Istoria epidemiilor şi

pandemiilor de gripă
Dr. Mircea Iorga
Istoria omenirii s-a împletit cu
apariţia diferitelor îmbolnăviri,
unele cu caracter epidemic,
altele pandemice
 Gripa
 cea mai semnificativă dintre toate bolile
transmisibile ale aparatului respirator
 îmbracă atât forme epidemice, cu apariţii
la intervale de 4 – 5 ani, dar şi pandemice,
cu apariţii la intervale de zeci de ani.
 Primele menţiuni
 412 î.Ch - Hippocrat - epidemie de gripă
ce a afectat toată Grecia, de unde s-a
extins în Europa (prima menţiune din
istorie a gripei).
 Evul Mediu s-a confruntat cu asemenea
mari epidemii, primele rapoarte care
conţin o descriere mai exactă a maladiei şi
simptomelor sale datând din 1173.
 Pandemia de “gripă spaniolă”
 cauzată de virusul H1N1
 s-a soldat cu 20 - 50 milioane decese în întreaga
lume
 Peste 400 milioane de persoane au fost
infectate in 18 luni
 675 000 americani au murit în urma acestei
pandemii, dintre care 200 000 numai în luna
octombrie a anului 1918, într-o vreme în care
populaţia era numai o treime din cât este acum.
 Pandemia de “gripă spaniolă”
 Într-un singur an, gripa spaniolă a făcut mai
multe victime decât ciuma bubonica în patru
(1347-1351), şi decât războiul mondial
 A fost considerată un dezastru global.
 Deces la numai câteva ore sau zile de la
infectare
 Grave complicaţii pulmonare letale
 Cel mai puternic afectaţi au fost tinerii, bătrânii şi
persoanele cu imunodeficienţe
 Mortalitatea cea mai ridicată s-a înregistrat la
persoanele cu vârste cuprinse intre 20 si 40 de
ani.
Cazuri de gripă în Elveţia, iulie
1918 – februarie 1919
 Focare
 Brest (Franţa),
 Boston (USA)
 Freetown (Sierra Leone).
 Spania, unde 8 milioane de oameni au murit,
doar în luna mai a anului 1918 - primele
manifestări ale pandemiei? Nu se poate şti
datorită funcţionării "cenzurii de război".
Spaniolii, nefiind implicaţi în conflagraţia
mondială - au mediatizat intens flagelul, care s-a
extins, rapid, în Europa, Asia, Africa şi în cele
două Americi.
 Virulenţă fără precedent
 Rată a mortalităţii de 250 de ori mai mare
decât în cazul unei gripe obişnuite.
 Oraşe întregi practic depopulate.
 Deces doar în câteva ore de la contact.
 În Statele Unite, speranţa de viaţă a
scăzut, brusc, cu 10 ani.
 Jumătate din soldaţii americani care au
murit în Europa, in timpul Primului Război
Mondial, au fost ucişi de gripă, nu de
combatanţii inamici.
Mortalitatea prin gripă în Elveţia
 Constantin Giurescu
 Când si la noi a izbucnit epidemia de gripa
spaniolă, în toamna anului 1918, s-a
îmbolnăvit printre primii
 complicaţia obişnuită a acelei gripe:
bronhopneumonia.
 Cu toate îngrijirile date, organismul său nu
a putut rezista.
 S-a stins în dimineaţa zilei de 15/28
octombrie 1918.
 ALTE PANDEMII

 Virusul H2N2 a provocat următoarea

pandemie în 1957 (100 000 victime)
 În 1968, gripa ce avea la bază virusul
H3N2 a cauzat moartea a 700 000 de
persoane. H2N2 si H3N2 au apărut, după
toate probabilităţile, în urma schimbului de
gene dintre gripa aviară si cea umană.
 Cercetătorii americani au reuşit să
reconstituie şi să readucă la viaţă virusul
gripei „spaniole” din 1918, pentru a-i
descoperi şi analiza virulenţa, în speranţa că
vor contribui, astfel, la combaterea unei
potenţiale pandemii de gripă aviară.
 Pentru reanimarea virusului, cercetătorii
dintr-un laborator ultrasecret au mers în
Alaska pentru a exhuma trupul congelat al
unei femei îngropate în permafrost, în 1918.
De asemenea, ţesuturi pulmonare provenind
de la alte victime ale gripei spaniole şi
conservate în formol au contribuit la
reconstituirea codului genetic al virusului.
 CONCLUZIA:
 Virusul din 1918 (H1N1) era unul aproape
exclusiv de origine aviară, care a reuşit să
migreze la om
 Tulpinile virusului gripal din pandemiile din
1957 şi 1968 au reprezentat un amalgam
genetic între virusuri de origine aviară si
virusuri care circulaseră deja ca virusuri
gripale umane.
Ameninţarea gripei aviare s-a redus
până când …
 Recent H5N1 a fost izolat pentru prima
dată la un pacient din Hong Kong, în mai
1997.
 18 oameni au fost infectaţi cu virusul,
după contactul cu păsări, virusul trecând
de la acestea la om.
 Păsările din Hong Kong au fost sacrificate
rapid, aproximativ 1,5 milioane in numai 3
zile, pentru a opri răspândirea bolii la
oameni.
 Se estimează că o nouă pandemie (iminentă) ar
îmbolnăvi 30% din populaţia globului - între 20 şi
100 milioane decese.
 Specialiştii susţin că este doar o chestiune de timp
până când teribilul H5N1 va suferi mutaţii care să-l
facă transmisibil de la om la om.
 Dacă, în urma mutaţiilor, un virus aviar devine
infectant pentru om, se poate "conta" pe
înregistrarea primei pandemii a secolului XXI cu
îmbolnăvirea a 20% din populaţia lumii.
 Aproximativ 30 de milioane de oameni ar avea
nevoie de spitalizare, iar un sfert dintre aceştia riscă
decesul.
Ar putea împiedica acest scenariu
sumbru să devină realitate:

 Depistarea precoce,
 Izolarea bolnavilor,
 Tratamentul de susţinere a funcţiilor vitale,
 O acoperire vaccinală cât mai extinsă împotriva
gripei "obişnuite",
 Tratamentele active împotriva virusurilor gripale
(blocarea neuroaminidazei - enzimă situată la
suprafaţa virusului - ceea ce sistează replicarea
şi răspândirea lui)
 Toate aceste pagini de istorie
trebuie să amintească oamenilor
de importanţa profilaxiei, în
speţă de vaccinarea antigripală.
Recunoaşterea virusurilor gripale
ca agenţi cauzali ai gripei este
destul de recentă (aproximativ
1930), şi a fost urmată rapid de
dezvoltarea şi de comercializarea
în Statele Unite în 1945 a
primelor vaccinuri antigripale
care conţin organisme în
întregime inactivate.
 URMAREA?
Scăderea semnificativă a incidenţei
îmbolnăvirilor şi mortalităţii prin gripă
În cazul apariţiei unei epidemii,
necesarul de vaccin ar trebui să
acopere minim 20% din
populaţia unui întreg teritoriu,
pentru ca evoluţia bolii sa fie
controlată.
 Preocuparea pentru evitarea unei astfel de
catastrofe este coordonată de mai multe
organizaţii internaţionale: OMS, FAO, etc.
 La nivel european, această preocupare s-
a tradus prin pregătirea în 18 din cele 25
state ale Uniunii Europene a unor planuri
de prevenire a pandemiei potenţiale (4P)
prin iniţierea unor programe de obţinere
rapidă a unor vaccinuri eficiente sau prin
menţinerea unor stocuri de siguranţă de
medicamente antigripale.
 În total, 24 ţări europene, printre
care şi România, aveau astfel de
planuri la sfârşitul anului 2005.
 Sunt rapoarte care contabilizează
peste 30 măsuri care,
implementate rapid, în caz de
pandemie ar minimiza impactul.
CONCLUZIA?

DUPA 2500 DE ANI, GRIPA

RĂMÂNE O PROBLEMĂ
DESCHISĂ