Sunteți pe pagina 1din 8

BIOS: [Cuprins]

BIOS-ul (Basic Input/Output System) este, in fapt, o componenta software, constand


in instructiuni executate la pornirea unui sistem, care instructiuni pregatesc sistemul
pentru a putea fi "luat in primire" de catre sistemul de operare, in cadrul procesului
cunoscut sub numele de "boot". Totusi, aceste instructiuni sunt implementate direct in
hardware, intr-un chip special situat pe placa de baza. Natura sa de "software" este cea
care permite configurarea unor parametri intimi ai sistemului prin intermediul sau,
precum si asa-numitele "update-uri de BIOS". "Inteligenta" acestui sistem conditioneaza
in mare masura intreaga configuratie - un BIOS depasit moral nu permite, de exemplu,
instalarea unui procesor mai nou, care, de altfel, ar indeplini toate celelalte conditii pentru
putea fi instalat pe acea configuratie. "Bogatia" si permisivitatea setarilor posibile din
BIOS este un alt factor important, in special pentru overclocking, iar acesti parametri
sunt, de regula, lasati la latitudinea fabricantului placii de baza care va gazdui BIOS-ul.

Chipset grafic: [Cuprins]


Folosind metafora de la definitia placii de baza, chipsetul grafic este "inima" placii
video, insa de data aceasta intr-un sens si mai propriu, chipsetul grafic fiind un veritabil
procesor specializat. Prinicipalii sai parametri sunt frecventa de functionare, latimea bus-
ului de transfer catre memoria grafica si programabilitatea - abilitatea de a executa
instructiuni specifice (bump mapping, transformation & lighting, pixel si vertex shaders).
Actualmente, desi programabilitatea reprezinta un parametru esential, marea diferenta
intre acceleratoare o dau tot parametri de "forta bruta" - frecventele de functionare si
ratele de transfer. Principalii (si practic singurii) mari producatori de chipseturi grafice
sunt ATi si nVidia.

Chipset placa de baza: [Cuprins]


Chipsetul constituie "inima" placii de baza, avand o importanta capitala in insasi
definirea acesteia si a performantelor de care aceasta este capabila. Chipsetul
coordoneaza activitatea tuturor componentelor esentiale din sistem, fiind asadar un
"punct nodal" in cadrul configuratiei alese, iar prin urmare, performantele chipsetului
placii de baza conditioneaza nemijlocit performanta configuratiei. Chipsetul este
constituit din doua parti distincte, asa-numitele "northbridge" si "southbridge", fiecare cu
misiunile sale distincte. Conexiunea dintre aceste doua parti ale chipsetului (de dorit cat
mai rapida) este implementata diferit de catre diversii producatori (de exemplu VIA a
implementat tehnologia V-Link, SiS a implementat tehnologia MuTIOL etc.). In alegerea
unui chipset, in afara de indicii de performanta evidenti cu care se prezinta fiecare, mai
trebuie tinut cont si de facilitatile suplimentare oferite, de exemplu video sau sunet
integrat, caz in care nu mai aveti nevoie de componente separate pentru subsistemul
video sau audio. Totusi, de retinut ca solutiile "integrate" in chipset, nu vor egala ca
performanta componentele separate, "dedicate". Principalii producatori de chipseturi
pentru placi de baza sunt, pentru platforma Intel: Intel, VIA, NVIDIA, ATI si SiS, iar
pentru platforma AMD: NVIDIA, VIA, ATI, ALi si SiS.

Cooler procesor: [Cuprins]


Cooler-ul ("racitorul") este un ansamblu de componente active si pasive cu rolul de a
raci procesorul. Prezenta unei asemenea piese este mandatorie, avand in vedere cantitatea
mare de caldura degajata de procesoarele moderne. Ea este atat de importanta, incat un
procesor al carui cooler se defecteaza se va arde/bloca, astfel incat intregul sistem va
deveni inutilizabil. Componenta pasiva a cooler-ului este radiatorul, conceput (ca si
materiale de constructie si design) astfel incat preia si sa disipe cat mai multa din caldura
degajata de procesor. Componenta activa este reprezentata de un ventilator, care, la
randul sau, raceste radiatorul prin curentul de aer creat. Actualmente exista solutii de
racire cu lichid, mai exotice si mai scumpe. Principalii parametri care intereseaza la un
cooler sunt turatia ventilatorului (de care depinde eficienta acestuia) si zgomotul produs
in timpul functionarii - un parametru aparent banal, insa care devine semnificativ atunci
cand acopera sonorul filmului pe care tocmai il vizionati. Veti intalni, in ofertele pentru
cooler-e, notiunea de "ball bearing", ceea ce inseamna ca ventilatorul cooler-ului
respectiv este montat pe un rulment, ceea ce il face mai fiabil si mai silentios. De notat ca
exista o "compatibilitate" intre cooler si procesor si factorul de forma al acestuia, astfel
incat nu puteti monta orice cooler pe orice procesor. De asemenea, cooler-ele au in
specificatii procesorul "maxim" suportat in privinta caldurii degajate, astfel incat nu e
recomandat sa montati un cooler care suporta Athlon XP 2800+ pe un Athlon XP 3000+,
desi se poate. Aceste principii sunt exact aceleasi si in cazul chipseturilor grafice de pe
acceleratoarele moderne, de asemenea mari generatoare de caldura.

DDR (Double Data Rate): [Cuprins]


DDR SDRAM (Synchronous Dynamic Random Access Memory) este tipul de
memorie RAM cel mai larg raspandit actualmente, oferind latimi de banda ale
transferului intre 1,6 si 3,2 GB/secunda, la frecvente ale ceasului de memorie intre 100 si
200 MHz, respectiv. Formula "PC-xy00" ( de exemplu PC-1600, PC-2100, PC-3200) se
refera la module DDR SDRAM avand latimea de banda specificata de numarul adaugat
la "PC-". DDR tinde sa fie inlocuita de DDR2.

DDR 2 (Double Data Rate 2): [Cuprins]


DDR2 SDRAM (Synchronous Dynamic Random Access Memory) ofera latimi de
banda ale transferului intre 3,2 si 6,4 GB/secunda, la frecvente ale ceasului de memorie
intre 100 si 200 MHz, respectiv. Formula "PC2-xy00" ( de exemplu PC2-3200, PC2-
4200, PC2-6400) se refera la module DDR2 SDRAM avand latimea de banda specificata
de numarul adaugat la "PC2-". Oferind posibilitatea de a opera la frecvente ale ceasului
de memorie mult mai mari decat DDR, DDR2 tinde sa inlocuiasca DDR.

Factor de forma procesor: [Cuprins]


Factorul de forma, in acceptiunea sa legata de procesor, defineste forma fizica a
conexiunii dintre procesor si placa de baza, altfel spus, tipul de "mufa" (socket) care se
afla pe placa de baza si in care trebuie introdusi pinii procesorului. Evident ca trebuie sa
existe o potrivire perfecta la acest nivel, motiv pentru care pe o placa de baza cu un tip
mai vechi de socket nu poate fi montat un procesor cu alt factor de forma (de exemplu, nu
puteti monta pe o placa de baza dotata cu Socket A un procesor AMD Athlon 64, care
necesita Socket 754 sau Socket 939).

Floppy disk (discheta): [Cuprins]


Unitatile pentru dischete utilizate pe scara larga in prezent sunt cele pentru dischete de
3 inch, cu o capacitate maxima de 1,44 MB. Acestea nu-si mai merita numele de "floppy"
(primele dischete, cu diametru mare si foarte flexibile, "fluturau" cand erau scuturate),
fiind incastrate in carcase de plastic mai dur. Discheta foloseste suportul magnetic pentru
stocarea datelor. Desi cuvintele cheie cand vorbim despre dischete sunt: capacitate
extrem de mica pentru nevoile actuale, viteze de acces si transfer extrem de mici,
fragilitate si lipsa de fiabilitate, totusi, uneori, este mai nevoie de ele pentru transferul
datelor de al un calculator la altul. Alternativele sunt multe si mult mai valoroase: CD-uri
sau DVD-uri (re)inscriptibile, flash sticks, transferul prin retea. Dat fiind insa pretul mic
si posibilitatea (la fel de mica) de a avea nevoie de o unitate floppy, achizitia uneia
modifica insignifiant pretul unui sistem. Mai ales daca aveti nevoie de un sistem pentru
lucrul la firma dvs. sau aveti de a face cu institutile statului in mod frecvent, deoarece in
ziua de astazi, aceste institutii cer ca diversele rapoarte si situatii sa fie depuse inclusiv in
format digital... pe discheta.

Harddisk: [Cuprins]
Harddisk-ul (sau harddrive-ul) este principala componenta de stocare non-volatila a
datelor intr-un sistem. Compus din elemente electronice si mecanice, harddisk-ul
stocheaza datele pe suport magnetic, in mod non-volatil, in conditii normale. Principalii
sai parametri sunt viteza de accesare si transfer a datelor si capacitatea. Ca si la memoria
RAM, cu cat un harddisk este mai mare si mai rapid, cu atat mai bine. Alegerea unui
harddisk depinde mult de tipul de aplicatii care vor rula predominant pe acel sistem (de
exemplu, un PC pe care se vor face capturi de material video, va necesita un harddisk in
primul rand de capacitate mare, in timp ce un server de fisiere va avea nevoie de
harddisk-uri rapide - de obicei sub forma unei solutii RAID). Alt parametru important si
adesea trecut cu vederea este dimensiunea memoriei tampon (buffer) a harddisk-ului,
necesara pentru stocarea temporara a datelor de pe harddisk. Dimensiunea mai mare a
acesteia creste probabilitatea ca datele cautate sa fie continute in ea, la un moment dat,
ceea ce sporeste semnificativ performanta globala a harddisk-ului. De retinut si ca
harddisk-ul ramane si azi una dintre cele mai lente componente ale sistemului, operatiile
de cautare/citire/scriere efectuate la nivelul harddiskului fiind cu (foarte) mult mai lente
decat in cazul memoriei RAM. Interfata de lucru a harddisk-ului poate fi IDE, SATA sau,
in cazul harddisk-urilor externe, USB.

IDE (Integrated Drive Electronics): [Cuprins]


IDE este ATA (Advanced Technology Attachment), pur si simplu acronimul IDE a
cunoscut o consacrare larga si rapida. Dupa aparitia SATA (Serial ATA), ATA s-a numit,
retrospectiv, Parallel ATA. Interfata IDE permite, in functie de implementare, o latime de
banda teoretica a transferului de date de la 33 la 133 MB/secunda (in realitate, se pare ca
nu exista harddisk-uri IDE capabile sa sustina o rata de transfer de peste 80 MB/secunda).
Un dezavantaj relativ al utilizarii acestei interfete poate fi dat si de necesitatea folosirii
cablurilor late, care aglomereaza carcasa si limiteaza transferul termic in interiorul
acesteia.

Interfata video: [Cuprins]


Este interfata dintre placa de baza si placa video, avand un rol capital in functionarea
si performanta acesteia. Prin aceasta interfata placa video comunica cu placa de baza si,
prin urmare, procesorul si memoria RAM. Principalele tipuri ale acestei interfete, astazi,
sunt AGP si PCIe (PCI Express). Interfata AGP (Accelerated sau Advanced Graphics
Port) este mai veche si cunoaste, in functie de parametri, patru variante: AGP 1X - 266
MB/secunda rata de transfer, AGP 2X - 533 MB/secunda rata de transfer, AGP 4X - 1
GB/secunda rata de transfer si AGP 8X - 2GB/secunda rata de transfer. Voltajele de
operare difera de la o varianta la alta si de asemenea si factorul de forma al slot-ului AGP
si, respectiv, al placilor video. De aceea, pe un slot AGP 1X nu va putea fi montata o
placa AGP 4 sau 8X. In schimb, pe o placa de baza cu slot AGP 4X, merge o placa video
AGP 8X. Cat despre PCI (Peripheral Component Interconnect) Express, desi imprumuta
principiile PCI, este o interfata bazata pe o cu totul alta arhitectura (una seriala), care
permite rate de transfer de pana la 4 GB/secunda pentru varianta 16X, tinzand astfel sa
inlocuiasca solutia AGP.

Memorie (RAM): [Cuprins]


Termenul in sine defineste suficient de bine rolul acestei componente intr-un sistem.
Trebuie precizat ca, in acest context, ne referim la memoria "rapida", de lucru a
sistemului, asa-zisa RAM (Random Access Memory). Aici sunt pastrate (memorate)
datele imediat necesare aplicatiilor care ruleaza pe un sistem oarecare. Performanta RAM
are un impact major asupra performantei sistemului si este definita de doi parametri:
viteza de acces si transfer (a datelor in si din memorie) si capacitatea. Cu cat o memorie
este mai rapida si cu cat mai mult RAM este prezenta intr-un sistem, cu atat mai bine.
Adesea, performantele globale ale unui sistem sunt mult mai semnificativ ameliorate de
instalarea de memorie in plus, decat de inlocuirea procesorului cu unul mai performant.
Cele doua tipuri de memorie utilizate in prezent sunt DDR si DDR2.

Northbridge: [Cuprins]
Este componenta chipsetului placii de baza asezata la "nordul" acesteia (de unde si
numele), in vecinatatea procesorului. Functia sa este coordonarea activitatii procesorului,
memoriei, interfetei AGP sau PCI Express. De asemenea, toate datele care spre si dinspre
southbridge trec pe aici. Rolul sau este capital, conditionand tipul si generatia de procesor
si de memorie care poate fi integrata in sistem, precum si frecventele de functionare a
acestora, cu impact direct asupra performantei. In northbridge poate fi integrat un
controller video, asa cum se intampla in cazul placilor de baza cu "video on-board", de
obicei cu performante slabe fata de placile video dedicate.

Overclocking: [Cuprins]
Overclocking-ul reprezinta supra-turarea procesorului si memoriei unui sistem in
scopul cresterii performantei. Este constituit dintr-un ansamblu de procedee menite sa
creasca frecventa si voltajele de functionare a procesorului si frecventa de functionare a
memoriei. Aceste procedee pot consta in manipularea componentelor hardware (de
exemplu "unirea" unor punti de chipul procesorului pentru a permite modificarea
multiplicatorului acestuia, modificarea pozitiei unor switch-uri de pe placa de baza), in
alterarea parametrilor de functionare (frecventa, voltaje) utilizand subsistemul BIOS
(daca placa de baza permite) sau in folosirea unor utilitare speciale ruland in cadrul
sistemului de operare. De retinut ca aceste procedee sunt rezervate celor care stiu ce fac si
la ce sa se astepte, avand in vedere ca, in ultima instanta, overclocking-ul reprezinta
fortarea peste limitele normale a unor componente esentiale din sistem.

PCI (Peripheral Component Interconnect): [Cuprins]


Este denumirea celei mai raspandite solutii de interconectare a diverselor componente
intr-in computer personal, o interfata functionand (in versiunea actuala si finala, 3.0) la o
frecventa de 66 MHz, cu o rata de transfer maxima de 503 MB/secunda. In slot-urile
("mufele") PCI veti introduce componente cum sunt placa de retea, placa de sunet, TV
tuner-ul etc. PCI-X 2.0, functionand la 133 MHz (varianta originala), 266 MHz sau 533
MHz, permite rate maxime de transfer de pana la 4,3 GB/secunda. PCI-X (PCI Extended)
nu trebuie confundat cu PCIe (Express), o solutie pentru interfata video.

Placa de baza (motherboard): [Cuprins]


Placa de baza constituie "temelia" oricarei configuratii, aceasta oferind structura
necesara adaugarii tuturor celorlalte componente ale sistemului, in termeni de alcatuire
fizica si functionalitate. De aceea, alegerea unei placi de baza performante este primul
pas spre obtinerea unei configuratii reusite. Aceasta alegere este conditionata de
performantele placii de baza, la randul lor direct dependente de chipsetul acesteia,
precum si de dotarile prezente pe placa, de asemenea, in parte conditionate de chipset. Un
factor hotarator pentru "power users" este si flexibilitatea si acesibilitatea setarilor
functiilor intime ale placii de baza, in vederea realizarii overclocking-ului. Alegerea
placii de baza este interdependenta cu alegerea unei platforme hardware x86 si a unui
procesor (de exemplu, platforma Intel impune prezenta unei placi de baza cu suport
pentru procesoarele Intel). Majoritatea producatorilor de placi de baza si de chipseturi
pentru acestea ofera produse pentru ambele platforme, astfel incat, de regula,
utilizatorului nu i se impun restrictii pe criterii strict comerciale.

Placa audio: [Cuprins]


Placa audio este componenta sistemului care se ocupa cu tot ceea ce inseamna sunet,
de la mesajele sonore ale sistemului de operare, pana la muzica si efectele din jocuri. Se
ataseaza sistemului folosind interfata PCI sau poate fi inlocuita cu o solutie on-board,
prezenta in southbridge-ul chipsetului placii de baza. Actualmente, toate placile audio
ofera sunet multicanal, precum si o serie de efecte implementate direct in hardware.
Diferentele, ca si la placile video, sunt date de performanta procesorului audio si a
codecului prezent pe placa. De asemenea, ca si in cazul placilor video, solutiile on-board
sunt suficiente pentru majoritatea aplicatiilor, ele fac fata chiar si jocurilor (in sensul ca
jocul va avea sunet, insa nu asa cum l-au imaginat producatorii sai in privinta experientei
audio), in timp ce solutiile dedicate (pana la cele (semi)profesionale), prezinta
performante superioare. Si preturi mai mari.

Placa video: [Cuprins]


Este acea componenta a sistemului care se ocupa cu tot ceea ce inseamna "grafica", de
la afisarea ferestrelor si acontinutului lor (caractere, imagini etc.) in sistemul de operare
sau diverse aplicatii, pana la randarea scenelor complexe din jocurile 3D. Actualmente,
vorbim despre "acceleratoare grafice", legat tocmai de capacitatea placilor video de a
opera cu geometrie tridimensionala. Principalii parametri care definesc o placa video
sunt: interfata (AGP sau PCI, cu variantele lor), care defineste latimea de banda a
transferului dintre placa video si placa de baza, procesorul grafic, definit la randul sau de
frecventa de operare si, extrem de important, de parametri sai intrinseci (facilitati
hardware, programabilitate, de exemplu abilitatea de rula vertex shaders 2.0+), cantitatea
si calitatea memoriei proprii (de pe placa video in sine), frecventa bus-ului de memorie.
De mentionat ca, in ziua de azi, chiar si sistemul de racire a unei placi video devine un
parametru important, avand in vedere cantitatea mare de caldura degajata de unele
acceleratoare. Racirea poate fi realizata pasiv, activ sau mixt. Acceleratoarele de calitate
sunt intotdeauna bine racite si, adesea, au dispozitive de racire montate si pe chipurile de
memorie, ceea ce le sporeste potentialul de overclocking. Trebuie amintit faptul ca nu
orice sistem necesita o placa video, aceasta putand fi inlocuita de o solutie "on-board", cu
performante insa semnificativ mai reduse.

Platforma hardware: [Cuprins]


In termeni de hardware, "platforma" reprezinta o infrastructura unitara, specifica unei
configuratii hardware aparte. De la baza, vorbim despre platforme Intel x86, Apple si
altele (mainframes, supercomputere etc.). In contextul acestui site, "platforma" reprezinta
strict diviziunile platformei Intel x86 - platforma Intel si platforma AMD (singura
platforma relevanta compatibila Intel x86). Alegerea platformei hardware reprezinta
cheia alegerii unei configuratii, deoarece din acest punct multe componente importante
ale sistemului sunt conditionate de platforma aleasa (de exemplu, diversii producatori de
chipseturi pentru placi de baza, suporta predominant, la un moment dat, o anumita
platforma, Intel sau AMD).

Procesor (CPU): [Cuprins]


Procesorul (Central Processing Unit) reprezinta "creierul" unui sistem, analogia cu
sistemele vii fiind valabila. Calculele simple sau complexe, prelucrarea algoritmilor si
obtinerea rezultatelor se desfasoara aici. In ultima instanta, toate celelalte componente din
sistem exista in jurul procesorului, fara de care functionarea lor (desi adesea posibila
independent) este lipsita de sens. Astfel, anumite componente ofera date procesorului,
acesta le prelucreaza in conformitate cu un algoritm si le ofera la randul sau altor
componente, care, in final, ofera utilizatorului informatia dorita, fie ca este vorba de
rezultatul unui calcul aritmetic, fie de o imagine reprezentand un instantaneu dintr-un joc
complex. Avand acest rol fundamental, devine evident ca procesorul trebuie sa fie
performant pentru a putea obtine o configuratie performanta. Performanta procesorului
este definita, la suprafata, de frecventa sa de functionare si de latimea de banda a bus-ului
de memorie (prin care comunica cu northbridge), parametri de "forta bruta", iar in
profunzime (lucru deloc de neglijat) de capabilitatile sale logice (seturi extinse de
instructiuni, optimizate pentru diverse scopuri, asa cum sunt seturile SSE sau SSE2
implementate de Intel sau 3D Now! implementat de AMD). Alt parametru deosebit de
important este dimensiunea memoriei cache din procesor, aceasta fiind o memorie
volatila ultrarapida, cu rol de tampon intre procesor si memoria sistem. Cu cat mai multa,
cu atat mai bine.

RAID (Redundant Array of Independent Disks): [Cuprins]


Cunoscuta si ca Redundant Array of Inexpensive Disks, tehnologia RAID permite
cuplarea a doua sau mai multe harddisk-uri intr-un mod opac pentru sistemul de operare,
care "vede" intreaga matrice RAID ca pe un sigur harddisk. Scopul este obtinerea unor
viteze de transfer mult sporite sau de asigurare mai solida a integritatii datelor. In
multiple variante si pe multiple niveluri, tehnologia RAID este actualmente accesibila
utilizatorului obisnuit, multi producatori integrand controllere RAID direct pe placa de
baza.

SATA (Serial Advanced Technology Attachment): [Cuprins]


De data recenta, tehnologia SATA tinde sa ia locul IDE, oferind viteze mai mari de
transfer (teoretic 150 MB/s pentru SATA si 300 MB/s pentru SATA 2), posibilitatea de
"hot-swap" (extragerea harddisk-ului in timpul functionarii sistemului) si controllere
separate pentru fiecare harddisk (nu mai exista "master" si "slave" pe acelasi cablu),
precum si, nu in ultimul rand, cabluri suple, care permit aerisirea mai buna a spatiului din
carcasa. Pentru a monta harddisk-uri SATA pe o placa de baza cu interfata IDE, aveti
nevoie de un adaptor - solutie de compromis, in loc de schimbarea placii de baza.

Southbridge: [Cuprins]
Este componenta chipsetului placii de baza asezata la "sudul" acesteia (de unde si
numele). Functia sa este coordonarea activitatilor de intrare/iesire, a BIOS-ului, a
interfetei PCI si IDE, a subsistemului audio etc. - in principiu coordonarea tuturor
activitatilor care nu cad in sarcina northbridge. Southbridge este o componenta mai lenta
decat northbridge, insa importanta sa este majora in termenii facilitatilor oferite, optional
integrand controller Ethernet, USB 2.0, RAID, codec audio (placi de baza cu "audio on-
board"), FireWire.

Unitati optice (CD/DVD R/RW): [Cuprins]


Unitatile de stocare a datelor pe suport optic sunt unitati CD (Compact Disc) sau DVD
(Digital Versatile Disc). Acestea pot doar citi (Read) datele stocate sau le pot citi, scrie si
re-scrie pe suportul optic (Read Write, Re-write). De retinut ca unitatile DVD pot lucra si
cu CD-uri, ceea ce, evident, nu este valabil invers. Performanta unei unitati optice este
data de viteza de transfer a datelor, precizata prin numarul care precede "X" in descrierea
parametrilor unitatii: 1X, 2X, 4X, pana la 52X in cazul unitatilor CD si pana la 16X in
cazul unitatilor DVD. In cazul unitatilor CD, 1X este egal cu o rata de transfer de 0,15
MB/secunda, iar in cazul unitatilor DVD, 1X este egal cu 1,32 MB/secunda (echivalenta:
1X unitate DVD = 9X unitate CD). De asemenea, capacitatea mediului pe care se
stocheaza datele este importanta, aceasta fiind de maximum 700 MB pentru CD si de 4,7
GB pentru DVD single-layer (un singur strat), respectiv de 8,5 GB pentru DVD double-
layer (dublu strat). In cazul unitatilor optice, trebuie notata importanta calitatii discurilor
utilizate, care variaza intre producatori.

USB (Universal Serial Bus): [Cuprins]


Dupa cum reiese din acronim, interfata seriala universala reprezinta un mod de
conectare la calculator a diverselor periferice, de la mouse sau tastatura, la imprimante,
scanner-e si camere digitale. In variantele 1.0 si 1.1, USB suporta rate de transfer de pana
la 12 MB/s, iar in varianta 2.0, pana la 480 MB/s. Este important de stiut ca perifericele
pentru USB 1.1 pot fi folosite pe porturile USB 2.0 ale calculatorului.