Sunteți pe pagina 1din 15

1

-Treci in camera ta!


-Bine
-Si acolo ai sa ramai!
Am trantit usa camerei tare.Cum de mi-a facut asta? Sa ma
pedepseasca! Sincer, chiar nu o credeam in stare de asa ceva, cel
putin pana acum.Dar oricum am mai trecut prin chestii deastea, deci
sunt obisnuita.Oricum, sa fiu inchisa in camera o saptamana, e cam
mult, pentru ceea ce am facut eu. Era deja a treia oara cand
venisem sa locuiesc aici, doar de 2 saptamani incoace.Primele doua
dati cand am stat pe-aici am fost condamnata doar doua-trei zile,
iar acum, o saptamana, deja e colosal de mult! Din fericire, pentru
dansa, orasul asta micut si uitat de lume nu ma atrage cu absolute
nimic : nu tu discoteci, cluburi sau alte chestii care le plac
adolescentilor. Deci cu alte cuvinte, nu prea am pentru ce sa fug de
acasa. Am vazut la viata mea lucruri mult mai interesante decat tot
ceea ce e prin orasul asta.De-ar sti si matusa Doris cam prin ce
locuri umblasem eu cu tata, probabil ar fi stiut ca o camera la etaj cu
o usa banala din lemn si un geam nu ma puteau tine pe mine
inchisa.
M-am trantit oftand in pat, bombanind cum ca matusa o sa mi-o
plateasca, dar totusi ma gandeam la motivul pedepsirii mele. Ehe,
aici alt gen de poveste. Nici macar nu-mi pare rau ca am facut ceea
ce am facut. A fost cam singurul moment amuzant pe care l-am avut
de cand sunt aici. Insa ea se enerveaza mult prea usor! Cateodata
chiar imi vine sa o iau la palme, insa ma abtin caci e sora tatalui
meu, si probabil ca daca si ea e asemenea lui, inseamna ca la ceea
ce am eu in gand mi-as lua bataie.Tampitul ala de vecin de vizavi, nu
cred ca se va mai uita de acum inainte la mine, sau cel putin nu va
mai iesi 2 saptamani din casa dupa ce minunatie de ochi vanat i-am
lasat cadou. Nu-i vina mea ca ipocritul ala se da la mine, si m-a luat
de dupa gat! Ne cunoastem deabea de 2 saptamani si el crede in
mintea aia lui micuta si tampitica a lui ca noi suntem deja buni
prieteni, si ca el stie totul despre mine. Dar se-nseala bietul,
amarnic!
In fine, acum ca am hotarat ca nu o sa-mi para rau ca mi-am cam
pocnit vecinul, ar trebui sa gasesc ceva de facut cat timp stau
sechestrata ca sa nu cumva sa mor de plictiseala uitandu-ma pe
cei patru pereti ai camerei. Probabil ca voi face ceea ce am mai facut
si in celelalte zile cand am mai fost aici.Am sa citesc ceva. Da, asa
am sa fac. Intotdeauna mi-a placut sa citesc, insa cu slujba tatei,

nu prea am avut timp de asa ceva. Eh, macar ceva bun sa iasa din
cele 6 luni pe care am sa le petrec pe aici.
Inca tot nu stiu cum de matusa Doris, a fost de accord sa ma
primeasca aici. Chiar daca nu o vizitam decat foarte rar. Probabil ea
si tata erau foarte apropiati , in ciuda faptului ca nu se vedeau decat
o singura data pe an, in plus, ea nu trebuie sa ma suporte decat
pana fac eu 18 ani.Dupa asta, i-am promis ca o sa-mi vad de drum,
ca tata. Ah, tata! Ce dor imi e de el! Inca nu realizez ca au trecut 2
luni de cand m-a lasat singura pe lume, 2 luni de cand a murit.Dar,
dupa ce o luna m-am tot plimbat prin diverse case de copii, ultimele
doua saptamani petrecute au fost cele mai bune din viata mea. Cu
toate ca nu prea-mi place situatia, dar 6 luni cu ea ma vor ajuta sami mai clarific ideile si gandurile.
De cand cea mai draga fiinta pe care am putut s-o intalnesc
murise, tot ce am in gand este sa-l prind pe nenorocitul pe care a
facut-o, sa-i smulg capul si sa-l ard in foc, sa-i dau exact ceea ce
merita! Cu toate ca matusa Doris nu stie de ce a murit tata, eu stiu
perfect ce s-a intamplat. Tata a murit facand ceea ce stia el mai
bine : sa vaneze. Dar nu orice fel de vanatoare, ci o vanatoare de
monstri. Creaturile care ti se par scoase din cele mai urate cosmaruri
si pe care oamenii nu pot sa le perceapa, dar care exista si fac
ravagii in randurile oamenilor nestiutori din orasele mici, ale
pamantului fagaduintei : America. Dap, viata mea a fost in ultima
vreme ca un montagne ruse plina de demoni, fantome , spirite,
varcolaciiar lista poate continua la nesfarsit. Cateodata, nici nu-mi
prea venea sa cred ca asemenea creaturi ar putea exista, dar dupa
ce omori cateva, incetezi sa te mai indoiesti. Exista tratate si legi pe
care nemuritorii, sau creaturile, sau monstrii, sau cum vrei tu sa le
numesti , nu au voie sa le incalce, iar noi ca si hunteri nu le putem
dezlega, dar carora nu ne putem supune.Chiar si in lumea asta a
haosului exista o ordine, dar asta nu ma va impiedica sa ma razbun!
La ultima lui vanatoare, nu eram cu el. Nu stiu de ce, dar mi-a
ordonat sa ma ocup de un caz banal : de bantuirea a doua orase,
ceva mai la vest de unde se afla el.N-am vrut sa-l las, stiind ca
vaneaza una dintre cele mai periculoase creaturi mitologice :
vampirul. Totusi eram curioasa. Nu ma mai luase la vanatoare de
vampiri, si nici nu mai vazusem vreunul vreodata. Intr-un final am
renuntat la idee gandindu-ma ca poate voi vana vampiri atunci cand
tata va considera ca sunt pregatita, asa ca am facut intocmai cum
mi-a zis el. M-am gandit si la faptul ca nu era decat un singur vampir,
ce nu putea sa-i creeze probleme grave tatei, care probabil mai
vanase o duzina pana atunci. Asa ca am plecat. N-am mai stiut nimic
de el de doua zile , ceea ce mi se parea normal atunci cand pleca la

vanatoare. Dar ceva m-a facut sa-l sun. Atunci m-a lovit socul : imi
raspunsese cutiuta vocala! Probabil pentru unii nu ar insemna nimic,
dar pentru mine insemna sfarsitul lumii. Era semnalul nostru de
alarma : in caz ca eram despartiti si unul dintre noi murea, ne
activam casuta vocala inainte. Bineinteles ca atunci cand mori, nu te
gandesti sa activezi casuta vocala, asa ca noi ne-o activam inainte
de fiecare vanatoare . Daca ramanea activata mai mult de doua zile,
inseamna ca era permanent. In secunda urmatoare am plecat
imediat spre locul unde l-am lasat ultima data. Tare as fi vrut sa plec
cu ceva mai devreme, caci l-am gasit. La morga spitalului. Nimeni nu
stia ce-l omorase, deoarece cauza mortii era lipsa fluidelor din corp,
dar cu toate astea, nu exista nici macar cel mai mic semn sa indice
ce a provocat asta. Eu in schimb mi-am dat seama imediat ca
vampirul pe care il urmarea a facut asta. Fara semne e ceva obisnuit
in lumea mea, stiind ca vampirii pot sa vindece ranile facute
victimelor pentru a departa orice suspiciune. Am hotarat sa plec
dupa el, dupa criminalul tatalui meu, dar cei de la spital au inceput
sa-si bage nasul cand au auzit ca am venit sa ridic cadavrul si au
descoperit ca sunt minora, astfel am intrat in sistem.
Dupa ce in sfarsit o gasisem pe Doris, pentru ca nu-mi amintesc nici
in ruptul capului unde era, am fost usurata.Ideea de a petrece 6 luni
in sistemul de protectie al copiilor ma innebunea.Dupa socul mortii
lui, 6 luni petrecute in centrul de plasament ar fi fost iadul, plus ca as
fi putut pierde masina pentru vanatoare si ar fi trebuit sa o iau de la
capat.Doris a fost ca un dar de la Dumnezeu.Doris era sora mai mica
a tatei, si ii semana leit. E o femeie dura, autoritara, pe care n-ai sa
poti sa o minti usor, iar daca faci greseala asta te asteapta un calvar
pana ii va trece supararea.Tata avea 45 de ani cand a murit iar Doris
are 42. A fost casatorita, pana acum 10 ani cand sotul si fiul ei au
murit intr-un accident de masina, iar ea s-a hotarat sa nu-si mai
refaca familia, dar cateodata mi-as fi dorit sa-si gaseasca pe cineva
si sa nu mai stea toata ziua pe capul meu.Ea e patiserul orasului. Are
o patiserie mica si draguta de care se ocupa singura, si face niste
prajituri pentru care ai putea ucide, nu gluma.Are afacerea stabila si
clientii sai fideli. Nu prea ii plac schimbarile, dar de dragul tatei,
trebuie sa ma suporte.
Din pacate pentru mine, lui Doris ii plac lucrurile bine facute, asta
insemnand ca trebuie sa merg si la scoala, un semestru de
liceu,dupa ce absolvesc, pot sa plec unde vad cu ochii.Ca si
majoritatea, scoala nu prea e hobby-ul meu. Mai facusem scoala si
inainte.Tata nu ma lua la nici o vanatoare in timpul scolii, ci doar in
vacante. Timp de 5 ani ajunsesem mana lui dreapta.Iar cu scoala,
chiar invatam destul de bine. Nu pentru ca vroiam sa ajung nu-stiuce sau nu-stiu-unde, ci doar pentru ca tata ma pedepsea atunci cand

nu ma tineam de scoala si notele mele scadeau, nu ma mai lua la


vanatoare. Deci sa speram ca scoala va fi floare la ureche. Dar cu
toata nebunia din jur de cand cu moartea tatei si cu mutatul, am
cam uitat de scoala. Din fericire aceasta incepe maine, deci
sechestratul la domiciliu nu va fi total, dar sa merg intr-o scoala unde
toata lumea cunoaste pe toata lumea, iar eu am sa fiu evenimentul
principal al anului, nu ma incanta chiar deloc.
Nu sunt chiar cea mai sociabila persoana, si nici violenta nu sunt.
Toate astea s-au schimbat insa de cand cu moartea tatei. Cu toate ca
mi-a placut sa-l lovesc pe Chad, tipul din vecini, nu stiu sigur de ce
am facut-o. De obicei stau in coltul meu si imi vad de ale mele,
lasandu-l in pace, dar ceva a izbucnit in mine atunci, si fara sa-si dea
seama, bietul de el a ajuns sac de box in mainile mele.Cel putin eu
mi-am descarcat sentimentele si furia care mi-au chinuit inima, din
ultimele 2 luni.Urasc sa ies in evidenta, dar de cele mai multe ori
reusesc sa par complet neobservata, amestecandu-ma prin multime.
Arat, zic eu, destul de familial cu ceilalti : 1.60, par castaniu cu tente
de roscat, drept si tuns in scari pana undeva in zona umerilor, ochi
caprui, ten creol, buzele sunt micute iar formele mele nu sunt
excesive. Toate astea contribuie la banalitatea cu care planuiesc sa
supravietuiesc acestor 6 luni. Desi cred ca planul meu va fi un esec
total. Primele doua pedepse le-am primit deja cand am vorbit urat cu
Doris( cred ca m-ar fi pedepsit mai rau daca auzea ce-i vorbeam si
pe la spate), iar pedeapsa asta noua mi se parem mult prea
exagerata. N-am facut decat sa-l pocnesc putin pentru ca mi s-a
parut ca m-a insultat.Poate ca totusi si eu am partea mea de vina in
toata chestia asta, si ar trebui sa invat sa ma controlez pana cand nu
ajung o masina de impartit pumni in stanga si in dreapta. Mi-as fi
dorit ca tata sa nu ma fi invatat sa ma bat. Desi de-alungul anilor mia prins foarte bine.Insa cred ca nu o sa reusesc sa ma abtin de la
bataie. Atatea sentimente refugiate si negari s-au adunat cu timpul
in mine, iar acum sufletul meu prinde glas.Nu m-am descurcat atunci
cand am aflat ca tata a murit, nici macar cand l-am vazut la morga,
nici macar la inmormantarea lui nu am varsat nici o lacrima, nu mam descurcat nici cand am aflat ca o sa ma duc la casa de copii
fiindca nu-l mai aveam pe tata, singurul parinte pe care l-am
cunoscut, mama murind cand eu eram foarte mica. Dar in schimb
furia, vinovatia si durerea s-au refugiat in mine si in sufletul meu, si
acum imi vine sa urlu de durere.Si toate doar din cauza mea.Daca as
fi fost cu tata, la acea ultima vanatore, poate ca acum nu eram in
situatia asta iar tata era in viata, toate astea s-ar fi intamplat
daca,daca,daca...Tot gandindu-ma la viata mea si la amintirile ei, am
uitat complet de Doris.Mi-am intors capul spre stanga si am vazut-o
pe matusa stand in tocul usii si holbandu-se la mine.

-Vad ca te-ai hotarat in sfarsit sa nu mai visezi cu ochii deschisi si sami acorzi un pic de atrentie.
-Cam de cand stai acolo?
-Cam de vreo 5 minute. Nu te credeam in stare sa stai linistita 5
minute, Fara sa dai pumni in stanga si in dreapta.
-Daca vrei sa razi de mine, mai bine du-te in bucatarie si lasa-ma cu
glumele tale.
-Am sa plec oricum.Am venit sa-ti spun ca ai un vizitator.
Deabea ce venisem aici de doua saptamani si deja aveam
vizitatori.Nu putea sa fie Chad, tipul din vecini, mai ales dupa ce i-am
facut.Am coborat scarile incet pana in sufragerie, gandindu-ma cine
ar putea fi la ora asta aici. Casa matusii avea la etaj camera mea,
dormitorul ei, si o baie, iar jos erau bucataria, unde matusa facea
deserturile ei delicioase, camera de oaspeti si inca o baie. Era o casa
modesta, dar frumos aranjata si primitoare. Am ajuns pana jos, iar
un sentiment mi-a facut inima sa bata tare si sa strig:
-Taylor!
-Hey creato! Da ce mare te-ai mai facut!
-Nu mai sunt creata, Tay. Si oricum nu am crescut atat de mult pe cat
ai crescut tu de la ultima data cand te-am vazut, i-am spus eu,
punandu-mi mainile in jurul gatului sau.
-M-am suparat pe tine, Megan.
-De ce? Am intrebat eu surprinsa, luandu-mi mainile de pe el, facand
doi pasi in spate si uitandu-ma la el lung.
-Cum as putea sa nu fiu? Esti aici de doua saptamani iar eu n-am
stiut nimic de tine. Asa prieteni mai suntem noi?
Cum am putut oare sa uit ca in oraselul asta mic mai exista si
persoana pe care ma pot baza si care tin la mine? Taylor era una
dintre acele persoane, fiind prietenul meu din copilarie. De fiecare
data cand veneam aici, el era singura persoana cu care ma
intelegeam. Desi, ultima data cand il vazusem era un pusti de 12-13
ani, slabanog, cu parul blond, si niste ochi verzi superbi.Acum insa e
un adolescent cool cu o frizura smechera, e mai dezvoltat fizic de cat
il stiam, dar nu cu mult. In special in umeri si in piept, chiar mai mult
de cat mine. De cand cu slujba tatei, nu prea am mai avut timp de
prieteni cum aveam alta data.
-Taylor, imi pare rau, dar de cand cu moartea tatei, eu...
-A, da! Condoleante pentru tatal tau. Pacat pentru ce s-a intamplat.
-Stiu...si mie imi pare rau, si ma simt vinovata intr-un fel. daca
discutia mai continua in sensul asta, as fi inceput sa plang si nu m-as
mai fi oprit o saptamana.
- Hai sa schimbam subiectul, mai bine. Vreau sa stiu ce-ai mai facut
tu timp de 6 ani. Cu siguranta ai avut parte de aventuri splendide.
-Nu-i chiar asa...dar tu, ce-ai facut atata timp?

-Intr-un oras atat de mic ca asta, nu prea se intampla mai nimic.


Acum vreau sa aud ce ai facut tu.
Taylor era unul dintre putinii care stiau cu ce se ocupa tata. I-am
spus despre asta, cam pe cand el avea 13 ani, si normal ca nu prea
m-a
crezut.
-Ia spune creato, ce creaturi ai mai batut mar?
-Pai doar niste spirite si varcolaci...iar in ultima vreme, doar pe Chad,
tipul de vizavi.
Amandoi am izbucnit in ras, si asa am tinut-o pana spre seara,
camd Tay trebui sa plece. L-am condus pana la usa usa, ridicanduma usor pe tocul usii, sarutandu-l pe obraz, iar el fiind cu un cap mai
mare decat mine, s-a aplecat, sarutandu-ma pe frunte. Am inchis
usa, dupa ce l-am urmarit cu privirea pana cand nu l-am vazut in
umbra intunericului. Am revenit apoi cu picioarele pe pamant si am
zarit-o pe Doris, rezemandu-se usor de scara, uitandu-se lung la
mine si zambind:
-Dragut baiat.
-Da, pe asta ai nimerit-o si tu.
-Se pare ca-ti cam place de el.
-Pe asta n-ai nimerit-o. Ma duc sus sa fac un dus si sa ma bag in pat.
Maine am scoala.
Am urcat treptele spre dormitorul meu, mi-am facut un dus
fierbinte si m-am bagat in pat. Am adormit bustean, dupa ce zi plina
am avut, dar am adormit gandindu-ma numai la criminalul care l-a
ucis tata si cum il voi face sa plateasca cu aceeasi durere care mi-a
dat-o el mie cand am aflat vestea tulburatoare. Si-l voi face sa sufere
chiar daca voi indura moartea mea.
2
A doua zi ceasul imi suna la ora 7 si 10 minute dimineata, ora cu
care nu eram obisnuita, mai ales in timpul vacantei, cand ma
puteam trezi la 10, sau 14:30, cel mult. M-am pregatit pentru scoala,
am coborat scarile ca sa ajung la bucatarie si sa-mi iau micul de jun,
cand am avut surpriza sa-l vad pe Taylor care statea la masa si
manca unul din fursecurile matusii Doris.
-Neata somnorici! ma saluta Taylor in timp ce infuleca unul din
fursecurile lui Doris.
-Taylor a venit sa te conduca la scoala, Meg. imi spuse ea.

-Pai mersi, si e foarte frumos din partea ta, dar ar fi trebuit sa fiu si
eu anuntata, nu? am intrebat eu.
-Da, dar ar trebui totusi sa te bucuri, nu? imi spuse Tay cu gura plina.
Apropo, matusa ta face niste fursecuri criminale.
-Da, nimeni nu mai gateste asa cum o face matusa. Ar fi mai bine sa
mergem totusi catre scoala. Nu vreau sa-ntarzii chiar din prima zi.
M-am ridicat de la masa, iar Taylor isi umplea buzunarele cu
fursecuri. Ne-am indreptat spre usa, iar Tay m-a condus spre masina
lui care era un Ford argintiu, si foarte dragut. Cu toate ca parea cam
feminin, i se potrivea lui Tay.Exact asa cum m-am asteptat, cand am
ajuns la scoala toti au inceput sa se holbeze la mine si sa ma
vorbeasca pe la spate. Imi venea sa intru in pamant si sa nu mai ies
de acolo. Unii se uitau la mine si-mi zambeau, altii se intrebau de
unde vin, altii ma salutau, si mi s-a parut ca o fata s-a cam strambat
la mine. Am trecut si de tortura de pe coridorul scolii si am ajuns la
tanc sa-mi iau orarul pentru curs. Se pare ca eu si Taylor nu aveam
nici o ora in comun, iar asta m-a cam speriat putin, stiind ca el m-ar
fi aparat daca cineva s-ar fi luat de mine. Deci, imi pierdusem
bodyguard-ul. Prima ora de pe lista era stiinte sociale. M-am
indreptat spre o clasa unde scria cu litere de tipa si rosii CLASA 401,
STIINTE SOCIALE. Fara sa mai stau pe ganduri, am intrat, nimerind
din prima clasa care trebuia. M-am indreptat spre catedra
profesoarei si i-am dat permisul meu, implorand-o sa nu ma tina in
fata clasei si sa ma prezinte, caci uram chestiile de genul asta. Iar
dorinta mi-a fost ascultata. Mi-am gasit apoi un loc in care sa pot sta.
Era langa o fata draguta, cu par negru si lung, ochii mici si verzi, cu
niste ochelari care mai tot timpul ii lasa pana pe varful nasului, si
erau aproape gata sa cada. Pe caietele sale era scris numele ei :
Allison Brown. Parea un nume destul de dragut, iar ea era genul de
fata care parea ca nu-i place barfa, si sa fie in centrul atentiei, deci
era total genul meu.
-Buna Allison! i-am spus eu zambind si incercand sa fac o impresie
buna.
-Buna! Tu trebuie sa fii noua colega, Megan White, asa-i? imi spuse
ea, luandu-si ochii din caiet si indreptandu-si privirea inspre mine.
-Ok, vad ca pe mine nu ma baga nimeni in seama, asa ca o sa ma
prezint singura. Sunt Kate Johnson, studenta, viitoare presedinte!
incepu sa palavrageasca o voce din spatele meu. Era o fata blonda,
cu parul ondulat, ochii caprui, ten rozaliu si o gura cam mare, la
propriu! Allison imi spuse ca asa se comporta ea, trebuie sa fie in
centrul atentiei, iar dupa ceva timp am sa ma obisnuiesc cu ea. Deci,
Megan, ce ore ai in orar astazi? continua ea.

Mai bine o mint, gandeam eu, daca ii spun adevarul, si daca si ea


are acelasi orar pe care il am eu, o sa ma bata la cap toata ziua.
Daca o minteam sigur ma prindea. Mai bine ma risc si ii zic adevarul,
pana la urma, am nevoie de o fata ca ea, care poate sa-mi dea
detalii despre oricine din scoala asta. Si putea sa ma previna de cine
sa stau la distanta.
-Pai dupa ora asta am geografie, sportul si doua ore de Limba
Engleza.
-Nu se poate! Si eu am aceleasi ore ca si tine, imi spuse Kate cu un
zambet care mie una, mi se parea cel putin straniu. La pranz trebuie
neaparat sa stai la masa noastra! Avem atatea lucruri sa-ti spunem,
si atatea persoane sa-ti prezentam...
Norocul meu fusese acela ca in sfarsit se sunase iar profesoara
incepuse ora, caci altfel nu mai scapam de gura lui Kate. Nu prea am
retinut multe din tot ce a zis profesoara, insa mi-am luat cateva
notite. Pe la mijlocul orei, Allison imi dadu un cot, si se scuza pentru
Kate. I-am spus sa stea calma, caci nu m-a deranjat.Se sunase, iar
noi trebuia sa ne indreptam spre cantina scolii. Toata lumea se holba
la mine, si uram chestia asta, cum am mai zis-o pana acum si o voi
spune in continoare, dar Taylor a aparaut si el la pranz. In sfarsit ma
simteam protejata. Pentru mine el era ca un cavaler in armura calare
pe un cal alb, care vine sa apere o printesa frumoasa. In cazul de
fata, nu prea ma vad pe mine jucand rolul printesei dar, neah...In
cele 5 minute pe care le-am petrecut din hol si pana la cantina, cam
50-60 de pusti se prezentara in fata mea, vrand sa ne cunoastem
mai bine. Dintre toate numele alea, nu cred ca am retinut de cat vreo 2-3, eu doar dadeam din cap la fiecare cuvant dea-l lor si inganam
tot timpul da. Odata ajunsi, ne-am ocupat loc la o masa. Am
observat insa ca mai erau doi tipi cu noi. Unul dintre ei se numea
Mark, era un pusti care mai tot timpul statea cu nasul in carti, ii
placeau fizica si astronomia. Parul ui castaniu ii intra in ochi de
fiecare data cand incerca sa citeasca ceva. Era genul mai retras si
care statea linistit luand notite si nu-i scapa nimic. Avea ochii verzi si
niste ochelari mici care ii stateau fix pe varful nasului. Ca si Allison.
Al doilea tip era ceva de genul macho, credea ca nici o fata nu poate
sa-i reziste. Asta pana m-a cunoscut pe mine. Il chema Tod.
Avea
parul blond si ciufulit, ochii verzi, aproape caprui, iar corpul era bine
lucrat. Facea parte din echipa de fotbal a liceului, ceea ce pe mine
nu prea ma fascina atat de mult. Kate, Allison, Mark si Tod au inceput
sa vorbeasca chestii care pentru mine n-aveau sens. Noroc ca Taylor
era langa mine, ca sa pot avea un subiect de discutie. Nu era
deajuns de cat sa ne privim in ochi si imediat ne bufnea rasul pe
amandoi. Asa ne integram noi cel mai bine : razand. Dupa cateva
minute de palavrageala cu Tay, un hamburger vegetarian si un ice

tea, noii mei prieteni, sau cum imi placea sa le mai zic cei 4 au
incheiat discutia si si-au amintit ca mai sunt si eu prin public.
-Deci Megan, ce-ai zice de un film, iar apoi de o iesire la o pizza? ma
intreba Tod.
-Pai, asta depinde ,Tod. i-am raspuns eu pe un ton putin arogant
-Sa depinda de ce anume?
-De cat de repede iti vor trece tie vanataile si urmele lasate de mine
daca o sa mai continui asa, i-am spus eu razand.
Toti de la masa au ramas tacuti pentru cateva secunde, cu exceptia
lui Tay care radea ca un descreierat. Cand l-au vazut, cei 4 si-au
dat seama ca e o gluma si au inceput sa rada cu pofta.
-Acum serios Meg, incepuse sa-mi spuna Tod, n-ai vrea sa mergem
undeva vineri seara, de cat sa-ti petreci timpul stand acasa si
uitandu-te la filme de prost gust in timp ce mananci floricele ?
-Iar daca as iesi cu tine, nu am face acelasi lucru? Sa mergem la un
film cu lupte si sa mancam nachos? Serios acum, pana si eu stiu sa
ma bat mai bine ca actorii aia prosti. Dar daca totusi insisti, ai putea
merge la cinema cu matusa mea, Doris, care are niste gusturi
excelente la filme!
Tod s-a cam bosumbflat, dar stiu ca o sa-i treaca. In schimb ceilalti
se amuzau pe seama lui.Dintr-o data ma opresc din ras si imi indrept
privirea catre usa, si observ un grup de persoane care mi s-au parut
interesante, de cum le-am vazut.Erau doua fete si doi baieti care
aveau in jur de 16-18 ani. Stiind ca noua mea prietena, Kate, stia tot
ce misca in scoala asta si in oras, am intrebat-o daca nu cumva stie
cine sunt tipii aceia.
-Bineinteles ca stiu! imi spuse ea. Sunt familia Hunt. S-au mutat la
noi in oras anul trecut, si se spune ca vin din Alabama. Toti par
oarecum interesati de ei, din nu stiu ce motive. Mie sincer mi se par
cam ciudati. Tot timpul umbla impreuna si nu petrec nici o secunda
unul fara celalalt. Ii vezi pe cei doi, imi arata ea cu degetul spre o
fata cu parul lung si roscat si un baiat cu cu parul scurt si blond.
Amandoi aveau tenul deschis, privirea fixa si ochii de un caprui
deschis, ce semana cu un auriu stralucitor. Nu mi s-a parut ciudat,
caci am intalnit persoane si cu ochii mov, asa ca niste perechi de
ochi nu ma speriau pe mine. Tipii astia, continua Kate, sunt ca si
facuti unul pentru altul. Adica, mai tot timpul stau impreuna, si se
comporta de parca ar fi un cuplu. Pe fata o cheama Ellena iar pe
baiat Stephen. Pe ceilalti doi ii cheama Angelique si Jack. Si la ei e
aceeasi poveste ca si la Ellena si Stephen. Mai tot timpul stau
impreuna si se comporta ca doi indragostiti. Dar poate ca asta e
adevarul...sau eu o iau razna, spuse Kate.

Angelique era superba! Avea un par brunet, mediu , cam pana mai
jos de umeri, ondulat, avea ochii de un verde stralucitor, pielea ii era
foarte alba, iar buzele ii erau rozalii. Jack semana cu Angelique, fizic.
Defapt, toati membrii familiei Hunt semanau intre ei foarte bine.
Poate doar parul lor te ajuta sa-i diferentiezi. Jack avea un par
castaniu-auriu, tuns scurt, dar nu foarte, parul lui fiind mai lung de
cat al lui Stephen.Intr-un fel, ceva ma atragea de ei, faptul ca erau
neobisnuiti intr-un fel, ma facea sa intru intr-o conexiune cu ei. Timp
de cateva secunde nu mi-am putut dezlipi ochii de pe ei, cat timp
defilau prin cantina, pana cand...usa se deschise din nou, tot de un
baiat. Mi se parea cunoscut de o viata! Kate ma vazuse cum ma
holbam la el, si imi spuse ca el e cel mai tanar membru al familiei
Hunt. Il chema Damien. Ca si ceilalti frati ai sai, avea o piele alba,
destul de palida, parul ii era castaniu, ochii ii avea intocmai ca si
Angelique : verde de smarald. Insa cand se apropie mai mult, ochii ii
pareau aurii. Probabil ca imaginatia imi juca feste. Un lucru era cert :
gasisem un subiect interesant pe care sa-l studiez. Ceva din ei ma
atragea, facandu-ma sa-mi doresc sa aflu mai multe despre ei. Toti
semanau leit unul cu celalalt. Toti, cu exceptia lui Damien, care parea
un gen retras si singuratic, exact ca si mine. Nu-mi pasa de relatiile
ciudate despre care povestea Kate, mie nu mi se pareau ciudati, si
nici anormal sa-ti iubesti fratele sau sora intr-un anumit fel. Poate ca
nu erau frati adevarati. Poate ca erau frati vitregi sau adoptati. In
orice caz, am inceput sa o intreb pe Kate tot ce putea sa-mi spuna
despre aceasta familie.
-Pai, spre deosebire de copii, parintii lor sunt niste oameni tare de
treaba! Mama lor e agent imobiliar, si e prietena foarte buna cu
mama. Iar despre tatal lor stiu ca este doctor la spital, si il cunoaste
pe tatal meu. Casa lor e undeva pe la marginea orasului, nu stiu
sigur. Cert este ca nimeni nu s-a incumentat pana acum sa mearga
acolo. In plus, ei nu vorbesc cu nimeni din scoala sau dinafara scolii,
se cred superiori.
Tot ceea ce imi spunea Kate ma fascina! Parca si eu eram o parte din
ei. Dintr-o data scoala devenise mult mai interesanta de cat ma
asteptam eu. Inainte sa-mi pun ultima intrbare, pe care am uitat-o,
atunci cand ma uitam la Damien, se sunase. Trebuia sa ajung la ora
de Limba Engleza. Ultima mea ora din fericire. Insa ceva ma tinea pe
loc. Poate ca era noua mea obsesie : familia Hunt, sau poate doar
Damien.
Dupa terminarea orelor am mers direct acasa, gandindu-ma la
prima mea zi de scoala si la cele petrecute. Mi-am scos cheile din
buzunarul hanoracului si am deschis usa. Se pare ca nu era nimeni
acasa. Mi-am lasat geanta jos, langa usa si m-am dus in bucatarie,

locul unde stiam ca ar trebui sa o gasesc pe Doris, insa nu era.Pe


masa am gasit o farfurie plina cu fursecuri si un biletel pe care scria
un scris marunt:

Draga Megan,
Se pare ca voi ajunge destul de tarziu acasa in seara asta,
deoarece trebuie sa termin o comanda de tort cu 3 etaje a unor
tineri proaspat logoditi. Ai grija sa mananci ceva dupa ce vii de la
scoala. Si nu uita ca esti pedepsita, si ca nu ai voie sa iesi din casa!
Oricum, azi se pare ca ai primit o scrisoare pe care ti-am lasat-o sus
in camera pe noptiera.
Ai grija de tine,

Doris

O scrisoare? De la cine oare? Am urcat scarile si m-am dus sa vad


ce era cu scrisoarea. Am luat-o de pe noptiera si m-am uitat sa vad
cine e expeditorul. Pentru o clipa inima mi se oprise in loc, cand am
citit pe plic Expeditor : Jhonatan White. Era tata! M-am asezat usor
pe pat, cu ochii in scrisoare, incercand sa-mi adun gandurile si sa ma
calmez, insa nu reuseam. Ramasesem asa jumatate de ora, cand mam hotarat in sfarsit sa o deschid. Am rupt usor plicul de la un capat
si am gasit o bucata de hartie impaturita pe jumatate, tipic pentru
tata, care nu era un pasionat al scrisorilor sau al scrisului.Am
desfacut-o cu emotie si am citit urmatoarele randuri:
Cand scrisoarea asta va ajunge in mainile tale, eu probabil nu voi
mai trai. Cred ca stii si singura din ce motive, doar ai reusit sa vanezi
alaturi de mine ceva vreme. Meg, vreau doar sa ma asigur ca totul o
sa fie bine si ca tu nu o sa patesti nimic. Chiar daca nu ti-am mai
zis-o de mult, sa stii ca tin la tine, si te iubesc mai mult de cat orice.
Pana acum am putut sa te apar asa cum am stiut mai bine, insa de
acum e vremea ca sa-ti porti singura de grija. Nu uita sa folosesti tot
cee ce te-am invatat! Sper ca nu i-ai facut probleme lui Doris, sau ca
ai facut nu-stiu-ce traznaie specifica de-a ta. Sa nu uiti nici o data ca
am sa te veghez de acolo sus tot timpul!
Iti doresc doar
binele,
John

John...asa se semna tata tot timpul. Nu-mi pot imagina ca


scrisoarea asta e singurul lucru care mi-a ramas de la el. Asta, si tot
ce m-a invatat pana acum.Imediat dupa aceea mi-am amintit cum ca
tata imi spusese mai de mult, ca daca intru intr-o problema, sa-l sun
pe Kevin.
Kevin era unul dintre cei mai buni prieteni pe care l-a avut tata.
Mergeau impreuna la vanat si se intelegeau ca doi frati.Am pus
mana pe telefon si i-am format numarul. Telefonul a sunat de doua
ori dupa care o voce joasa de barbat imi raspunse:
-Alo?
-Buna Kevin! Sunt Megan White, fata lui Jhon.
-Oo, salut Meg! Condoleante pentru tatal tau.
-Mersi Kev. Uite de ce te-am sunat, ai putea sa ma ajuti cu ceva?
-Sigur pustoaico, spune!
-Cred ca ai aflat cum, mai bine zis ce l-a ucis pe tata, nu?
-Da, un nenorocit de vampir.
-Stiu. Tocmai de asta te-am sunat. Vreau sa incerci sa-l gasesti pe cel
care mi-a omorat tatal si sa-l facem sa aiba aceeasi soarta pe care a
patimit-o el.
-Nu stiu cate pot face, dar am sa incerc totusi.
-Mersi Kevin. Iti raman datoare!
-Stai linistita, n-ai pentru ce. E placerea mea sa scap de asemenea
creaturi.
-Stiu...Ok, deci daca afli ceva ma suni.Trebuie sa inchid, maine am
scoala si...
-Bine pustoaico, te las. Fac tot posibilul. Mai vorbim, pa!
-Pa, Kevin!
Am pus telefonul jos si m-am dus sa fac o baie, ca sa ma mai
linistesc dupa cele petrecute. Dupa ce m-am imbaiat putin, m-am
trantit in pat, cu scrisoarea tatei in mana, si gandindu-ma la cele
intamplate azi. Ce mai zi incarcata! Intai familia Hunt, apoi biletul
misterios primit de la tata, si acum sentimentul care ardea de
nerabdare sa ucida monstrul care mi-a luat din brate singura
persoana pe care o iubeam cu adevarat.Daca Kevin ar reusi sa-l
gaseasca, as fi extrem de fericita!
Am incercat din rasputeri sa adorm dar degeaba! In minte imi tot
apareau ochii lui Damien.Intr-un final am adormit insa, cu scrisoarea
tatei in mana stanga. Dar daca stiam, mai bine ramaneam treaza,
caci toata noaptea am avut cosmaruri. Visam cum un demon isi
infige coltii in tatal meu, iar el striga dupa mine, insa eu nu l-am
putut auzi. Daca murise din cauza mea? Eu eram vinovata pentru
tot, ca n-am stiut sa am grija mai bine de el. Apoi am visat cum ca
eram undeva pe prispa unei case si priveam un lan de grau. La un
moment dat, din casa iese un tip, iar eu sunt foarte fericita cand il
vad, si ii sar in brate. Era inalt si bine-facut, insa nu avea chip. Lucrul

asta ma inspaimanta la culme! Apoi, o umbra se asterne peste noi, si


mi-l smulge pe baiat din brate, omorandu-l. Umbra nu avea o forma
sau infatisare clara, deci n-am putut sa-mi dau seama ce e.Dupa ce
mi-l lua pe baiat, afara incepu o furtuna. Lanul de grau se uscase, si
nu mai ramase nimic din el, casa s-a desfacut in mii de bucati care
zburau deasupra mea. Peisajul de vis s-a transformat intr-unul de
cosmar. Nu a mai ramas nimic din ce a fost. Vantul batea puternic iar
eu deabea ma mai tineam pe picioare. Umbra vine spre mine si isi
intinde mana incercand sa ma ia, insa eu am ripostat. A doua
incercare e fatala insa, caci ma prinde si ma arunca cat colo. Dupa
care, vrand sa-si termine treaba, se apropie de mine incercand sa
ma omoare.
3
Cand dintr-o data alarma ceasului incepe sa sune.M-am trezit
speriata si rasufland greu. Aveam scrisoarea tatei inca in mana si ma
intrebam ce a fost visul acela ciudat.Dupa ce m-am mai linistit, am
mers sa ma pregatesc pentru scoala. Azi insa, nu l-am mai gasit pe
Taylor la noi acasa, ceea ce insemna ca trebuia sa merg singura la
scoala.Am gasit-o pe Doris langa aragaz facand niste omleta cu
sunca.Doris imi spuse ca ma auzise tipand aseara, faza la care nu iam raspuns, prefacandu-ma ca mananc.Dar ea nu s-a lasat, si dupa
ce m-a facut baba surda de vreo 3 ori, i-am zis ca nu s-a intamplat
nimic si ca i sa parut.I-am spus ca ma duc pe jos la scoala, insa ea a
insistat sa-i iau masina.Avea un Peugeout 107 visiniu foarte
dragut.Am iesit pe usa si m-am urcat in masina sa conduc spre
scoala.Toti pustii se uitau si se minunau la noua mea achizitie. La
scoala am fost intampinata de Kate si Allison care se certau cu
treburile lor, asa ca nu m-am bagat in treaba. Dupa 5 minute
petrecute in parcare, o masina neagra parca luata dintr-un film cu
detectivi. Masina era, se pare, a familiei Hunt. De pe locul soferului
cobori Stephen, ceea ce insemna ca era cel mai mare dintre frati, tot
de pe locul din fata cobori si Ellena, fata despre care se spunea ca
avea o relatie cu Stephen. De pe locurile din spate coborara
Angelique si Jack, fratii mijlocii, ceea ce insemna ca Damien era
mezinul. Asteptam insa ca el sa-si faca aparitia impreuna cu fratii lui,
dar n-o facuse. Cei 4 frati au inchis usile masinii si s-au indreptat
spre scoala. Cel pe care il asteptam eu, se pare ca nu venise azi.
Fara sa-mi dau seama, dorul meu fata de Damien era ca un gol in
inima, ca si cum cineva mi-ar fi infipt un pumnal fix in suflet. Se
sunase. Eu insa ma uitam catre masina familiei Hunt, asteptand ca
mezinul familiei sa-si faca aparitia, asa cum nu mai el stia. Vazanduma aeriana, si ca nu raspund la nici o chemare din partea lor, Allison
si Kate ma luara fiecare de cate un brat si ma dusera in scoala. Nici

macar nu stiam ce ora de curs urma sa am, gandul meu ramase insa
tot la el. Faptul ca nu-l vedeam, ma facea sa ma simt...nici nu pot
explica cum. Am ajuns in sala. Se pare ca aveam Anatomia. Noroc cu
Allison si Kate. Daca n-ar fi fost ele, probabil si acum m-as mai fi
holbat in parcare, ca o ciudata. Deja colegii erau familiarizati cu
mine, dupa o zi de scoala. In schimb eu nu. Nu prea am fost atenta la
ora, mai bine zis, nu am fost atenta de loc. Astazi aveam un orar
infernal.De ce? Pentru ca nu pot pleca acasa cu Taylor dupa ore, caci
trebuie sa mai stau la inca o ora de istorie, asta fiind optionalul ales
de mine. Adevarul e ca ma fascina intr-un fel istoria. Vazandu-ma
aeriana si cu capul in nori, Allison isi dadu seama despre ce era
vorba.
-Inca te mai gandesti la el, nu? ma intreba ea in soapta, ca nu cumva
sa ne auda profesorul.
-Poftim? Nu-i adevarat... i-am spus eu pe un ton surprins.
-Meg, recunoaste! Iti place de Damien Hunt. imi spuse Allison,
ridicandu-si spranceana spre mine.
-Bine, e adevarat! Dar cu ce folos? N-am sa pot sa ii atrag nici o data
atentia intr-un fel, el nu se uita la nimeni, de ce s-ar uita tocmai la
mine?
-Pentru ca tu esti mai speciala, spuse ea. Si pentru ca tu esti inscrisa
la acelasi oprional ca si el.
Am facut niste ochi imensi cand am auzit, mai ca-mi venea sa o
pup pe Allison cand am auzit.
-Dar...cum de stii asta? am intrebat-o.
-Pai l-am vazut pe Damien cum incerca sa se inscrie la cursul de
istorie. S-ar putea totusi sa ai noroc.
-Ah Allison, mi-ai facut ziua mai buna!
Dintr-o data, totul mi se parea minuat, iar lumea mea nu mai era
asa de trista si intunecata pe cat o vedeam eu. In fine, nici roz nu era
dar...cel putin speram ca Damien sa fie la cursul meu de istorie. Mias fi dorit sa-l cunosc mai bine si sa ma apropii de el. Orele de curs
au zburat practic. Imi petrecaem pauzele in banca sau cu Taylor si cu
cei 4, iar la cursuri, nu-mi prea bateam capul la tot ce predau
profesorii, gandindu-ma doar la ora de istorie. Veni si pauza mare.
Ne-am indreptat spre cantina sa luam pranzul. Din vorba-n vorba, au
inceput sa discute despre balul de absolvire. Nu era absolut deloc
genul meu sa merg la petreceri simandicoase, imbracata intr-o
rochie ciudata, stramta si cu paiete si incaltata cu cea mai
incomfortabila pereche de pantofi, doar ca sa ies in evidenta. Mai
bine ma lipsesc de asa ceva.
-Dar tu, Megan? ma intrebase Mark.
-Eu ce...? Ce s-a intamplat?

-Baieti lasati-o, spuse Tod. E evident ca e cu capul in nori dupa mine.


-Imi explica si mie cineva ce se petrece aici? am intrebat eu
nervoasa.
-Pai vrem sa hotaram tema balului de anul asta, si ne gandeam daca
ai avea si tu niste idei.
-Oh nu, nu...Eu si cu balul, suntem ca doua linii paralele...Plus ca nu
am nici partener si...
-Stai linistita, merg eu cu tine, imi spuse Tod, incercand sa para
atragator.
-Mai bine m-as lasa muscata de scorpioni!
-Auch! Asta ar cam durea...
-Sincer, as zice pas la balul asta...Nu prea le am eu cu chestiile
astea.
Discutia se incheiase pentru 3 secunde. Cand Mark incerca sa spuna
ceva, am fost salvata de clopotel. Ei trebuiau sa plece, iar eu sa
raman la optionalul de istorie. Cand mi-am adus aminte de istorie,
Damien...m-au trecut mii de fluturasi prin stomac.Inima incepu sa-mi
bata tare si mainile imi erau transpirate. Mi-am luat la revedere de la
Taylor, Allison, Kate, Tod si Mark, indreptandu-ma spre ora domnului
Tarwick. Am ajuns in fata clasei, am inspirat adanc si am intrat cu
teama inauntru. Inima mi se opri. El era. Statea in banca a 3-a si isi
citea notitele de pe caiet. Scoala mi se parea mai interesanta ca nici
o data acum. M-am indreptat spre catedra si i-am inmanat permisul
domnului Tarwick si m-am indreptat spre o banca libera.