Cunoasterea de sine

Adevarul este in noi, calea vietii este auto-descoperirea, spun

culturile orientale si occidentale. In diverse epoci s-a tot vorbit despre
cunoasterea de sine si inca ar mai fi multe de spus. Subiectul pare greu
de epuizat, intrucat atinge chiar punctele esentiale ale fiintei.
Cine sunt? este una dintre marile intrebari ale existentei, care chiar
daca nu primeste prea des un raspuns clar si definitiv, ne ajuta sa (ne)
cautam. Cine sunt si ce caut se dezvaluie treptat celui care isi pune
intrebarea constant, pe masura ce trece timpul si o data cu el, amanuntele
inutile. Urmatoarele randuri sunt insuflate de dorinta de a mai limpezi
putin apele.
De ce ar trebui sa ne cunoastem in primul rand pe noi?
Pentru ca si cunoasterea Celuilalt si a lumii incepe tot cu cunoasterea de
sine. Desi indivizi, suntem interconectati cu altii ca si noi, parte dintr-o
retea vasta pe care o numim lume. Lumea exterioara, concreta este o
reflectie a universului nostru interior. Ce se petrece inlauntrul nostru se
proiecteaza in exterior (de aceea "frumusetea este in ochii privitorului"):
daca in sufletul nostru e liniste, lumea de afara este minunata, daca
suntem tulburati, agitati, dezorientati- asa arata si lumea din jur.
Lumea alcatuita din Ceilalti este o oglinda imensa, ce ne returneaza
propria imagine. Daca esti iubitor, prietenos, saritor lumea va fi
iubitoare, prietenoasa si saritoare cu tine. Lumea este ce esti tu (Thomas
Dreier). In functie de caracterul nostru, proiectam trasaturi pozitive sau
negative asupra celor cu care interactionam.
Asadar, din punct de vedere psihic si moral, cunoasterea de sine este
primul pas in cunoasterea lumii in general.
Cum am putem exersa cunoasterea de sine?
Prin observatie, cu o privire cat mai clara si mai neinfluentata de
subiectivitate, avem sansa sa devenim constienti de propria persoana.
Traim dupa numeroase obisnuinte, influentati de tot felul de rutine care
ne limiteaza trairile si experientele nemijlocite. Atunci cand depistam un
tipar nesanatos, de care nu suntem in mod normal prea constienti, este
timpul sa folosim liberul arbitru. Sa alegem schimbarea, daca o dorim.
Prin constienta ajungem la alegere, din alegeri decurge libertatea.
Un inceput este sa intelegi cum functioneaza psihicul tau
totalitatea proceselor cognitive, afective si volitive. Daca le intelegi pe
acestea, poti sa intelegi mai bine legatura dintre ce simti si ce gandesti si,

deasemenea, cum transpui toate acestea in comportamente concrete.

Intrucat nu putem citi gandurile oamenilor (si presupunerile personale
sunt tot o reflectie a propriului interior) putem sa deducem din
comportamente mergand pe drumul invers ce simte si ce gandeste
celalalt. Ce nu se poate deduce, ne ajuta comunicarea (reala) sa
completam.
Incercand sa te analizezi cu obiectivitate, iti poti da seama cum
traiesti, cum doresti sa fii si cum esti cu adevarat. Poti afla si de la
specialisti sau din teste de personalitate, dar daca vrei cunoastere
autentica, este necesar sa asculti si vocea interioara, indiferent cum ii
spui intuitie, revelatie, inspiratie etc.
Cunoaterea de sine merge mn n mn cu ncrederea n forele
proprii. Nu poi avea ncredere n tine dac nu te cunoti. Dar ca s
ajungi s te cunoti, trebuie s fii sincer cu tine.
Noi, oamenii, avem plcerea de a mini i de a fi minii. De fiecare dat
cnd ieim din cas, ne punem o masc. De multe ori m-am ntrebat oare
cum ar fi lumea, dac fiecare i-ar arta adevrata fa. i aa sunt puini
cei care i arunc un zmbet, fie el sincer sau fals.
Ca s ajungi s te cunoti, trebuie s ajungi s-i vezi i s-i
accepi i defectele, nu doar calitile. Fiecare dintre noi avem pri bune
i rele. Trim cu ele, fie c vrem, fie c nu. Iar prile rele nu le putem
ascunde sau masca la nesfrit. Pentru c dac ncercm s facem asta, la
un moment dat, vor exploda.
Spunea cineva c ne natem cu dou animale n noi: unul bun i
unul ru. Va crete i se va dezvolta animalul care va fi hrnit i ngrijit
mai mult. ns nu putem s-l hrnim doar pe unul, iar pe cellalt s-l
ignorm, deoarece se va revolta, va rupe lanul, va evada i va turba.
Trebuie s hrnim constant i animalul ru din noi, ns mai puin dect
pe cel bun, dar astfel nct s nu se observe. Astfel, cu timpul, el va
deveni mai slab i mai mic, iar cel bun va fi mai puternic i mai mare.
Numai dup ce ajungem s ne cunoatem vom putea reui s credem n
noi. S credem c vom reui orice ne propunem i c orice se poate
realiza. Iar asta se va ntmpla numai dup ce ne alungm gndurile
negative. Pentru c dac mereu ne gndim c nu se poate sau e prea
trziu s, cu siguran c aa va fi.
ntotdeauna cnd i stabileti o int, privete deja dincolo de ea,
ca i cum ai fi depit-o. Apoi, cu ncredere n tine, tiind ct de puternic
eti, vei reui s o atingi cu siguran.