Nite pietre aruncate nimic deosebit

Iar cnd te arunci i tu, printre ele, prin flori i aer de munte, i te uit Dumnezeu
cscat la cerul senin, deranjat permanent de zumzet de albine, e i mai nasol. Nu
recomand nimnui. E o experien groaznic . Evident, glumesc.
Dar hai sa o tinem tot in nota asta . Asa ca trebuie sa spun ca nici nu merit s te
deplasezi vreo 15 kilometri de la Alba Iulia, nspre Abrud i pe urm s faci dreapta
spre Gura Ampoiei. i cum o iei n sus pe Valea Ampoiei i treci prin sat, prin
Ampoia, undeva pe dreapta o s te deranjeze, aa, vizual, nite bolovani mari i
albi, nfipi apn n iarba verde i deas. Parca sunt niste dinti albi, sanatosi, ce ies
dintr-o mare gingie inierbata si plina de flori.
Din soseasua ce trece pe langa ele, urci usor prin pasuni, sari un parleaz sau doua
si, in 10 minute, ai si ajuns la baza lor. Nu iti vine sa crezi cat de alba poate sa fie
piatra, parca a fost luata la slefuit de cineva. Iar daca ai ajuns pana aici e musai sa
iti faci timp sa dai ocol pietrelor si sa te odihnesti putin la baza lor. Nu de alta insa
peisajul este unul de zile mari, iar in departe, iesind din padure se mai vad alte
doua, trei astfel de pietre singuratice: Piatra Boului si Piatra Corbului.
Pietrele Ampoiei sau Calcarele de la Ampoia nu prezint niciun interes. Tocmai de
aceea zona a fost declarat arie protejat, fiind rezervaie de interes botanic i
geologic. Calcarele de la Ampoia (denumite de localnici i: la Pietri, Pietrele
Gomnuei ori Stogurile Popii) sunt resturi dintr-o fost falez (fost din punct de
vedere geologic insemna ceva gen Apian/Albian, Cretacic inferior, adic undeva la
99 -125 milioane de ani ), acoperite ulterior de sedimente i scoase, i mai
ulterior :-), la suprafa prin eroziune difereniat Ca s nu o mai lungim, uite aa,
te plimbi pe falez n sudul Munilor Trascu.
n rest nu mai e nimic de spus peisajul spune tot.
Iar dup ce oboseti de privit i respirat, poi s te cobori uor la vale, in sat, i s
tragi la pensiunea Mama Lu, cunoscuta in tot tinutul. i Mama Lu o s aibe grij
de tine, mai ales dac i-e foame. Nici nu tii ce te-a lovit cnd te trezeti fa n
fa, n plin duel, cu o Papar/Ppar Ardeleneasc si cu o ulcica mare cu lapte
batut, rece ca gheata, numai bun de baut si racorit dupa o asa excursie.