care
detinatorii unor asemenea resurse o
practica intens, cu scopul de a deturna
traficul electronic catre site-urile proprii,
prin starnirea curiozitatii utilizatorilor. In
felul acesta, se creeaza o bizara
suprapunere intre elemente ale
pornografiei infantile si cele ale
pornografie adulte, care devine
intolerabila chiar si pentru reprezentantii
celei din urma. (19)
Delimitari similare se produc, uneori, si
in cadrul un BBS-uri (Bulletin Board
Systems) in care sunt traficate imagini

erotice cu minore, situate intr-o zona


gri, si in care administratorii refuza
explicit pornografia infantila, anihiland
incercarile de nesocotire a interdictiei.
Problematica cu totul speciala a acestor
resurse Internet, in contextual
manifestarii libertatii de exprimare, o
vom examina intr-o subdiviziune
distincta din aceasta sectiune.
4.3. Pe plan legislativ, este esential rolul
Conventiei Consiliului Europei pentru
combaterea criminalitatii informatice,
semnata la Budapesta, la data de 23
noiembrie 2001. Avand ca obiect
realizarea unui demers comun al mai
multor state de a implementa in
legislatiile lor nationale modalitati de
combatere a infractionalitatii bazate pe
sisteme informatice, Conventia acorda, in

Articolul 9, un spatiu important


pornografiei infantile, reglementand
fapte pe care statele semnatare urmeaza
sa le incrimineze in legea penala interna
si oferind anumite precizari de ordin
conceptual.
Pornind de la prevederile Conventiei,
Parlamentul Romaniei a adoptat recent
Legea nr.161/2003 privind unele masuri
pentru asigurarea transparentei in
exercitarea demnitatilor publice, a
functiilor publice si in mediul de afaceri,
prevenirea si sanctionarea coruptiei (20),
care in Titul III reglementeaza prevenirea
si combaterea criminalitatii informatice.
In cuprinsul reglementarii, prevederile
art.35 alin.1 lit.i) si alin.2 (definirea
expresiilor materiale pornografice cu
minori si fara drept), precum si cele

ale art.51 (incriminarea pornografiei


informatice prin sisteme informatice) din
lege au relevanta pentru studiul nostru.
Cu promisiunea de a incerca, cu un prilej
ulterior, realizarea un comentariu larg pe
marginea dispozitiilor legii romane
aplicabile, ne vom referi, in continuare,
la unele consideratii din cuprinsul
Raportului Explicativ la Conventia
Consiliului Europei, pe marginea
Articolului 9 din Conventie (21) , precum
si la efectele pe care acestea le genereaza
in practica.
4.3.1. In lumina acestui document
international, libertatea de exprimare in
Internet trebuie sa fie supusa unor rigori
extreme, intrucat spatiul cibernetic este
locul care ofera pedofililor posibilitati
ample de a schimba idei, fantezii si

sfaturi, destinate sa incurajeze si sa


faciliteze exploatarea sexuala a copiilor.
Prin urmare, continuturile de acest gen
nu includ doar imagini, dar si veritabile
dezbateri, mai cu seama in camerele de
conversatie, intre promotorii unor
asemenea practici indreptate impotriva
minorilor.
Cu toate acestea, Articolul 9 din
Conventie se refera la imagini si
infatisari vizuale. Nu este limpede in
ce masura se tinde sau nu sa se
criminalizeze si acele resurse Internet
unde, sub diverse forme, se vorbeste in
termeni favorabili despre exploatarea
sexuala a copiilor sau unde sunt
reproduse nuvele cu continut pedofil.
Este posibila o interpretare in sens
afirmativ, pornind de la definirea, in

Articolul 1 lit.b) din Conventie, a


notiunii de date informatice. Acestea
constituie orice reprezentare a unor
fapte, informatii sau concepte intr-o
forma care poate fi prelucrata printr-un
sistem informatic, deci, apreciem noi, si
a unor informatii in forma verbala.
Totusi, Articolul 9 din Conventie nu
utilizeaza formula date informatice. In
opinia noastra, incriminarea ar trebui sa
se extinda, in orice caz, asupra acelor
continuturi din Internet care fac apologia
faptelor penale cu caracter sexual,
indreptate impotriva copiilor. Problema
se poate complica in cazul paginilor Web
care prezinta nuvele implicand relatii
sexuale cu sau intre minori, in raport cu
care partizanii libertatii de exprimare in
Internet ar putea invoca argumente

referitoare la valoarea artistica a unor


asemenea productii.
4.3.2. Conventia situeaza in sfera
ilicitului penal oferirea sau punerea la
dispozitie a pornografiei infantile prin
intermediul sistemelor informatice. Este
avuta in vedere crearea de pagini Web si
de conexiuni catre asemenea site-uri.
Raportul explicativ nu insista asupra
modalitatilor practice de a oferi si a
pune la dispozitie, dar mentioneaza ca
aceste actiuni trebuie sa implice
posibilitatea persoanei respective de a
furniza, in mod efectiv, continuturile
prohibite. In acest context, apreciem ca
sunt situati in afara sferei ilicitului penal
acei creatori de site-uri sau link-uri ce
folosesc denumiri apte sa sugereze
pornografia infantila, fara sa o ofere insa

in mod efectiv, scopul lor fiind acela de a


deturna traficul de internauti catre aceste
locuri unde se pot gasi diverse reclame
publicitare, castigul material pentru siteul gazda constand in numarul mare de
accesari din partea utilizatorilor. Fara
indoiala, folosirea, pentru aceste scopuri,
a unor adrese URL si denumiri de pagini
Web mai mult decat provocatoare
polueaza teritoriul virtual si sunt de
neacceptat intr-o comunitate care adera,
totusi, la norme morale minimale. Cat
timp insa o asemenea conduita nu va
cadea, in mod expres sub incidenta legii
penale, ea va continua sa fie practicata.
(22)
In ultima vreme, se discuta chiar daca
denumiri precum Lolita sau Teens,
utilizabile pentru resursele Internet, nu ar

fi suspecte in sensul sugerarii


pornografiei infantile. (23) Fara a nega o
asemenea posibilitate, nu putem sa nu
observam cursul cel putin curios pe care
dezbaterile subsumate acestei teme au
inceput sa il inregistreze, in contextul
problematicii limitelor libertatii de
exprimare in Internet. Prin urmare, ar
trebui sa ne ferim (sa ne temem) de
utilizarea unor cuvinte cu intelesuri
sugestive!
4.3.3. Cat priveste expresia
comportament sexual explicit,
Raportul Explicativ evoca definitia
utilizata de legea penala a S.U.A., pe care
am redat-o mai sus. (24)
In legatura cu formula material
pornografic, se face o trimitere fireasca, in opinia noastra la

standardele nationale ale fiecarui stat


semnatar al Conventiei, vizand
clasificarea unor materiale determinate,
ca fiind obscene, contrare bunelor
moravuri sau indecente. Intr-adevar,
Conventia nu isi putea propune stabilirea
unui standard international, avand in
vedere diferentele culturale semnificative
ce continua sa se manfieste in acest
perimetru.(25) Pentru aceste motive,
Raportul Explicativ afirma situarea in
afara sferei notiunii de material
pornografic a acelor productii care au o
valoare artistica, medicala, stiintifica sau
similara. In consecinta, problema
calificarii corecte a acestor notiuni, in
scopul stabilirii raspunderii penale, va
genera, in continuare, dispute si viziuni
neunitare, in conditiile in care Internetul
este o retea globala, in care sunt

continuturile si libertatea de a le exprima


nu se opreste la frontierele nationale.
4.3.4. Conventia si-a propus sa nu se
limiteze la interzicerea imaginilor ce
prezinta un minor angajat intr-un
comportament sexual explicit, ci sa
extinda aria de protectie a minorilor,
chiar si in acele situatii in care acestia nu
sunt, in mod efectiv, utilizati in crearea
de productii pornografice in Internet.
Scopul acestui demers este acela de a
obstacula formarea unei subculturi in
randul utilizatorilor de servicii Internet,
care, altminteri, ar contribui la
proliferarea abuzurilor impotriva
copiilor.
In aceasta abordare, prevederile
Articolului 9 alin.2 lit.b) si c) din
Conventie includ in sfera notiunii de

pornografie infantila infatisarea


vizuala:
- a unei persoane care pare sa fie un
minor avand un comportament sexual
explicit;
- a unei imagini reale care reprezinta un
minor avand un comportament sexual
explicit.
In prima situatie, este vorba despre o
persoana care, in mod obiectiv, este
adulta dar care prezinta aparentele
infatisarii unui minor. Concret, ar putea fi
vorba despre persoane peste 18 ani, dar a
caror evolutie fizica nu reflecta, in mod
evident, varsta adulta, fiind confundabili
cu minori. Credem ca este inutil sa
subliniem problemele de interpretare ce
se vor degaja in situatii de acest tip, chiar
daca, principial, argumentele pentru

incriminarea si a acestei forme de


pornografie ni se par a fi valide. Care vor
fi insa modalitatile practice capabile sa
ateste, fara dubiu, aparenta
(contradictia in termeni este evidenta) ca
persoana infatisata este un minor si ce
mijloace vor putea sta la indemana
faptuitorului pentru a inlatura
raspunderea penala? Dincolo de
problematica penala si procesual penala
incidenta, apreciem ca aceasta maniera
de reglementare ingusteaza in mod
considerabil sfera libertatii de exprimare,
pana la un punct in care discutia asupra
constitutionalitatii unei astfel de norme
penale devine greu de ocolit.
In cea de a doua situatie, avem de-a face
cu productii pornografice (asa-numita
pornografie sintetica) create prin

combinarea imaginilor unui adult avand


un comportament sexual explicit, dar
peste a carui fizionomie a fost suprapus,
prin mijloace cibernetice, chipul unui
minor (Computer Generated Porn). Si in
acest caz, desi la realizarea productiilor
pornografice nu au fost folositi copii,
totusi, rezultatul obtinut este de natura sa
incurajeze pedofilia si exploatarea
sexuala a minorilor.
Extinderea prohibitiei si asupra acestor
genuri de pornografie a avut deja
rezonanta in practica de drept
constitutional. In Statele Unite ale
Americii, in mai multe randuri, instantele
judecatoresti, inclusiv Curtea Suprema,
au avut a se pronunta asupra plangerilor
de neconstitutionalitate indreptate contra
unor reglementari federale si statale, care

adoptasera aceasta optiune de politica


legislativa inca inainte de semnarea
Conventiei Consiliului Europei. (26)
Din suita argumentelor formulate de
instante, in sensul sustinerii
neconstitutionalitatii reglementarilor care
incriminau pornografia infantila bazata
pe aparenta imaginilor si sintetizarea de
imagini, am retinut urmatoarele:
- este inadmisibila incriminarea unei
fapte intr-o maniera vaga, de natura sa
lase destinatarul normei sa ghiceasca
ce conduita este permisa si ce actiuni se
situeaza in sfera ilicitului penal;
- efectele nocive ale pornografiei depind
de intermedierea mentala, de modul in
care o persoana raspunde la stimuli
sexuali; or, daca admitem ca procesul de
conditionare a reactiilor este guvernat de

exprimarea unor idei si ganduri, atunci


libertatea de exprimare ar trebui practic
suprimata;
- statul nu a reusit sa demonstreze
legatura cauzala dintre pornografia
infantila constand in imagini generate de
computer si abuzul efectiv asupra
copiilor;
- formulari de genul pare sa fie
(appears to be) si lasa impresia ca
(conveys the impression of) sunt prea
vagi, iar dispozitiile penale in care sunt
incluse ar putea determina oricand
interzicerea unor productii de la
Hollywood (gen American Beauty);
- exista o serie de lucruri nevinovate,
cum ar fi desenele animate, jocurile
video si bonboanele, care, in conditii
determinate, ar putea fi folosite in
scopuri imorale; cu toate acestea, nu

putem accepta ca ele sa fie interzise,


deoarece ar putea fi utilizate abuziv;
- simpla tendinta a unui continut de idei,
de a stimula comiterea de infractiuni nu
reprezinta o conditie suficienta pentru a-l
scoate in afara legii;
- Primul Amendament este periclitat cel
mai mult atunci cand legea incearca sa
controleze gandul; dreptul de a gandi este
inceputul libertatii, iar exprimarea
gandurilor se impune a fi ocrotita in fata
restrictiilor, intrucat ea reprezinta
inceputul gandirii.
Instantele judecatoresti la care ne-am
referit au recunoscut ca imaginile
aparente si cele sintetizate de pornografie
infantila sunt repudiabile din punct de
vedere moral, dar nu au reusit sa
concilieze acest aspect cu o valoare

constitutionala sacra a democratiei


americane libertatea de exprimare. Este
important de mentionat ca solutia
adoptata in final a fost precedata de
hotarari divergente ale instantelor
inferioare, de opinii separate, inclusiv in
randul judecatorilor Curtii Supreme.
Aceasta realitate indica, o data in plus,
dificultatea realizarii echilibrului intre
valori constitutionale concurente si ar
trebui sa determine o reactie prudenta si
echilibrata in orice demers legislativ si
procesual-penal de combatere a
continuturilor negative.
Un factor pe care il consideram demn de
discutat este si acela al viabilitatii
categoriilor juridice de care dispunem, in
vederea atingerii acestui echilibru
dezirabil. Ne putem intreba in ce masura

conceptele fundamentale ale dreptului


(ale dreptului constitutional si ale celui
penal, in particular) sunt, actualmente,
suficient de profunde si, totodata, ample,
pentru a le putea utiliza in procesul de
argumentare, pe marginea problematicii
generate de dezvoltarea impetuoasa a
tehnologiilor informatiei. Indraznim sa
afirmam ca aceste categorii au astazi
tendinta de a ramane in urma realitatilor
obiective.
In secolele 18 si 19, constitutiile si, o
data cu ele, stiinta dreptului, s-au afirmat
in directa legatura cu un mediu social
concret, cu o serie de realitati economice
si stiintifice, aflate si ele in plina
evolutie, cu ceea ce insemnau presa si
cartea, privite ca modalitati tehnice de
raspandire a ideilor, in perioadele

respective. Numai in consonanta cu


aceste realitati, juristii au forjat concepte
si teorii adecvate relatiilor din societatea
acelor vremuri, oferind solutii legislative
ce puteau fi cu greu contestate. Astazi,
cand operam cu notiuni precum libertate
de exprimare, drept la informatie,
pornografie, cenzura, spatiu
cibernetic, link-uri, observam
insuficienta arsenalului teoretic al
dreptului, in efortul de formulare a unor
solutii acceptabile legal si moral.
De aceea, pentru a determina o viziune
corecta, rezonabila si cat mai putin
controversata asupra subiectului pe care
il analizam, inclusiv in scopul
remodelarii unei legislatii care, din
ratiuni cunoscute, a fost impusa cu prea
mare repeziciune, este necesara, dupa

parerea noastra, reevaluarea aparatului


conceptual existent si articularea unor
elemente teoretice menite sa contribuie la
formularea unor categorii moderne ale
dreptului constitutional si ale dreptului
penal.
4.3.5. Pentru a putea atrage raspunderea
penala, Conventia prevede ca faptele
incriminate trebuie sa fie savarsite cu
intentie si fara drept. Raportul
Explicativ subliniaza (pct.103) ca
termenul fara drept ingaduie statelorparti la Conventie sa ia in considerare
drepturi si libertati fundamentale, cum
sunt libertatea de gandire, libertatea de
exprimare si protectia sferei private, care,
in circumstante determinate, sa se poata
constitui in cauze care inlatura caracterul
penal al faptei.

In ceea ce priveste necesitatea comiterii


faptelor cu intentie, Raportul Explicativ
nu aduce precizari suplimentare, mai ales
in legatura cu faptul daca este avuta in
vedere si intentia indirecta. Poate ca acest
aspect ar merita aprofundat, in sensul de
a stabili in ce masura Internetul - prin
specificul sau, acela de a nu putea oferi
informatii precise asupra naturii unui
continut, decat in mod treptat, prin
parcurgerea traseelor informationale, de
la un link la altul este compatibil cu o
teorie a raspunderii penale intemeiata pe
ideea de vinovatie inclusiv in forma
intentiei indirecte. Aminteam mai sus
despre posibilitatea accesarii accidentale
a unor continuturi ilegale, chiar si in
cadrul serviciilor oferite de furnizori de
prestigiu, de riscul imposibilitatii
recunoasterii unui continut determinat, in

functie de titulatura mai mult sau mai


putin criptica a unei adrese URL ori a
unei pagini Web, mai cu seama daca
aceasta din urma este intr-o limba
necunoscuta utilizatorului.
Referitor la problematica savarsirii
faptelor fara drept, intelegem sa
evocam un aspect care suscita, la randul
sau, o serie de discutii si care, de curand,
a fost oglindit intr-o decizie de speta.
Este vorba despre asa-numitul fenomen
de Internet Entrapment, constand in
masuri adoptate de autoratile publice in
vederea descurajarii pornografiei
infantile in teritoriul virtual.
In concret, agenti de politie sub acoperire
savarsesc, cu drept, fapte de natura
celor incriminate de Conventie, oferind
materiale pornografice cu minori,

organizand capcane si incitand diversi


utilizatori sa se angajeze in practici
pedofile. Fara a subestima eforturile
politiei, de depistare si anihilare a
vastelor retele avand ca obiect traficul cu
astfel de materiale, zelul aparatorilor
legii ajunge, in anumite imprejurari, se
fie, el insusi, generator de criminalitate in
randul unor utilizatori situati in afara
profilului specific de infractor.
Aceasta actiune de impunere a legii care, uneori, este greu de distins de
instigarea la savarsirea de infractiuni
mizeaza pe ceea ce Internetul
exploateaza in cea mai mare masura in
materie de libertate a exprimarii:
curiozitatea utilizatorilor. Spre deosebire
de interesul manifestat de o persoana in
rasfoirea unor ziare si reviste asezate pe

taraba sau in cautarea unor titluri de pe


rafturile librariilor si din fisierele
bibiliotecilor, interesul specific al
navigatorilor adanciti in zona
continuturilor virtuale este puternic
exacerbat. Posibilitatea de a sari de la un
continut la altul, intr-o diversitate
tematica fara precedent, prin parcurgerea
rapida a mii si mii de conexiuni, de a te
lasa surprins de ceea ce urmeaza, de a
nu intampina restrictii de ordin material
toate acestea inflameaza curiozitatea,
dezvolta fantezii, amplifica trebuinte, duc
la pierderea notiunii timpului si, in multe
cazuri, la dependenta de reteasau, in
alti termeni, la ceea ce psihologii au
ajuns sa numeasca Internet Addiction
Disorder (IAD) (27) . Afirmandu-si
gusturile, trebuintele si fanteziile in
nesfarsitele cautari de continuturi,

utilizatorul se expune manipularilor si isi


reduce capacitatea de a se autocenzura.
Pe acest fond, sansa de a determina un
utilizator sa se abata de la normele sale
obisnuite de conduita si, mai mult, de la
prevederi legale pe care adesea nu le
cunoaste, nu le intelege ori, daca le
cunoaste si le intelege, nu are
certitudinea interpretarii lor corecte, este
extrem de ridicata.
In speta United States v. Poehlman (28)
inculpatul, o persoana cu puternice
tulburari de personalitate, afectata de
depresii si singuratate, si-a gasit un
refugiu confortabil in Internet, unde a
corespondat electronic timp de peste 6
luni cu un agent de politie sub acoperire,
care i-a propus, in final, sa se intalneasca,
pentru a intretine raporturi sexuale cu

fiicele minore ale acestuia din urma, sub


amenintarea incetarii oricarei legaturi in
caz de neacceptare a propunerii. In tot
acest interval de timp, prin
corespondenta purtata, agentul de politie
a stimulat fanteziile sexuale ale
inculpatului, pana cand acesta din urma a
acceptat sa vina la intalnirea propusa,
fiind arestat pe loc. Instanta, cu
majoritate, a dispus achitarea
inculpatului, considerand ca politia a
contribuit la exacerbarea fanteziilor
perverse ale acestuia. In considerentele
hotararii s-a afirmat ca In societatea
noastra exista, in mod cert, suficient de
multa infractionalitate, pentru ca niste
agenti de impunere a legii sa petreaca
luni de zile in Internet, cu scopul de a
incita un individ - evident confuzionat si

insingurat - sa treaca granita dintre


fantezie si incalcarea legii.
In cauza expusa succint, ca si in alta
similara (29) , problema juridica se
concentreaza, in realitate, asupra faptului
daca manifestarea, pe cale electronica, a
unor fantezii, a unor ganduri, oricat de
perverse si condamnabile ar fi acestea,
dar neurmata de trecerea la act, este
pedepsibila si, pe aceasta linie, daca nu
cumva, legislatia destinata combaterii
pornografiei infantile, in incercarea pe
deplin intemeiata de a stavili acest
fenomen, tinde treptat sa incrimineze
gandul exprimabil si sa determine, din
aceasta cauza, in anumite circumstante, o
evaluare insuficienta si inexacta a
pericolului social concret. Consideram ca
si acesta este un aspect care merita o

abordare aparte, nu doar din unghiul de


vedere al limitelor libertatii de
exprimare, dar si din perspectiva
reflexului de a criminaliza utilizatorii
serviciilor Internet, profitand de
expunerea pe care acestia o adopta,
constient sau nu, atunci cand se ataseaza
traficului de continuturi. (30)
4.4. Incheiem sectiunea consacrata
examinarii problematicii juridice a
pornografiei infantile mediata electronic
cu o referire la chestiunea folosirii
minorilor in pagini Web de modeling, in
arta si literatura erotica, precum si in
reclamele publicitare.
In Internet pot fi gasite cu relativa
usurinta tot mai numeroase resurse
consacrate modeling-ului, in care sunt
expuse imagini ale unor minore cu varste

cuprinse intre 9 si 15 ani. In raport cu


exigentele Conventiei Consiliului
Europei, analizate la punctul anterior,
continutul acestor materiale este situat, in
mod cert, in afara cadrului incriminat in
Articolul 9. Imaginile sunt decente, cu
toate ca nu le poate fi negata o anume
tenta erotica, subintealasa in contextul
activitatii de modeling.
Semnificativ este, in acelasi timp, faptul
ca accesul utilizatorilor la seriile de
imagini se realizeaza contra cost, gratuite
fiind doar cateva fotografii plasate pe
pagina introductiva. De asemenea, pe
site-urile respective se comercializeaza si
videocasete infatisandu-le pe minorele
respective, fara a se oferi, de regula,
mostre video.
Scopul acestor resurse Internet, astfel

cum este uneori explicit asumat sau cum


rezulta din intregul context al paginilor,
este acela al pregatirii unor fete minore
pentru viitoarea cariera de model. In
acest sens, site-urile sunt destinate
agentiilor de modeling in cautare de
talente, iar faptul ca ele sunt reunite in
veritabile portaluri grupate exclusiv sub
acest domeniu, fara nici o legatura cu
resurse pornografice, le confera
credibilitate si seriozitate.
Si totusi, asemenea continuturi incep sa
fie si ele contestate. (31) Se afirma,
astfel, ca utilizatorii care inteleg sa
consume imaginile respective sunt
persoane interesate in sexualitatea
minorilor. Continuturile respective au
capacitatea de a stimula persoanele cu
inclinatii deviante si se pune intrebarea
de ce ar simti niste adulti nevoia sa

cumpere accesul la asemenea resurse,


precum si casetele video oferite acolo,
altfel decat pentru motivul ca sunt
pedofili.
Prin urmare, este vorba despre
continuturi care, sub aspectul legislatiei
penale, sunt admisibile. Cu toate acestea,
intre cei carora le sunt adresate pot exista
persoane cu intentii rele, daca nu chiar
veritabili infractori. Ar trebui, pentru
acest motiv, sa se interzica productia
unor astfel de resurse in Internet?
Raspunsul nu este usor de dat, intrucat se
ajunge din nou la problema evaluarii
unui anumit continut de idei, dincolo de
limitele firesti ale libertatii de exprimare.
In alti termeni, simplificatori, s-ar putea
spune: este voie sa creezi asemenea
continuturi, dar nu este permis sa le

privesti, deoarece iti trezesc impulsuri


condamnabile. O contradictie de acest
tip nu are, in momentul de fata, o solutie
constitutionala confortabila si ridica, in
orice caz, intrebarea cat mai poate valora
libertatea de exprimare in perimetrul
delimitat de Internet.
Asa cum am afirmat in cuprinsul acestui
studiu (a se vedea Supra, pct.2.3.6.),
limitele libertatii de exprimare trebuie
corelate cu prevederi constitutionale
relevante, cum ar fi cele ce interzic
exploatarea economica a minorului. In
cazul analizat, vanzarea imaginii
minorului constituie, dupa parerea
noastra, o forma de exploatare cu scop
patrimonial, pe care legea o putea
interzice, in deplin acord cu prevederile
constitutionale. (32)

Discutabila ramane o alta problema. In


conditiile in care nu este nuantat,
argumentul potrivit caruia, cei care
privesc (consuma) imagini cu potential
erotic sunt virtuali infractori, poate
genera consecinte aberante, mai ales,
daca nu ne referim neaparat la Internet.
Astfel, de exemplu, ar trebui sa pornim
de la premisa ca un numar nedeterminat
din randul spectatorilor la o competitie
de gimnastica artistica (in care media de
varsta a sportivelor nu depaseste, de
regula, 13 ani) este alcatuit din persoane
cu un comportament deviant, care la
vederea unui spectacol sportiv inzestrat
cu o anumita doza de erotism, pot fi
stimulate sa savarseasca abuzuri
impotriva minorilor. Credem ca aceasta
premisa nu este corecta, in special
datorita faptului ca ipostaza respectiva se

consuma intr-un context public, in


conditiile desfasurarii unei activitati licite
care nu isi propune nicidecum sa
incurajeze conduite deviante. Aceeasi
este situatia si in cazul unor oameni
(inclusiv minori) care se afla vara, la
mare, pe o plaja deschisa publicului, in
vestimentatia adecvata acestor
circumstante. A interzice astfel de
manifestari care au la baza conventii
sociale consolidate in timp este nu numai
ilogic, dar ar contraveni, inainte de orice,
unor drepturi si libertati fundamentale
(de pilda, libertatea intrunirilor si dreptul
la libera circulatie) si nici nu ar prezenta
temeiurile pentru restrangerea
exercitiului unor drepturi sau libertati pe
motiv de aparare a moralei publice
(art.49 din Constitutia Romaniei).

Nu putem fi siguri ca aceste


contrargumente sunt valabile, totodata, in
orice fel de circumstante asemanatoare
din mediul virtual, fiind necesara o
abordare prudenta de la caz la caz.
Oricum, consideram ca si acest exemplu
atesta criza stiintei dreptului in epoca
dezvoltarii tehnologiilor informatiei,
dificultatea, daca nu chiar incapacitatea
de a concilia valori legale si morale aflate
in coliziune.
Existenta unor tipare de argumentare de
genul celor de mai sus al caror temei
subsumat protectiei minorilor nu poate fi
contestat face mult mai problematica
acceptarea continuturilor electronice de
erotica infantila, cu caracter artistic (chiar
confruntate in mod pozitiv cu factorii
Dost amintiti mai sus(33)) , precum si a

reclamelor publicitare in care apar copii.


In felul acesta, aria de incriminare avuta
in vedere de Articolul 9 din Conventia
Consiliului Europei tinde sa se extinda cu
mult peste limita avuta in vedere de
expertii care au elaborat-o si, din cauza
rezonantei tot mai puternice a unor
dezbateri de tipul celor evocate, efectele
vor ricosa din mediul virtual in cel
real. Pe acest fond, devine riscanta pana
si punerea in scena a romanului Lolita,
al lui Vladimir Nabokov, fara sa mai
vorbim de realizarea reclamelor pentru
produse destinate noilor nascuti.
Tinta acestor dezbateri este, pana la
urma, nu gandul expus in scris, in
imagini sau in alta forma de comunicare
pentru public, ci mediul privat, intim,
gandul neexprimat, fantezia oricarei

persoane confruntata cu un continut


neutru (dar care, filtrat mental, poate
dobandi conotatii erotice) pe strada, la
televiziune, intr-o biblioteca sau in
Internet. Daca acesta este intr-adevar
obiectivul, iar necesara reconsiderare a
instrumentarului teoretic al dreptului
constitutional si al dreptului penal, pentru
care pledam in continuare, nu se va
produce intr-un viitor previzibil, atunci
credem, fara a exagera, ca urmatorul pas
nu l-ar putea reprezenta decat incercarile
de a legifera controlul gandurilor.