Sunteți pe pagina 1din 90

UNIVERSITATEA DE STAT DIN PITESTI

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGATIREA PERSONALULUI DIDACTIC

PSIHOPEDAGOGIA ADOLESCENILOR,
TINERILOR SI ADULILOR
NOTE DE CURS

Psiholog principal
Lector univ. dr. MARINELA TANASE

CUPRINS
1

INTRODUCERE4
CAPITOL I
DEZVOLTAREA UMAN I CICLURILE VIEII
I.1. Factorii dezvoltrii umane: ereditatea, mediul, educaia. .5
I.2. Periodizarea dezvoltrii umane.......................................................................14
I.3. Teoriile dezvoltrii umane.23
CAPITOLUL II
PUBERTATEA I ADOLESCENTA. Caracteristici fizice, psihice si socio-comportamentale.
Probleme specifice vrstei
II.1. PUBERTATEA.26
II.1.1. Dezvoltarea fizic.26
II.1.2. Dezvoltarea cognitiv..28
II.1.3. Dezvoltarea limbajului29
II.1.4. Dezvoltarea psihosocial.30
II.1.5. Rezumat33
II.2. ADOLESCENA
II. 2.1. Etapele adolescentei..34
II. 2.2. Reactii specifice ale vrstei...36
II. 2.3. Evaluarea intereselor la adolescenti.........................................................41
II. 2.4. Metode de educatie folosite la vrsta adolescentei.49
II. 2.5. Un profil psihologic al personalitii adolescentului cu
comportament deviant..53
II. 2.6. Msuri de prevenire / profilaxie a devianei.............................................59
II. 2.7. Rezumare61
CAPITOLUL III
TINERETEA SI VARSTELE ADULTE
III.1. TINERETEA64
2

III.1.1. Subetapele tineretii .64


III.1.2. Activitatea de invatare in perioada tineretii...68
III.1.3. Integrarea socio-profesional si congruena personalitii.72
III.1.4. Criza de vrst la 30 ani...74
III.2. VRSTELE ADULTE..76
III.2.1. Subetapele vrstei adulte...78
III.2.2. Caracteristicile personalitatii la vrstele adulte..79
III.2.3. Probleme specifice adulilor n orientarea n carier.80
CAPITOLUL IV
VARSTELE DE REGRESIE
IV.1.1. Stadiile perioadelor de involutie.82
IV.1.2. Caracteristici fizice 83
IV.1.3. Caracteristici ale proceselor psihice complexe la varstele de regresie.85
IV.1.4. Conlcuzii...........................................................................................................87
REFERINE BIBLIOGRAFICE.............................................................................90

INTRODUCERE
Psihopedagogia Adolescenilor, Tinerilor si Adulilor ca disciplina de sine statatoare inclusa in
formarea cadrelor didactice vine sa indeplineasca obiectivele-cadru stabilite n acord cu profilul de
3

competen conturat de Metodologia formrii continue a cadrelor didactice privind standardele de


performan.
Aceste obiective se concretizeaza in formarea abilitilor cognitive ca urmare a achizitionarii unui
volum de cunostine, operarea critic cu aceste cunostine specifice, formarea abilitilor profesionale
specifice domeniului, a capacitilor necesare pentru ndeplinirea viitoarelor roluri n exercitarea profesiei
de cadru didactic.
Cursul si seminarul se axeaz pe problemele adolescentului, tanarului si adultului normal fr a
ignora unele aspecte sociale si psihologice ale educaiei pe parcursul intregii vieti a persoanei, indiferent de
varsta, aflata n situaie de risc ori n dificultate.
Pentru cultura profesionala a cadrului didactic este util familiarizarea cu domeniul
psihopedagogiei adolescenilor, tinerilor si adulilor, cu conceptele de baz, cu principalele teorii si modele,
cu problemele specifice fiecrei vrste. Este foarte importanta cunoasterea caracteristicilor fizice, psihice si
socio-comportamentale ale fiecarei vrste (adolescena, tinereea, vrsta adult precum i vrsta a treia)
precum si cunoasterea elementelor de instruire/autoinstruire, de educaie/autoeducaie corespunztoare
fiecrei vrste.
nsusirea unor strategii active de realizare a unui feed-back operativ si continuu precum si formarea
capacitilor de nelegere si interpretare a esenei problematicii domeniului permite/potenteaza chiar
perfectioneaza competenele de a formula ipoteze, de a gsi soluii si de a formula concluzii pentru diferite
situaii educaionale n care sunt implicai adolescenii, tinerii i adulii cu ntregul palier de etape.

CAPITOLUL I
DEZVOLTAREA UMAN I CICLURILE VIEII
I.1. Factorii dezvoltrii umane: ereditatea, mediul, educaia.
4

Dezvoltarea uman este o cltorie. Din momentul concepiei, fiinele umane pornesc pe un drum
al experienelor noi, care se vor prelungi pe durata vieii lor. Dei fiecare cltorie este unic,
exist i repere familiare : bebeluii cresc i devin copii, iar copii cresc i devin aduli.
Papalia,D.E.,Wendkos Olds, S., Duskin Feldman, R.(2010), Dezvoltarea uman, Editura Trei
A studia

dezvoltarea uman nseamn

a identifica

particularitile de vrst i individuale,

nseamn a clarificaa modul n care apar i se manifest diversele procese i nsuiri psihice, a clarifica
experienele complexe surprinztoare trite pe parcursul acestei cltorii.
Psihologia vrstelor studiaz legile de dezvoltare a psihicului individului, ncercnd s
stabileasc n ce msur acest proces este continuu sau n etape, n ce msur influeneaz ereditatea i
n ce msur influeneaz socialul, ca mediu specific omului. Dezvoltarea persoanei se desfoar pe
mai multe planuri numite de specialitii n dezvoltare sectoare: sectorul fizic sau biologic, care implic
creterea i maturizarea fizic (somatic), morfologic i biochimic a diferitelor componente ale
organismului; sectorul/planul cogniiei care presupune formarea i perfecionarea diferitelor procese,
funcii i nsuiri psihice (nvarea, atenia, , memoria, limbajul, raionarea i creativitatea) n cursul
ontogenezeii planul social, care se refer la formarea i reglarea conduitei (comportamentelor) n
conformitate cu modelele i normele sociale.
Creterea reprezint o dimensiune a dezvoltrii n sens cantitativ. Procesul complementar
este cel de maturizare care exprim atingerea gradului de dezvoltare complet a unor funcii ale
organelor interne sau a unor fenomene psihice.
Dezvoltarea psihic reprezint procesul de formare a unor seturi de procese, nsuiri i
dimensiuni psihice i, totodat, procesul de nsuire i restructurare continu a acestora.
Factorii care influenteaza pregnant dezvoltarea, cresterea si maturizarea ata din punct de
vere fizic cat si psihic, analizati din perspectiva multidisciplinara, sunt: ereditatea, mediul si
educatia.
EREDITATEA, conform literaturii de specialitate, reprezint nsuirea fundamental a
materiei vii de a transmite de la o generaie la alta, de la naintai la urmai, mesajele de
specificitate (nsuiri stabile ale speciei, ale grupului, ale individului) sub forma matricei/codului
genetic.
Se motenesc, datorit mecanismelor ereditii: nsuiri comune pentru toat specia
uman (organizarea corporal, tipurile de organe, sisteme i aparate anatomice, trebuinele
5

fundamentale pentru via hran, aer, ap etc, reflexele necondiionate); nsuiri individuale
fizice (masa corporal, conformaia corporal i a feei, pigmentarea pielii, culoarea ochilor i a
prului, pilozitatea), biochimice (grupa sanguin, structura celulelor, particularitile metabolice),
funcionale i psihice (particularitile sistemului nervos, particularitile perceptivesenzoriale,predispoziii care intr n structura aptitudinilor).
MEDIUL implica totalitatea elementelor naturale i sociale, materiale i culturale cu care
individul interacioneaz, direct sau indirect. Factorii de mediu care influeneaz dezvoltarea pot
fi: interni (factorii biologici care influeneaz dezvoltarea ftului n cele 9 luni de via
intrauterin, condiiile de hran i cldur n mediul intrauterin) i externi. Cei externi, la rndul
lor, pot fi: fizici (condiii climaterice, geografice, flor i faun, calitatea alimentaiei i aerului)
i sociali

(neorganizai sau spontani i organizai: socioeconomici, socioigienici,

socioprofesionali, socioculturali, socioafectivi etc.).


Mediul reprezint factorul care transform potenialul ereditar n component psihic
real, care umanizeaz fiina i funciile sale biologice; Aciunea factorilor de mediu poate fi
simultan sau succesiv, astfel c interaciunea lor poate genera dou categorii de consecine: o
dezvoltare fr probleme, dac aciunea acestor medii este convergent i pozitiv; blocaje
majore n dezvoltare dac aciunea mediilor este divergent (situaia conflictului valoric ntre
mediul familial i cel colar). Specificul influentelor educative din familie si coal influeneaza
fundamental trsturile de personalitate. Cei sapte ani de acasa ca punct de plecare in viata a
viitorului adolescent tanar sau adult sunt creia, rezultatului influenei tipului de educie primit
n familie. Familie nuclear sau familie extins, familie monoparental, familie cu prini
violeni, aflai permanent n conflict, alcoolici, prini ale cror orientri sexuale pot gener
mutaii profunde n structura personalitii copilului...sunt numai oparte din acei factori de natur
familial care for sculpta caracterul copilului,viitor adult.
Deoarece contribuiile ereditii i mediului sunt necesare dar nu suficiente, n procesul
dezvoltrii depline a fiinei umane este determinant contribuia singurului mediu cu valene
exclusiv pozitive mediul educaional.
Climatul educaional n familie
Conceptul de educaie familial i-a lrgit treptat sfera,fr s afecteze prioritatea acordat
raporturilor prini-copii,spre interesul actual. n sens larg,conceptul de educaie familial se
refer la:activitatea desfurat de prini n vederea educaiei copiilor lor;activitatea de
6

intervenie social realizat n scopul pregtirii,sprijinirii sau suplinirii prinilor n activitatea lor
de educare a copiilor.(E.,Stnciulescu,1997).Climatul educaional familial este o formaiune
psihosocial foarte complexjcuprinznd ansamblul de stri psihice,moduri de relaionare
interpersonal,atitudini ce caracterizeaz grupul o perioad mare de timp. Acest climat poate fi
pozitiv sau negativ. Mult timp s-a considerat c dezorganizarea familiilor constituie cauza
aproape sigur a comportamentului deviant, aceast convingere fiind susinut de diverse
statistici care arat c un numr mare de delicveni provin din aceast categorie de familii.
Cercetri mai recente arat c nu dezorganizarea familial n sine sugereaz delicven. Familia
dezorganizat este de fapt o familie care i-a pierdut integritatea prin separarea prinilor prin
divor,decesul unuia din prini,prsirea domiciliului de ctre un printe etc.

W.J.Goode(1961) face urmtoarea clasificare a familiilor dezorganizate:

familia incomplet unit sau nelegitim;

familia dezmembrat ca urmare a ndeprtrii unuia dintre soi


prin:divor,separare,prsire,etc;

familia tipcmin goln cadrul creia prinii triesc mpreun,ns relaionarea i


comunicarea sunt realizate minimal,fr a fi unul suport emoional pentru altul;

familia n criz,datorit unor cauze ce determin absena temporar sau permanent a


unuia dintre soi:decesul, deten, rzboi, etc.;

existena n familie a unor situaii care determin fundamental eecurile


comportamentului de rol marital rretardare mintal sever a copilului,psihoza copilului
sau a partenerului,boli cronice incurabile.

Studiile asupra delicvenei juvenile au artat c,n mare msur,atmosfera din familiile
dezorganizate, lipsa autoritii printeti, a controlului precum i a afeciunii din partea acestora,
ca urmare a divorului,i-au determinat pe copii la adoptarea unor acte sociale i antisociale.
Divorul care duce la dezorganizarea familiei, poate contura serioase tulburri de comportament
ce conduc la neadaptare social.
Unele studii fcute pe viaa unor mari criminali au evideniat ca surs principal de
agresivitate modelele comportamentale ntlnite n familia dezorganizat de apartenen.
7

Exist, familii care dei sunt organizate, se caracterizeaz prin accentuate stri conflictuale de
intensitate diferit i care se pot ntinde pe o lung perioad de timp.
In situaia n care intensitatea, coninutul, forma de manifestare i frecvena conflictelor
conjugale capt valene dezorganizatoare, acestea devin simptome pentru sindromul
disfuncional familial.
Familiile caracterizate printr-un potenial conflictogen ridicat i puternic carenate din
punct de vedere psihoafectiv i psihomoral afecteaz n cea mai mare msur procesul de
maturizare psihologic i psihosocial a personalitii copiilor. Fuga de acas, asociat cu lipsa
de supraveghere parental i determin s adere la grupuri cu un potenial delicvenial.
Studiile fcute au analizat gradul de pregtire pentru via a adolescenilor exprimat prin
gradul de colarizare comparativ ntre cele dou tipuri de familii,constatm c,copii provenind
din familii dezorganizate sunt mai predispui la abandon colar dect cei cu familii organizate.
Studiile realizate au gsit unele corelaii pozitive ntre originea social a copiilor i succesul
colar,nu att venitul prinilor este important pentru reuita colar ct nivelul dezvoltrii
cognitive,variabil ce depinde de nivelul de cultur i educaie al prinilor. Familiile aparinnd
claselor inferioare valorizeaz mai puin instrucia/educaia colar ca factor de reuit
social,prefernd frecvent coli cu o calificare rapid,un salariu i alte avantaje.
Copii din familii organizate au anse mult mai mari de a-i continua colarizarea ntr-un liceu sau
coal profesional. Climatul socio-afectiv i moral al familiei este mult mai perturbat atunci
cnd n familie sunt cazuri de alcoolism,de imoralitate i de antecedente penale.
Adolescenii provenii din familii cu perturbri ale climatului moral,socio-afectiv i cu atmosfer
conflictual se pot asocia mai uor grupurilor delictogene.
Prinii, forai de mprejurri, transfer instituiilor o bun parte din obligaiile i
misiunile lor fa de proprii copii,acetia sfresc prin a se maturiza de timpuriu.
Practica modern a consilierii i orientrii colare nu poate lsa nafara aciunii sale i
implicarea n activitate a prinilor, partenerilor sociali sau chiar a tinerilor nii, n mod
specific,acetia pot contribui la actul consilierii i orientri prin (M.,Jigu,2001):

sprijinirea de ctre prini a propriilor copii n alegerea liber a viitoarei lor cariere,
gsirea unui loc de munc, slbirea stereotipurilor i prejudecilor cu privire la munc,

ncurajarea mobilitii n vederea formrii profesionale sau exercitrii unei profesii


coparticiparea partenerilor sociali la formarea profesional, semnalarea schimbrii muncii
n plan tehnologic, informarea solicitanilor cu privire la dinamica economic i a
ocuprii forei de munc, oferirea posibilitii tinerilor de a se forma i lucra n

ntreprinderi,
implicarea tinerilor nii n sprijinirea altora pentru creterea accesului la serviciile de
consiliere i orientare, mai ales, n situaiile cnd acetia au anumite dificulti de natur
economic, cultural, de educaie, origine etnic sau sunt rezideni n mediul rural.

Ponderea influenei prinilor asupra copiilor lor n alegerea unei cariere este, de multe ori,
decisiv.
Ponderea n care elevii in seama de dorina prinilor cu privire la filiera colar de urmat i
profesia viitoare scade pe msur ce acetia sunt inclui n niveluri mai nalte de colarizare.
EDUCAIA vine s armonizeze datele oferite de ereditate i mediu, n mod creator i
adaptat fiecrui individ (sau grup de indivizi). Aceasta deoarece ceea ce s-a dovedit, ntr-un
moment sau pentru un individ, benefic, poate fi duntor ntr-un alt moment sau pentru un alt
individ.
Educo,are sau educo,ere

inseamna in limba latina a creste, a hrani, a

dezvolta...educatia reprezint ansamblul activitilor i influenelor pozitive, pe termen lung,


care implic fiina uman ca factor al propriei sale deveniri. Deoarece dezvoltarea este un proces
cu legiti interne proprii, educaia nu trebuie s exercite o presiune exterioar, coercitiv, asupra
individului, ea trebuie s fie stimulativ. Educaia depinde de ceilali doi factori (ereditatea i
mediul) i nu poate avea puteri nelimitate (nu poate compensa n totalitate o ereditate afectat i
nici un mediu total defavorabil)dar, intr-o anumit msur educaia poate accelera dezvoltarea
psihic prin varietatea experienelor de nvare care-i propun reducerea decalajului ntre
capacitile prezente ale individului i un nivel superior al acestora.
n concluzie, dezvoltarea psihic este un proces plurideterminat, avnd urmtoarele
particulariti: se sprijin pe ereditate, folosete datele oferite de mediu i este dirijat de
educaie; se desfoar n contextul activitii proprii de nvare, fiind impulsionat de
9

motivaie; este deplin n condiiile interaciunii optime ntre cei trei factori, respectiv atunci
cnd exist o coresponden n timp ntre desfurarea programului ereditar i cantitatea i
calitatea influenelor externe; are o traiectorie ascendent din punct de vedere calitativ, nonlinear i imprevizibil; este individual n sensul c prezint numeroase aspecte de difereniere,
dincolo de legile general-umane de dezvoltare; este sistemic, n sensul c orice schimbare
produs ntr-o anumit zon va avea efecte asupra ntregii dezvoltri; este stadial, n sensul c
anumite perioade ale vieii se coreleaz cu schimbri cantitative i calitative specifice. O alt
rezumare este prezentat de Diane Papalaia in cartea sa despre dezvoltarea uman citndu-l pe
i Paul B. Baltes care consider c dezvoltarea uman pe toat durata vieii este dirijat de
urmtorele principii:
(1) dezvoltarea dureaz toat viaa;
(2) dezvoltarea este multidimensional;
(3)dezvoltarea este muldirecional;
(4) influena biologiei i cea a culturii se modific de-a lungul vieii;
(5) dezvoltarea presupune modificarea alocrii resurselor;
(6) dezvoltarea prezint plasticitate;
(7) dezvoltarea este influenat de contextul istoric i cultural.
MediuI colar este reyerva de educaie a familiei!
Invmntul n Romnia
Conform raportului ctre UNESCO al Comisiei Internaionale pentru Educaie, educaia trebuie
s joace un rol fundamental n dezvoltarea individului i a societii. Comisia nu vede n educaie
un remediu miraculos sau o formul magic ce ar permite deschiderea porilor spre o lume n
care toate idealurile s poat fi atinse,ci ca pe unul dintre principalele mijloace disponibile pentru
a cultiva o form de dezvoltare uman mai adnc i mai armonioas,ducnd astfel la reducerea
srciei,excluderii sociale,ignoranei,opresiunii i rzboiului.
Se poate spune c nvarea permanent permite organizarea diferitelor etape ale
educaiei,trecerea eficient de la o etap la alta i diversificarea cilor de trecere prin sistemul
educaional fiecare etap fiind,potenat. Aceasta permite evitarea problemei spinoase a opiunii
10

pentru selecia n funcie de aptitudini,care amplific riscul eecului n nvmnt i al excluderii


din sistem,dar i pentru o educaie accesibil tuturor,ceea ce duce la inhibarea talentului.
Educaia poate promova coeziunea n msura n care ine cont de diversitatea indivizilor i a
grupurilor,ncercnd n acelai timp s nu provoace marginalizarea sau excluderea social a
acestora.
Sistemele de nvmnt oficiale tind s dezvolte cunoaterea abstract n detrimentul altor
caliti,cum ar fi imaginaia,capacitatea de comunicare,de a conduce,simul i dimensiunea
spiritual a existenei sau ndemnarea meteugreasc.
Reforma nvmntului n Romnia subliniaz importana comutrii accentului de pe latura
informativ a procesului educativ spre cea formativ,att de deficitar pn nu demult.
nvmntul de tip tradiional se focalizeaz pe aspectele cognitive ale elevului,urmrind
preponderent urmrirea lui secvenial pe discipline colare.
Structura nvmntului general obligatoriu i liceal din ara noastr este urmtoarea:

coala general de 8 ani,mprit n dou cicluri:

-primar (primele 4 clase);


-gimnazial (clasele V-VIII).

Liceul (clasele IX-XII).


Situaia CLASEI O a creat destule controverse dar se pare c lucrurile au intrat pe
fgaul lor, asemntor cu sistemele de educaie din statele dezvoltate.

nvmntul liceal
Liceul se organizeaz ca nvmnt de zi,seral sau cu frecven redus. In licee se pot nscrie
elevi absolveni ai nvmntului gimnazial cu certificat de capacitate(ncepnd cu anul colar
1999/2000,examenul de capacitate constituie un criteriu pentru admiterea n nvmntul liceal),
nvmntul liceal(filiere i profiluri):

teoretic: real i umanist;


tehnologic: tehnic,servicii,exploatarea resurselor naturale, protecia mediului etc.;
vocaional: militar,teologic,sportiv,artistic,pedagogic etc.

Studiile de nivel liceal se consider ncheiate prin susinerea unui examen naional de
bacalaureat,n urma cruia se obine diploma de bacalaureat.
11

Studiile filierelor tehnologice i vocaionale se pot ncheia i cu un examen de certificare a


competenelor profesionale, separat de examenul de bacalaureat.
Formarea oferit de liceele tehnologice permite continuarea studiilor n oricare din
domeniile nvmntului superior,prin susinerea unui examen de admitere.
La terminarea liceului,elevii au urmtoarele alternative:

dac au obinut diploma de bacalaureat pot continua studiile n nvmntul superior i

n toate tipurile de coli postliceale.


dac nu au obinut diploma de bacalaureat pot continua studiile n colile postliceale cu

excepia celor sanitare,


dac au obinut sau nu diploma de bacalaureat pot intra pe piaa forei de munc.

nvmntul modem romnesc trebuie s aib ca scop nu doar absolvenii bine informai,ci
formarea de persoane cu resurse adaptative la solicitrile sociale i psihologice ale vieii.
Elevul are nevoie de prezena unor instituii sociale care s-l susin n rezolvarea
situaiilor conflictuale cu care se confrunt sau n meninerea unui echilibru dinamic ntre gradul
de solicitare din partea societii i posibilitile sale de a rspunde diverselor solicitri.
In funcie de aptitudini i nclinaiile lor fireti,care difer nc din momentul naterii,copii nu
beneficiaz n acelai mod de resursele educaionale ale comunitii. Copii pot suferi eecuri
dac coala pe care o urmeaz nu pune n valoare talentele i ambiiile lor,educaia trebuie s in
cont i de tradiiile culturale ale grupurilor care compun societatea.
Dezvoltarea armonioas a personalitii copilului,ameliorarea i nlturarea aspectelor
atitudinale i psihocomportamentale negative ce pot apare n cadrul acestui proces fac necesar o
activitate sistematic de consiliere i de asisten psihopedagogic att la nivelul individului ct
i la cel al grupurilor colare.
Introducerea acestei arii curriculare n Planul-cadru pentru nvmntul primar,gimnazial
i liceal urmrete atingerea unor scopuri ce decurg din principiile fundamentale ale reformrii
sistemului educaional romnesc. Aceast arie curricular vine n ntmpinarea nevoilor
fundamentale ale oricrui copil i adolescent Formarea unui stil de via sntos,controlul
stresului,dobndirea de repere n orientarea colar i profesional sunt condiiile eseniale pentru
dezvoltarea armonioas a personalitii elevului.
Consilierea i orientarea colar i profesional
12

Aria curricular Consiliere i orientarerspunde nevoii ca coala s devin a elevului i pentru


elev, nevoii ca elevul i profesorul s devin parteneri n desfurarea procesului educaional,ca
elevul s-i identifice i s-i construiasc n coal i cu ajutorul profesorului traseul devenirii
profesionale i umane.
Consilierea psihopedagogic
Cazangiu A.(1976) spunea c orientarea colar i profesional este dominant teoretic i
metodologic,de o concepie psihopedagogic sau educativ-formativ. Aceast concepie nu se limiteaz strict
la poziiile concepiei psihopedagogice,lansat de coala francez,ci are o larg deschidere,cuprinznd toate
elementele viabile ale altor concepii anterioare i actuale. Dac vechea concepie educativ-formativ era
centrat pe dezvoltarea intereselor i aptitudinilor umane,concepia contemporan asupra orientrii,vizeaz n
mod egal,aptitudinileumane,concepia contemporan asupra orientrii,vizeaz n mod egal,aptitudinile i
nclinaiile individuale,interesele profesionale i motivaiile,precum i problematica devenirii umane,de
integrare social.
In Romnia consilierea psihopedagogic colar are ca tradiie urmtoarele tipuri de servicii:
- instituii i servicii specializate,acestea avnd caracter oficial;
- servicii mixte,cuprinznd Cabinetele psihopedagogice colare de OSP,deservite de specialiti,precum i
activitatea de consiliere prestat de profesorul diriginte.
O dominant a consilierii psihopedagogice colare din Romnia poate fi considerat consilierea pe probleme
de orientare colar i profesional, afirmaie susinut de faptul c majoritatea cercetrilor psihopedagogice
pn n 1989 vizeaz fie psihologice ale vieii.
Elevul are nevoie de prezena unor instituii sociale care s-l susin n rezolvarea situaiilor
conflictuale cu care se confrunt sau n meninerea unui echilibru dinamic ntre gradul de solicitare din partea
societii i posibilitile sale de a rspunde diverselor solicitri.
In funcie de aptitudini i nclinaiile lor fireti,care difer nc din momentul naterii,copii nu beneficiaz n
acelai mod de resursele educaionale ale comunitii. Copii pot suferi eecuri dac coala pe care o urmeaz
nu pune n valoare talentele i ambiiile lor,educaia trebuie s in cont i de tradiiile culturale ale grupurilor
care compun societatea.

13

Dezvoltarea armonioas a personalitii copilului,ameliorarea i nlturarea aspectelor atitudinale i


psihocomportamentale negative ce pot apare n cadrul acestui proces fac necesar o activitate sistematic de
consiliere i de asisten psihopedagogic att la nivelul individului ct i la cel al grupurilor colare.
Introducerea acestei arii curriculare n Planul-cadru pentru nvmntul primar,gimnazial i liceal
urmrete atingerea unor scopuri ce decurg din principiile fundamentale ale reformrii sistemului educaional
romnesc. Aceast arie curricular vine n ntmpinarea nevoilor fundamentale ale oricrui copil i adolescent
Formarea unui stil de via sntos,controlul stresului,dobndirea de repere n orientarea colar i
profesional sunt condiiile eseniale pentru dezvoltarea armonioas a personalitii elevului.
I.2. PERIODIZAREA DEZVOLTRII UMANE
O perioada destul de mare din istoria cercetarii in domeniul psihologiei varstelor s-a vehiculat ideea ca
c dezvoltarea copilului este un proces continuu, liniar, iar adolescena, de exemplu, nu este un stadiu de
dezvoltare, copilul fiind considerat un adult mai mic. Noiunea de "stadiu de dezvoltare" apare mai trziu i
definete totalitatea trsturilor specifice unei anumite etape de via comune pentru copiii de aceiai vrst.
Legat de aceast abordare apare termenul de dezvoltare stadial (stadialitate).
Stadiul psihic reprezint un ansamblu de caracteristici psihice bine conturate i difereniate calitativ,
care permit identificarea particularitilor asemntoare la indivizi aflai n aceeai perioad de vrst, precum
i particularitile diferite la indivizi aflai n diverse perioade de vrst. Relaia ntre vrst (exprimat prin
conceptele de etape i cicluri de vrst) i stadiul de dezvoltare psihic este una de coresponden relativ n
sensul c schimbarea vrstei (cronologice) nu aduce automat i schimbarea vieii psihice.
De exemplu, n dezvoltarea copilului, de la 0-18 ani, s-au stabilit mai multe etape/stadii. Chiar dac
aceste etape nu sunt identice ca limit de vrst n toate abordrile, diferenele sunt nesemnificative.
coala romneasc de psihologie consider c dezvoltarea psihic a copilului cuprinde urmtoarele
perioade:

0 1 an - sugarul

1 3 ani - copilul mic (prima copilrie)

3 6 ani - precolaritatea

6 11 ani - colarul mic

11 14 ani - pubertate
14

14 18 ani - adolescen
n literatura de specialitate contemporan exista o mai mare concordan ntre autori in
acceptarea coninutului psihic al fiecrui stadiu al dezvoltrii (dimensiunea descriptiv a
cunoaterii) dect n precizarea cauzelor i mecanismelor care susin acest coninut. susin Ca i
reprezentare grafic a cltoriei prin via a fiinei umane am considerat foarte expresiv aceast
redare.
CICLURILE VIEII FAMILIALE
Desfurarea vieii de familie de la oficializarea cstoriei pn la vduvie vizeaz opt
stadii: 1. nceputul vieii de familie; 2. apariia copiilor; 3. familia cu copii precolari; 4. familia
cu copii colari; 5. familia cu adolesceni; 6. familia ca centru de lansare, cnd copiii ncep s
prseasc familia plecnd la coal, cstorindu-se, angajndu-se sau stabilindu-i propria
reziden; 7. familia de vrst mijlocie, caracterizat n general de perioada cnd toi copii au
plecat i au rmas cei doi soi, cunoscut ca i stadiul de ,,cuib gol; 8. familia de vrst, unde
fenomenele proeminente sunt pensionarea i vduvia. Un alt autor, n anul 1970, R, Hill
restrnge aceast schem la numai cinci stadii, numind-o ,,Schema ciclurilor vieii familiale. n
aceast schem sunt precizate intervalele de timp n care se produc schimbri n dezvoltarea
familiei, distingndu-se urmtoarele cicluri: 1. stadiul iniial al cuplului fr copii; 2. stadiul
vieii cuplului cu precolari; 3. stadiul familiei cu copii cu vrsta colar; 4. stadiul familiei
prsite de copii devenii aduli; 5. stadiul ,,familiei omului singur sau vduvia. (Ilu, P., 2005,
p.153)
n fazele de adult tnr, csnicia este n plin consolidare, procesul de adaptare activ, cu
etape de cretere, familia fiind preocupat de dorina de a menine confortul afectiv. Rolurile n
familie ncep s se diferenieze i s se consolideze, se stabilesc reguli de baz ale familiei,
zonele de toleran i intoleran n creterea copiilor, lrgindu-se astfel intimitatea. (Note de curs
,,Psihologia relatiilor de cuplu si familie, A. Arsene)
n etapa cuprins ntre 34 i 45 ani rolul parental devine mai ncrcat, datorit procesului
de cretere a copiilor intrarea lor n coal. Rolurile profesionale i cele parentale fiind n
expansiune i mai complicate, se produce o erodare a caracterului imperios al sexualitii. Ceea
ce contribuie la aceasta erodare sunt oboseala, insatisfaciile. Se creeaz n acelai timp un grad
15

mai adnc al intimitii i confortului afectiv. Este adesea perioada cnd pot interveni crize n
csnicie, ce se pot solda, uneori cu divor. (Note de curs ,,Psihologia relatiilor de cuplu si
familie, A. Arsene)
n a doua etap de adult cuprins ntre 45 i 55 ani, viaa de familie devine ncrcat cu o
oarecare tensiune dinspre direcia rolului parental, data fiind creterea tendinitei copiilor la
nclcarea regulilor. Se produc astfel noi probleme, pot aprea chiar conflicte, tensiuni n familie
amplificate de fragilitatea sntii mamei, n apropiere de menopauz care poate fi parcurs cu
anxietate i nervozitate. Libidoul se tempereaz discret la ambii parteneri. (Note de curs
,,Psihologia relatiilor de cuplu si familie, A. Arsene)
n etapa de adult de dup 55 ani, rolul parental devine mai complex prin plecarea din casa
printeasc a primului copil i prin intrarea n criz a subidentitii profesionale, prin
dezangajarea profesional. Legtura matrimonial devine una de securizare. Apariia nepoilor
reface ciclul vieii, al relaiei i dorinelor - la un nou nivel - restabilind nc o dat planurile de
viitor ale persoanei. (Note de curs ,,Psihologia relatiilor de cuplu si familie, A. Arsene)

16

Ciclurile vietii

Nu e dificil de observat faptul c etapele, ciclurile, stadiile pe care cercettorii n domeniu


se strduiesc s le delimiteze sunt dificil de ...delimitat! Cltoria prin via cum o

numesc

distinsele autoare ale Dezvoltrii umane (Papalia, D. 2010) are o traiectorie relativ algoritmic,
etapele sunt destul de rigide n cronologia lor dei coninutul fiecreia are o conotaie euristic !
Personalitaea este unic, original i irepetabil! Fiecare persoan este creaia mprejurrilor sale
de via, a ereditii ca substrat ce urmeaz a fi prelucrat de mediu i influenat de educaie!
Difereniem dou mari etape:
17

ETAPA PRENATAL perioada n care se contureaz i se construiesc toate componentel


organismului, inclusiv elemente de natur psihic;
ETAPA POSTNATAL de la natere pn la finalul vieii, care include trei cicluri de
dezvoltare :
1. ciclul de cretere i dezvoltare (o-25 ani) se dezvolt toate capacitile fizice i psihice
specifice speciei umane;
2. ciclul de maturizare (25 ani - 60/65 ani) capacitile fizice i psihice se manifest deplin;
3. btrneea (dup 65ani)- capacitile individului intr n declin.
STADII DE DEZVOLTARE :
1. stadiul sugarului (primul an de via) - se dezvolt sensibilitatea vizual, auditiv, tactil,
etc., apar percepiile, ncep s fuincioneze mecanismele verbale i se structureaz inteligena
numit senzorio motorie (Piaget);
2. stadiul anteprecolar sau prima copilrie (1-3 ani) - achiziii importante: vorbirea, mersul, se
dezvolt contiina de sine;
3. stadiul precolaritii sau a doua copilrie (3 ani- 6/7 ani) - se dezvolt procesele psihice
complexe, se pun bazele dezvoltrii personalitii i se dobndete capacitatea de autocontrol
voluntar;
4. perioada colaritii mici sau a treia copilrie (7 10 ani) - se pun bazele capacitilor care
asigur accesul la cunoatere, cultur i lumea social;
5. perioada pubertii sau preadolescena (ntre 10 14 ani);
6. perioada adolescenei (ntre 14 20 ani )
7. perioada postadolescenei sau adoelscena trzie (ntre 20 i 25 de ani)
8. stadiul tinereii (ntre 24 i 35 de ani) - se definitiveaz identitatea profesioanl, sociocultural, familial, etc.
9. stadiul vrstei adulte (35 65 ani) puternic maturizare n viaa psihic, n special n ce
privete afectivitatea i personalitatea;
10. stadiul de trecere (65-70 ani) identitatea profesional a individului ncepe s se destrame
(pensionarea), ns capacitile fizice i psihice sunt la un nivel bun;
11. prima btrnee (70-80 ani)- capacitile fizice i psihice ncep s scad iar individul i
restrnge sfera activitilor i a relaiilor sociale;
18

12. a doua btrnee (80 - 90 ani) apare dependena de ceilali pentru satisfacerea nevoilor
13. marea btrnee (dup 90 ani).
Cu ct ne situm mai aproape de nceputul dezvoltrii (n copilria mic, de exemplu),
unitile de vrst n care se concentreaz diferenele psihologice sunt mai mici i se succed
rapid. Cu ct dezvoltarea nainteaz ctre vrstele mari, diferenele sunt din ce n ce mai greu
sesizabile i mai puin spectaculoase. Indiferent de stadiul la care ne referim, structurile psihice
existente constituie elemente de sprijin, de genez pentru diferite nsuiri i caracteristici psihice
caracteristice urmtorului stadiu.
Dezvoltarea psihic poate fi urmrit pe trei paliere psihice reprezentative, astfel nct
putem vorbi despre dezvoltare cognitiv, afectiv i socio-moral.
Prezena stadialitii se ntlnete att n abordarea genetic (longitudinal) a vieii psihice deci la nivelul
procesualitii psihice (cognitive, afective, moral-sociale, acionale etc) stadii genetice, ct si n
perspectivele transversale interesate de unitatea diverselor aspecte ale vieii psihice ntr-o etap anume
stadii de vrst.
Decalajul existent intre cele doua planuri, atat timp cat un stadiu de varsta poate cuprinde aspecte ce tin
de doua stadii genetice diferite ale aceleiasi procesualitati psihice. Ca urmare, stadiul de varsta nu este identic
si nici nu se suprapune cu stadiile genetice ale diverselor procese psihice
Exist un decalaj ntre diversele stadii genetice ale proceselor psihice datorat ritmurilor diferite de
dezvoltare.
Pe scurt, J. Piaget a expus stadiile dezvoltrii intelectuale, astfel:
Stadiul senzio-motor (0-2 ani) corespunde dezvoltarii si coordonarii capacitatilor senzoriale si motorii
ale copilului. Principalul instrument psihic al adaptarii la realitate este schema senzorio-motorie, in timp ce
principala achizitie este permanena obiectului.
Perioada preoperatorie (2-7/8 ani) se centreaza in jurul functiei semiotice (sau simbolice) care
constituie o premisa obligatorie prin functionarea ei psihologica: interiorizarea actiunii, in mentalizarea
acesteia, fiind etapa in care copilul este prizonierul propriului sau punct de vedere (egocentrism) sa
gandeasca ceea ce vede. Incepand din stadiul urmator se produce inversarea, semn al aparitiei structurilor
logice: sa vada ceea ce gandeste.
Stadiul operatiilor concrete (7/8-11/12 ani) .n aceast perioad, mobilitatea crescuta a structurilor
mintale permite copilului luarea in considerare a diversitatii punctelor de vedere. Faptul se datoreaza
19

cristalizarii operatiilor mintale, care au la baza achizitia reversibilitatii. Copilul poate de acum concepe ca
fiecarei actiuni ii corespunde o actiune inversa care permite revenirea la starea anterioara.
Stadiul operational-formal (11/12 15/16 ani sau niciodata) Se naste posibilitatea operatiilor cu
operatii. Aceste achizitii permit castigarea dimensiunii ipotetico-deductive a gandirii, ceea ce are ca urmare
inversarea raportului intre planurile gnoseologice. Daca pana acum drumul cunoasterii ducea de la real la
posibil, acum posibilul devine categoria supraordonata.
L Kohlberg prezinta sase stadii ale genezei rationamentului moral:
Nivelul premoral sau preconventional (4-10 ani) standardele de judecata sunt etichetele culturale ale
anturajului, iar faptele sunt judecate dupa consecintele lor
Stadiul 1 al moralitatii ascultarii, in care pedeapsa si recompensa sunt criterii foarte puternice
Stadiul 2 al moralitatii hedonismului instrumental naiv. Conformarea la norma este sursa de beneficii,
deci trebuie realizata pentru ca, fiind recompensata, poate fi si placuta in consecintele sale.
Nivelul moralitatii conventionale (10-13 ani) este nivelul conformarii la normele exterioare si al jucarii
rolului de copil asa cum este acesta cerut de universul familiei si de alte grupuri de apartenenta.
Stadiul 3 al moralitatii bunelor relatii. Copilul respecta norma din dorinta de a fi recunoscut ca un baiat
sau o fata buna. Incepe sa se prefigureze judecata faptelor dupa intentia lor, nu numai dupa consecinte
Stadiul 4 al moralitatii legii si ordinii. Respectarea autoritatii, a normelor si legilor incepe sa apara ca
necesitate ce reglementeaza conduita tuturor
Nivelul autonomiei morale sau al interiorizarii si acceptarii personale a principiilor morale (dupa 13
ani, la tinerete sau niciodata). Acceptarea normelor morale apare ca forma de identificare cu grupul de
referinta, prin impartasirea acelorasi drepturi si datorii. Se manifesta un efort de definire a valorilor morale in
termeni proprii, cu distantare fata de stereotipurile existente.
Stadiul 5 al moralitatii contractuale si al acceptarii democratice a legii. Legile nu sunt intangibile si pot
fi schimbate pe considerente rationale, vizand utilitatea lor generala.
Stadiul 6 al moralitatii principiilor individuale de conduita. Se cristalizeaza propriul sistem de valori
morale, prin semnificatiile personale acordate conceptelor de justitie, reciprocitate, egalitate, demnitate.
Stadiile dezvoltrii psihosociale
E Erickson considera ca dupa stadiile freudiene de dezvoltare (oral, anal, falic si genital) exista stadiile
psihosociale ale dezvoltarii eului. Erikson a emis idee existentei unor componente duale (pozitive si negative)
aflate in opozitie in fiecare din cele 8 stadii sau cicluri ale vietii pe care le expune.

20

In stadiul oral (primul an de viata) exista relatia bipolara de caracteristici incredere-neincredere, ca


expresii ale dependentei copilului de calitatea ingrijirii parentale. In stadiul anal (1-3 ani) se dezvolta
caracteristici legate de autonomia si emanciparea copilului de tutela imediat parentala versus simtul rusinii si
al indoielii, ca expresie a incapacitatii de a dobandi autonomie. Stadiul al treilea (intre 4-5 ani) este un stadiu
dominat de constituirea initiativei versus vinovatia. Initiativa se manifesta ca motorie si intelectuala
(imaginativa) si se instrumenteaza prin abordarea de tot felul de actiuni (jocul, comunicarea prin vocabular).
Stadiul al patrulea (6-11 ani) se consuma in jurul perechii complementare de trasaturi psiho-potentiale
sarguinta versus inferioritatea. Scoala absoarbe cea mai mare parte a disponibilitatilor copilului, dar si impune
reguli si tendinte spre sarguinta. Stadiul al cincilea (12-18 ani) este dominat de constientizarea identitatii eului
versus confuzia rolurilor, cand se intaresc increderea, autonomia, initiativa. In al saselea ciclu (varsta mijlocie)
perechea de structuri antrenate este intimitatea versus izolarea. Al saptelea ciclu al vietii implica varsta adulta
mijlocie si perechea de relatii altruism versus egocentrism. Ciclul al optulea se contureaza in anii batranetii ca
expresie a nuclearizarii activitatii psihice in jurul trairilor de realizare versus disperare.
Am preluat din literatura de specialitate

modul n care autorul coreleaz perioada de vrst cu

principala achiziie a acperioadei respective, factorii sociali care determin achiziia respectiv

precum si

rezonana afectiv adiacent achiziiei .


E Erickson propune urmatoarea schema a stadialitatii:
Stadiul

Principala achiziie Factorii sociali

Corolarul axiologic

Infantil (0-1 ani)

Incredere vs

determinanti
Mama sau substitutul

Speranta

Copilarie mica (1-3 ani)

neincredere
Autonomie vs

matern
Parintii

Vointa

Copilaria mijlocie (3-6 ani)

dependenta
Initiativa vs

Mediul familial

Finalitatea in actiuni

retragere,

(teleonomia)

Copilaria mare (6-12 ani)

vinovatie
Sarguinta, eficienta vsScoala si grupul

Competenta

Adolescenta (12-18/20 ani)

inferioritate
Identitate vs

de joaca
Modelele si covarstnicii Unitatea

Tanarul adult (20-30/35 ani)

confuzie
Intimitate vs

Prietenii, relatia

izolare

de cuplu

Mutualitatea afectiva
21

Adultul (35-50/60 ani)

Realizare vs

Familia, profesia

Responsabilitatea,

Batranetea (60 ani)

rutina creatoare
Integritate vs

Pensionarea, apusul

devotiunea
Intelepciunea

disperare

vietii

In concluzie:
1. procesul dezvoltarii psihice este dinamizat de forme de conditionare tot mai complexe, in contextul
carora se dezvolta conduitele, dar si viata interioara care constituie domeniul constiintei eului ca instanta de
identificare consistenta, continuitate, energie, insertie si expresivitate a personalitatii
2. procesul dezvoltarii psihice impune intelegerea unei relative cerinte de raportare a varstei psihologice
la varsta cronologica. Desi acestea nu coincid deplin, constituie repere importante in psihologia si in viata
sociala.
Studiul dezvoltarii oblig luarea n considerare a trei domenii principale :
1. Dezvoltarea fizic include tot ce ine de dezvoltarea precum si aspecte privind nutriia i sntatea.
2. Dezvoltarea cognitiv include toate procesele mintale care intervin n actul cunoaterii sau a adaptrii.
3. Dezvoltarea psiho-social, exprim impactul familiei i societii asupra individului.
Dezvoltarea psihic a individului este un proces extrem de complex. Ereditatea, mediul social i educaia
sunt considerai factori importani n devenirea uman

22

I.3. TEORIILE DEZVOLTRII UMANE


Dezvoltarea uman, ca problem de studiu a psihologii dezvoltrii, este una destul de controversat. Ce
este mai important, zestrea genetic, experiena personal a individului sau societatea n care se dezvolt
individul? Este dezvoltarea un proces continuu, liniar sau un proces care se desfoar n etape? Iat cteva
din ntrebrile care de-a lungul timpului au creat diverse rspunsuri i teorii cu privire la dezvoltarea uman.
Cele mai importante dintre acestea sunt: teoria psihanalitic, teoria nvrii, teoria umanist i teoria
cognitiv.
1. Teoria psihanalist
Iniiatorul acestui curent este doctorul Sigmund Freud (1856-1939).
Teoria psihanalist interpreteaz dezvoltarea uman prin incontient care o motiveaz i o
coordoneaz. Impulsurile acestuia sunt prezente permanent ele influennd fiecare aspect al gndirii sau
comportamentului uman de la deciziile, alegerile importante. Cu alte cuvinte, ne dicteaz pe cine s iubim, pe
cine s urm sau ce preferm s mncm, cu ce ne place s ne mbrcm.
Una din ideile importante ale lui Freud n ceea ce privete dezvoltarea copilului este aceea c el simte
plcere sexual i are fantezii erotice cu mult nainte de adolescen. Teoria sexualitii infantile cuprinde mai
multe stadii (stadii psiho-sexuale):
a) de la natere la un an - stadiul oral - gura devine centrul senzaiilor de plcere ale ntregului corp (de
aceea hrnirea este activitatea cea mai stimulant).
b) de la 1 la 3 ani - stadiul anal - anusul devine locul senzaiilor de plcere (de aceea problemele legate
de toalet sunt cele mai importante).
c) de la 3 la 6 ani - stadiul falic - penisul devine cea mai important parte a corpului. Bieii sunt mndri,
iar fetele invidiaz i se mir c ele nu au aa ceva. Copiii de ambele sexe au fantezii sexuale n ceea ce i
privete pe prinii lor, ceea ce le dezvolt un sentiment de culpabilitate.
d) 7 - 11 ani - perioada de laten - nevoile sexuale ale copilului se linitesc, copilul folosindu-i energia
n activitatea de nvare.
e) adolescena - stadiul genital - dezvoltarea organelor sexuale duce la focalizarea plcerii n aceast
zon, adolescentul avnd plcere sexual i satisfacie sexual.
Cu toate c teoria psihanalitic nu este acceptat n totalitate multe din ideile lui Freud sunt folosite i
astzi (de exemplu, ideea conform creia subcontientul motiveaz comportamentul nostru, mecanismele de
23

aprare sunt motivate de situaii conflictuale i sexualitatea este o component important a comportamentului
nostru).
Faptul c, n ceea ce privete stadialitatea dezvoltrii copilului, Freud pune accentul mai ales pe primele
trei perioade, neglijnd importana socialului, a educaiei, limiteaz teoria sa, acest aspect reprezentnd una
din carenele teoriei.
2. Teoria nvrii
G.B. Watson 1878-1958 afirm c dac psihologia tinde s devin o tiin atunci ea trebuie s studieze
ceea ce se poate vedea i msura. Legile bazale ale teoriei nvrii exploreaz relaia dintre stimuli i
rspunsul la acetia, ntre un anume fel de comportament i stimulul care l-a provocat. Unele rspunsuri
sunt automate-reflexele (cum ar fi clipitul la un stimul luminos puternic). Cele mai multe rspunsuri sunt
nvate, pe acest lucru bazndu-se teoria nvrii, care susine c viaa este un proces continuu de
nvare, condiionare.
Condiionarea sau nvarea condiionat se desfoar n dou direcii:
1 Condiionarea clasic: este nvarea prin asociere. Cel care a fcut legtura ntre stimul i rspuns este
neurologul Pavlov
2 Condiionarea operant reprezentantul cel mai important al acestei teorii este F. Skinner. El este de acord
cu teoria nvrii prin asociere, dar afirm c un rol mult mai important l are nvarea condiionat. n
nvarea condiionat o mare importan o are recompensa. Dac apariia unui nou comportament este ntrit
ansele ca acest comportament s se repete mai des sunt mai mari. ntrirea este obinut prin recompensare (a
unui comportament pozitiv al copilului ntrete posibilitatea repetrii lui i nvrii acestuia).
Recompensele pot fi: biologice (dulciuri, fructe etc), materiale (jucrii, jetoane, stelue, bile), sociale
(lauda, evidenierea). Alegerea acestora variaz n funcie de vrst, persoan i scop.
Limitele acestui mod de abordare a dezvoltrii umane constau n ignorarea emotivitii, negarea
existenei subcontientului (limiteaz nelegerea comportamentului i mai ales patologia acestuia), n faptul
c cercetrile cele mai importante se bazeaz pe studiul animalelor.
3. Teoria umanist. Reprezentanii acestei teorii au o viziune general, holistic asupra dezvoltrii
umane, susinnd c omul este mai mult dect o colecie de instincte, tendine sau condiionri fiecare
persoan fiind unic i demn de respect. Cei mai importani exponeni sunt Abraham Maslow i Carl Rogers.
Maslow afirm c fiecare dintre noi are natura lui proprie i o puternic motivare pentru a-i exprima
aceast natur. Primordial pentru om este asigurarea nevoilor bazice ale supravieuirii - nevoile biologice.

24

Ierarhic urmeaz nevoile de securitate i stabilitate, apoi nevoia de dragoste i apartenen, nevoia de stim
(stima de sine-nevoia de succes, de reuit i un statut corespunztor posibilitilor individului).
La baza teoriei umaniste a lui Rogers st ideea c n devenirea sa omul poate ajunge la nivelul cel mai
nalt al posibilitilor sale cu ajutorul persoanelor apropiate (familie, prieteni). Acestea trebuie s ne ofere
ajutor necondiionat. Cu alte cuvinte ei trebuie s ne iubeasc i s ne respect indiferent de ceea ce facem noi.
Criticile ce se aduc acestei teorii sunt legate tocmai de aceast abordare mult prea tolerant. Umanitii
au avut contribuia lor explicarea fenomenului de dezvoltare a omului, susinnd c niciodat nu este prea
trziu ca o persoan s-i valorifice potenialul de care dispune.
4. Teoria cognitiv
Reprezentantul de seam al acestei teorii este Jean Piaget 1896-1980. El a elaborat anumite ntrebri
legate de dezvoltarea cognitiv (intelectual) ntrebri considerate ca standard i care au fost incluse n
testarea nivelului de inteligen al copilului. El i-a propus s gseasc vrsta la care cei mai muli copii pot s
rspund corect la fiecare ntrebare. A descoperit astfel c la un anumit nivel de vrst copiii au cam aceleai
reuite i mai ales aceleai greeli, lucru care l-a determinat s considere c dezvoltarea intelectual se face
secvenial, n etape. Jean Piaget considera c pentru dezvoltarea abilitilor cognitive este mai important cum
gndete copilul dect ceea ce tie la un moment dat.
Teoria cognitiv este valoroas prin aceea c permite factorilor educaionali s solicite copiii n funcie
de posibilitile lor la un anumit interval de vrst. Carenele acestui tip de abordare constau n ignorarea
motivaiei externe, a importanei procesului de nvare i a societii n general.
Concluzii
Toate cele patru teorii au contribuit la nelegerea dezvoltrii umane. Toate sunt valoroase din anumite
puncte de vedere, dar nici una nu a explicat complexitatea i diversitatea experienei umane. Cei mai muli
dintre cei care s-au ocupat de studiul dezvoltrii umane au pornit de la premisele acestor teorii

25

CAPITOLUL II
PUBERTATEA I ADOLESCENTA
II.1. PUBERTATEA
II.1.1. Dezvoltarea fizic
n dezvoltarea psihica a copilului de dupa 10 ani se pot diferenia doua stadii
1. Stadiul pubertatii (de la 10 la 14 ani) dominat de o intensa crestere (puseu), de accentuarea dimorfismului
sexual cu o larga gama de rezonante n dezvoltarea psihica si de dezvoltarea mare a sociabilitatii (mai ales pe
orizontala);
2. Stadiul adolescentei (de la 14 la 18/20 ani) dominat de adaptarea la starea adulta, de procesul de cstigare a
identitatii, de intelectualizarea pregnanta a conduitei urmat de stadiul adolescentei prelungite (de la 18/20 la
24/25 ani) dominat de integrarea mpsihologica primara la cerintele unei profesii, la conditia de independenta
si de optiune mmaritala.
Pubertatea este perceput ca sfritul copilriei, remarcndu-se prin procesul de cretere accentuat,
maturizare intens (mai ales sexual) i printr-o structurare complex a personalitii.
Primele semne ale pubertii sunt aproape invizibile, cu timpul transformrile pe care le suport copilul
devenind uor observabile. Aspectul fizic general, comportamentul puberului devin din ce n ce mai evidente.
Primele semne ale pubertii sunt legate de concentraia din snge a hormonilor masculini (testosteronul)
i feminini (estrogenul). Acetia sunt responsabili n mare parte de transformrile pe plan biologic.
II.1.1.Dezvoltare fizic general
n acest interval de vrst are loc o cretere n nlime i greutate. Astfel fetele ctig n jur de 24 cm i
17 kg, iar bieii n jur de 24 cm i 19kg.
Creterea se realizeaz n pusee, devenind impetuoas i antrennd stri de oboseal, dureri de cap,
agitaie. Mai intens este creterea n lungime a oaselor lungi ale membrelor superioare i inferioare, ceea ce
confer puberului un aspect caricatural. mbrcmintea devine repede mic i nencptoare.
Prin creterea trunchiului i a masei musculare se mrete fora fizic. n acelai timp se dezvolt i
organele interne, iar la biei dispare grsimea ca urmare a extinderii articulaiilor i a masei musculare. La
fete esutul adipos se menine, se subiaz talia.
Se dezvolt partea facial a craniului, dantura permanent, oasele mici ale minii.

Se produce maturizarea sexual care se evideniaz prin semnele primare i secundare (prul pubian i
axilar, dezvoltarea snilor la fete, apariia ciclului i menarhei;
La biei au loc primele ejaculri spontane, se modific vocea i comportamentul n general).
n plan psihologic aceste fenomene dau natere unor triri tensionale, confuze i de disconfort. Tririle
sunt intensificate i de prezena acneelor, a transpiraiei abundente i mirositoare, a sensibilitii pielii n
situaiile emoionale. Spre sfritul perioadei puberale, datorit faptului c organele sexuale devin funcionale,
sexualitatea i pune amprenta asupra relaiilor cu sexul opus (apar primele manifestri ale erotismului).
innd cont de transformrile biologice ale acestei perioade, de creterea semnificativ n nlime i
greutate, alimentaia puberului trebuie s fie adecvat acestei dezvoltri rapide, s conin necesarul de
proteine, calorii i vitamine (n aceast perioad nevoia de zinc, fier, calciu i vitamina D este cu 50% mai
mare).
Conduita general a puberului alterneaz ntre momente de vioiciune, conduite exuberante de tip infantil
cu momente de oboseal, apatie i lene. n anumite condiii puberul poate deveni chiar conflictual.
Activitatea colar se complic devenind mai complex i mai solicitant. Se modific statutul de elev
mic prin antrenarea puberului n activiti responsabile, competiionale (concursuri tematice, jocuri
competiionale). Acestea determin puberul s-i evalueze propria valoare i s devin contient de
aptitudinile sau talentele pe care le are. Acum ncepe formarea contiinei de sine, puberul ncadrndu-se n
categoria elevilor buni, mediocri sau slabi. Preocupri colare intense l determin pe puber s nu mai fie
stpnit att de frecvent de agitaia motorie i labilitatea din primele clase. Un semn distinct al puberului comportamentul contradictoriu este determinat i de modul inegal n care este el perceput de ctre aduli.
Cteodat este considerat nc copil, iar altdat mare
Puberul ncepe s fie nelinitit, stngaci, nesigur de sine, ncercnd s gseasc soluii de ieire din situaiile n
care este pus. Treptat ncepe s fie tot mai independent i s se simt tot mai bine n grup, alturi de copiii de
vrsta sa. Comportamentul puberului capt nuane diferite la biei i fete. Acestea din urm, dezvoltndu-se
mai repede din punct de vedere biologic, depesc cu uurin adaptarea la noua etap de via fiind mai
stabile, mai srguincioase, mai comunicative.
Comportamentul fa de prini se schimb, dorina de independen, de a-i petrece timpul liber cu cei
de vrsta lor dnd natere uneori la relaionri conflictuale.
O alt surs de conflict intern al puberului poate fi i modul cum s-a produs aceast maturizare.
Maturizarea tardiv sau precoce modific poziia puberului n colectiv i relaionarea lui cu

ceilali.Respingerea, marginalizarea determin izolarea i formarea unei imagini de sine necorespunztoare a


celui n cauz.
II.1.2. Dezvoltarea cognitiv
Dezvoltarea intelectual este strns legat de dezvoltarea psihic general i de procesul de maturizare
biologic, de activitatea colar diferit de cea a micii colariti.
Senzorialitatea se restructureaz prin erotizarea funciilor sale. Fenomenul este mai evident la nivelul
sensibilitii vizuale, auditive i tactile. Sensibilitatea auditiv evolueaz pe direcia dezvoltrii cmpului
vizual i a pragurilor absolute i difereniale.
Sensibilitatea vizual crete de 2-3 ori la 13 ani fa de parametrii nregistrai la 10 ani. Se dezvolt
capacitatea de prelucrare a informaiei vizuale concomitent cu diferenierea evalurii vizuale a mrimii,
distanei i formei. Pui s descrie anumite tablouri dup vizionarea unor modele puberii se pierd n detalii,
dar n acelai timp se dezvolt i tendina de a da un anumit sens, semnificaie celor relatate (ncrctur
proiectiv, copilul exprimndu-i prin aceasta dorine, sentimente, temeri).
Sensibilitatea auditiv se manifest sub aspectul creterii capacitii de discrimi-nare pe plan verbal.
Fenomenul este facilitat de dezvoltarea auzului fonematic care se exerseaz i prin plcerea puberilor de a
asculta muzic. Tot n aceast perioad se dezvolt i sensibilitatea sudorific care trece printr-un proces de
erotizare (ateni la relaia cu sexul opus dar mai ales fetele folosesc deodorantul, parfumul, spunuri frumos
mirositoare). Investigaia tactil capt sensuri noi i se subordoneaz acelorai tendine de erotizare
menionate.
Experiena perceptiv este influenat de organizarea observaiei directe, care prin dezvoltarea ateniei
voluntare capt valene noi. Aceast dezvoltare a abilitilor observatorii este susinut i prin dezvoltarea
interesului puberului pentru ceea ce l nconjoar.
n aceast perioad se dezvolt structurile logico-formale i volumul de concepte. Ca urmare se dezvolt
operaiile gndirii, care ncepe s opereze cu informaii din ce n ce mai abstracte i mai complexe.
Jean Piaget afirm c ceea ce caracterizeaz aspectul formal al gndirii este extinderea operaiilor
concrete i creterea capacitii de a face raionamente. De asemenea, structurile operatorii superioare constau
n a organiza realul n activiti sau n gndire i nu n a-l copia pur i simplu.
A. Gasell susine c la aceast vrst apar modaliti de gndire ce prefigureaz gndirea adultului,
dezvoltnd astfel potenialul intelectiv al puberului.

Cunotinele puberilor devin din ce n ce mai diverse i mai complexe. Se creeaz obinuina de utiliza
frecvent scheme, imagini, simboluri i concepte din care transpare capacitatea de a nelege situaii complicate
i strategii de exprimare. Cunotinele lor sunt structurate pe concepte de mare complexitate n care operarea
cu probabilitatea este tot mai activ. Aceasta face posibil o alternan pe planul gndirii i elaborarea de
judeci i raionamente n care se valorific abilitile intelectuale.
Ele devin evidente spre 13-14 ani. Conduitele inteligente de la aceast vrst se caracterizeaz prin:
1 rspunsuri complexe i nuanate la cerine
2 se difereniaz elementele semnificative i se raporteaz efectele posibile la cauzele implicate
3 se dezvolt abiliti de exprimare prin simboluri i limbaj nuanat
4 crete capacitatea de analiz abstract i de sesizare a ficiunii
5 se dezvolt capacitatea de a emite predicii valide bazate pe real
Piaget afirm c n aceast perioad puberul utilizeaz forme ale reversibilitii simple (care se exprim
prin inversiune i negaie) i complex (prin simetrie i reciprocitate).
II.1.3. Dezvoltarea limbajului
Procesul de dezvoltare a limbajului se face din punct de vedere cantitativ i calitativ.
Vocabularul nregistreaz o evoluie esenial, iar posibilitatea puberului de al folosi crete evident.
Debitul verbal ajunge la 60-120 de cuvinte pe minut fa de 60-90 de cuvinte la colarul mic.

Se

dezvolt

capacitatea de a folosi asociaii verbale cu semnificaii multiple i de a exprima idei ample. nsuirea regulilor
gramaticale, studiul literaturii, lectura particular duc la mbuntirea modului de exprimare a puberului.
Mediul socio-cultural n care triete copilul, familia, grupul de prieteni pot influena comunicarea
verbal a puberului.
Se remarc la aceast vrst limbajul de grup, tnrul folosind anumite expresii alturi de mbrcminte
i alte obiceiuri specifice grupului din care face parte.

II.1.4. Dezvoltarea psiho-social


n aceast perioad datorit numeroaselor contacte cu situaii de via noi i complexe viaa afectiv se
diversific, se dezvolt viaa interioar a puberului, se maturizeaz modul n care se relaioneaz cu ceilali.

Diversitatea tririlor afective se exprim prin dezvoltarea mobilitii mimice, expresivitatea privirii,
amplificarea funciilor de comunicare.
Amprenta acestei diversificri afective se observ uor la puber i se manifest prin forme protestatare,
de opoziie i trirea sentimentelor de culpabilitate sau de respingere a unor cerine de politee considerate
absurde.
Din confruntarea cu situaiile de via se nasc sentimente negative (ur, dispre) sau pozitive (dragoste,
admiraie). n ambele cazuri se produce proiecia personalitii i se elaboreaz comportamente ce pun n
eviden relaia dintre dorin-aspiraie-trebuin i realitatea lumii nconjurtoare. n literatura de specialitate
se desprind dou tendine n ceea ce privete comportamentul i atitudinea la puberi:
1 pozitiv puberul este echilibrat, sincer, dezinvolt, adaptat
2 negativ pesimist care presupune apariia tulburrilor emoionale (impulsivi-tate, lips de
armonie, potenial delincvent)
Aceste aspecte se cristalizez i devin tot mai evidente, pe msur ce puberul nainteaz n vrst, ele
fiind prezente i n adolescen. Spre sfritul perioadei tririle emoionale devin extrem de complexe.
Spiritul competiional determin comportamente i stri emoionale legate de trirea succesului sau
eecului. Apar astfel, sentimente de admiraie, invidie, suspiciune, team i frustrare.
n relaiile cu prinii strile afective devin mai tensionate ca urmare a manifestrii opoziiei i
culpabilitii. Cu toate c n aceast perioad tendina spre independen a puberului devine din ce n ce mai
evident, paralel cu aceasta se manifest i dorina, nevoia de ocrotire i afeciune din partea prinilor.
n acest context, prinilor le revine un rol dificil, ei trebuie s gseasc calea educaional optim pentru
a armoniza aceste tendine contradictorii ale personalitii puberului. Aceste metode trebuie s fie bazate pe
nelegerea specificului acestei vrste, pe tolerana eventualelor comportamente neadecvate.
Nerezolvarea pe aceast cale a problemelor puberului sau, din contr, accentuarea lor duc la tulburri
care pot cpta uneori forme patologice (ticuri, depresie, abandon colar etc). n planul personalitii se
contureaz tot mai evident stri de acceptan sau de respingere n raport cu adulii n care judecata moral i
valoric se supune exigenelor superioare i a atitudinilor negative fa de compromisuri.
La aceasta se adaug diferenele culturale dintre prini i copii, diferene ce se datoreaz schimbrii de
statut cultural al tineretului i evoluia contemporan a unor noi domenii care implic activiti inedite de
mare ncrctur social. Puberul, ncercnd s se adapteze cerinelor sociale, i asum n mod contient un
anumit rol social. Aceasta determin instalarea identitii ca persoan care aparine unei anumite societi.
Aceste roluri pot fi naturale (de vrst, de sex, de naionalitate, cetenie) sau roluri de adeziune, legate de

responsabilitile sociale ale puberului (rolul de elev, de membru al unei asociaii) i roluri poteniale, care se
nasc prin apariia dorinelor, aspiraiilor, idealurilor. Aceste roluri sunt n continu micare ele transformnduse sub influena experienei i achiziiei psihice.
Jean Piaget afirm c la aceast vrst evoluia personalitii este marcat de nivelul contiinei i
judecii morale. Dup 13 ani copilul dobndete capacitatea de a se transpune imaginativ, virtual n locul altei
persoane.
Conform opiniei lui L. Kohleberg, ntre 13 i 17 ani are loc acceptarea regulilor sociale, dar i a
responsabilitii morale, iar morala proprie devine element de satisfacie, surs a respectului fa de sine. Tot
acest proces complex de maturizare fizic i de dezvoltare a trsturilor de personalitate formeaz spre
sfritul perioadei comportamente stabile.
Dezvoltarea relaiilor cu ceilali tineri este concretizat prin comportamentul puberului n grup. n
aceast perioad, mai mult dect n oricare alta, viaa social se triete cu o intensitate maxim. Grupurile
constituite pentru joc, pentru nvare sau pentru alte tipuri de aciuni au o mare stabilitate i devin omogene
pe criterii relativ constante (mai ales al sexului i vrstei). De exemplu, ntre 10 i 12 ani bieii ignor fetele
care sunt mai evoluate biologic dect ei. Grupuri mixte de biei i fete apar dup aceast vrst. Ceea ce i
ncadreaz pe tineri ntr-un grup sau altul sunt interesele comune, personalitatea.
Copiii care nu sunt integrai n grupuri, aa-numiii nepopulari, sunt aceia care manifest o inadaptare
afectiv, de multe ori aceasta fiind o prelungire a relaiilor de disconfort din familie.

Acetia

se

pot

manifesta prin hiperemotivitate (timizi, retrai, interiorizai) sau din contr certrei, zgomotoi, egoiti.
Puberul are impresia c n grup (gac, band) se poate realiza mai bine i c n aceast form se pot
opune mai ferm adulilor. Grupul i formeaz coduri, parole, locuri de ntlnire, ritualuri. Se dezvolt astfel
spiritul de camaraderie.
Dac obiectivele de baz ale grupului intr n discordan cu normele morale, sociale aceasta poate avea
influene negative asupra puberului.
De multe ori n grup se dezvolt spiritul pentru aventur (legat i de curiozitatea specific acestei
vrste), spiritul de explorare (investigaia caselor prsite, a locurilor necunoscute, nepopulate etc).
Aspectul controversat al acestei vrste este tributar schimbrilor impetuoase din planul fizic i al
eforturilor de adaptare la solicitri din ce n ce mai ample.
Puberul are impresia c n grup (gac, band) se poate realiza mai bine i c n aceast
form se pot opune mai ferm adulilor. Grupul i formeaz coduri, parole, locuri de ntlnire,
ritualuri. Se dezvolt astfel spiritul de camaraderie.

Dac obiectivele de baz ale grupului intr n discordan cu normele morale, sociale aceasta poate avea
influene negative asupra puberului.
De multe ori n grup se dezvolt spiritul pentru aventur (legat i de curiozitatea specific acestei
vrste), spiritul de explorare (investigaia caselor prsite, a locurilor necunoscute, nepopulate etc).
Aspectul controversat al acestei vrste este tributar schimbrilor impetuoase din planul fizic i al
eforturilor de adaptare la solicitri din ce n ce mai ample.

II. 1. 5. REZUMAT
Pubertatea este o perioada dominata de procesul de crestere si maturizare sexuala intensa; etapa
prepuberala (de la 10 la 12 ani) se exprima printr-o accelerare si intensificare din ce n ce mai mare a
cresterii (staturale mai ales), concomitent cu dezvoltarea pregnanta a caracteristicilor sexuale secundare
(dezvoltarea gonadelor, aparitia pilozitatii pubiene si a celei axilare).Cresterea este uneori impetuasa si si
nsoteste de momente de oboseala, dureri de cap, iritabilitate. Conduita generala capata caracteristici de
alternanta, ntre momente de vioiciune, de conduite copilaroase exuberante si momente de oboseala, apatie,
lene, de stari conflictuale ce se pot centra pe efectele acestor momente de lene care determina admonestari att
n familie, ct si n scoala. Intrarea ntr-un nou ciclu de scolarizare cu noi cerinte si solicitari mai
diversificate cantitativ si calitativ, contactul cu modele umane de profesori, mai diferentiate, modele de
lectii de o mare diversitate constituie pentru etapa prepuberala o schimbare generala a cadrului de desfasurare
a nvatarii scolare.
Se ntareste sentimentul de apartenenta la generatie care alimenteaza experienta intimitatii prin
prietenie si colegialitate ca si prin solidarizari n situatii critice, dar si agresivitatea.
METODE EDUCATIVE SPECIFICE PUBERILOR

Antrenarea n formatii artistice, sportive, n cercuri pe discipline, n concursuri scolare integrate,


desfasurate la diferite nivele creeaza experienta competitiilor si o ntelegere mai larga a valorii activitatii
effectuate

II. 2. ADOLESCENTA
Organiztia Mondiala a Sanatatii (OMS) defineste adolescenta ca perioad de via dintre
10 si 19 ani. In USA exista o mare diversitate de pareri, adolescent e in general considerat cineva
intre 12-14 ani si 19-20 de ani. Mai precisa oarecum, notiunea de teenage in engleza defineste
in mod paradoxal o persoana intre 13 si 19 ani.
In toate tarile civilizate, din punct de vedere juridic exista doua schimbari de statut pe
parcursul adolescentei: emanciparea (15 sau 16 ani) cu drepturi si responsabilitati partiale

(munca, cu protectia fata de munci grele, responsabilitatea faptelor penale-partial, dar nu si


dreptul politic, sau cel patrimonial complet). Despre tutela si dezvoltarea responsabilitatii.
Termenul grec pentru adolescent = efeb (ephebos) vine de la Hebe, zeita tineretii,
insemnand tineretea insasi. (De la acest termen deriva efebofilia- nu chiar pedofilie, (fenomenul
Irinel Columbeanu ideologia Barbie, modelele adolescente, fetiul fetitei scolare sau al
biatului cu mustata mijita, etc). Efebofobia, teama de tineri si schimbare a gerontilor, poate
lua forme patologice, de la discriminarea severa, izolarea si interdictiile de participare in forme
abuzive, din ideologie, sau mal;tratari directe ale acestora (parinti rigizi, de obicei mai in varsta),
umilirea adolescentilor in public, ascunderea patologica a fetei adolescente (mai ales gravide)
ca o rusine publica, pedepse violente pentru acte normale specificie culturii adolescentilor.)
II. 2.1. Etapele adolescentei
Autorul Emil Verza a mprit perioada adolescenei n trei subperioade:

subperioada preadolescenei (14-16 ani);

subperioada adolescenei propriu-zis (16-18 ani);

subperioada adolescenei prelungite (18-20/25 ani), este dobndit independena, ceea ce


duce la dezvoltarea personalitii i afirmarea tnrului prin stiluri personale n conduite,
apare interesul pentru viaa social-culturala.

Conform aceluiai autor, Verza E.(2000): expansiunea personalitii se realizeaz prin


socializarea aspiraiilor, a manifestrii vocaionale i profesionale devenind dornic de
competiie. Chiar dac adolescenii sunt pregtii din punct de vedere psihologic i pot face fa
dificultilor ivite, n plan biologic sunt predispui la diverse boli i la conduite deviante pe un
fond de condiionare tensional i de adaptare dificil.
Dac specific pubertii era puseul de cretere, n perioada adolescenei se produce o dezvoltare intens
n plan psihic i se stabilizeaz structurile de personalitate. Este o perioad tumultoas, plin de contradicii,
fiind descris de unii asemeni unei "furtuni", ca "vrsta crizelor", "vrst ingrat", iar de alii "vrsta marilor
elanuri", "vrsta de aur".
Dupa iesirea din pubertate are loc n mod intens iesirea din societatea de tip tutelar, familial si scolar si
intrarea n viata cultural-sociala mai larga.
Pe plan psihologic se pot reine urmtoarele trsturi de care este marcat adolescena:

cutarea identitii de sine;

cutarea unui set personal de valori;

achiziia abilitilor necesare pentru o bun interaciune social;

ctigarea independenei emoionale fa de prini;

nevoia de a experimenta o varietate de comportamente,atitudini i activiti.

Literatura de specialitate ofer o perspectiv multistadial asupra a ceea ce unii autori consider exclusiv
adolescent. Aceste stadia sunt:
(a)Preadolescenta. Aceasta este o etapa de stabilizare a maturitatii biologice.
Multi autori considera ntreaga pubertate ca preadolescenta. n aceasta etapa se contureaza si se
adnceste mai mult individualizarea si se dezvolta caracteristicile constiintei si ale constiintei de sine. Este o
faza de intensa dezvoltare psihica, ncarcata de conflicte interioare. Tnarul manifesta nca o oarecare agitatie
si impulsivitate, unele extravagante, momente de neliniste si momente de dificultate, de concentrare, oboseala
la efort. Expresia fetei devine nsa mai precisa si mai nuantata. Pofta de mncare este nca dezordonata,
selectiva si n crestere. Individualizarea se intensifica pe planurile intelectual si de relationare. Parerile
personale ncep sa fie argumentate si capata deseori o validare de generatie (s-au schimbat vremurilepe
vremea noastra!). ncepe sa creasca interesul pentru probleme abstracte si de sinteza, dar si pentru
participare la roluri mai deosebite.
Se rafineaza interesul pentru lectura, filme, TV, tehnica etc. Apare mai pregnanta dorinta de afirmare
personala ca expresie a socializarii, iar experienta afectiva se nuanteaza si se impregneaza de valori.
(b) Adolescenta propriu-zisa sau marea adolescenta (de la 16/18 ani la 20 ani). Se caracterizeaza printro intelectualizare intensa (dezvoltare a gndirii abstracte), prin mbogatirea si largirea ncorporarii de conduite
adulte. Exprimarea independentei nu mai este dezirativa si revendicativa ci expresiva, mai naturala.
Adolescentul cauta mijloace personale de a fi si de a aparea n ochii celorlalti. l intereseaza responsabilitati n
care sa existe dificultati de depasit spre a-si masura fortele. Individualizarea si constiinta de sine devin mai
dinamice si capata dimensiuni noi de demnitate si onoare. De la o forma de evaluare impulsiva se trece la
forme de evaluare n care cauta sa se exprime originalitatea. Gustul personal are mai mare pregnanta si se
poate sustine si demonstra. Intensa este si socializarea aspiratiilor, aspectele vocationale, profesionalizarea ce
se contureaza treptat. Tnarul este pregatit psihologic si se pregateste moral si aptitudinal, l atrag cunostintele
pentru confruntari sociale complexe (examene, probe, concursuri etc.) pentru a se exprima ca atare.
(c) Adolescenta prelungita (de la 18/20 la 25 ani) cuprinde tineretul deja integrat n forme de munca

precum si tineretul studentesc. Sub o forma sau alta, independent este dobndita sau pe cale de a fi dobndita
la aceasta vrsta, fapt ce aduce cu sine un plus de energizare a personalitatii. Viata sentimentala este intensa,
dar relativ instabila. Aceasta este etapa nvatarii rolului sexual. Este o perioada n care au loc angajari
matrimoniale. Acest din urma fapt va contura o noua subidentitate implicata n responsabilitati legate de
constituirea unei noi familii, ceea ce va crea conditia intimitatii ca forma de traire noua. Intimitatea nu se
refera, ca si identitatea, numai la sexualitate, ci si la prietenie, angajare (E.Erikson).
II. 2.2. Reactii specifice ale vrstei
n ansamblu, perioadele pubertatii si adolescentei cuprind cel putin trei categorii de reactii legate de
modificarile descrise mai sus.
a) Se dezvolta preocupari ale constiintei si constiintei de sine (ca perceptie de sine nti, inclusiv schema
corporala) ca expresie a identitatii ego-ului. Puberul si adolescentul sunt confruntati cu schimbari multiple, cu
transformarile obiective si subiective legate de maturizarea sexuala, de descoperirea dimensiunilor realitatii
sociale precum si de descoperirea propriei identitati.
b) Modificarea si transformarile ce conditioneaza iesirea din conformismul infantile au loc prin opozitie,
ncarcata de cerinta de cautare a identitatii, ceea ce face ca sa se treaca printr-o experienta personala densa,
trecere impregnata de nesiguranta si de nazuinte puternice spre independenta si libertate, demnitate si onoare.
Nesiguranta are la baza spargerea sentimentului infantil de dependenta. n acelasi timp, libertatea si
independenta fata de relatiile parentale sunt adesea frustrante si creeaza nu numai nesiguranta, ci si sentimente
de culpabilitate. Aceleasi fenomene au loc si cu privire la grup. Apartenenta la grup este competitiva si adesea
tensionala, ceea ce va genera sentimentul de dependenta, dar concomitent si de independenta si o oarecare
nesiguranta.
c) n al treilea rnd are loc gasirea unei identitati vocationale ce priveste un fel de autocunoastere si
autodescoperire de posibilitati sau incapacitati. Identitatea vocationala este axata mai ales pe trasaturi de
caracter si pe interese si abia n al doilea rnd pe aptitudini n perioada pubertatii pentru ca sa se dezvolte
apoi din ce n ce mai mult si identitatea aptitudinala. Foarte sinuos, acest aspect de identitate nu realizeaza
ntotdeauna concordanta ntre interese si aptitudini. Treptat, aspiratiile vor modela spectrul vocational pe axa
profesionalizarii, fenomen mai pregnant n perioadele adolescentei (marea adolescenta si dupa aceea).
Dezvoltarea constiintei de sine (a identitatii)

Problema principala a perioadei pubertatii si adolescentei este aceea a identificarii de sine (personale)
sau a dezvoltarii constiintei de sine. Dezvoltarea constiintei de sine este prezenta si n perioada scolara mica si
se contureaza pe baza rezultatelor activitatii si a compensatiei si raportarii acesteia la ceilalti si la cerintele lor.
Perioada pubertatii si adolescentei repune problemele dezvoltarii constiintei de sine datorita, pe de o parte,
modificarilor ce survin n sistemul general de cerinte ce se manifesta fata de puber si adolescent, iar, pe de alta
parte, datorita schimbarilor prin care trece personalitatea cu structurile si substructurile sale.
De aceea, dezvoltarea constiintei de sine se complica. E vorba de intensificarea perceptiei de sine care
are cteva aspecte, dintre care: propria-i imagine corporala, identificarea si constiinta ego-ului, identificarea
sensului, rolului si statutului sexual si mai ales a celui social (n adolescenta)
Perceptia de sine si imaginea corporala devin critice, datorita schimbarilorde silueta, fizionomie si
tinuta.
a) Imaginea corporala, aflata la periferiile constiintei n copilarie, devine din ce n ce mai centrala
ncorporndu-se n constiinta de sine si ncepe sa fie perceputa ca atare. Fara imaginea corporala nu se poate
organiza identificarea. Puberii si puberele au o etapa de scrutare mai profunda a caracteristicilor corporale si
mai ales ale fetei. E perioada n care stau mai mult n baie, se privesc n oglinda (narcisism), identifica
amanunte ignorate ale fruntii, ale gtului, ale ochilor, ale zmbetului etc. Oglinda capata noi functii. Dorintele
de retus sau de mascare a diferitelor impuritati ale pielii sau alte tipuri de aspecte devin evidente, mai nti la
fetite. Aceste retusuri exprima dorinta de ajustare a sinelui corporal, dorinta de a aparea agreabil(a) si
prezentabil etc. Totodata, aceste ajustari reprezinta conturarea sinelui social si apiritual. Adeseori puberii aflati
n fata oglinzii fac grimase, zmbindu-si, cautnd expresiile cele mai diferite pe care pot sa le reproduca.
Narcisismul puberal este alternativ critic si ngaduitor, cu momente devastatoare cteodata. Identificarea nu
este un proces simplu si direct. Copilul si-a construit ntre timp o imagine de sine din experienta sa generala
conturata prin ochii celorlalti. El se considera puternic sau slab, cu trasaturi placute sau nu. Aceasta experienta
inflenteaza imaginea de sine din timpul puseului de crestere si dinspre finalul acestuia. De aceea, acei copii
care erau slabi si debili nainte de puseul de crestere puberal, au tendinta de a se vedea mai mici si mai slabi
dect sunt n realitate; cei ce erau puternici si voinici tind sa se considere ca atare, chiar daca n timpul
puseului puberal au devenit longilini si firavi. Se preocupa mai mult de aspectele fizice tinerele fete. Adeseori
pubertatea le sporeste gradul de atractivitate, dar ele nu constientizeaza acest fapt daca n copilarie nu au fost
considerate atractive.

n perioada centrala a pubertatii respectiv a adolescenei timpurii, fata este adeseori dizgratioasa,
privirea usor neclara si se evita contactul vizual. Uneori apar dermatite sau acnee suparatoare, zonele din jurul
nasului devin, de obicei, mai lucioase, mai grase. Toate aceste aspecte constituie motive de ngrijorare pentru
puberi si adolescenti. Nemultumit de nfatisarea sa, puberul se ndoieste de sine, se crede mai putin inteligent,
aratos si respectat, pentru ca se percepe pe sine cu nemultumire. Perceptia de sine se poate manifesta ca
negativa si n cazul progresului scolar slab sau al inadaptarii scolare. Aceasta, deoarece modul n care puberul
este privit de colegi si de profesori afecteaza structurarea autoconstiintei. ntre elevii unei clase si profesori se
constituie forme de feed-back complexe. n cazul n care puberul are o autoconstiinta mai nalta dect
atitudinea evaluativa a altora despre el, se simte izolat, depresiv si se zbate n a gasi forme de exprimare care
sa aduca acceptarea si admiratia. n aceasta optica se manifesta teribilismele, cresterea la paroxism a
opozabilitatii, criza de originalitate uneori sublimari (n arta, poezie, literatura etc.), iar alteori n acte
delincvente. Tinerii cu estimatii de sine nalte si cu buna acceptanta n colectiv primesc sarcini scolare cu
expectatie pozitiva, cu ncredere. Ei si sustin ntotdeauna opiniile cu ncredere. n genere, acestia au mai
putine probleme personale. Tinerii ce au estimatia de sine joasa nu manifesta initiative, nu vor sa se exprime
ca sa nu greseasca sau sa supere pe altii adeseori o fac pentru ca nu vor sa atraga atentia. Au probleme
personale legate de dificultatile lor. Expectatia parintilor fata de rezultatele scolare ale copiilor are de
asemenea un rol important n dezvoltarea constiintei de sine. Mai ales mamele se preocupa de problemele
componente ale sinelui social au o mai mare pondere si importanta dect altele. Asa sunonoarea, reputatia.
Sinele social ncorporeaza o experienta sociala de roluri si de statute sociale. A treia componenta a sinelui este
a sinelui spiritual si se exprima prin constiinta propriei activitati, a tendintelor si aptitudinilor psihice. Aceasta
este sanctuarul emotiilor si dorintelor (W.James), este teritoriul actelor de vointa si reprezinta trairile prin
care omul se simte mai profund n sine nsusi att prin perceptia lumii, ct si prin procesele intelectuale pe
care le poseda. Sinele are o natura sociala n toate acceptiile si elementele sale componente.
(b) Iesirea din conformismul infantil este echivalenta cu cstigarea independentei. ntruct exista cel
putin trei feluri de dependenta: material-economica (instrumentala), emotionala (de confort afectiv si de
apartenenta) si de mentalitate (valori), dobndirea independentei este complicata si conditionata de ce anume
se considera n societate si de catre parinti si colegi ca nseamna independenta (limitele acceptate pe acest
plan). Exista o conditionare a cstigarii independentei prin modelele de acest gen care intra n zonele de
observatie ale copilului pna la intrarea n pubertate si adolescenta. Prima care se dobndeste este
independenta de mentalitate (valori). Aceasta se realizeaza prin devalorizarea unor idei considerate valide n
copilarie si a unor obiceiuri care devin considerate nvechite sau demodate si sunt tratate ca atare de catre

puberi si adolescenti. Independenta emotionala (de apartenenta si confort afectiv) este dificil de dobndit mai
ales n cazul tinerelor fete. Dependenta afectiva ca si dependenta material-economica sunt deosebit de active
fata de parinti n pubertate si adolescenta si complica obiectivarea tendintelor naturale spre independenta. n
pubertate intra n stare critica, totusi, dependenta afectiva. Puberii ncep sa se ndoiasca de profunzimea
afectiunii parentale. Aceasta li se pare lipsita de tensiune, interpreteaza momentele de ignorare sau de
neatentie ca expresii ale lipsei de afectiune, iar momentele de grija si interes, ca intrusiuni n viata personala
pe de o parte, si ca acte de rutina si obligatie, pe de alta parte. Dupa astfel de evaluari, tnarul se simte vinovat
si rau. Totusi, se reia procesul. Relatiile dintre parinti par de asemenea plate si banale si ncarcate de
compromisuri. Disponibilitatea afectiva a puberilor si adolescentilor este foarte larga si ncarcata de aspiratii si
sperante ideale si necomparabile fata de ceea ce vad. Expectatiile pe acest plan sunt foarte nalte. Relativ
nalta este si sugestibilitatea. Dependenta material-economica (instrumentala) devine greu de suportat desi
creeaza conditii de exercitare de mici acte de independenta.
c) Identificarea vocationala se manifesta la puberi mai mult ca o descoperire de aptitudini, capacitati si
abilitati, apoi ca pregatire pentru examene de admitere n nvatamntul superior sau n alte forme de instruire
postliceala. Viata sociala este ncarcata de experienta si modele profesionale (vocationale). Modelele
profesionale se considera ca accesibile prin efort intelectual si practic, de munca si randament, dar si ca
fiind conditionate de aptitudini nalte.
Afirmarea de sine
Forme ale afirmarii: supraevaluarea, subevaluarea (atitudinea de inferioritate), vestimentatia excentrica,
limbajul prea bogat sau foarte accesibil, corespondenta, gesturile, i place sa dea tonul, are spirit de
contradictie sau evita unele situatii pentru a nu fi penibil. Este evidenta tendinta spre autonomie. Nici un
adolescent nu doreste sa fie tratat ca un copil, asteapta sa i se acorde ncredere. Adolescentii privesc viata cu
seriozitate: Ma gndesc cu placere la copilariamea, dar acum ma preocupa viitorul, reusita mea n viata.
Integrarea sociala.

Se dezvolta atasamentul la colectiv, n activitatea depusa, se realizeaza insertia

individului n societatea adultilor. n special pe la 17-18 ani, tnarul este mai obiectiv n aprecieri;
adolescentul nu se mai considera factorul central ci recunoaste existenta unei ierarhii care trebuie respectata.
Sunt puternice: dorinta de cunoastere, interesul deosebit pentru stiinta, pregatirea pentru profesie; se constituie
si consolideaza conceptia despre lume. Adolescentul manifesta o intensa dorinta de a trai, de a nvinge
greutatile pe care

le ntmpina. Este ntr-o continua cautare de modele, doresc sa semene cu parintii si n unele cazuri cu
profesorii; mai des le ramn n minte nvatatorii. Baiat de 18 ani: As vrea sa am sufletul mamei si puterea de
patrundere a tatalui. Fata de 18 ani: Doresc sa seaman cu mama pentru ca-i foarte energica si hotarta n tot
ceea ce face, cu tata pentru ca-i o fire extrem de calma, blnda, ntotdeauna vesel.
Caius Iacob marturiseste n Amintiri despre anii de scoala ca profesorul de matematica din liceu a avut o
influenta covrsitoare n devenirea profesionala a colegilor sai prin dragostea care le-a insuflat-o fata de acest
obiect. Maturizarea rationala si morala face ca adolescentul sa devina critic si intransigent fata de conduita
adultilor. El reclama nlocuirea autoritatii impuse, coercitive cu autoritatea de valoare recunoscuta.
Sentimentul demnitatii personale capata o intensitate deosebita. Adolescentul este preocupat pentru a dobndi
recunoasterea si respectul celor din jur. Ignorarea de catre parinti si cadre didactice a acestei particularitati
poate dauna serios echilibrului psihic, integrarii (socializarii) optime a adolescentului. Adolescena este o
perioad de restructurare afectiv i intelectual a personalitii. Ea este caracterizat ca o perioad
ingrat,ceea ce scoate n eviden faptul c este dificil i pentru adolescenii nii ct i pentru cei care se
afl n contact cu ei. Autocunoaterea este o caracteristic ce i d o not de specificitate perioadei
adolescenei n raport cu celelalte etape ale vrstelor umane.

Autocunoaterea reprezint un produs al

maturizrii i diversificrii experienelor sinelui m contact cu lumea i un proces discontinuu de


acumulri,restructurri,adaptri reciproce ale individului la realitatea social. Autocunoaterea se nva i
coala este principalul loc de realizare a acestui proces,alturi de familie,prieteni,etc. ncurajarea autoevalurii
i dezvoltrii personale duce la modificarea modului de structurare a atitudinii individului fa de
sine,stimularea dreptului su de a se afirma i a lucra pentru ameliorareaintem i extern a imaginii sale.
Cunoaterea de sine, ca act de reflectare a personalitii complexe a unui individ n propria
contiin,presupune i o bun capacitate de autoanaliz, realism, intuiie, luciditate, interiorizarea i utilizarea
corect pentru sine a criteriilor de evaluare,responsabilitate. Cunoaterea de sine este, poate, cel mai important
element pentru managementul carierei. Pentru ca autocunoaterea s fie obiectiv,individul trebuie s aib
maturitatea psihologic s o fac,s cunoasc i s interpreteze corect reperele sau indicatorii definitorii ai
personalitii,s foloseasc metode i tehnici combinate de evaluare,mecanisme de compensare i stimulare a
unor trsturi insuficient dezvoltate. Aspectele care au o relevan mai mare n alegerea carierei sunt:
interesele, valorile, caracteristicile de personalitate, aptitudinile i deprinderile, chiar dac autocunoaterea nu
se oprete la acestea.

Interesele reprezint preferinele cristalizate ale unei persoane pentru anumite domenii de cunotine sau de
activitate. Preferinele pentru anumite domenii de cunoatere i activiti favorizeaz alegerea ocupaiilor n
care aceste interese pot fi valorificate.
Investigarea intereselor se poate face prin urmtoarele modaliti:
-reflectarea sistemic asupra alegerilor anterioare;
-inventarele de interese-cele mai utilizate instrumente n interveniile de orientare.
II. 2.3. Evaluarea intereselor la adolescenti
Adolescena este o perioad a marilor cutri, a autodefinirii, este perioada n care totul este posibil,
orice carier prnd a fi accesibil tnrului de 18 ani. Dei nscrierea la un profil teoretic sau tehnic pare a fi
predeterminant pentru cariera ulterioar, dup finalizarea ciclului liceal tnrul i reanalizeaz opiunile
profesionale n funcie de o serie de factori (personali, economici, socio-culturali, politici,etc.).
Totui exista o diferen ntre elevii din sistemul teoretic i tehnic, respectiv, elevii de la profilul tehnic au
aspiraii profesionale axate n general n domeniul realist n timp ce elevii din clasele teoretice au preferine
/nclinaii profesionale preponderent sociale si investigative.
Avnd n vedere c majoritatea adolescenilor triesc n snul familiei parentale, sunt coordonai
i ntreinui financiar de prini, structura familiei influeneaz semnificativ imaginea de sine a adolescentului.
Putem exemplifica astfel. s-a dovedit adolescenii provenii din familii monoparentale (divorai,vduvi) au
imaginea de sine mai puin cristalizat, dar n acelai timp prezint un grad de responsabilitate i conformism
mai ridicat fa de cei provenii din familii cu ambii prini i cu un climat afectiv neconflictual. Se pare exist
corelaii ntre profesiile prinilor i aspiraiile profesionale ale adolescenilor deoarece cei ce provin din
familii cu prini avnd studii superioare sunt mai focalizai pe o carier academic.
In schimb gradul nalt de preocupare al prinilor vizavi de activitatea colar a copiilor, a
demonstrat c, odat cu creterea alocrii timpului i resurselor (pregtire suplimentar,supravegherea leciilor
de ctre prini,impunerea unor standarde clare i uneori coercitive fa de activitatea colar) a dus la
creterea preocuprii elevului pentru nvtur i implicit spre aspiraii profesionale intelectuale.Familiile
nalt educogene particip activ n decizia adolescentului pentru alegerea profilului teoretic sau tehnic.
Elevul a crescut ntr-un regim educativ permisiv, liberal este caracterizat dup cum urmeaz
(E.,Enchescu,1997):
- atitudine exagerat de ncredere in forele proprii;

-tendina de sustragere de la ciori;


- superficialitate in abordarea sarcinilor;
- indiferentism fa de aprecierile care se fac la adresa sa;
- independent in aciuni;
- indisciplinat, turbulent, preocupri colaterale;
- inegal in ceea ce face;
- deseori nepunctual in rezolvarea sarcinilor;
- disciplinat doar de teama de constrngere;
- regim afectiv fluctuant;
- rapiditate in stabilirea contactelor personale;
- oncepii, de regula eronate despre munca si viata;
- slab capacitate de cooperare si integrare in colectiv.
Elevul care provine din familii cu prinii muncitori pot fi caracterizai n felul urmtor (E.,
Enchescu,1997):
-nencredere in forele proprii;
-voin slab;
-reticen n comunicare;
-instabilitate afectiv, emoional;
-ordonat, sistematic in lucru;
-slab capacitate de autoreglare a conduitei;
-cinstit, intolerant fa de orice abuzuri;
-modest;
-spirit de respect fa de munca altora;
-nivel de sociabilitate slab;
-dorin de autorealizare;
-se subapreciaz, de regul;
-slab capacitate de finalizare a aciunilor dac nu este dirijat;
-slab capacitate de finalizare a proiectelor personale;
-interes i nclinaii spre valorile culturale, artistice;
Elevii care provin din mediul intelectual sunt difereniai de cei ce provin din mediul muncitoresc prin
urmtoarele caracteristici (E.,Enchescu,1997):

-atitudine pozitiv fa de procesul de nvmnt;


-activism, mobilitate;
-analitic, expeditiv n ceea ce face;
-spirit de observaie dezvoltat;
-manifest independen i iniiativ;
-vocabular bogat, uurin n exprimare;
-tendine contestatare;
-preocupat ca prin efort minim s obin randament maxim ;
-rezisten redus la eforturi fizice i uneori chiar psihice;
-rapiditate n stabilirea de contacte interpersonale;
-dorina achiziionrii i dezvoltrii unor valori noi;
-idealuri bine conturate;
-se pierde uor in situaii dificile;
-capacitate de corelare a motivaiilor personale cu cele profesionale.
Elevii care provin din mediul urban i sunt caracterizai de conform aceleiai autoare de urmtoarele trasturi:
-tendina de sustragere de la efort;
-manifestri superficiale;
-vocabular destul de dezvoltat;
-tendina de a-i organiza n mod independent activitatea;
-inegal n ceea ce face;
-aparent indisciplinat (mai ales n faa cadrelor didactice)
-tendina de supraapreciere a posibilitilor proprii;
-capacitate rapid de adaptare la mprejurri noi;
-uurina n stabilirea contactelor interpersonale, sociabilitate;
Copilul unic, cel care aparine familiei cu un singur copil se caracterizeaz prin (E.,Enchescu, 1997):
-idealuri bine conturate;
-tendin de egoism, egocentrism;
-deformri ale afectivitii;
-spirit de posesiune exagerat;
-viziune eronat cu privire la eforturi;
-dorina de a fi mereu apreciat;

-inegal n ndeplinirea sarcinilor;


-disciplinat din teama de constrngere;
-tendine de libertism;
-tendina de a-i impune punctul de vedere, autoritar.
n situaia familiilor numeroase i cu o bun coeziune, respectiv n cazul copiilor ce provin din mediul
muncitoresc, cercetrile n domeniu au evideniat urmtoarele caracteristici:
-predispoziie pentru nelegerea efortului de orice natur;
-motivaie pentru urmarea carierei;
-atitudine pozitiv fa de colegii de coal;
-sim practic dezvoltat;
-capacitate de colaborare;
-aptitudini de gospodar;
-spirit de economie, spirit de ordine;
-rapiditate n stabilirea de contacte interpersonale;
O mare parte din elevii de la liceele cu profil teoretic provin din familii monogame-nucleare
Familiile nucleare sunt familiile reduse numeric la soi i copiii lor necstorii, structuri bazate
pe consens, egalitate i complementaritatea rolurilor de so-soie, precum i pe o participare crescnd a
copiilor. Familia nuclear are o posibilitate crescut de asigurare a suportului emoional, de satisfacere a
nevoilor de securizare, protecie i apartenen al fiecrui membru, precum i a nevoilor de comunicare i
cretere a personalitii.
n familiile monoparaentale, aceast situaie fiind creat de divorul prinilor, de abandonul familial
sau de decesul unuia dintre prini ca i n multe situaii n care copii provin din familii dezorganizate
(divorai sau n curs de divor) s-au observat urmtoarele caracteristici (E.,Enchescu,1997):
-tendine de interiorizare;
-concepii eronate despre mediul familial i necesitatea organizrii familiale, prejudeci;
- instabilitate emoional;
- frustrare afectiv;
- tendin de inadaptare;
- rezisten sczut la efort organizat;
- deficiene in relaiile interpersonale;
- tendin de independen relativ;

- inconsecvent.
b) Elevi ai cror tai au decedat sau au abandonat familia i ei au rmas capul (stlpul!) familiei, pot prezenta
comportamente de genul: (E.,Enchescu, 1997):
-motivaie deosebit de puternic pentru carier;
-seriozitate, capacitate mare de efort;
-interes pentru procesul de nvmnt;
-capacitate de nelegere a valorilor;
-caliti organizatorice;
-nevoia de afectivitate;
-uneori adaptare greoaie la mediul militar;
-contiina de sine dezvoltat;
-atitudine de respect fa de munca altora;
-spirit de economie;
-capacitate de colaborare;
-de regula, se bucur de prestigiu;
-trie de caracter;
-maturizare psihic;
-capacitate de armonizare a intereselor personale cu cele sociale.
c) Copii abandonai de prini i adoptai de o persoan singur se deosebesc de ceilali colegi prin
(E.,Enchescu,1997):
-tendin frecvent de interiorizare;
-sentimentul acut al singurtii;
-nevoia profund de afectivitate;
-de regula, dezechilibru emoional;
-de regula, rezistent la eforturi;
-atitudine de subapreciere n raport cu alii;
-atitudine pozitiv fa de munc;
- exigen fa de sine i de ceilali.
(Prelucrare dup Praxilogia militar, editat de Centrul de cercetare metodologic i perfecionare a cadrelor
didactice militare, Bucureti 1997, capitolul Cunoaterea i caracterizarea elevilor , conf. dr. Enachescu
Eugenia)

Valorile reprezint convingerile bazale ale indivizilor; sunt surse motivaionale i ale standardelor
individuale de performan ntr-un anumit domeniu. Valorile se manifest n comportament prin evitarea sau
propensiunea pentru elemente tangibile sau intangibile.
Investigarea valorilor personale se face prin urmtoarele modaliti:
ierarhizarea unor valori date;
analiza alegerilor anterioare;
utilizarea descreionar a timpului;
analiza fanteziilor personale legate de carier;
identificarea modelelor.
Un rol important n alegerea carierei l au trsturile de personalitate.
A.,Bban (2003) consider c personalitatea poate fi definit: ca un pattern cognitiv, emoional,
comportamental i biologic distinct al unei persoane care:i definete stilul personal i i mfaieaz
interaciunile cu mediul.
Se utilizeaz o modalitate de a corela caracteristicile de personalitate cu mediile ocupaionale,
aceasta se numete evaluarea pe patru dimensiuni bipolare:

Atitudinea general fa de lume- este orientat spre lumea exterioar, a oamenilor i lucrurilor sau spre

lumea intern, a ideilor i reaciilor interne.


Obinerea informaiei: obine informaii pe baza simurilor sale i se focalizeaz pe fapte i date sau i

folosete intuiia i se focalizeaz pe posibiliti i pe supoziii.


Modul de evaluare a informaiei: proceseaz i evalueaz informaia bazndu-se pe logic i raionament

sau pe valorile personale i efectul asupra altora.


Utilizarea informaiilor: ia decizii rapide pentru a ajunge mai repede la rezultat sau amn decizia pentru
a mai obine informaii.
n opinia lui M.Golu, aspiraia reprezint modalitatea general, tipic, a individului de fixare a valorii sau
tachetei scopurilor, n general, i n raport cu diferite categorii de sarcini sau domenii de activitate, n
particular.Din acest punct de vedere, definiia cea mai cuprinztoare este considerat cea formulat de un
cercettor n domeniu potrivit creia aspiraia indic scopurile pe care subiectul i propune s le ating ntr-o
activitate sau sfer sau sfer de activiti n care este angajat.Conturarea aspiraiilor profesionale face parte
din categoria obiectivelor pe termen lung,iar pentru finalizarea lor trebuie alocate resurse nsemnate de
efort,voin i mobilizare personal constant. Stabilitatea aspiraiilor de-a lungul colarizrii sau altor etape

ale vieii exprim profunzimea adeziunii psiho-motivaionale, investiia afectiv i rezistena individual la
obstacolele aprute n drumul atingerii obiectivului propus; n egal msur exprim i aderarea la un model
construit din numeroase date de natur obiectiv i subiectiv-proiectiv, imaginea de sine i a celei dorite s o
impun celorlali, jocul ntre datele prezentului i viitorul prognozat ca posibil pentru sine. Oscilaiile
personale ntre aspiraii, dorine, atracii i preferine sunt puternic corelate cu nivelul maturizrii psihologice,
gradul de cristalizare a personalitii, circumstanele particulare de via, vrsta, sexul,etc. Din aceast
perspectiv, aspiraia profesional poate fi considerat realist, autentic dac se sprijin pe resurse,
potenialiti i evaluri pertinente ale condiiilor care pot facilita sau obstruciona realizarea acesteia.
Procesul de conturare a aspiraiilor din sfera viitoarei cariere const n urmtorii pai:

maturizarea psiho-social;
nvarea colar i formarea profesional;
modul particular de conturare a imaginii de sine;
modele personale care impun ateniei i la care se ader datorit transferului emoional operat de
acestea;
ambiana socio-familial;
irepetabila rezonan psiho-afectiv a mediului asupra fiecrei persoane;
istoria personal a ntmplrilor, evenimentelor, accidentelor, anselor trite de fiecare individ;
trebuinele spirituale particulare de cunoatere i de expansiune intelectual;
trebuina de auto-afirmare, aciune, compensare, succes, autonomie, independen.
Aptitudinea este definit ca fiind potenialul unei persoane de a nva i obine performan ntr-un anumit
domeniu. Dezvoltat prin nvare i exersare,aptitudinea devine abilitate,iar prin aplicare m practic i
automatizare,abilitatea devine deprindere ( A.Bban,2003).
Criteriul cel mai larg acceptat n scopul diferenierii i clasificrii n interiorul subsistemului aptitudinal este
sfera de solicitare i implicare n cadrul activitii. Au fost delimitate:aptitudini generale i aptitudini speciale.
a) Aptitudinea general reprezint acea aptitudine care este solicitat i intervine n orice fel de activitate a
omului sau n rezolvarea unor clase diferite de sarcini. Aptitudinile generale alctuiesc repertoriul
instrumental-adaptativ bazai al oricrui individ,care asigur o relaionare i o adaptare ct de ct satisfctoare
n condiiile variabile ale mediului. Ele se pot mpri n sensorio-motorii i intelectuale

Aptitudinile sensorio-motorii se leag de toate situaiile concrete care reclam discriminarea i


identificarea obiectelor i efectuarea unor aciuni directe cu ele sau asupra lor,n vederea
satisfacerii unei nevoi curente. Aici sunt incluse caracteristicile rezolutiv-integrative ale
analizatorilor i caracteristicile structural-dinamice ale aparatelor motorii.

Aptitudini generale intelectuale-m aceasta categorie se reunesc mai multe funciuni psihice,care sunt
implicate n toate formele de activitate i sunt proprii tuturor oamenilor. Acestea sunt
memoria,imaginaia i inteligena propriu-zis.

b) Aptitudini speciale sunt structuri instrumentale ale personalitii care asigur obinerea unor performane
deasupra mediei n anumite sfere particulare de activitate profesional. Termenul este luat n sens relativ:o
activitate este special n raport cu o alta mai general,al crei caz particular este i poate fi general n raport
cu alt sfer i mai ngust de aciune. Aptitudinile speciale se structureaz i se dezvolt selectiv n
interaciunea sistematic a subiectului cu coninuturile obiective i condiiile diferitelor forme ale activitii
profesionale.Potrivit modelului multifactorial, aptitudinile speciale se bazeaz pe aciunea factorilor specifici,
care se evideniaz n cadrul unor subsisteme strict individualizate ale personalitii:subsistemul auditiv,
subsistemul vizual, subsistemul cognitiv.
Clasificarea aptitudinilor se face de regul dup genul activitii n cadrul creia se manifest,
delimitndu-seraptitudini artistice, aptitudini tiinifice, aptitudini tehnice, aptitudini sportive, aptitudini
manageriale.
Paralela ntre preadolescenta si adolescent
n sinteza cele doua perioade se disting prin urmatoarele caracteristici:
Preadolescenta este o perioada:

tumultuoasa

cu manifestari excentrice

comportament contradictoriu, socant

spirit negativist

teribilism

Adolescenta este o perioada:

mai linistita

sub semnul pudoarei

sensibilitate excesiva

tendinta la autoreflectie

autoanaliza cine sunt eu?

Timiditate

II. 2.4. Metode de educatie folosite la vrsta adolescentei


Educatia este inventie mpartasita(V. Prelici, A educa nseamna a iubi, 1997)
.Metodele si strategiile de educatie trebuie sa fie adaptate particularitatilor de vrsta si individuale ale elevilor.
Metoda convingerii capata semnificatii noi. Daca la scolarul mic convingerea are forma
convorbirii etice, care dezvaluie mai mult continutul notiunilor morale si ofera cadrul crearii de emotii, la
adolescent convingerea se adreseaza judecatilor morale, bazate pe o motivatie sociala. Adolescentul este de
acord cu argumentele rationale, le ntelege si este capabil sa se convinga de temeinicia lor.
Preadolescentul si adolescentul este impresionat de faptul ca adultii i acorda ncredere, adresndu-se
capacitatilor sale de judecata. As dori sa-ti cunosc parerile, esti destul de mare ca sa-ti dai seama ca
argumentele sunt juste.
Un rol deosebit n modelarea si dezvoltarea personalitatii elevilor l au expectantele profesorilor.
Predictia ce se automplineste (selffulfilling prophecy) se refera la situatia de interactiune n care
asteptarile credibile ale profesorului vor suscita un anume comportament din partea elevului, acesta din urma
confirmnd inconstient, obiectiv asteptarile primului. Termenul a fost introdus n psihologie de catre Merton
(1948), acest
concept avea initial n vedere relatia experimentator subiect, observator observat. Studii ulterioare de
psihologie sociala educationala (Rosenthal si Jacobson, 1968) au demonstrat ca la fel ca n cazul
experimentatorilor expectantele profesorilor pot fi predictii ce se automplinesc. Cercetari recente n
domeniu evidentiaza faptul ca expectantele, nalte sau scazute ale profesorilor sunt provocate de atractivitatea
fizica a elevilor, de notele anterioare, de durata relatiilor de cunoastere reciproca si de alti factori.
Profesorii abordeaza diferentiat elevii n raport cu care au expectante, asteptari nalte sau scazute dupa
urmatoarele dimensiuni:
climatul de pilda comportndu-se ntr-o maniera apropiata, calda cu elevii fatade care manifesta expectatii
nalte;
feed-back-ul, de exemplu, laudndu-i mai mult pe cei fata de care manifesta expectatii nalte;
intrari (input) prednd mai multe formatii celor ce inspira expectatii nalte;
iesiri (output) furniznd mai multe ocazii de a raspunde elevilor fata de care manifesta expectatii nalte.
Profesorul (emitentul de expectatii) care obtine efecte interpersonale mari se caracterizeaza prin:
nevoia de influenta sociala, stil interactiv pozitiv (apreciat prin caracterul prietenos, onest, interesat si

curtenitor al relatiilor interpersonale) si prin capacitatea de comunicare a informatiilor expectante


(operationalizata cel mai adesea prin expresivitatea nonverbala).
Este evident ca, ntre anumite limite expectantele profesorilor modeleaza comportamentul si
performantele elevilor si ca acestia devin ceea ce credem noi, profesorii, ca ei pot deveni. Astfel ntelese
lucrurile, optimismul pedagogic se istituie ca o conditie necesara a succesului.
Pe adolescenti i supara moralizarea (greseala frecventa a multor educatori, care ncearca sa
impuna n mod categoric binele). Am constatat fiecare din noi ca educatia nu se realizeaza prin decrete, ci prin
convingere; actele impuse creeaza rezistenta pasiva sau deschisa.
Este foarte important sa evitam greselile n fata preadolescentilor si adolescentilor; daca n-a
putut fi evitata sa fie recunoscuta, nu justificata inutil (ne apreciaza mai mult daca suntem sinceri).
Stimularea initiativei, a autonomiei se leaga firesc de nevoile spirituale ale elevilor de aceasta vrsta si
constituie o metoda de dezvoltare a personalitatii prin educatie si autoeducatie; eliberarea de tutelarea marunta
i face coautorii propriei lor formari.
Aplicarea pedepselor si recompenselor trebuie facuta cu deosebit tact pedagogic. Efectele
aprobarii si dezaprobarii se ntind pe un spatiu larg efectiv. Laudele prea dese si fara merit genereaza
ngmfare; o pedeapsa daca nu este ntemeiata provoaca fie amaraciune, fie amaraciune, fie ncapatnare.
Daca glumele/umorul au efect confortabil asupra starii psihice a tinerilor pe care i educam elevi sau
studenti, ironiile si jignirile au un efect distructiv, demobilizator, uneori devastator. Jignirile, arata M. Malita
n Idei n mers nu sunt numai elemente de anticivilizatie, ele vatama ncrederea n forta si chemarea proprie
care este motorul de baza ce pune n miscare, la cei tineri, cautarea, nvatarea, asimilarea de cunostinte si
deprinderi. ncurajarea sau descurajarea al caror beneficiar sau victima ai fost ntr-un moment de scoala se
imprima n fiinta ta ntr-un mod binefacator sau dezastruos, pentru existenta ntreaga.
O strategie pedagogica importanta care are valoare de principiu educational se refera la
necesitatea sprijinirii pe elementele/nsusirile pozitive ale elevilor pentru nlaturarea celor negative. n orice
mprejurare trebuie sa aratam copilului, n primul rnd, ceea ce poate face, nu ceea ce nu poate face.
Mustrarea sa nu contina deprecieri generale de felul: nu esti bun de nimic, esti facut numai pentru rele, de
tine nu se prinde nimic, care sugereaza sentimentul de nencredere si erodeaza stima de sine, o componenta
evaluative a eului, esentiala n asigurarea echilibrului psihic. Mustrarea trebuie sa cuprinda si ndemnul mai
ncearca o data, consideratia pentru comportarea anterioara si regretful pentru greseala savrsita, ora trecuta
ai lucrat bine, procedeaza la fel n continuare, precum si elemente de mobilizare, nu ma asteptam la asa ceva
de la tine sau ti sade mai bine comportndu-te ca n excursie, dect ca acum.

De mare importanta si utilitate n cunoasterea preocuparilor, intereselor si framntarilor elevilor


asa cum de altfel stim cu totii este comunicarea eficienta cu acestia.
n cartea Dialogul n educatie Gilbert Leroy defineste dialogul autentic astfel: un dialog este autentic, daca
fiecare personalitate se angajeaza n ntregime, se manifesta exprimndu-si cu sinceritate, pentru ca se simte
aprobata emotiile, ideile, experientele, acceptnd n totul sentimentele, ideile si experientele celorlalti,
pentru ca doreste sa le nteleaga, la nevoie sa-si modifice atitudinile si intentiile, coopernd cu ceilalti ntr-o
cautare comuna. Psihologii educatiei cred ca numai o asemenea angajare totala este capabila sa modifice
personalitatea, facnd-o sa se depaseasca, sa realizeze schimbari profunde n gndire si atitudini.Comunicarea
nseamna si a sti sa-i ascultam pe tineri (nu este vorba de notare).
n aceasta perioada de constituire a unui nou nivel al constiintei de sine, cnd ncep sa se
contureze idealurile morale, rolul exemplului este foarte mare. Nu se poate sa nu existe, la cine si propune sai educe pe altii, constiinta ca, prin nsusi locul pe care-l ocupa n procesul pedagogic el este implicit un
model si ca fiecare detaliu de conduit si de exprimare este, reproductibil pe scara sociala de catre generatii
ntregi, avide de a prelua exemplul. Oricta punctualitate si precizie n informatii am cere elevilor daca noi
nsine ntrziem la ore sau ne prezentam nepregatiti forta exemplului e mai mare dect puterea vorbelor, a
cerintelor. Este de remarcat faptul, de altfel cunoscut n pedagogie, si anume ca un educator exercita cea mai
mare influenta asupra discipolilor sai nu att prin ceea ce sustine (propune etc.) ct, mai ales, prin ceea ce face
sau demonstreaza prin propria sa conduita: Nu-i nveti pe altii ceea ce stii. Nu-i nveti ceea ce vrei, i nveti
ceea ce esti. Exemplul determina fapte de conduita si de constiinta (J. Jaurs). Comportamentul nostru
pedagogic trebuie supus n permanenta unei autoanalize ct se poate de realiste. Pentru un profesor echilibrat
acest lucru nu este imposibil. Orice dascal cu vocatie este interesat de efectul strategiilor/metodelor
educationale pe care le aplica iar n situatii conflictuale cu elevii (daca acestea apar), cauta cauza si n
propriile manifestari.
A fi profesor nu nseamna a decide singur. Scandalul, revolta, nesupunerea sistematica a unui elev (grup)
evidentiaza o deficienta a contactului uman, a relatiilor interpersonale. Sunt semnificative: lipsa de varietate a
procedeelor, stilul, intensitatea vorbirii, chiar timbrul vocii, caracterul informatiilor interesante sau nu, lipsa
ntaririlor pozitive si alte caracteristici le credintei dascalului. Si mai convingatoare, poate, n acest sens, este
reflectia urmatoare care se refera la vocatia profesionala: Daca nu ai, la vederea unui copil sau a unui tnar, o
tresarire emotiva si o nclinare de a-i ndruma ori de a-i veghea destinul, daca nu poti sa mbraci ntr-o caldura
emotiva, generoasa relatiile si dialogul cu un tnar, nu ai de ce sa te faci dascal. Teoria comunicarii umane, n

cele mai recente descoperiri ale sale, arata ca emotia si sentimentul sunt primele vehicule de informatii.(M.
Malita, Idei n mers)

II. 2.5. Un profil psihologic al personalitii adolescentului cu comportament deviant


Percepia. De la 15 ani, adolescentul deja dobndete capacitatea complet de
discriminare a detaliilor. Criza de originalitate va apare ca efect al erotizrii senzaiilor i
percepiilor (cauzat de explozia hormonal ) i-l va mpinge pe adolescentul nesigur, nepregtit,
s alerge dup senzaii tari, s ocheze, provocnd la rndul su senzaii similare anturajului i
prinilor.
Limbajul. Dac evoluia colar este fireasc, la 17-18 ani subiectul distinge limba
uzual de cea literar i se folosete de normele conduitei verbale n relaiile sociale, are acces la
limbajul tiinific specializat i i dezvolt chiar un stil personal de exprimare. Adolescentul
deviant nu atinge aceste standarde de obicei; el este ostil la dialog, rspunde vag i lacunar,
comunic greu i monosilabic. Ader la limbajul argotic pentru a-i ascunde, de fapt, abilitile
verbale srace.
Gndirea. Elaborarea mental i consolidarea structurilor superioare ale gndirii fiind
ntrziate, el nu poate interpreta totdeauna n mod critic realitatea, contientiznd doar parial
importana major a sferelor vieii i activitii sociale, el nu-i poate formula explicit unele
ntrebri de esen asupra locului i menirii propriei persoane.
Imaginaia. Procesul imaginativ l ajut n mod direct pe adolescentul normal s
redescopere lumea i s-i contureze un sens al vieii. Adolescentul deviant se caracterizeaz
printr-o fantezie debordant, fabulaii i reverii prelungite; penduleaz ntre un realism brutal i
un idealism extravagant, disimuleaz frecvent, recurge la minciuna de imaginaie pentru a-i
exprima un eu ideal.
Memoria. Memoria de lung durat, care prevaleaz ia aceast vrst, l ajut pe
adolescent s i reprezinte mai precis spaiul i timpul, configurndu-i reprezentri. El poate
reine i reda ase cifre consecutive n ordine invers, recurgnd Ia diferite tehnici de memorare.
Adolescentul deviant nregistreaz cu dificultate aceste performane mnezice. Puternic colorat
emoional, memoria afectiv este mai dezvoltat n raport cu cea verbal i motric. Tulburrile
de percepie spaial i temporal determin nregistrarea i fixarea incorect a dimensiunilor
spaio-temporale. Memoria imediat prevaleaz memoria de durat,
nvarea. Pe lng aciunea educativ extern, pentru adolescen este specific

autoeducaia. Adolescentul deviant nva copiind conduitele negative ale celor din anturajul lor
poluat moral sau infracional. El nregistreaz performane slabe la obiectele teoretice. nva s
relativizeze imaginea global a fenomenelor naturale i sociale.
Motivaia i procesele volitive. Caracteristicile pentru adolescentul deviant sunt
conflictele motivaionale care determin minciuna de justificare (de motivaie, de aprare i cea
de vanitate). Nivelul su de aspiraie este sczut, se amgete, este ncpnat. Slbiciunea
controlului voluntar- genereaz laitatea, disimularea, tendina vicioas ctre alcool, droguri,
distracii crora nu le poate rezista. Ador falii eroi, n lipsa unora reali, demni de elanurile sale.
Deprinderile i obinuinele. De obicei, adolescentul deviant nu posed deprinderi
igienico-saoltare, de comportare civilizat, de planificare i disciplinare a activitii proprii, de
relaionare socio-afectiv. Deprinderile speciale sunt deficitare: ticuri frecvente n coordonarea
micrilor, gestic i expresie, dificulti n perceperea i aprecierea rapid i precis a
stimulilor, n distingerea culorilor, mirosurilor i gusturilor.
n general, greu educabili, extravertii, adolescenii deviani prezint lacune n formarea
deprinderilor intelectuale din cauza abandonului colar. Subiecii introvertii, provenind din
familii viciate, fiind uor condiionabili, achiziioneaz cu uurin deprinderi i obinuine
imorale din mediile pe care le frecventeaz. Aceste deprinderi tind s devin obinuine negative
(vagabondaj, fort, agresivitate, violen), transformndu-se, prin dependen, n trebuine
interioare. Lipsete voina de a li se sustrage.
Procesele afective i sexualitatea. Majoritatea specialitilor admit afectivitatea ca fiind
sursa principal a crizei adolescentine. Prin urmare, deviana afectiv reprezint starea de
normalitate a acestei categorii de vrst, raportat la normele sociale acceptate, n drumul su
ctre mult-rvnita condiie de adult, adolescentul (imatur afectiv)este entuziast, idealist, de
multe ori imprudent, chiar iraional. Manifest pudoare, hipersensibilitate, dorine nelmurite,
stri nebuloase, critice, conflictuale. nchiderea n sine afiat trebuie neleas ca expresie a
nevoii lui interne de a gsi rspunsuri la problemele care-1 frmnt. nsingurarea ascunde
vulnerabilitate, carene afective preluate din pubertate. Este dezorientat, se afl ntr-o stare de
anxietate pe care dorete s i-o ascund, devenind deseori cinic, zgomotos n mijlocul
anturajului/bandei. Trece cu mare uurin de la sentimentul excesiv la indiferena cea mai
ingrat . Este critic i intransigent fa de conduita,vorbele i faptele adulilor, dorete s aib
ntodeauna dreptate i este preocupat s dobndeasc recunoaterea i respectul acestora.

Transformrile hormonale explozive genereaz instabilitate psiho-motorie, emotivitate labil,


agresivitate pasiv manifestat prin accese dese de plns, isterie, minciun de motivaie
(justificare). Resturile de naivitate, neglijena familiei i lipsa de experien l pot transforma
ntr-o victim a adulilor corupi , care l tenteaz cu diferite cadouri ademenindur-1 la fapte
imorale n medii promiscue. Erotismul devine preocuparea dominant : invadeaz afectul i
blocheaz raiunea. Fetele ating maturizarea sexual n jurul vrstei de 14 ani (cnd se instaleaz
i ciclul menstrual); bieii se dezvolt sexual gradual pn la 18 ani. Interesul fa de sexul opus
guverneaz toate aciunile adolescentului, stimuleaz toate eforturile sale n celelalte domenii,
justificnd deseori abaterile de Ia norma moral sau legal.
Inteligena. Se remarc la subiecii studiai o polarizare a nivelului intelectual,
determinate de cauze multiple: fie un nivel deficitar (cu intelect de limit), fie un nivel ridicat
( cu coeficient de inteligen peste medie sau superior). n perioada actual s-a constatat o
cretere a nivelului de inteligen a delincvenilor minori, oglindit n operarea delictual dup
strategii complexe - copiind modele din mass-media. La aceast vrst, normalitatea impune o
masiv reorganizare intelectual, care s conduc n final la formarea concepiei despre lume i
via. Adolescentul deviant manifest disonane cognitive profunde, deoarece intelectul su se
lupt cu angoase i tendine puternice de opoziie(U.chiopu -Criza de originalitate la
adolesceni, 1979). Se produce o criz legat de activitatea i disciplinele impuse de coal, iar
autoritatea educatorilor este subminat. Problematizarea n raport cu realitatea se dovedete
greoaie, superficial, ntruct la adolescentul deviant meditaia asupra valorilor autentice este
nlocuit cu acceptarea facil a unor valori false.
Temperamentul. Pendularea ntre introversie i extraversie creaz aparenta instabilitate
temperamental care i pune amprenta pe toate actele de conduit: impulsivitatea, entuziasmul
debordant urmat de inhibiie i apatie prelungit, explozia de energie i de efect, care se consum
ducnd la epuizare, indispoziie. Aceste manifestri contradictorii i au sursa primar n
efervescena transformrilor hormonale i a unor sisteme (circulator, osos, muscular) i dau
natere uneori la conduite deviante, cu aspecte infracionale.
Aptitudinile. In plan aptitudinal, adolescentul deviant posed toat gama de nzestrri:
smple-complexe, generale specifice. Cultivate inegal sau deloc, acestea se afl n germen i l
ajut s i valorifice nclinaiile native, nu rareori n sens negativ, antisocial. Frecvent,
adolescenii deviani dovedesc aptitudini sportive, artistice, de integrare n grupul social restrns,

n care pot ocupa chiar statutul social de lider. Implicarea n anumite genuri de delicte impune
antrenarea unor aptitudini cu caracter complex de natur intelectual, tehnic, mecanic. Posesia
acestor aptitudini i asigur dobndirea independenei, autonomiei personale, prin asumarea de
responsabiliti (n plan social, comunitar sau n plan marginal, subgrupal, n cazul devianei).
Fiind deseori lipsit de orientare/ consiliere colar i profesional adecvat, adolescentul cu
probleme de conduit nu contientizeaz posibilitile lui aptitudinale.
Caracterul reprezint portretul psihic global al personalitii, reflectnd relaiile pe care
subiectul le ntreine cu lumea i valorile dup care el se conduce. La structurarea caracterului
contribuie att trebuinele, convingerile i sentimentele superioare, ct i concepia despre lume
i via a subiectului. Gravitatea devianei caracteriale se deduce, aadar, din rolul pe care
formarea atitudinilor l joac n evoluia personalitii. Se justific ,de asemenea , importana
prevenirii devianei, n special la nivelul caracterial. Analiza tabloului atitudinilor adolescentului
deviant(fa de sine i fa de oameni, fa de munc i fa de valorile sociale) reflect o
imaturitate caracterologic ilustrat prin: autocontrol insuficient; impulsivitate i agresivitate n
plan verbal i faptic, simindu-se neglijat i persecutat; subestimarea greelilor i actelor
antisociale comise; indolen, indiferen i dispre fa de munc, trind pe seama altora ca
parazit social; nonconformist acut; respingerea societii n ansamblu, percepie fals asupra
rolului su social actual i viitor, deci dificulti de integrare social; indiferen / repulsie fa de
coal; nclinat spre ludroenie i minciun; carene n a se disciplina; o inut neglijent,
nengrijit; dezorientat din cauza rsturnrii valorilor (sociale);confuzia valorilor morale;
atitudini uimitoare, decepionate, ngrijortoare(care adesea dispar dup criz); soMaritatea ntre
membrii grupului; setea de aventur i afirmare pentru a-i cuceri faima cu orice pre; lipsa de
cultur; succesiune de autoaprecieri contradictoriii supraestimarea alterneaz cu estimarea);
nevoia de autoanaliz pentru a-i defini coninutul i opinia despre sine; insistenta cutare de
modele; permanenta comparare i raportare la alii pentru a-i determina msura propriei valorei;
lips de idealuri, frustraie educaional; atitudinea de opoziie fa de universul adulilor.

Probleme psihopatologice specifice adolescentei cu care se confrunt familia, coala,


consilierii

psihologi sau educaionali de la cabinetele de consiliere psihopedagogic din

unitile de nvmnt : maltratarea si neglijarea (abuzul), tulburari anxioase de dezvoltare,


alcoolul si drogurile, deficitul de atentie cu sau fara hiperactivite (ADHD si ADD), atacuri de
panica, autism, tulburarea (boala) bipolara, depresia in adolescent, tulburari de conduita,
tulburarile alimentare (anorexie bulimie, pica), tulburari obsesiv-compulsive, schizofrenia, ,
stress, depresia si suicidul i altele.
Depresia. Se constata ca depresia nu e atat de rara in adolescenta. Un studiu francez din 1995 al
Mariei Choquet (Depression; adolescents, ed. Bayard) arata ca 7,5% din baieti si 22% dintre fete
dintr-o populatie adolescenta se declara des sau foarte ades deprimati. Un studiu american (Levy)
clameaza o prevalenta de 6.8% depresii la adolescenti in depistare activa, cu teste( a se vedea
criteriile foarte largi ale Americanilor). In plus, in contrast cu afirmatiile psihiatriei mai vechi, se
constata ca circa o treime din bolile afective majore ( Depresia majora si Boala maniacodepresiva debuteaza inainte de 20 de ani). Se manifesta adesea cu o stare de iritabilitate anxioasa,
o nemultumire. Nu exista inca un sentiment de incompetenta sau autoacuzare. Se manifesta la cei
cu trasaturi nevrotice. Depresia majora este comparabila cu depresia adultului. Pierderea stimei
de sine, iritabilitatea si perturbari ale caracterului, autoagresivitate in prim plan ceea ce face sa
intelegem rata mare de suicid (tentative si reusit), mult mai mare decat la adulti. In cazuri rare de
depresie unipolara in adolescenta apar si simptome psihotice (productive), precum halucinatiile
sau delirul. Comparativ cu depresia la copii, adolescentii subliniaza mai multe simptome de
anhedonie, lipsa de speranta (disperare) ,sau de orizont vital, hipersomnie, modificari de masa
corporala, abuz de substante, si manifesta o rata mai mare a tentativei de suicid reusit (letal).
Efectul cumulativ al acestor simptome poate duce la dificultatea de-a rezolva probleme simple si
la reducerea drastica a motivatiilor de autoaparare si autoprezervare. Tratamentul pentru formele
majore de depresie la adolescenti este cel dupa modelul depresiei la adulti, dar raspunsul la
medicatia antidepresiva este mai putin consistent. Medicatia nu pare a fi eficace cu adolescenti,
iar interventia psihoterapeutica (asociata) in cazurile majore e dificila si nevalidata. In cazul
depresiilor de tip nevrotic sau developmental o interventie psihoterapeutica e necesara ca si in
episoadele post tentativa de suicid.
Inferioritatea. Adolescentii au impresia ca devin lenesi si/sau uraciosi. Fapt pentru care devin
agresivi. De obicei sunt adolescenti supraestimati de catre parinti in copilarie, neputand atinge

idealul imaginat si construit in familie.


Abandonul. In acest caz exista mai multa hetero agresivitate decat auto agresivitate. Trecerea la
act umple golul. Acestia traiesc sentimentul de abandon, chiar daca, fosti copii superprotejati au
ajuns sa nu reuseasca sa se autonomizeze cu succes in adolescenta. Trecerea la acte agresive fac
sa evite sentimentul dureros de abandon.
Psihoza bipolara la varsta adolescentei e caracterizata de alternanta foarte rapida intre depresie si
excitatie maniacala sau cu fenomene productive de tip psihotic halucinatii, derealizari, etc. (aici
diagnosticul diferential cu debutul schizofreniei e adesea dificil).
Boala maniaco - depresiva sau tulburarea bipolara. Tulburarea bipolara este dificil de depistat si
stabilit in copilarie si adolescenta, datorita mascarii simptomatologice cu alte manifestari
specifice, unele pasagere specifice dezvoltarii la aceasta varsta. In acest moment cercetarea in
domeniu este focalizata pe anumite similaritati cu ADHD si manifestarile maniacale ale varstei.
Simptomele debutului pot de asemenea fi confundate cu cele ale debutului timpuriu al
schizofreniei. Simptomele debutului timpuriu ale bolii bipolare preceda adesea o scadere
ulterioara dramatica si abrupta a randamentului scolar si mai tarziu a deficitului si disfunctiilor
ocupationale. In plus apar simptomele labilitatii emotionale, iar asociate cu deteriorarea apar
dificultati de comunicare si intelegere (in sensul respectarii promisiunilor si al deciziilor) cu cei
din jur si cu terapeutii. Tratamentul curent al tulburarilor bipolare, ca si in depresiile majore este
cel pe modelul studiat pe adulti. Un adolescent cu un astfel de diagnostic are un prognostic mai
defavorabil decat unul diagnosticat ca atare la o varsta adulta. Iar tratamentul presupune un risc
necunoscut prin necunoasterea posibilelor efecte ale medicatiei psihotrope asupra cursului
dezvoltarii.
Schizofrenia. Adolescentii cu schizofrenie sunt similari cu adultii cu acceiasi boala, dar difera de
adolescentii cu depresie sau boala schizoafectiva sau de cei cu o boala somatica cu tulburari
psihice. Adolescentii cu schizofrenie manifesta rationamente bizare, formulari conceptuale fara
legatura intre ele sau cu contextul situatiei si confuzie privind perceptiile proprii.
Tulburarile alimentare si de imagine corporala : anorexia, bulimia (asociata sau nu cu
anorexia),pica, ruminatia, refuzul reactiv al alimentarii, tulburari factice (jocul patologic cum ar

fi jocurile de noroc sau dependenta de computer inclusuiv internet), conduitele adictive de la


inhalarea lipinolului la copii stzii pna la droguri ilicite, alcool , sex etc.
Abuzul de substante in adolescenta este adesea corelat cu alte diagnostice. Exista un grup de
adolescenti caracterizati de dificultati de conduita sau de comportament incepand din anii
timpurii precum tulburari opozitionale de sfidare (opozitional-defiant disorder), tulburari de
conduita, sau ADHD. La adolescenti nu se manifesta deteriorarile cognitive intalnite la adultii cu
abuz de substante de lunga durata, probabil datorita duratei scurte a abuzului, dar ei pot
manifesta o intarziere sau dificultati scolare, comportament agresiv, impulsivitate probleme de
procesare auditiva sau verbala, sau, mai ales, o inabilitate de invatare a conduitelor sociale
complexe. Multe simptome ale abuzului de substante sau a dependentei pot masca si alte tuburari
majore, precum cele afecive, sau trasaturi schizotipale, care pot fi adesea confundate cu
ideologia comportamentului adictiv. Un diagnostic cu acuratete poate fi pus doar dupa
detoxificare si dupa o perioada de abstinenta pentru a stabili care simptome sau comportamente
raman dincolo de intoxicare. Aceste simptome pot fi adesea cele care stau la baza tulburarii
capacitatii de decizie a individului privind propria persoana.

II. 2.6. Msuri de prevenire / profilaxie a devianei


Exist o multitudine de opinii printre specialiti cu privire Ia abordarea inter- i
multidisciplinar a devianei. Elaborarea de msuri i aplicarea unor metode de prevenire trebuie
s se fac n echip, la acest program fiind necesar participarea tuturor instanelor din sistemul
social, indiferent de nivelul ierarhic sau de tipul de rspundere al fiecreia.
In funcie de cauze, de caracterul specializat, de etapa i de situaiile vizate, din categoria
msurilor de prevenire menionm :
Msuri psiho-pedagogice i psihosociologice

Se impune depistarea de ctre serviciile de asisten social i ali factori (consilieri, educatoare,
nvtori, profesori, cadre medicale) a condiiilor necorespunztoare de climat familiar sau de
grup, nc nainte de conturarea unor simptome ale perturbrilor de socializare a minorilor.
Este vorba despre :
1. Socioterapia i psihoterapia familiei, acolo unde este cazul;
2. Suplinirea familiei, n absena fizic a acesteia, cnd aceasta este incompetent din punct
de vedere educativ ;
3. Testarea i depistarea copiilor care prezint probleme de adaptare i integrare colar;
4. Orientarea colar i profesional, prin aplicarea unor metode i procedee diagnostice i
formative pentru dezvoltarea capacitilor de nvare i aptitudinilor elevilor;
5. Formarea noiunilor i judecilor morale, a sentimentelor i obinuinelor morale, a
trsturilor pozitive de caracter;
6. Evitarea erorilor de autoritate moral, de atitudine sau de competen profesional din
partea educatorilor.
Msuri socio-profesionale
Acestea decurg din msurile psiho-pedagogice i psiho-sociale, urmrind prevenirea riscurilor de
eec adaptativ prin:
1. Consilierea n vederea alegerii unei profesiuni n acord cu aptitudinile subiectului;
2. Sprijinirea plasrii tnrului ntr-o profesiune potrivit cu interesele, aspiraiile i
capacitile sale;
Metode specifice de consiliere a adolescenilor deviani
Problema central a adolescenilor deviani rmne dificultatea de adaptare i integrare
colar / social. Exist o serie de metode clasice menite s echilibreze i s optimizeze
personalitatea adolescentului:
Stingerea comportamentelor nedorite: Dorind s ias n eviden n grupul de covrstnici,
puberul adopt adesea comportamente ocante. Consilierul, profesorii i prinii, prin acord
comun, vor aproba i ncuraja numai acele conduite dezirabile, evitnd s dea atenie celor
ostentative sau agresive. Observnd c acestea din urm nu mai produc efectul scontat, copilul va
renuna la ele. Stingerea parcurge trei etape: iniial comportamentele dezirabile se intensific,

pentru ca apoi s slbeasc treptat din cauza ipsei de ntrire, iar n final comportamentul este
uitat i nlocuit.
Modelarea se bazeaz pe puterea exemplului. In anturajul copilului se afl persoane care
prin fora lor charismatic, l determin s le imite comportamentul. Esena metodei const n
dislocarea unor conduite negative dobndite prin imitaie i plasarea copilului sub influena unor
modele demne de urmat( consilier, prini, profesori, colegi).
Antrenamentul asertiv vizeaz nvingerea dificultilor de inter- relaionare ale unora dintre
elevi. Consilierul va recurge la diferite procedee, astfel nct clientul s dobndeasc deprinderi
de relaionale i comunicare, mai nti n familie, apoi n clas i mai trziu n societate.
Tehnica aversiv presupune utilizarea sanciunilor pentru a amenda comportamentele
nedorite. Pentru a reui, este nevoie de asentimentul copilului i de motivaia lui intinsec de a se
debarasa de aspectele neplcute ale personalitii, pstrnd, prin ntrire, numai pe cele
socialmente aprobate.
Metoda contractual este din ce n ce mai des utilizat de consiliere. Adolescentul devant renun
prin contract la conduitele sale reprobabile, primind o recompens ori de cte ori i-a putut
controla comportamentul n sens pozitiv, realiznd astfel, scopul planificat n nelegere cu
consilierul.

II. 2.7. Rezumare


J. Rousselt n lucrarea sa "Adolescentul acest necunoscut" relev trei forme mai importante de conduit
ce se produc prin prisma dorinei adolescentului de a fi unic:
11. conduita revoltei: - adolescentul refuz sistematic i ostentativ ceea ce nvat sau a fost obligat
s nvee; el adopt atitudini negativiste, contrazice fr temei, ironizeaz, utilizeaz un limbaj
ieit din comun, de multe ori agresiv
22. conduita nchiderii n sine - se interiorizeaz, se izoleaz, aspecte care determin ndeprtarea de
societate
33. conduita exaltrii i a afirmrii - adolescentul caut confruntarea cu alii pentru a-i verifica
calitile fizice i intelectuale, adopt atitudini extreme fa de tot ceea ce dispreuiete sau
concord cu atitudinile sale

Dezvoltarea inteligenei permite adolescentului s contientizeze situaii care sunt mai puin plcute,
conflictuale, tensionale. n acest mod se nasc sentimentele de tristee, melancolie. Fiind perioada intrrii n
via a examenelor, a responsabilitilor evident exprimate, pot aprea n urma unor eecuri, insuccese crize
intense pe plan emoional, adevrate drame. n general aceste triri negative, stri conflictuale ale
adolescentului sunt trectoare i depite cu uurin. n anumite condiii ns (familii dezorganizate, relaii
violente ntre prini, ruperea comunicrii ntre prini i copii) aceste stri se pot agrava i complica, ducnd
la modificri negative n comportamentul adolescentului.
Apartenena la o anumit familie i la un anumit grup presupune adaptarea i depirea situaiilor
infantile, de frustrare, nesiguran i dependen. La aceasta se adaug cunoaterea propriului potenial, a
vocaiilor lucru care permite adolescentului s-i manifeste atitudinile i preferinele.
Cnd intervin eecuri colare, cnd estimarea de sine este sczut tnrul are tendina de a se subestima,
nu are ncredere n forele proprii i nu manifest iniiativ i perseveren n activitate (motivaie i voin
deficitar).
Succesele, o familie suportiv, valorizarea propriului potenial duc la ncredere n sine, la dorina de a se
afirma i realiza. n obinerea acestei imagini pozitive adolescentul se raporteaz la cei din jur i la atitudinea
acestora fa de el. Apariia conflictelor i a frustrrilor n aceast perioad este frecvent. Apar astfel tensiuni
n procesul cutrii de sine i raportarea la modul de a fi i a se comporta a acelor din jurul lui sau n
ndeplinirea rolului, statutului, a relaiei dintre vocaie i exercitarea anumitor meserii.
Adolescenii se orienteaz spre cei care le mprtesc gusturile. Festivalurile de muzic sunt locuri
ideale de a face noi cunotine.
Aceste tensiuni pot fi minimalizate dac familia posed metodele educaionale optime i adecvate
adolescentului. Enumerm cteva dintre stilurile educaionale, ncercnd s evideniem care ar fi cel mai
potrivit n aceast perioad :
1. stilul autocratic adolescentul nu are voie s-i exprime nici o opinie sau s ia singur vreo decizie;
12. stilul autoritar chiar dac i exprim anumite opinii, deciziile finale le iau prinii;
23. stilul democratic adolescentul contribuie cu judecata proprie, i impune propriile preri i
opinii, dar deciziile trebuie vizate de prini;
14. stilul echilibrat prinii i copii joac acelai rol n emiterea opiniilor, dar i luarea deciziilor
(participare egal);
Stilul echilibrat este cel mai adecvat, el permind valorizarea adolescentului, dezvoltndu-i respectul
fa de sine, responsabilitatea, meninnd optim comunicarea dintre printe i copil.

Este foarte important ca tinerii s aib posibilitatea de a socializa cu personae de sex opus.
n fapt, scopul fundamental al educaiei este pregtirea pentru via a elevului. Conceperea colii ca o
instituie social cu funcii multiple, apt s rspund eficient nevoilor psihologice i sociale ale elevului, s
asigure cadrul optim pentru starea sa de bine, pentru diminuarea i prevenirea tulburrilor de adaptare
specifice vrstei, pentru formarea unor ceteni responsabili ai societii civile, este vital. Elevul, are nevoie
de prezena unor instituii sociale care s-l susin n rezolvarea situaiilor conflictuale cu care se confrunt
sau n meninerea unui echilibru dinamic ntre gradul de solicitare din partea societii i posibilitile sale de
a rspunde diverselor solicitri.

CAPITOLUL III
TINERETEA SI VARSTELE ADULTE
III.1. TINERETEA ( DE LA 25 ANI LA 31- 35 ANI )
III.1.1. Subetapele tineretii
Perioada de la 20 la 24 ani, a adolescentei prelungite, se exprima ca o perioada de
trecere n care se manifesta caracteristici ale adolescentei si caracteristici noi ce sunt ale
tineretii, ale starii de adult tnar.
Tipul fundamental de activitate ce defineste tnarul devine cel de persoana angajata
social, producatoare de bunuri materiale, spirituale sau de prestari de diferite tipuri de servicii
sociale (munca salariata), ca adaptare la un anumit gen de activitate, xpresie a diviziunii
sociale a muncii.
Tipul de relatii devine foarte complex.. Pe de o parte, tnarul se nsereaza n ierarhia
profesionala, pe de alta parte, n forme deintercomunicari cu colegii de munca. Relatiile
sociale realizate n etapele anterioare se rarefiaza. Relatiile n familia de provenienta se
emancipeaza deplin, data fiind
constituirea unei noi familii si absorbtia n realatiile de intimitate ale acesteia.
Deosebit de complexa este problema subetapelor tineretii. Limita inferioara se
suprapune peste perioada de la 20 la 24 de ani, perioada n care exista cteva categorii de
tineri: unii care se afla n productie, altii care-si realizeaza studiile superioare, a treia
categorie este a celor care lucreaza si continua studiile la nvatamntul cu frecventa redusa
sau nvatamnt la distanta. Ca atare, perioada cuprinsa ntre 20 si 24/25 de ani este pregnant
de trecere spre statutul social virtual de adult, pe cnd perioada adolescentei ramne o
perioada de trecere spre statutul biologic potential de adult. Cstigarea statutului social de
adult echivaleaza cu dobndirea autonomiei economice (prin remuneratie-salariu) si acest
fapt creeaza o autonomie (independenta) foarte mare, precum si posibilitatea organizarii
conditiilor de trai n contextul acestei independente.
D. Levinson numeste perioada de la 17 la 22 ani, vrsta de adult tnar si considera ca
se caracterizeaza prin coexistenta statutului de adolescent cu cel de adult tnar. Considera ca
este o perioada de tranzitie dominata de trecerea tnarului de la starea de copil-barbat la aceea
de barbat tnar.

J. Rousselet semnaleaza pentru tinerele fete o astfel de evolutie ceva mai devreme, n
perioada adolescentei, dupa stabilizarea relativa a ciclului. De altfel, o serie de autoriI
considera ca adolescentele nu trec prin crize de identitate puternice n adolescenta, ct mai
ales n perioada de tranzitie (adolescenta prelungita), cu un moment de mai intensa
identificare si identitate dupa casatorie.
Perioada tineretii implica o dilatare la limita sa superioara, n zilele noastre, fapt ce
determina oarecare nonconsecvente n determinarea acesteia de catre diferiti autori. n acest
sens, D. Levinson considera ca vrsta adultului tnar se refera la o distanta de dezvoltare
psihica ntre 17-18 ani la 45 de ani, cu o oarecare diferenta ntre cele doua sexe, n sensul ca
pentru barbati aceasta vrsta se consuma ntre 20 si 40 ani.
Pentru subetapa de adult tnar, de la 18/19 la 22 de ani, autorul citat considera ca e
specifica vigoarea fizica evidenta, dublata de inteligenta, memorie, abilitati, aptitudini deplin
utilizabile, si de bun randament. O mare stapnire a propriilor posibilitati si forte creeaza un
sentiment de plinatate, de forta si vigoare fizica si spirituala, antrenate n lupta pentru scopuri
propuse si pentru constituirea familiei si stabilirea locului n societate. Prin toate
acestea, perioada tineretii este esentiala n supravietuirea spetei.
Erik Erikson a caracterizat vrsta tineretii (ca vrsta mijlocie n ciclurile vietii) ca
fiind dominata de amplificarea identitatii sociale si de angajare, implicarea pe acest plan
acndu-se prin sarcini sociale. n acest timp, tineretea se caracterizeaza, dupa acest autor, prin
trairea intensa a experientei dragostei si nceputul vietii de familie, ceea ce duce la
dezvoltarea intimitatii. Ca atare, aceasta perioada se dezvolta influentata de pendularea dintre
intimitate, izolare si starea n care eul simte necesitatea de a se lega de noi persoane, grupuri,
organizatii, cauze etc. Se dezvolta astfel calitatea si capacitatea de partener si, legat de acest
statut, se dezvolta diferite forte morale interne intime care justifica si alimenteaza sacrificii si
compromisuri. Dragostea si munca capata un loc central n structura de continut a
personalitatii. Mai multi psihologi pun n evidenta faptul ca tineretea este ultima etapa n care
joaca rol central si-si pun amprenta pe demarcatia institutionalizata evenimente deosebite ca:
finalizarea scolaritatii, majoratul, casatoria si conditia parentala.
U. Schiopu si E. Verza considera ca tineretea, inclusiv tendinta usoara de dilatare a
acesteia la limita superioara, se extinde ntre 24 si 25 de ani. Considera, de asemenea, ca
perioada tineretii se poate mparti n trei subetape:

aceea de adaptare profesionala sifamiliala, ntre 24 si 28 de ani;

cea de-a doua perioada este cuprinsa ntre 28 si 32 de ani, perioada de


implantatie, n care se intensifica experienta profesionala si se dezvolta
statutul de parinte, dat fiind faptul ca adeseori apare un al doilea copil n
familie;

a treia subetapa, ntre 32 si 35 de ani, este o perioada de stabilitate relativa a


adaptarii, a valorilor, conduitelor si aspiratiilor formulate ntre timp.

Este considerat perioada de vrf a dezvoltrii i puterii de punere n valoare a


potenialului fizic i psihic. Perioada tineretii (25-35 ani) este de stabilizare si maturizare
biopsihica deplin in care subidentitatile sociale, profesionale, maritale, parentale se
echilibreaza prin castigarea unui statut si rol cu influente pertinente pentru evolutia
personalitatii si comportamentul tanarului.Tineretul zilelor noastre se caracterizeaza printr-o
atentie deosebita acordata vietii sociale si politice, ca si prin integrarea in profesie. Dupa o
intensa acumulare de cunostinte din perioadele anterioare, tineretul este matur biologic si
psihic, pregatit pentru a se adapta la noile conditii. La intrebarea ce ii este specific
uneimaturitati reusite, Freud raspunde ca iubirea si munca sunt cele doua dimensiuni care
definesc maturizarea.Iubirea se realizeaza, la aceasta varsta, prin casatorie, iar munca prin
castigarea idntitatii profesionale.Framantarile sociale, politice, frecventele seisme economice
din lumea contemporana fac sa creascadificultatile cu care se confrunta tineretul si sa
erodeze, pentru unii, o parte din aspiratiile si mentalitatileconstituite in perioada adolescentei.
Aceastea presupun nu numai o pregatire mai buna a tanarului, dar si investitii psihice pentru
a crea structuri personale si comportmentale care sa faciliteze coechilibrarea individului la un
astfel de mediu. In societatile anterioare nu se ridicau atatea probleme si tutela parintilor (cu
dependenta economica si afectiva) se prelungea si in aceasta perioada, ceea ce a facut ca
tanarului, ce se incadreaza in aceasta etapa, sa i se acorde mai putina atentie pe linia
investigatiilor concrete.
In ultimul timp, psihologia varstelor acumuliaza date tot mai interesante din
cercetarile organizatea tot mai multe autori. In perioada tineretii, apare o tendinta conturata de
a observa continutul de valori al umanitatii, nivelul atins de aceste valori cu care este pus sa
se confrunte si masura in care este pregatit sa raspunda cerintelor vietii reale. Spre deosebire
de perioadele anterioare, in tinerete se diferentiaza, se constientizeaza prezentulde viitor si se
adopta un mod personal de prospectare cu incarcatura afectiv-motivationala pentrucontributia
ce si-o propune sa o aduca la destinele lumii. In acest context, tanarul devine sensibil
sirecalcitrant la intalnirea cu nonvaloarea, noncompetenta si la persoane devalorizate sau

depasite deevenimente, dar este receptiv la cele care au calitati deosebite, interesante si isi
aduc o contributie la undomeniu sau altul. Inca din etapa de trecere spre perioada tineretii
(20-24 ani, a adolescntei prelungite), au loc o serie de restructurari ale planului intern si se
manifesta caracteristici specifice adultului tanar. Prindezvoltarea tipului paternal, caracteristic
societatii moderne cu ritmul sau trepidant, tanarul se orienteazatot mai mult spre angajarea
sociala, spirituala si productiva.Tipul fundamental de activitate pentru tnr este cel de
persoan activ, angajat social n vederea producerii unor valori materiale, spirituale sau n
prestarea unor oferte de serviciu.
Tipul de relaii se complic ntruct presupune:
- relaii date de integrarea i respectarea ierarhiei profesionale;
- relaii cu colegii de serviciu;
- relaii cu familia de provenien i cu noua familie;
- intercomunicare n plan civic, politic, sau pentru ntreinerea afinitilor e lider.
Ca urmare, tipul de relatii devine foarte complex, deoarece trebuie respectata ierarhia
profesionala,sociala si se stabilesc forme de intercomunicare functionale pentru planul
cunoasterii. Alte tipuri de relatiinoi sunt cele ce privesc constituirea familiei si implicarea in
viata intima a acesteia. Inca din subperioadaadolescentei prelungite, tanarul se confrunta cu
situatii diverse, cum ar fi cele legate determinarea studiilor pentru unii, serviciul militar sau
angajarea intr-o munca salariata pentru altii. Mai cu seama, acest ultimaspect echivaleaza cu
castigarea statutului social de adult si dobandirea autonomiei economice ce presupune o mai
mare independenta fata de parinti si creeaza posibilitatea constituirii propriei familii.
Dar tanarul este framantat de situatia de provizorat rezultata din nesiguranta locului de
munca, a stabiliriiconfortului de locuit, a incertitudinii cu privire la asigurarea celor necesare
traiului, a problemelor sentimental care se pot ivi etc.
Direcii de dezvoltare specifice tinereii
ntrebarea specific adolescenei este Cine sunt eu?. n tineree se metamorfozeaz n
ntrebri de tipul Cum pot s mi rezolv n practic aspiraiile? sau n ce direcie m
ndrept?.White (1975) a identificat 5 direcii de dezvoltare specifice tinereii:
- stabilirea identitii eu-lui printr-o angajare serioas n rolurile sociale, de exemplu n rolul
ocupaional. Acest lucru ajut individul s se defineasc, s pstreze o preocupare pentru un
eu stabil ide calitate. Dezvolt o opinie stabil despre el;

-independena relaiilor personale dezvolt relaii intense cu cilali, ceea ce-i va face s
fie maiateni la trebuinele lor;
- creterea intereselor pentru studiu, pasiuni, ocupaie, relaii cu alii;
- umanizarea valorilor stabilesc legturi ntre norme, cerine morale i evenimentele de
via.Contientizeaz suportul uman al valorilor i modul cum acestea sunt aplicate n
societate;
- extinderea ocrotirii devin mai interesai de sprijinirea celor cunoscui sau a celor deprivai,
caresufer.
III.1. 2. Activitatea de invatare in perioada tineretii
ntre 24-28 ani este o perioad de identificare profesional primar, n care tnrul
este pe poziia destagiar, ncercnd s cunoasc i s se adapteze la programul de activitate,
la cerine organizatorice, laritm, modaliti, stil. Se contureaz rolul profesional propriu i
rolul de so, statutul de printe. Apar dificulti de surprindere a nuanelor profesionale, de
acoperire a unor ndatoriri extraprofesionale,stabilirea unui orar care s rspund i vieii de
familie.
ntre 28-32 ani se acumuleaz experien, deprinderi, se intensific ritmul,
se manifestresponsabilitile, apar intenii de suplimentare a pregtirii profesionale (se
nscriu la cursuri serale,fr frecven), se implic mai mult n educarea copiilor.
ntre 32-35 ani statutul social-profesional este n progres, contribuia activ este
la apogeu, apar noindatoriri de coordonare, organizare. Se extind relaiile oficiale pe
vertical. Aspiraiile pentru confortulfamilial progreseaz, programul angajeaz insistent soii
n educarea copiilor. Se elaboreaz stiluri deactivitate educaional specifice fiecrei familii
de cerine, control dar i de participare la jocul, ladistraciile copiilor.ntregul potenial
senzorio-percepriv i motric se manifest la nivel maximal, pragurile difereniale alevzului,
auzului, mirosului etc. au cele mai mici valori, ceea ce nseamn c tinerii au cele
mai clare, bogate, precise percepii. Acestea se specializeaz n funcie de dominanta
profesional, ntocmai ca ispiritul de observaie.Totodat sunt marcate de resursele
individuale, fiind puternic personalizate. Se dobndesc nsuirisenzoriale discriminative dup
8-10 ani de exerciiu profesional.Aprecierea vizual, solicitat intens, n electronic, biologie,
la microscop, dup 27 ani ncepe s scad. Tipologii auditive se formeaz prin profesiile
muzicale, sportive, miniere, la cei ce lucreaz cu diferitemotoare, iar cele tactile sunt exersate
prin: gastronomie, marin, aviaie, construcii de drumuri i poduri.Pragul diferenial spre

sfritul tinereii devine mai puin dezvoltat dar capacitatea de receptare ainformaiilor
senzoriale specializate activeaz la maximum.Tinerii dispun de capacitatea de a nva
micrile cu uurin, la cote nalte de precizie i de control.
Tinereea este o perioad de evident perfecionare senzorial-perceptiv i de socializare a
acestor resurse. Privind gndirea, se rezolv operativitatea impregnat de specificul profesional. Cei ce
lucreaz ndomeniul tehnic opereaz cel mai bine n sfera relaiilor cantitative, cei care lucreaz n
contabilitate, nistorie, vor prezenta abiliti pentru fixarea datelor, a cifrelor.
Apare acea specializare a gndirii att n cmpul seleciei i decodificrii coninutului
informaional profesional ct i al modului de lucru, al raionamentelor.Se apreciaz c este
perioada conservrii capacitilor de gndire i a nivelului de inteligen atins,fenomen care
depinde de urmtorii factori:
- nivel de colaritate;
- gradul calificrii profesionale;
- nivelul i volumul solicitrilor intelectuale.Aceti factori acioneaz i asupra memoriei.
Procesele de stocare, depozitare n memorie continu i devin mai active cel puin din
doua motive: satisfacerea unor trebuine de cunoatere i construirea unor competene
profesionale, ceea ce dezvoltmemoria profesional. Crete selectivitatea memoriei iar
memorarea logic, memorarea voluntar dein poziii privilegiate.n planul nelegerii, tinerii
dovedesc preocupri pentru surprinderea relaiilor, cauzelor, pentru explicareaunor
mecanisme de funcionare adeseori cu riscul unui consum mare de timp.Intensitatea cu care
se manifest afectivitatea, este mai puternic dect la adult dar mai selectiv dect
nadolescen. Investiiile afective sunt puternice, bine direcionate i stabile. Tinerii sunt
capabili de druire profund, motiv pentru care se consider c pot iubi sau ur fr
limit.Caracteristicile subidentitii sociale pun n eviden prezena la tineri a unor
disponibiliti afective cuncrctur social: adeziune fa de micri, organizaii, fundaii,
concepii politice, sau atitudinerefractar, de respingere a ornduirii, a sistemului. Uneori pot
ajunge pn la fanatism sau i risc viaaneglijnd pericolele, consecinele (hippy,
reaciile studenilor din Frana, China etc.).Se implic afectiv i n activitatea profesional:
familiarizarea cu locul de munc produce emoii,tensiuni, ncercri suplimentare de control
afectiv pentru instituirea unor relaii pe orizontal i vertical.Confruntarea dintre realitate i
proiecte, idealuri, produce ocul realitii trit sub nenumrate stri:decepie, disperare,
ndoial fa de propria persoan, teama de eec, de nemplinire.Multi autori, printre care
D.Levinson, considera varsta tanara ca fiind plina de vigoare fizica, cumanifestari
remarcabile

de

inteligenta,

memorie,

abilitati, aptitudini,

dezvoltate

maximal

si

carefavorizeaza un bun randament in activitatile desfasurate.Erik Erikson apreciaza varsta


tineretii ca fiind dominata de amplificarea identitatii sociale si indeplinireade sarcini
complexe, care duc la formarea unui statut specific aspiratiilor sale. La acestea, autorul
amintitadauga dezvoltarea intensa a intimitatii prin trairea experientei dragostei si inceputul
vietii de familie. Noulstatut, de partener, implica, pe langa satisfactiile respective, si sacrificii,
compromisuri in care se includ, inunele situatii, abateri de al regulile morale pe care tanarul
le credea ca fiind imbatabile. n acest stadiu,majoritatea tinerilor ajung la statutul de printe
care declaneaz emoii, sentimente total inedite, legate devenirea pe lume a copiilor, de
rspunderile parentale.Se consemneaz situaii n care acea fragilitate afectiv determinat de
iminena unor situaii critice careridic gradul de sensibilitate, provoac anxietate, conflict,
trire accentuat a frustraiilor, ce pot deteriorasntatea organic i psihicAparitia unui
copil in familie constientizeaza mai bine statutul de parinte si seacumuleaza experienta pentru
indeplinirea acestui rol. Cercetarile releva ca tinerii nu au o pregatirecorespunzatoare pentru
depasirea, fara dificultati, a rolului respectiv si mai ales, pentru evitarea unor seisme afective
intre parteneri generate de asemenea situatii. Tanara mama este confruntata si
cu problemelegate de educatia copilului, de cresterea si ingrijirea sa.Experienta in cresterea si
educarea copiilor, esteredusa si pentru aceasta se pot adopta atitudini prea rigide sau prea
lejere. Se dezvolta, astfel, stiluri deactiune educationala la nivelul familiei.Cazurile dificile
necesit chiar terapii n privina vieii de cuplu conjugal.
Motivaia
Este dominat de trebuinele de autorealizare i autoformare, activat de interesele
cognitive,interesele profesionale care se amplific i se consolideaz mai ales dac tnrul
triete satisfaciaconcordanei dintre proiecte, preferine i preocupri la locul de
munc.Exist numeroase surse de motivaie pozitiv profesional: promovri, burse,
cursuri de perfecionare,titluri onorifice. Vocaia, odat descoperit, este un instrument, factor
motivaional.La nivelul

vieii de familie,

motivele

principale vizeaz cooperarea,

comunicarea, starea de sntate dar i de confort, apar unele interese pragmatice (locuin,
mobilier, main).Sunt active i interesele tiinifice, culturale, n funcie de statutul
profesional, de aspiraii, decompeten, de resurse. Cele mai multe se satisfac prin reeaua
informal i cu efort individual.Apare ca o necesitate impus n primul rnd de modificrile
care intervin n universul profesional:
- rapiditatea perimrii unor cunotine i a apariiei unor noi informaii, domenii;

- dispariia unor profesii i apariia altora;


- necesitatea dobndirii unor noi abiliti individuale.
Este impus i de imprevizibilul intervenit n viaa unor persoane: accidente, handicapuri,
transferuri nalt localitatea lipsit de aceleai profil profesional.Se impune o nvare care s
reactualizeze pregtirea, s o mbogeasc sau s ofere o reprofilare.Acestea se realizeaz
prin nvarea ocupaional care are un regim mai condensat, de cele mai multe ori detip
modular, este prin excelen de tip interactiv, angajeaz participanii la operaii practice,
delimitate problematic n cadrul activitii pe ateliere. Este o nvare de necesitate care
devine dominant pentrumuli tineri.Se produce o schimbare i n raportul nvare
instituional i nvare individual, independent, nfavoarea celei din urm. Au loc cursuri
de aprofundare i de reconversie profesional.Apar i alte forme: nvare inserat, nvare
interpolar, nvare incidental. S-a constatat c ceea ce senva la locul de munc este mult
mai productiv chiar i n cazul celor care au un nivel de colaritatemodest. La baz se afl 2
motive:
- motivaia profesional care are i o anume ncrctur negativ (teama de a nu pierde locul
de munc);
- necesitatea unei adaptri mentale la tipurile de solicitri profesionale, persoanele implicate
profesionalavnd o receptivitate crescut a asimilrii.Un fenomen care a atras atenia
psihologilor este oboseala care condiioneaz randamentul muncii productive i implicit al
nvrii ocupaionale.Activitatea respectiv, stereotip, viteza de execuie a operaiilor,
solicitarea ateniei, mediul ambiantuneori insuficient iluminat, oxigenat sunt numai cteva din
cauzele care se repercuteaz negativ asuprastrii de sntate i induc o diminuare a
capacitilor neuropsihice.Termenul de oboseal are un grad mai mare de generalitate
ntruct vizeaz aspecte numeroase iar unele dintre ele sunt doar trite subiectiv dar nu
i identificate.Sunt suficiente persoane care nu triesc starea subiectiv de oboseal cu toate
c din punct de vederecomportamental sunt epuizate.Programarea i coninutul nvrii
trebuie s in cont de indicatorii oboselii, dintre care evideni sunt:
- scderea randamentului cantitativ i calitativ a activitii;
- modificrile fiziologice, respiratorii, circulatorii, apelul excesiv la consumarea unor
substaneenergizante;
- modificri n planul activitii intelectuale, dificulti asociative integrative, rigiditate
funcionalmental, perturbarea fluentei vorbiri, a corectitudinii scrisului etc.;
- suprasolicitarea automatismelor, apariia ticurilor, a bulimiei, care poate deregla
metabolismul.Ideal este ca nvarea ocupaional s fie gndit ca o modalitate de odihn

activ care va solicitalegturile nervoase ale zonelor de inducie i astfel energia nervoas
funcional se va reactiva, ceea ce vadiminua oboseala. Din factor provocator al oboselii,
nvarea poate deveni un factor care diminueazoboseala.
III.1.3. Integrarea socio-profesional si congruena personalitii
Perioada de tranziie prelungit din ara noastr, are un impact puternic asupra consolidrii statutului i
rolului profesional, aflate la dispoziia oportunitilor sociale, ct i a relaiilor. Apareun fenomen specific
social provizoratul cu cea mai semnificativ inciden la nivelul tineretului care trebuie s-i adapteze
proiectele privind pregtirea i exersarea profesiei,organizarea unui confort familial, la imprevizibil.
Dac adolescena este apreciat ca o perioad de trecere spre statutul biologic potenial
de adult, primi iani ai tinereii, iar dup alii chiar perioada cuprins ntre 20-25 ani,
reprezint trecerea spre statutul social potenial de adult, statut care nseamn dobndirea unei
autonomii economice (remunerare salariu, venit legalizat) i implicit o independen
psihica.Integrarea social se realizeaz n mai multe planuri.
Cel mai important este planul integrrii profesionale.Integrarea socio-profesional
pentru tineret reprezint un factor esenial de meninere, de asigurare asntii fizice i
mentale, de construire i dezvoltare a personalitii.n procesul integrrii profesionale
pot apare unele dificulti, unele obiective ca: organizarea locului demunc, dificultile
ntmpinate

pentru

realizarea

sarcinilor

revenite,

uzura dotrii,

inegalitile

de

pregtire profesional ntre colegi; altele, subiective: lipsa de rezisten, distana dintre
nivelul colar de pregtire iexecuie, dintre realitate i aspiraii.Atitudinile tinerilor sunt
diferite i vor depinde de tipul de personalitate i chiar de sex.Unele studii au constatat c
persoanele de sex feminin sunt mai anxioase i mult mai marcate de insuccesn privina
integrrii profesionale.De asemenea, structurile de personalitate labile, irascibile, anxioase,
neechilibrate, lipsite de capacitate deefort, dramatizeaz obstacolele, realizeaz relaii de
comunicare din necesitate, sunt dezinteresai fa de problemele colectivului.Inadaptrile
profesionale sau familiale se menin la un nivel destul de ridicat n tineree.Dereglrile
personalitii pot fi:
- uoare, care nu influeneaz prea mult activitatea, aparin psihopatologiei marginale;
- grave, cu o simptomatologie complex. Evoluia lor este de la simplu la complex: iniial
tinerii suntegoiti, vocifereaz, i impun punctul de vedere, apoi devin violeni, indifereni
fa de viaa social,de dificultile profesionale create, apoi recurg la fuga de acas,
neltorie, prostituie.Spre sfritul tinereii, fenomenul se tempereaz, iar cei mai muli

se linitesc, ncearc s-i impun un mod de via activ, nscris ntr-un regim de
activitate normal.Atragerea nc din perioada pubertii a tnrului n activiti responsabile,
reprezint un exerciiu cuvalene pozitive pentru uurarea procesului de adaptare.Integrarea
trece prin cteva stadii, fiecare reprezentnd un moment ce nu poate fi eludat:
acomodarea,adaptarea, participarea i integrarea propriu-zis. Pe msur ce tnrul trece de la
unul la altul, are loc i omodificare a motivaiei de rol. Evoluia va fi de la subordonare la
ascultare cnd acestea sunt susinute de omotivaie de recompens i de comportamente
reglate din exterior la motivaia de autorealizare din ultimulstadiu, exprimat n
comportamente motivate intern, autoreglate.Integrarea n profesie contribuie la dobndirea:
- identitii de sine n sfera ocupaional, cnd i probeaz capacitile, resursele,
dobndetecompeten;
- identitatea marital se cristalizeaz, se stabilizeaz rolurile maritale;
- identitatea socio-cultural prin adoptarea normelor, prin integrri extraprofesionale, prin
roluri nconducerea unor organizaii sociale, politice.Se dezvolt contiina apartenenei la
generaie, creia i se altur pentru a o susine i a evideniacapacitile lor, mai ales dup 28
ani.
Aptitudinile i creativitatea ajung la un nou nivel, se pot exprima n produse cu semnificaie
socialconferindu-le o poziie n ierarhia valorilor specifice.
Temperamentul i caracterul se stabilizeaz, exprim maturitate, capacitate de organizare.
Septimiu Chelcea a identificat urmtoarele caracteristici ale structurii de personalitate
la tineri:
Pozitive:
-energie i dinamism;
-orientarea expres spre viitor;
-aspiraii nalte;
-generozitate i ncredere n ceilali;
-curaj i temeritate;
-preuirea onoarei spiritului de dreptate, dar i a banilor i confortului;
Negative:
-ncpnare i impresia c tie totul mai bine dect ceilali;
-nclinaia de a face numai ce le place;

-narcisism i egocentrism;
-au o anumit doz de iresponsabilitate n angajrile lor;
-pstreaz nc exaltarea adolescenei i lipsa de msur.
III.1.4. Criza de vrst la 30 ani
n mijlocul tinereii omul suport o stare de criz, o cotitur n dezvoltare, din cauza
c imaginile de via formate ntre 20-30 ani nu-l mai satisfac. Cu alte cuvinte, are loc
reevaluarea valorilor i reevaluarea critic a Eu-lui su. Omul descoper c foarte multe
lucruri nu leva putea schimba n viaa sa: familia, profesia, decurgerea cotidian a vieii.
Autorealizndu-se la aceastetap de via, n perioada tinereii, omul contientizeaz c, n
esen, se afl n faa aceiai dileme cutare, autodeterminare n noile condiii ale vieii, n
corespundere cu posibilitile reale. Aceast criz semanifest n simul necesitii de a
ntreprinde ceva i demonstreaz c omul trece la o nou perioad devrst vrsta adult.
Criza la 30 ani este o denumire relativ: aceast stare poate aprea mai devreme
saumai trziu.Pentru brbai n aceast perioad este caracteristic schimbul serviciului sau a
modului de via, dar concentrarea lor asupra serviciului i carierei nu se schimb. Cele mai
frecvente motive de plecare de laserviciu sunt legate de insatisfacia de ceva la postul
dat: anturajul, salariul, ncrctura etc. Dacinsatisfacia de munc apare n urma tendinei de
a obine un rezultat mai bun, atunci aceasta va contribuila perfecionarea nsui a
lucrtorului.La femei n timpul crizei se schimb, de obicei, prioritile, stabilite la nceputul
tinereii (Kraig, 2003;Levinson, 1990) Femeile orientate la cstorie i educaia copiilor,
acum n mare msur la atrag scopurile profesionale. Iar cele care ddeau toate puterile sale
lucrului, acum le ndreapt spre familie i csnicie.Trind criza de 30, omul caut
posibilitatea de a-i stabiliza locul su n viaa adult, confirmnd statutulsu de adult: vrea s
aib serviciu bun, tinde spre securitate i stabilitate. Omul nc mai este ncrezut
n posibilitatea realizrii complete a speranelor i dorinelor, ce-i formeaz visul i muncete
intensiv pentruaceasta.Cercetrile referitoare la deosebirile gender n dezvoltare, au dat
rezultate contradictorii. Unii autor imenioneaz c perioadele de trecere i la femei i
la brbai sunt strns legate cu vrsta. Alii consider c pentru femei indicatori ai trecerii
reprezint stadiile ciclului familial.Unii autori atrag atenia crizei de 28-32 ani cnd foarte
viu au loc procesele de reevaluare a valorilor i scopurilor vieii, cutarea locului su nvia,
achiziionarea noilor responsabiliti. Modelele de comportament a femeilor Grijulii care se

cstoresc n jur de 20 ani sau mai devreme i nu vor s ias din rolul lor de femeie casnic.
Ele nu reuesc s rezolve problemele care sunt specifice acestei perioade: obinerea
independenei iautonomiei, formarea identitii, eului integru. De aceea femeile
nelucrtoare continu s nasc, netiind cu ce s se ocupe. Mai apoi, cnd copii vor crete i
vor prsi casa, cutarea de sine i a esenei vieii sale va fi i mai grea. Sexul poate deveni
un medicament pentru timpul liber i obligaiilecotidiene. Tinznd spre confirmarea cu
ajutorul sexului i negsind n el satisfacie, femeia nimerete ntr-un cerc vicios. Deseori
aceasta duce la cutarea plcerilor n alt parte. Psihologii americani menioneazc femeile
ce nu lucreaz sunt mai mult predispuse spre infidelitatea soului dect cele ce
lucreaz.Femeile cu astfel de tip comportamental ajung la criza de 30 ani nepregtite,
vulnerabile la loviturile soartei: ea este lipsit de independen, este pasiv, economic
dependent, nu are studii, profesie, identitateneformat, adic nu este rezolvat problema
anterioar de dezvoltare. Ateptrile de creare a relaiilor cevor aduce satisfacie devin
dureroase, grele, n special din cauze interne: creterea nencrederii n sine,reinere n
dezvoltare general, ngreunate de dependena economic. Aceste femei la 20 ani trebuie s
fac alegerea ntre dragoste, copii i studii, lucru. Se deosebesc2 tipuri de astfel de femei:
unele las gndurile de carier pe mai trziu, dar spre deosebire de grijuliile peste un
oarecare timp tind s fac carier; altele tind s finiseze studiile, lsnd maternitatea, uneori
icstoria pe mai trziu. Coninutul tipic alcrizei: contientizarea faptului c le-a rmas puin
timp pentru a avea copil, simul singurtii. ncep afrecventa medicii, i schimb partenerii,
se pot cstori rapid. Problem e c femeii independente, cu un anumit statut social, i este
greu s gseasc un partener egal, iar brbaii le privesc precaut. Cutrile pot dura un timp
nedeterminat i femeia poate s nu creeze familie. Printre femeile ce nu s-au cstorit pot fi
evideniate un grup care i aleg alte scopuri de dezvoltare. O alt grup, care reuesc s
obin un echilibrucu individualitatea, mai nti fac carier, apoi se cstoresc i devin mame
la 30.
III. 2. VRSTELE ADULTE
Materialele privind biografiile oamenilor celebri si media de vrsta pentru creatia de
valoare n diferite domenii pun n evidenta un aspect important al dezvoltarii psihice n
perioadele adulte: S-a constatat ca, n general, vrstele adulte mai tinere, desi foarte creative,
au un potential de stabilitate mai redus (marea industrie a pus n evidenta fluctuatia mare a

fortei de munca pna la 30-35 ani), fiind apoi urmat de stabilitatea relativ mare a celorlalte
vrste n procesul de perpetuare a progresului social-cultural si profesional.
Aceste aspecte au creat o atentie crescuta pentru vrstele adulte si pentru trecerea lor
pe planul mai activ al cercetarii. Exista un coeficient de interventie a factorilor biologici si n
timpul vrstelor
adulte, ca si n cazul proceselor de crestere din vrstele tinere. La vrstele de peste 35 de ani
au loc forme de exprimare de maxima forta, energie, prin care se realizeaza contributia
consistenta a adultilor la cerintele vietii sociale. De altfel, vrstele adulte semai numesc si
vrste active.
O serie de factori implicati n viata social-economica si culturala influenteaza
longevitatea, activismul mai mare al omului modern fata de cel din alte perioade istorice, de
exemplu stapnirea energiei atomice, zborul pe Luna, utilizarea electronicii, a laserului, a
informaticii etc.
Printre psihologii mai cunoscuti, Ch. Buhler a colectionat n jurul a 100 biografii si 50 de
anamneze din literatura pe care le-a tratat din optica vrstelor si a ncercat sa identifice curba
ascendenta si degeneratoare a vietii umane pe aceasta baza. Ulterior a disociat declinul
biologic de cel intelectual.
W. Stern a operat cu imaginea piramidei dinamice a vrstelor, n care spre anii
adulti vrful se caracterizeaza prin diminuare. Si White considera ca exista perioade ale
vrstelor adulte ce continua concentricitatea perioadelor din vrstele de crestere.
n ceea ce priveste aspectele diferentiatoare, Allport a enumerat sase trasaturi specifice
adultului si anume:
constiinta de sine larga;
relatii si raporturi intime;
securitate emotionala fundamentala;
preocupare obiectiva;
obiectivare de sine;
armonie relativa cu propriile achizitii din experienta personala.
Cl. I. Leuba a elaborat o lucrare legata de vrstele adulte, n care a stabilit
diferente numeroase ntre adultul tnar, adultul de vrsta mijlocie si adultul tardiv. Au efecte
influentele culturale, sociale ale personalitatii adulte, dar se exprima particularitati si n
dezvoltarea senzoriala, nervoasa, glandulara, se dezvolta si complica planul mental si al
simbolurilor etc.
H. Thomae a atras atentia asupra periodizarilor efectuate pentru vrstele adulte;

trebuie sa se aiba n atentie rolurile, sarcinile care maturizeaza, n sensul implantarii omului
n sarcinile si n responsabilitatile sociale. Din acest punct de vedere, exista anumite
particularitati ale amprentei trairilor subiective dupa acest autor, amprente ce se refera la
actiunea trecutului, prezentului si viitorului. Pentru trecut se caracterizeaza ca fiind asimilat
sau neasimilat, prezentul ca fiind constructiv sau cu obstacole, iar viitorul ca deschis, opac
sau amenintator.
Atitudinile sunt dimensiunile psihice cele mai sensibile, deoarece sunt influentate de toate
evenimentele vietii sociale, dar mai ales de :
concurenta sociala si profesionala;
situatia familiala;
interiorizarea lumii si a imperfectiunilor ei reale;
ocupatiile cu monotonia propriei vieti cotidiene;
interiorizarea caracterului definitiv al propriului destin;
confruntarea cu caracterul finit al existentei n lumea reala.
C. C. Miles, analiznd stadiile adulte, s-a referit la aparitia copiilor si a considerat ciclurile
vietii ca tinznd sa fie axate pe ciclurile de aparitie si crestere a copiilor, a familiei ca unitate.
O serie de autori se opun opticii periodizarii adulte si emit ipoteza ca starea adulta este de
consolidare
M. Zlate a schitat o mpartire a vrstelor adulte, dupa cum urmeaza: tineretea,
maturitatea si involutia. Considernd controversata situatia tineretii ca registru de vrsta,
autorul citat adera totusi la ideea ca tineretea ncepe la 20 de ani si se caracterizeaza printr-o
mai mare armonizare, stabilizare si maturizare, prin adncirea socializarii, specializarea
profesionala, angajarea n viata sociala. Maturizarea (perioada adulta) e considerata ca
perioada unei maxime realizari ca perioada celei mai nalte productivitati, a armonizarii
intereselor, aptitudinilor, deprinderilor, a modalitatilor interrelationale, a constiintei, inclusiv
a securizarii emotionale si a structurii conceptiei filosofice de viata. n fine, involutia
(vrstele de involutie) se caracterizeaza prin declin compensat, inegal, prin uzura datorata
mbatrnirii etc.
Se poate constata ca, fluctuatia criteriilor de diferentiere a stadiilor, inclusiv a celor
adulte este foarte mare. Datorita utilizarii de criterii diferite, se consemneaza diferente n ceea
ce priveste limitele inferioare si superioare ale fiecarei etape adulte.
Cele mai critice momente ale ciclurilor vietii sunt perioadele de trecere de la 16 la 25
de ani si cele de dupa 50 de ani.

n literatura de specialitate se atrage atentia asupra crizei de la 40 de ani. Aceste vrste sunt
profund influentate de evenimentele familiale. Primele se prelungesc peste limita inferioara
spre zonele tineretii. Vrstele terminale, ca si vrstele critice n jurul a 40 si a 50-55 de ani se
afla sub semnul cresterii longevitatii si al iesirii din viata activa, profesionala. Se tinde sa se
consolideze o vrsta matura tardiva prelungita datorita cresterii conditiilor de viata, a
suportului medical si de cultura medicala preventiva mai buna si mai larga, fapt ce pune n
evidenta o dilatare a vrstelor adulte active.
III.2.1. Subetapele vrstei adulte
Avnd n vedere ideea ca stadiile dezvoltarii psihice au drept criterii de diferentiere tipul
fundamental de activitate si tipul de relatii implicate, se poate considera ca expansiunea
cumulativa n caracteristicile muncii profesionale si n ierarhia posturilor

de munca

constituie tipul fundamental de activitate n perioadele adulte, iar structura relatiilor de munca
sociale si de familie (valoarea lor contribuanta n afectarea si dezafectarea identitatii si a
subidentitatilor) constituie tipul de relatii caracteristice si n aceasta perioada. Ca atare, se pot
diferentia urmatoarele subetape adulte:
1) Prima perioada adulta, ntre 35 si 45 de ani, se poate considera ca se consuma vrsta
adulta de stabilitate n care implicarea profesionala este intensa, activitatea pe acest plan este
cumulativa, activa si creatoare. Adeseori la aceasta vrsta se mai parcurge o scoala de
perfectionare, de reciclare, o facultate sau un doctorat etc. Statutele si rolurile sociale ncep sa
fie mai ncarcate de responsabilitati, accesul n ierarhia profesionala este activ. n viata de
familie, copiii ncep sa frecventeze scoala, ceea ce creeaza o crestere relativa a continutului
subidentitatii de parinte si o modificare n evolutia familiei.
2) Perioada adulta dintre 45 si 55 de ani se caracterizeaza prin trecerea pe planuri de mai
mare responsabilitate profesionala si social-culturala, si aceasta cu att mai mult cu ct vor fi
mai multe etape de reciclare parcurse. Subidentitatea de sot se va diminua usor ca si aceea de
parinte, dat fiind faptul ca independenta copiilor (mari de cele mai multe ori) nu mai necesita
o atentionare permanenta n acest rol. Evolutia feminina este relativ mai tensionala si
ncarcata de indispozitii si anxietati cu substrat biologichormonal
(menopauza).

3) Perioada adulta prelungita (de la 55 la 65 de ani) se caracterizeaza printr-o oarecare


diminuare a fortelor fizice, fiind o perioada critica, mai ales pentru femei
III.2.2. Caracteristicile personalitatii la vrstele adulte
Omul modern implicat n forme de responsabilitate complexa pe directii, subidentitati n care
este solicitat (profesie, viata sociala, familie si statut matrimonial) se afla n mare parte absorbit n
angajamentele sociale si dispune de relativ putin timp. Standardul de viata se afla n crestere.
Responsabilitatea n familie este complexa; copiii au nevoie de hrana, mbracaminte, spatiu personal
pentru nvatare si odihna, distractii, educatie.
n perioada adultului tnar, personalitatea este antrenata n trairi afective intense, aspiratii
puternice, nu totdeauna n acord cu posibilitatile personale. Se manifesta conflicte de rol si statut,
deoarece adultul tnar, pregatit teoretic ntlneste la locul de munca persoane mai limitate, mai
pragmatice. O mare parte din disponibilitati nu se utilizeaza social, ceea ce creeaza nesiguranta si
deruta latenta. Studiul personalitatii legat de adaptarea profesionala si sociala a pus n evidenta
pentru aceasta perioada 3 tipuri de situatii:
situatii n care se traieste disconfortul legat de socul realitatii, ceea ce are drept consecinta
inadaptarea profesionala, bazata pe investitii mari de aspiratii si cerinte de responsabilitati ce
nu sunt adaptate la conditiile reale ale locului de munca;
situatii n care adultul tnar investeste n activitatea profesionala aptitudini, dar nu multe
aspiratii si adaptarea se realizeaza, dar nu este extinsa;
situatii n care adultul tnar investeste aspiratii.
n perioada dintre 45 si 55 de ani se constientizeaza simtul reusitei si mplinirii sau al
nereusitei si nemplinirii n combinatii de reusita, cu nemplinire si simt de ratare latent sau
nereusita cu impliniri (la persoane foarte creative), nereusita si nemplinirea (simt de ratare
activ). n fine, exista si cazurile de reusita n mplinire.
n perioada de la 55 la 65 de ani, sub imperiul dezangajarii profesionale are loc n mai mare
masura constientizarea simtului reusitei si al mplinirii, o ncarcare cu neliniste si anxietate si
pregatirea pentru un nou soc al realitatii (pensionarea).
III.2.3. Probleme specifice adulilor n orientarea n carier
Problema adulilor este una de mare actualitate n societatea contemporan, mai ales din perspectiva
teoriilor educaiei care promoveaz ideea dezvoltrii personale ca fiind un proces care se ntinde pe durata

ntregii viei, pn la moartea individului. Dac pn n anii 70-80 dezvoltarea era vzut ca fiind strict
legat de anumite stadii fixe, n prezent se consider c dezvoltarea este un fenomen continuu, care nu se
incheie o dat cu atingerea unor anumite praguri de vrst. n planul carierei, se impune tendina cutrii
unor activiti semnificative de munc.
Situaia unui angajat care i pstra locul de munc pe durata ntregii viei a fost treptat nlocuit cu o
cutare permanent a ocupaiei celei mai potrivite, care pe lng nevoile financiare poate s mplineasc i
alte nevoi indiviuale care in de dezvoltarea personal, satisfacie, mplinire.
Numrul adulilor aflai ntr-o situaie de tranziie n carier a crescutsemnificativ n ultimele patru
decenii. Unii dintre ei experimenteaz insatisfacie, conflict ntre valorile i scopurile personale i cele ale
organizaiei n care muncesc, sentiment de alienare profesional, anxietate cu privire la viitorul profesiei
sau a locului de munc etc. n momentul pe care l trim, munca este valorizat n mod diferit adulii tind
s i confere semnificaii care nu existau acum jumtate de secol. Munca nu mai este numai un mijloc de
supravieuire material ci o cale spre atingerea implinirii personale. Tendine ale pieei muncii mondiale:
- Recesiunea
- omajul, reducerea numrului de posturi, contracte de munc temporare
- Nevoia de marketable skills
- Nonvalorizarea loialitii fa de firm; companiile nu mai au responsabilitatea
ndrumrii carierelor angajailor; responsabilitate individual.
- Globalizarea
- Orientarea antreprenorial (nivel individual/organizaional)
Unul dintre clienii importani ai consultantului n carier este adultul, in general aflat n tranziie, n
situaia de a-i clarifica situaia (valori personale, abiliti, scopuri) i de a lua o decizie. Adultul este
capabil de a-i asuma responsabilitatea propriului traseu de dezvoltare personal i profesional i are
capacitate aproape nelimitat de adaptare i nvare - cu condiia existenei unui mediu profesional
favorizant. Aspectele care in de diversitatea acestei categorii de clieni vor fi dezvoltate n ultimul modul
al acestui manual.

CAPITOLUL IV
VARSTELE DE REGRESIE

IV.1.1. Stadiile perioadelor de involutie


Din multitudinea clasificrilor ce s-au fcut referitoare la perioadele vieii, n funcie de vrst, ne
vom opri asupra celei stabilite de Organizaia Mondial a Sntii, care consider, ncepnd de la 45 de
ani, urmtoarele categorii:
vrsta medie (vrsta de tranziie): 45 - 59 de ani;
vrstnici: 60 - 74 de ani;
btrni: 75 - 89 de ani;
longevivi: 90 ani i peste

Considerate ca vrste fragile, de involutie, etapele de dupa 65 de ani pun mai multe probleme clinice
dect celelalte vrste. Gerontologia, stiinta despre batrnetea umana, s-a nascut n contextul filosofiei si
medicinii cu mult timp nainte de epoca noastra. Observatiile comune considera batrnetea ca vrsta a
ntelepciunii, cu tendinte de mpacare cu lumea si de detasare de viata.
nca din antichitate au aparut observatii pertinente privind batrnetea, observatii ce au influentat
conceptiile si punctele de vedere ale Renasterii si ale gndirii moderne.
Conceptul de batrnete a trezit numeroase dispute nu numai datorita faptului ca mbatrnirea este
foarte diferita n diferite arii geografice (factori bioclimatici), dar si de la persoana la persoana. Specialistii
considera ca se poate vorbi de 3 stadii:
stadiul de trecere spre batrnete (de la 65 la 75 de ani),
stadiul batrnetii medii (de la 75 la 85 de ani) si
stadiul marii batrneti sau al longevivilor (peste 85 de ani).
Vrstei a treia (de la 60 de ani n sus), ca i celorlalte categorii anterioare ei, i sunt specifice anumite
modificri de ordin anatomic, fiziologic, psihologic i social, care, privite n ansamblu, ne ofer
posibilitatea s conturm profilul btrnului.
Btrneii i sunt caracteristice procese involutive, ce se manifest difereniat, la nivelul tuturor organelor
i esuturilor, determinnd scderea capacitii funcionale a acestora i implicit a ntregului organism.

IV.1.2. Caracteristici fizice


ntregul tablou al activitatii fizice poarta, pe de o parte, amprenta experientei de viata
parcurse, pe de alta, a proceselor complexe de reechilibrarece antreneaza fortele
compensatorii ale experientei si cele functionale ale organismului.
Vazul se degradeaza prin scaderea capacitatii de modificare a cristalinului
(presbitie). Scade capacitatea discriminatorie a nuantelor de culori si cmpul visual cromatic.
Are loc scaderea claritatii imaginii, a acomodarii vizuale si convergente, a acuitatii si
discriminarii vizuale.
Auzul se modifica, de asemenea. Scade sensibilitatea absoluta auditiva. Auzul
fonematic devine mai putin sensibil. Fenomenele de surditate se manifesta de cele mai multe
ori datorita sclerozarii urechii interne. n cazurile n care sunt afectate celulele centrilor
corticali ai analizatorului auditiv, au loc fenomene de surditate psihica ce se manifesta prin

faptul ca persoana n cauza aude, dar nu ntelege. Exista o scadere a tolerantei auditive, o mai
mare fragilitate a acesteia.
Odat cu naintarea n vrst apare o cretere de esut grsos, survin modificri la nivelul
articulaiilor datorit artrozelor, se instaleaz fragilitatea oaselor ca urmare a osteoporozei iar
muchii sunt afectai de procese degenerative, care modific troficitatea i masa muscular.
La nivelul arterelor se instaleaz o scleroz, normal vrstei a treia, ce determin afectarea
funcional a tuturor organelor.
Scleroza la nivelul arterelor inimii sau ale creierului poate avea urmri grave, uneori
ireversibile. De altfel, scleroza vaselor este considerat, n multe cazuri, cauza tulburrilor
senile. Omul are vrsta arterelor sale.
Tipul fundamental de activitate devine adaptarea la un nou orar de activitati (familiale si
sociale), consultari profesionale etc.
Tipul de relatii se modifica restrngndu-se din aria profesionala, dar si din aria altor
activitati. Iesirile ncep sa fie conditionate tot mai mult de timpul favorabil, nsorit si de
dispozitie.
n perioada de trecere, subidentitatea profesionala se dezoficiaza si se integreaza n
subidentitatea social-obsteasca. Subidentitatea maritala ramne esentiala. Subidentitatea
parentala ramne relativ expansiva, datorita aparitiei nepotilor care solicita emotional
identificareade prelungire a urmasilor. nceteaza caracteristicile reproductive ale vietii la
barbati.
Este o perioada de oarecare fragilitate biologica. Bolile mai curente sunt infarctul, cancerul,
bolile respiratorii. De obicei, bolile se trec greu. La femei sunt mai frecvente tulburarile
afective.
n perioada batrnetii propriu-zise, subidentitatea parentala se contracta usor,
subidentitatea sociala se exercita n teritoriul social accesibil.
n perioada marii batrneti subidentitatile suprapuse se contracta; uneori poate avea
loc o disolutie de sine.
Strile depresive sunt cel mai frecvent ntlnite la btrni i ele sunt determinate de o
multitudine de factori: patologici, psihologici i sociali. Degradarea organelor, survenite de-a
lungul timpului, sentimentele singurtii i inutilitii, i determin pe btrni s devin
anxioi, irascibili, egoiti, labili sau triti.
Specific senescenei umane este scderea randamentului, a puterii de concentrare, de
sistematizare, de memorare a faptelor recente, diminuarea interesului pentru cunoatere sau
este posibil manifestarea unei forme patologice de curiozitate, maniacal.

i la nivelul creierului se vorbete de o atrofie a encefalului, Kaps argumentnd c,


ntre 20 i 80 de ani, creierul pierde 1/7 din greutatea sa, att prin reducerea substanei
cenuii, ct i a substanei albe, ajungndu-se s se creeze o diferen de volum ntre creier i
cutia cranian.
Odat cu mbtrnirea, sau datorit unor suferine grave, viaa este ncetinit, nevoia
de efort fizic tinde s scad, iar micrile se desfoar ntr-un ritm lent.
La vrstnici i btrni o problem major este adaptarea la noile condiii de via, pe
care le presupune aceast ultim perioad a ciclului ontogenetic.
Hans Selye spunea: Facultatea de adaptare este unul din factorii fundamentali ai vieii. Se
pare c viaa omului este determinat de cantitatea de energie de adaptare de care dispune. n
concepia lui Selye, cei ce dispun de putere de adaptare au posibilitatea de a combate, cu mai
mult succes, toate genurile de epuizare sau chiar de a- i prelungi viaa.
mbtrnirea este foarte diferit, conceptul de btrnee a trezit numeroase dispute,
aa dup cum am mai artat, datorit multitudinii de factori care sunt implicai.

IV.1.2. Caracteristici ale proceselor psihice complexe la varstele de regresie


Procesele de cunoastere complexe sunt influentate de experienta cultural-intelectuala,
dar si de capacitatile functionale constituite ntre timp, desi acestea sunt relativ mai fragile la
deteriorare.
In ceea ce priveste problema memoriei, apar cteva fenomene caracteristice. Mai semnificativ
este faptul ca degradarea memoriei este mai pregnanta pentru componenta ei de scurta durata
(MSD). Memoria de mai lunga durata (MLD), este mai rezistenta. Oamenii n vrsta uita usor
unde au pus un obiect, ce au spus ntr-o mprejurare sau alta etc. n memoria de lunga durata
(MLD) mai rezistenta, se fac totusi asociatii confuzive.

Se vorbete despre memoria

retroactive a btrnilor care i amintesc cu multe amnunte prima ntlnire de dragoste, pe ce


banc a stat cu prima iubire dar nu i amintesc ce au mcat n urm cu o jumtate de or!
Cel mai adesea apar hipomneziile, dar si manifestari mnezice relativ limitate. De cele mai
multe ori, hipomnezia apare pe fondul unor nevroze si psihoze cnd se manifesta ca fenomen
secundar. Dar sunt si situatii cnd hipomnezia apare n prim plan si cnd are tendinta de a se
agrava ajungnd la amnezie. La persoanele n vrsta se ntlneste frecvent asa-numita
amnezie infantila de origine afectiva. Cteodata uitarea acopera momente din viata

individului si anume, primii 15-17 ani. Aceasta amnezie prelungita este considerata de unii
autori ca apare n urma apararii persoanelor, prin uitare, de unele momente penibile din viata.
La unele persoane apare dominant fenomenul de perseverare. n aceasta situatie, se repeta
pentru acelasi interlocutor faptele prezentate n alte ocazii. Cnd i se atrage atentia de catre
cei din jur se supara, se enerveaza si manifesta un negativism verbal temporal.
Devine mai lenta gndirea, atentia, vorbirea (au loc si modificari de voce). Aceasta din
urma se realizeaza cu pauze relativ lungi. Concomitent are loc o exacerbare a emotionalitatii,
a nervozitatii, a starilor de irascibilitate, a fenomenelor de dominare si refulare mai ales n
faza a doua, cnd se manifesta si tulburari ale unor functii psihice slaba cooperare,
anxietate, capricii, dependente de moment etc. Desigur, exista destule persoane n vrsta care
reusesc sa-si conserve luciditatea si echilibrul psihic general si ramn active, cooperante,
deschise la nou, se pastreaza pe un palier de buna adaptare vreme ndelungata. Multe
deprinderi se mentin chiar daca viteza actiunilor scade.
Declinul psihic n batrnete este conditionat de o serie de factori ce tin att de:

natura subiectiva si de structura anatomo-fiziologica a individului,

ct si de conditiile de mediu,

de rezistenta organica si mai cu seama a sistemului nervos central.

Se stie ca viata subiectiva a fiecarui om este influentata multilateral de felul n care traieste,
de faptul daca au actionat asupra sa sau nu factori stresanti, daca a dus o viata ordonata si
echilibrata, daca s-a realizat profesional si a avut satisfactii etc. La toate acestea trebuie
adaugat si factorul genetic care poate contribui la conservarea functiilor psihice si la
mentinerea nsusirilor fizice n anumite limite sau dimpotriva, la accentuarea unor manifestari
de prabusire psihofizica a individului.
Inteligenta poate sa se mentina relativ activa. Operativitatea nespecifica se conserva
relativ bine n prima etapa (65-75 ani). Totusi, tumultul ideilor scade, se manifesta momente
de vid intelectual, urmate de momente de constientizare a declinului pe care l reprezinta
aceste momente teama de angajare n discursuri verbale pentru a nu aparea un astfel de vid.
n aceste conditii se manifesta reticente verbale, timiditate, autism. Dupa 70 de ani, discursul
verbal devine mai rar n cadenta. n genere, emotiile devin ceva mai primitive.
Dintre toate manifestarile psihopatice prezente n batrnete, cele care se refera la
tulburarile afectivitatii sunt dominante si si pun pecetea pe ntregul comportament al
acestora. Starile depresive au o frecventa mai mare la persoanele n vrsta, la care determina
un dezechilibru n plan intern, pe de o parte, iar pe de alta parte, perturba relatiile individului

cu cei din jurul sausi se creeaza fenomene de dezadaptare Se pare ca la majoritatea


persoanelor n vrsta depresia este nsotita de o stare de teama fata de ideea mortii si regretul
pentru perioadele fericite din viata individuala. Asemenea stari se accentueaza dupa pierderea
partenerului sau a cunostintelor de vrsta apropiata. n alte cazuri, ideea de inutilitate sau cea
de neluare n seama de catre cei din jur imprima un caracter tragic de tristete si sentimental de
frustrare. Persoanele care sufera de depresie sunt pesimiste si inhibate, nefericite si nelinistite,
manifesta negativism fata de conversatii si au greutati n activitatea de concentrare. Batrnul
preocupat cu precadere de propria sa persoana traieste o tensiune neplacuta si devine iritabil
la situatii nesemnificative.
Un alt fenomen care se manifesta n tulburarile afective este cel de hipertrofiere a
sinelui, ca urmare a raportarii la propria persoana a tuturor faptelor, si de justificare a
comportamentului (sau) prin dilatarea drepturilor personale si atrofierea sensibilitatii. n
cazurile mai grave apare sindromul de depersonalizare care se exprima printr-o pierdere a
identitatii personale. Persoana n cauza se comporta ca si cnd nu-si apartine siesi, emotiile
sunt reci si lipsite de vioiciune, lucrurile se desfasoara ca n vis si este inhibata latura
comunicationala. Dupa stresuri prelungite, sindromul depersonalizarii se accentueaza si se
manifesta asociat cu alte dezordini psihotice cum ar fi ipohondria, isteria etc. Manifestarile
depersonalizarii sunt mai frecvente la femei, dar se pare ca fenomenele nu sunt att de
violente ca la barbati.
Tulburarile memoriei se asociaza frecvent cu cele ale gndirii si limbajului. Ideile
de persecutie creeaza impresia persoanei ca este n permanenta observata si urmarita, ca
nimic din ceea ce spune si gndeste nu este pe placul altora. Aceste stari se pot asocia cu
ideile ipohondrice cnd persoana se crede bolnava somatic si nu i se acorda atentia cuvenita,
sau nu este crezuta. n plan verbal exprimarea devine anevoioasa, lenta si incoerenta. De
multe ori oamenii n vrsta nu-si gasesc cuvintele potrivite, apar repetarile si usoare forme de
blbiala. Scrisul este nesigur, colturos, tremurat si sacadat. Fenomenele parkinsonice, care
intervin frecvent, ngreuieaza si mai mult transpunerea ideilor n spatiul grafic.
n plan comportamental, persoanele cu astfel de tulburari se manifesta ca nervoase, irascibile
si traiesc un sentiment de frustrare. n situatiile mai dificile, comportamentul aberant se
traduce prin parasirea temporara a domiciliului, vagabondaj si fuga de colectiv.
Viata social-culturala a persoanelor n vrsta este n genere mai putin apta de
activitati numeroase si variate. La vrstele naintate expectanta obiectiva si subiectiva a
mortii este din ce n ce mai mare. Se diferentiaza trei fatete ale evenimentelor terminale:
moartea biologica, psihologica si sociala, fiecare dintre acestea cu manifestarile specifice.

IV 1.3. Conlcuzii
Btrnii trebuie sa fie ntrebai ce anume doresc, deoarece majoritatea vor s triasc
mai departe n comunitatea din care fac parte i nu ntr-o instituie specializat. Dar cel mai
important ar fi ca ajutorul s fie orientat astfel nct s-i ncurajm pe btrni, n mai mare
msur s-i aduc o contribuie activ la viaa societii. Vastul potenial de competen,
experien i timp pe care btrnii pot s-l ofere este n mare msur neglijat n zilele noastre.
Aceasta este o metod important de a combate stereotipurile, c persoanele n vrst sunt
pur i simplu o povar. Dar s nu uitm c s-ar putea ca i cei tineri s triasc anii senectuii
i atunci....
Ideal este ca btrnii s fie ntotdeauna ct mai aproape de familiile lor.. Empatia
batranilor, dar nu numai, se construiete pe deschiderea spre sentimentele celorlali. Acest
lucru este uor de inteles daca ne gndim la situatia in care se gsesc aceti batrani,
majoritatea 76,7% locuiesc in azile, unde orict de bine ar fi tratati sau orice condiii
materiale ar exista in aceste azile, nu compenseaza lipsa familiei sau sentimentul de abandon.
De altfel nu trebuiesc uitate toate crizele psihologice prin care trec batranii dar si toate acele
schimbri somatice. Batranii nu vor sa moara pe patul spitalelor ci acasa patul pe lor unde au
trit.O concluzie este cert: n azilele de btrni - soluia extrem pentru cei rmai singuri puini reuesc s se adapteze, chiar n cele mai calde circumstane. Cei mai muli dispar dup
internare... Trauma este cu atat mai grava cu cat sunt obligai, uneori fara a primi nici o
explicaie sa paraseasca tot ce este familiar: casa, uliele, vecinii, rudele, animalele din
gospodrie. Desigur aceasi durere o simt si cei care locuiesc la orae si sunt mutati apoi in
azile. Aici vorbim de o dificultate in a se adapta cu condiiile din azile. Situatia nu este
ntotdeauna plcut nici pentru cei care locuiesc in continuare in cadrul familiei si se simt o
povara pentru copii, care ii maltrateaza psihologic din cauza lipsei banilor. Situatia sta altfel
in cazul cand ambii parteneri de viata triesc, ei completandu-se si centrandu-se asupra lor si
o perioada asupra nepoilor. Sugestiile strnse de-a lungul anilor revizuirea vrstei de
pensionare, fiecare s fie activ att ct poate, nfiinarea unor ntreprinderi constituite din
btrni (o experien a artat c o asemenea ntreprindere are o productivitate similar cu cele

obinuite, dar cu un grad de absenteism considerabil mai mic), organizarea unor programe de
readaptare profesional... nu trebuie s rmn doar simple deziderate. Pretutindeni, fiecare
ar i-a conturat o politic proprie fa de btrni (n Statele Unite s-au creat comuniti
pentru btrni i tot acolo btrnii pot munci att timp ct reuesc cel puin n unele
domenii), dar la noi n ar nc suntem n faza incipient...
Senilitatea este un pericol care amenin pe cei de vrsta a treia, slbirea simultan a
capacitilor fizice i mentale datorit mbtrnirii nu are o vrst precis, variind de la o
persoan la alta, sub influena factorilor ereditari i personali (antecedente patologice,
intoxicri alcoolice, surmenaj). Condiiile socio-economice i afective joac i ele un rol
important n ceea ce privete data apariiei strii de senilitate, ntr-adevr, pensionarea
necompensat de o nou activitate, solitudinea afectiv, insecuritatea financiar, sentimentul
de devalorizare social accelereaz procesul de involuie.
Inteligenta la batrani se pastreaza si nu dispare cum muli au impresia, ceea ce dovedete ca
inca sunt apti de munca si ca integrarea la un loc de munca special pentru batrani ar fi ideal
pentru depasirea crizelor vrstei a treia.
Majoritatea oamenilor folosesc ambele emisfere insa in proporii diferite. Se pare ca dupa 60
de ani dealtfel se foloseste modul de procesare a informaiilor integrat. Modul de procesare
cognitiva se leaga de profesiunile avute de subieci in tinerete, se confirma ipoteza conform
careia cei care au lucrat in domeniul tehnic folosesc modul de gndire integrat, apoi ca si
procent sunt cei din domeniul social, iar pe ultimul loc, cei din domeniul artistic care folosesc
mai mult emisfera dreapta
In ultima perioad s-a constatat o izolare social a btrnilor nsoit de o cretere
semnificativ a violenei n familie. Una din principalele probleme aprute o constituie
cazurile tot mai frecvente de maltratare a btrnilor de chiar membrii familiei. Acest
comportament abuziv poate mbrca o multitudine de forme, de la violena verbal sau fizic,
la cea a exploatrii financiare sau a abandonului, mai ales acolo unde persoanele n vrst au
o sntate precar.
ngrijirea prinilor, receptat ca o povar financiar i psihologic, cumulat cu ndatoririle
fa de propria familie pot fi la baza unui acut sentiment de frustare, care determin o criz
ntre generaii.
Btrnii... uitm c la umbra lor am crescut toi... uitm c n conul de lumin al anilor
lor plutete o imens nelepciune, nelepciunea de veacuri a lumii. Probabil de aceea
Organizaia mondial pentru btrni a ales drept simbol un ficus (Ficus bengalensis), un

arbore neobinuit... din ramurile lui pornesc rdcini ce se nfig n pmnt, formnd noi
trunchiuri... noi arbori care la rndul lor vor genera ali copaci, ntr-o continuitate care
reamintete perpetuarea propriei noastre familii. n multe populaii btinae din Asia, la
umbra lor se adunau btrnii pentru a discuta problemele comunitii, acolo se organizau
trgurile... o fireasc legtur ntre om i natur. Un simbol al perenitii.

Referine bibliografice:
Allport G.W., (1981), Structura si dezvoltarea personalitii, Bucuresti: EDP.
Baban, A., Petrovai D., Lemeni G. (2002). Consiliere si orientare. Bucuresti:
Humanitas Educational
Cosmovici A., (1996), Psihologie general, Iasi: Editura Polirom.
Creu, T. (2009). Psihologia vrstelor. Ed.a III-a, Iasi: Polirom
Enachescu, E., (1997), capitolul Cunoaterea i caracterizarea elevilor
n Praxilogia militar, Centrul de cercetare metodologic i perfecionare a cadrelor
didactice militare, Bucureti
Golu M., ( 1993), Dinamica personalitii, Bucuresti: Editura Geneze.
Ilu, P.,(2005), Sociopsihologia i antropologia familiei, Polirom, Iai
Iucu, R.B. (2004). Formarea cadrelor didactice. Sisteme, politici, strategii.
Bucuresti: Humanitas educational
Joia, E. (coord). (2007). Formarea pedagogic a profesorului. Bucuresti: EDP
Jigu,M., (2001), Consilierea carierei, Bucureti, Ed. Sigma
Jigu, M. (2001), Consiliere i orientare, (Ghid metodologic) Bucureti, Ed. Sigma
Maciuc, I. (1998). Formarea formatorilor. Modele alternative si programe
modulare. Bucuresti: EDP
Mitrofan, I., Ciuperc, C., (1998) Incursiune n psihosociologia i psihosexologia familiei,
Papalia,D.E.,Wendkos Olds, S., Duskin Feldman, R.(2010), Dezvoltarea uman, Editura Trei

Radu N., (1995), Psihologia vrstelor. Adolescena. Schi de psihologie istoric, Bucuresti,
Editura Fundaiei Romnia de Mine.
Rdulescu S.M., (1994), Sociologia vrstelor, Bucuresti: Editura Hyperion XXI.
Schifirne C. ( 2001), Educaia adulilor n schimbare, Bucuresti: Editura Fiat Lux.
Sielbert H., (2001), nvarea autodirijat si consilierea pentru nvare, Iasi:
Institutul European.
chiopu, U.,Verza, E.,(1997), Psihologia vrstelor,E.D.P., Bucureti
Tanase, M., (2012), Un model al formarii initiale a cadrului didactic, Sibiu , Ed. Psihomedia
Verza E., (1993), Psihologia vrstelor, Bucuresti: Editura Hyperion XXI.
Vinanu N., (1998), Educaia adulilor, Bucuresti: EDP.
Zlate M., (1997), Psihologia vieii cotidiene, Iasi: Editura Polirom.