Sunteți pe pagina 1din 15

Senzaia

==

rezumat ==

De la excitabilitate la sensibilitate
- Studiul experimental al senzatiilor a constituit actul de nastere al psihologiei ca stiinta
autonoma.
- Popescu-Neveanu si Mihai Golu (1970) arata ca sensibilitatea nu este un fenomen in
sine, izolat si adaugat din afara la fenomenele si procesele naturale ci o functie, o
proprietate obiectiv determinata.
- Functia sensibilitatii este conditionata de necesitatile biologice impuse de procesul
adaptarii la mediu a facut ca evolutia acesteia sa se faca in conditiile interactiunii cu
mediul ambiant, in masura in care organizmul dezvolta capacitati de detectare,
inregistrare si analiza a stimulilor externi.
- Functia sensibilitatii a aparut si s-a dezvoltat pe fundalul excitabilitatii.
Excitabilitatea este proprietatea biologica generala ce asigura fiintelor vii posibilitatea de
a receptiona influente externe si de a raspunde la ele selectiv printr-o starea de modificare
interna.
-

Particularitatea vietuitoarelor o constituie modul lor de viata mobil, deplasarea sporind


considerabil cantitatea de informatie cu care acestea intra in contact si care provoaca
dezvoltarea unor comportamente adaptative.
Excitabilitatea => reactie primara simpla, innascuta, orientata preponderent spre aparare
fata de stimulii nocivi
Sensibilitatea => reactie selectiva diferentiala si specializata ce se soldeaza cu
comportamente adaptative mai complexe
Sensibilitatea avand ca baza genetica excitabilitatea permite dezvoltarea unor
comportamente adaptative complexe in raport cu noi stimuli din mediul inconjurator.
Evolutiv-genetic functia sensibilitatii s-a dezvoltat la organe cu cu functii receptoare
diferentiale, si apoi prin construirea unor zone de proiectie specializate in analiza si
sinteza semnalelor. In timp datorita evolutiei au aparut diferentieri ale acestor organe si
odata cu acesta sa aiba loc aparitia organelor de simt specializat in detectarea si
integrarea informatiei oferite de anumiti stimuli intr-o imagine cod specializata.

Definirea si specificicul psihologi al senzatiilor


- Senzatia poate fi calificata ca prim nivel de prelucrare, interpretare si utilizare a
informatiei despre insusirile obiectelor si fenomenelor lumii externe si despre starile
mediului intern.
- Sensibilitatea defineste capacitatea omului de a recepta cu finete si a discrimina
particularitatiile stimulilor senzoriali.
Definitie: Senzatia este un proces psihic de receptare si prelucrare a stimulilor din
mediul extern sau intern cu ajutorul unor analizatori specializati in vederea prelucrarii
unei imagini senzoriale cu efect adaptativ
Particularitatile senzatiei din punct de vedere psihologic
Existenta unor stimuli in raport cu care exista analizatori specializati
Stimuli interni Stimuli externi
Pg. 1/6

o Specifici (modali) cei in raport cu care s-au dezvoltat organe de simt


specializate. (optic, aucustic, chimic, termic, mecanic)
o Nespecifici (universali) nu prezinta analizatori specializati (curentul
electric, socuri mecanice). Acestia raspund cu reactii proprii nespecifice.
Existenta analizatorului ca organ de simt structura analizatorului este:
Receptorul
Caile de transmisie
Zona de proiectie corticala
Procesarea primara senzatia se realizeaza numai in conditiile prezentei stimulului in
campul de actiune al receptorului
Un continut informational specific senzatia reflecta insusirile concret-intuitive simple,
primare ale obiectelor si fenomenelor, sau starile din mediul intern
Rezulta ca senzatia este primul nivel de procesare a informatiilor, care permite
elaborarea unei imagini subiective in plan cortical asupra stimulilor.

Zlate incearca o definirea senzatiei prin urmatoarele perspective:


- Definirea senzatiei prin opozitie cu excitatia
Excitatia determina o modificare reversibila sub influenta stimulului pe cand
senzatia implica transmiterea mesajului nervos, a excitatiei pana la centrii
corticali
Acesta definire scoate in evidenta atat distinctia dintre fiziologic si psihologic cat
si evidentierea continuitatii procesuale de la excitatie la senzatie
- Definirea senzatiei prin opozitie cu perceptia prin evidentierea superioritatii perceptiei
in raport cu senzatia
Senzatia se realizeaza ca prim contact al organismului cu stimulii senzoriali pe
cand perceptia este procesul prin care stimulii senzoriali sunt interpretati,
analizati si integrati cu alte informatii senzoriale.
- Definirea senzatiei prin intergrare psihofiziologica este evidentiata prin raportarea
acesteia la activitatea corticala evidentiindu-se paradigma indentitatii functionale dintre
senzatie si constiienta.
Calitatiile senzatiei
1. Intensitatea senzatiei
atribut de ordin cantitativ care exprima relatia dintre energia fizica si a stimulului
sau magnitudinea acestuia si energia sau forta senzatiei.
Intre intensitatea stimulului si a senzatiei exista un raport direct in limitele
impuse de legea pragurilor senzoriale sau a intensitatii
2. Durata senzatiei
Este un atribut de ordin temporal al imaginii senzoriale si exprima relatia dintre
durata stimularii si durata de manifestare a senzatiei
Stimulul nu este perceput de la bun inceput daca acesta porneste de la valori
subliminale.
Fiecare senzatie prezinta un anumit tip de latenta necesar declansarii sau incetarii
senzatiei, datorita proceselor chimice de la nivelul celulei nervoase. Latenta
declansatoare poarta numele de timp de reactie iar cea de la incetarea stimulului
postefect (remanenta) Fiecare tip de analizator are o latenta specifica.
3. Calitatea imaginii senzoriale
Este un atribut al continutul informational specific diferitelor modalitati
senzoriale.
Corespondente: stimuli optici senzatii vizuale, stimulti aucustici s. auditive.
4. Tonalitatea efectiva a imaginii senzoriale
Pg. 2/6

Exprima ecoul afectiv al senzatiei, o traiere simpla, primara, slab verbalizata si,
evident, slab constientizata.
Ordine descendenta a tonalitatii afective: senzatia de durere, senzatiile
vestibulare, organice, interne, senzatiile olfactive, gustative, auditive si vizuale.
Are in primul rand o valoare adaptativa pentru ca declanseaza mecanismele de
aparare ale organismului punandu-l in stare de alerta.
5. Valoarea cognitiva
exprima pozitia senzatiei pe o scala a importantei si semnificatiei pentru
cunoasterea senzoriala.
Se impun senzatiile vizuale, auditive, tactilo-kinestezice.
Legile sensibilitatii
1. Legea intensitatii sau a proagurilor absoulute Weber si Fechener elaboreaza
conceptul de prag.
Prag absolut minimal reprezinta valoarea minima a unui stimul necesara
pentru determinarea unei senzatii specifice
Prag absolut maxima reprezinta valoarea maximala a intesitatii unui stimul
necesara si sufiicenta pentru a determina inca o senzatie sufiicenta si dincolo de
care isi pierde specificitatae si devine o senzatie nespecifica de durere
Conceptul de prag => particularitatiile fizice ale intensitatii stimulului
Conceptul desensibilitate => particularitatiile analizatoului, respectiv
sensibilitatea acestuia
Registrul de sensibilitatii se regaseste intre cele doua praguri absolute
2. Legea pragurilor absolute
Intre valoarea pragului si nivelul sensibilitatii este un raport invers proportional.
Creste valoarea pragului -> scade nivelul sensibilitatii si invers
Legea pragului diferential asuma faptul ca pentru obtinerea cresterii senzatiei in
progresie aritmetica este necesara o crestere a intensitatii stimulului in progresie
geometrica
3. Legea contrastului
Stimularea cu intensitati diferite care actioneaza simultan sau succesiv asupra
aceluiasi analizator are ca efect modificarea sensibilitatii acestuia
Contractul simulan se manifeste prin accentuarea reciproca a claritatii
si pregnantei stimulilor prezentati in acelasi moment, fie prin accentarea
stimulului principal sub influenta stimulilor de fond
o Daca diferentele sunt prea mari se produce alternanta
o Daca diferentele sunt prea mici se produce ammestecul
Contrastul succesiv se manifesta prin modificarea sensibilitatii ca efect
al ordinii de prezentare a stimulilor
o Se constata cresterea sensibilitatii analizatorului daca acesta este
stimulat la scurt timp dupa actiunea mai indelungata a unui stimul
de aceeasi modalitate dar diferit ca intensitate.
Fiecare analizator are mecanisme de accentuare a contrastului.
4. Legea adaptarii demonstraza modificarea nivelului sensibilitatii analizatorului in
conditiile stimularii prelungite a acestuia
Stimularea prelungita a analizatorului cu stimuli de intensitate scazuta provoaca
o scadere a pragului si o crestere a nivelului sensibilitatii (adaptare ascendenta)

Pg. 3/6

Stimularea prelungita a analizatorului cu stimuli de intensitate crescuta provoaca


o crestere a pragurilor si corespunzator o scadere a nivelului sensibilitatii
(adaptativ descendent)
Viteza de adaptare difera de la un analizator la altul.
Adaptarea este un mecanism de optimizare a procesului receptiei senzoriale, de
stabilizare a sensibilitatii la un nivel functional care corespunde cel mai bine
caracteristicilor fizice si valorii de semnalizare a stimulilor specifici.

5. Legea stabilizarii si depresiei (interactiunii analizatorilor) in dinamica procesuala


analizatorii se influenteaza reciproc.
Interactiunea intramodala - se manifesta la nivelul unuia si aceluiasi analizator
atunci cand partiile componente ale unui analizator pereche se influenteaza
reciproc provocand cresterea sensibilitatii (sensibilizare) sau scaderea acesteia
(depresie)
Interactiunea intermodata se manifesta ca sensibilizare sau depresie ca efet al
stimularii altui analizator. Astfel stimularea unui analizator la un anumit nivel de
intensitate poate sa provoace cresterea sau scaderea nivelului sensibilitatii in
cadrul altui analizator
Sinestezia stimularea unui analizatorprovoaca efecte specifice unei stimulari
senzoriale la nivelul altui analizator fara ca acesta din urma sa fi fost stimulat.
Senzatii:
Vizuale
Particularitatile stimulilor vizuali
Spectrul undelor vizibile 397 si 723um
Luminozitatea este calitate unei surse de a emite lumina proprie
Iluminarea este calitatea suprafetelor care reflecta si difuzeaza lumina
unei surse straine.
Structura retinei
Aria periferica a retinei ora serata este continuata de o zona numita
macula lutea (pata galbena) care incepe de la prelungirea axului optic
spre partea temporara a ochiului.
Foveea centrala in prelungirea axului vizual si are receptorii vizuali
dispusi radial
Vederea fotopica si scotopica
Vederea fotopica (diurna) este specializata pentru intensitati luminoase
ridicate. Rceptori vizuali: conurile
Vederea scotopica (crepusculara) intervine in ca unor intensitati
luminoase scazute. Receptori vizuali: bastonasele
La trecerea vederii intre cele doua apare fenomenul Purkinje care
presupune pierderea culorii obiectelor, acestea devenind cenusii.
Vederea cromatica reprezinta capacitatea ochiului uman de a discrimina
calitatiile obiectelor in functie de noanta sau tonalitatea cromatica
Intensitatea radiatiei sau stralucirea provoaca modificarea noantelor
cromatice.
Tulburarile vederii cromatice sau cecitate cromatica
Persoanele afectate confunda rosu cu verde (sau alte culori ce aceeasi
intensitate sau saturatie ablastru, cenusiu)
In general sunt afectati barbatii 3-4%
Auditive
Particularitatile stimulilor auditivi
Pg. 4/6

Sepectru auditiv
reprezinta registrul disponibil omului, acesta fiind cuprins intre 20 si
20.000 Hz
unitatea de masura este Hertz-ul Hz (oscilatii/secunda)
Amplitudinea sau intensitatea unei sonore
reprezinta forta oscilatiei si este rezultanta distantei dintre varful unei
oscilatii si linia nula, de echilibru
unitatea de masura este decibelul dB si reprezinta a 10 parte dintr-un
bel unitatea este logaritmica acesta se masoara fata de un etalon de
unde rezulta ca o masuratoare nu reprezinta o intensitate absoluta
Forma si timbrul defineste aspectul general al curbelor undelor sonore
Adaptarea auditiva - Este considerata ca fiind medie

Gustative
Este unul din simturile de tip chimic
Limba detine 4 tipuri de papile: dulce, amar, acru si sarat
Factorii obiectivi care provesc insusirile nespecifice ale stimulilor si ambiantei
Temperatura
Cresterea temperaturii mediului ambiant conduce la scaderea
sensibilitatii pentru sarat, acru si amar.
Temperatura substantei
o Dulce sensibilitatea creste odata cu temperatura. Pana la
37 grade, dincolo de acesta valoare , sensibilitatea scade
brusc si la 50 grade dispare
o Sarat temperatura optima este 18 grade C
o Amar temperatura optima este 10 grade C
o La 0 grade C sensibilitatea scade considerabil sau dispare
total
Lumina
Saderea la intuneric 20-24ore scade sensibilitatea gustativa
Lumina diurna cu cer senin creste usor sensibilitatea
Concentratia de oxigendin atmosfera odata ce scade provoaca o scadere a
sensibiltatii gustative
Culorile asociate conduc la cresterea sensibilitatii gustative
Factorii subiectivi, psihofiziologici
Dinamica trebuintelor de hrana - rol autoreglator => aparare si
supravietuire
Tonalitatea afectiva si experienta perceptiv-gustativa - anumti stimuli au
o incarcatura afectiva ceea ce provoaca o modificarea a dinamicii
sensibilitatii
Modificarile in compozitia sangelui ex: narcoticele provoaca cresterea
generala a sensibilitatii gustative
Diminuarea proportilor diferitelor substante in sensul scaderii pragului
senzorial ex: la hipoglicemie subiectii prefera zaharoza cu pana la 30%
mai concentrata in timp ce in mod normal li se pare extrem de dulce.
Invatarea, antrenamentul conduce la perfectionarea capacitatiilor:
scaderea pragurilor, discriminare si diferentiere gustativa
Maladii
Olfactive
Este unul din simturile de tip chimic pe langa gust
La oameni regiunea cu celulele olfactive are o suprafata de 5cm/p
Factorii care influenteaza dinamica sensibilitatii olfactive
Pg. 5/6

Dominanta cerebrala-nazala nara stanga are rol dominant la dreptaci si


invers
Diferentele de sex sensibilitatea la femei creste in timpul mestruatiei iar
in timplul sarcinii prezinta o hipersensibilitate
Relatia mama-copil bebelusii recunosc mirosul mamei
Specificitatea mirosului personal fiecare persoana are o amprenta
osmica proprie ce se modifica odata cu varsta si in cazul unor maladii
Varsta olfactivitatea incepe de la 6 ani, creste pana la 20 dupa care
incepe sa scada. Se conserva mai bine decat vazul
Flamazirea, blolile sistemului nervos, afectiunile respiratorii si nazale
scad sensibilitatea olfactiva
Tumorile celebrale, isteria pot genera halucinatii olfactive
Factorii fizici temperatura, iluminatul, saturatie. Tenperatura optima
pentru olfactie este de 35-38 grade C.

Normele morale femeile si barbatii percep diferit anumite mirosuri. In


functie de concentrarea unui miros acestia il pot gasi placut sau
respingatoar.

Cutanate
Fac parter din categoria exteroceptorilor; recepteaza stimului mecanici, electrici,
termici din mediul ambiant
Senzatiile cutanate se prezinta in trei submodalitati senzoriale
Senzatiile tactile se prezinta in trei forme: de atingere, de presiune si de
gadilare (prurit)
Senzatiile termice se diferentiaza in doua moduri: pentru cald si pentru
rece
Senzatiile algice cutanate (de durere) semnalizeaza o agresiune mecanica,
termica, chimica, electrica asupra tegumentului
Teoria specificitatii sustine ca durerea este o forma specifica de sensibilitate
independenta de celelalte modalitati senzoriale
Adaptarea senzatiilor alegice este foarte dificila si de durata. Noaptea, cand
solicitatarile externe sunt reduse, intensitatea durerii devine greu de suportat.
Rolul setului pregatitor avertizarea provoaca o crestere a a pragului
sensibilitatii algice, o sporire a tolerantei fata de stimulul nociv
Rolul experientei anterioare oamenii pot dezolta reactii fobice, de teama, frica.
Conditionarea social-culturala diferentele de varsta, sex, etnie, religie, cultura,
civilizatie, obiceiuri, traditii induc modificari semnificative in modul in care
oamenii se raporteaza la durere.
Proprioceptiv-kinestezice si de echilibru
Aparatul muscular are rolul de a controla un numar mare de contractii
musculare cu scopul de deplasare sau de metinerea unei pozitii fixe
Relatia dintre vad si kinestezie
Raportul viteza-precizie

11:41 Adrian SIMA / 02-02-2013

Pg. 6/6

Percepia
==

rezumat ==

Teorii ale perceptiei organizate in functie de raspunsurile la:


- Problema inascut/dobandit
o Lock, James, Hume considera ca perceptiile sunt dobandite, ele se achizitioneaza
prin experienta si invatare
- Problema rationalism/empirism
o Spinoza, Muller, Kant Gibson si Gestaltistii considera ca perceptiile sunt inascute,
automate, un raspuns pasiv care reflecta intr-o masura relative directa structura
stimulului.
- Problema globalismului/elementarismului
o Rationalistii Descartes, Piaget si cognitivistii considera ca perceptia este de natura
deductiva, o interpretare logica si activa a informatiilor senzoriale partiale.
Senzualismul asociationist (empirismul) (Prestley, Hatrley, Bain)
- Asociatia este un principiu important al vietii mintale. Repetitia sta la baza tuturor
asociatiilor.
- Daca o senzatie este asociata cu cu o alta de sufiicente ori, ea capata o influenta asupra
ideilor corespondente iar daca una dintre acestea va fi adusa in plan constient, se vor active
si celelalte asociate ei.
- Stuar Mill sustine ca senzatia este un fenomen psihic elementar, perceptia fiind rezultatul
unei sume de impresii senzoriale. Asftel, perceptia este redusa la senzatie pierzandu-si
indentitatea.
- Lotze considera ca fiecare perceptive este rezultatul unei insumari de puncte de excitatie
retiniana.
Gestaltismul (Wertheimer, Koffka, Kohler) ofera prima teorie coerenta asupra perceptiei.
- Gestaltismul insista asupra primordialitatii intregului in raport cu partea; obiectele sunt
percepute in intregul lor prin forma, structura, configuratie specifica. Ceea ce i s-a
reprosat gestaltismului este caracterul inascut al tendintei spre integritate perceptiva.
- Ehrenfels aduce un exemplu cu melodia care nu poate fi redusa la o simpla suma de
tonalitati si, daca se schimba ceva nu se pierde forma.
- Wertheimer experimentand a constatat ca aprinderea suscesiva a doua becuri cu o viteza de
1/6 dintr-o secunda produce o banda luminoasa continua (femomenul phi al miscarii
aparente).
- Gestaltistii au studiat si elaborate o serie de legi ale perceptiei, ce inca sunt actuale. Acestia
considera perceptia un proces unitar si autonom care nu se reduce la o simpla suma de
impresii senzoriale. Ceea ce conteaza este forma (Gestalt) in conditiile principiului
pregnantei. Altfel spus, obiectele se impun perceptiei prin particularitatile lor, de forma, de
structura. Oamenii prezinta o tendinta inascuta de a percepe obiectele in integralitatea lor.
- Wolfgang facand o cercetare pe cimpanzei a constatat ca acestia, in timp ce incercau sa isi
procure mancarea plasata deliberat intr-un loc inaccesibil. Autorul a observat ca cimpanzeii
au reusit sa gaseasca solutii de acces utilizand diverse obiecte pe care le aveau la dispozitie
si nu prin procesul eroare-incercare ci prin insight (denumit si femomen aha). Acest lucru
Pg. 1/9

presupune ca cimpanezii intai au facut un plan incluzand acele obiecte (forme, structuri) si
apoi au actionat.
Structuralismul genetic (Piaget) considera ca perceptia deformeaza prin insasi natura ei.
- Piaget studiaza evolutia gradului de eroare (inadecvare) odata cu inaintarea in varsta in
raportul dintre obiectul fizic si cel perceput si considera ca datorita legii centrarilor
perceptive (mecanismele perceptive actioneaza prin esantionare de natura perceptiva) acest
tip de procesare determina efectele de camp, responsabile pentru iluziile optice.
- Piaget preia conceptul de structura de la Gestaltism insa considera ca aceste structuri nu
sunt inascute in totalitate, ci numai in componentele lor anatomo-fiziologice;
- Perceptia este strans legata de evolutia structurilor inteligente si evolueaza direct in raport
cu aceste structuri. Odata cu acesta dezvoltare apar 2 efecte:
- Decentrarea; perceptia devine mai exacta prin reducerea efectului de camp
- Aparitia de noi erori cauzate de punerea in relatie a elementelor prea indepartate in timp
si spatiu pentru a apartine aceluiasi camp de centrare si acumularii de fixatii oculare pe
anumite zone privilegiate ale sistemului.
Teoria tranzactionista (Ames, ittelson) considera ca perceptia este un rezultat al unui proces
de tranzactie, de schimb intre organism si mediu.
- Perceptia reprezinta/implica emiterea unei supozitii de regula anterior verificata (experienta
personala) ca un raport anticipativ cu viitorul.
- In sustinerea acestei iopteze, Ames, prezinta iluzii vizuale ale unor configuratii
echivalente (denumite de Ittelson) care sunt percepute ca indentice cu cele ale realitatii
fizice, indiferent cat de diferite ar fi. (camera lui Ames)
Teoria senzorio-tonica (Werner, Wapner) considera perceptia ca fiind constituita pe langa
originea sa senzoriala si de tonusul musclar ce asigura postura si activarea motrica.
- Perceptia verticalitatii este polisenzoriala implicand orientarea retiniana si proprioceptiva in
raport cu axa gravitationala.
- Acesta teorie subliniaza rolul factorilor nonperceptivi in perceptie: tonusul muscular,
postura, kinestezie, senatiile interne, starile afective.
Teoria starilor centrale directoare (Allport) considera ca factorii commportamentali au un
rol important in perceptie.
- Perceptia este influentata de o varietate de factori comportamentali cum ar fi trebuinte,
valorile, pulsiunile, reactiile defensive, personalitatea si experienta subiectului
Teoria psihofizica (Gibson) considera ca perceptia este ca o priza de contact cu mediul,
reunind priza de constiinta si comportamentul
- Gibson respinge distinctia dintre senzatie si perceptie, respectiv existenta procesului de
prelucrare a infomatiilor receptate de la mediu.
- Pentru Gibson, informatia este deja organizata in stimuli iar rolul perceptiei este acela de
detectare a unui pericol sau de rezonanta cu acesta informatie. Astfel, individul reusind sa
indentifice caracteristicile obiectului si sa determine proprietetiile lui.
- Teoria lui Gibson este una globalista.
Pg. 2/9

Modelul Cognitivist este in prezent una dominanta intrucat sintetizeaza pozitiile contrare
referitoare la perceptie. Acesta abordare este una constructivista.
- Cognitivistii considera ca este important sa se faca distinctia intre Senzatie si Perceptie.
- Pornind de la teoria lui Gibson, Cognitivistii, propun modelul de procesare de informatii,
acordand un rol predominat anticiparii sau expectatiei
- Obiectul are o anumita cantitate de informatie disponibila care este extrasa in baza unei
actiunii de explorare a subiectului, dirijata de scheme mentale interne. Acesta schema se va
modifica in actiuniile viitoare si se va impune ca o experienta dobandita.
- Senzatia => prelucrarea senzoriala a informatiei si perceptia => raportata la semnificatiile
obiectelor, la interpretarea informatiilor senzoriale.
Definire si specific
Definitie: Perceptia este un proces psihic de prelucrare si interpretare a informatiei
senzoriale sub forma unei imagini cu sens pentru subiect.
-

Se impune considerararea perceptiei ca proces senzorial???


Continutul informational al perceptiei il constitue insusirile obiectelor si fenomenelor luate
in ansamblul lor unitar si integrat.
Perceptia este un proces de intergrare a informatiei senzoriale => informatia oferita
analizatorilor este preluata si integrata intr-o maniera unitara.
In acest proces ceea ce predomina este intregul, obiectul in ansamblu sau si mai apoi
elementele componente
Perceptia este un proces senzorial complex, primar pentru ca se desfasoara in prezenta
obiectului a carui ca durata este conditionata de prezenta obiectului in campul perceptiv.

In analiza specifcului psihologic al perceptiei trebuie sa tinem seama de imbinarea celor 2


orientari de procesare a informatiei:
- Orientare ascendenta (perceptie directa) => datele informatiei senzoriale se fructifica
valorificand activitatea analizatorului, (Gibson) ce permite culegerea de informatii natural,
spontan, fara sa reflectam asupra lor. Din aceasta perspectiva perceptia este reductibila la
informatia de tip senzorial
- Orientare descendenta (perceptie indirecta) => dirijata de datele experientei, de schemele
perceptive, de orientarile subiectului , de factorii comportamentali, (Gregory) constatarile
noastre in legatura cu profunzimea se realizeaza pe baza experientei noastre anterioare
despre profunzime sau alte caracteristici
Aceste doua directii de procesare a informatiei sunt sustinute de psihologia cognitiva si au
ca suport o serie de dovezi provenite din sfera iluziilor perceptive sau a formelor complexe
de perceptie.
Mecanismele perceptiei implica:
- Abordarea monomodala procesare de tip direct, ascendent
- Abordarea plurilmodala procesare de tip indirect, descendent
La perceperea obiectului participa mai multi analizatori, plurilmodala, cu
referire la marime, forma, marime, volum, distanta, viteza, timp, spatiu
Aceste 2 directii nu sunt disjunctive ci ele se coreleaza si interactioneaza pentru a permite
elaborarea unei unei imagini perceptive bogate in continut.
Pg. 3/9

Atributele imaginii perceptive


- Imagine, primara, actuala elaborata aici si acum in conditiile prezentei obiectului in campul
receptiv.
- Imagine bogata in continut care reflecta: insusirile primale si de detaliu, fondul cat si
obiectul perceptiei, culorile principale cat si noantele cormatice
- Imagine integrata si si unitara, integreaza informatiile analizatotului in mod unitar
- Imagine obiectuala => semnalarea obiectelor in integritatea insusirii lor
- Imagine semnificativa ce ne arata capacitatea perceptiei de a integra informatia senzoriala
intr-o imgine cu sens pentru subiect.
- Intodeauna ceea ce percepem are o anumita semnificatie pentru noi, iar atunci cand acesta
nu poate fi accesata avem tendinta sa o atribuim prin reducere la experientele noastre
anterioare. Lipsa acestei informatii produce un fenomen de disonanta cognitiva, conflict
cognitiv intre experienta personala si datale realitatii. Acest fapt ne face sa reducem
necunoscutul la cunoscut, preferand sa operam cu semnificatii chiar si partiale.
Principiul vizualizarii demonstreaza roul primordial al informatiei vizuale in procesarea
perceptiva. Oamenii au tendinta de a acorda atributele vizualizarii si informatiilor venite de
la alti analizatori; kinestezic si auditiv.
Principiul verbalizarii => rolul cuvantului in perceptie poate fi privit prin doua
perspective:
- rol integrator integreaza experienta perceptiva cu cuvantul care il denumeste. Eticheta
verbala a obiectului (denumirea) substituie insasi obiectul intrucat acesta ne aduce in
primplan ansamblul experientelor informatiilor legate de acel obiect.
- factor de reglare (coordonare a activitatii) orientarea/explorarea perceptiva prin
comenzi verbale sau prin orientare din exterior. Invatarea perceptiva are efecte benefices si
ne permite ca ulterior sa avem procesari tot mai rapide si eficiente.
Fazele procesului perceptiv
- Perceptia are o desfasuarare fazica procesuala si plurinivelara
- Daca la nivelul analizatorilor conceptul de prag face referire la un minim necesar
declansarii senzatiei, la perceptie pragurile fac referire la procesarea perceptiva
monomodala (ce integreaza informatiile unui singur analizator).
Praguri perceptive (dupa Alexandrova):
- minimum visible obiectul abia a intrat in campul vizual, este abia perceput, perceptia este
oscilanta, nesigura
- minimum separabile obiectul este in camplu perceptiv dar nu reusim sa calitatiile lui
specifice menite sa il indentifice. Apar comparatii intre atributele obiectului si ale campului
perceptiv, se aleg insusirile specifice obiectului
- minimum congoscibile obiectul este perceput, constientizat, integrat verbal si
comportamental. Corespunde minimului de cantitate a informatiei pentru construirea unei
imagini perceptice coerente.
Mecanismele procesului perceptiv (Piaget) faze procesuale:
Pg. 4/9

Faza de activare perceptiva produce activarea perceptiva


Centrarea-decentrarea perceptiva
Faza de centrare perceptiva subiectul este dominat de particularitatile obiectului. Piaget
abordeaza acesta faza din doua perspective:
Ontogenetic exprima un nivel de procesare in care structurile operatorii ale
inteligentei sunt slab dezvotate (copii mici), subiectulul aflandu-se intr-o stare de
inferioritate in raport cu obiectul perceput. Acesta stare va fi depasita odata cu
dezvoltarea structurilor operatorii ale inteligentei cand mecanismele perceptive devin
capabile sa depaseasca starea de centrarea perceptiva, realizand o perceptie
performanta adecvata.
Procesual - specifica subiectiilor la primul contract perceptiv cu obiectul. In aceste
prime momente, perceptia este uneori eronata, imprecisa sau chiar o iluzie perceptiva.
Subiectul depaseste acesta faza permitand depasirea centrarii perceptive prin investitie
in experienta, cunostiinte, operatii intelectuale.
Faza decentrarii perceptive se realizeaza o perceptie adecvata asupra obiectului.
Decentrarea este efectul evolutiei dezvoltarii, maturizarii, perfectionarii structurilor
operatorii ale intelectului.

Fazele procesului perceptiv (dupa Golu)


- Orientarea prima reactie a subiectului asupra campului perceptiv. Starea de vigilenta este
activata si subiectul se orienteaza aupra obiectului tinta. Formatiunile reticulare inhiba
sursele perturbatoare pentru aducerea in prim plan a obiectului sursa.
- Explorarea - suma de actiuni motorii, de parcurgere, de cautarea activa in campul
perceptiv. Se produce o prima decupare a obiectului din din fondul perceptiv. Dupa
cognitivisti, explorarea se face folosind datele experientelor anterioare in raport cu
informatia disponibila. Acest raport variaza permanent datorita: mediului inconjurator dar
si subiectului: subiectivitate, tonus muscular stare psihofizica, motivatii trebuinte, interese,
preocupari, experienta. Toate acestea tind sa produca o desfasurarea haotica a perceptiei
insa (asa cum arata Neisser) explorarea perceptiva sub ghidarea schemelor mentale interne
are loc intr-o maniera eficienta.
- Detectia se indentifica cu momentul in care informatiile sunt puse in cumpana; informatie
favorabila/nefavorabila. Raportul dintre ele oscileaza intre eroare, iluzie, incertitudine si in
final spre certitudine cand balanta se fi in directia este obtinerea de informatii relevante
pentru indentificarea indentitatii obiectului. Informatia relevanta este un indicator
fundamental in procesul perceptiei si este in general amplasata la obiectului pe contur,
structura, configuratia respectiv colturi, muchii, unghiuri, zone curbe, asperitati,
porozitati.
- Discriminarea momentul in care se realizeaza comparatia intre atributele obiectului si
cele ale mediului precum si atribuletele obiectului la momentul dat si in momente
anterioare. Discriminarea reprezinta desprinderea de informatii relevante prin acentuarea
contrastului.
- Indentificarea acordarea unei indentitati obiectului. Presupune o comparatie, cuplaj
informational intre un model etalon, schema mentala a obiectului si cel perceput.
Indentificarea presupune faza in care se poate pune o eticheta verbala obiectului.
- Interpretarea - informatia este raportata la cerintele activitatii activitatii, necesitatiile
subiectului, imperativele situatiei.
Pg. 5/9

Interpretarea se poate solda cu abandonarea sau aprofundarea demersului perceptiv in


functie de nivelul de utiliate pentru subiect.

Rolurile perceptiei
- Perceptia este prima forma de interpretare a realitatii pornind de la informatia senzoriala.
- Functiile perceptiei:
Localizare obiectului, mirosului, sunetului in raport cu subiectul sau alte repere. Faze:
orientare, explorare, detectie; subiectul isi intreapta atentia spre locul din care provine
stimulul
Indentificarea obiectelor din exterior. Faze: discriminare, indentificare, interpretare;
subiectul descopera obiectul si poate sa il numeasca, ii decide utilitatea la acel moment
- Ambele functii prezinta doua componente semnificative pentru perceptie:
Componenta informationala indentificarea si recunoasterea detelor despre obiecte,
realitatea inconjuratoare
Componenta adaptativa si reglatorie importanta pentru supravieturire
Factorii determinanti ai perceptiei
- In desfasurarea procesuala a perceptiei, intervin factori care conditioneaza atat desfasurarea
cat si finalitatea ei si care pot fi abordat din doua perspective:
suportul neurofiziologic mecanismele de functionare al analizatorilor (atribute,
calitati) si informatia senzoriala prin continut informational specific, intensitate,
durata, frecventa
particularitati ale subiectului varsta, sex, (factori) variabile comportamentale
- calitatea sau modalitatea senzoriala exprima determinarea perceptiei de catre
continutul informational specific reflectat, respectiv relatia dintre dintre tipul de
informatie senzoriala si modalitatea perceptiva specifiva. Cu alte cuvinte, specific,
rezultanta dintre perceptii vizuale si senzatii vizuale, perceptii autitive si senzatii
auditive etc.
- Continutul informational al perceptie nu se limiteaza doar la insusiri specifice care sunt
integrate in perceptii monomodale, ci si insusirile complexe ale mediului, spatiul,
distante, marime, volum, timp, viteza care integrate cu cele specifice ale analizatorilor
determina dezvoltarea unor perceptii plurilodale.
Factorii determinati
- Intensitatea Actioneaza intr-o anumita masura care declasand o procesare senzoriala
influenteaza si perceptia specializata. (operationala, Golu) - in cadrul mecanismelor
operationale ale perceptiei se realizeaza o integrare particulara a variatelor intensitati
fizice obiective in cadrul unei intensitati globale specifice, proprii obiectului stimul sau
situatiei stimul.
- Durata exprima relatia dintre durata stimulului si durata procesului percepiv. Durata
celor 2 se suprapun in mod firesc, diferentele semnifica perturbarea procesului
perceptiv. Daca expunerea este de lunga durata apare fenomenul de saturatie, oboseala
perceptiva.
- Frecventa determina gradul de noutate sau familiaritate a stimulului care determina
perceptia. Dincolo de fenomenul de obisnuire, frecventa este un factor de consolidare
al a procesului perceptiv.
Pg. 6/9

Varsta influenteaza dimanica perceptiei pe axa temoprara, ontogenetica. Perceptia


cunoaste, natural, o perioada de evolutie ascendenta, o perioada de stabilizare si o
perioada descendenta datorata uzurii capacitatii analizatorilor. Totusi datorita
experientei, apar mecanisme compensatorii pentru accentuarea performantelor,
Diferentele de gen influenteaza intr-o mica masura intrucat mecanismele senzoriale si
cognitive sunt putin influentate de sex
Factorii Comportamentali (Allport) subliniaza ca oamenii percep diferit infunctie de:
1. Trebuintele nevoiele fiziologice tind sa determine ceea ce este perceput (aici
intervin mecanisme biologice de aparare a organismului).
2. Recompensa si pedeapsa asociate perceptiei tind sa determine ceea ce este
perceput (recompensa favorizeaza perceptia mai rapida)
3. Valorile caracteristice individului tind sa determine o scadere a vitezei de
recunoastere a stimulilor asociati acestei valori (viteza de recunoastere a cuvintelor
din care fac parte din sistemul de valori proprii este mai mica decat recunoasterea
valorilor neutre)
4. Valoarea pe care o reprezinta un obiect - pentru individ tinde sa determine
aparenta de marime a acelui obiect (in conditii de saracie monedele sunt
supraevaluate iar in conditii de bogatie sa fie sa fie subevaluate)
5. Personalitatea individului predispune la un mod de percepere a realitatii
6. Stimulii perturbatori, afectogeni provoaca reactii nuro-vegetative, tind sa creasca
timpul de recunoastere fata de stimulii neutrii iar cei neutrii tind sa fie perceputi
alterat.

Legile perceptiei
Legile Gestaltisete ale perceptiei (Scoala de la Berlin - Gestaltismul)
Legea celei mai bune forme (figure-ground) - Componentele campului perceptiv
prezinta o tendinta intrinsecta in a se unifica in cea mai buna forma posibila
neexistand materie fara forma, neorganizata in structuri. Ceea ce percepem este
adesea bazat mai mult pe ce se intampla in mintea noastra decat ceea ce este in fata
ochilor nostrii.
Legea unificarii (closure) perceptia formelor este supusa unui principiu al
incluziunii ceea ce face ca doua elemente sa alcatuiasca o figura unitara,
pierzandu-si indentitatea proprie.
Legea bunei continuitati (continuity) daca niste elemente sunt prezentate la un
moment dat ca intr-o serie, creierul continua sa le perceapa ca o parte a unei
unitati.
Legea proximitatii sau a destinului comun elemente aflate in vecinatate in
cadrum campului perceptiv tind sa fie percepute unitar.
Legea similitudinii elemente similare tind sa fie percepute in mod unitar atunci
cand actioneaza impreuna in campul perceptiv.
Legile generale ale perceptiei
Legea selectivitatii perceptive pune in evidenta raportul dintre obiect si fond.
Perceptia se realizeaza prin decuparea obiectului din fondul receptiv, reliefare
caracteristicilor, in functie de cerintele procesului perceptiv.
Pg. 7/9

Legea integralitatii perceptive defineste o particularitate esentiala a perceptiei, de a


surprinde obiectul in integritatea lui insusirilor lui, ca si o dorinta intrinsecta spre
integralitate. Perceptia are capabilitatea de a intregi o figura lacunara, de a
completa o informatie absenta si de a elabora in plan mintal o imagine perceptiva
unitara, integrata si semnificativa.
Legea structuralitatii perceptive exprima dispunerea informatiei relevante, utile in
puncte de concentrare informationala maxima aflata pe configuratie, pe structura
obiectului. Aceste puncte sunt in general acele zone de modificare a directie de
explorare perceptiva; margini, muchii, colturi, unghiuri, zone curbe. Fiecare obiect
prezinta elemente de indentitate proprie pe care se asimileaza de catre subiect in
timpul dezvoltarii perceptive.
Legea constantei perceptive exprima capacitatea de a mentine parametrii
functionali de receptare obiectiva a informatiei in conditiile in care se produc
modificari datorate variatiilor de distanta, marime, forma, luminozitate, culoare.
Acesta capacitate este esentiala pentru perceptia corecta in conditiile in care
explorarea perceptiva se face la distante mari, interpozitie, distanta unghiulara (in
cazul constantei formei si marimilor), a unghilului de incidenta a luminii, de
nivelul de luminozitate sau iluminare (in cazul constantei culorilor si
iluminozitatii) cat si a altor dificultati la nivelul constantei perceptive.
Legea proiectivitatii perceptive exprima o proprietate specifica perceptiei de a
elabora imaginea obiectului in plan mental si apoi de a o proiecta asupra acestuia.
Dupa ce informatia este captata si procesata are loc realizarea imaginii mentale,
corticale a obiectului si apoi acesta imagine este proiectata pe obiectul sursa. nu
vad cand vad, ci vad dupa ce vad.

Formele complexe ale perceptiei


Perceptia spatiului - se realizeaza ca perceptie a formei, marimii, distantei si
profunzimii, forme ce reunite si ordonate definesc doua categorii majore: spatiul
bidimensional si spatiu tridimensional. In cadrul formelor si marimilor perceptia este
determinata de analizatorul vizual (cu rol dominant) si cel tectilo-kinestezic. Spatiul
tridimensonal si de volum este perceput cu un inalt grad de combinare a:
abordarii directe: informatia senzoriala
abordarii indirecte:evaluari conceptuale, experienta subiectului, etaloane de
marime /forma
indiciilor proprii spatiului perceptiv: luminozitatea, unghiul de incidenta al luminii,
raportul dintre lumini si umbre
disparitatea oculara modul in care este captata obiectul de fiecare dintre ochi, de
unghiul format intre acestia
Perceptia distantei estimarea distantei/ adancimii la care se afla un obiect. Intrucat
capacitatea analizatorului vizual se rezuma la sus/jos, dreapta/stanga fiind de tip
bidimensional, pentru perceptia distantei utilizam o serie de indicii monoculari care creeaza
impresia de distanta.
Indicii monoculari (ce pot fi perceputi cu un singur ochi) ce au rolul de a creea
adancime.

Pg. 8/9

1. Gradientul de textura textura obiectelor este clara/exacta in apropiere iar in


departare este mai mica si mai nediferentiata (piatra cubica)
2. Perspectiva liniara un obiect la distanta are imaginea retiniana mai mica. Doua
linii paralele par sa se aproprie in departare.
3. Superpozitia obiectele aflate mai aproape de privitor tind sa fie in fata sau sa
acopere partial obiectele mai indepartate.
4. Umbra O imagine avand umbre si parti mai luminate ofera impresia de adancime
cu toate ca se afla pe o suprafata plana.
5. Viteza miscarii obiectele indepartate par sa se miste in campul vizual mai lent
decat obiectele din apropiere. (cele din indepartare par ca se deplaseza in sens
invers paralaxa miscarii)
6. Persectiva spatiala cu cat distanta dintre privitor si peisaje creste culorile se
estompeaza si capata o tenta de albastru datorita vaporilor de apa din atmosfera.
7. Marimea relativa daca intr-o imagine se afla o serie de obiecte similare, care
difera ca marime, persoanele vor interpreta obiectele mai mici ca fiind mai departe.
8. Pozitia verticala - cand obiectele sunt pe pamant, cu cat par a fi mai indepartate sub
linia orizontului, cu atat par a fi mai aproape de noi. Cele aflate in aer, insa, cu cat
sunt mai indepartate de deasupra liniei orizontului cu atat par a fi mai aproape de
privitor.
Indici binoculari (imaginea provine de la ambii ochi)
Convergenta atunci cand privesc in departare unghiul dintre axele ochilor
este diferit de unghiul dintre axe cand se priveste aproape. Informatia despre
concergenta este data de muschii responsabili de miscarea ochilor.
Disparitatea retiniana - datorita faptului ca ochii nostrii se afla ca cativa
centimentrii unul de celalalt formeaza doua imagini ale aceluiasi obiect
privit din unghiuri diferite. Diferenta dintre cele doua imagini are un rol
important in perceptia distantei.
Perceptia miscarii la baza detectiei directe stau mecanismele retiniene si legea
postefectului iar perceptia indirecta tine de implicarea reperelor si experienta
perceptiva a subiectului.
Perceptia timpului are la baza in special mecanisme indirecte ca miscarea astrelor,
succesiunea noapte-zi sau prin mijloace artificiale de masurare e timpului si directe
informatii oferite de analizatorii auditiv si tactilo-kistezic care realizeaza o
procesare succeiva a informatiilor.
Iluziile perceptive (perceptiile deformate) perceptii supuse unor efecte distorsionante
sub aspectul lungimii, formei, marimii, greutatii.
Efectul de camp (J Piaget) reprezinta o distorsiune a imaginii perceptive datorata unui
raport specific ce se instituie in camplu perceptiv intre partiile componente ale aceluiasi
obiect sau intre obiecte diferite aflate simultan in campul perceptiv. In general sunt creeate
de un anume mod de amplasare a obiectelor in directia sub sau supra evaluarii unora dintre
laturi.
Adrian SIMA / 02-02-2013

Pg. 9/9