dupa nastere. Aceste modificari hormonale pot determina depresie postpartum cand sunt
asociate cu alti factori de risc cum ar fi depresie anterioara (inclusiv tulburarea bipolara),
absenta sprijinului din partea partenerului, prietenilor si a familiei sau un stres excesiv.
Atat avortul spontan cat si nasterea cu fat mort pot determina aceleasi modificari
hormonale care pot duce la depresie postpartum.
Simptome
Tristetea postpartum
Un anume grad de insomnie, iritabilitate, plans, sentimente de coplesire si modificari de
dispozitie sunt normale in primele zile dupa nastere. Aceste stari, de obicei ating un
maxim in ziua a patra si dispar in mai putin de 2 saptamani, cand modificarile hormonale
se atenueaza. Starea este comuna, jumatate din femei au temporar depresie medie
alternand cu stari de fericire dupa nastere.
Aceste stari este bine sa fie impartasite cu personalul medical pentru a putea fi urmarite.
Depresia postpartum
Simptomele depresiei postpartum pot fi o continuare sau o agravare a tristetii postpartum
sau pot apare mai tarziu dupa nastere sau pierderea sarcinii. In unele cazuri, simptomele
pot atinge un varf dupa o crestere continua de 3-4 luni. Posibilele simptome de depresie
postpartumnecesita o evaluare medicala.
Depresia postpartum se caracterizeazaprin 5 sau mai multe simptome depresive (inclusiv
una din primele doua din cele de mai jos), in majoritatea timpului in ultimele doua
saptamani:
- dispozitie depresiva-plans facil, lipsa de speranta, sentiment de gol interior, asociat sau
nu cu anxietate severa
- absenta placerii din toate sau aproape toate activitatile zilnice
- modificari in apetit sau greutate - de obicei o scaderea apetitului si a greutatii, mai rar o
crestere
- probleme de somn - de obicei nu poate dormi chiar si atunci cand copilul doarme
- modificari in felul de a vorbi si a merge - de obicei neliniste, dar uneori si incetineala
- oboseala extrema sau pierdere a energiei
- sentimente de lipsa de valoare sau vinovatie, fara o cauza aparenta
- dificultati in concentrarea atentiei si in luarea de decizii
- ganduri despre moarte sau sinucidere. Unele femei cu depresie postpartum au ganduri
infricosatoare ca isi vor rani bebelusul; acestea par sa fie mai degraba temeri decat
dorinte de a face rau.
Tratamentul timpuriu al depresiei postpartum este important atat pentru mama cat si
pentru copil. Poate fi de folos intocmirea unei liste de simptome ale depresiei postpartum
care sa fie prezentata personalului medical.
Psihoza postpartum
Aceasta conditie severa afecteaza in special femeile cu tulburare bipolara sau istoric
depsihoza postpartum.
Simptomele, care de obicei se dezvolta de-a lungul primelor 3 saptamani dupa nastere
(cel mai devreme la 1-2 zile dupa nastere), includ:
- sentimentul de indepartare de copil, alti oameni si mediul inconjurator (depersonalizare)
- somn intrerupt, chiar si atunci cand copilul doarme
- gandire confuza si dezorganizata, care creste riscul de autoranire, ranire a copilului sau
a altor persoane
- modificari drastice ale dispozitiei si comportament bizar
- halucinatii, care implica vazul, mirosul si atingerea
- gandire deliranta care nu se bazeaza pe realitate.
Psihoza postpartum este considerata o urgenta, necesitand tratament medical imediat. In
cazul aparitiei simptomelor psihotice, este necesara interventia medicala de urgenta. Pana
la initierea tratamentului exista riscul sa fie raniti atat mama cat si copilul.
Mecanism fiziopatologic
Mai mult de jumatate din femei au simptome legate de dispozitie in primele doua
saptamani dupa nastere. In cazul majoritatii femeilor cu tristete postpartum, schimbarile
de dispozitie, insomnia, sentimentul de coplesire si agitatia dispar in urmatoarele doua
saptamani. Totusi 1 din 8 femei dezvolta depresie postpartum de lunga durata in
saptamanile si lunile de dupa nastere. Modificarile hormonale si durerea cauzata de
avortul spontan sau nasterea de fat mort, de asemenea pot declansa depresie postpartum
la multe femei.
Depresia postpartum face dificila functionarea femeii, inclusiv afecteaza ingrijirea
copilului si formarea atasamentului cu acesta. Bebelusii mamelor depresive tind sa fie
putin atasati de mamele lor si sa fie mai inceti in comportament, limbaj si dezvoltarea
mentala.
Fara tratament, depresia post partum poate dura aproximativ 7 luni si poate continua
peste un an. Tratamentul prompt este important atat pentru mama cat si pentru copil. Cu
cat tratamentul este inceput mai devreme, cu atat recuperarea este mai rapida, scazand
sansele de repetare a depresiei si dezvoltarea copilului este mai putin afectata de boala
mamei.
In cazuri rare (1 din 500) simptome periculoase ale psihozei postpartum - cum ar fi
comportament bizar, halucinatii vizuale, legate de miros si de atingere, sentimentul de a fi
detasat de ceilalti si de realitate si impulsul de a-si face rau precumsi celorlalti - se pot
dezvolta brusc in primele 3 saptamani postpartum, cel mai devreme in prima sau a doua
zi dupa nastere. Aceste simptome tind sa fie mai severe decat cele ale psihozelor nelegate
de nastere si pot declansa comportamente amenintatoare de viata, imprevizibile. Psihoza
postpartum afecteaza mai frecvent femeile care sufera de tulburare bipolara sau care au
antecedente de psihoza postpartum. Aceasta afectiune este considerata o urgenta si
necesita tratament medical imediat si ingrijire continua. Deseori, simptomele psihotice
care au fost tratate cu succes sunt urmate de simptome ale depresiei postpartum care
necesita tratament aditional.
Factori de riscSus
Fiecare femeie are risc de tristete postpartum in primele doua saptamani dupa nastere,
datorita modificarilor homonale bruste si a solicitarii determinate de ingrijirea nounascutului. Femeile care au avut un avort spontan sau o nastere cu fat mort, au de
asemeni un risc. In total, 20% din femeile cu tristete postpartum vor suferi de depresie
postpartum.
Totusi, sunt cunoscuti cativa factori care cresc riscul de depresie pe termen lung dupa
sarcina. Daca femeia a avut depresie postpartum la o sarcina anterioara, exista un risc
crescut de a face din nou. Aproximativ 50% din femeile cu istoric de depresie postpartum
vor avea aceasta afectiune si dupa urmatoarea sarcina. Alti factori de risc includ:
- absenta sprijinului din partea familiei, partenerului sau a prietenilor
- stres aditional cum ar fi probleme financiare, nou-nascut bolnav sau probleme de
familie
- prima sarcina
- depresia in timpul sarcinii actuale; 75% din femeile care sunt depresive in timpul
sarcinii vor avea depresie postpartum
- depresie inainte de sarcina; 25% din femeile care au avut un episod depresiv de-a lungul
vietii vor avea depresie postpartum
- tulburarea bipolara, cunoscuta si ca boala maniaco-depresiva, poate de asemeni creste
riscul de comportament psihotic dupa nastere
- istoric familial de depresie sau tulburare bipolara
- tulburare disforica premenstruala anterioara sarcinii, tipul sever de sindrom
premenstrual.
Factorii de risc pentru psihoza postpartum includ:
- istoric personal sau familial de tulburare bipolara. Femeile cu acest factor de risc sunt de
3 ori mai predispuse la psihoza postpartum decat cele fara acest istoric
- psihoza postpartum in antecedente.
In cazul in care femeia a avut psihoza postpartum la o sarcina anterioara, este necesara
supravegherea medicala, in special daca apare o noua sarcina.
Consultul de specialitateSus
Se apeleza serviciul de urgenta daca femeia se teme sa nu se raneasca pe sine, sa raneasca
copilul sau pe cei din jur.
Consultarea imediata a personalului medical in cazul:
- aparitiei halucinatiilor care implica mirosul, atingerea, auzul sau vazul sau a gandurilor
care nu au baza in realitate (delir). Exemple de delir ar fi teama de supraveghere, de a nu
fi furata sau de citire a mintii
- mentinerii simptomelor de depresie mai mult de 2 saptamani. Nu este necesara prezenta
tuturor simptomelor de depresie posibile pentru a avea aceasta afectiune. Se recomanda
consultul cat mai precoce, inainte ca boala sa se agraveze.
Simptomele depresiei postpartum includ:
- dispozitie depresiva - plans facil, lipsa de speranta, sentiment de gol interior, asociat sau
nu cu anxietate severa
Alaptarea la san ofera multe beneficii emotionale si fizice, atat pentru mama cat si pentru
copil. Pentru acest motiv, expertii au studiat cu grija si au identificat antidepresivele
sigure in timpul alaptarii. Astfel, nu este necesara intreruperea alaptarii in timpul
tratamentului cu antidepresive pentru depresia postpartum.
Indiferent daca femeia alaptaza sau nu, cel mai probabil medicul va recomanda un
inhibitor selectiv al recaptarii serotoninei; aceasta clasa de medicamente s-a dovedit a fi
foarte eficienta la femei si cu efecte secundare minime. Majoritatea antidepresivelor
triciclice pot fi folosite in timpul alaptarii cu risc minim, dar tind sa aiba mai multe efecte
secundare.
Deoarece dupa nastere femeia pare sa aiba o sensibilitate crescuta la efectele secundare
ale medicamentelor, medicul va incepe tratamentul cu o doza redusa.
Inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei sunt medicatia de prima alegere pentru
tratamentul depresiei postpartum. De obicei necesita intre 4 si 8 saptamani pentru a
imbunatati depresia, desi unele femei se simt mai bine mai repede. Inhibitorii selectivi ai
recaptarii serotoninei sunt considerati relativ siguri in timpul alaptarii deoarece in general
ei trec in lapte intr-un grad mic (cu exceptia fluoxetinei care a fost gasita in laptele
matren in doze mari).
Antidepresivele triciclice nu a determinat probleme cunoscute la copiii alaptati, deoarece
nu trece la copil in doze masurabile (cu exceptia doxepinului care nu este considerat sigur
in timpul alaptarii). Triciclicele pot necesita intre 4 si 8 saptamani pentru imbunatatirea
depresiei.
De retinut!
Antidepresivele sunt de obicei folosite pentru cel putin 6 luni, mai intai pentru tratarea
depresiei postpartum si apoi pentru prevenirea recaderilor. Pentru prevenirea recaderilor
medicul poate recomanada continuarea tratamentului pana la un an inainte de
intreruperea acestuia. Expertii recomanda tratament antidepresiv pe termen lung la
femeile care au avut 3 sau mai multe episoade depresive in trecut.
Tratamentul cu inhibitori selectivi a recaptarii serotoninei NU se intrerupe brusc. Acesta
se reduce treptat si numai sub suprevegherea medicului. Intreruperea brusca a
tratamentului poate determina simptome asemanatoare gripei, cefalee, nervozitate,
anxietate sau insomnie.
Femeia care alapteaza si ia un antidepresiv sau un alt tip de medicatie, trebuie sa
informeze pediatrul despre acest lucru.
- administrarea unui tratament care a fost luat si inainte. Dupa nastere este necesara
consultarea medicului inainte de administrarea oricarui medicament, mai ales in cazul
alaptarii. Femeia poate fi mai sensibila la efectele secundare ale medicamentelor in
perioada de dupa nastere, necesitand astfel scaderea dozelor. Unele medicamente sunt
considerate mai sigure decat altele in timpul alaptarii
- terapie hormonala. Tratamentul cu estrogeni pentru depresia postpartum a fost putin
studiata. Unele femei care luau estrogeni au prezentat imbunatatiri ale starii de sanatate,
totusi o parte din ele luau in acelasi timp si un antidepresiv astfel ca este greu de stiut
daca efectul se datora estrogenilor. Terapia cu estrogeni este putin probabil sa devina un
tratament comun pentru depresia postpartum, deoarece creste riscul de cheaguri de sange
Terapii alternative
- terapia prin lumina foloseste expunerea la lumina stralucitoare (nu tot spectrul luminii
care include si raze ultraviolete). In mod obisnuit o persoana care urmeaza terapia prin
lumina va sta in fata unei lampi fluorescente cu intensitate mare (intre 2500 si 10000
lucsi), crescand gradat intervalul de expunere pana la 1-2 ore, in fiecare dimineata. Desi
terapia prin lumina pentru depresia postpartum nu a fost inca suficient studiata, aceasta sa dovedit benefica pentru femeile insarcinate si pentru depresia din timpul iernii
(tulburare afectiva sezoniera), fara efecte secundare severe
- antrenamentul parintilor ofera atat educatie cat si sprijin pentru ingrijirea si rezolvarea
problemelor bebelusului, la fel ca si sprijinul in tranzitia cuplului spre a fi parinti
- orele de masaj a copilului ofera abilitati de legare fizica si emotionala cu copilul si sansa
de a petrece timp cu alte mame.
De retinut!
Consilierea si terapia suportiva sunt tratamente de prima linie pentru depresia postpartum
de la usoara la severa. Femeile cu depresie usoara pot beneficia numai din urma
consilierii; cele cu depresie moderata sau severa sunt sfatuite sa combine consilierea cu
medicatia antidepresiva.
sursa :sfatul medicului.ro
Suntei mam!! Bucuriile vieii alturi de un bebelu sunt multiple! Dar, alturi de
bucurii, apar i o multitudine de responsabiliti, poate chiar ngrijorri financiare, nopi
nedormite, griji pentru sntatea copilului i ntrebri despre capacitatea de a fi printe.
Fii binevenit ntre realitile vieii de printe.
n timp ce Tristeea Postnatal este comun dup natere acele sentimente de copleire
de-a lungul primelor sptmni acas alte forme de depresie sunt mult mai serioase.
Urmtoarea list identific ceea ce este specific pentru diferitele nivele de emotivitate.
TRISTETEA POSTNATALA
- Incidenta de 25 85%
- Apare la 2 4 zile de la natere
- Dureaz 1 2 sptmni
Simptome:
- Plngcioas, sentimente de depresie
- Insecuritate, iritabilitate
- Apetit sczut
- Simminte de neadaptabilitate Suntei mam!! Bucuriile vieii alturi de un bebelu
sunt multiple! Dar, alturi de
DEPRESIA POSTPARTUM
- Inciden de 10 25%
Daca sunteti proaspata mamica si va regasiti in una din situatiile descrise mai sus, atunci
se cheama ca aveti ceea ce se numeste tristetea de dupa nastere. Tristetea dupa nastere
este considerata o etapa normala a matriarhatului timpuriu si dispare, de obicei, dupa 10
zile. Insa, unele femei acuza simptome mai severe sau care dureaza mai mult decat cateva
zile. Aceasta este depresia postnatala.
Ce este tristetea de dupa nastere?
Tristetea dupa nastere apare, de obicei, la 1 - 2 zile dupa ce mamica a nascut si poate dura
maxim trei saptamani. Este atat de cunoscuta printre mamici, incat a ajuns sa fie
considerata o normalitate, desi o femeie care sufera de tristetea de dupa nastere nu se
simte chiar bine. Se poate simti perfect in regula intr-un minut, ca in celalalt minut sa
izbucneasca in lacrimi. Se poate simti iritata si deprimata in general. Alte simptome
includ:
lipsa energiei
incapacitatea de a dormi
lipsa apetitului
stare de oboseala chiar si dupa somn
anxietate
ingrijorare excesiva
confuzie
ingrijorare excesiva asupra schimbarilor fizice
lipsa increderii
tristete
stare de coplesire
Desi multe femei devin depresive dupa nasterea bebelusului, unele dintre proaspetele
mamici acuza aparitia simptomelor de depresie dupa cateva saptamani sau luni. Depresia
instalata in primele 6 luni de la nastere poate fi considerata depresie postnatala.
In cazuri rare, o femeie poate dezvolta psihoza postpartum (postnatala, dupa nastere).
Aceasta este o boala serioasa care include toate simptomele depresiei postnatale, la care
se adauga ganduri de automutilare sau de a provoca rau copilului. Daca aveti unul din
aceste simptome, este imperios necesar sa luati legatura cu medicul dvs.
Cine face depresie postnatala?
Depresia postnatala este mai probabil sa apara la mamicile care au au experimentat:
Depresia postnatala se trateaza ca orice alta depresie. Suportul, sfatuirea (terapie prin
vorba) si medicatia pot ajuta. Luati legatura cu medicul dvs. pentru a va indica
tratamentul potrivit.
Daca alaptez, pot lua un antidepresiv?
Daca luati un medicament antidepresiv, acesta va ajunge in laptele dvs. Vorbiti cu
medicul dvs. despre riscul administrarii unui antidepresiv in timp ce alaptati. Doctorul
dvs. poate decide ce medicament puteti folosi in timp ce va alaptati bebelusul.
Ce pot face pentru a-mi reveni?
Daca ati nascut de curand si va simtiti trista, anxioasa, iritata, obosita sau prezentati orice
alt simptom specific depresiei postnatale, amintiti-va ca nu sunteti singura in aceasta
situatie si ca multe alte mamici au trait exact aceeasi experienta. Nu va pierdeti mintile
si nici nu innebuniti. Iata cateva lucuri pe care le puteti face si pe care alte mamici le-au
gasit folositoare in lupta cu depresia postnatala:
http://www.emedonline.ro/sanatate/view.article.php?4
dr Roxana Rosca medic ginecolog
:
1.
2.
3.
4.
5.
Dupa ce au nascut, aproximativ 70-80% din femei sufera un episod de depresie, furie,
anxietate si vinovatie care dureaza cateva zile. Pentru o clipa se simt fericite si apoi
imediat incep sa planga.
S-ar putea sa simta putina depresie, sa aiba o putere de concentrare mai mica, sa-si piarda
apetitul sau chiar sa gaseasca dificil sa adoarma chiar si atunci cand copilul doarme.
Aceste simptome incep de obicei la 3-4 zile dupa nastere si s-ar putea sa dureze cateva
zile. La aproximativ 10% din noile mamici aceasta poate degenera intr-o severa depresie
postpartum (numita si depresie postnatala), o forma de depresie majora care necesita
tratament.
Experimentarea unei astfel de depresii nu reprezinta un semn de slabiciune. Pentru
majoritatea femeilor acest lucru face parte din procesul nasterii. Vestea buna pentru
aceasta situatie o reprezinta faptul ca intr-o combinatie de tratament, medicamente si
ingrijire personala aceste simptome se pot inlatura
Depresia postpartum (DPP) afecteaza femei de orice varsta, de orice statut financiar si de
orice rasa.
Fiecare femeie care este insarcinata, care a avut un copil cu cateva luni in urma sau care a
pierdut o sarcina sau care tocmai a terminat de alaptat un copil poate suferi de DPP.
Numarul de copii pe care o femeie ii are nu schimba cu nimic posibilitatea de a dezvolta
DPP. Noile mamici si femeile cu mai mult de un copil care au suferit de depresie prezinta
un risc si mai crescut de DPP fata de femeile care nu au suferit niciodata de depresie.
Semnele si simptomele depresiei dupa nasterea unui copil variaza in functie de forma
depresiei. Semnele si simptomele generale includ :
nervozitate
un sentiment de inutilitate, esec sau vinovatie
reprize de plans
iritabilitate si nerabdare
neliniste
tristete
oboseala, imposibilitatea de a adormi (insomnie) sau ambele
schimbari de stare emotionala
In cazul DPP asemenea semne si simptome sunt mult mai intense si de durata mai mare.
Acestea pot interfera cu abilitatea de a functiona si pot sa includa si:
un sentiment de incatusare
teama de a nu te rani pe tine sau pe copil
capacitate de concentrare scazuta
lipsa de pofta de viata
un interes scazut pentru sex
o grija diminuata sau exagerata fata de copil
o pierdere sau crestere in greutate semnificativa
o retragere din viata sociala, fata de prieteni sau familie
DPP se poate instala dupa cateva zile sau chiar luni dupa nastere. DPP poate apare
dupa nasterea fiecarui copil, nu numai dupa prima nastere. DPP poate impiedica o
femeie sa-si exercite activitatea zilnica. Cand abilitatea unei femei de a functiona
este afectata aceasta reprezinta sigur un semn ca trebuie sa aiba in vedere propria
sanatate cat mai curand. Daca o femeie nu primeste tratament pentru DPP
simptomele se pot agrava si pot dura chiar si un an.
Desi DPP este o problema serioasa aceasta poate fi tratata cu medicamente si
consiliere.
In cazul psihozei postpartum, care este extrem de rara, semnele si simptomele sunt chiar
mai severe si de obicei apar mai devreme. Acestea includ :
nervozitate si agitatie
confuzie si dezorientare
ganduri de ranire proprie sau a copilului
halucinatii si delir
paranoia
ganduri si declaratii ciudate
Psihoza postpartum reprezinta o afectiune mentala serioasa care poate afecta noile
mamici. Aceasta afectiune poate apare foarte repede, in general dupa primele 3 luni dupa
nastere. Femeile pot pierde deseori contactul cu realitatea, cu aparitia halucinatiilor
auditive ( perceperea unor sunete care in realitate nu exista, cum ar fi o persoana care
vorbeste ) si delir (observarea lucrurilor sub alte forme decat sunt ). Halucinatiile vizuale
(observarea unor lucruri care de fapt nu exista) sunt mai putin frecvente. Alte simptome
Chiar daca intr-o zi reusesti sa faci un singur lucru asta reprezinta un pas inainte.
Vor fi si zile in care nu vei putea sa faci nimic. Incearca sa nu te enervezi cand se
va intampla asta.
Este normal sa te simti coplesita. Nasterea aduce multe schimbari iar rolul de
parinte este provocator. Cand nu te simti in apele tale aceste schimbari s-ar putea
sa-ti para prea mult. Inceteaza sa te mai obligi sa faci tu totul. Realizeaza atat cat
poti si restul lasa-l la o parte. Cere ajutor pentru treburile casei si hranirile de
noapte.
Nimeni nu se asteapta sa fi o Supermama . Fi sincera cu capacitatile tale si cere
ajutor si celor din jur.
Discuta cu doctorul despre ceea ce simti. Acesta poate oferi consiliere si/sau
medicamente care te pot ajuta. Nu te jena in a spune ceea ce te preocupa. Nu toate
cadrele mediclae iti pot spune daca suferi de DPP. Cere referinte pentru o
persoana profesionista care este specializata in tratarea depresiilor.
Odihneste-te din plin. Incearca sa te odihnesti de fiecare data cand copilul
doarme.
Discuta cu sotul, partenerul, familia si cu prietenii tai despre cum te simti.
Petrece o parte din timp numai cu sotul sau cu partenerul tau.
Discuta si cu alte mame astfel incat sa poti invata si din experienta acestora.
Simptomele psihozei apar in primele 4 saptamani dupa nastere si constau in: stari de
confuzie si dezorientare, incoerenta, agitatie psihomotorie, schimbari bruste de dispozitie,
sentimente de deznadejde si culpabilitate, halucinatii si delir.
Nu trebuie sa ai asteptari prea mari. Exista multe mituri legate de instinctul matern,
care te pot face sa ai asteptari irealiste fata de tine si de ce poti face. Ingrijirea unui nounascut si calitatile de mama nu sunt innascute; toate acestea se invata! De aceea, este
foarte important sa participi la cursuri prenatale si sa te informezi cat mai mult in timpul
sarcinii (cu ajutorul medicului de familie, ginecolog sau obstetrician, dar si al lecturilor).
Pe parcursul primelor saptamani petrecute cu copilul tau, vei invata foarte multe si vei
deveni mai competenta in calitate de mama. Astfel, te vei simti mai implinita in noul rol
de mamica. Acelasi fenomen se produce si la sotul tau, care trebuie sa participe zilnic la
ingrijirea copilului.
Un alt mit legat de maternitate, pretinde ca dragostea pentru copil este neconditionata
inca de la nastere. Dar, ca majoritatea proaspetelor mamici, esti atat de obosita de
programul de hranire al bebelusului si de lipsa de somn, incat este normal sa iti pierzi
uneori rabdarea si sa te simti neputincioasa in fata copilului care plange intruna. Acest
lucru nu inseamna ca nu iti iubesti copilul.
Invata sa ceri ajutorul sotului, parintilor, prietenelor, sau chiar grupurilor de consiliere
si suport pentru tinerele mame.
Tine legatura cu alte mame tinere. Astfel, vei profita de experienta lor si iti vei da
seama ca nu esti singura in aceasta situatie.
Nu pierde timpul cu lucruri lipsite de importanta. Mai mult decat oricand, trebuie sati stabilesti prioritatile. De exemplu, nu se intampla nimic daca nu faci curatenia de
primavara anul acesta. Invata de asemenea sa imparti grijile si responsabilitatile cu sotul
tau. Pe cat posibil, redu factorii de stres legati de mediul de viata. De exemplu, nu este
recomandat sa iti schimbi locuinta imediat dupa nasterea copilului. Asteapta intai sa se
creeze o anumita obisnuinta.
Odihneste-te cat mai mult. Ai de recuperat multe ore de somn. Decat sa faci curatenie
in casa sau sa speli in timpul siestelor copilului, mai bine dormi cateva ore.
Nu ezita sa lasi copilul in grija familiei din cand in cand. Bunicii vor fi incantati sa
aiba grija de copil, iar tu ai nevoie de cateva momente doar pentru tine sau impreuna cu
sotul tau.
Baby blues
Se estimeaza ca intre 50 si 80% din proaspetele mamici sufera de baby blues.
Simptomele isi fac aparitia in general intre a 2-a si a 10-a saptamana dupa nastere si se
intensifica in a 3-a zi post-partum. Acest tip de depresie pasagera nu dureaza decat 2-3
zile si dispare de la sine.
Cauze
Cauzele acestor tulburari emotionale sunt legate de dificultatile de adaptare psihologica si
sociala la noul rol de mama, de modificarile hormonale, de oboseala si de senzatia de
singuratate.
Semne si simptome
Principalele simptome sunt tulburarile somnului (insomnii), tulburari ale apetitului
(anorexie), crize de plans incontrolabil, modificari de dispozitie, iritabilitate,
hipersensibilitate emotionala, tulburari cognitive (pierderea memoriei, dificultati de
concentrare), sentimente de incompetenta, de vina si de oboseala extrema.
Prevenire si tratament
Familia si prietenii tinerei mame trebuie sa o sprijine, asigurand-o ca nu este decat o stare
trecatoare.
DPP este mai severa decat baby blues si afecteaza o femeie din 6. Primele manifestari
ale acestui tip de depresie apar in a 3-a saptamana post-partum si se intensifica in
saptamanile 7 sau 8. Depresia post-partum este mai putin cunoscuta si nu este intotdeauna
identificata si tratata, deoarece multe din modificarile normale asociate sarcinii provoaca
simptome similare in acelasi interval de timp.
Astfel, numeroase femei nu sunt constiente de instalarea depresiei. DPP afecteaza in mod
negativ nou-nascutul, dar si mama, deoarece compromite stabilirea unei bune relatii intre
cei doi si impiedica dezvoltarea psihologica si generala a copilului.
Din pacate, chiar daca depresia post-partum este mai frecventa decat diabetul gestational
sau decat nasterea prematura, ea nu beneficiaza de aceeasi atentie din partea studiilor
medicale recente.
Cauze
Conform cercetarilor recente, cauzele DPP sunt multiple si includ factori biologici,
psihologici si sociali.
Semne si simptome
Simptomele pot fi prezente timp de cateva saptamani sau chiar luni. Doar 4% din cazurile
de DPP persista mai mult de 12 luni.
Simptomele cazurilor usoare de DPP sunt similare celor ale baby blues-ului, dar sunt
prezente mai mult timp (peste 2 saptamani). In cazul unei DPP severe, simptomele sunt
identice unei depresii grave: tristete, pierderea interesului, dificultati de concentrare,
agitatie sau lentoare psihomotorie, senzatie de oboseala exagerata, tulburari ale apetitului
(anorexie sau bulimie), tulburari ale somnului (insomnii), scaderea libidoului,
ganduri de sinucidere, sentimente de culpabilitate legate incapacitatea de a avea grija de
copil si o anxietate excesiva in legatura cu starea de sanatate a copilului.
Prevenire si tratament
Ca si in cazul depresiilor grave, este importanta recunoasterea precoce a simptomelor si
obtinerea unui ajutor de specialitate. Tratamentul depresiei post-partum este
medicamentos, psihoterapeutic sau ambele.
Sursa : http://www.romedic.ro/firme.php
Ghid medical online
Mmicilor li se spune c trebuie s fie fericite n timpul sarcinii i, cu att mai mult, dup
ce au adus pe lume copilaul, dar nu li se spune c aceste perioade sunt perioade de risc
pentru sntatea mental a femeii. De ce? Pe lng depresie, pot apare concomitent cu
perioada de sarcin, alte tulburri psihiatrice: starea de stres urmnd travaliului, BabyBlues (stare de plns nejustificat, labilitate emoional, ngrijorare cu privire la
capacitatea matern), psihoza puerperal (halucinaii i idei delirante) i depresia postpartum.
Atitudinea practicienilor, a specialitilor a fost una de neglijen, limitare sau banalizare a
suferinei reale a femeii nsrcinate i a mamei, nu de puine ori atitudinea lor constituind
un factor agravant, cu urmri dezastruoase.
Depresia gravidei este o tulburare depresiv major, care debuteaz n perioada dintre
concepie i natere, survine primul trimestru de sarcin; n literatura psihiatric se
noteaz c una din apte femei nsrcinate sufer de depresia antinatal. Vorbim de o
femeie care nainte de a rmne nsrcinat NU a fost deprimat, nu a fost diagnosticat
cu depresie.
o persoan care le observ sufletul, partea frumoas, care printr-un cuvnt sau
zmbet le spune c sunt apreciate, simpatizate, practic c au valoare!
Sursa : http://www.psihora.ro/2009/08/28/depresia-post-partum-post-natala/
Psiholog Ramona Pencea , Cabinet individual de psihologie.
Desi nasterea unui copil este un motiv de fericire, bucurie, implinire pentru mama lui,
totusi uneori apar si probleme (si nu ne referim aici la cele strict medicale).
Cine si-ar imagina ca imediat dupa aducerea pe lume a unui bebelus frumos si sanatos, o
tanara mamica a carei nastere a decurs in bune conditii, care si-a dorit copilul, care este
inconjurata de familie ar putea plange cu lacrimi amare, ar putea fi cuprinsa de vinovatie,
tristete sau chiar stari de panica?
Vorbim astazi despre aceste stari psihologice negative care apar dupa nastere, in perioada
post-natala.
Prima dintre ele si cea mai putin grava este cunoscuta "stare de baby blues", ce se face
simtita cam din a treia zi consecutiva nasterii. Ea este determinata de modificarile majore
aparute in viata femeii atat sub aspect biologic cat si sub aspect psihologic.
Poate fi recunoscuta usor dupa lacrimile care curg "fara motiv", tristete chiar parere de
rau dupa burtica "pierduta".
Mamicile se sperie la gandul ca aceasta stare se va agrava, ca n-au motive sa o aiba, ca
"ceva nu e in regula". Insa starea dispare spontan in cateva zile, astfel incat in afara de
cateva vorbe bune si putina odihna in plus nu e nevoie de altceva!
Din punct de vedere psihologic aparitia acestei stari este momentul cand femeia
"realizeaza" pasul facut, avand ragazul sa se uite in jurul sa vada ca viata lor s-a
schimbat, ca bebelusul care era pana nu demult ascuns in burtica isi face mereu simtita
prezenta si nevoile.
Urmatoarea, in ordinea gravitatii, este "depresia post-natala sau post-partum". Ea
apare in primul an dupa nasterea copilului si nu dispare de la sine.
Este o forma mai serioasa de depresie dominata de sentimente de vinovatie, senzatia
mamei ca este incapabila sa se ocupe in mod corespunzator de bebelus, tristete, cosmaruri
si pierderea interesului. Uneori, femeia traieste o senzatie acuta de vid, dorinta sexuala se
In acest mod, femeia nu resimte ca o neglijenta sau ca o parasire absenta ei de langa copil
pentru a merge la psiholog. In plus, bebelusul chiar foarte mic "beneficiaza" si el de
ameliorarea starii mamei, de vorbele ei, de caldura din bratele ei.
In conditiile in care femeia nu poate veni la psiholog, exista si varianta unei interventii
psihologice, de tipul consilierii la ea acasa sau prin variante indirecte de tip "mail" sau
"online".