Sunteți pe pagina 1din 5

Simbolismul romnesc

Aprut n a doua jumtate a secolului al XIXlea, ca o reacie


antiparnasian,
simbolismul constituie un curent de circulaie universal care se
dezvolt n Frana
ntr-un
climat de dezamgire i de nencredere n viitor, stare care poate
fi definita ca
un nou mal du sciele. In scurta vreme, micarea capt o
amploare europeana,
rspndinduse
in Belgia, Rusia, Italia, Romnia etc.
Simbolismul romnesc este un fenomen literar aproape sincron cu
cel
european, aprnd ntr-o
perioad n care literatura noastr se ptrunsese deja de
spiritul modernitii.
Se remarc climatul vitreg n care apare aceste curent: simbolitii,
susintorii
doctrinei Contemporanului si smntoritii privesc cu
nencredere aceast micare
n spaiul poeziei.
Autohtonizat, simbolismul romnesc se dezvolt ca o form de
negare a
lirismului epigonic, eminescian, dar i asimilnd parnasianismul.
Apariia sa n
mediul mic burghez, n climatul de provincie i gsete explicaia
n spiritul de
frond la adresa societii.
n evoluia acestui curent sau
manifestat mai multe etape i direcii. Curentul
cunoate iniial un moment al tatonrilor legat de activitate de
teoretician a lui
Alexandru Macedonsky, care n 1880 fondeaz revista Literatorul,
ea va gzdui cele

mai importante articole privitoare la poezia modern. Dintre


acestea fac parte:
Arta versurilor
Despre logica poeziei (1880)
Poezia viitorului (1892)
n Poezia viitorului, noua liric este definit ca muzic i
imagine,
versificarea neidentificnduse
cu poezia. Subliniind c logica poeziei este nsui
absurdul, Macedonsky reacioneaz la una dintre cele mai
evidente tare ale liricii
romneti a acelui moment, prozaismul, afirmnd: orice sritur,
orict de iraional
ar fi, este permis adevratei poezii. Ceea ce nu i se iart este
tocmai prozaismul,
adic logica. El discut i noiunea de instrumentalism,
considerndul
o form de
simbolism n care sunetele joac rolul imaginilor
Ca poet, Macedonsky este doar parial simbolist, nuanele
dominante ale
creaiei sale fiind romantismul (n ciclul Nopilor) sau
parnasianismul (n Poema
rondelurilor) . Dintre elementele simboliste pe care le cultiv cu
insisten se
remarc tehnica refrenului, preferina pentru sugestia cromatic
i pietrele preioase
sau motivul evadrii n inuturi exotice.
Un alt teoretician al curentului este Ovid Densusianu care, n
revista, Viaa
nou, elogiaz poezia citadin n care vede expresia dezlnuirii
energiei metropolei.
Strile specific simboliste nul
atrag n mod special, de aceea direcia iniiat de el a
fost catalogat drept pseudosimbolist.
ntre poeii simboliti, un loc aparte ocup tefan Petic, n a crui
oper se
resimte influena eminescian (poezii ca Fecioara n Alb) i
Dimitrie Anghel, cu o

evident preferin pentru simbolurile florale (volumele n gdin


i Fantazii).
Mircea Demetriade, Traian Demetrescu, Iulie Cezar Svescu sunt
mai apropiai de
simbolismul francez. Respingerea prozaismului, nclinaia spre
stri sufleteti
nedefinite, predilecia spre anumite teme i motive construiesc
un profil comun
acestor poei.
Ca tipologie a eului liric, ei se pot caracteriza ca produs al unei
sensibiliti
citadine, moderne, decadente. Sunt dominai fie de spleen, fie de
plictis existenial.
Decepia, dezamgirea, repulsia fa de realitate sunt evidente
n poezia lor. Ca
variant de atitudine, exist i aceea a revoltei, a gestului
dinamitard.
Poet al romanelor, al atitudinii grandilocvente, al emfazei i
ironiei, Ion
Minulescu propune un limbaj poetic neologic, cu preferine
evidente pentru sonoriti
rare (ntrun
bazar sentimental). Este poetul dorinei de evadare n timp i
spaiu, al
tristei mascate sub vlul autoironiei (Romana celor trei corbii,
Romana cheii).
Trecerea de la simbolism la poezia modern interbelic se
realizeaz prin
George Bacovia, un poet considerat de unii o expresie integral a
simbolismului
romnesc, iar de alii un poet imposibil de ncadrat ntrun
curent literar. n volumele
sale, Plumb (1916), Scntei galbene (1926), Cu voi... 1930,
Comedii n fond (1936)
apar multe din temele i motivele simboliste (trgul provincial,
peisajul dezolant,
starea de nevroz, moartea continu, iubirea agonic, spleenul,
ploaia, plumbul,

muzica lui Chopin, corbii), dar i evidente influene ale unor poei
simboliti
(Baudelaire, J. Laforgue, T. Corbiere etc.)
n litaratura noastr, simbolismul nseamn deschiderea
programatic spre
modernitate i trecerea de la rural la citadin, micare att de
necesar sincronizrii
poeziei noastre cu spiritul secolului XX.
BIBLIOGRAFIE: Bote Lidia, Simbolismul romnesc, E.P.L,. Bucureti,
1966;
Clinescu, G., Istoria literaturii romne de la origini pn n
prezent, ed. a IIa,
Ed. Minerva, Bucureti, 1986.
O prima etapa este reprezentata de poeti precum Stefan Petica si
Iuliu Cezar Savescu,
care se si declara primii simbolisti din cultura romana si in creatia
carora se regasesc
multe motive simboliste: fascinatia tinuturilor indepartate (La
polul nord ;
I. C.
Savescu), prezenta instrumentelor muzicale (Viori aprinse,
femeile), repetitiile in
scopuri muzicale, etc.
O a doua etapa e reprezentata de poetii grupati in jurul revistei
Viata noua, condusa
de Ovid Deususianu (Emil Isaac, Eugenio Sperantia). Incepand cu
1908 asistam la
largirea sferei curentului prin aparitia mai multor volume si reviste
simboliste asa
cum este revista lui Ion Minulescu ;
Revista celorlalti, care prin articolulprogram
Aprindeti tortele celebra noul, ciudatul, bizarul in poezie. In
poezie, Minulescu a
cultivat o originalitate ostentativa, stridenta, manifestand interes,
in special, fata de
tehnica simbolista, prin cultivarea numarului fatidic 3, prin
folosirea repetitiei si a
laitmotivelor

in scopuri muzicale, a unor neologisme sonore. De asemenea,


poezie sa
dezvolta toate temele si motivele majore ale acestui curent:
evadarea spre tinuturi
indepartate, exotice (Romanta celor trei corabii, Romanta celor
trei galere),
descrierea unor tinuturi exotice (Toledo, Rio de la Plata, Corint),
prezenta unor
topusuri specifice mediului citadin (parcul, circul, scoala, portul,
gara etc.), prezenta
unor termeni livresti (nume de poeti, pictori, compozitori, titluri de
opere etc.).
Ultima etapa a simbolismului romanesc e reprezentat de poezia
lui George Bacovia,
poetul cel mai reprezentativ si mai controversat in acelasi timp.
Spre deosebire de
majoritatea poetilor simbolisti, fascinati de transparentele
cromatice, la Bacovia se
situeaza ostentativ sub semnul plumbului pentru ca ceea ce
intentioneaza el sa
sugereze nu e fluidul, inefabilul trairilor sufletesti, ci trairile dure,
tensionate,
sufocante. Poet al violetului, culoarea saturniana, dar si al
maladivului, sugerat de
galben, si al negrului ;
culoare a claustrarii, vecina cu moartea, Bacovia a realizat
ventilare deliberata a peisajului, in functie de trairile interioare.
Prin cultivarea unor
stari sufletesti abisale, zguduitoare, Bacovia depaseste cadrul
esteticii simboliste,
apropiinduse
de poezia moderna a secolului XX.

S-ar putea să vă placă și