Sunteți pe pagina 1din 5

ELOGIUL NEBUNIEI

REFERAT 9/3/2015

ELOGIUL NEBUNIEI
sau discurs despre lauda prostiei

Pentru a intelege acest tratat in zilele noastre, este bine sa ne amintim cine a fost Erasmus din
Rotterdam si epoca in care acesta a trait.
In timpul vietii sale, Erasmus a dus o existenta destul de dinamica pentru acele vremuri.
Datorita variatelor si intinselor sale legaturi, mai ales epistolare, cu reprezentantii celor mai diferite
paturi sociale ale vremii- de la capete incoronate, la numerosi alti prieteni, aproape toti umanistii ai
acele epoci, inclusiv transilvaneanul Nicholaus Olahus- autorul acestei disertatii se prezinta ca fiind
una dintre cele mai fidele oglinzi ale acelor vremi, inclusive ale burgheziei in formare.
Totodata, numeroasele sale calatorii , pe langa oportunitatea contactului cu diferitele paturi
sociale- inclusiv cu cele de jos care populau lumea hanurilor unde poposea au generat o sursa de
inspiratie si un nesecat izvor tematic ce au dus la o varietate uluitoare a operei sale (ex. Opera
Omnia- 9 vol. 1540).
Tematica si pozitia din care Erasmus a privit natura umana si preocuparile umane, rand pe
rand, ca moralist, teolog, pedagog, chiar poet, dar mai ales ca si umanist, I-au ridicat opera la rang
de bun comun al culturii si stiintei universale.
El vrea sa fie folositor oamenilor, punandu-le la dispozitie roadele cunoasterii si eruditiei
sale.Toate acestea, patrunse de spiritul sau caustic si de inclinarea sa de pedagog, dau un farmec
aparte lucrarilor sale.
Acest elogiu (disertatie), este compus in timpul uneia dintre desele sale clalatorii prin Europa
si sub forma epistolara ii este dedicata prietenului sau Thomas Morus.
Chiar in scrisoare Erasmus gaseste o analogie intre numele acestuia MORUS si numele dat
nebuniei, prostiei de catre greci MORIA.
Totodata, avand in vedere vremurile in care traiau, Erasmus il avertizeaza pe Morus despre o
posibila respingere, o critica dura ce ar putea intampina acest tratat. De aceea, autorul mentioneaza
cateva circumstante menite sa atenueze acest efect, facand referire la opere similare, cu precadere
capodopere ale antichitatii. Dar daca totusi aceste circumstante nu vor fi suficiente, sarcasmul si
spiritul sau caustic iese la iveala prin nepasare fata de reactia critica si negativa a celor ce vor citi
acest tratat.
Caracteristic acelor vremuri si acestui tip de lucrari ( ce erau in voga pe atunci), Erasmus
transmite mesajul sau catre cititori prin personajul principal, Prostia, care vorbeste in nume propriu.

Dana Potrovita

Page 1 of 5

ELOGIUL NEBUNIEI

REFERAT 9/3/2015

Prostia vorbeste

Debutul acestui monolog al Prostiei este marcat de o constatare a acesteia numai eu


impart bucurie oamenilor si zeilor.Chiar si aceasta afirmatie este o ilustrare perfecta a unei laturi a
prostiei, si anume lipsa de modestie si trufia calitati pe care vom vedea in continuare ca sunt
specifice prostilor si particulare Prostiei.
Dat fiind nivelul la care se afla si pretentiile superficiale pe care le are despre ea, dar mai ales
despre auditoriul ei, cere acestuia sa o acsulte, dar nu cu atentia cuvenita predicilor si predicatorilor.
Ea cere sa fie ascultata cu detasare. Prostia va imita exemplul oratorilor antici, care si-au luat un
nume de sofisti, dar spre deosebire de acestia, care erau preocupati de a lauda zeii si eroii, Prostia se
va lauda pe sine.
In aceasta maniera, Erasmus atrage atentia cititorilor si asupra comportamentului Prostiei;
chiar daca aceasta va povesti despre altii, este bine sa avem fixata si imaginea comportamentului
acesteia. Prostia urmeaza proverbul de nu te lauda nimeni, lauda-te singur.Acest element este
important deoarece tot in deschiderea discursului ea spune ca nu va incerca sa se defineasca sau sa-si
descrie partile componente dupa obiceiul retorilor, ci va produce un discurs direct, fara ocolisuri,
care sa-i permita sa scoata in evidenta vre-un talent, - ce-i in gusa si-n capusa.
Prostia se considera adevarata impartitoare de bunuri.Nu umbla cu ascunzisuri si nu isi
exteriorizeaza nici un sentiment ce nu-i porneste din inima. Cu toate acestea este nemultumita de
nerecunostinta muritorilor fata de ea si fata de ceea ce ea le ofera, deoarece acestia se feresc sa fie
chemati dupa numele ei, mai bine ocaresc pe altii cu el.
Originea Prostiei este deosebita, nascuta din dulce iubire, cum ea insasi spune, mama ei
fiind nimfa NEOTES Tineretea. Locul unde ea s-a nascut Insulele Fericite. Doicile sale au fost
METHE ( Betia fiica lui Bachus) si APAEDIA (Nestiinta odrasla lui Pan).Pe langa acestea doua,
alaiul Prostiei mai este alcatuit din Iubirea de sine, Lingusirea, Zeita Uitarii, Lenevia, Placerea,
Nebunia si Pofta . Printre aceste zeite exista si doi zei, Comus- Cheful si Morfeu Somnul. Cu
ajutorul lor, dupa cum ea insasi spune supun stapanirii mele tot ce exista pe lume si prin ei
poruncesc acelora care poruncesc lumii.
Aratand locul de bastina, educatia si alaiul Prostiei, Erasmus induce o comparatie intre
originea si existenta ei, fara griji, neplaceri si greutati si originea si existenta mult mai grea si
dificila a altor zei, mult mai importanti ai panteonului umanitatii.
Cu toate acestea, Prostia este nemultumita de pozitia ei in aceest panteon, deoarec se
considera ca fiind cea care imparte muritorilor si zeilor deopotriva bunuri si favoruri.
In viziunea ei, placerile carnii (carnale) stau la baza perpetuarii vietii, iar prin ajutoarele sale,
Nebunia si Uitarea, Prostia se considera obarsia vietii. Datorita ei, ca generatoare a perpetuarii, din
acest joc al ei, au iesit toate categoriile de oameni si filozofi si calugari si regi, papi, zeitati.Chiar si
stoicilor le plac desfatarile.
Totodata, o viata lipsita de placeri ar fi un trai nemernic, plictiseala, dezgust; fara ea Prostia.
- Copilaria- prima varsta a omului- cea mai vesela.
- Tineretea este usoara, placuta, caci ea alunga nesuferita intelepciune si deschide
poarta placerilor .
- Batranetea tot ea, Prostia, pe cat ii sta in puteri ii aduce pe batrani la varsta fericita a
copilariei ducandu-i in Insulele Fericite.

Dana Potrovita

Page 2 of 5

ELOGIUL NEBUNIEI

REFERAT 9/3/2015

Batranii se dau in vant dupa copii- copii se dau in vant dupa batrani pentru ca zeilor le place
sa-i adune pe cei ce se aseamana. Amandoi au parul alb, gura fara dinti, se balbaie si vorbesc despre
nimicuri.
Cu cat oamenii imbatranesc, se apropie tot mai mult de copii, parasind aceata lume la fel ca
niste prunci.
Prostia compara aceste binefaceri cu binefacerile altoer zei, care ii rasplatesc pe muritori in
alte feluri, transformandu-le natura acestora dupa moarte.
Compara aspectul fizic al omului filosof, sau carturar serios- slabanog, morocanos, necajitcu aspectul unui nerod rotofei si durduliu, plesnind de sanatate.
Compara aspectul fizic al zeilor Bachus si Cupidon cu fetele lor stralucitoare de tinerete,
nebunatici si pusi pe sotii fata de Jupiter sau Vulcan cu fete incruntate, dedicati in permanenta
activitatii lor.
Chiar originea femeii are la baza un sfat dat de catre Prostie lui Jupiter.
Femeia este o creatura ciudata si usuratica dar placuta.Daca barbatul isi va imparti viata cu
ea, femeia ii va alunga cu prostiile ei posomoreala si ursuzenia.
Aceasta explicatie, Prostia o transforma intr-un elogiu adus femeilor, tot printr-o
caracteristica specifica ei, infumurarea.
Farmecele pe care Prostia le-a oferit femeilor pot sa-i inlantuiasca pe cei mai cruzi tirani,
acestia indurand toanele femeilor pentru a obtine in final placere, iar placerea e totuna cu prostia.
Deasemenea, fara Prostie si petecerile ar fi triste si lipsite de farmec.
Relatiile intre oameni nu ar dura deoarece nu ar exista lingusirea, siretlicurile.
Prostia este si generatoarea faptelor bune, stiintelor si artelor. Orgoliul a determinat oamenii
sa nascoceasca si sa lase urmasilor opere pentru a dobandi faima.
Prostia este si cuminte si isi argumenteaza cumintenia astfel:adevarata cumintenie inseamna
sa nu nu vrem sa fim mai intelepti decat ne este firea.Trebiue sa ingadui multimii prostiile, ori sa te
lasi in voia ei imperuna cu multimea.
Patimile sunt lucrarea Prostiei.Patima impinge de la spate si pe prost si pe intelept, patima de
a obtine ceva anume, de a dobandi o pozitie in societate, ascute simturile si modifica
comportamentul inteleptilor, in timp ce patima prostilor tine mai mult de lucruri lumesti, dar care ii
aduce pe acestia in ridicol.
Nevinovatia si puritatea varstei de aur a omenirii a disparut odata cu aparitia geniilor ce au
inventat artele si stiintele, le-au rafinat pana cand acestea au devenit cazne ale spiritului in ochii
Prostiei. Oamenii dedicati acestor preocupari au o existenta precara, chiar umilitoare. Iesirea din
aceasta conditie este lingusirea si nerusinarea.
Cei care exceleaza in aceste calitati ale Prostiei sunt in primul rand medicii.Ii urmeaza
oamenii legii. Legiuitorii, chiar prin nestiinta isi sporesc zilnic averile, deoarece dupa bunul lor plac
sunt facute legile dupa care functioneaza treburile pe lumea asta.
Dupa ce si-au petrecut viata in fericire, adica veselie si pereceri, prostii parasesc viata fara
sa se inspaimante de moarte intr-o stare de cvas-inconstienta in comparatie cu inteleptii care
mereu au cautat sa inteleaga viata, sa dobandeasca un statut social, etc.
In opinia Prostiei cu cat esti atins de mai multe soiuri de scranteala, cu atat esti mai fericit.
Dupa aceste ilustrari ale diferitelor ipostaze a;le oamenilor si analiza legaturilor acestora in
societate, bineinteles toate rastalmacite in favoarea ei, Prostia trece la a argumenta ajutorul si
implicarea ei in diferitele profesii.

Dana Potrovita

Page 3 of 5

ELOGIUL NEBUNIEI

REFERAT 9/3/2015

Daca pana acum ea a aratat ca se afla la baza comportamentului oamenilor, de acum inainte,
pe parcursul acestui discurs Prostia va sustine faptul ca anumite meserii si indeletniciri sunt datorate
ei sau create de ea.
Vanatorii si ritualurile lor cu privire la sacrificarea vanatului, expresie maxima a snobismului
functioneaza datotita ei.
Jucatorii de noroc, cu emotiile lor si cu disperarea lor, habotnicii, credulii, cei care din
timpuil vietii isi aranjeaza toate pregatirile de inmormantare, cei ce se lauda cu origini sau titluri de
noblete, cei ce-si intemeiaza viata pe iubirea de sine, artistii care cu cat sunt mai lipsiti de talent sun
mai plini de sine ; toti sunt slujitori/creatia Prostiei.
Observand comportamentul oamenilor, Prostia remarca faptul ca nimeni nu ii aduce jertfe
nimeni nu ii ridica temple.Nu reproseaza acest fapt deoarece este sigura ca e purtata in inimile
oamenilor al caror comportament nesabuit il determina.
Prostia considera ca ii ajuta, ca ii fericeste pe acestia si enumera mai departe profesiunile si
modul cum actioneaza asupra lor, ii considera chiar indatorati ei.
Dascalii de gramatica indura mari lipsuri materiale dar sunt mandri ca ii pot intimida pe
elevi; cel mai tare ii fericeste amagirea eruditiei lor.
Poetii au prin meseria lor, dreptul firesc la binefacerile ei.Poetii se cred indreptatiti la
nemurire.
Oratotii se folosec de Prostie, invocandu-i puterea cand zic ca dintr-o incurcatura iesi mai
usor cu o gluma decat cu rationamente serioase.
Cei ce alearga dupa nemurire scriind carti, pe parcursul multor ani la rand, cei care plagiaza,
cu totii sunt indatorati Prostiei.
Legiuitorii se considera cei mai deseama invatati si desavarsiti dintre muritori, dar aroganta
si superficialitatea lor ii fac sa greseasca sa complice lucrurile dar pentru ei acet fapt nu este iesit din
comun deoarece se cred mai presus de toti. In aceeasi categorie intra si dialecticienii si sofistii.
Filosofii care se lauda a fi singurii intelepti din lume, cu bucuria lor (amagitoare de fapt )
pentru ca sunt creatorii atator lumi in univers, nu stiu nimic dar se mandresc ca patrund totul.
Cand vine vorba despre teologi, Prostia se gandeste ca ar fi mai bine sa se abtina de a
comenta acesta categorie de oameni pe cae o desconsidera:nu este cuminte sa atingi ori sa misti din
loc ceva ce miroase urat.
Acestia nu au simtul umorului, iau totul prea in serios, chiar cu fanatism.Ei interpreteaza in
maniera proprie misterele esentiale si tot ceea ce nu pot intelege.Deasemenea se implica si in relatii
politice.Fanatismul lor ar putea inlocui orice alta metoda de lupta.
Calugarii sunt comparati cu teologii, Prostia ii considera fatarnici, lipsiti de credinta. Ei doar
simuleaza credinta. Prostia ridiculizeaza regulile habotnice ale cinului lor. Credinta acestora de a
se asemana lui Isus Hristos este data la o parte de preocuparile fata de aspectele exterioare ale
profesiunii lor, ritualuri, preocuparea fata de imbracaminte si aspectul exterior, ierarhie.
Regii si printii, aproape toti se inchina Prostiei. Daca cineva ar fi chibzuit si si-ar da seama
de seriozitatea si atributiile functiei de rege, aproape nimeni nu ar dori acest post. Dar datiorita
Prostiei exista atat de multi pretendenti, datorita Prostiei acestia folosesc orice metode si mijloace de
a dobandi tronul fiind apoi preocupati doar de inavutire.

Dana Potrovita

Page 4 of 5

ELOGIUL NEBUNIEI

REFERAT 9/3/2015

Curtenii cei mai josnici, mai ticalosi, mai slugarnici si mai netoti dintre sclavi.
Pe langa capetele incoronate, mai exista si papii, cardinalii si episcopii ce nu doar ca le calca
pe urme curtenilor, dar chiar au luat-o inaintea regilor. Capii bisericii, in loc de menirea lor vicarii
lui Isus Hristos pe pamant sunt preocupati doar de acumularea bogatiilor, de a urca ierarhic si de asi consolida pozitiile dobandite prin orice mijloace.
Trebuie sa aratam accentul pus de Erasmus pe cler si pe preocuparile acestei clase. Satira este
mult mai puternica atunci cand face referire la acestia, deoarece in epoca lui, cand incepe sa se
dezvolte curentul umanist, principalul adversar de idei era clerul ; si atunci s-a putut afirma cu curaj
ca biserica a tinut in intuneric umanitatea Europei pana in acel moment.
In incheierea discursului, Prostia aduce argumente in favoarea ei, in favoarea binefacerilor
sale prin diferite citate ramase celebre de-a lungul istoriei, care sunt atribuite unor persoane
faimoase sau unor intamplari memorabile.
Prostia este invocata ca si scuza; ca si circumstanta atenuanta pentru diferite personaje ale
istoriei, mitologiei, chiar si ale bibliei, este o modalitate a acestora de a se pune la adapost dupa o
anumita fapta, sau pentru a scuza o eroare facuta de intelepti.
Aceste argumentari uneori fortate, Prostia le face si prin jocuri de cuvinte, prin manierele
descrise de ea ca fiind specifice unor clase de oameni cum le-am aratat mai sus.
Astfel Prostia ajunge la rationamentul ca si Platon s-a bazat pe influenta ei atunci cand
spune: cu cat e mai desavarsita iubirea, cu atat e mai intensa nebunia si fericirea mai deplina.
Argumentele finale se constituie ca o scuza sau circumstanta atenuanta pentru discursul rostit
(aici Erasmus avea in vedere o posibila reactie - critica dura, negativa a acestui tratat a carturarilor
vremii) si sunt bazate pe anumite definitii si descrieri expuse pe parcursul acestuia.
Prostia este femeie si prostului i se intampla sa spuna lucruri intelepte.
In final, cititorul este indemnat la veselie si bucurie.

Dana Potrovita

Page 5 of 5