Vladimir Balan

Ileana-Rodica Nicola

LINIARA,

ALGEBRA
DIFERENT

GEOMETRIE ANALITICA,
IALA
si ECUAT
II DIFERENT
IALE
Exercitii, probleme si aplicatii cu soft specializat

= Bucuresti 2012 =

Referenti stiintifici:
Prof.univ.dr. Andrei Halanay
Prof.univ.dr. Vasile Iftode

Prefat
a

Aceasta carte cuprinde 152 de exercitii si probleme rezolvate de Algebra Liniara,

Geometrie Analitica si Diferentiala si Ecuatii Diferentiale seminarizate la cursurile de algebra liniara, geometrie analitica si diferentiala si analiza matematica (partea de ecuatii
diferentale) predate n anul I la facultatile cu profil electric si mecanic din Universitatea
Politehnica din Bucuresti.
De asemenea, cartea contine n calitate de aplicatii pentru cele patru subdomenii matematice enuntate n titlu, o serie de programe realizate in Maple 15 care utilizeaza proceduri de
calcul si plotare ale bibliotecilor specializate ale pachetului software.
Lucrarea este structurata pe sectiuni tematice, avand rolul de a veni atat n sprijinul
studentilor care se pregatesc pentru examenul de specialitate si pentru lucrarile din cursul
anului universitar, cat si n sprijinul cadrelor didactice care seminarizeaza aceste discipline
sau tin ore de laborator cu soft specializat.
In bibliografia extensiva aflata la sfarsitul culegerii, o mare parte din titluri sunt nsotite
de cotele unice care le identifica n doua dintre principalele biblioteci bucurestene: B.U.P.B. Biblioteca Universit
atii Politehnica din Bucuresti si B.C.U. - Biblioteca Central
a Universitar
a,
cu filiala n Facultatea de Matematica a Universitatii din Bucuresti.

22 octombrie 2012

Autorii.

CUPRINS

1
E

5
5

24
27

6
8
8
9
10
11
11
12
12
13
14

30
40
46
51
57
60
62
70
71
75
80

15
15
15
16
17
17
18

90
91
93
98
99
108
114

18
18
19
20
20

116
118
119
128
130

21
22
23
23
23

140
151
157
160
160

Cap. I. Recapitulare (algebr

a liniar
a si geometrie analitic
a)
1. Matrice, determinanti si sisteme liniare
2. Dreapta n plan. Conice

Cap. II. Algebr

a liniar
a
1. Spatii vectoriale. Subspatii vectoriale. Dependent
a liniar
a
2. Produs scalar. Spatii euclidiene
3. Ortogonalitate. Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt
4. Transform
ari liniare
5. Transform
ari liniare particulare
6. Vectori si valori proprii. Diagonalizare
7. Forma canonic
a Jordan
8. Diagonalizarea endomorfismelor simetrice
9. Teorema Cayley-Hamilton. Functii de matrice
10. Forme biliniare. Forme p
atratice
11. Expresia canonic
a a unei forme p
atratice

Cap. III. Geometrie analitic

a
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.

Vectori liberi
Dreapta si planul n spatiu
Probleme relative la dreapt
a si plan
Coordonate curbilinii
Conice
Cuadrice
Suprafete generate

Cap. IV. Geometrie diferential

a
1.
2.
3.
4.
5.

Aplicatii diferentiabile
Curbe n Rn
Curbe plane
Curbe n spatiu
Suprafete

Cap. V. Ecuatii diferentiale

1.
2.
3.
4.
5.

Ecuatii diferentiale ordinare

Ecuatii diferentiale de ordin superior
Sisteme de ecuatii diferentiale
Stabilitate
Linii de c
amp (sisteme simetrice, integrale prime)

Addenda - aplicatii Mapler

164

Bibliografie

171

1 E=Enunt
uri,

S=Solutii.

I. Recapitulare
(algebr
a liniar
a si geometrie analitic
a)
1. Matrice, determinanti si sisteme liniare

1. Fie A =

1
1

0
2

, B=

0 1
1 0

M2 (R).

a) Aratati ca AB 6= BA.
b) Aratati ca (AB) t = B t A t .
c) Exista A1 ? Daca da, calculati aceasta matrice direct si cu metoda sistemului.
d) Verificati ca det AB = det BA = det A det B.

1 0 2
2. Pentru A = 0 1 1 , calculati det A:
1 1 0
a) cu regula Sarrus si cu regula triunghiului;
b) dezvoltand dupa o linie;
c) dezvoltand dupa o coloana;
d) folosind n prealabil operatii cu determinanti.
3. Pentru matricea A din exercitiul precedent, calculati A1 :
a) folosind regula A1 =

det A A ;

b) folosind metoda sistemului;

c) folosind metoda Gauss-Jordan (a pivotului).
4. Rezolvati sistemul AX = b, unde se da matricea extinsa A = (A|b):
a) folosind metodele cunoscute de algebra liniara (vezi manual cl. XI);
b) folosind metoda

1 2
3 0
1) A =
2 1
2 2

Gauss-Jordan.

3 1

2 0
; 2) A =

1 1/2
3 1

1
2
2
5

1
1
1
1

1
1
1
1

11

; 3) A = 2

8
1
7

1 .

5. Folosind teorema lui Rouche, aflati daca urmatorul sistem este compatibil sau incompatibil. In caz de compatibilitate, rezolvati:

x+y =2

x+z =1

xy =0
2x + 2z = 2 , b)
a)
2x + 2y = 4

x+y+z =3

x + 2y = 2.

2. Dreapta n plan. Conice

6. Determinati dreapta care trece prin punctul A(2, 1) si care face cu axa Ox un
unghi orientat de marime /3.
7. Aflati dreapta care contine punctele A(1, 2) si B(3, 1).
8. Aflati daca punctele A(0, 1), B(1, 1) si C(1, 0) sunt coliniare sau nu. Aflati aria triunghiului ABC si daca A, B, C sunt parcurse n ordine trigonometrica sau nu.
9. Determinati distanta de la punctul A(1, 2) la dreapta y = 2x 1.

ALGA-GDED

10. a) Fie 1 cercul de centru C1 (1, 2) si raza r1 = 2. Aflati ecuatia carteziana, normala
si ecuatiile parametrice ale acestuia.
b) Aflati ecuatia cercului 2 ce trece prin punctele A(0, 3), B(1, 2), C(2, 0), ecuatia redusa,
centrul si raza acestuia.
c) Ce pozitie relativa au cercurile 1 si 2 ?
11. Se da cercul : (x 6)2 + (y 3)2 = 4. Aflati:
a) tangenta dusa la prin punctul A(6, 1) ;
b) tangentele duse la din punctul B(1, 2).
12. Se da elipsa E : x2 + 4y 2 4 = 0. Aflati:
a) semiaxele, focarele, varfurile si ecuatiacanonica ale elipsei;
b) tangenta dusa la E prin punctul A(1, 3/2) E;
c) tangentele duse la E din punctul B(3, 1).
13. Se da hiperbola H : x2 2y 2 2 = 0. Aflati:
a) semiaxele, focarele, varfurile, asimptotele si ecuatia canonica ale hiperbolei;
b) tangenta dusa la H prin punctul A(2, 1) H;
c) tangentele duse la H din punctul B(0, 1).
14. Se da parabola P : y 2 = 4x. Aflati:
a) distanta focala a parabolei;
b) tangenta dusa la P prin punctul A(9, 6) P ;
c) tangentele duse la P din punctul B(2, 3).

II. Algebr
a liniar
a
1. Spatii vectoriale. Subspatii vectoriale. Dependent
a liniar
a
15. Determinati daca urmatoarele operatii definesc, pe multimile specificate, structuri de
spatiu vectorial. In caz negativ, ce proprietati NU au loc?
a) V = R2 , x + y = (x1 + y1 , x2 + |y2 |), x = (x1 , 0), x, y R2 , R.
b) (R2 , + , R );
c) (R2 [X] = {p R[X] | grad p 2}, + , R );
d) ({p C[X] | grad p = 3}, + , C );
e) (C 1 (1, 1), + , R ), unde C 1 (1, 1) = {f : (1, 1) R | f 0 exista si este continua n (1, 1)};
f ) (M23 (R), + , R );
g) ({f |f : M R}, + , R ), unde M este o multime arbitrara nevida.
16. Determinati daca urmatoarele submultimi reprezinta subspatii vectoriale n spatiile
vectoriale indicate:
a) W = {(x1 , x2 ) R2 | x1 + x2 + a = 0} R2 , unde a R;
b) W = {x|x = v, R} Rn , unde v Rn \{0};
c) W = R1 [X] R3 [X];
d) W = C 1 (1, 1) C 0 (1, 1), unde C 0 (1, 1) = {f : (1, 1) R | f este continua n (1, 1)};
e) W =
{p R2 [X]
| p(1) + p(1)
= 0} R[X];

a 0
f) W =
a, b R M22 (R);
1 b
g) W = {x = (x1 , x2 , x3 , x4 ) R4 | x1 + x2 = a, x1 x3 = b 1} R4 , unde a, b R.

Enunturi

17. Se dau V = {f | f : (1, 1) R} si submultimile

W1 = {f V |f para} V, W2 = {f V |f impara } V .
a) Verificati daca W1,2 V sunt subspatii vectoriale n V .
b) Aratati ca W1 W2 = {0}, W1 + W2 = V , adica W1,2 sunt subspatii suplementare n V .
c) Descompuneti functia exponentiala dupa W1 si W2 .
18. Aratati ca:
a) L({1 + t, t, 1 t2 }) = L({1, t, t2 }) = P2 ;
2
n
b) L({1, x, x2! , . . . , xn! }) = L({1 a, x a, x2 a, . . . , xn a}) = Pn , unde a R\{1}.
19. Verificati daca urmatorii vectori sunt liniar independenti. In caz negativ, indicati o
relatie de dependenta liniara.
a) e1 = (1, 0), e2 = (0, 1) R2 ;
b) v1 = (1, 2, 0), v 2 = (1, 1, 1), v 3 = (1, 0, 2) R3 ;
c) f1 =ch, f2 =sh, f3 =exp C (R);

1 0
1 1
0 0
d) m1 =
; m2 =
; m3 =
M2 (R);
1 2
0 0
0 0
e) p1 = 1 + X, p2 = 1 X + X 2 , p3 = 3 + X + X 2 R2 [X];
f ) {cosk (t)|k N} C (R).
20. Verificati ca urmatoarele submultimi reprezinta baze n spatiile vectoriale mentionate:
a) {e1 = (1, 0), e2 = (0, 1)} R2 ;
b) {m11 , m12 , m21 , m22 } M22 (R), unde

1, (i, j) = (k, l)
(mij )kl =
, (i, j), (k, l) 1, 2 1, 2;
0, (i, j) 6= (k, l)
c) {1, X, X 2 , X 3 } R3 [X].
21. Fie B0 = {e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1)} baza naturala a spatiului R3 si
familiile de vectori:
B 0 = {f1 = (1, 1, 1), f 2 = (0, 1, 1), f 3 = (1, 1, 0)};
B 00 = {g1 = (0, 0, 1), g 2 = (0, 1, 1), g 3 = (1, 2, 3)} R3 .
a) Aratati ca B 0 si B 00 sunt baze n R3 ;
b) Aflati matricile de schimbare de baza CB0 B 0 , C B 00 B0 , CB 0 B 00 ;
c) Aflati componentele [v]B 00 ale vectorului v R3 relativ la baza B 00 R3 , stiind ca
[v]B 0 = (1, 1, 5).
22. Se dau subspatiile
U = L(u1 = (1, 1, 1), u2 = (0, 0, 0), u3 = (0, 1, 1), u4 = (1, 2, 2)),
V = {(x, y, z)|x + y 2z = 0} R3 .
a) Aflati cate o baza n subspatiile U, V, U V, U + V .
b) Formeaza U si V suma directa? Sunt U si V subspatii suplementare ?
c) Verificati teorema Grassmann: dim U + dim V = dim(U + V ) + dim(U V ).
23. a) Aratati ca F = {p1 = 1 + X, p2 = X + X 2 , p3 = 1} este baza n P2 .
b) Aflati coordonatele vectorului p = 1 + 2X + 3X 2 P2 relativ la baza F a lui P2 .

ALGA-GDED

2. Produs scalar. Spatii euclidiene

24. Sunt urmatoarele operatii produse scalare ?
a) hx, yi = x1 y1 + x2 y2 , x = (x1 , x2 ), y = (y1 , y2 ) R2 .
t ), A, B M22 (C).
b) hA, Bi = T r(A B
c) hx, yi = x1 y2 , x = (x1 , x2 ), y = (y1 , y2 ) C2 .
25. Aratati ca urmatoarele operatii definesc produse scalare (numite produse scalare
canonice) pe spatiile vectoriale specificate:
a) V = Rn , hx, yi = x1 y1 + x2 y2 + + xn yn , x = (x1 , x2 , . . . , xn ), y = (y1 , y2 , . . . , yn )
Rn , pentru n = 3.
b) V = Pn = {p R[X]| grad p n}, n 1, hp, qi = p0 q0 + p1 q1 + + pn qn ,
p = p0 + p1 X + + pn X n , q = q0 + q1 X + + qn X n Pn , pentru n = 2.
R1
c) V = Pn , hp, qi = 1 p(x)q(x)dx, p, q Pn .
Rb
d) V = C 0 [a, b], hf, gi = a f (x)g(x)dx, f, g C 0 [a, b].
e) V = Mnn (R), hA, Bi = T r(A t B), A, B Mnn (R), unde T r((cij )i,j=1,n ) =
c11 + c22 + + cnn , pentru n = 2.
f ) V = Cn , hx, yi = x1 y1 +x2 y2 + +xn yn , x = (x1 , x2 , . . . xn ), y = (y1 , y2 , . . . yn ) Cn ,
pentru n = 2.

26. Folosind produsele scalare canonice corespunzatoare din exercitiul precedent, calculati
hu, vi, ||u||, ||v||, d(u, v), prv u, pru v si cu exceptia cazului f), calculati unghiul celor doi vectori
de mai jos; determinati daca vectorii sunt ortogonali.
a) u = (1, 2), v = (2, 1) R2 ;
b) u = (1, 1, 1), v = (1, 2, 0) R3 ;
c) u = 1 + X, v = X 2 P2 , cu produsele scalare de la punctele b) si c) din problema
precedenta;
d) u = exp, v = ch C 0 [0, 1];

1 0
0 1
e) u =
, v=
M22 (R);
2 1
1 0
f ) u = (i, i), v = (1 i, 1 + i) C2 .

3. Ortogonalitate. Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt

27. Se da familia de vectori S = {v1 = (1, 0, 2), v2 = (2, 1, 1)} R3 .
a) Verificati ca familia S este ortogonala;
b) Completati S la o baza ortogonala a spatiului R3 .
28. Se da subspatiul W = L(v1 = (1, 0, 1, 1), v2 = (1, 1, 1, 0)) R4 .
a) Determinati W ;
b) Aratati ca W W = R4 ;
c) Pentru v = (1, 1, 1, 1), aflati v0 = prW v W si v = v v0 W ; verificati teorema lui
Pitagora ||v||2 = ||v0 ||2 + ||v ||2 ;
d) Aflati o baza ortogonala B0 a subspatiului W ;
e) Normati baza B0 obtinand o baza ortonormata B = {f1 , f2 } a subspatiului W ;

Enunturi

f ) Aflati coeficientii Fourier i = hv, fi i, i = 1, 2 ai lui v relativ la B si verificati inegalitatea

P2
lui Bessel ||v||2 i=1 i2 ;
P2
g) Verificati pentru v0 egalitatea Parseval ||v0 ||2 = i=1 i2 ;
h) Aratati ca functia g(w) = d(v, w), w W si atinge minimul n v0 , valoarea minima fiind
d(v, W ) minwW d(v, w) = ||v ||.
29. Ortonormati familiile de vectori:
a) F = {v1 = (1, 1, 1), v2 = (1, 1, 0), v3 = (1, 0, 0)} R3 ;
b) F = { ch , id} C 0 [0, 1];
c) F = {p1 = 1 + X, p2 = X + X 2 , p3 = X} C 0 [1, 1].
d) w1 = (i, 0, 1), w2 = (1, i, 0), w3 = (0, i, 0) C3 .
30. Aflati proiectia ortogonala prW v a vectorului v pe subspatiul W , precum si componenta sa ortogonala v relativ la acest subspatiu:
R1
a) v = 1 + x R2 [x], W = L(p1 = 1 + x2 , p2 = 1); hp, qi = 1 p(t)q(t)dt
b) v = (1, 2, 1); W = L(v1 = (2, 1, 0), v2 = (1, 4, 1)) R3 ;

1 2
1 0
0 1
c) v =
, W =L C=
,D =
M22 (R);
4 1
0 1
2 0
d) v = (2, 1, 1), W = {(x, y, z) | x + y 2z = 0} R3 .

4. Transform
ari liniare
31. Pentru aplicatiile de mai jos, verificati ca T este transformare liniara. Aflati nucleul si
imaginea, rangul si defectul si aflati matricea lui T relativ la bazele canonice ale domeniului
si respectiv codomeniului. Determinati daca T este injectiva / surjectiva /bijectiva.
a) T (x) = (x1 x3 , x2 , 2x1 2x3 ), x = (x1 , x2 , x3 ) R3 , T : R3 R3 ;
R1
b) (T (p))(x) = x 0 p(t)dt + p(1) p0 (0), p P2 , T : P2 P2 ;
c) T (A) = A t 2T r(A)I2 , A M22 (R), T : M22 (R) M22 (R).

32. Se da aplicatia T : R1 [X] R1 [X],

Z 1
(T (p))(x) = x
p(t)dt + p(1/2), p R1 [X].
0

a) Aratati ca T este transformare liniara.

b) Aflati nucleul si imaginea transformarii T .
c) Este aceasta transformare injectiva/surjectiva ?
d) Verificati teorema dimensiunii pentru T .
e) Pe baza rangului transformarii determinati daca T este injectiva/surjectiva.
f ) Aflati matricea transformarii relativ la baza q1 = 1 2X, q2 = 1 + X.
g) Sunt Ker T si Im T subspatii suplementare n R1 [X] ?

33. Se da transformarea liniara T L(R3 , R2 ), care satisface conditiile

T (v1 v3 ) = w1 ,

T (v2 + 2v3 ) = w2 ,

T (v1 ) = w1 w2 ,

10

ALGA-GDED

unde {v1 = (1, 1, 1), v2 = (0, 1, 1), v3 = (0, 1, 0)} = B si w1 = (0, 1), w2 = (1, 1).
a) Verificati ca B este baza n R3 .
b) Aflati matricea transformarii T .
c) Aflati expresia analitica a transformarii T .
d) Este aceasta transformare injectiva/surjectiva ?

34. Se da aplicatia T : C 1 (0, 1) C 0 (0, 1),

(T (f ))(x) = f 0 (x), x (0, 1), f C 1 (0, 1).
a) Aratati ca T este transformare liniara.
b) Aflati nucleul si imaginea transformarii T .
c) Rezolvati ecuatia (T (f ))(x) = 1 x2 .
d) Este aplicabila teorema dimensiunii ?
35. Se da morfismul de spatii vectoriale T L(R1 [X], R2 [X]),
(T (p))(x) = xp(x) p(0), p R1 [X].
a) Determinati o baza ortonormata n Im T , folosind produsul scalar din C 0 [1, 1].
b) Calculati T (1 2X).

5. Transform
ari liniare particulare
36. Se da transformarea T End(R3 ),
T (x) = (x1 + x2 + x3 , x2 + x3 , x3 ), x = (x1 , x2 , x3 ) R3 .
a) Aratati ca T este bijectiva si calculati inversa T 1 a acesteia;
b) Calculati T (v), T 1 (v) si (T 3 2T + Id)(v), unde v = (1, 1, 1).
37. Daca A este matricea atasata unei transformari liniare T relativ la o baza ortonormata, aratati ca T are proprietatea indicata.

1 i
a) A =
, T End(C2 ) - hermitica;
i 0
a z
b) A =
, a, b R, z C, T End(C2 ) - hermitica;
z

ia z
c) A =
, a, b R, z C, T End(C2 ) - antihermitica;

z
ib

u
v
d) A =
, u, v C, |u|2 + |v|2 = 1, T End(C2 ) - unitara;
v
u

0 1
e) A =
, T End(R2 ) (simetria fata de bisectoarea I) - simetrica;
1 0
0 1
f) A =
, T End(R2 ) (rotatie de unghi drept n sens trigonometric) - antisi1 0
metrica,structura complex
a, ortogonala;
cos sin
g) A =
, T End(R2 ) (rotatie plana n jurul originii n sens trigonometsin cos
ric de unghi
a;
) - ortogonal

1/2 1/2
h) A =
, T End(R2 ) - proiectie pe subspatiul L(v = (1, 1));
1/2 1/2

Enunturi

0
i) A = 0
0

11
1
0
0

1
1 , T End(R3 ) - operator nilpotent de ordinul trei.
0

38. Aratati ca aplicatia

a) T (A) = A t , A M22 (R), T End(M22 (R)) este simetrica;
b) T End(V ), T (f ) = f 0 , f V = {f C (R) | f (k) (a) = f (k) (b), k 0} este
antisimetrica relativ la produsul scalar din C 0 ([a, b]), unde a, b R, a < b.
39. Fie V un spatiu euclidian. Se da translatia Tv de vector v, Tv : V V, Tv (x) =
x + v, x V , unde v V .
a) Aratati ca Tv este liniara doar n cazul v = 0; n acest caz verificati ca Tv = Id.
b) Pentru v 6= 0 aratati ca Tv nu conserva nici produsul scalar, nici norma.
c) Verificati ca Tv este surjectiva si conserva distanta (deci este o izometrie).

6. Vectori si valori proprii. Diagonalizare

40. Se da transformarea T End(R3 ) a carei matrice relativ la baza canonica este

2 0 0
A = 0 0 1 .
0 1 0
a) Calculati polinomul caracteristic P al endomorfismului T .
b) Rezolvati ecuatia caracteristica P () = 0 si aflati spectrul (T ). Notand cu (T C )
multimea radacinilor (complexe) ale polinomului caracteristic, verificati daca (T C )
K = R.
c) Pentru fiecare valoare proprie distincta a lui T , aflati subspatiul propriu S , multiplicitatile algebrica a () si geometrica g () si verificati daca a () = g ().
d) Daca endomorfismul T este diagonalizabil, atunci:
aflati o baza diagonalizatoare B 0 R3 formata din vectori proprii ai lui T ;
aflati matricea C = [B 0 ]B0 de trecere de la baza canonica la baza diagonalizatoare;
aflati matricea diagonala D = A0 = C 1 AC = [T ]B 0 asociata endomorfismului T
relativ la baza B 0 ;
verificati relatia CD = AC.
41. Aceeasi problema pentru matricele

3 0 0
7
4
7
a) A = 0 2 1 ; b) A = 4
0 0 2
4 4

1
1 .
4

7. Forma canonic
a Jordan
T End(R3 ) de matrice A (relativ la baza canonica), A =
42. Se da transformarea

3
3
3
1 11
6 .
2 14 7
a) Calculati polinomul caracteristic P al endomorfismului T , rezolvati ecuatia caracteristica
P () = 0 si aflati spectrul (T ). Notand cu (T C ) multimea radacinilor complexe ale
polinomului caracteristic, verificati daca (T C ) K = R. Deduceti n consecinta ca T
este jordanizabila.

12

ALGA-GDED

b) Pentru fiecare valoare proprie distincta a lui T , efectuati urmatoarele:

aflati multiplicitatea algebrica a ();
aflati subspatiul propriu S si multiplicitatea geometrica g ();
daca a () = g () aflati o baza n S ;
daca a () > g () aflati m = a () g () vectori principali asociati vectorilor
proprii si subspatiile invariante ale valorii proprii.
c) Reunind familiile de vectori determinate mai sus, aflati o baza jordanizatoare B 0 R3
formata din vectori proprii si principali ai lui T ;
d) aflati matricea C = [B 0 ]B0 de trecere de la baza canonica la baza jordanizatoare;
e) aflati matricea Jordan J = A0 = C 1 AC = [T ]B 0 asociata endomorfismului T relativ la
baza B 0 ;
f) verificati relatia CJ = AC.
43. Aceeasi problema pentru matricele:

2 1 2
4 7
3
a) A = 5 3 3 , b) A = 2
1
2
1 0 2

2
1
0
0
1
4 2 0

0
3
d) A =
,
e)
A
=
7
1
1
1
3
17 6 1 1

0 1 0
5
3 , c) A = 4 4 0
0 0 2
1

0 0
1 1 .
1 3

44. Sa se jordanizeze endomorfismul T de matrice A folosind metoda sirului de nuclee,

pentru matricele din problema anterioara.

8. Diagonalizarea endomorfismelor simetrice

45. Aflati
trice:
3
a) A = 2
0

o baza diagonalizatoare ortonormata pentru transformarea simetrica de ma

2 0
2 1
1
0 0 , b) A = 1 2 1 .
0 1
1
1 2

9. Teorema Cayley-Hamilton. Functii de matrice

46. Se dau matricele

1
2
0
1
2
0 ; 2) A = 0
1) A = 0
2 2 1
2

2 0
2 0 .
2 1

In fiecare din cele doua cazuri, aflati:

a) inversa A1 , folosind teorema Cayley-Hamilton;
b) polinomul Q(A), folosind teorema Cayley-Hamilton, unde Q(t) = t5 + 2t4 t2 + 5.
c) matricea eA .
47. Aflati functia de matrice ctg (A) pentru matricele din problema anterioara.

1 2
48. Aplicand teorema Cayley-Hamilton pentru matricea A =
,
2 1

Enunturi

13

a) aflati A1 ;
b) calculati Q(A), unde Q(t) = t4 2t3 + 3t 4.

0 2
49. Calculati eA si sin A, pentru A =
.
2 0

10. Forme biliniare. Forme p

atratice
50. Se da aplicatia A : V V R, V = C 0 [0, 1],
Z 1
Z 1
A(f, g) =
f (t)dt
g(s)ds, f, g V.
0

a) Aratati ca A este forma biliniara.

b) Aratati ca A este forma biliniara simetrica.
c) Determinati forma patratica Q asociata lui A.
d) Admite Q vectori izotropi ? In caz afirmativ, exemplificati.
51. Consideram aplicatia
A : R2 R2 R, A(x, y) = x1 y1 2x1 y2 2x2 y1 + 3x2 y2 , x = (x1 , x2 ), y = (y1 , y2 ) R2 .
a) Aratati ca A este forma biliniara simetrica.
b) Determinati forma patratica Q asociata lui A.
c) Aflati matricea A asociata lui A si Q relativ la baza naturala B = {e1 = (1, 0), e2 =
(0, 1)} R2 .
d) Aflati matricea A asociata lui A si Q relativ la baza B 0 = {e1 0 = (1, 1), e2 0 = (1, 1)}
R2 .
52. Se da forma patratica Q : R2 R, Q(x) = x21 4x1 x2 + 3x22 , x = (x1 , x2 ) R2 .
Aflati forma biliniara simetrica (forma polara) A asociata lui Q.
53. Verificati daca aplicatiile urmatoare A : R2 R2 R sunt forme biliniare:
a) A(x, y) = x1 y2 x22 , x = (x1 , x2 ), y = (y1 , y2 ) R2 ;
b) A(x, y) = x1 y2 x2 y1 , x = (x1 , x2 ), y = (y1 , y2 ) R2 .
54. Se da forma biliniara A : R2 R2 R,
A(x, y) = x1 y2 x2 y1 , x = (x1 , x2 ), y = (y1 , y2 ) R2 .
a) Este A forma biliniara simetrica ?
b) Este A forma biliniara antisimetrica ?
c) Aflati matricea A a lui A relativ la baza canonica. Folosind matricea determinati daca A
este forma biliniara simetrica sau forma biliniara antisimetrica.
d) Aflati matricea A a lui A relativ la baza B 0 = {u1 = (1, 2), u2 = (3, 1)}.
55. Se da forma biliniara A : R3 R3 R,
A(x, y) = 2x1 y1 3x1 y3 3x3 y1 + 4x2 y2 , x = (x1 , x2 , x3 ), y = (y1 , y2 , y3 ) R3 .
a) Aratati ca A este forma biliniara simetrica.
b) Aflati matricea lui A relativ la baza canonica; verificati rezultatul folosind relatia A(x, y) =
X t AY , unde X si Y sunt vectorii coloana asociati respectiv lui x, respectiv y.

14

ALGA-GDED

c) Aflati Ker A, rang A si verificati teorema dimensiunii: dim Ker A+ rang A = dim R3 .
d) Determinati forma patratica Q asociata lui A.
e) Este Q (deci A) degenerata sau nedegenerata. Admite Q vectori izotropi nenuli ?
R1
R1
56. Se da aplicatia A : V V R, A(p, q) = 0 p(t)dt 0 q(s)ds, p, q V = R2 [X] si
B 0 = {q1 = 1 + X, q2 = X 2 , q3 = 1} V o baza a lui V . Raspundeti la cerintele a)-e) ale
problemei anterioare.
57. Se da forma patratica Q : R3 R, Q(x) = x21 x1 x2 + 2x2 x3 , x = (x1 , x2 , x3 ) R3 .
a) Aflati forma biliniara simetrica A asociata lui Q (forma polara).
b) Aflati matricea lui Q (a lui A) relativ la baza canonica.
58. Se da forma biliniara simetrica A : R3 R3 R,
A(x, y) = 2x1 y1 3x1 y3 3x3 y1 + 4x2 y2 , x = (x1 , x2 , x3 ), y = (y1 , y2 , y3 ) R3 .
a) Aflati U , unde U = L(v1 = (1, 1, 0), v2 = (0, 1, 1)).
b) Este adevarata egalitatea U U = R3 ?
c) Este A (deci Q) nedegenerata ?

11. Expresia canonic

a a unei forme p
atratice

0 1 2
59. Se da forma patratica Q de matrice A = 1 0 3 . Folosind metoda Gauss
2 3 0
aflati expresia canonica a lui Q si baza B 0 corespunzatoare.
60. Se da forma patratica Q : R2 R, Q(x) = x21 4x1 x2 + x22 , x = (x1 , x2 ) R2 .
Folosind metoda Jacobi aflati expresia canonica a lui Q si baza B 0 corespunzatoare.
61. Pentru forma patratica din problema anterioara, folosind metoda valorilor proprii
aflati expresia canonica a lui Q si baza B 0 corespunzatoare. Verificati ca signatura formei
patratice Q se conserva.
62. Aplicati cele trei metode (Gauss, a valorilor proprii si Jacobi) acolo unde este posibil,
pentru a obtine expresia canonica si signatura pentru urmatoarele forme patratice Q date
prin matrice A = [Q] (relativ la baza canonica) sau prin expresie analitica:
a) Q(v) = x2 8xy 16xz + 7y 2 8yz + z 2 , v = (x, y, z) R3 ;
2
b) Q(x)= 4x1 x2 5x22 , x
= (x1 , x2) R ;

c) A = 2
4

2
6
2

1
4
2 ; d) A = 1
3
1

1
2
0

1
0 ;
3

e) Q(x) = x21 + 6x1 x3 + x22 + 4x2 x3 5x23 , x = (x1 , x2 , x3 ) R3 ;

0
1
3
0
1
0
0
3
;
f) A =
3
0
0
1
0
3
1
0

5
2 2
0 .
g) A = 2 6
2
0
4

Sunt aceste forme patratice pozitiv/negativ definite/semidefinite ?

Sunt acestea degenerate/nedegenerate ?

Enunturi

15

III. Geometrie analitic

a
1. Vectori liberi
b = i + j + 2k V3 , unde R.
63. Se dau vectorii a
= i + 2j + k,

a) Aflati produsul vectorial a

b.
b) Este S = {
a, b} familie de vectori liniar independenta ? Sunt cei doi vectori necoliniari ?
Daca da, completati S la o baza a spatiului V3 .
c) Pentru = 2 aflati ariile paralelogramului si triunghiului determinate de a
si b ca muchii
adiacente.
b = k + j, c = k + j V3 , unde R.
64. Se dau vectorii a
= i + j + k,
a) Calculati produsul mixt h
a, b ci.
b) Sunt cei trei vectori liniar independenti ? Dar necoplanari ? In cazul independentei
liniare, determina acesti vectori o baza pozitiv orientata n V3 ?
c) Pentru = 0 aflati volumele tetraedrului, prismei triunghiulare si paralelipipedului determinate de a
, b si c ca muchii adiacente.
b = i + 2j + 3k,
c = k + j.
65. Se dau vectorii a
= i j + k,

a) Aflati dublul produs vectorial w

=a
(b c).

b) Recalculati w
folosind formula de calcul prescurtat w
= h
a, cibh
a, bi
c =
c) Aratati ca w
este perpendicular pe a
si coplanar cu b si c.

b
c
.
h
a, bi h
a, ci

2. Dreapta si planul n spatiu

66. Aflati dreapta n fiecare din urmatoarele cazuri:
a) {A(1, 2, 3), B(4, 2, 1)};
b) 3 C(2, 6, 1) si admite vectorul director v = 2k i.
67.
Aflati ecuatiile parametrice, doua puncte distincte si un vector director ale dreptei
2x + y 5z = 12
:
4x + 7y 33z = 1.
68. Aflati planul n fiecare din urmatoarele cazuri:
a) {A(1, 2, 1), B(2, 5, 1), C(3, 3, 1)}. Verificati n prealabil ca A, B, C nu sunt coliniare.

b) 3 D(1, 5, 0) si are directia normala data de n

= 3j + 2k;

c) 3 E(2, 1, 2) si este paralel cu directiile u

= 2i, v = 3k i.
69. Aflati ecuatiile parametrice, trei puncte necoliniare si un vector normal, ale planului
x + 2y 3z = 4.
70. Aflati planul n fiecare din urmatoarele cazuri:
a) determina pe cele trei axe de coordonate Ox, Oy, Oz segmente de marime algebrica
respectiv 1, 3, 2;
b) : x = 1 y = z1
0 , 3 F (1, 2, 3);
c) || : x 3z + 1 = 0, 3 G(2, 0, 1).

3. Probleme relative la dreapt

a si plan
71. Se dau planele 1 : x 3y = 1, 2 : 2y + z = 2 si dreptele

xy =2
= y+1
1 :
, 2 : 2x1
3
0 = 1 z.
x+z =3
a) Sunt dreptele 1 si 2 paralele ? Dar concurente ? Dar perpendiculare ?

16

ALGA-GDED

b) Sunt planele 1 si 2 paralele ? Dar concurente ? Dar perpendiculare ?

72. Se dau planele 1 : x 3y = 1, 2 : 2y + z = 2, : y z = 1 si dreptele

xy =2
y
x1
z+1
1 :
, 2 : 2x1
= y+1
3
0 = 1 z, : 1 = 2 = 5 .
x+z =3
Aflati unghiurile:
a) dintre dreptele 1 si 2 ;
b) dintre dreapta si planul ;
c) dintre planele 1 si 2 .
73. Se dau punctele A(1, 2, 3), B(1, 0, 1), planul : y z = 1 si dreapta :
z+1
i distantele:
5 . Aflat
a) dintre punctele A si B;
b) dintre punctul A si dreapta ;
c) dintre punctul A si planul .
74. Se dau: punctul A(1, 2, 3), planul : y z = 1 si dreapta :
proiectiile:
a) proiectia punctului A pe planul ;
b) proiectia punctului A pe dreapta ;
c) proiectia dreptei pe planul (tema).

x1
1

y
2

x1
1

z+1
5 .

y
2

Aflati

y
75. Se dau punctele A(1, 2, 3), B(1, 0, 1), planul : y z = 1, si dreapta : x1
1 = 2 =
z+1
i simetricele:
5 . Aflat
a) simetricul punctului A fata de punctul B;
b) simetricul punctului A fata de dreapta ;
c) simetricul punctului A fata de planul ;
d) simetrica dreptei fata de planul .

xy =2
si 2 : 2x1
76. Aflati perpendiculara comuna a dreptelor 1 :
= y+1
3
0 =
x+z =3
1 z.

xy =2
77. Aflati distanta dintre dreptele 1 :
si 2 : 2x1
= y+1
3
0 = 1 z.
x+z =3

4. Coordonate curbilinii
78. a) Aflati coordonatele polare (, ) pentru punctul A ale carui coordonate carteziene
sunt (x, y) = (1, 2);
b) Aflati coordonatele carteziene (x, y) pentru punctul B ale carui coordonate polare sunt
(, ) = (2, 3
4 ).
79. a) Aflati coordonatele cilindrice (, , z) pentru punctul C ale carui coordonate
carteziene sunt (x, y, z) = (1, 2, 3);
b) Aflati coordonatele carteziene pentru punctul D ale carui coordonate cilindrice sunt
(, , z) = (1, 4
3 , 2).
80. a) Aflati coordonatele sferice pentru punctul E ale carui coordonate carteziene sunt
(x, y, z) = (1, 2, 3);
b) Aflati coordonatele carteziene pentru punctul F ale carui coordonate sferice sunt (r, , ) =
5
(1, 2
3 , 3 ).

Enunturi

17

5. Conice
81. Aflati conica al carei grafic trece prin punctele A(1, 1), B(1, 1), C(1, 1), D(1, 1),
E( 21 , 0), genul si natura acesteia.
82. Aflati conicele ale caror grafice trec prin punctele A(0, 1), B(1, 0), C(0, 1), D(1, 0).
83. Aflati conicele ale caror grafice trec prin punctele A(1, 0), B(0, 0), C(0, 1).
84. Se da conica : 4xy 3y 2 + 4x 14y 7 = 0.
a) Aratati ca este o hiperbola.
b) Aflati centrul hiperbolei .
c) Aflati axele, asimptotele si varfurile.
d) Reprezentati grafic hiperbola.
85. Se da conica : 9x2 + 6xy + y 2 4x 8y 4 = 0.
a) Aratati ca este o parabola.
b) Aflati axa de simetrie si varful conicei.
c) Eventual folosind intersectiile cu axele Ox si Oy, reprezentati grafic conica.
86. Se da conica : 16x2 + 4xy + 19y 2 + 80x + 10y + 40 = 0.
a) Aratati ca este o elipsa.
b) Aflati centrul elipsei .
c) Aflati axele si varfurile elipsei.
d) Reprezentati grafic.
87. Se da conica : x2 2xy + 3y 2 4x + 6y 4 = 0. Aflati:
a) polara relativa la A(1, 2) si tangentele duse din A la conica.
b) diametrul conjugat cu v = i 2j si tangentele de directie v la conica.
c) tangenta dusa n punctul B(1, 1) la conica.
88. Se da conica : 4xy 3y 2 + 4x 14y 7 = 0. Folosind metodele rototranslatiei si
a valorilor proprii, aflati ecuatia canonica si reprezentati grafic.
89. Se da parabola : 9x2 + 6xy + y 2 4x 8y 4 = 0. Folosind metodele rototranslatiei
si a valorilor proprii, aflati ecuatia canonica si reprezentati grafic.
90. Folosind metodele rototranslatiei si a valorilor proprii, aflati ecuatia canonica si
reprezentati grafic conica 16x2 + 4xy + 19y 2 + 80x + 10y + 40 = 0.

6. Cuadrice
91. Fie sfera : x2 + y 2 + z 2 + 2x 6y + 4z + 10 = 0.
a) Aflati centrul C si raza r a sferei.
b) Aratati ca intersecteaza planul : 4x + y + 3z + 13 = 0 dupa un cerc.
c) Aflati centrul C si raza r a cercului de intersectie a sferei cu planul .
92. Se dau cuadricele:
1 : x2 y 2 + z 2 2xy 2yz 2zx 5x 1 = 0;

2 : 2 3xy + 2y 2 7z 2 + 112x 16y 14z 87 = 0;

3 : x2 + y 2 + 5z 2 6xy + 2xz 2yz 4x + 8y 12z + 14 = 0.

18

ALGA-GDED

Pentru fiecare din cele trei cuadrice:

a) calculati invariantii , , J, I;
b) aflati centrul Cs de simetrie al cuadricii;
c) aduceti la forma canonica folosind metoda rototranslatiei: obtineti matricea de rotatie
folosind metoda valorilor proprii;
d) reprezentati grafic cuadrica.
93. Aflati planul tangent la cuadrica
A(3, 1, 1).

x2
9

+ y 2 = 2z, care trece prin punctul acesteia

2

94. Aflati unghiul format de generatoarele continute n cuadrica x9 z4 = y, care trec

prin punctul acesteia M (3, 1, 0); determinati planul tangent la cuadrica si dreapta normala
la cuadrica n M .

7. Suprafete generate

95. Aflati suprafata cilindrica care are drept curba directoare curba :
carei generatoare sunt paralele cu dreapta 0 :

x1
1

=y=

x = y2
si ale
z=0

1z
1 .

96. Aflati suprafata conica de varf V (1, 0, 0) si curba directoare :

x2 + y 2 = 1
.
xz =0

n jurul axei Oy:

97. Aflati suprafata de rotatie generata prin rotirea dreptei
y+2
z3
x1
:
a)
0 = 2 = 0 ;
x
z

b) : 3 = y+2
1 = 1 ;
y+2
x
z3
: =
c)
3
1 = 1 .

IV. Geometrie diferential

a
1. Aplicatii diferentiabile
98. Se da functia f : R R2 , f (s) = (s2 , s3 ). Studiati daca f este:
a) injectiva/surjectiva/bijectiva; n ultimul caz determinati inversa acesteia;
b) imersie/submersie/difeomorfism; calculati n prealabil matricea jacobiana a functiei.
99. Acelasi enunt pentru f : R R3 , f (t) = (2 cos2 t, sin 2t, 2 sin t), t (0, 2 ).
f

100. Acelasi enunt pentru f : R2 R2 , f (u, v) = (u + v, uv), (u, v) R2 . Calculati

({(0, 1)}) si Im (f ).

101. Verificati ca urmatoarea aplicatie este difeomorfism si calculati inversa acesteia:

f : (0, ) [0, 2) R2 \{(0, 0)},

f (, ) = ( cos , sin ).

2. Curbe n Rn
102.
Aflati
hiperplanul
normal
si
dreapta
: R R4 , (t) = (t4 , 1, t5 , t6 + 2) n punctul A(1, 1, 1, 3).

tangenta

la

curba

103. Aceeasi problema pentru curba de la problema 1 si n punctul B(0, 1, 0, 2). Este
curba regulata ? Aflati singularitatile curbei si ordinul acestora.

Enunturi

19

104. Aflati unghiul curbelor

(t) = (t2 + 1, ln t, t), t > 0,

(s) = (2 + s, s, s + 1), s R

n punctul comun al acestora.

t2
105. Studiati comportarea asimptotica a curbei (t) = t 1, t1
, : R\{1} R2 .
106. Se da cicloida (t) = (a(t sin t), a(1 cos t)), t R, (a > 0).
a) Aflati lungimea arcului de curba = ([0, 2]).
b) Determinati abscisa curbilinie a curbei si parametrizarea normala a acesteia pentru t
(0, 2).

3. Curbe plane
107. Se da curba (t) = (t2 , 3t), t R. Aflati tangenta, normala, subtangenta si subnormala curbei n punctul A(1, 3).
108. Se da curba : x2 y 3 3 = 0.
a) Aflati tangenta si normala la curba n punctul A(2, 1).
b) Parametrizati curba .
109. Se da parabola (t) = (t, t2 ), t R. Aflati:
a) elementele Frenet ale curbei (versorii si curbura curbei) si verificati ecuatia Frenet;
b) elementele Frenet ale curbei n punctul A(2, 4);
c) ecuatia cercului osculator n punctul A al curbei;
d) evoluta curbei;
e) ecuatia carteziana a curbei.
110. Aflati nfasuratoarea familiei de curbe, n fiecare din cazurile urmatoare:
2

a) a : (x a)2 + y 2 a2 = 0, a R;
b) : x cos + y sin = 2, [0, 2];
c) : x2 + y 2 2x + 2 4 = 0, R.
111. Se da curba : x3 2y 2 = 0.
a) aflati tangenta si normala la curba n punctul A(2, 1) ;
b) aflati punctele singulare, tipul acestora si tangenta si normala n aceste puncte. Este
curba regulata ?
112. Trasati graficul curbei (t) = (2 t + 1t , 2 + t + 1t ), t R .
113. Se dau urmatoarele curbe:
a) 1 : y 2 (a x) x3 = 0 (cisoida lui Diocles);
b) 2 : x3 + y 3 3axy = 0 (foliumul lui Descartes);
c) 3 : x(x2 + y 2 ) + a(y 2 x2 ) = 0 (strofoida).
In fiecare din cele trei cazuri, determinati o parametrizare a curbei folosind substitutia y = tx
(unde t = parametru); aflati ecuatia polara; folosind aceasta ecuatie, aflati directia asimptotica si asimptotele curbei.
114. Se dau curbele:
a) spirala lui Arhimede 1 : = a (a > 0);
b) spirala exponentiala 2 : = e , R.

20

ALGA-GDED

In fiecare din cele doua cazuri determinati ecuatiile tangentei si normalei relativ la reperul
mobil si calculati curbura.

4. Curbe n spatiu
115. Se da curba (t) = (2 cos t, 2 sin t, t), t R.
a) aflati elementele Frenet ntr-un punct arbitrar al curbei si verificati ecuatiile Frenet;
b) aflati elementele Frenet n punctul A(2, 0, );
c) aratati ca este o elice;
d) aflati ecuatiile carteziene ale curbei;
e) aflati muchiile si fetele reperului Frenet.
116. Se da curba (t) = (t + t2 , t2 t, t2 t), t R. Aratati ca :
a) are planul osculator independent de t; acesta contine imaginea curbei;
b) are torsiunea identic nula;
c) are vectorul binormal independent de t.
2
x + y2 + z2 = 2
117. Se da curba :
z = 1.
a) aflati dreapta tangenta si planul normal la curba n A(1, 0, 1);
b) determinati o parametrizare a curbei.

5. Suprafete
118. Se da aplicatia r(u, v) = (u cos v, u sin v, u2 ), unde (u, v) D = (0, ) [0, 2).
a) Calculati vitezele partiale ale suprafetei. Este r o harta ?
b) Aflati dreapta normala si planul tangent la = r(D) R3 n punctul acesteia A(2, 0, 4);
c) care este campul de versori normali n
la suprafata ? Care este reperul Gauss al suprafetei
?
d) Aflati ecuatia carteziana a suprafetei . Ce reprezinta aceasta ?
e) Ce reprezinta curbele coordonate ale suprafetei ? Aflati ecuatiile carteziene ale acestora;
f ) aflati unghiul format de curbele coordonate n punctul A.
119. Se da multimea de nivel constant : x3 z + 1 = 0
a) Este o suprafata ?
b) Determinati campul n
de versori normali la .
c) Aflati dreapta normala si planul tangent la n A(1, 0, 2).
120. Folosind ecuatiile parametrice si ecuatiile carteziene ale urmatoarei suprafete simple,
aratati ca:
a) r(u, v) = (u cos v, u sin v, v), (u, v) R2 este un elicoid cu plan director;
b) r(u, v) = (cos u, sin u, v), (u, v) (0, 2) R este o suprafata cilindrica;
c) r(u, v) = (v cos u, v sin u, v), (u, v) (0, 2) R este o suprafata conica.
121. Se da suprafata parametrizata r(u, v) = (u cos v, u sin v, v), (u, v) R2 .
a) Aflati matricele celor cele trei forme fundamentale [I], [II], [III] ale suprafetei.
b) Ce unghi formeaza curbele coordonate; este reperul Gauss ortonormat ?
c) Determinati curbura total
a (curbura Gauss) K si curbura medie H ale suprafetei.
d) Este suprafata data desfasurabila ? Dar minimala ? Ce fel de puncte are suprafata data
(eliptice/parabolice/hiperbolice) ?

Enunturi

21

e) Testati formula Beltrami-Enneper [III] 2H[II] + K[I] = [0].

122. Pentru suprafata parametrizata r(u, v) = (u cos v, u sin v, v), (u, v) R2 :
a) determinati matricea operatorului Weingarten;
b) aflati curburile principale k1 si k2 si directiile principale ale suprafetei ntr-un punct oarecare al acesteia, folosind matricea operatorului Weingarten. Aflati aceleasi curburi folosind
K si H;
c) determinati curbura normala a suprafetei n directia tangenta data de vectorul w = 2ru rv
n punctul A(1, 0, ) al suprafetei;
d) aflati aproximarea patratica a suprafetei n punctul A.
123. Pentru suprafata parametrizata r(u, v) = (u cos v, u sin v, v), (u, v) R2 :
a) determinati lungimea curbei v=2u , u [1, 2].
b) aflati aria zonei de suprafata care corespunde domeniului (u, v) [0, 1] [0, ].
124. Pentru cilindrul r(u, v) = (cos u, sin u, v), (u, v) [0, 2) R, sa se determine:
a) liniile de curbura (curbele principale);
b) curbele asimptotice;
c) geodezicele.

V. Ecuatii diferentiale
1. Ecuatii diferentiale ordinare
125. Sa se arate ca functia y(x) data prin relatia implicita sin ycx = 0, (c R) satisface
ecuatia diferentiala xy 0 cos y sin y = 0.
126. Sa se afle solutia generala a ecuatiei diferentiale cu variabile separabile xy 0 cos y
sin y = 0.
127. Sa se integreze urmatoarele ecuatii diferentiale omogene, aratand ca acestea sunt
reductibile la ecuatii cu variabile separabile:
a) x2 y 0 y 2 = 0;
b) y 0 cos xy = sin xy .
128. Integrati urmatoarele ecuatii diferentiale, aratand ca acestea sunt reductibile la
ecuatii cu variabile separabile.
a) (x + y 1)dx + (x y 1)dy = 0;
b) (x + y 1)dx + (x + y)dy = 0.
129. Sa se integreze urmatoarele ecuatii diferentiale liniare:
a) xy 0 + 2y = 3x, y(1) = 1
b) xy 0 + 3y = x2 .
130. Sa se arate ca urmatoarele ecuatii sunt de tip Bernoulli si sa se integreze

a) y 0 = y x y;
b) dy = (xy xy 3 )dx.
131. Integrati urmatoarele ecuatii de tip Riccati stiind ca acestea admit o solutie particulara de forma indicata alaturat

22

ALGA-GDED

1
a) y 0 = x y 2 y, y1 = x+a
, (a R);
2
a
0
2
b) y + y = x2 , y1 = x , (a R).

132. Sa se integreze urmatoarele ecuatii diferentiale exacte, verificand n prealabil ca

ecuatiile sunt de acest tip:
a) (x + y) + (x + 2y) y 0 = 0;
b) (x2 + y 2 + 2x)dx + 2xydy = 0.
133. Aratati ca urmatoarele ecuatii admit factor integrant si apoi integrati:
a) (xy x2 )dy y 2 dx = 0;
b) (5x2 + 12xy 3y 2 )dx + (3x2 2xy)dy = 0;
c) y 0 xy + 1 = 0.
134. Aratati ca urmatoarea ecuatie este de tip Clairaut si apoi aflati solutia acesteia:
y = xy 0 ln y 0 .
135. Aratati ca urmatoarele ecuatii sunt de tip Lagrange si apoi integrati:
a) y = 2xy 0 y 02 ;
b) y (y 0 )2 2(y 0 )3 = 0.

2. Ecuatii diferentiale de ordin superior

136. Integrati ecuatiile diferentiale liniare omogene de ordinul 2 cu coeficienti constanti:
a) y 00 + 2y 0 3y = 0;
b) y 00 + 4y = 0.
00
y + 2y 0 3y = 0
y(0) = 1
137. Sa se rezolve problema la limita (cu legaturi)

y(1) = 0.
138. Aceeasi problema pentru x2 y 00 3xy 00 + 4y = 0, y(e) = e2 , y(1) = 0.
139. Sa se integreze urmatoarele ecuatii diferentiale liniare neomogene:
a) y 00 + 2y 0 3y = e3x ;
b) y 000 y 00 y 0 + y = x cos x;
c) y 00 y = x ex ;
IV
y y = 8ex

y(0) = 0
y 000 (0) = 6
d) problema Cauchy:
.

00

y
(0)
=
2

IV
y (0) = 4
140. (Traiectorii izogonale). Se da familia de drepte m : y = mx, m R.
a) Aflati ecuatia diferentiala a familiei de curbe date.
b) Aflati traiectoriile ortogonale la familia data.
c) Aflati curbele (traiectoriile izogonale) care formeaza cu familia data unghi de 45o .
141. Sa se arate ca urmatoarele ecuatii admit reducerea ordinului.
a) xy 000 y 00 = 0;
b) 2yy 0 = y 02 + 1;
c) xy 0 + y 00 = 0.

Enunturi

23

3. Sisteme de ecuatii diferentiale

142. Sa se rezolve sistemul de ecuatii diferentiale omogene

x0 = y
y 0 = x.

143. Folositi rezultatul

0 obtinut la problema 1) pentru aflarea solutiei generale a sistemului
x =y
diferential neomogen
y 0 = x + 2.
144. Rezolvati problema Cauchy

0
x(0) = 0
x =y
,
y(0) = 2.
y0 = x + 2

145. Sa se rezolve sistemul diferential

x0 = y
folosind metoda eliminarii.
y0 = x + 2

146. Rezolvati ecuatia liniara de ordin superior cu coeficienti constanti y 00 y = 2, unde

functia necunoscuta este y = y(x).
00
y y =2
y(0) = 1
147. Rezolvati problema Cauchy
0
y (0) = 2.

4. Stabilitate

x(t)
148. Determinati daca solutia X(t) =
a sistemului diferential X 0 = AX este
y(t)
stabila sau asimptotic stabila, stiind ca (A) = {1, 2}.
149. Aceeasi problema, n cazurile urmatoare:
a) (A) = {2, i};
b) (A) = {2i};
c) (A) = {2, i}.

5. Linii de c
amp (sisteme simetrice, integrale prime)
150. Aflati liniile de camp ale urmatoarelor campuri vectoriale folosind metoda combinatiilor
integrabile:
a) X(x,y,z) = (x, y, x + y);
b) X(x,y,z) = (x2 , xy, y 2 ).
151. Sa se afle solutia generala pentru urmatoarele ecuatii diferentiale liniare omogene
cu derivate partiale:
u
u
a) x u
x + y y + (x + y) z = 0;
u
2 u
b) x2 u
x + xy y + y z = 0.

152. Determinati acea suprafata de camp : u(x, y, z) = 0 a campului X care contine

curba . Se dau:

y=1
a) X = (x, y, x + y), :
(parabola).
z = x2

y=1
b) X = (x2 , xy, y 2 ), :
z = x3 .

Solutii
I.1. Matrice, determinanti si sisteme liniare

1. a) Prin calcul direct, obtinem

AB =

BA =

1
1

0
2

0
1

0
1

1
1
0
1

1
0
0
2

0
2
1
1

1
1
2
0

deci AB 6= BA. b) In urma calculelor rezulta

1
0 2
=
= (AB) t ,
2
1
1

1 0
= 2 6= 0, rezult
deci (AB) t = B t A t . c) Deoarece det A =
a ca exista A1 . Prin
1 2

1
2
0
1
0
calcul direct obtinem A1 =
, deci A1 =
.
1/2 1/2
det A 1 1
0
1

B tA t =

1
0

1
0

Altfel. Metoda sistemului consta n considerarea sistemului AX = B, unde B este un vector

coloana arbitrar. Din solutia X = A1 B a sistemului se extrag apoi coeficientii matricii A1 .
Rezolvam sistemul:

x=a
1x+0y =a
a
1
0
x
,
=

b
1/2 1/2
y
1x+2y =b
y = a2 + 2b

deci A1 =

1
1/2

0
1/2

. d) Avem

1
0
2
1
= 2,
= 2, det BA =
det AB =
1 0
2 1

1
1

det A =

0
0

=
2,
det
B
=
1
2

1
= 1,
0

deci se verifica relatia det AB = det BA = det A det B.

2. a) Aplicand regula lui Sarrus, obtinem

det A

= 0
1

0
1
1

2
1
0

= [1 1 0 + 0 1 2 + (1) 0 1] [2 1 (1) + 1 1 1 + 0 0 0] = 1.
b) Dezvoltand dupa prima linie, obtinem:

1
1

0
1
1+2

+
(1)

1
0

det A = (1)1+1 1

0
1
1+3

+
(1)

1
0

1
= 1.
1

c) Dezvoltand dupa prima coloana, obtinem:

1+1

det A = (1)

1
1
1

0
1
2+1
+ (1)
0
0
1

0
2
3+1
+ (1)
(1)
0
1

2
= 1.
1

d) Adunam prima coloana la cea de-a doua si apoi dezvoltam dupa ultima linie:

det A = 0
1

0
1
1

2
1
0

1

= 0

1

1
1
0

2
1
0

= (1) 1

2
= (1) (1) = 1.
1

Solutii

25

3. a) Calculam coeficientii matricei adjuncte A =

1
a11 = (1)1+1
1

0
a21 = (1)2+1
1

0
a31 = (1)3+1
1

a11
a12
a13

a21
a22
a23

a31
a32
a33

1
= 1,
0

2
= 2,
0

2
= 2,
1

1+3
a12 = (1)1+2
=
1,
a
=
(1)
13

1 0

2+3
a22 = (1)2+2
=
2,
a
=
(1)
23

1 0

1 2
3+3

= 1,
=
(1)
a
a32 = (1)3+2
33

0 1

1
2
2
1

1
Dar det A = 1; n concluzie A =
A = 1 2 1 .
det A
1
1
1

1
= 1,
1

1
0
= 1,
1 1

1 0
= 1.
0 1

0
1

b) Consideram sistemul scris n forma matriceala AX = B, echivalent cu

x
a
x + 2z = a
x = a + 2b 2c
1
2
2
y+z =b
y = a + 2b c y = 1 2 1 b ,

1
1
1
x + y = c
z =ab+c
z
c

deci A

1
= 1
1

2
2
1

2
1 .
1

c) Se observa ca minorii principali ai matricei A sunt nenuli:

1 0 2
1 0

= 1 6= 0, 3 = 0 1 1 = det A = 1 6= 0,
1 = 1 6= 0, 2 =

0 1
1 1 0
deci pivotand succesiv pe diagonala matricei

1 0 2 1 0 0
(A|I3 ) = 0 1 1 0 1 0
1 1 0 0 0 1

1 0 2 1 0 0
0 1 1 0 1 0

0 0 1 1 1 1

extinse (A|I3 ),

1 0
0 1
0 1

1 0
0 1
0 0

rezulta:

2 1 0 0
1 0 1 0
2 1 0 1

0 1 2 2
0 1 2 1 .
1 1 1 1

Se observa ca n blocul drept al ultimei matrice s-a obtinut matricea A1 .

4. 1) a) Rezolvam sistemul.

si are rangul 3 dat de minorul

1 2 3
3 0 2

Matricea coeficientilor sistemului este A =

2 1 1
2 2 3

1 2 3
3 0 2 = 9 6= 0. Sistemul este compatibil deoarece
2 1 1

unicul determinant
caracteristic
este cel al ecuatiei secundare (al ultimei ecuatii din sistem)

1 2 3

3 0 2
0
car,4 =
= 0. Sistemul redus, format din primele trei ecuatii este deci
2 1 1 1/2
2 2 3
1

x + 2y + 3z = 1
3x + 2z = 0
si are solutia X = (0, 1/2, 0) t .

2x + y + z = 1/2

26

ALGA-GDED

b) Observam ca minorii principali ai matricei A sunt nenuli (1 = 1, 2 = 6, 3 = 9),

deci aplicand metoda Gauss-Jordan (pivotare succesiva completa), obtinem:

1 2 3

3 0 2

A = 2 1 1

2 2 3

1 !
0
1/2
1

2
0 6
0 3
0 2

1 !
3
7 3
5 3/2
3
1

0 1 7/6
0 0 3/2

1 0

2/3

0 0 2/3

0 !
1/2
0
0

1 0 0

0 1 0
0 0 1

0 0 0

0 !
1/2
,
0
0

x=0

x=0
0
y = 1/2
y = 1/2 X = 1/2 .
deci solutia o aflam rezolvand noul sistem

z=0

0
z=0

0=0

1
1
2
1
2) a) Matricea coeficientilor sistemului este A =
2 1
5
1

1 1
= 1 6= 0. Exist
principal al sau fiind
a doi minori
2 1

car,3

= 2
2

1
1
1

3
5
3

1
1
si are rangul 2, un minor
1
1

caracteristici:

= 0, car,4 = 2

1
1
1

3
5
11

=0

care fiind nuli, sistemul este compatibil. Rezolvam sistemul format din prima si a doua
ecuatie a sistemului initial; trecem n membrul drept necunoscuta secundara x3 notata cu s,
deci obtinem

x1 = 2
x1 + x2 = 3 + s
x2 = s + 1 , s R,
2x1 + x2 = 5 + s , s R

x3 = s
x3 = s
deci solutia sistemului initial este X = (2, s + 1, s) t , s R.
b) Observam ca rangul matricei A este 2 si ca primii doi minori principali ai matricei A sunt
nenuli (1 = 1, 2 = 1); aplicand metoda Gauss-Jordan, obtinem:

1
2
A =
2
5

1
1
1
1

1
1
1
1

11

1 1

0 1

0 3
0 4

1
1
3
4

1
0
0
0

0
1
0
0

0
1
0
0

2
1
,
0
0

x=2
x=2
yz =1
y = s + 1 , s R.
deci rezulta sistemul compatibil nedeterminat

0 = 0, 0 = 0
z=s

1 8
3) a) Matricea coeficientilor este A = 2 1 si are rangul 2, un minor principal al
4
7

1 8
= 17 6= 0. Exist
sau fiind
a un singur minor caracteristic si anume car,3 =
2
1

1 8
3

2
= 77 6= 0. Deoarece acesta este nenul, sistemul este incompatibil si deci
1
1

4
7
4

g.
solutia este X

Solutii

27

b) Observam ca minorii principali ai matricei A sunt nenuli (1 = 1, 2 = 17); aplicand

metoda Gauss-Jordan, obtinem:

1 8 3
1 8 3
1 0 11/17
A = 2 1 1 0 17 5 0 1 5/17
4 7 4
0 39 16
0 0 77/17

x = 11/17
y = 5/17 ; deoarece ultima ecuatie (0 = 77/17) este o contradictie,
deci obtinem sistemul

0 = 77/17
rezulta sistem incompatibil.

1 0 1 1
5. a) Matricea extinsa asociata sistemului este A = (A|b) = 2 0 2 2 .
1 1 1 3

2 0
Deoarece det A = 2 0 2 = 0, consideram ca minor principal pr =
= 2 6= 0.
1 1

Deci ultimele doua ecuatii sunt principale, iar prima este secundara. Atunci, singurul
1

determinant caracteristic obtinut prin bordare este car,2 = 2 0 2 = 2 2 = 0, deci

sistemul este compatibil. Deoarece rangul este 2, mai mic decat numarul de necunoscute 3,
sistemul este compatibil nedeterminat, cu necunoscuta secundara corespunzatoare coloanei
a treia, deci z = t. Rezolvam sistemul redus la ecuatiile principale si obtinem:

x=1t
z=t
x
1t
y=2
x=1t
, t R y = 2 , t R.
,t R

z
t
z=t
x+y =3t

1 1 2
1 1 0

b) Matricea extinsa asociata sistemului este A = (A|b) =

2 2 4 . Consideram

1 2 2

1
minorul principal pr =
1

1
= 2 6= 0. Atunci determinantii caracteristici (obtinuti
1

prin bordarea minorului principal cu coloana termenilor liberi) sunt:

car,3

= 1
2

1
1
2

2
0
4

= 0, car,4 = 1

1
1
2

2
0
2

= 2 6= 0.

Deoarece nu toti determinantii caracteristici sunt nuli rezulta, conform teoremei Rouche, ca
sistemul este incompatibil.
I.2. Dreapta n plan. Conice

6. Panta dreptei este m = tg(/3) = 3, deci aplicand formula : y yA =

m(x xA ), ecuatia dreptei se scrie

: y + 1 = 3(x 2) 3x + y + (1 2 3) = 0.

7. Se aplica formula :
3x + 2y 7 = 0.

y yA
x1
y2
x xA
=
. Obtinem :
=

xB xA
yB yA
31
1 2

28

ALGA-GDED

xA

8. Cele 3 puncte A(0, 1), B(1, 1) si C(1, 0) sunt coliniare daca avem: xB
xC

0 1 1

0. In acest caz avem = 1 1 1 = 0 1 1 1 = 0 fals, deci A, B si

1 0 1

yA
yB
yC

1
1
1

C nu sunt

coliniare. Aria ABC este AABC = 12 || = 12 |1| = 21 . Se observa ca deoarece < 0,

punctele A, B si C nu sunt parcurse n ordine trigonometrica.

9. Distanta d de la un punct A(xA , yA ) la o dreapta : ax + by + c = 0 este data de

formula
|a xA + b yA + c|

d=
.
a2 + b2
In cazul nostru a = 2, b = 1, c = 1, xA = 1, yA = 2, deci obtinem
d=

|2 1 + (1) 2 + (1)|
1
p
= .
2
2
5
2 + (1)

10. a) Ecuatia carteziana a cercului 1 de centru C1 (1, 2) si de raza r1 = 2 este

1 : (x 1)2 + (y (2))2 = 22 .
Dezvoltand, obtinem ecuatia carteziana generala (normala) a cercului:
1 : x2 + y 2 2x + 4y + 1 = 0.
Ecuatiile parametrice ale cercului 1 se scriu

x = xC1 + r1 cos t
x = 1 + 2 cos t
1 :

, t [0, 2).
y = yC1 + r1 sin t
y = 2 + 2 sin t
b) Cercul ce trece prin punctele A(0, 3), B(1, 2) si C(2, 0) are ecuatia:

2 :

x2 + y 2
2
x2A + yA
2
2
xB + yB
2
2
xC + yC

x
xA
xB
xC

y
yA
yB
yC

1
1
1
1

x + y2

9
=0

x
0
1
2

y
3
2
0

1
1
1
1

=0

x2 + y 2 + 7x + 3y 18 = 0.
Grupand termenii pentru a forma patrate perfecte obtinem:

2 7 2 2
2 3 2
2 : x2 + 7x + 72
2 + y + 3y + 32
2 18 = 0

2
2
x + 27 + y + 32 = 32, 5

deci centrul si raza cercului 2 sunt C2 ( 72 , 32 ), respectiv r2 = 32, 5.

c) In urma calculelor
rezulta d(C1 , C2 ) = 20, 5 si |r1 r2 | = 32, 5 2 < d(C1 , C2 ) <

r1 + r2 = 2 + 32, 5, deci cele doua cercuri sunt secante.

11. a) Aflam ecuatia tangentei la cercul dusa prin punctul A(6, 1) prin dedublarea
ecuatiei cercului cu coordonatele punctului A:
tg,A : (x 6)(xA 6) + (y 3)(yA 3) = 4
(6 6)(x 6) + (1 3)(y 3) = 4 y = 1.
Altfel. Dezvoltand patratele n ecuatia cercului, obtinem
: x2 + y 2 12x 6y + 41 = 0,

Solutii

29

deci
tg,A :

xxA + yyA 12 12 (x + xA ) 6 12 (y + yA ) + 41 = 0
6x + y 6(x + 6) 3(y + 1) + 41 = 0 2y + 2 = 0 y = 1.

b) Polara la cerc relativa la polul B(1, 2) se obtine prin dedublare cu coordonatele punctului B si are ecuatia
pol : (1 6)(x 6) + (2 3)(y 3) = 4 7x + 5y 53 = 0.
Punctele n care polara taie cercul sunt punctele {T1,2 } = pol aflate la intersectia
tangentelor duse din punctul B(1, 2) la cu cercul .

7x + 5y 53 = 0
pol :

(x 6)2 + (y 3)2 = 4

(
x1 = (208 + 5 70)/37, y1 = (101 7 70)/37

x2 = (208 5 70)/37, y2 = (101 + 7 70)/37.

Tangentele duse din punctul B(1, 2) la cercul sunt dreptele BT1 si BT2 , deci au ecuatiile:
0 tg,B :

y+2
x+1
=
,
x1 + 1
y1 + 2

00 tg,B :

x+1
y+2
=
.
x2 + 1
y2 + 2

x2
y2
+
= 1, unde a
a2 b2

0
si b sunt semiaxele elipsei. Daca a > b, focarele sunt F ( a2 b2 , 0) si F ( a2 b2 , 0), iar
A0 (a, 0), A(a, 0), B 0 (0, b) si B(0, b) sunt varfurile elipsei. In cazul nostru, ecuatia canonica
x2
y2
a elipsei este E :
+
= 1, deci semiaxele sunt a = 2 si b = 1. In concluzie, focarele si
4
1

varfurile elipsei sunt F 0 ( 3, 0), F ( 3, 0), respectiv

A0 (2, 0), A(2, 0), B 0 (0, 1) si B(0, 1).

b) Ecuatia tangentei duse prin punctul A(1, 3/2) E la elipsa E : x2 + 4y 2 4 = 0 o aflam

prin dedublare:

3
tg,A : x 1 + 4 y
4 = 0 x + 2 3y 4 = 0.
2

12. a) Ecuatia canonica generala a unei elipse este de forma E :

c) Pentru a afla ecuatiile tangentelor duse din punctul B(3, 1)

/ E la elipsa, scriem ecuatia
polarei relativa la B, pol,B : 3x 4y 4 = 0. Punctele de intersectie {T1,2 } ale tangentelor
din punctul B cu elipsa le gasim rezolvand sistemul:

3x 4y 4 = 0
x1 = 0,
y1 = 1
y = 3x4
4

E pol,B :

x2 + 4y 2 4 = 0
x2 = 24/13, y2 = 5/13.
13x2 24x = 0
5
iile celor doua tangente sunt
Rezulta T1 (0, 1) si T2 ( 24
13 , 13 ), deci ecuat

x3
y+1
=
y = 1
03
1 + 1
x3
y+1
x3
y+1
= BT2 : 24
= 5

=
.
5
6
13 3
13 + 1

0 tg,B = BT1 :
00 tg,B

x2 y 2

= 1, unde a si b sunt
a2 b2

semiaxele hiperbolei; focarele sunt F 0 ( a2 + b2 , 0), F ( a2 + b2 , 0), iar A0 (a, 0) si A(a, 0)

13. a) Ecuatia canonica a unei hiperbole este de forma H :

30

ALGA-GDED

sunt varfurile hiperbolei; asimptotele sunt dreptele 1,2 : y = ab x care trec prin origine si
au pantele ab .
2
2
In cazul nostru ecuatia canonica a hiperbolei este H : x y = 1, deci semiaxele sunt
2
1

a = 2 si b = 1. In
concluzie, focarele si varfurile elipsei sunt F 0 ( 3, 0), F ( 3, 0), respectiv

A0 ( 2, 0) si A( 2, 0), iar ecuatiile celor doua asimptote sunt y = 12 x.

b) Tangenta dusa prin punctul A(2, 1) H este
tg,A : 2 x 2 y 2 = 0 x y 1 = 0.
c) Polara relativa la punctul B(0, 1)
/ H are ecuatia
pol,B : 0 x 2 y 1 2 = 0 y = 1.
Punctele de intersectie {T1,2 } ale tangentelor din punctul B cu hiperbola le aflam rezolvand
sistemul

y = 1
H pol,B :
x2 2y 2 2 = 0,
deci obtinem punctele T1 (2, 1)si T2 (2, 1), iar ecuatiile celor doua tangente sunt
0 :

x0
y1
=
x y = 1,
2 0
1 1

00 :

x0
y1
=
x + y = 1.
20
1 1
p
2

14. a) Distanta focala a unei parabole data prin ecuatia P : y2 = 2p x este , deci n
4/2
p
=
= 1.
2
2
b) Tangenta dusa prin punctul A(9, 6) P la parabola are ecuatia

cazul nostru

tg,A : y (6) = 2(x + 9) x + 3y + 9 = 0.

c) Polara relativa la punctul B(2, 3)
/ P are ecuatia
pol,B : y (3) = 2(x + 2) 2x + 3y + 4 = 0
si intersectand cu parabola, obtinem punctele de tangenta T1 (4, 4) si T2 (1, 2). Ecuatiile
celor doua tangente sunt
x2
y+3
=
x + 2y + 4 = 0,
42
4 + 3
x2
y+3
=
x + y + 1 = 0.
:
12
2 + 3

0 tg,B :
00tg,B

II.1. Spatii vectoriale. Subspatii vectoriale. Dependent

a liniar
a

15. a) 1. Se observa ca adunarea vectorilor este corect definita: x, y R2 x+y R2 .

2. Pentru a fi ndeplinita proprietatea de asociativitate a adunarii trebuie sa avem:
(x + y) + z = x + (y + z) ((x1 + y1 ) + z1 , x2 + |y2 | + |z2 |) =
= (x1 + (y1 + z1 ), x2 + |y2 + |z2 ||) |y2 | + |z2 | = |y2 + |z2 ||.
Dar, dintr-o proprietate a modulului, avem:
|y2 + |z2 || |y2 | + |z2 |

Solutii

31

iar inegalitatea poate fi stricta. De exemplu, pentru y2 = 1, z2 = 1 aceasta devine 0 < 2.

Atunci spre exemplu, pentru x = (0, 0), y = (0, 1), z = (0, 1) obtinem (x + y) + z = (0, 2),
iar x + (y + z) = (0, 0) si deci (x + y) + z 6= x + (y + z). Deci proprietatea de asociativitate
nu are loc.
3. Elementul neutru. Proprietatea e V a.. x V, x + e = e + x = x se rescrie

(x1 + e1 , x2 + |e2 |) = (x1 , x2 )

(e1 , |e2 |) = (0, 0)
e1 = e2 = 0

(e1 + x1 , e2 + |x2 |) = (x1 , x2 )

(e1 , e2 + |x2 |) = (0, x2 )
|x2 | = x2
deci este echivalenta cu conditiile

(1)

e1 = e2 = 0
x2 0.

Relatiile (1) nu au loc pentru orice x R2 (de exemplu, pentru e = (0, 0) si x = (0, 1) avem
x + e = (0, 1) = x, dar e + x = (0, 1) 6= x) si deci proprietatea de existenta a elementului
neutru nu are loc.
4. Elementul simetrizabil. Evident, daca nu exista element neutru, nu poate exista nici
proprietatea de existenta a simetricului.
5. Comutativitatea. x + y = y + x (x1 + y1 , x2 + |y2 |) = (y1 + x1 , y2 + |x2 |) x2 + |y2 | =
y2 + |x2 |. Relatia de mai sus nu este adevarata pentru orice x = (x1 , x2 ) si orice y = (y1 , y2 ).
De exemplu, pentru x = (0, 1), y = (0, 1) obtinem x + y = (0, 1), y + x = (0, 1). Deci
proprietatea de comutativitate nu este ndeplinita.
6. Se observa ca nmultirea cu scalari este corect definita: k R, x R2 , rezulta kx R2 .
7. 1 x = x (x1 , 0) = (x1 , x2 ) x2 = 0, deci egalitatea nu are loc pentru orice x R2 . De
exemplu, pentru x = (0, 1), avem 1 x = (0, 0) 6= x. Prin urmare proprietatea de nmultire
cu elementul unitate nu are loc.
8. (kl)x = k(lx) ((kl)x1 , 0) = (k(lx1 ), 0) klx1 = klx1 , deci proprietatea are loc.
9. (k + l)x = kx + lx ((k + l)x1 , 0) = (kx1 , 0) + (lx1 , 0) (k + l)x1 = kx1 + lx1 , deci
proprietatea are loc.
10. k(x + y) = kx + ky (k(x1 + y1 ), 0) = (kx1 , 0) + (ky 1 , 0) k(x1 + y1 ) = kx1 + ky1 ,
deci proprietatea are loc.
b) Pe R2 se definesc operatiile de adunare si nmultire cu scalari astfel:
x + y = (x1 + y1 , x2 + y2 ),

kx = (kx1 , kx2 ),

x = (x1 , x2 ), y = (y1, y2 ) R2 , k R. Evident, aceste operatii definesc pe R2 o structura

de spatiu vectorial Tem
a: verificati.
c) Pe R2 [X] se definesc operatiile de adunare si nmultire cu scalari astfel:
p + q = p0 + q0 + (p1 + q1 )X + (p2 + q2 )X 2 ,

kp = kp0 + kp1 X + kp2 X 2 ,

p = p0 + p1 X + p2 X 2 , q = q0 + q1 X + q2 X 2 R2 [X], k R. Aceste operatii definesc pe

R2 [X] o structura de spatiu vectorial Tem
a: verificati.
d) Se observa ca adunarea vectorilor nu este corect definita: nu orice doua elemente din
multime au suma tot n multime. De exemplu, daca alegem p = X 3 si q = X 3 , rezulta
grad (p + q) = grad (0) = 0 6= 3, deci p + q nu apartine multimii. De asemenea, nmultirea
vectorilor cu scalari nu este bine definita. De exemplu, pentru k = 0 si p = X 3 grad (kp) =
grad (0 X 3 ) = 0 6= 3, deci k p nu apartine multimii.
e) Pe C 1 (1, 1) se definesc operatiile de adunare si nmultire cu scalari:
(f + g)(x) = f (x) + g(x), (kf )(x) = k f (x),

32

ALGA-GDED

x (1, 1), f, g C 1 (1, 1), k R. Operatiile de mai sus definesc o structura de spatiu
vectorial Tem
a.
f ) Pe M23 se definesc operatiile:

a11 a12 a13

b11 b12 b13
a11 + b11 a12 + b12 a13 + b13

+
=

a21 a22 a23

b21 b22 b23
a21 + b21 a22 + b22 a23 + b23

a11 a12 a13

ka11 ka12 ka13

=
k
a21 a22 a23
ka21 ka22 ka23

a11 a12 a13

b11 b12 b13
,B =
M23 (R), k R. Operatiile de mai
a21 a22 a23
b21 b22 b23
sus definesc o structura de spatiu vectorial pe M23 (R) (verificati).
A =

g) Notam V = {f |f : M R}. Pe multimea V definim operatiile de adunare si nmultire

cu scalari astfel:
(f + g)(x) = f (x) + g(x),
(kf )(x) = k f (x),
x M,f, g V, k R. Operatiile de mai sus definesc o structura de spatiu vectorial pe
V (verificati).

16. a) Fie x = (x1 , x2 ), y = (y1 , y2 ) W , deci x, y R2 satisfac conditiile:

(2)

x1 + x2 + a = 0
y1 + y2 + a = 0.

Atunci x + y W doar daca are loc relatia:

x1 + y 1 + x2 + y 2 + a = 0, , R.
Dar din relatia (2) rezulta x1 + y1 + x2 + y2 + a( + ) = 0, deci
x + y W a( + 1) = 0, , R a = 0
si deci multimea W este subspatiu vectorial n R2 daca si numai daca a = 0.
b) Fie x, y Rn astfel ncat x = 1 v, y = 2 v, unde 1 , 2 R. Atunci pentru , R,
rezulta 1 + 2 R si deci
x + y = (1 + 2 )v W.
Deci W este subspatiu vectorial al lui Rn .
c) Fie p, q R1 [X]. Atunci p si q sunt polinoame de grad cel mult 1 si au forma p =
p0 + p1 X, q = q0 + q1 X, unde p0 , p1 , q 0 , q 1 R. Pentru , R, p + q = (p0 + q0 ) +
(p1 + q1 )X R1 [X], deci R1 [X] formeaza un subspatiu vectorial n R3 [X].
d) Pentru , R si f, g C 1 (1, 1), folosind proprietatile functiilor continue si ale
celor derivate, rezulta ca f + g C 1 (1, 1), deci multimea W este subspatiu vectorial n
C 0 (1, 1).
e) Fie p, q R2 [X] cu
(3)

p(1) + p(1) = 0, q(1) + q(1) = 0.

Atunci pentru , R,
(p + q)(1) + (p + q)(1) = p(1) + q(1) + p(1) + q(1) =
(3)

= (p(1) + p(1)) + (q(1) + q(1)) = 0.

Solutii

33

Deci p + q W . Rezulta ca W este subspatiu vectorial al lui R[X].

a1 0
b1 0
f ) Fie A, B M22 (R) de forma A =
, B =
. Atunci pentru
1 a2
1 b2

a1 + b1
0
, R, avem A+B =
. Se observa ca n general A+B
/

a
2 + b2

a 0
a, b R , deoarece + = 1 nu are loc pentru orice , R si deci multimea
1 b
W nu formeaza subspatiu vectorial.
g) Fie x = (x1 , x2 , x3 , x4 ), y = (y1 , y2 , y3 , y4 ) R4 astfel ncat
(4)

x1 + x2 = a, x1 x3 = b 1 si y1 + y2 = a, y 1 y3 = b 1.

Pentru orice , R, x + y = (x1 + y 1 , x2 + y 2 , x3 + y 3 , x4 + y 4 ).

Atunci
x + y W x1 + y 1 + x2 + y 2 = a si x1 + y 1 x3 y 3 = b 1
(4)

( + )a = a si ( + )(b 1) = (b 1), , R

a( + 1) = 0
a=0

, , R
(b 1)( + 1) = 0
b 1 = 0.

Deci multimea W formeaza subspatiu vectorial a = 0 si b = 1.

17. a) Fie f, g : (1, 1) R, doua functii pare, deci satisfacand conditiile

(5)

f (x) = f (x), g(x) = g(x), x (1, 1).

Atunci pentru orice scalari , R, functia f + g :(1, 1) R satisface relatiile

(5)

(f + g)(x) = f (x) + g(x) = f (x) + g(x) = (f + g)(x), x (1, 1)

si deci f + g este o functie para. Rezulta ca multimea functiilor pare W1 este subspatiu
vectorial n V . Analog se arata ca multimea functiilor impare pe (1, 1),
W2 = {f :(1, 1) R|f (x) = f (x), x (1.1)}
formeaza un subspatiu vectorial n V .
b) W1 W2 = {0}, deoarece
f W1 W2

f (x) = f (x) = f (x), x (1, 1)

f (x) = 0,x (1, 1), deci f 0.

Rezulta W1 W2 {0}. Incluziunea inversa este imediata, deoarece functia nula este
simultan para si impara pe (1, 1). De asemenea, avem W1 + W2 = V deoarece incluziunea
W1 + W2 V este asigurata de descompunerea
f (x) =

f (x) + f (x) f (x) f (x)

+
, x (1, 1),
2
2
|
{z
} |
{z
}
=f1 (x)

=f2 (x)

iar f1 W1 , f2 W2 .
c) In particular, pentru functia exponentiala avem:
ex =

ex + ex
ex ex
+
= chx + shx, ch W1 , sh W2 , x (1, 1).
2
2

34

ALGA-GDED

18. a) Evident P2 = L({1, t, t2 }), deoarece p P2 , acesta se scrie n mod unic

p(t) = a + bt + ct2 , a, b, c R.
Fie p L({1 + t, t, 1 t2 }). Atunci p(t) = (1 + t) + t + (1 t2 ), , , R. Rezulta
p(t) = ( + ) + ( + )t + ()t2 , deci p L({1, t, t2 }).
Demonstram incluziunea inversa. Fie q = + t + t2 L({1, t, t2 }), (, , R); atunci
q se rescrie q = a(1 + t) + bt + c(1 t2 ). Din identificarea coeficientilor lui 1, t, t2 rezulta
a = + , b = + , c = , deci q = ( + )(1 + t) + ( + )t + ()(1 t2 ).
Rezulta q L({1 + t, t, 1 t2 }).
2

b) Fie p L({1, x, x2! , . . . , xn! }). Atunci p = 0 + 1 x + 2 x2! + . . . + n xn! si tinand cont de
faptul ca a 6= 1 obtinem

0 + 1 a + 2!2 a + + n!n a
n n
2 2
p=
(1 a) + 1 (x a) +
(x a) + +
(x a),
1a
2!
n!
deci p L({1 a, x a, x2 a, . . . , xn a}).
Demonstram incluziunea inversa: fie q L({1 a, x a, x2 a, . . . , xn a}). Atunci q =
0 (1 a) + 1 (x a) + 2 (x2 a) + + n (xn a), de unde rezulta
q = [0 (1 a) a(1 + 2 + + n )] + 1 x + 2!2
2

x2
xn
+ + n!n
2!
n!

si deci q L({1, x, x2! , . . . , xn! }).

19. a) Fie k1 , k2 R astfel ncat k1 e1 + k2 e2 = 0. Aceasta relatie se rescrie k1 (1, 0) +

k2 (0, 1) = (0, 0) de unde rezulta k1 = k2 = 0 si deci ind {e1 , e2 }.
b) Fie k1 , k 2 , k 3 R astfel ncat
(6)

k1 v1 + k2 v2 + k3 v3 = 0

Obtinem

k1 =
k1 + k2 k3 = 0
k2 = 2 , R.
2k 1 + k2 = 0

k3 =
k2 2k 3 = 0

De exemplu, pentru = 1 6= 0 obtinem prin nlocuire n (6) urmatoarea relatie de dependenta

liniara:
v1 2v2 v3 = 0 v1 = 2v2 + v3 .
c) Fie , , R astfel ncat
(7)

f 1 + f 2 + f 3 = 0

Relatia se rescrie

ex + ex
ex ex
+
+ ex = 0, x R
2
2

2 + 2 + ex + 2 2 ex = 0, x R

=t
+ + 2 = 0
=t

=0

= t, t R.

De exemplu, pentru t = 1, obtinem = = 1, = 1 si nlocuind n (7) rezulta relatia de

dependenta liniara f1 + f2 f3 = 0 f3 = f1 + f2 .

Solutii

35

d) Avand n vedere ca m3 = 0, rezulta ca cele 3 matrici sunt liniar dependente: este suficient
sa luam k1 = k2 = 0 si k3 = 1 6= 0 si avem relatia de dependenta liniara
k1 m1 + k2 m2 + k3 m3 = 0.
Observatie. In general, orice multime de vectori care contine vectorul nul este liniar dependenta.
e) Fie k1 , k 2 , k 3 R astfel ncat
(8)

k1 p1 + k2 p2 + k3 p3 = 0.

Aceasta relatie se rescrie

k1 + k2 + 3k 3 = 0
k1 k2 + k3 = 0

k2 + k3 = 0

k1 = 2t
k2 = t

k3 = t, t R.

De exemplu, pentru t = 1, obtinem k1 = 2, k2 = 1, k 3 = 1 si nlocuind n (8) rezulta relatia

de dependenta liniara:
2p1 + p2 p3 = 0 p3 = 2p1 + p2 .
f ) Este suficient sa aratam ca orice submultime finita a multimii date este liniar independenta.
Demonstram acest lucru pentru submultimea {1, cos t, cos2 t, . . . , cosn t}, demonstratia pentru o submultime arbitrara de forma {cosk1 t, . . . , coskn t}, 0 k1 < < kn , n 1
decurgand analog. Fie k0 , k1 , k 2 , . . . , k n R astfel ncat
k0 + k1 cos t + k2 cos2 t + . . . + kn cosn t = 0, t R.
Alegem t1 , t2 , . . . , tn+1 R astfel ncat cos t1 , cos t2 , . . . , cos tn+1 sa fie distincte doua cate
doua, de exemplu tk = 3 21k , k = 1, n + 1, (0 < tn+1 < tn < < t1 = 6 ).
Obtinem sistemul liniar omogen cu n + 1 ecuatii si n + 1 necunoscute (k0 , . . . , kn ):

k0 + k1 cos t1 + k2 cos2 t1 + . . . + kn cosn t1 = 0

k0 + k1 cos t2 + k2 cos2 t2 + . . . + kn cosn t2 = 0

(9)

...

k0 + k1 cos tn+1 + k2 cos2 tn+1 + . . . + kn cosn tn+1 = 0.

Determinantul matricii coeficientilor este de tip Vandermonde,

1
cos t1
cos2 t1
...
cosn t1

1
Y
cos t2
cos2 t2
...
cosn t2

(cos ti cos tj ) 6= 0.
=
..

..
..
.
.
..
..
.

.
.

i<j
1 cos tn+1 cos2 tn+1 . . . cosn tn+1
i, j = 1, n + 1
Deci sistemul omogen (9) are doar solutia banala k0 = k1 = k2 = . . . k n = 0 si n concluzie
multimea {1, cos t, cos2 t, . . . , cosn t} este liniar independenta.

20. a) Fie k1 , k2 R. Vectorii e1 , e2 sunt liniar independenti deoarece: k1 e1 + k2 e2 =

0 (k1 , k2 ) = (0, 0), de unde rezulta k1 = k2 = 0.
Pe de alta parte, x = (x1 , x2 ) R2 avem x = x1 e1 + x2 e2 L({e1 , e2 }), deci R2
L({e1 , e2 }). Incluziunea inversa este banala, deoarece (x, y) R2 , avem (x, y) = xe1 +ye2
L(e1 , e2 ). Deci {e1 , e2 } genereaza R2 .
Deoarece e1 , e2 sunt liniar independenti si formeaza un sistem de generatori pentru R2 ,
rezulta ca multimea {e1 , e2 } formeaza baza n R2 .

36

ALGA-GDED

b) Multimea {m11 , m12 , m21 , m22 } reprezinta o baza n M22 (R). Intr-adevar, multimea
este liniar independenta, deoarece:

k1 k2
0 0
=
,
k1 m11 + k2 m12 + k3 m21 + k4 m22 = 0
k3 k4
0 0
de unde rezulta k1 = k2 = k3 = k4 = 0 si orice matrice din spatiulM22 (R) este
o combinatie
1 5
M22 (R) se
liniara de matricile m11 , m12 , m21 , m22 . De exemplu, matricea
3 1
poate scrie n mod unic:

1 5
= m11 + 5m12 + 3m21 m22 .
3 1
c) Spatiul vectorial R3 [X] = {p R[X]| grad p 3} al tuturor polinoamelor de grad cel
mult 3, are dimensiunea 3 + 1 = 4. Intr-adevar, observam ca familia de polinoame {1 =
X 0 , X 1 , X 2 , X 3 } este liniar independenta, deoarece
k0 + k1 X + k2 X 2 + k3 X 3 = 0 k0 = k1 = k2 = k3 = 0
si orice polinom de grad mai mic sau egal cu 3 este o combinatie liniara finita de monoamele
multimii {1, X, X 2 , X 3 }. De exemplu, polinomul p = 3 + X + 5X 3 se scrie n mod unic:
p = 3 1 + 1 X + 0 X 2 + 5 X 3.

21. a) Dimensiunea spatiului R3 este 3, iar familia B 0 are 3 vectori, deci este suficient
sa demonstram ca vectorii f1, f 2 , f 3 sunt liniar independenti (atunci ei vor forma o baza a
1 0 1

3
lui R ). Dar det[f1 , f2 , f3 ] = 1 1 1 = 1 6= 0, deci avem ind{f1 , f 2 , f 3 }. In concluzie
1 1 0
0
3
B este o baza n spatiul R . Analog se demonstreaza ca B 00 formeaza o baza n R3 .
b) Matricea de trecere CB0 B 0 de la baza canonica B0 la baza B 0 = {f1 , f 2 , f 3 } are pe coloane
coeficientii vectorilor f1 , f2 , f3 relativ la B0 .
Avem f1 = 1e1 + 1e2 + 1e3 = [f1 ]B0 = (1, 1, 1) t ; procedand analog pentru f2 si f3 , obtinem:

1 0 1
CB0 B 0 = [f1 , f2 , f3 ]B0 = 1 1 1 .
1 1 0
Matricea de trecere CB 00 B0 de la baza B 00 = {g1 , g2 , g3 } la baza B0 = {e1 , e2 , e3 } are pe
coloane coeficientii vectorilor e1 , e2 , e3 relativ la B 00 . Determinam matricea CB 00 B0 . Exprimam e1 relativ la baza B 00 ,
e1 = 1 g1 + 2 g2 + 3 g3
si obtinem sistemul:

3 = 1
2 + 23 = 0

1 + 2 + 33 = 0,

a carui solutie este 1 = 1; 2 = 2; 3 = 1, deci [e1 ]B 00 = (1, 2, 1) t .

Analog obtinem componentele lui e2 n baza B 00 ,
e2 = 1 g1 + 2 g2 + 3 g3 1 = 1; 2 = 1; 3 = 0,

[e2 ]B 00 = (1, 1, 0) t ,

Solutii

37

iar pentru e3 ,
e3 = 1 g1 + 2 g2 + 3 g3 1 = 1; 2 = 0; 3 = 0,
Asezand componentele vectorilor bazei B0 relativ la B 00 pe
trecere de la B 00 la B0 ,

1 1
CB 00 B 0 = [e1 , e2 , e3 ]B 00 = 2 1
1
0
Altfel. In general, avem
(
1
[v]B1 = CB1 B2 [v]B2 [v]B2 = CB
[v]B1
1 B2
[v]B2 = CB2 B1 [v]B1

deci n cazul nostru obtinem CB 00 B0 =

1
CB
00
0B

0
= 0
1

[e3 ]B 00 = (1, 0, 0) t .
coloane, obtinem matricea de

1
0 .
0

1
CB2 B1 = CB
,
1 B2

1
1
2
= 2
3
1

0
1
1

1
1
0

1
0 .
0

Matricea de trecere CB 0 B 00 de la baza B 0 = {f1 , f 2 , f 3 } la baza B 00 = {g1 , g 2 , g 3 } are pe

coloane coeficientii vectorilor g1 , g 2 , g3 relativ la B 0 .
Determinam matricea CB 0 B 00 . Exprimam g1 relativ la baza B 0 .
g1 = 1 f1 + 2 f2 + 3 f3
si obtinem sistemul:

1 + 3 = 0
1 + 2 + 3 = 0

1 + 2 = 1,

a carui solutie solutie este 1 = 1; 2 = 0; 3 = 1, deci [g1 ]B 0 = (1, 0, 1) t .

Analog obtinem componentele noi ale celorlalti doi vectori
[g2 ]B 0 = (0, 1, 0) t , [g3 ]B 0 = (2, 1, 1) t .
Asezand componentele vectorilor bazei B 00 relativ la B 0 pe coloane, obtinem matricea de
trecere de la B 0 la B 00 ,

CB 0 B 00 = [g1 , g 2 , g 3 ]B 0 ={f1 ,f2 ,f3 }

1
= 0
1

Altfel. In general, avem

(
[v]B1 = CB1 B2 [v]B2 = CB1 B2 (CB2 B3 [v]B3 )
[v]B1 = CB1 B3 [v]B3

2
1 .
1

0
1
0

CB1 B3 = CB1 B2 CB2 B3 ,

deci n cazul nostru obtinem

1
CB 0 B 00 = CB 0 B0 CB0 B 00 = CB
0 CB0 B 00
0B

1
= 1
1

0
1
1

1
1
0
1 0
0
1

0
1
1

1
1
2 = 0
3
1

0
1
0

2
1 .
1

c) Din formula X = CX 0 pentru X = [v]B 00 , X 0 = [v]B 0 , unde C este matricea CB 00 B 0 de

trecere de la baza B 00 la baza B 0 , rezulta [v]B 00 = CB 00 B 0 [v]B 0 , deci

1 0 2
1
11
1
1 1 1 1 = 5 .
[v]B 00 = CB
0 B 00 [v]B 0 =
1 0 1
5
6

38

ALGA-GDED

22. a) Pentru a afla o baza n subspatiul U este suficient sa gasim o familie maximala
de vectori liniar independenti din sistemul dat de generatori (observam ca n mod necesar
card B 3 = dim R3 ). Pentru aceasta, calculam rangul matricii formate din componentele
vectorilor u1 , u2 , u3 si u4 relativ la baza canonica B = {e1 , e2 , e3 } R3 . Obtinem succesiv:
u1 = 1e1 + 1e2 + 1e3 = [u1 ]B0 = (1, 1, 1) t .
Procedand analog pentru u2 , u3 si u4 , obtinem:

rang [u1 , u2 , u3 , u4 ]B0

1 0
= rang 1 0
1 0

0
1
1

1
2 = 2,
2

deoarece pe coloanele 3, 4 se formeaza un minor maximal nenul.

Rezulta ind{u3 , u4 } si u1 , u2 L(u3 , u4 ), deci U = L(u1 , u2 , u3 , u4 ) = L(u3 , u4 ). Astfel
vectorii u3 , u4 formeaza si un sistem de generatori liniar independenti pentru U . Deci o baza
a subspatiului U este BU = {u3 , u4 }.
Pentru a gasi o baza n subspatiul V , observam ca notand y = t, z = s, ecuatia x+y2z =
0 are solutiile (x, y, z) = (t + 2s, t, s) = t(1, 1, 0) + s(2, 0, 1). Deci orice vector (x, y, z) V
se poate scrie:
v = (x, y, z) = (t + 2s, t, s) = t (1, 1, 0) +s (2, 0, 1) L(v1 , v2 );
| {z }
| {z }
v1

v2

rezulta V = L(v1 = (1, 1, 0), v 2 = (2, 0, 1)).

Pe de alta parte, vectorii v1 , v 2 sunt liniar independenti, deoarece:

k 1 + 2k 2 = 0
k1 v1 + k2 v2 = 0
k1 = k2 = 0.
k1 = 0, k2 = 0

Altfel.

1
Avem rang[v1 , v2 ] = rang 1
0

2
0 = 2, deci ind{v1 , v2 }. In concluzie, BV =
1

{v1 , v 2 } formeaza o baza n subspatiul V .

Aflam o baza pentru U V . Avem v V U a, b, m, n R astfel ncat
(10)

v = a(1, 1, 0) + b(2, 0, 1) = m(0, 1, 1) + n(1, 2, 2).

Obtinem astfel sistemul n necunoscutele a si b:

a + 2b = n
a = m + 2n

b = m + 2n,
care este compatibil (conform teoremei Rouche) doar daca:

1 2

1 0 m + 2n = 0 m + n = 0 m = n.

0 1 m + 2n
Deci folosind relatia (10) rezulta ca v U V v = n(0, 1, 1) + n(1, 2, 2) = n(1, 1, 1), n
R si prin urmare U V = L(v0 ), unde v0 = (1, 1, 1). Cum v0 6= 0R3 , avem ind{v0 }, deci o
baza a subspatiului U V este BU V = {v0 = (1, 1, 1)}.

Solutii

39

Pentru a gasi o baza n U + V , cautam o familie maximala de vectori liniar independenti

din BU BV , deoarece U + V = L(BU ) + L(BV ) = L(BU BV ). Pentru aceasta calculam
rangul matricei formate din componentele vectorilor u3 , u4 , v1 , v2 relativ la baza canonica,

0 1 1 2
rang 1 2 1 0 = 3.
1 2 0 1
Coloanele formate cu vectorii u3 , v1 , v2 formeaza un minor nenul, deci u4 L(u3 , v1 , v2 ) si
ind{u3 , v1 , v2 }. Cei trei vectori liniar independenti determina o baza a lui U + V , BU +V =
{u3 , v1 , v2 } si deci dim(U + V ) = 3.
Se observa ca U + V R3 si spatiile U + V si R3 au aceeasi dimensiune, deci U + V =
3
R . Putem astfel alege echivalent pentru U + V baza canonica a spatiului R3 , B 0 U +V =
{e1 , e2 , e3 }.
b) Deoarece o baza n U V este BU V = {(1, 1, 1)}, rezulta U V 6= {0}. In concluzie, U
si V nu formeaza suma directa si deci nu sunt suplementare.
c) Deoarece bazele subspatiilor U, V au cate doi vectori, iar bazele subspatiilor U V si U +V
au 1, respectiv 3 vectori, rezulta dim U = dim V = 2, dim(U V ) = 1, dim(U + V ) = 3, deci
teorema Grassmann care afirma ca are loc egalitatea
dim U + dim V = dim(U + V ) + dim(U V )
este verificata (2 + 2 = 3 + 1).

23. a) Dimensiunea spatiului P2 este 3, deci este suficient sa demonstram ca vectorii

p1 , p2 , p3 sunt liniar independenti (atunci ei vor forma o baza).
Fie k1 , k 2 , k 3 astfel ncat k1 p1 + k2 p2 + k3 p3 = 0. Rezulta:

k2 = 0
k1 + k2 = 0
k2 X 2 + (k1 + k2 )X + (k1 + k3 ) = 0

k1 + k3 = 0,
sistem ce are solutia k1 = k2 = k3 = 0, deci avem ind{p1 , p2 , p3 }.
Altfel. Calculam determinantul matricii formate din componentele vectorilor p1 , p2 , p3
relativ la baza canonica {1, X, X 2 } asezate pe coloane.

1 0 1

1 1 0 = 1 6= 0.

0 1 0
In concluzie avem ind{p1 , p2 , p3 }.
b) Pentru a gasi componentele vectorului p n baza F = {p1 , p2 , p3 }, cautam scalarii , ,
R astfel ncat:
p = p1 + p2 + p3 .
Inlocuind n relatie vectorii p1 , p2 , p3 , obtinem:
1 + 2X + 3X 2 = ( + ) + ( + )X + X 2
sau echivalent:

deci [p]F = (1, 3, 2) t .

+ =1
= 1
+ =2
=3

=3
= 2,

40

ALGA-GDED

Altfel. Notand B = {1, X, X 2 } baza canonica a spatiului P2 , folosim relatia X = CX 0 , unde

X = [p]B , X 0 = [p]F = (, , ) t , C = CBF obtinem

=3
3
0 1 0

1
2 = 1 1 0
+ = 2 , deci [p]F = 3 .

1
1 0 1

2
+ =1
II.2. Produs scalar. Spatii euclidiene

24. a) Verificam proprietatile produsului scalar. Fie x = (x1 , x2 ), y = (y1 , y2 ), z =

(z1 , z2 ) R2 , R. Atunci
hx, yi = hy, xi x1 y1 + x2 y2 = y1 x1 + y2 x2 . Egalitatea este adevarata, tinand cont
de comutativitatea nmultirii numerelor reale.
hx, y + zi = x1 (y1 + z1 ) + x2 (y2 + z2 ) = x1 y1 + x2 y2 + x1 z1 + x2 z2 = hx, yi + hx, zi;
hx, yi = x1 y1 + x2 y2 = (x1 y1 + x2 y2 ) = hx, yi;
hx, xi 0, x R2 x21 + x22 0, x R2 0, iar
2
x1 = 0
2
2
hx, xi = 0 x1 + x2 = 0
x22 = 0
sistem echivalent cu x = (x1 , x2 ) = (0, 0) doar daca > 0.
In concluzie operatia definita n enunt este un produs scalar doar pentru > 0 .
b) Fie A, B, C M22 (C). Atunci
A t ) = T r((B
A t ) t ) = T r(A B
t) =
hB, Ai = T r(B A t ) = T r(B A t ) = T r(B
t
hA, Bi. Am folosit proprietatea T rA = T r(A );
t + C t )) = T r(A B
t ) + T r(A C t ) =
hA, B + Ci = T r(A (B + C) t ) = T r(A (B
hA, Bi + hA, Ci;
t ) = T r(A B
t ) = hA, Bi;
hA, Bi = T r(A B
(
hA, Ai = T r(A A t ) = a211 + a212 + a221 + a222 0

hA, Ai = 0 a11 = a12 = a21 = a22 = 0.

Fie A = ( zz13

z2
z4

) , zi C, i = 1, 4. Rezulta

T r(A A t ) = T r ( zz13 zz24 ) zz21

z3
z4

= z1 z1 + z2 z2 + z3 z3 + z4 z4 =

= |z1 |2 + |z2 |2 + |z3 |2 + |z4 |2 0, A M22 (C);

hA, Ai = 0

|z1 |2 + |z2 |2 + |z3 |2 + |z4 |2 = 0

z1 = z2 = z3 = z4 = 0 A = OM22 (C).

c) Verificam proprietatile produsului scalar. Fie x = (x1 , x2 ), y = (y1 , y2 ), C2 .

hx, yi = hy, xi x1 y2 = y1 x2 .
Relatia obtinuta nu este adevarat
a pentru orice x, y C2 . De exemplu, pentru x = (0, 1) si
y = (1, 1) obtinem x1 y2 = 0 6= 1 = y1 x2 . In concluzie, operatia definita n enunt nu este un
produs scalar, deoarece nu este satisfacuta proprietatea de hermiticitate.

25. Trebuie sa verificam, n fiecare caz, proprietatile produsului scalar.

a) Fie x = (x1 , x2 , x3 ), y = (y1 , y2 , y3 ), z = (z1 , z2 , z3 ) R3 , R. Atunci au loc relatiile:

Solutii

41

hx, yi = x1 y1 + x2 y2 + x3 y3 = y1 x1 + y2 x2 + y3 x3 = hy, xi;

hx, y + zi = x1 (y1 + z1 ) + x2 (y2 + z2 ) + x3 (y3 + z3 ) = x1 y1 + x2 y2 + x3 y3 + x1 z1 +

x2 z2 + x3 z3 = hx, yi + hx, zi;

hx, yi = (x1 )y1 + (x2 )y2 + (x3 )y3 = (x1 y1 + x2 y2 + x3 y3 ) = hx, yi;

hx, xi = x21 + x22 + x23 0, x R3 ;

hx, xi = 0 x21 + x22 + x23 = 0 x1 = x2 = x3 = 0 x = OR3
b) Fie p = a0 + a1 x + a2 x2 , q = b0 + b1 x + b2 x2 , r = c0 + c1 x + c2 x2 P2 si R. Atunci
avem
hp, qi = a0 b0 + a1 b1 + a2 b2 = b0 a0 + b1 a1 + b2 a2 = hq, pi;

hp, q + ri = a0 (b0 + c0 ) + a1 (b1 + c1 ) + a2 (b2 + c2 ) = a0 b0 + a1 b1 + a2 b2 + a0 c0 + a1 c1 +

a2 c2 = hp, qi + hp, ri;

hp, qi = (a0 )b0 + (a1 )b1 + (a2 )b2 = (a0 b0 + a1 b1 + a2 b2 ) = hp, qi;

hp, pi = a20 + a21 + a22 0, p P2 ;

hp, pi = 0 a20 + a21 + a22 = 0 a0 = a1 = a2 = 0 p = 0.

c) Fie p, q, r polinoamele definite la punctul b).

Z

hp, qi =

p(x)q(x)dx =
1

q(x)p(x)dx = hq, pi;

1

hp, q + ri =
1

p(x)q(x)dx +
1

p(x)r(x)dx = hp, qi + hp, ri;

1

hp, qi =

(p)(x)q(x)dx =
1

p(x)(q(x) + r(x))dx =
1

=
Z

p(x)(q + r)(x)dx =

p(x)q(x)dx = hp, qi;

1

42

ALGA-GDED
pozitivitate:
Z
hp, pi

Z
(p(x))2 dx =

=
1

=
1

(a0 + a1 x + a2 x2 )2 dx =

[a20 + (a1 x)2 + (a2 x2 )2 + 2a0 a1 x + 2a0 a2 x2 + 2a1 x a2 x2 ]dx =

[a20 + 2a0 a1 x + (a21 + 2a0 a2 )x2 + 2a1 a2 x3 + a22 x4 ]dx =

a20 x

+ a0 a1 x +

(a21

3
2a0 a2 ) x3

4
a1 a2 x2

= 2a20 + 32 (a21 + 2a0 p2 ) + 25 a22 = 2 a0 + 13 a2

hp, pi = 0

5
a22 x5

8 2
45 a2

+ 23 a21 0, p P2 ;

8 2
2(a0 + 13 a2 )2 + 45
a2 + 23 a21 = 0

a0 + 31 a2 = 0
a2 = 0

a0 = a1 = a2 = 0 p = 0P2 .

a1 = 0

d) Prima proprietate a produsului scalar rezulta din comutativitatea nmultirii numerelor

reale, iar celelalte doua rezulta din proprietatea de liniaritate a integralei. Proprietatea a
patra
Z b
hf, f i =
f 2 (x)dx 0,
a

g implica
are loc deoarece g(x) 0, x [a, b] 6=
a operatorului de integrare definita).

g(x)dx 0 (proprietatea de monotonie

a

Aratam ca hf, f i = 0 f = 0. Daca f 0, avem hf, f i =

hf, f i = 0 f 0 este echivalenta cu implicatia

Rb
a

02 dx = 0. Implicatia

f 6 0 hf, f i 6= 0.
Presupunem ca f 6= 0. Atunci exista x0 [a, b] astfel ncat f (x0 ) 6= 0. Fie = |f (x0 )|/2.
Functia fiind continua, rezulta ca exista o vecinatate V a lui x0 astfel ncat f (x) (f (x0 )
, f (x0 ) + ), deci |f (x)| (/2, 3/2) f 2 (x) > 2 /4, x V . Atunci n multimea
g astfel ncat f 2 (x) > 2 /4, x [c, d]. Atunci
V [a, b] se gaseste un interval I = [c, d] 6=
Z b
Z d 2
2

dx (d c) > 0, deci hf, f i =

6 0.
hf, f i =
f 2 (x)
4
4
a
c
e) Fie A, B, C M22 (R), R.
hA, Bi = T r(A t B) = T r(A t B) t = T r(B t A) = hB, Ai. Am folosit proprietatea
T rA = T r(A t );
hA, B + Ci = T r(A t (B + C)) = T r(A t B + A t C) = T r(A t B) + T r(A t C) =
= hA, Bi + hA, Ci
hA, Bi = T r((A) t B) = T r(A t B) = T r(A t B) = hA, Bi;

Solutii

43

hA, Ai = T r(A t A).

a11 a12
Fie A =
, aij R, i, j = 1, 2. Rezulta
a21 a22
T r(A t A) = a211 + a212 + a221 + a222 0, A M22 (R);
hA, Ai = 0 a211 + a212 + a221 + a222 = 0 a11 = a12 = a21 = a22 = 0 A = OM22(R) .
f ) Fie x = (x1 , x2 ), y = (y1 , y2 ), z = (z1 , z2 ) C2 , C. Atunci au loc relatiile
hx, yi = x1 y1 + x2 y2 = x
1 y1 + x
2 y2 = y1 x
1 + y2 x
2 = hy, xi;
hx, y + zi = x1 (y1 + z1 ) + x2 (y2 + z2 ) = x1 y1 + x2 y2 + x1 z1 + x2 z2 = hx, yi + hx, zi;
hx, yi = (x1 )y1 + (x2 )y2 = (x1 y1 + x2 y2 ) = hx, yi
hx, xi = x1 x1 + x2 x2 = |x1 |2 + |x2 |2 0, x C2 ;
hx, xi = 0 |x1 | = |x2 | = 0 x1 = x2 = 0 x = 0C2 .

26. Folosind produsele scalare canonice pe spatiile considerate si formulele

||u|| =

hu, ui, prv u =

hu, vi
hu, vi
[
v, cos (u,
v) =
,
hv, vi
kuk kvk

obtinem:
a) Pentru u = (1, 2), v = (2, 1) R2 , avem hu, vi = 1 (2) + 2 1 = 0 si

p
p

kuk = hu, ui = 12 + 22 = 5, kvk = (2)2 + 12 = 5;

d(u, v) = ||u v|| = ||(3, 1)|| = 32 + 12 = 10

hu, vi
0
hv, ui
0
prv u =
v = (2, 1) = (0, 0), pru v =
u = (1, 2) = (0, 0);

hv,
vi
5
hu,
ui
5

hu, vi

[
[
cos (u,
v) =
= 0 (u,
v) = arccos(0) = .
kuk kvk
2
Deoarece hu, vi = 0 rezulta ortogonalitatea celor doi vectori.
b) Pentru u = (1, 1, 1), v = (1, 2, 0) R3 , avem hu, vi = 1 1 + 1 (2) + 1 0 = 1 si

p
p
p

kuk = hu, ui = 12 + 12 + 12 = 3, ||v|| = hv, vi = 12 + (2)2 = 5;

d(u, v) = ||u v|| = ||(0, 3, 1)|| = 10

1
1 2
hu, vi

prv u =
v =
(1, 2, 0) = , , 0 ,
hv, vi
5
5 5

hv, ui
1
1 1 1

pru v =
u=
(1, 1, 1) = (
,
,
);

hu,
ui
3
3 3 3

hu, vi
1
1

[
cos (u,
v) =
= = [1, 1],
kuk kvk
3 5
15

[
de unde rezulta (u,
v) = arccos 115 = arccos 115 . Deoarece hu, vi = 1 6= 0, cei doi
vectori nu sunt ortogonali.

44

ALGA-GDED
Z

c) Folosind produsul scalar canonic pe P2 , hp, qi =

p(x)q(x)dx , p, q P2 , obtinem
1

1
3
Z 1
Z 1
x4
2
x

+
= ;
hu, vi =
u(x)v(x)dx =
(1 + x)x dx =

3
4
3
1
1

sZ
sZ

1
1
p

hu,
ui
=
kuk
=
(u(x))
dx
=
(1 + x)2 dx =
;

3
1
1

sZ
sZ

1
1

p
2

2
4

;
(v(x)) dx =
x dx =
kvk = hv, vi =
5
1
1

sZ

q
1

2 2
26
2

d(u,
v)
=
||u

v||
=
||1
+
x

x
||
=
(1
+
x

x
)
dx
=

15

hu, vi
2/3 2
5

prv u =
v =
x = x2 ;

hv, vi
2/5
3

hv, ui
2/3
1

pru v =
u=
(1 + x) = (1 + x),
hu, ui
8/3
4

2/3
hu, vi
15
[

=
[1, 1], de unde rezulta (u,
v) = arccos 615 .
=
kuk kvk
6
4/ 15
Deoarece hu, vi =
6 0, cei doi vectori nu sunt ortogonali.
Folosind cel de-al doilea produs scalar canonic pe P2 , hp, qi = p0 q0 + p1 q1 + p2 q2 , unde
p = p0 + p1 x + p2 x2 , q = q0 + q1 x + q2 x2 P2 , obtinem

hu, vi = 0, kuk = 1 + 1 = 2, kvk = 1 = 1;

d(u, v) = ||u v|| = ||1 + x x2 || = 12 + 12 + (1)2 = 3

[
prv u = pru v = 0, cos (u,
v) = 0 [1, 1],

[
si cos (u,
v) =

[
de unde rezulta (u,
v) = arccos 0 = 2 , deci uv. Se observa ca rezultatele obtinute folosind
cele doua produse scalare difera, desi vectorii sunt aceiasi.
d) Calculam
Z

ex + ex
dx =
2
0
0
2x
1
Z
Z
1 1 2x
1 1
e
x
e2 + 1
=
e dx +
dx =
+
=
;
2 0
2 0
4
2 0
4
1
Z 1
Z 1
e2x
e2 1
2
2x
,
hu, ui =
(u(x)) dx =
e dx =
=
2 0
2
0
0
hu, vi

de unde rezulta kuk =

u(x)v(x)dx =

q
hu, ui =

e2 1
2 ;

ex

de asemenea, avem

2
Z
1 1 2x
ex + ex
(e + 2 + e2x )dx =
dx =
2
4
0
0
0
2x
1
2x
2
2

1 e
e
= e e + 4;
=
+ 2x

4
2
2
8
0
Z

hv, vi =

(v(x))2 dx =

Solutii

45
r

rezulta kvk =

e2 e2 + 4
;
8
s

d(u, v) = ||u v|| =

(e ch x) dx =

sh xdx =

ch 1 sh 1 1
.
2

De asemenea, obtinem

e2 +1
x
x
hu,vi
e2 +1
x
x

pr
u
=

v
=
= e2 e
);
e +e
2
2 +4 (e + e
v

e e2 +4
hv,vi
2

e2 +1
hv,ui
e2 +1
x
pru v = hu,ui
u = e241 ex = 2(e
2 1) e ;

e2 +1

hu,vi
[

v) = kukkvk
= q e2 1 q4e2 e2 +4 = 2 e +1
[1, 1],
cos (u,
2
2

[
de unde rezulta (u,
v) = arccos p

(e 1)(e e

e2 + 1
(e2

1)(e2

e2

+ 4)

+4)

. Deoarece hu, vi =

e2 +1
4

6= 0, vec-

torii u si v nu sunt ortogonali.

e) Avem

deci kuk =

hu, vi = T r(u v) = T r

5
hu, ui = T r(u t u) = T r
2

hv, vi = T r(v t v) = T r
0
p

hu, ui =

6, kvk =

d(u, v) = ||u v|| =

hv, vi =

1
= 2 + 0 = 2;
0

2
= 5 + 1 = 6;
1

0
= 1 + 1 = 2,
1

2 si
s

T r((u

v) t

(u v)) =

hu, vi
2

pr
u
=

v
=

v
hv, vi
2

hv, ui
2

u=
pru v =
hu, ui
6

0
1
1
2

Tr

2 2
2 2

2+2=2

1
0 1
;
=
0
1
0

0
1/3
0
=
.
1
2/3 1/3

2
hu, vi
3
[
= =
[1, 1], deci (u,
v) = arccos 33 . Deoarce
kuk kvk
3
12
hu, vi = 2 6= 0, vectorii u si v nu sunt ortogonali.

[
De asemenea, cos (u,
v) =

f ) Deoarece

hu, vi = i(1 i) + (i)(1 + i) = i(1 + i) i(1 i) = 2;

hu, ui = i i + (i) (i) = 2;

hv, vi = (1 i) (1 i) + (1 + i) (1 + i) = 4;

46

ALGA-GDED

vom avea
p
p

kuk = hu, ui = 2; kvk = hv, vi = 2;

d(u,
v)
=
||u

v||
=
||(2i

1,
2i

1)||
=
(2i 1)(2i 1) + (2i 1)(2i 1) = 10

hu, vi
2
1 1
1 1
prv u =
v =
(1 i, 1 + i) = + i , i ;

hv, vi
4
2 2
2 2

hv, ui
hu, vi
2

pru v =
u=
u=
(i, i) = (i, i).
hu, ui
hu, ui
2
II.3. Ortogonalitate. Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt

27. a) Familia S este ortogonala deoarece hv1 , v2 i = 1 (2) + 0 1 + 2 1 = 0.

b) Determinam un vector v3 R3 , v3 = (x1 , x2 , x3 ), v3 6= 0 astfel ncat sa fie satisfacute
conditiile:
hv1 , v3 i = 0, hv2 , v3 i = 0.
Obtinem sistemul liniar

x1 = 2
x1 + 2x3 = 0
x2 = 5 , R

2x1 + x2 + x3 = 0

x3 =

Asadar, putem completa sistemul de vectori la o baza ortogonala ntr-o infinitate de moduri.
De exemplu, daca alegem = 1, obtinem v3 = (2, 5, 1).
Vectorii v1 , v2 , v3 sunt ortogonali si nenuli, deci sunt liniar independenti. Numarul lor
fiind egal cu dimensiunea lui R3 , rezulta ca ei formeaza o baza (ortogonala) a lui R3 .

28. a) Complementul ortogonal al spatiului W este multimea

W = { y R

| y v1 , y v2 }

Pentru a gasi vectorii y W , este suficient sa punem conditiile hy, v1 i = 0, hy, v2 i = 0.

Notand y = (y1 , y2 , y3 , y4 ), aceste conditii sunt echivalente cu sistemul

y1 + y3 + y4 = 0
y1 y2 + y3 = 0

1 0

= 1 6= 0, deci vom considera y1

n care minorul corespunzator lui y1 si y2 este
1 1
si y2 drept necunoscute principale, iar y3 si y4 necunoscute secundare. Atunci sistemul are
solutiile: y1 = a b, y2 = b, y3 = a, y4 = b, unde a, b R.
Atunci
W = {(a b, b, a, b) | a, b R }
Observam ca (a b, b, a, b) = a(1, 0, 1, 0) + b (1, 1, 0, 1) si deci o baza n W este
formata din vectorii
u1 = (1, 0, 1, 0), u2 = (1, 1, 0, 1).
b) Deoarece determinantul

det [v1 , v2 , u1 , u2 ] =

1
0
1
1

1
1
1
0

1
0
1
0

1
1
0
1

= 5 6= 0,

Solutii

47

rezulta ca vectorii v1 , v2 , u1 , u2 sunt liniar independenti. Numarul lor fiind egal cu dimensiunea spatiului total R4 , rezulta ca ei formeaza o baza n R4 , deci L(v1 , v2 , u1 , u2 ) = R4 .
Dar W + W = L(v1 , v2 ) + L(u1 , u2 ) = L(v1 , v2 , u1 , u2 ) si deci W + W = R4 . Deoarece
ntotdeauna avem W W = {0}, rezulta R4 = W W .
c) Deoarece are loc relatia W W = R4 , rezulta ca v se scrie n mod unic sub forma

v = v0 + v , cu v0 W si v W
. Din
v0 W rezulta ca v0 = k1 v1 + k2 v2 cu k1 , k2 R,

inand cont de faptul ca

iar conditia v W conduce la v , v1 = 0 si hv , v2 i = 0. T
v = v v0 = v k1 v1 k2 v2 ,
relatiile anterioare devin:

k1 hv1 , v1 i + k2 hv2 , v1 i = hv, v1 i

k1 hv1 , v2 i + k2 hv2 , v2 i = hv, v2 i

Asadar, k1si k2 sunt solutiile sistemului:

3k1 + 2k2 = 3
k1 = 7/5

k2 = 3/5
2k1 + 3k2 = 1

In concluzie, avem v0 = 7 v1 3 v2 = 4 , 3 , 4 , 7 si v = v v0 = 1 , 2 , 1 , 2 .
5
5
5 5 5 5
5 5 5
5
p
p
De asemenea, prin calcul direct obtinem ||v|| = 2, ||v0 || = 18/5, ||v || = 2/5, deci teo2
2
2
rema Pitagora se verifica: ||v||2 4 = 18
5 + 5 ||v0 || + ||v || .
d) Deoarece baza subspatiului W data de BW = {v1 , v2 } nu este o baza ortogonala,
ortogonalizam folosind procedeul Gram-Schmidt {v1 , v2 } {w1 , w2 }.
w1

= v1 = (1, 0, 1, 1)

w2

= v2 prw1 v2 = v2

hv2 ,w1 i
hw1 ,w1 i w1

= (1, 1, 1, 0) 23 (1, 0, 1, 1) = ( 13 , 1, 31 , 23 ).

Vectorul 13 , 1, 31 , 23 este paralel cu vectorul (1, 3, 1, 2), deci o noua baza ortogonala a
lui W este B0 = {w1 = (1, 0, 1, 1), w2 = (1, 3, 1, 2)}.
Se observa ca avem
v0

= prW v = prw1 v + prw2 v =

=

3
3

(1, 0, 1, 1) +

3
15

hv,w1 i
hw1 ,w1 i w1

hv,w2 i
hw2 ,w2 i w2

(1, 3, 1, 2) = ( 45 , 53 , 45 , 57 ),

iar componenta ortogonala a vectorului v relativ la W este

1 2 1 2
4 3 4 7
, , ,
=
, , ,
.
v = v prW v = (1, 1, 1, 1)
5 5 5 5
5 5 5 5
e) Normand vectorii {w1 , w2 }, rezulta baza ortonormata B = {f1 , f2 } a subspatiului W
formata din vectorii:

1
1
1
1
3
1
2
1
1
f1 =
, f2 =
w1 = , 0, ,
w2 = , , ,
||w1 ||
||w2 ||
3
3
3
15
15
15
15

f ) Coeficientii Fourier ai lui v relativ la B sunt 1 = hv, f1 i = 33 = 3 si 2 = hv, f2 i =

q
315 = 35 . Se observa ca acesti coeficienti sunt exact componentele proiectiei v0 a lui

v pe W relativ la baza B a subspatiului W : [prW v]B = [v0 ]B =

p

plus, are loc inegalitatea Bessel: 22 3 2 + ( 3/5)2 .

1
2

p3
. In
3/5

48

ALGA-GDED
p

g) Egalitatea Parseval se verifica: 18/5 2 =

h) Pentru w = 1 f1 + 2 f2 W , avem

d(v, w)2 = ||v w||2 = ||v + (v0 w)||2 =

3 2 + (

3/5)2 ;

q
hv + (v0 w), v + (v0 w)i.

Dar v W si v0 w W implica ortogonalitatea celor doi vectori, deci hv , v0 wi = 0.

Prin urmare:
d(v, w)2

= hv , v i + hv0 w, v0 wi = ||v ||2 + ||v0 w||2 =

= ||v ||2 + ||(1 1 )f1 + (2 2 )f2 ||2 .

Dar B = {f1 , f2 } este familie ortonormata, deci

d(v, w)2 = ||v ||2 + (1 1 )2 + (2 2 )2 .
Se observa ca atunci cand w variaza n W , deci atunci cand 1 , 2 R variaza, minimul
expresiei d(v, w) se atinge pentru 1 = 1 si 2 = 2 , deci pentru w = v0 = prW v, minimul
avand valoarea d(v, v0 ) = ||v ||.

29. a) Utilizand procedeul Gram-Schmidt, construim o baza ortogonala F 1 = {u1 , u2 , u3 }

formata din vectorii
u1

= v1 = (1, 1, 1)

u2

= v2

hv2 , u1 i
2
u1 = (1, 1, 0) (1, 1, 1) =
hu1 , u1 i
3

u3

= v3

hv3 , u1 i
hv3 , u2 i
u1
u2 =
hu1 , u1 i
hu2 , u2 i

1 1 2
, ,
3 3 3

||(1, 1, 2)

= (1, 0, 0) 13 (1, 1, 1) 16 (1, 1, 2) = ( 12 , 21 , 0)||(1, 1, 0).

Impartim fiecare vector din baza ortogonala prin norma sa si obtinem o baza ortonormata
F 00 = {w1 , w2 , w3 } formata din vectorii

u1

1 , 1 , 1
w
=
=

1
ku1 k

3
3
3

w2 = kuu22 k = 16 , 16 , 26

w3 = u3 = 1 , 1 , 0
ku3 k
2
2
Tem
a. Verificati ca familia de vectori F 00 este ortonormala.
b) Se verifica faptul ca f1 = ch si f2 = id sunt vectori liniar independenti, unde f1 (x) =
ex + ex
ch x =
si f2 (x) = id(x) = x, pentru orice x [0, 1]. Mai exact, 1 f1 + 2 f2 = 0
2
(
1 = 0
1 ch x+2 x = 0, x [0, 1]. Dar pentru x = 0 si x = 1 rezulta sistemul
e+e1
1 + 2 = 0
2
cu solutia 1 = 2 = 0, deci ind{f1 , f2 }.
Z 1
0
Folosind produsul scalar canonic din C [0, 1] , hf, gi =
f (x)g(x)dx , f, g C 0 [0, 1]
0

si procedeul Gram-Schmidt, construim o baza ortogonala F 0 = {g1 , g2 } formata din vectorii

g1

= f1 = ch

g2

= f2

hf2 ,g1 i
hg1 ,g1 i g1

R1

= id R01
0

x ch xdx
ch 2 xdx

ch = id

1 e1
8(e 1)
ch = id
ch .
(e2 e2 + 4)/8
e(e2 + e2 + 4)

Solutii

49

Normam aceste functii si obtinem familia ortonormata F 00 = {e1 , e2 }

q

g1
8

e
=
=

1
kg1 k
e2 +4e2 ch

e2 =

g2
kg2 k

= qR
1
0

id a ch

,a =

(x a ch x)2 dx

8(e 1)
.
+ e2 + 4)

e(e2

c) Procedand ca la punctele precedente, ortogonalizam familia p1 = 1 + x, p2 = x + x2 , p3 = x

pentru a obtine familia ortogonala {q1 , q2 , q3 } unde:
hp3 , q1 i
hp3 , q2 i
hp2 , q1 i
q1 , q3 = p3
q1
q2 .
hq1 , q1 i
hq1 , q1 i
hq2 , q2 i

q1 = p1 = 1 + x , q2 = p2
Avem

hq1 , q1 i =
1

si deoarece

Z
q12 (x)dx

hp2 , q1 i =

p2 (x)q1 (x)dx =
1

rezulta q2 =

12

1
2x

4
(x + x2 )(1 + x)dx = ,
3
1

+ x . Apoi calculam produsele scalare

Z

hq2 , q2 i

=
1

hp3 , q1 i
hp3 , q2 i
Atunci

8
(1 + x)2 dx = .
3
1

2
1 1
2
+ x + x2 dx = ,
2
2
5
1

Z
q22 (x)dx =

2
x(1 + x)dx = ,
3
1

Z 1
1
1 1
2
=
x + x + x dx = .
2 2
3
1

1
5
q3 = x (1 + x)
4
6

1 1
1 1
5
2
+ x + x = + x x2 .
2 2
6 3
6

Normam aceste polinoame si obtinem familia ortonormata {r1 , r2 , r3 }, unde

6
6
10
10
10 2
2
2
5 2 2
r1 =
+
x , r2 =
+
x+
x , r3 =
+
x
x .
4
4
4
4
2
4
2
4
d) Ortogonalizam multimea data folosind relatiile:
u1 = w1 , u2 = w2

hw2 , u1 i
hw3 , u1 i
hw3 , u2 i
u1 , u3 = w3
u1
u2 .
hu1 , u1 i
hu1 , u1 i
hu2 , u2 i

Obtinem succesiv: hw2 , u1 i = i, hu1 , u1 i = 2, u2 = ( 12 , i, i

si hw3 , u1 i =
2 )||(1, 2i, i)
1 i
i
3
0, hw3 , u2 i = 1, hu2 , u2 i = 2 , u3 = ( 3 , 3 , 3 )||(1, i, i). Dupa efectuarea calculelor rezulta
familia ortogonala
u1 = (i, 0, 1) , u2 = (1, 2i, i), u3 = (1, i, i)
si prin normare, familia ortonormata {v1 , v2 , v3 }, unde

1
1
2i
i
1
i
i
i
u1
, v2 = , ,
, v3 = , ,
.
= , 0,
v1 =
ku1 k
2
2
6
6
6
3
3
3

50

ALGA-GDED

30. a) Prin ortogonalizarea bazei BW = {p1 = 1+x2 , p2 = 1} obtinem w1 = p1 = 1+x2 ,

w2

hp2 , w1 i
= p2 prw1 p2 = p2
w1 = 1
hw1 , w1 i

1
(1 + t ) dt
w1 =

2 2

(1 + t )dt
1

8/3
2 5
=1
(1 + x2 ) = x2 ,
56/15
7 7

deci BW,ortog. = w1 = 1 + x2 , w2 = 27 57 x2 . Atunci

v0

hv, w2 i
hv, w1 i
w1 +
w2 =
hw1 , w1 i
hw2 , w2 i

8/3
2/21
5 5 2
2 5 2
=
w1 +
w2 =
+ x +
x = 1. Deci v = v v0 = x.
56/15
2/21
7 7
7 7

= prw1 v + prw2 v =

b) BW = {v1 = (2, 1, 0), v2 = (1, 4, 1)} nefiind o baza ortogonala, ortogonalizam folosind
procedeul Gram-Schmidt {v1 , v2 } {w1 , w2 }.
w1

= v1 = (2, 1, 0)

w2

= v2 prw1 v2 = v2

hv2 , w1 i
w1 =
hw1 , w1 i

= ( 1, 4, 1) 25 (2, 1, 0) = 95 , 18
5 , 1 ||(9, 18, 5)

si obtinem Bortog, W = { w1 = (2, 1, 0) , w2 = (9, 18, 5)}. Atunci avem:

4
32
40 92 16
v0 = prw v = prw1 v + prw2 v = (2, 1, 0) +
(9, 18, 5) =
, ,
5
430
43 43 43

3
6 27
si deci v = v v0 =
, ,
.
43 43 43

0 1
1 0
, D=
c) Se observa ca hC, Di = hD, Ci = 0, deci baza BW = C =
0

este ortogonala; obtinem

2
v0 = prC v + prD v =
2

1
0

0
1

10
+
5

0 1
2 0

1 2
4 1

si v = v v0 = 0. Observatie. v = 0 v L(C, D). Intr-adevar, C + D = v =

1, = 2, deci v = C + 2D L(C, D). d) Observam ca W se mai poate scrie:
W = {(x, x + 2z, z) | x, z R } = {x (1, 1, 0) +z (0, 2, 1) | x, z R},
| {z }
| {z }
v1

v2

deci o baza a lui W este

BW = {v1 = (1, 1, 0) , v2 = (0, 2, 1)} .
Ortogonalizand BW , obtinem baza ortogonala B 0 W = {w1 = (1, 1, 0), w2 = (1, 1, 1)}, deci

7 1 2

1
2

v0 = prw1 v + prw2 v = 2 (1, 1, 0) + 3 (1, 1, 1) = 6 , 6 , 3

7 1 2
5 5 5

v
=
(2,
1,
1)

,
,
=
,
,

6 6 3
6 6 3

Solutii

51

II.4. Transform
ari liniare
3
31. a) Pentru ca T sa fie liniara trebuie sa aratam ca k R si x, y R , avem
T (x + y) = T (x) + T (y)
. Intr-adevar, obtinem succesiv
T (kx) = kT (x)

T (x + y) = (x1 + y1 x3 y3 , x2 + y2 , 2x1 + 2y1 2x3 2y3 ) =

= ((x1 x3 ) + (y1 y3 ), x2 + y2 , (2x1 2x3 ) + (2y1 2y3 )) =
= (x1 x3 , x2 , 2x1 2x3 ) + (y1 y3 , y2 , 2y1 2y3 ) = T (x) + T (y)
T (kx)

= (kx1 kx3 , kx2 , 2kx1 2kx3 ) = (k(x1 x3 ), kx2 , k(2x1 2x3 )) =

= k(x1 x3 , x2 , 2x1 2x3 ) = kT (x).

Nucleul si imaginea unei transformari liniare T : V W sunt

Ker T = {v V | T (v) = 0},

Im T = {w W | v V a. T (v) = w}.

In cazul nostru ecuatia T (x) = 0 n necunoscuta x R3 ne conduce la sistemul

x1 x3 = 0
x1 = a
x2 = 0
x2 = 0 , a R.

2x1 2x3 = 0
x3 = a
Rezulta Ker T = {(a, 0, a) | a R}. O baza pentru Ker T este formata din vectorul
v1 = (1, 0, 1), deci
(11)

dim Ker T = 1

si prin urmare defectul lui T este 1. Din relatia (11) rezulta ca Ker T 6= {0}, deci T nu este
injectiva.
Actiunea lui T pe baza canonica B = {e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1)} a spatiului
R3 , furnizeaza vectori ai caror coeficienti relativ la baza B constituie coloanele matricii
transformarii T relativ la B. Din relatiile

T (e1 ) = T ((1, 0, 0)) = (1 0, 0, 2 1 0) = (1, 0, 2) = e1 + 2e3

T (e2 ) = T ((0, 1, 0)) = (0 0, 1, 0 0) = (0, 1, 0) = e2

T (e3 ) = T ((0, 0, 1)) = (0 1, 0, 0 2 1) = (1, 0, 2) = e1 2e3 ,

se obtin [T (e1 )]B =
(1, 0, 2) t , [T (e2)]B = (0, 1, 0) t , [T (e3 )]B = (1, 0, 2) t , deci matricea
1 0 1
cautata este [T ]B = 0 1 0 . Daca {e1 , e2 , e3 } este baza canonica a lui R3 , atunci
2 0 2
vectorii {T (e1 ), T (e2 ), T (e3 )} genereaza subspatiul vectorial Im T . Extragem dintre acestia
un sistem maximal de vectori liniar independenti si vom obtine n acest fel o baza pentru
Im T . Deoarece matricea transformarii liniare T are pe coloane componentele vectorilor
T (e1 ), T (e2 ), T (e3 ) relativ la baza canonica, rezulta ca este suficient sa calculam rangul
acestei matrice. Aceasta va fi dimensiunea
spatiului Im T , deci rangul lui T . Deoarece

1 0

rang A = 2, (de exemplu

= 1 6= 0), rezulta ca rangul transformarii liniare T este 2,
0 1
o baza n Im T fiind formata din vectorii T (e1 ) = (1, 0, 2) si T (e2 ) = (0, 1, 0).
Cum dim R3 = 3, rezulta ca Im T 6= R3 , deci T nu este surjectiva, si deci nici bijectiva.

52

ALGA-GDED

b) Fie k R si p, q P2 . Atunci
Z 1
(T (p + q))(x) = x
(p + q)(t)dt + (p + q)(1) (p + q)0 (0) =
0

=x

(p(t) + q(t))dt + p(1) + q(1) p0 (0) q 0 (0) =

=x

p(t)dt + p(1) p (0) + x

0

q(t)dt + q(1) q 0 (0) =

= (T (p))(x) + (T (q))(x) = (T (p) + T (q))(x),

x R,

deci T (p + q) = T (p) + T (q), p, q P2 . De asemenea, avem

Z 1
(kp)(t)dt + (kp)(1) (kp)0 (0) =
(T (kp))(x) = x
0

=x

kp(t)dt + kp(1) kp0 (0) =

Z
=k x

p(t)dt + p(1) p0 (0)

= (kT (p))(x), x R,

deci T (kp) = kT (p), p P2 , k R. Fie p = a0 + a1 X + a2 X 2 P2 . Atunci ecuatia

T (p) = 0 revine la
Z 1
x
(a0 + a1 t + a2 t2 )dt + p(1) p0 (0) = 0, x R
0

x a0 t +

x a0 +

1
+ (a0 + a1 + a2 ) a1 = 0, x R
+

a0 + a21 + a32 = 0
a2
+ 3 + a0 + a2 = 0, x R
a0 + a2 = 0,

2
a1 t2

a1
2

3
a2 t3

sadar Ker T = {(1 + 43 X + X 2 ) | R}. O baza

cu solutia a0 = , a1 = 4
3 , a2 = . A
pentru Ker T este polinomul p0 = 1 + 43 X + X 2 , deci
(12)

dim Ker T = 1

si prin urmare defectul lui T este 1. Din relatia (12) rezulta Ker T 6= {0}, deci T nu este
injectiva.
Actiunea lui T pe baza canonica B = {1, X, X 2 } a spatiului P2 este data prin

Z 1

dt + 1 0 = X + 1,
T (1) = X

Z 1

X
T (X) = X
tdt + 1 1 = ,

Z 1

T (X 2 ) = X
t2 dt + 1 0 =
+ 1.
3
0
Matricea lui T are pe coloane coeficientii polinoamelor T (1), T (X), T (X 2 ) relativ la baza
{1, X, X 2 } a codomeniului P2 . Atunci

1 0
1
A = [T ]B = 1 1/2 1/3 .
0 0
0

Solutii

53

Pentru a determina imaginea lui T , procedand ca la punctul a) vom calcula rangul matricii
A = [T ]B = [T (1), T (X), T (X 2 )]B . Deoarece det A = 0, dar exista un minor nenul de ordin
1 0
6= 0), rezulta ca rangul matricei A este 2, acesta fiind si
2 al lui A (de exemplu,
1 1/2
rangul transformarii T .
O baza n Im T este formata din {T (1), T (X)}. Cum dim P2 = 3, rezulta Im T 6= P2 ,
deci T nu este surjectiva. Cum T nu este nici injectiva si nici surjectiva rezulta ca T nu este
bijectiva.
c) Pentru k, ` R si A, B M22 (R), avem
T (kA + `B) = (kA + `B) t 2 Tr (kA + `B)I2 = (kA) t + (`B) t 2( Tr (kA) + Tr (`B))I2 =

Fie A =

a1
a3

= k A t + ` B t 2k Tr (A)I2 2` Tr (B) I2 = kT (A) + `T (B).

a2
M22 (R). Atunci ecuatia T (A) = 0 se rescrie
a4

a1 a3
1 0
2(a1 + a4 )
= OM22 (R)
a2 a4
0 1

a1 2a1 2a4
a3
0 0

a2
a4 2a1 2a4
0 0
a1 2a4 = 0, a3 = 0, a2 = 0, 2a1 a4 = 0,

si deci a1 = a2 = a3 = a4 = 0. Asadar Ker T {0} si cum incluziunea {0} Ker T

este ntotdeauna adevarata, rezulta Ker T = {0}, deci T este injectiva si defectul lui T este
dim Ker T = 0.
Baza canonica a spatiului M22 (R) este

1 0
0 1
0 0
0 0
B = m11 =
, m12 =
, m21 =
, m22 =
.
0 0
0 0
1 0
0 1
Din relatiile

T
(m
)
=

11

T (m12 ) =

T
(m
)
=

21

T (m22 ) =

1
0
0
1
0
0
0
0

0
21
0

0
20
0

1
20
0

0
21
1

1
0
1
0
1
0
1
0

0
1 0
=
= m11 2m22
1 0 2

0
0 0
=
= m21
1 1 0
0
0 1
=
= m12
1 0 0

0
2 0
=
= 2m11 m22 ,
1
0 1

se obtine matricea cautata

1
0
A = [T ]B =
0
2

0 0 2
0 1 0
.
1 0 0
0 0 1

Rangul matricii A = [T ]B = [T (m11 ), T (m12 ), T (m21 ), T (m22 )] este 4 (deoarece det A 6= 0);
rezulta ca rangul transformarii T este 4, o baza n Im T fiind formata din T (m11 ), T (m12 ),
T (m21 ), T (m22 ). Cum dim M22 (R) = 4, rezulta ca aceasta multime este baza si pentru
M22 (R). Atunci

54

ALGA-GDED

Im T = L(T (m11 ), T (m12 ), T (m21 ), T (m22 )) = M22 (R),

deci T este surjectiva. In concluzie T rezulta bijectiva.
Altfel. Folosim teorema conform careia un endomorfism pe un spatiu vectorial finit-dimensional
Vn este simultan injectiv/surjectiv/bijectiv. In cazul nostru dim Vn = dim M22 (R), n =
4 < , iar Ker T = {0}, deci T este injectiva, surjectiva si bijectiva; din surjectivitate
rezulta Im T = M22 (R).

32. a) Pentru k, l R si p, q R1 [X], avem

1
(kp + lq)(t)dt + (kp + lq)
(T (kp + lq))(x) = x
=
2
0
Z 1
Z 1


1
1
=k x
+l x
=
p(t)dt + p
q(t)dt + q
2
2
0
0
Z

= (kT (p) + lT (q))(x),

x R,

deci T (kp + lq) = kT (p) + lT (q), k, l R, p, q R1 [X].

b) Nucleul transformarii liniare T este
Ker T = {p R1 [X] | T (p) = 0},
Dar T (p) = 0 doar daca (T (p))(x) = 0,
R1 [X]. Atunci

x R. Consideram polinomul p = a0 + a1 X

Z
(T (p))(x) = 0

(a0 + a1 t)dt + a0 + a1
0

1
=0
2

x a0 + a1 12 + a0 + a1 12 = 0

(x + 1) a0 + a1 12 = 0.
Deoarece aceasta egalitate are loc pentru orice x R, vom obtine
a0 + a1

1
=0
2

cu solutia a1 = 2a0 , deci p = a0 (1 2x), a0 R.

Asadar
Ker T = {a0 (1 2X) | a0 R},

(13)

deci o baza n Ker T este formata din polinomul (1 2X).

Imaginea trasformarii liniare T este Im T = {q R1 [X] | p R1 [X] a.. T (p) = q}. Fie
q R1 [X] si p = a0 + a1 X. Atunci
Z
T (p) = q

(a0 + a1 t)dt + a0 + a1
0

1
=q
2

(X + 1)(a0 + a21 ) = q. Ecuatia T (p) = q n necunoscuta p R1 [X] are solutie doar

pentru q L(X + 1), si deci
(14)

Im T = {(1 + X) | R}.

Dar X + 1 6 0 si prin urmare polinomul (1 + X) formeaza o baza n imaginea lui T .

Solutii

55

c) Deoarece o baza n Ker T este formata din polinomul (1 2X), rezulta Ker T 6= {0}, deci
T nu este injectiva. Deoarece Im T 6= R1 [X], T nu este nici surjectiva.
d) Avem |dim{zKer} T + dim
R1 [X].
| {zIm} T = dim
| {z }
1

e) Baza canonica a spatiului R1 [X] este B = {1, X}, deci pentru a afla matricea transformarii
liniare T calculam
Z
1

T (1) = X

dt + 1 = X + 1
0

tdt +

T (X) = X
0

1
X
1
=
+ .
2
2
2

In concluzie, matricea transformarii liniare T este

A = [T ]B = [T (1), T (X)]B =

1 1/2
1 1/2

a0
a1

T este injectiva daca si numai daca sistemul dat de T (a0 + a1 X) = 0 [T ]

=

0
(scris n forma matriceala) este compatibil determinat. Dar, deoarece sistemul este
0

1 1/2
= 0, rezulta ca sistemul este compatibil nedeterminat, deci T
omogen si det A =
1 1/2
nu este injectiva.
Deoarece rangul matricii A este 1, rezulta ca rangul transformarii T este 1, deci o baza
n Im T este formata dintr-un singur vector (T (1) sau T (X)). Cum dim R1 [X] = 2 rezulta
Im T 6= R1 [X], deci T nu este surjectiva.
f ) Notam cu B = {1, X} baza canonica a spatiului R1 [X] si
B 0 = {q1 = 1 2X, q2 = 1 + X}.
Are loc relatia
0
[T ]B 0 = [B 0 ]1
B [T ]B [B ]B ,

1 1/2
0
0
1
1
0
0
, [T ]B =
, de unde rezulta [T ]B =
. Altfel.
unde [B ]B =
2 1
1 1/2
0 3/2
Matricea dorita se poate obtine asezand pe coloane coeficientii polinoamelor {T (q1 ), T (q2 )}
relativ la noua baza B 0 = {q1 , q2 }.

g) Pentru ca imaginea si nucleul lui T sa fie subspatii suplementare trebuie sa avem Ker T
Im T = {0} si Ker T + Im T = R1 [X].
Fie p Ker T Im T . Din relatiile (13) si (14) rezulta

p = a0 (1 2X)
a0 =
a0 2a0 X = + X
,
p = (1 + X)
2a0 =
deci a0 = = 0. In concluzie p 0, deci Ker T Im T {0}. Cum incluziunea inversa
{0} Ker T Im T este banala, avem Ker T Im T = {0}.
Folosind teorema Grassmann, avem
dim( Ker T + Im T ) = dim Ker T +dim Im T dim( Ker T Im T ) = 1+10 = 2 = dim R1 [x].
Cum Ker T + Im T R1 [X] si subspatiul are aceeasi dimensiune ca spatiul total, rezulta
Ker T + Im T = R1 [X]; deci cele doua subspatii sunt suplementare.

56

ALGA-GDED

Altfel. Din ind{1 2X, 1 + X} si Ker T + Im T = L(1 + X) + L(1 2X) = L(1 + X, 1 2X)
rezulta ca {1 2X, 1 + X} este baza n Ker T + Im T . Dar Ker T + Im T R1 [X], deci
Ker T + Im T = R1 [X] si dim( Ker T + Im T ) = 2.
Am vazut ca se verifica egalitatea dim Ker T + dim Im T = dim R1 [X]. Atunci folosind
teorema Grassmann, avem
dim( Ker T Im T ) = dim( Ker T ) + dim( Im T ) dim( Ker T + Im T ) = 1 + 1 2 = 0,
deci Ker T Im T = {0} si cele doua subspatii sunt suplementare.

33. a) Dimensiunea spatiului R3 este 3, deci este suficient sa demonstram ca vectorii

v1 , v2 , v3 sunt liniar independenti (atunci ei

det[v1 , v2 , v3 ] =

vor forma o baza a lui R3 ). Dar

1 0 0
1 1 1 = 1 6= 0,
1 1 0

deci avem ind{v1 , v2 , v3 }.

b) Inlocuind n relatiile ce definesc aplicatia T vectorii v1 , v2 , v3 , w1 si w2 , obtinem
T ((1, 0, 1)) = (0, 1), T ((0, 3, 1)) = (1, 1), T ((1, 1, 1)) = (1, 0),
deci
T (e1 + e3 ) = f2 ,

T (3e2 + e3 ) = f1 + f2 ,

T (e1 e2 e3 ) = f1 ,

unde B = {e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1)} si B 0 = {f1 = (1, 0), f2 = (0, 1)} reprezinta
bazele canonice ale spatiului R3 , respectiv R2 .
Liniaritatea lui T permite rescrierea acestor relatii sub forma:

T (e1 ) + T (e3 ) = f2
3T (e2 ) + T (e3 ) = f1 + f2

T (e1 ) T (e2 ) T (e3 ) = f1

1
[T (e1 ), T (e2 ), T (e3 )] 0
1

0
3
1

1
0

1
= [f1 , f2 ]
1
1

1
1

1
0

sistem compatibil n necunoscutele T (e1 ), T (e2 ), T (e3 ), cu solutia

T (e1 ) = 2f1 3f2 , T (e2 ) = f1 f2 , T (e3 ) = 2f1 + 4f2 ,

2
1
deci matricea cautat
a este A = [T ]B,B 0 = [T (e1 ), T (e2 ), T (e3 )]B 0 =
3 1
c) Avem

2
4

[T (x)]B 0

x1
2x1 + x2 2x3

x2
= [T ]BB 0
=
,
3x1 x2 + 4x3
x3

deci T (x) = (2x1 + x2 2x3 , 3x1 x2 + 4x3 ),

x = (x1 , x2 , x3 ) R3 .

x
0
d) T este injectiva daca si numai daca sistemul omogen dat de [T ]BB 0 y = 0
z
0
este compatibil determinat. Se observa ca n acest caz rangul matricei [T ]BB 0 fiind strict mai
mic decat numarul de coloane sistemul este compatil nedeterminat, deci T nu este injectiva.
Rangul matricii [T ] este 2, deci si rangul transformarii T este 2, o baza n Im T fiind formata
din vectorii T (e1 ) = (2, 3)t si T (e2 ) = (1, 1)t . Aceasta este o baza pentru R2 , deci rezulta
Im T = R2 , adica T este surjectiva.

Solutii

57

34. a) Pentru k, l R si f, g C 1 (0, 1), avem

= (kf + lg)0 (x) = k f 0 (x) + l g 0 (x) =

(T (kf + lg))(x)

= k(T (f ))(x) + l(T (g))(x), x (0, 1)

si deci T (kf + lg) = kT (f ) + lT (g).
b) Nucleul transformarii liniare T este
Ker T = {f C 1 (0, 1) | T (f ) = 0}.
Dar
T (f ) = 0

(T (f ))(x) = 0, x (0, 1)

f 0 (x) = 0,

x (0, 1).

In concluzie, Ker T este multimea functiilor constante pe intervalul (0, 1).

Imaginea transformarii liniare T este
Im T = {g C 0 (0, 1) | f C 1 (0, 1) a. T (f ) = g}.
Dar pentru g C 0 (0, 1), avem
T (f ) = g T (f )(x) = g(x), x (0, 1) f 0 (x) = g(x), x (0, 1),
R
adica f (x) = g(x)dx + c, c R si deci f C 1 (0, 1) a. T (f ) = g; rezulta C 0 (0, 1)
Im T. Cum Im T C 0 (0, 1), rezulta Im T = C 0 (0, 1).
3

c) Avem T (f )(x) = 1 x2 f 0 (x) = 1 x2 f (x) = x x3 + c, c R.

d) Teorema dimensiunii nu se poate aplica, deoarece dim Dom T = dim C 1 (0, 1) = .

35. a) Deoarece baza canonica a spatiului R1 [X] este B = {1, X}, pentru a afla imaginea
lui T calculam
(T (1))(x) = x 1, (T (X))(x) = x2 .
Deci Im T = L({X 1, X 2 }) si deoarece {X 1, X 2 } este familie de vectori liniar independenta, rezulta B 0 = {u1 = X 1, u2 = X 2 } baza n Im T .
Folosind procedeul Gram-Schimdt construim o baza ortogonala B 00 = {v1 , v2 }
v1 = u1 = X 1
v2 = u2 prv1 u2 = u2
Calculam

hu2 , v1 i =

u2 (x)v1 (x)dx =
Z

1
1

hv1 , v1 i =
1

si obtinem v2 =

Z
v12 (x)dx

hu2 ,v1 i
hv1 ,v1 i

v1 .

2
x2 (x 1)dx = ,
3
1

(x 1) dx =

=
1

8
,
3

1
2
4 (4X

+ X 1). Pentru a gasi o baza ortonormata, calculam

q
p
kv1 k = hv1 , v1 i = 83
qR
q
p
1 1
7
2 + x 1)2 dx =
kv2 k = hv2 , v2 i =
(4x
30
1 16

si deci baza cautata este B 000 =

v2
v1
kv1 k , kv2 k

nq
=

3
8

q
(X 1), 4

b) Obtinem T (1 2X) = X(1 2X) 1 = 2X 2 + X 1.

30
7

o
(4X 2 + X 1) .

58

ALGA-GDED
II.5. Transform
ari liniare particulare

36. a) Nucleul si imaginea unei transformari liniare T : V W sunt respectiv date de:
Ker T = {x V |T (x) = 0}, Im T = {y W |x V a.. T (x) = y}.
In cazul nostru ecuatia T (x) = 0, n necunoscuta x V = R3 ne conduce la sistemul

x1 = 0
x1 + x2 + x3 = 0
x2 + x3 = 0
x2 = 0

x3 = 0
x3 = 0.
Rezulta Ker T = {0}, deci T este injectiva.
Deoarece B = {e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1)} este o baza (baza canonica) a
lui R3 , rezulta ca vectorii T (e1 ) = (1, 0, 0), T (e2 ) = (1, 1, 0), T (e3 ) = (1, 1, 1) genereaza
subspatiul vectorial Im T . Deoarece

1 1 1

det[T (B)]B = det[T (e1 ), T (e2 ), T (e3 )]B = 0 1 1 = 1 6= 0,

0 0 1
rezulta ca vectorii T (e1 ), T (e2 ), T (e3 ) sunt liniar independenti si deci formeaza o baza n
Im T . Acesta este o baza si pentru R3 (deoarece T (e1 ), T (e2 ), T (e3 ) sunt trei vectori liniar
independenti ntr-un spatiu de dimensiune 3), deci rezulta Im T = R3 , deci T este surjectiva.
Fiind injectiva si surjectiva, rezulta T bijectiva, deci exista T 1 .
1
1
Calculam
matricea transform
fiind inversa matricei
arii liniare T ca
[T ]B; obtinem
[T ]B=
1 1 0
1 1 0
x1
x1 x2
0 1
, iar [T 1 (x)]B = 0 1
x2 = x2 + x3 ,
1
1
[T ]1
=
B
0 0 1
0 0 1
x3
x3
deci expresia analitica a lui T 1 este

T 1 (x)

= (x1 x2 )e1 + (x2 + x3 )e2 + (x3 )e3 =

= (x1 x2 , x2 + x3 , x3 ), x = (x1 , x2 , x3 ) R3 .

b) T (v) = T ((1, 1, 1)) = (3, 2, 1);

T 1 (v) = T 1 ((1, 1, 1)) = (0, 2, 1). Pentru a afla

valoarea expresiei (T 3 2T + Id)(v), calculam mai ntai [T 3 ]B = [T ]3B = 0 1

2
1 ,
1

de unde rezulta

0
[T 3 2T + Id]B = [T 3 ]B 2[T ]B + [Id]B = 0
0
Prin urmare, [(T 3 2T + Id)(v)]B
si deci (T 3 2T + Id)(v) = (1, 1, 2).

1
0
0

0
1 .
2

[T 3 2T + Id]B (1, 1, 1) t

(1, 1, 2) t

37. a) Baza canonica B = {e1 = (1, 0), e2 = (0, 1)} este ortonormata, deci endomort
fismul T este transformare hermitica daca matricea sa A= [T ]B satisface
relatiaA = A .
1 i
1 i
Aceasta egalitate se verifica n acest caz deoarece: A t =
=
= A.
i 0
i 0

a z
a z
=
b) Deoarece a, b R, rezulta a
= a si b = b, deci avem A t =
= A.
z b
z b

Solutii

59

c) Avem A t =

ia z
z ib

ia z
z
ib

= A, deci endomorfismul T este antihermi-

tian.

t
t
d)
A = A
A = I2 , unde
Endomorfismul
T esteunitar daca A
A = A . Avem A =
2
2
u
v
u
v
u
v
u
v
0
=
si deci AA =

= |u| +|v|
=
0
|v|2 +|u|2
u

v
v
u
v
u

v
u

1 0
= I2 . Analog se verific
a egalitatea A A = I2 .
0 1

e) Endomorfismul real T se numeste simetric daca matricea sa A = [T ]B relativ la baza

ortonormata canonica B = {e1 , e2 } R2 satisface relatia A = A t . Evident, n cazul nostru
aceasta relatie este satisfacuta.
f ) Endomorfismul T este antisimetric deoarece A = A t (ceeace se poate
verifica usor).
0 1
0 1
2
2
T se numeste structura complexa daca A = I2 ; avem A =
=
1
0
10

1 0
0 1
0 1
1 0
= I2 . Deoarece A A t =
=
= I2 si
0 1
1 0
1 0
0 1
analog A t A = I2 . Rezulta T endomorfism ortogonal.
g) Avem

cos
t
AA =
sin

sin
cos

cos

sin

sin
cos

cos2 + sin2
0

si analog A t A = I2 , deci T este ortogonal.

h) Endomorfismul T se numeste proiectie daca A = A. Dar A =

0
2
sin + cos2

1/2 1/2
1/2 1/2

= I2

= A, deci

T este o proiectie.
i) T este operator nilpotent de ordinul trei daca A3 = 0M33 (R) , egalitate care se verifica.

38. a) Se foloseste produsul scalar hA, Bi=Tr hA t Bi, A, B M2 (R). Daca endomorfismul real T are proprietatea T = T , adica hT A, Bi = hA, T Bi, A, B M2 (R), atunci T
se numeste transformare simetrica.
In acest caz, folosind proprietatile urmei T r(C) = T r(C t ), T r(AB) = T r(BA), avem
hT A, Bi = hA t , Bi = T rhA t B t i = T r(BA) t = T r(BA) = T r(AB) = T r(A t B t )=
hA, B t i = hA, T Bi, deci T este simetrica relativ la produsul scalar canonic pe M22 (R).
Rb
b) Se foloseste produsul scalar hf, gi = a f (x)g(x)dx, f, g C 0 [a, b] V .
Fie f, g V . Folosind integrarea prin parti si egalitatile f (a) = f (b), g(a) = g(b), obtinem:
Rb
Rb
(T (f )(x))g(x)dx = a f 0 (x)g(x)dx = f (x)g(x)|ba a f (x)g 0 (x)dx =
Rb
= f (b)g(b) f (a)g(a) a f (x)(T (g)(x))dx = 0 hf, T gi = hf, T gi,

hT f, gi =

Rb
a

deci transformarea liniara este antisimetrica relativ la produsul scalar canonic pe C 0 [a, b]
V.

39. a) Tv este liniara daca T (x + y) = T (x) + T (y), , R, x, y V . Avem

Tv (x + y) = x + y + v, Tv (x) + Tv (y) = (x + v) + (y + v) = x + y + v + v,
deci Tv este liniara daca si numai daca v = v +v, , R (+ 1)v = 0, , R,
conditie echivalenta cu v = 0. Evident, pentru v = 0, obtinem Tv = Id, unicul caz n care
Tv este liniara.

60

ALGA-GDED

b) Fie v 6= 0. Se stie ca T = Tv conserva produsul scalar daca x, y V avem

hT x, T yi = hx, yi

hx + v, y + vi = hx, yi
hx, yi + hx, vi + hv, yi + hv, vi = hx, yi hx, vi + hv, yi + hv, vi = 0,

relatie ce trebuie sa aiba loc pentru orice x, y V . Dar pentru x = y = v obtinem

3hv, vi = 0 3kvk2 = 0 kvk = 0 v = 0,
n contradictie cu presupunerea v 6= 0; deci T nu conserva produsul scalar. De asemenea,
T = Tv nu conserva norma pentru v 6= 0, deoarece
kTv (v)k = k2vk = 2kvk 6= kvk,
si deci relatia kTv (x)k = kxk, x V nu are loc.
c) Se observa ca y V , avem Tv (y v) = y, deci Tv este surjectiva. De asemenea, se
observa ca aplicatia T = Tv conserva distanta daca d(Tv (x), Tv (y)) = d(x, y), x, y V ,
unde d(x, y) = kx yk, x, y V . Avem
d(Tv (x), Tv (y)) = kT (x) T (y)k = k(x + v) (y + v)k = kx yk = d(x, y),
deci T = Tv conserv
a distanta indusa de norma data de produsul scalar.
Observatie. Daca || || este o norma oarecare pe V , se poate arata analog ca T = Tv conserva
distanta indusa de || ||.
II.6. Vectori si valori proprii. Diagonalizare

40. a) Calculam polinomul caracteristic

P () = det(A I3 ) = 0
0

0
1

= 3 + 22 + 2.

b) Rezolvam ecuatia caracteristica

P () = 0 3 + 22 + 2 = 0,
deci ecuatia algebrica (2 + 1)( 2) = 0. Radacinile reale ale acestei ecuatii sunt valorile
proprii ale matricei A si formeaza spectrul transformarii T , (T ) = {2}. Deoarece nu toate
radacinile polinomului P () sunt reale, rezulta ca T nu este jordanizabila, deci nu este nici
diagonalizabila.
In acest caz (T C ) = {2, i, +i} 6 R.
c) Se observa ca pentru = 1 = 2 avem a ( 1 ) = 1, pentru = i avem a (i) = 1, iar
pentru = i avem a (i) = 1.
Pentru = 1 = 2 sistemul caracteristic asociat este un sistem de ecuatii liniare care are
drept solutii vectorii proprii asociati valorii proprii 1 = 2. Acest sistem este:

0 0
0
x
0
2y + z = 0
(A 2I3 )(v) = 0 0 2 1 y = 0
y 2z = 0,
0 1 2
z
0
si are solutiile v = (x, y, z) = (t, 0, 0) = t(1, 0, 0), t R. Deci S1 = L(v1 ) , unde v1 = (1, 0, 0)
este nenul, deci liniar independent, care formeaza astfel baza n subspatiul propriu S1 , de
unde g (1 ) = dim S1 = 1.

Solutii

61

Precizam ca deoarece 2,3 = i

/ R, 2,3 nu sunt valori proprii ale endomorfismului T .
Pentru T C (complexificatul morfismului T ), deci pentru matricea A = [T C ] M33 (C),
diagonalizarea poate avea loc.
Pentru = 2 = i, sistemul caracteristic asociat este:

2+i 0 0
x
0
(2 + i)x = 0
i 1 y = 0
iy + z = 0
(A + iI3 )v = 0 0

0
1 i
z
0
y + iz = 0
si are solutiile v = (x, y, z) = (0, it, t) = t(0, i, 1), t C. Deci S2 = L(v2 ) , unde v2 = (0, i, 1)
este nenul, deci liniar independent, care formeaza astfel baza n subspatiul propriu S2 , de
unde g (2 ) = dim S2 = 1.
Pentru = 3 = i, sistemul caracteristic asociat este:

2i 0
0
x
0
(2 i)x = 0
i 1 y = 0
iy + z = 0
(A iI3 )v = 0 0

0
1 i
z
0
y iz = 0
si are solutiile v = (x, y, z) = (0, it, t) = t(0, i, 1), t C. Deci S3 = L(v3 ) , unde
v3 = (0, i, 1) este nenul, deci liniar independent, care formeaza astfel baza n subspatiul
propriu S3 , de unde g (3 ) = dim S3 = 1.
Se observa ca a () = g (), pentru orice = 1 , 2 , 3 , deci transformarea T C este
diagonalizabila.

41. a) Calculam polinomul caracteristic

3
0

2
P () = det(A I) = 0
0
0

0
1
2

= 3 + 72 16 + 12.

Rezolvam ecuatia caracteristica

P () = 0 3 + 72 16 + 12 = 0,
deci ecuatia algebrica ( 3)( 2)2 = 0. Valorile proprii ale matricei A sunt radacinile
reale ale acestei ecuatii si deoarece toate radacinile sunt reale, spectrul este (T ) = (T C ) =
{3, 2, 2}. Deoarece (T C ) R, rezulta T jordanizabila.
Pentru = 1 = 3 si = 2 = 2 avem a (3) = 1, respectiv a (2) = 2.
Pentru = 1 = 3, sistemul caracteristic asociat este

0 0
0
a
0
b + c = 0

0 1 1
b
0
(A 3I)v = 0
=

c = 0,
0 0 1
c
0
si are solutiile (a, b, c) = (t, 0, 0) = t(1, 0, 0), t R. Deci o baza n subspatiul propriu S1
este generatorul nenul (deci liniar independent) v1 = (1, 0, 0), de unde rezulta g (1 ) =
dim S1 = 1 = a (1 ).
Pentru = 2 = 2, sistemul caracteristic asociat este:

1 0 0
a
0
a=0

0 0 1
b
0
(A 2I)v = 0
=

c = 0,
0 0 0
c
0
si are solutiile v = (a, b, c) = (0, t, 0) = t(0, 1, 0), t R. In concluzie, o baza n S2 este
vectorul v2 = (0, 1, 0) t , de unde rezulta g (2 ) = dim S2 = 1.

62

ALGA-GDED

Deoarece pentru = 2 avem g (2 ) = 1 6= a (2 ) = 2 rezulta ca endomorfismul T nu

este diagonalizabil.
b) Calculam polinomul caracteristic

7
4
1

7
1
P () = det(A I3 ) = 4
4
4
4

= 3 + 182 81 + 108.

Rezolvam ecuatia caracteristica

P () = 0 3 + 182 81 + 108 = 0,
deci ecuatia algebrica ( 3)2 ( 12) = 0. Valorile proprii ale matricei A sunt radacinile
acestei ecuatii si deoarece toate sunt reale, spectrul este (T ) = (T C ) = {12, 3, 3}. Deoarece
(T C ) R, rezulta T jordanizabila.
Pentru = 1 = 12 si = 2 = 3 avem a (1 ) = 1, respectiv a (2 ) = 2.
Pentru = 1 = 12 sistemul caracteristic asociat este

5 4 1
a
0
5a + 4b c = 0
4a 5b c = 0
(A 12I)v = 0 4 5 1 b = 0

0
4a 4b 8c = 0
4 4 8
c
si are solutiile v = (a, b, c) = (t, t, t) = t(1, 1, 1), t R. Deci o baza n subspatiul propriu
S1 este vectorul v1 = (1, 1, 1) de unde rezulta g (1 ) = dim S1 = 1 = a (1 ).
Pentru = 2 = 3 sistemul caracteristic asociat este

4
4 1
a
0
4 1 b = 0 4a + 4b c = 0
(A 3I)v = 0 4
4 4 1
c
0
si are solutiile v = (a, b, c) = (, , 4 + 4) = (1, 0, 4) + (0, 1, 4). In concluzie, o baza
n S2 este formata din vectorii v2 = (1, 0, 4) si v3 = (0, 1, 4), de unde rezulta g (2 ) =
dim S2 = 2 = a (2 ).
Deoarece avem a (1 ) = g (1 )(= 1) si a (2 ) = g (2 )(= 2), rezulta ca endomorfismul T
este diagonalizabil.
Baza B 0 a spatiului R3 relativ la care matricea endomorfismului T este diagonala, este formata
din vectorii (proprii ai) bazelor de subspatii proprii ale lui T , adica B 0 = {v1 , v2 , v3 }.
In concluzie, endomorfismul T este diagonalizabil, cu matricea diagonalizatoare si matricea
diagonala, respectiv

1 1 0
12 0 0
C = [v1 , v2 , v3 ]B = 1 0 1 , D = 0 3 0 .
1 4 4
0 0 3
Verificam relatia D = C 1 AC sub forma CD = AC. Avem

1 1 0
12 0 0
12
3
0
0
3
C D = 1 0 1 0 3 0 = 12
1 4 4
0 0 3
12 12 12

7
4 1
1 1 0
12
3
7 1 1 0 1 = 12
0
AC = 4
4 4 4
1 4 4
12 12

0
3 = CD.
12

Solutii

63

II.7. Forma canonic

a Jordan

42. a) Calculam polinomul caracteristic

3
3

11
P () = det(A I3 ) = 1
2
14

3
6
7

= 3 + 72 16 + 12.

Rezolvam ecuatia caracteristica P () = 0 3 + 72 16 + 12, deci ecuatia algebrica

( 3)( 2)2 = 0. Radacinile reale ale acestei ecuatii sunt valorile proprii ale matricei A
si formeaza spectrul transformarii T , (T ) = {3, 2, 2}. Deoarece toate radacinile polinomului
P () sunt reale, rezulta T jordanizabila.
b) Se observa ca pentru = 1 = 3 avem a (1 ) = 1, iar pentru = 2 = 2 avem
a (2 ) = 2.
Pentru = 1 = 3 sistemul caracteristic asociat este un sistem de ecuatii liniare care are
drept solutii vectorii proprii asociati valorii proprii 1 = 3. Acest sistem este:

0
3
3
x
0
3y + 3z = 0
x + 8y + 6z = 0
8
6 y = 0
(A 3I3 )v = 0 1

2x 14y 10z = 0
0
2 14 10
z
si are solutiile (x, y, z) = (2t, t, t) = t(2, 1, 1), t R. Deci S1 = L(v1 ) unde
v1 = (2, 1, 1) este nenul (deci liniar independent), care formeaza astfel baza n subspatiul
propriu S1 ; rezulta g (1 ) = dim S1 = 1 = a (1 ). Deci a (1 ) = g (1 ) si o baza n S1
este {v1 = (2, 1, 1) t }; familiei v1 i corespunde celula Jordan J1 (3) = (3).
Pentru = 2 = 2, sistemul caracteristic asociat este

1
3
3
x
0
x + 3y + 3z = 0
x + 9y + 6z = 0
9
6 y = 0
(A 2I3 )v = 0 1

2x 14y 9z = 0
2 14 9
z
0
si are solutiile v = (x, y, z) = (3t, 3t, 4t) = t(3, 3, 4), t R. Deci S2 = L(v2 ), unde
v2 = (3, 3, 4) este nenul (deci liniar independent), care formeaza astfel baza n subspatiul
propriu S2 ; rezulta g (2 ) = dim S2 = 1. Deoarece avem g (2 ) = 1 6= 2 = a (2 ), rezulta
ca endomorfismul T nu este diagonalizabil.
Numarul de vectori principali necesari este a (2 ) g (2 ) = 2 1 = 1. Vectorii proprii
au forma v = (3t, 3t, 4t), t R; vectorii principali p = (a, b, c) asociati i determinam
rezolvand sistemul

1
3
3
a
3t
a + 3b + 3c = 3t
9
6 b = 3t
a + 9b + 6c = 3t
(A 2 I3 )p = v 1

2 14 9
c
4t
2a 14b 9c = 4t,

1
3 3t
1 3

6= 0. Conditia de compatibilitate car = 1 6 3t

cu minorul principal

1 6
2 9 4t
0 este identic satisfacuta, deci sistemul este compatibil nedeterminat. Considerand b necunoscuta secundara, notam b = s si obtinem p = (a, b, c) = (s t, s, 34 s 32 t). Obtinem spre
exemplu, pentru t = 1 si s = 1, vectorul propriu v = (3, 3, 4)t si vectorul
principal

2
1
p = (0, 1, 2) t . Familiei {v2 , p} i corespunde celula Jordan J2 (2) =
.
0 2
c) Reunind familiile de vectori determinate mai sus, obtinem baza jordanizatoare B 0 =
{v1 = (2, 1, 1); v2 = (3,
3, 4), p= (0, 1, 2)}, careia i corespunde matricea Jordan
3 0 0
J = diag (J1 (3), J2 (2)) = 0 2 1 .
0 0 2

64

ALGA-GDED

d) Matricea de
canonica la baza jordanizatoare este C = [B 0 ]B0 =
trecere de la baza

2 3 0
[v1 ; v2 , p]B0 = 1 3 1 .
1
4 2
e) v. pct. c). f ) Matricea Jordan asociata endomorfismului T relativ la baza B 0 satisface
relatia J = C 1 AC. Verificam aceasta relatie sub forma CJ = AC:

2 3 0
3 0 0
6 6 3
C J = 1 3 1 0 2 1 = 3 6 1 ;
1
4 2
0 0 2
3
8
0

6 6 3
2 3 0
3
3
3
6 1 3 1 = 3 6 1 = C J.
A C = 1 11
2 14 7
1
4 2
3
8
0
Deci C J = A C.

43. a) Rezolvam ecuatia caracteristica

2
P () = 0 det(A I3 ) = 0 5
1

1
3
0

2
= 0,
3
2

deci ecuatia algebrica ( + 1)3 = 0. Radacinile reale ale acestei ecuatii sunt valorile proprii
ale matricei A si formeaza spectrul transformarii liniare, (T ) = { 1, 1, 1}.
Deoarece toate radacinile polinomului caracteristic sunt reale, rezulta T jordanizabila.
Pentru = 1 = 1, cu ordinul de multiplicitate algebrica a (1 ) = 3, sistemul caracteristic asociat este un sistem de ecuatii liniare care are drept solutii nebanale vectorii proprii
v = (x, y, z) asociati valorii proprii = 1. Acest sistem este

a
0
3a b + 2c = 0
3
1
2
5a 2b + 3c = 0
(A + I3 )v = 0 5 2 3 b = 0

1
0
1
a c = 0
c
0
si are solutiile v = (a, b, c) = (t, t, t) = t(1, 1, 1), t R. Deci S = L(v1 ) unde
v1 = (1, 1, 1) este nenul (deci liniar independent) si formeaza astfel o baza n subspatiul
propriu S1 , de unde rezulta g (1 ) = dim S1 = 1 6= 3 = a (1 ).
Numarul de vectori principali necesari este a (1 ) g (1 ) = 3 1 = 2, pe care i vom
determina rezolvand, pe rand, sistemele (A + I3 )p1 = v si (A + I3 )p2 = p1 .
Rezolvam (A + I3 )p1 = v, cu p1 = (a, b, c), impunand conditiile de compatibilitate, sistemul
fiind neomogen. Avem

a
t
3a b + 2c = t
3
1
2
5a 2b + 3c = t
(A + I3 )p1 = v 5 2 3 b = t

1
0
1
c
t
a c = t.
Sistemul este compatibil (car = 0, verificati!) nedeterminat. Considerand c = s drept
necunoscuta secundara, se obtine p1 = (a, b, c) = (t s, 2t s, s).
Pentru aflarea celui de-al doilea vector principal p2 = (a, b, c), rezolvam sistemul
(15)

a
t s
3a b + 2c = t s
3
1
2
5a 2b + 3c = 2t s
(A+I3 )p2 = p1 5 2 3 b = 2t s

1
0
1
c
s
a c = s.

Solutii

65

1 t s
2 2t s = 0, conditie
Pentru a avea sistem compatibil punem conditia car

0
s
3a b + 2c = 0
5a 2b + 3c = t , cu
identic satisfacuta. Astfel, pentru s = t, sistemul (15) devine

a c = t
solutiile p2 = (a, b, c) = ( + t, + 3t, ), R. Obtinem, spre exemplu, pentru t = 1
si = 1 vectorul propriu v = (1, 1, 1) si vectorii principali asociati p1 = (0, 1, 1) si p2 =
(2, 4, 1). Reunind familiile de vectori determinate mai sus, obtinem baza jordanizatoare

5
1

B 0 = {v = (1, 1, 1); p1 = (0, 1, 1); p2 = (2, 4, 1)},

1 1
0
careia i corespunde celula Jordan J3 (1) = 0 1 1 = J.
0
0 1
In concluzie, matricea de trecere de la baza canonica la baza jordanizatoare este C = [B 0 ]B =
0

1 0 2
[v, p1 , p2 ]B0 = 1 1 4 , iar matricea Jordan J asociata endomorfismului T relativ
1 1 1
la baza B 0 satisface relatia J = C 1 AC CJ = AC. Intr-adevar, avem

1 0 2
1 1
0
1 1 2
C J = 1 1 4 0 1 1 = 1 0 5
1 1 1
0
0 1
1 2 0

2 1 2
1 0 2
1 1 2
A C = 5 3 3 1 1 4 = 1 0 5 = C J.
1 0 2
1 1 1
1 2 0

2
b) Rezolvam ecuatia caracteristica P () = 0 det(AI3 ) = 0

7
3
2

5
3
1

0, deci ecuatia algebrica 3 = 0. Radacinile reale ale acestei ecuatii sunt valorile proprii
ale matricei A si formeaza spectrul transformarii liniare, (T ) = {0, 0, 0}. Deoarece toate
radacinile polinomului caracteristic sunt reale, rezulta T jordanizabila.
Pentru = 0, avem a () = 3; determinam vectorii proprii asociati v = (a, b, c) S1 ,
rezolvand sistemul caracteristic asociat

4 7 5
a
0
4a 7b 5c = 0
3
3 b = 0
2a + 3b + 3c = 0
Av =0 2

1
2
1
c
0
a + 2b + c = 0,
care are solutiile v = (a, b, c) = (3t, t, t) = t(3, 1, 1), t R. In concluzie, o baza n S este
formata din vectorul v1 = (3, 1, 1), de unde rezulta g () = dim S = 1.
Numarul de vectori principali necesari este a () g () = 3 1 = 2 pe care i vom
determina rezolvand pe rand, sistemele A p1 = v si A p2 = p1 .
Rezolvam A p1 = v cu p1 = (a, b, c), impunand conditiile de compatibilitate, sistemul
fiind neomogen. Avem

4 7 5
a
3t
4a 7b 5c = 3t
3
3 b = t
2a + 3b + 3c = t
A p1 = v 2

1
2
1
c
t
a + 2b + c = t.
Sistemul este compatibil (car = 0, verificati!) nedeterminat. Considerand c = s drept
necunoscuta secundara, se obtine p1 = (a, b, c) = (3s t, s + t, s).

66

ALGA-GDED

Pentru aflarea celui de-al doilea vector principal p2 = (a, b, c), rezolvam
(16)

4 7 5
a
3s t
4a 7b 5c = 3s t
3
3 b = s + t
2a + 3b + 3c = s + t
A p2 = p1 2

1
2
1
c
s
a + 2b + c = s.

4 7 3s t

3
s + t = 0
Pentru a avea sistem compatibil punem conditia car = 2
1

2
s
0 s + 0 t = 0; deci sistemul este compatibil pentru orice s, t R si are solutiile p2 =
(a, b, c) = (3 s + 2t, + s t, ), R.
Obtinem, spre exemplu, pentru t = s = = 1, vectorul propriu v = (3, 1, 1) si vectorii
principali asociati p1 = (4, 2, 1) si p2 = (2, 1, 1).
Familia celor trei vectori formeaza baza jordanizatoare
B 0 = {v = (3, 1, 1), p1 = (4, 2, 1), p2 = (2, 1, 1)},

0 1 0
careia i corespunde celula Jordan J3 (0) = 0 0 1 . In concluzie, matricea de trecere
0 0 0

3 4 2
2
1 ,
de la baza canonica la baza jordanizatoare este C = [B 0 ]B0 = [v, p1 , p2 ]B0 = 1
1
1
1
0
iar
matricea
Jordan
J
asociat
a
endomorfismului
T
relativ
la
baza
B
este
J
=
diag
(J
(0))
=
3

0 1 0
0 0 1 . Relatia J = C 1 AC CJ = AC are loc; ntr-adevar, obtinem:
0 0 0

3 4 2
0 1 0
0 3 4
2
1 0 0 1 = 0 1
2
C J = 1
1
1
1
0 0 0
0 1
1

4 7 5
3 4 2
0 3 4
3
3 1
2
1 = 0 1
2 = C J.
AC = 2
1
2
1
1
1
1
0 1
1

1
0

0 ,
c) Rezolvam ecuatia caracteristica P () = 0 det(A I3 ) = 0 4 4
0
0
2
3
deci ecuatia algebrica ( 2) = 0. Radacinile reale ale acestei ecuatii sunt valorile proprii
ale matricei A si formeaza spectrul transformarii liniare, (T ) = {2, 2, 2}. Deoarece toate
radacinile polinomului caracteristic sunt reale, rezulta T jordanizabila.
Pentru = 2, cu ordinul de multiplicitate algebrica a () = 3, sistemul caracteristic asociat
este un sistem de ecuatii liniare care are drept solutii nebanale vectorii proprii v = (a, b, c)
asociati valorii proprii = 2. Acest sistem este

2 1 0
a
0
2a + b = 0
4a + 2b = 0
(A 2I3 )v = 0 4 2 0 b = 0

0 0 0
c
0
0=0
si are solutiile v = (a, b, c) = (t, 2t, s) = t(1, 2, 0) + s(0, 0, 1), s, t R. In concluzie, o baza
n S1 este formata din vectorii v1 = (1, 2, 0) si v2 = (0, 0, 1), de unde rezulta g (1 ) =
dim S1 = 2.

Solutii

67

Numarul de vectori principali necesari este a (1 ) g (1 ) = 3 2 = 1, pe care i vom

determina rezolvand, sistemul (A 2I3 )p = v. Rezolvam acest sistem, impunand conditiile
de compatibilitate, sistemul fiind neomogen. Notand p = (a, b, c), sistemul se rescrie

2 1 0
a
t
2a + b = t
4a + 2b = 2t
(A 2I3 )p = v 4 2 0 b = 2t

0 0 0
c
s
0 = s.
Pentru a avea sistem compatibil punem conditiile car1

1
=
2

1
t
= 0 si car2 =
2t
0

t
=
s

0, de unde rezulta ca trebuie sa avem s = 0.

Considerand a si c necunoscute secundare si notand a = si c = , se obtine p =
(a, b, c) = (, t + 2, ).
Obtinem, spre exemplu pentru t = 1, s = 0, = 1 si = 2, vectorul propriu v1 = (1, 2, 0)
si vectorul principal asociat p1 = (1, 3, 2). Al doilea vector propriu va fi ales astfel ncat
s 6= 0; spre exemplu pentru t = 1, s = 1 obtinem v2 = (1, 2, 1). Reunind familiile de
vectori determinate mai sus, obtinem baza jordanizatoare
B 0 = {v1 = (1, 2, 0), p1 = (1, 3, 2); v2 = (1, 2, 1)},
0
de la
baza canonica la baza jordanizatoare este C = [B ]B0 =
1
2 . Matricea Jordan J asociata endomorfismului T relativ la
1

2 1 0
baza B 0 este J = diag (J2 (2), J1 (2)) = 0 2 0 . Relatia J = C 1 AC CJ = AC
0 0 2
are loc; ntr-adevar, obtinem

1 1 1
2 1 0
2 3 2
C J = 2 3 2 0 2 0 = 4 8 4
0 2 1
0 0 2
0 4 2

0 1 0
1 1 1
2 3 2
A C = 4 4 0 2 3 2 = 4 8 4 = C J.
0 0 2
0 2 1
0 4 2

deci matricea de
trecere
1 1
[v1 , p1 ; v2 ]B0 = 2 3
0 2

d) Subspatiul propriu asociat unicei valori proprii distincte = 0 ( = 4) este S=0 =

L({f1 = (1, 2, 1, 6)t , f2 = (0, 0, 1, 1)t }). Deci multiplicitatea geometrica este 2 < 4.
Determinam cei 4 2 = 2 vectori principali rezolvand sistemul (A 0I4 )p = v, unde v =
af1 + bf2 . Alegand minorul principal la intersectia liniilor 1 si 3 cu primele doua coloane,
compatibilitatea ecuatiilor secundare 2 si 4 este identic satisfacuta, iar solutiile sunt de forma
p = (s, a 2s, b t 5s, t)t . Pentru s = t = b = 0, a = 1 rezulta v1 = (1, 2, 1, 6)t , p1 =
(0, 1, 0, 0)t , iar pentru s = t = a = 0, b = 1 rezulta v2 = (0, 0, 1, 1)t , p2 = (0, 0, 1, 0)t .
Celor doua familii de vectori le corespunde n matricea Jordan J cate o celula Jordan J2 (0).
Baza
jordanizatoareeste deci B 0 = {v1 , p1 ; v2 , p2 }, matricea jordanizatoare este C = [B 0 ]B =

1 0 0 0
2 1 0 0

1 0 1 1 iar matricea Jordan asociata este J = diag (J2 (0), J2 (0)).

6 0 1 0
e) Cele doua valori proprii distincte sunt (A) = {1 = 1, 2 = 2} cu multiplicitatile
algebrice 1 = 1, 2 = 2 respectiv. Pentru 1 = 1 avem S1 = L(v1 = (1, 1, 1)), deci
multiplicitatile algebrica si geometrica sunt egale si avem B1 = {v1 } baza n subspatiul

68

ALGA-GDED

propriu S1 . Pentru 2 = 2, avem S2 = L(v0 = (0, 1, 1)t ), deci multiplicitatea geometrica

este 1 < 2 = 2. Determinam un vector principal p rezolvand sistemul liniar (A 2I3 )p = v,
unde v = (0, t, t)t . Conditia de compatibilitate a sistemului neomogen este identic satisfacuta
si obtinem solutia p = (0, s, s + t)t ; alegand t = 1, s = 0 rezulta familia de vectori B2 =
{v2 = (0, 1, 1)t , p2 = (0, 0, 1)t }, baza n subspatiul invariant asociat valorii proprii 2 = 2.
0
Atunci baza jordanizatoare

este B = B1 B2 = {v1 ; v2 , p2 }, matricea jordanizatoare este

1 0 0
C = [B 0 ]B = 1 1 0 iar matricea Jordan J = diag (J1 (1), J2 (2)).
1 1 1

44. Prezentam ntai pe scurt algoritmul de jordanizare folosind metoda sirului de nuclee.
Se determina radacinile complexe distincte (A) = {1 , . . . , p } ale polinomului caracteristic P () = det(A In ) matricii A a endomorfismului T End(V ) (dimK V = n).
Daca (A) 6 K, atunci T nu este jordanizabil, stop algoritm. In caz contrar, T admite
forma canonica Jordan si algoritmul continua.
Pentru fiecare valoare proprie distincta = i (i = 1, p) avand multiplicitatea algebrica
i , se parcurg urmatorii pasi:
i) se determina o baza n subspatiul propriu Si = Ker (T Id). Daca dim Si = i ,
atunci se noteaza aceasta baza cu Bi (careia n matricea Jordan i corespunde blocul
diag (i , . . . , i ) de dimensiune i ) si se trece la urmatoarea valoare proprie distincta .
In caz contrar, se trece la subpunctul urmator.
ii) notam = T Id, M = [ ] = A In si Kj = Ker ( j ). Se determina ordinul
maxim al unei celule Jordan asociata valorii proprii (ordinul de nilpotenta) ca fiind
numarul natural s 2 pentru care K1 K2 Ks = Ks+1 = Ks+2 = . . . .
iii) se descompun succesiv bazele j ale subspatiilor Kj (j = 1, s), dupa cum urmeaza:
s

= s1

Cs

s1

= s2

(Cs )

Cs1

s2

= s3

2 (Cs )

(Cs1 )

= 1

s2 (Cs ) s3 (Cs1 ) . . .

g
=

Cs2

...

s1

(Cs )

s2

(Cs1 ) . . .

(C3 )
2

(C3 )

C2
(C2 )

C1

unde Cs , Cs1 , . . . C1 sunt multimi de vectori (nu toate vide) construite pentru a completa reuniunile ce le preced, la bazele s , . . . 1 respectiv. Pentru fiecare k 1, s si
fiecare vector pk Ck , se construieste familia
{v = k1 (p), k2 (p), . . . , (p), p},
formata din k vectori (v = vector propriu si k 1 vectori principali pentru k 2 si
vectorul propriu v = p pentru k = 1), careia n matricea Jordan J i corespunde celula
Jk (). Se noteaza cu Bi reuniunea acestor familii. Aceasta este o baza n subspatiul
invariant Ks (Ks K1 = S1 ) asociat valorii proprii i .
Se construieste baza jordanizatoare B 0 = B1 Bp si matricea de trecere la aceasta
baza, C = [B 0 ]B . Se construieste matricea Jordan J = [T ]B 0 asociata endomorfismului
T asezand pe diagonala blocurile/celulele asociate familiilor care compun B 0 , n ordinea
aparitiei acestor familii n noua baza B 0 .

Solutii

69

Se verifica relatia J = C 1 AC sub forma echivalenta a acesteia, CJ = AC.

a) Pentru unica valoare proprie distincta = 1 ( = 3), obtinem M 2 6= 03 , M 3 = 0,
deci s = 3 si K3 = R3 . Deoarece K2 = L({(1, 0, 2), (0, 1, 1)} 63 e3 = (0, 0, 1), alegem
C3 = {p = e3 }. Atunci avem
3

= 2

{p = e3 }

= 1

(e3 )

g 2 (e3 )
=

g.

Familia de vectori
B 0 = B1 = {v = M 2 e3 = (1, 1, 1)t , p1 = M e3 = (2, 3, 1)t , p2 = e3 = (0, 0, 1)}
este baza a subspatiului invariant K3 = R3 si reprezinta o baza jordanizatoare
a endomorfis
1

mului T . Ei i corespunde matricea de schimbare de baza C = [v, p1 , p2 ]B = 1

1

2
3
1

0
0
1

si matricea Jordan J = J3 (1). Se observa ca alegand p = (2, 4, 1)t 6 K2 , se obtine baza

jordanizatoare determinata n exercitiul 43-a),
B 0 = {v = M 2 p = (1, 1, 1)t , M p = (0, 1, 1)t , p = (2, 4, 1)t }.
b) Pentru unica valoare proprie distincta = 0 obtinem M 2 6= 03 , M 3 = 03 , deci s = 3 si
K3 = R3 . Deoarece K2 = L({(1, 1, 0)t , (0, 2, 1)t } 63 e3 = (0, 0, 1)t , alegem C3 = {p = e3 }.
Atunci avem
3 = 2 {p = e3 }
2

= 1

(e3 )

g 2 (e3 )
=

g.

Familia de vectori B 0 = B1 = {v = M 2 e3 = (6, 2, 2)t , p1 = M e3 = (5, 3, 1)t , p2 = e3 =

(0, 0, 1)t } este o baza a subspatiului invariant K3 = R3 ,
baza jordanizatoare
B 0 . Ei i core
6

spunde matricea de schimbare de baza C = [v, p1 , p2 ]B = 2

2

5
3
1

0
0 si matricea Jordan
1

J = J3 (0). Se observa ca alegand p = (2, 1, 1)t 6 K2 , se obtine baza jordanizatoare determinata n exercitiul 43-b), B 0 = {v = M 2 p = (3, 1, 1)t , M p = (4, 2, 1)t , p = (2, 1, 1)t }.
c) Pentru unica valoare proprie distincta = 2 obtinem M 2 = 0, deci s = 2 si K2 = R3 .
Deoarece K1 = L({(1, 2, 0)t , e3 = (0, 0, 1)t } 63 e2 = (0, 1, 0), alegem C2 = {p = e2 }. Atunci
avem
2 = 1 {e2 }
1

g
=

(e2 ) {e3 }.

Familiei de vectori {v1 = M p1 = (1, 3, 2)t , p1 = (0, 1, 0)t } i va corespunde celula Jordan
J2 (2), iar vectorului C1 = {v2 = e3 }, celula Jordan J1 (2). O baza a subspatiului invariant
K2 = R3 este B 0 = {v1 , p1 ; v2 }, baza jordanizatoare.
Ei i corespunde matricea de schimbare

de baza C = [v1 , p1 , v2 ]B = 2 1 0 si matricea Jordan J = [T ]B 0 = diag (J2 (2), J1 (2)).

Se observa ca alegand p = (1, 3, 2)t 6 K1 si selectand C1 = {v2 = (1, 2, 1)t }, se obtine baza
jordanizatoare determinata n exercitiul 43-c), B 0 = {v = M p = (1, 2, 0)t , p = (1, 3, 2)t ; v2 =
(1, 2, 1)t }.

70

ALGA-GDED

d) Avem (A) = {1 = 0}, 1 = 4 si pentru unica valoare proprie distincta = 0 obtinem

M = A, M 2 = 0, deci s = 2 si K2 = R4 . Deoarece K1 = L({(0, 0, 1, 1)t , (1, 2, 1, 6)t } 63
p1 = e2 = (0, 1, 0, 0)t , p2 = e3 = (0, 0, 1, 0)t , alegem C3 = {e2 , e3 }. Atunci avem
2

= 1

{e2 , e3 }

g
=

{ (e2 ), (e3 )}

g.

Familia de vectori B 0 = B1 = {v1 = M e2 = (1, 2, 1, 6)t , p1 = e2 = (0, 1, 0, 0)t ; v2 =

M e3 = (0, 0, 1, 1)t , p2 = e3 = (0, 0, 1, 0)t } baza a subspatiului invariant K4 = R4 , o baza
jordanizatoare pentru
este matricea de schimbare de baza C =
T . Matricea jordanizatoare

[v1 , p1 ; v2 , p2 ]B

1
2

=
1
6

0
1
0
0

0
0
1
1

0
0
iar matricea Jordan este J = diag (J2 (0), J2 (0)). Se
1
0

observa ca s-au obtinut aceleasi rezultate ca n exercitiul 43-d).

e) Pentru 1 = 1 avem S1 = K1 = K2 = . . . , deci s = 1 si rezolvand sistemul (A+I3 )v = 03
g {v1 = (1, 1, 1)t } = {v1 }, baza a subspatiului propriu, caruia n matricea
rezulta B1 =
Jordan i corespunde blocul (celula Jordan) J1 (1). Pentru = 2 obtinem K1 K2 = K3 =
. . . , deci s = 2 si avem K2 = L(e1 , e2 ). Alegem p2 = e3 6 K2 si obtinem
2

= 1

g
=

{e3 }
{ (e3 )}

g
.

Familia de vectori B2 = {v2 = M e3 = (1, 1, 1)t , p2 = e3 = (0, 0, 1)t } este o baza a subspatiului
invariant K2 . Ei i corespunde n matricea J celula Jordan J2 (2). Atunci baza jordanizatoare
este B 0 = B1 B2 = {v1 ; v2 , p2 } si se regasesc rezultatele obtinute n exercitiul 43-e).
II.8. Diagonalizarea endomorfismelor simetrice

45. a) Rezolvam ecuatia caracteristica:

3
2

0
P ( ) = 0 det(A I3 ) = 0 2
0
0

0
0
1

= 0 ( + 1)2 ( 4) = 0.

Rad
acinile acestei ecuatii fiind reale, sunt valorile proprii ale matricei A si formeaza spectrul
transformarii (T ) = {1, 1, 4}.
Deoarece matricea A este simetrica (A = A t ), rezulta ca endomorfismul T este diagonalizabil si vectorii sai proprii din susbpatii proprii distincte sunt ortogonali.
Pentru = 1 = 1, sistemul caracteristic asociat este

4 2 0
a
0
(A + I3 )v = 0 2 1 0 b = 0 2a + b = 0
0 0 0
c
0
si are solutiile (a, b, c) = s(1, 2, 0) + t(0, 0, 1), s, t R. Deci am obtinut vectorii proprii
generatori v1 = (1, 2, 0) si v2 = (0, 0, 1). Se observa ca hv1 , v2 i = 0, deci v1 v2 .
Pentru = 2 = 4, sistemul caracteristic asociat este

1 2
0
a
0
a + 2b = 0

2 4 0
b
0
(A 4I3 )v = 0
=

5c = 0
0
0 5
c
0

Solutii

71

si are solutiile (a, b, c) = t(2, 1, 0), t R.

Notam v3 = (2, 1, 0) vectorul propriu generator al subspatiului propriu S2 . Deoarece
v1 , v2 , v3 formeaza o baza diagonalizatoare ortogonala, baza diagonalizatoare ortonormata
este

v1
v2
v3
1
2
2
1
, , 0 , (0, 0, 1) , , , 0
B=
,
,
=
.
kv1 k kv2 k kv3 k
5
5
5
5
b) Rezolvam ecuatia caracteristica

1
P ( ) = 0 det(A I3 ) = 0

1
2
1

1
1
2

= 0 ( + 3)2 = 0.

Rad
acinile acestei ecuatii sunt reale, deci formeaza spectrul transformarii (T ) = {0, 3, 3}.
Deoarece matricea A este simetrica (A = A t ), rezulta ca endomorfismul T este diagonalizabil
si ca vectorii sai proprii din susbpatii proprii distincte sunt ortogonali.
Pentru = 1 = 0, sistemul caracteristic asociat este

2 1
1
a
0
2a + b + c = 0
a 2b + c = 0
A v = 0 1 2 1 b = 0

0
a + b 2c = 0
1
1 2
c
si are solutiile
v = (a, b, c) = (t, t, t) = t (1, 1, 1), t R.
Deci am obtinut vectorul propriu generator v1 = (1, 1, 1).
Pentru = 2 = 3, sistemul caracteristic asociat este

1 1 1
a
0
(A + 3I3 )v = 0 1 1 1 b = 0 {a + b + c = 0
1 1 1
c
0
si are solutiile v = (a, b, c) = (s t, s, t) = s(1, 1, 0) + t(1, 0, 1), s, t R.
Se observa ca vectorii v2 = (1, 1, 0) si v3 = (1, 0, 1) nu sunt ortogonali.
procedeul
1 1Folosind

In concluzie,
Gram-Schmidt obtinem vectorii ortogonali u2 = (1, 1, 0)
s
i
u
=

,
1
.
3
2
2

vectorii v1 = (1, 1, 1), u2 = (1, 1, 0) si u3 = 12 , 12 , 1 formeaza o baza diagonalizatoare

ortogonala, deci baza diagonalizatoare ortonormata ceruta este

v1
u2
u3
1
1
1
1
1
1
1
2
, ,
B=
,
,
=
, , , 0 , , ,
.
kv1 k ku2 k ku3 k
3
3
3
2
2
6
6
6
II.9. Teorema Cayley-Hamilton. Functii de matrice

46.

1
1. a) Polinomul caracteristic al matricei A = 0
2

2
2
2

0
0 este
1

PA () = det(A I) = (1 )(1 )(2 ) = 3 + 22 + 2.

Termenul liber al polinomului caracteristic este 2 = det A, nenul, deci matricea A este
inversabila. Folosind teorema Cayley-Hamilton, are loc egalitatea P (A) = 0, adica
(17)

P (A) A3 + 2A2 + A 2I = 0.

72

ALGA-GDED

Relatia se rescrie A3 + 2A2 + A = 2I A(A2 + 2A + I) = 2I, de unde, nmultind la

stanga cu 12 A1 obtinem 12 (A2 + 2A + I) = A1 si deci

1
1
0
1
= (A2 2A I) = 0 1/2 0 .
2
2
1
1

b) Aplicand teorema mpartirii cu rest n R[t], obtinem

Q(t) t5 + 2t4 t2 + 5 = (t2 4t 9) P (t) + 19t2 + t 13.
Dar P (A) = 0, deci

1
6
0
1
= 19A2 + A 13I3 = 19 0 4 0 + 0
0 6 1
2

13
0
0
7
116
0
13
0 = 0
65
0 .
+ 0
0
0
13
2 116 5

Q(A)

2
2
2

0
0 +
1

c) Valorile proprii ale matricei A sunt distincte: 1 = 1, 2 = 1, 3 = 2. Putem scrie:

(18)

f (A) = f (1)Z1 + f (1)Z2 + f (2)Z3

unde matricele Zj , j = 1, 3 nu depind de f ; pentru a le afla particularizam functia f succesiv:

f (t) = t 1

f (A) = A I = 2Z1 + Z3

f (t) = t + 1

f (A) = A + I = 2Z2 + 3Z3

f (A) = A2 = Z1 + Z2 + 4Z3 ,

2Z1 + Z3 = A I
2Z2 + 3Z3 = A + I
de unde obtinem sistemul liniar care are matrice drept necunoscute

Z1 + Z2 + 4Z3 = A2
care admite solutia
f (t) = t

Z1 =

Z2 =

Z3 =

2 0 1
0 0 0

/ 0
2 3 = 61 (A2 3A + 2I) = 0 0 0

1
1 4
1 0 1

A I 1 2 0 1
1
2
1
2
A + I 3 / 0
2 3 = 6 (3A + 3A + 6I) = 0
0
A2
4 1
1 4
1
2

0 A I 2 0 1
0
2
0
2 A + I / 0
1
0 .
2 3 = 61 (2A2 2I) = 0
1
A2 1
0 2 0
1 4

AI
A+I
A2
2
0
1
2
0
1

0
2
1

1
3
4

0
0
0

Atunci, pentru f (z) = Q(z) = z 5 + 2z 4 z 2 + 5 n relatia (18) obtinem:

f (A)
(19)

0 0 0
1
= f (1)Z1 + f (1)Z2 + f (2)Z3 = 5 0 0 0 + 7 0
1 0 1
1

0
2
0
7
116
0
65
0 .
+65 0 1 0 = 0
0 2 0
2 116 5

2
0
2

0
0 +
0

Solutii

73

Pentru f (A) = eA , prin nlocuirea functiei f si a solutiei Z1 , Z2 , Z3 n relatia (19) obtinem:

eA =

1 1 2
[e (A 3A + 2I) + e(3A2 + 3A + 6I) + e2 (2A2 2I)],
6

si deci eA

e
0
=
e1 e

2e2 2e
e2
2e 2e2

0
0
e

Altfel. Pentru cele trei valori proprii 1 = 1, 2 = 1, 3 = 2 se obtin vectorii proprii

generatori pentru subspatiile proprii corespunzatoare
v1 = (0, 0, 1), v2 = (1, 0, 1), v3 = (2, 1, 2),

0 1
2
1 . Atunci eA =
este C = [v1 , v2 , v3 ] = 0 0
1
1
2

0
0 este matricea diagonal
a D = C 1 AC asociata lui A.
2

deci matricea diagonalizatoare

CeD C 1 , unde D = 0
0

0
1
0

Prin calcul direct, rezulta:

0
= 0
1

1
0
1

1
2
e
1 0
2
0

0
e
0

0
1
0 1
e2
0

0
2
1

1
e
0 =
0
0
e1 e

1
2) a) Polinomul caracteristic al matricei A = 0
2

2
2
2

2e2 2e
e2
2e 2e2

0
0

e1

0
0 este
1

P () = det(A I) = (1 )2 (2 ) = 3 + 42 5 + 2
si deci, n baza teoremei Cayley-Hamilton, avem
A3 + 4A2 5A + 2I = 0

deci A1

1
= 12 (A2 4A + 5I) = 0
2

1
1/2
1

1 3
(A 4A2 + 5A) = I,
2

0
0 .
1

b) Aplicam teorema mpartirii cu rest n R[t]; mpartim polinomul Q la P = t3 +4t2 5t+2

si obtinem Q(t) t5 + 2t4 t2 + 5 = (t2 6t 19) P (t) + 47t2 83t + 43, deci tinand
cont ca P (A) = 0, rezulta

7
Q(A) = A + 2A A + 5I = 47A 83A + 43I = 0
22
5

116
65
304

0
0 .
7

c) Valorile proprii ale matricei A sunt 1 = 2 = 1 si 3 = 2. Deoarece 1 = 2 , n acest caz

scriem:
(20)

f (A) = f (1 )Z1 + f 0 (1 )Z2 + f (3 )Z3

sau echivalent
(21)

f (A) = f (1)Z1 + f 0 (1)Z2 + f (2)Z3 ,

74

ALGA-GDED

unde matricile Zj , j = 1, 3 nu depind de f ; pentru a le afla, particularizam functia f succesiv:

f (t) = t 1

f (A) = A I = Z2 + Z3

f (t) = t + 1

f (A) = A + I = 2Z1 + Z2 + 3Z3

f (A) = A2 = Z1 + 2Z2 + 4Z3 ,

f (t) = t

de unde obtinem sistemul liniar compatibil determinat n necunoscute matricele Z1 , Z2 , Z3

Z2 + Z3 = A I
2Z1 + Z2 + 3Z3 = A + I

Z1 + 2Z2 + 4Z3 = A2 .
sistem a carui solutie este Z1 = A2 + 2A, Z2 = A2 + 3A 2I, Z3 = A2 2A + I, deci

1
Z1 = 0
0

0
0
0 , Z 2 = 0
1
2

2
0
6

0
0
4

0
0
0 , Z 3 = 0
0
0

0
0 .
0

2
1
6

Pentru f (A) = eA , prin nlocuirea functiei f si a solutiei z1 , z2 , z3 n relatia (21), obtinem:

eA = (A2 + 2A)e + (A2 + 3A 2I)e + (A2 2A + I)e2 =
= (2A2 + 5A 2I)e + (A2 2A + I)e2 =

1
= e 0
2

2
0
10

0
0
0 + e2 0
1
0

2
1
6

e
0
0 = 0
2e
0

0
0 .
e

2e2 2e
e2
10e 6e2

Pentru f (z) = Q(z) = z 5 + 2z 4 z 2 + 5 n relatia (20), rezulta

Q(A)

= Q(1)Z1 + Q0 (1)Z2 + Q(2)Z3 =

0
0
0 + 11 0
1
2

116
0
65
0 .
304 7

1
=7 0
0

7
= 0
22

2
0
6

47.

1
1) Pentru A = 0
2

2
2
2

0
0
4

0
0
0 + 65 0
0
0

2
1
6

0
0 =
0

0
0 si f (A) = ctg A, prin nlocuirea functiei f n
1

relatia (18), obtinem:

ctg A

1
[(A2 3A + 2I) ctg (1) + (3A2 + 3A + 6I) ctg 1 + (2A2 2I) ctg 2] =
6
1
= [(4A2 + 6A + 4I) ctg 1 + (2A2 2I) ctg 2] =
6

6
1
= 0
6 12

2) Pentru A = 0
2

ctg A

12
0
12
2
2
2

0
0
1
0 ctg 1 + 0
6 0
6

12
6
12

0
0 ctg2.
0

0
0 si f (A) = ctg A, nlocuind n relatia (20), avem
1

= (A2 + 2A) ctg 1 + (A2 + 3A 2I)( sin12 1 ) + (A2 2A + I) ctg 2 =

1
= 0
0

2
0
6

0
0
0 ctg 1 + 0
1
2

0
0
4

0
0
1
0 2 + 0
sin 1
0
0

2
1
6

0
0 ctg 2.
0

Solutii

75

48. a) Polinomul caracteristic al matricii A =

1
2

2
1

este

P () = det(A I) = ( + 1)( 3) = 2 2 3.
Termenul liber 3 al acestui polinom este exact determinantul matricii A, deci A este inversabila. Conform teoremei Cayley-Hamilton avem
P (A) A2 2A 3I = 0 A2 2A = 3I A(A 2I) = (A 2I)A = 3I
si nmultind la stanga (respectiv la dreapta) cu 31 A1 , rezulta
A1 =

1
(A 2I) =
3

1/3
2/3

2/3
1/3

b) Aplicam teorema mpartirii cu rest n R[t]; mpartim polinomul Q la P = t2 2t 3 si

obtinem
Q(t) = t4 2t3 + 3t 4 = (t2 + 3)(t2 2t 3) + 9t + 5,
si cum P (A) A2 2A 3I = 0, rezulta

Q(A) = A4 2A3 + 3A 4I = 9A + 5I =

49. Polinomul caracteristic al matricei A =

0
2

2
0

14
18

18
14

este

P () = det(A I) = 2 4 = ( 2)( + 2),

deci valorile proprii sunt 1 = 2 si 2 = 2. Putem scrie
f (A) = f (1 )Z1 + f (2 )Z2 ,
deci
(22)

f (A) = f (2)Z1 + f (2)Z2 ,

unde matricile Zj , j = 1, 3 nu depind de f ; pentru a le afla particularizam functia f succesiv:

f (t) = t 1

f (A) = A I = 3Z1 + Z2

f (t) = t + 1

f (A) = A + I = Z1 + 3Z2 ,

de unde obtinem sistemul liniar care are matrice drept necunoscute

3Z1 + Z3 = A I
Z1 + 3Z3 = A + I,
care admite solutia
1
Z1 = (A + 2I) =
4

1/2
1/2

1/2
1/2

1
Z2 = (A + 2I) =
4

1/2 1/2
1/2 1/2

Pentru f (t) = et , prin nlocuirea functiei f si a solutiei Z1 si Z2 n relatia (22) obtinem

1
1
e = (A + 2I)e2 + (A + 2I)e2 =
4
4
A

(e2 + e2 )/2
(e2 e2 )/2

(e2 e2 )/2
(e2 + e2 )/2

76

ALGA-GDED

Pentru f (t) = sin t, prin nlocuirea functiei f n relatia (22) obtinem

1
1
1
0
sin 2
sin A = (A + 2I) sin(2) + (A + 2I) sin 2 = A sin 2 =
.
sin 2
0
4
4
2
II.10. Forme biliniare. Forme p
atratice

50. a) Se verifica aditivitatea si omogenitatea aplicatiei A n f si g:

Z
A(f + g, h)

( f (t) + g(t)) dt

=
0

f (t)dt

h (s)ds =
0

h (s)ds+

g (t)dt

h (s)ds =

= A (f, h) + A (g, h)
Z 1
Z 1
=
f (t)dt
( g(s) + h(s)) ds =

A(f, g + h)

f (t)dt

g (s)ds+

f (t)dt
0

h (s)ds =
0

= A (f, g) + A (f, h) , f, g, h V, , R.
b) Avem

Z
A(f, g)

=
0

Z
=
1

g (s)ds =
0

g (s)ds
0

deci A este simetrica.

Z
c) Q(f ) = A(f, f ) =

f (t)dt

f (t)dt = A (g, f ) , f, g V,
0

2
f (t)dt , f C 0 [0, 1].

d) Vectorii izotropi ai formei patratice Q sunt functiile f V pentru care Q(f ) = 0. Deoarece
Z 1
f V C 0 [0, 1], avem
f (t)dt = 0. De exemplu, vectorii izotropi ai formei patratice Q
0

pot fi functii de forma f (t) = tn

1
n+1

, n R. (Verificati!)

51. a) Se verifica aditivitatea si omogenitatea n x si y:

A(x + x0 , y) = (x1 + x1 0 )y1 2(x1 + x1 0 )y2 2(x2 + x2 0 )y1 + 3(x2 + x2 0 )y2 =
= (x1 y1 2x1 y2 2x2 y1 + 3x2 y2 ) + (x1 0 y1 2x1 0 y2 2x2 0 y1 + 3x2 0 y2 ) =
= A(x, y) + A(x0 , y).
Analog
A ( x, y + y 0 ) = A(x, y) + A(x, y 0 ) , x, x0 , y, y 0 R2 , , R.
Aratam ca forma biliniara A este simetrica:
A(x, y)

= x1 y1 2x1 y2 2x2 y1 + 3x2 y2 =

= y1 x1 2y1 x2 2y2 x1 + 3y2 x2 = A(y, x).

b) Q(x) = A(x, x) = x21 2x1 x2 2x2 x1 + 3x22 = x21 4x1 x2 + 3x22 .

Solutii

77

c) Matricea asociata formei patratice Q relativ la B = {e1 , e2 } este

A(e1 , e1 ) A(e1 , e2 )
A = [A]{e1 ,e2 } =
.
A(e2 , e1 ) A(e2 , e2 )

Dar

A(e1 , e1 ) = 1, A(e1 , e2 ) = 2
deci matricea asociata lui A (si lui Q) relative la baza
A(e2 , e1 ) = 2, A(e2 , e2 ) = 3,

naturala este A = [A]B =

0

1
2

2
3

d) [A]B 0 = [B ]B [A]B [B ]B =

1
1

.
1
1

1
2

2
3

1
1

1
1

0
2

2
8

52. Prin dedublare, deci prin substitutiile

(

xi xj

12 (xi yj + xj yi )

x2i

12 (xi yi + yi xi ) = xi yi

efectuate n expresia analitica a formei patratice Q, obtinem expresia analitica a formai

polare atasate
1
A(x, y) = x1 y1 4 (x1 y2 + x2 y1 ) + 3x2 y2 = x1 y1 2x1 y2 2x2 y1 + 3x2 y2 .
2

53. a), b) La ambele subpuncte se verifica aditivitatea si omogenitatea n x si y.

a) Se observa ca
A(x + x0 , y) = (x1 + x0 1 ) y2 (x2 + x0 2 )2 6=
6= x1 y2 + x0 1 y2 x22 x0 2 2 = A(x, y) + A(x0 , y),
deci A nu este forma biliniara.
b) Avem
A(x + x0 , y)

= (x1 + x1 0 ) y2 (x2 + x2 0 ) y1 =
= (x1 y2 x2 y1 ) + (x1 0 y2 x2 0 y1 ) =
= A(x, y) + A(x0 , y)

A(x, y + y 0 ) = x1 ( y2 + y2 0 ) x2 ( y1 + y1 0 ) =
= (x1 y2 x2 y1 ) + (x1 y2 0 x2 y1 0 ) =
= A(x, y) + A(x, y 0 ), x, x0 , y, y 0 R2 , , R.

54. a) si b) Avem
A(x, y) = x1 y2 x2 y1 ,

A(y, x) = y1 x2 y2 x1 = x1 y2 + x2 y1 .

Se observa ca A(x, y) = A(y, x) , x, y R2 , deci forma biliniara A este antisimetrica.

c) Notam B = {e1 = (1, 0), e2 = (0, 1)} baza canonica a lui R2 . Calculam
(
A(e1 , e1 ) = 0,
A(e1 , e2 ) = 1
A(e2 , e1 ) = 1, A(e2 , e2 ) = 0,

78

de unde rezulta A = [A]B =

este antisimetrica.

ALGA-GDED

0 1
. Deoarece A = A t , rezulta ca forma biliniara A
1 0

d) [A]B 0 = [B 0 ]B t [A]B [B 0 ]B =

1
3

2
1

0 1
1 0

1
2

3
1

0
7

7
0

55. a) Obtinem
A ( x + x0 , y)

= 2(x1 + x1 0 )y1 3(x1 + x1 0 ) y3 3(x3 + x3 0 )y1 + 4(x2 + x2 0 )y2 =

= (2x1 y2 3x1 y3 3x3 y1 + 4x2 y2 ) + (2x1 0 y1 3x1 0 y3 3x3 0 y1 + 4x2 0 y2 ) =
= A(x, y) + A(x0 , y).

Analog
A ( x, y + y 0 ) = A(x, y) + A(x, y 0 ) , x, x0 , y, y 0 R3 , , R.
Aratam ca forma biliniara A este simetrica:
A(x, y) = 2x1 y1 3x1 y3 3x3 y1 +4x2 y2 = 2y1 x1 3y1 x3 3y3 x1 +4y2 x2 = A(y, x) , x, y R3 .
b) Notam B = {e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1)} baza canonica a lui R3 . Calculam

A(e1 , e1 ) = 2,
A(e1 , e2 ) = 0, A(e1 , e3 ) = 3

A(e2 , e1 ) = 0,
A(e2 , e2 ) = 4, A(e2 , e3 ) = 0

A(e3 , e1 ) = 3, A(e3 , e2 ) = 0, A(e3 , e3 ) = 0,

3
0 . Efectuam verificarea
0

3
y1
2y1 3y3
=
0 y2 = (x1 , x2 , x3 )
4y2
y
3y
0
3
1

2 0
de unde rezulta A = [A]B = 0 4
3 0
2 0
A(x, y) = (x1 , x2 , x3 ) 0 4
3 0

= 2x1 y1 3x1 y3 + 4x2 y2 3x3 y1 .

c) Nucleul unei forme biliniare simetrice este definit prin
Ker A = {x V | A(x, y) = 0, y V }.
Avem
A(x, y) = 0, y V

2x1 y1 3x1 y3 3x3 y1 + 4x2 y2 = 0, y = (y1 , y2 , y3 )

x1 = x2 = x3 = 0 x = 0R3 ,

deci Ker A = {0}, de unde rezulta dim Ker A = 0. Rangul formei biliniare A este egal cu
rangul matricii A. Deoarece det A = 36 6= 0, rezulta rang A = rang A = 3. In concluzie,
se verifica teorema dimensiunii:
dim
Ker A} + rang A = dim
R3 .
| {z
| {z } | {z }
0

d) Q(x) = A(x, x) = 2x21 3x1 x3 3x3 x1 + 4x22 = 2x21 6x1 x3 + 4x22 .

Solutii

79

e) Deoarece matricea A este nesingulara rezulta ca forma biliniara A este nedegenerata.

Q admite vectori izotropi nenuli daca si numai daca
Q(x) = 0, x 6= 0 2x21 6x1 x3 + 4x22 = 0, (x1 , x2 , x3 ) 6= (0, 0, 0).
2x2

2x2 +4x2

Presupunand x1 6= 0, obtinem x3 = 16x1 2 = x31 + 3x21 . De exemplu, pentru x1 = 1, x2 = 1

rezulta x3 = 1; deci pentru vectorul nenul x = (1, 1, 1) 6= 0R3 , avem Q(x) = 0.

56. a) Se procedeaza la fel ca la exercitiul 50 a).

b) Calculam [A]B 0 :

Z 1
2
1 2

t2

= 94
a
=
A(q
,
q
)
=
(1
+
t)dt
=
t
+

11
1
1

0
0

Z 1
Z 1

1 3

a12 = A(q1 , q2 ) =
(1 + t)dt
s ds = t + t2 s3 =

0
0

Z 1
Z 1

a13 = A(q1 , q3 ) = 0 (1 + t)dt 0 1ds = 2

Z 1
2

2
1

a21 = a12 = 2 , a22 = A(q1 , q2 ) =

t dt = 19

Z 1
Z 1

a23 = A(q2 , q3 ) =
t dt
1ds =

3
0
0

Z 1
2

3
1

1ds = 1,
a31 = a13 = 2 , a32 = a23 = 3 , a33 = A(q3 , q3 ) =

1
2

9/4
deci A = [A]B 0 = 1/2
3/2

1/2
1/9
1/3

3/2
1/3 .
1

c) Nucleul formei biliniare A este:

Ker A = {p V = R2 [x] | A(p, q) = 0, q R2 [x] } .
Avem
Z

(23) A(p, q) = 0, q R2 [x]

p(t)dt
0

q(s)ds = 0 , q R2 [x]
0

p(t)dt = 0.
0

Consideram polinomul p R2 [x] de forma p(x) = ax2 + bx + c. Atunci relatia (23) se rescrie
Z
0

3
1

t
t2
(at + bt + c)dt = 0 a + b + ct = 0
3
2
0

a
3

b
2

+ c = 0 c = a3 2b .

Rezulta

1
1
a b
+
= a x2
+b x
,
3 2
3
2

deci Ker A = L v1 = x2 13 , v2 = x 12 si deoarece vectorii v1 si v2 sunt liniar independenti

avem B = {v1 , v2 } o baza n Ker A = 0. Deci dim Ker A = 2.

p(x) = ax2 + bx

Rangul formei biliniare A este egal cu rangul matricii A, care se observa ca este egal cu 1.

80

ALGA-GDED

Se verifica astfel teorema dimensiunii, dim

Ker A} + rang A = dim R2 [x].
| {z
| {z } | {z }
2

d) Q(p) = A(p, p) = (

R1
0

p(t)dt) .

e) Deoarece matricea A este singulara, rezulta ca forma biliniara A este degenerata. Q

Z 1
Z 1
admite vectori izotropi nenuli doar daca
p(t)dt = 0, p 6= 0
(at2 + bt + c)dt = 0
0

a b
c= .
3 2

57. a) Prin dedublare, deci prin substitutiile

(

xi xj

12 (xi yj + xj yi )

x2i

12 (xi yi + yi xi ) = xi yi

efectuate n expresia analitica a formei patratice Q, obtinem expresia analitica a formai

polare atasate:
1
1
1
1
A(x, y) = x1 y1 (x1 y2 + x2 y1 ) + 2 (x2 y3 + x3 y2 ) = x1 y1 x1 y2 x2 y1 + x2 y3 + x3 y2 .
2
2
2
2
b) Fie B = {e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1)} baza canonica a spatiului R3 . Avem:

A(e1 , e1 ) = 1,
A(e1 , e2 ) = 12 , A(e1 , e3 ) = 0

A(e2 , e1 ) = 12 , A(e2 , e2 ) = 0,
A(e2 , e3 ) = 1

A(e3 , e1 ) = 0,
A(e3 , e2 ) = 1,
A(e3 , e3 ) = 0,

1/2 0
0
1 .
1
0

= y = (y1 , y2 , y3 ) R3 | A(v1 , y) = 0, A(v2 , y) = 0 . Formam sis-

1
deci A = [A]B = 1/2
0

58. a) Avem U
temul de ecuatii

A(v1 , y) = 0
2y1 3y3 + 4y2 = 0

A(v2 , y) = 0
3y1 + 4y2 = 0,
3 5

ce are solutiile y =(y1 , y2 , y3 ) = t, 4 t, 3 t , t R. In concluzie, U = t 1, 34 , 53 | t R =

L(v3 ), unde v3 = 1, 34 , 53 6= 0R3 . Deci o baza n U este {v3 = (1; 3/4; 5/3)}.
b) Din teorema Grassmann avem dim(U U ) = dim U +dim U dim(U +U ) = 2+13 =
0, de unde rezulta
(24)

U U = {0} .

Deoarece v1 , v2 si v3 sunt trei vectori liniar independenti n spatiul R3 de dimensiune 3,

rezulta ca v1 , v2 si v3 formeaza o baza n R3 , deci
(25)

R3 = U + U

Din relatiile (24) si (25) rezulta U U = R3 .

c) Deoarece U U = R3 , restrictia A|U este nedegenerata.
II.11. Expresia canonic
a a unei forme p
atratice

Solutii

81

59. Folosind relatia Q = X t A X, obtinem expresia analitica a formei patratice Q:

Q(x)

0 1 2
x1
= (x1 , x2 , x3 ) 1 0 3 x2 =
2 3 0
x3

x1
= (x2 2x3 , x1 + 3x3 , 2x1 + 3x2 ) x2 =
x3
= x1 x2 2x1 x3 + x1 x2 + 3x2 x3 2x1 x3 + 3x2 x3 =
= 2x1 x2 4x1 x3 + 6x2 x3 .

Deoarece forma patratica Q nu contine nici un patrat, se aplica schimbarea de coordonate:

x1
x1 = y1 + y2
1
1
0
y1
x2 = y1 y2 x2 = 1 1 0 y2 .

0
0
1
y3
x3 = y3
x3
Obtinem
Q(y) = 2(y1 + y2 )(y1 y2 ) 4(y1 + y2 )y3 + 6(y1 y2 )y3 = 2y12 2y22 + 2y1 y3 10y2 y3 .
Grupand termenii pentru a forma patrate obtinem:
Q(y) = 2y12 + 2y1 y3 2y22 10y2 y3 = 12 (2y1 + y3 )2 2y22 10y2 y3 12 y32 =
= 12 (2y1 + y3 )2 +
=

1
2 (2y1

+ y3 )

1
2 (2y2
1
2 (2y2

5y3 )2 +
2

5y3 ) +

25y32
2

y32
2

12y32 ,

de unde, examinand restrangerile de patrate, rezulta

z1 = 2y1 + y3
z1
z2 = 2y2 5y3 z2 =

z3
z3 = y3

schimbarea de coordonate

2 0
1
y1
0 2 5 y2 .
y3
0 0
1

Se observa ca n aceste coordonate forma patratica are expresie canonica. Pentru a obtine
baza careia i corespund aceste coordonate, remarcam ca transformarea de coordonate inversa
este:

y1 = 12 z1 21 z3

1/2
0
1/2

y1
z1
y2 = 12 z2 52 z3 y2 = 0 1/2 5/2 z2 .

y3
z3
0
0
1

y3 = z3
In final, relatia dintre coordonatele initiale (x1 , x2 , x3 ) si cele finale (z1 , z2 , z3 ) este:

x1
1
x2 = 1
x3
0

1
1
0

0
1/2
0 0
1
0

0
1/2
0

1/2
z1
1/2
5/2 z2 = 1/2
1
z3
0

deci matricea de trecere la baza diagonalizatoare este:

1/2
[B ] = M = 1/2
0
0

1/2
1/2
0

3
2 .
1

1/2
1/2
0

3
z1
2 z2 ,
1
z3

82

ALGA-GDED

Matricea a formei patratice relativ la aceasta baza este matricea diagonala

[Q]B 0

1/2
= 0
0

0
1/2
0

0
0 .
12

Se observa ca signatura formei patratice Q este (+, , +) sau nca (n+ , n , n0 ) = (2, 1, 0).

60. Fie A = [A] matricea formei polare

A(x, y) = x1 y1 2x1 y2 2x2 y1 + x2 y2
(obt
a prin
a formei patratice Q relativ la baza naturala. Avem A =
inut
dedublare) asociat
1
2

2
1

. Aplicand metoda Jacobi, prin calcul direct obtinem minorii

0 = 1, 1 = 1, 2 =
2

2
= 3
1

si vectorii bazei corespunzatoare:

v1 =

1
e1 t
1

1
0

, v2 =

1 e1
2 1

1
e2
2/3
=

(2e

e
)

,
1
2
2
1/3
3

deci matricea de trecere la noua baza B 0 si matricea diagonala atasata formei patratice relativ
la aceasta baza sunt respectiv

C = [B 0 ]B =

1
0

2/3
1/3

, [Q]B 0 =t CAC =

0 /1
0

0
1 /2

1
0

0
1/3

iar expresia analitica a formei n noile coordonate [x]B 0 =t (x0 1 , x0 2 ) este Q(x) = x021 13 x022 .

61. Spectrul matricii A =

1
2

2
1

asociate formei patratice Q este (A) = {1, 3}.

Pentru 1 = 1 aflam un vector propriu generator asociat rezolvand sistemul caracteristic

x=t
0
x
2
2

, t R.
=
(A (1)I)v = 0
0
y
2
2
y=t
Solutiile acestui sistem sunt de forma v = (t, t) = t(1, 1), t R, deci un vector propriu asociat
este v1 = (1, 1). Analog, pentru 2 = 3 avem vectorul propriu asociat v2 = (1, 1). Normand
baza ortogonala B = {v1 , v2 } obtinem o baza ortonormata

1
1
1
1
B 0 = w1 = ,
, w2 = ,
2
2
2
2
formata din vectori proprii ai matricei A, a carei matricea asociata este

C = [B ]B = [w1 , w2 ] =

1/2
1/ 2

1/ 2
.
1/ 2

Atunci matricea formei patratice Q relativ la B 0 este

[Q]B 0 =t CAC =

1
0

0
2

1
0

0
3

iar expresia canonica a lui Q va fi Q(x) = x021 + 3x022 , unde am notat [x]B 0 =

x0 1
x0 2

Solutii

83

Signatura formei patratice Q este (, +), (n+ , n , n0 ) = (1, 1, 0).

62. a) Metoda Gauss. Grupand termenii pentru a forma patrate conform metodei
Gauss, ax2 + bx = a1 (ax + 2b )2
Q(v)

b2
4a ,

obtinem:

= (x2 8xy 16xz) + 7y 2 8yz + z 2 =

= x2 + 2x (4y 8z) + 7y 2 8yz + z 2 =
= (x 4y 8z)2 (4y + 8z)2 + 7y 2 8yz + z 2 =
= (x 4y 8z)2 9y 2 72yz 63z 2 =
= (x 4y 8z)2 19 (9y 36z)2 + 144z 2 63z 2 =
= (x 4y 8z)2 19 (9y 36z)2 + 81z 2 = x02 19 y 02 + 81z 02 ,

de unde examinand restrangerile de patrate obtinem schimbarea de coordonate

0
x = x 4y 8z
y 0 = 9y 36z
0
z = z.
Se observa ca relativ la aceste coordonate forma patratica are expresia canonica. Pentru a
obtine baza careia i corespund aceste coordonate, remarcam ca transformarea de coordonate
inversa este

x = x0 49 y 0 8z 0
0

x
1 4/9 8
x
1 0
0
y = 9 y 4z
y = 0 1/9 4 y 0 ,

z0
0
0
1
z

z = z0

1
deci matricea de trecere la baza diagonalizatoare este C = [B 0 ] = 0
0

4/9
1/9
0

8
4 .
1

Matricea diagonala a formei patratice relativ la aceasta baza este

[Q]B 0

1
= C t AC = 0
0

0
1/9
0

0
0 .
81

Metoda valorilor proprii. Prin dedublare obtinem forma polara A asociata formei
patratice Q,
A(v1 , v2 ) = x1 x2 4x1 y2 4x2 y1 8x1 z2 8x2 z1 + 7y1 y2 4y1 z2 4y2 z1 + z1 z2 ,
v1 = (x
a este A =
1 , y1 , z1 ), v2 = (x
2 , y2 , z2 ). Matricea acestei forme relativ la baza natural
1

[A] = 4
8

4
7
4

8
4 , cu spectrul (A) = {9, 9, 9}. Se determin
a o baza formata
1

din vectorii proprii ortonormati ai matricii (fapt posibil deoarece A este matrice simetrica).
Pentru = 9, obtinem sistemul caracteristic

a
8a 4b 8c = 0
4a 2b 4c = 0 b = 2a 2c,
(A 9I)v = 0, v b

c
8a 4b 8c = 0
cu solutiile v = (t, 2t 2s, s) = t(1, 2, 0) + s(0, 2, 1), t, s R, deci doi vectori proprii
liniar independenti sunt v1 = (1, 2, 0), v2 = (0, 2, 1). Ortogonalizam {v1 , v2 } cu procedeul

84

ALGA-GDED

Gram-Schmidt si obtinem

u1 = v1 = (1, 2, 0)

hv2 , u1 i
u2 = v2 pru1 v2 = v2
u1 =

hu
1 , u1 i

= (0, 2, 1) 45 (1, 2, 0) = ( 45 , 25 , 1)||(4, 2, 5).

Aflam al treilea vector propriu. Sistemul caracteristic asociat valorii proprii = 9 este

10a 4b 8c = 0
4a + 16b 4c = 0 ,
(A + 9I)v = 0

8a 4b + 10c = 0
are solutiile v = (2t, t, 2t) = t(2, 1, 2), t R, deci obtinem u3 = v3 = (2, 1, 2).
Prin normarea bazei ortogonale formate din vectorii proprii
u
a baza
1 , u2 si u3 ,rezult

ortonor1/ 5

mata cautata cu matricea de trecere asociata [B 0 ] = 2/ 5

0

4/35
2/3 5
5/3 5

diagonala atasata formei patratice relativ la aceasta baza este [Q]B 0

2/3
1/3 . Matricea
2/3

9 0
0
= 0 9 0 .
0 0 9

Metoda Jacobi. Prin calcul direct, obtinem minorii:

1
0 = 1, 1 = 1, 2 =
4

4
4
=
7

16
=
9,

=
3

7
8

si vectorii bazei corespunzatoare:

1
1
1 e1
v1 =
e1 0 , v 2 =
1
2 1
0

1 e1
1
v3 =
3 4

4
7
4

8
4
1

= 729

4/9
1
e2
1/9 ,
=

(4e

e
)

1
2
4
9

e3
8/81
1

8 =
(72e1 + 36e2 9e3 ) 4/81 ,
729
4
1/81

e2
4
7

deci matricea de trecere la noua baza B0 si matricea diagonal

a formei patratice relativ
a atasat
1

4/9

la aceasta baza sunt respectiv [B 0 ] = 0 1/9

[Q]B 0

0 /1
0
=t CAC =
0

0
1 /2
0

8/81
4/81 si
1/81

0
1
= 0
0
2 /3
0

0
1/9
0

0
0 ,
1/81

iar expresia analitica a formei patratice Q relativ la noile coordonate (x0 , y 0 , z 0 ) este
Q(v 0 ) = x02 1/9y 02 + 1/81z 02 , v = x0 v1 + y 0 v2 + z 0 v3 R3 .
Se observa ca oricare ar fi metoda de obtinere a expresiei canonice a formei patratice Q,
signatura acesteia este (+, +, ), (n+ , n , n0 ) = (2, 1, 0).
b) Metoda Gauss. Grupand termenii pentru a forma patrate prin metoda Gauss, deci
b2
folosind restrangeri de patrate de tipul ax2 + bx = a1 (ax + 2b )2 4a
, obtinem
4
1
4
1
Q(x) = 5x22 + 4x1 x2 = (5x2 + 2x1 )2 + x21 = y12 + y22 ,
5
5
5
5

Solutii

85

de unde rezulta schimbarea de coordonate

y1 = 2x1 5x2
y1
2

=
y2
1
y2 = x1

5
0

x1
x2

Pentru a obtine baza careia i corespund aceste coordonate, remarcam ca transformarea de

coordonate inversa este

x1 = y2
0
1
x1
y1

=
,
y1
2
x2
1/5 2/5
y2
x2 = 5 + 5 y2
deci matricea de trecere la baza diagonalizatoare, respectiv matricea diagonala a formei
patratice relativ la aceasta baza sunt

C = [B 0 ] =

0
1/5

1
2/5

[Q]B 0 = C t AC =

1/5
0

0
4/5

Metoda valorilor proprii. Fie A = [A] matricea formei polare asociate formei patratice
Q

A(x, y) = 5x2 y2 + 2x1 y2 + 2x2 y1 , x = (x1 , x2 ), y = (y1 , y2 ) R2

obtinuta prin dedublare. Matricea acesteia relativ la baza naturala este

A = [A] =

A(e1 , e1 )
A(e2 , e1 )

A(e1 , e2 )
A(e2 , e2 )

0
2

2
5

unde e1 = (1, 0), e2 = (0, 1). Spectrul acestei matrice este (A) = {2, 2}. Se determina
o baza formata din vectori proprii ortonomati ai matricii A (fapt posibil deoarece A este
matrice simetrica); aceasta baza se obtine, de exemplu,prin normarea
unei baze ortogonale

1
1
=
; dupa normarea acestora,
formate din vectori proprii, de matricea asociata [B]
1

obtinem matricea de trecere la noua baza B 0 si matricea diagonala atasata formei patratice
relativ la aceasta baza,

C = [B 0 ] =

1/ 2
1/ 2

1/2
,
1/ 2

[Q]B 0 = C t AC =

2
0

0
2

= 4.
Metoda Jacobi. Prin calcul direct, obtinem minorii 0 = 1, 1 = 0, 2 =
2 0
Unul dintre minori fiind nul, metoda nu este aplicabila. Se observa ca signatura formei
patratice Q este (+, ) sau nca, (n+ , n , n0 ) = (1, 1, 0).
c) Metoda Gauss. Folosind relatia Q =t XAX unde A = [Q]B , X = [x]B , obtinem expresia
analitica a formei patratice Q,

3
Q(x) = (x1 , x2 , x3 ) 2
4

2
6
2

4
x1
2 x2 = 3x21 4x1 x2 8x1 x3 + 6x22 4x2 x3 + 3x23 .
3
x3

Grupand termenii pentru a forma patrate, obtinem:

Q(x)

= 3x21 4x1 x2 8x1 x3 + 6x22 4x2 x3 + 3x23 =

= 13 (3x1 2x2 4x3 )2

16
3 x2 x3

= 31 (3x1 2x2 4x3 )2 +

14 2
3 x2

= 13 (3x1 2x2 4x3 )2 +

3
14

= 31 (3x1 2x2 4x3 )2 +

3
14

34 x22

37 x23

14
3

x2

x2

14

16 2
3 x3

28
3 x2 x3

14
3 x3

2
14
3 x3

+ 6x22 4x2 x3 + 3x23 =

=
3
14

142
32

x23 73 x23 =

7x23 = 31 y12 +

3 2
14 y2

7y32 ,

86

ALGA-GDED

de unde, examinand restrangerile de patrate, rezulta schimbarea de coordonate:

y1 = 3x1 2x2 4x3

y1
3 2
4
x1
14
y2 = 14
y2 = 0 14/3 14/3 x2 .
3 x2 3 x3

y3
0
0
1
x3
y3 = x3
Pentru a obtine baza careia i corespund aceste coordonate, remarcam ca transformarea de
coordonate inversa este

x1 = 13 y1 + 17 y2 + 2y3

x1
1/3 1/7 2
y1
3
x2 = 14
y2 + y3
x2 = 0 3/14 1 y2 ,

x3
0
0
1
y3

x3 = y3
deci matricea de trecere la baza diagonalizatoare, respectiv matricea diagnala a formei
patratice relativ la aceasta baza, sunt

1/3
C = [B 0 ] = 0
0

1/7
3/14
0

2
1 ,
1

[Q]B 0

1/3
= C t AC = 0
0

0
3/14
0

0
0 .
7

Metoda valorilor proprii. Procedand analog punctului a), obtinem spectrul matricii
date (A) = {2, 7, 7} si vectorii proprii corespunzatori v1 = (2, 1, 2), v2 = (1, 2, 0),
v3 = (0, 2, 1). Fie u1 = v1 . Se observa ca v1 v2 , v1 v3 . Ortogonalizand {v2 , v3 } cu
procedeul Gram-Schmidt obtinem
(
u2 = v2 = (1, 2, 0)
u3 = v3 pru2 v3 = (4/5, 2/5, 1)||(4, 2, 5).
Prin normarea bazei ortogonale formate din vectorii
propriiv1 , u2 , u3 obt
inem

baza ortonor2/3

1/ 5

4/35

2/3

5/3 5

mata cautata cu matricea asociata C = [B 0 ] = 1/3 2/ 5 2/3 5 . Matricea diagonala atasata formei patratice relativ la aceasta baza este [Q]B 0

2
= C t AC = 0
0

0
7
0

0
0 .
7

Metoda Jacobi. Prin calcul direct, obtinem minorii:

3
0 = 1, 1 = 3, 2 =
2

2
2
=
14,

=
3

6
4

2
6
2

4
2
3

= 98

si vectorii bazei corespunzatoare

1/7
1
e2
(2e1 3e2 ) 3/14 ,
=
2
14
0

e3
2/7
1
4 = (28e1 + 14e2 + 14e3 ) 1/7 ,
98
2
1/7

1/3
1
v1 =
e1 0 ,
1
0

1 e1
3
v3 =
3 2

e2
2
6

1 e1
v2 =
2 3

deci matricea de trecere la noua baza B 0 si matricea diagonala atasata formei patratice relativ
la aceasta baza sunt respectiv:

1/3
C = [B ] = 0
0
0

1/7
3/14
0

2/7
1/3
t
1/7 , [Q]B 0 = C AC = 0
1/7
0

0
3/14
0

0
0 ,
1/7

Solutii

87

iar expresia analitica a formei n noile coordonate (x0 , y 0 , z 0 ) este:

Q(v 0 ) =

1 02
3
1
x + y 02 z 02 , v = x0 v1 + y 0 v2 + z 0 v3 R3 .
3
14
7

Se observa ca signatura formei patratice Q este (+, +, ), (n+ , n , n0 ) = (2, 1, 0).

d) Metoda Gauss. Folosind relatia Q =t XAX, unde A = [Q]B , X = [x]B =t (x1 , x2 , x3 ),
obtinem expresia analitica a formei patratice
Q(x) = x12 + 2x1 x2 2x1 x3 + 2x22 + 3x23 ,
care dupa gruparea termenilor pentru a forma patrate devine Q(x) = (x1 + x2 x3 )2 +
(x2 + x3 )2 + x23 .
Examinand restrangerile de patrate, rezulta schimbarea de coordonate:

y1 = x1 + x2 x3
y1
1 1 1
x1
y2 = x2 + x3
y2 = 0 1 1 x2 ,

y3
0 0
1
x3
y3 = x3
iar transformarea de coordonate inversa este:

x1 = y1 y2 + 2y3
x1
1
x2 = y2 y3
x2 = 0

x3
0
x3 = y3

1
1
0

2
y1
1 y2 ,
1
y3

deci matricea de trecere la baza diagonalizatoare, respectiv matricea diagonala a formei

patratice relativ la aceasta baza sunt

1
C = [B ] = M = 0
0

1
1
0

2
1 ,
1

[Q]B 0

1
= C AC = 0
0
t

0
1
0

0
0 .
1

Metoda valorilor proprii. Polinomul caracteristic al matricii A este P () = 3 + 62

9 + 1. Radacinile polinomului sunt reale, deoarece A este matrice simetrica, nsa fiind
irationale, nu pot fi determinate direct. Prin urmare metoda valorilor proprii nu se poate
aplica.
Metoda Jacobi. Obtinem minorii Jacobi 0 = 1, 1 = 1, 2

1
2
0

1
0
3

= 1 si baza asociat
a

1
0 ,
0

v1 =

1
1 e1

v3 =

1
3

e1

1
1

e2
1
2

1
=
1

1
= 1, 3 =
2

1
v2 =
= e1 e2 1 ,
0

e3
2
1 = 2e1 e2 + e3 1 ,
0
1

1
2

e1
1

e2
1

deci matricea de trecere la noua baza B 0 si matricea diagonala sunt respectiv:

1
C = [B 0 ] = 0
0

1
1
0

2
1
1 , [Q]B 0 = C t AC = 0
1
0

0
1
0

0
0 .
1

Se observa ca signatura formei patratice Q este (+, +, +), (n+ , n , n0 ) = (3, 0, 0).

88

ALGA-GDED

e) Metoda Gauss. Grupand termenii pentru a forma patrate obtinem:

Q(x)

1
1 (x1

+ 3x3 )2 + x22 + 4x2 x3 + 4x33 =

= (x1 + 3x3 )2 + (x2 + 2x3 )2 = y12 + y22 .

Din relatiile schimbarii de coordonate

y1 = x1 + 3x3
y1
1 0 3
x1
y2 = x2 + 2x3
y2 = 0 1 2 x2

y3
0
0 1
x3
y3 = x3
obtinem

x1
1
x2 = 0
x3
0

0
1
0

3
y1
2 y2 ,
1
y3

deci matricea noii baze si matricea diagonala a formei patratice sunt respectiv:

1
C = [B 0 ] = 0
0

0
1
0

3
2 ,
1

[Q]B 0

1
= C t AC = 0
0

0
0 .
0

0
1
0

Metoda valorilor proprii. Matricea relativ la bazanaturala a formei

a
polare A (obtinut
1

prin dedublarea formei patratice Q) este A = [A]B = 0

3

0
1
2

3
2 , are spectrul (A) =
5

{7, 2, 0} si vectorii proprii corespunzatori v1 = (2, 1, 4), v2 = (1, 2, 1), v3 = (3, 2, 1). Prin
normarea bazei ortogonale formate din vectorii
obtinem
a
1 , v 2 , v3
proprii v

baza ortonormat
2/21

cautata cu matricea asociata C = [B 0 ] = 1/ 21

4/ 21

1/6
2/6
1/ 6

3/ 14
2/ 14 .
1/ 14

Matricea diagonala atasata formei patratice relativ la aceasta baza este

[Q]B 0

7
= C t AC = 0
0

0
2
0

0
0 .
0

Metoda Jacobi. Prin calcul direct obtinem minorii:

1
0 = 1, 1 = 1, 2 =
0

0
0
=

=
1,
3

1
3

0
1
2

3
2
5

= 0.

Unul din minori fiind nul, metoda nu este aplicabila.

Se observa ca signatura formei patratice Q este (+, , 0) sau (n+ , n , n0 ) = (1, 1, 1).
f ) Metoda Gauss. Folosind relatia Q(x) =t X A X, unde A = [Q]B , X = [x]B , obtinem
expresia analitica a formei patratice Q,
Q(x) = 2x1 x2 6x1 x3 6x2 x4 + 2x3 x4 , x = (x1 , x2 , x3 , x4 ) R4 .
Deoarece forma patratica Q nu contine termeni de forma aii x2i , i = 1, 4, efectuam schimbarea
de coordonate

x1
1
1
0 0
y1
x1 = y1 + y2
x2 1 1 0 0 y2

;
x2 = y1 y2

x3 = 0
0
1 0 y 3

x3 = y3 , x4 = y4
x
0
0
0 1
y
4

Solutii

89

Notam cu M matricea din membrul drept. Relativ la noile coordonate, avem

Q(x) = 2y12 2y22 6y1 y3 6y1 y4 6y2 y3 + 6y2 y4 + 2y3 y4 .
Grupand termenii pentru a forma patrate se obtine n final

2
Q(y) = 12 (2y1 3y3 3y4 ) 29 92 y3 3y2 72 y4 + 12 (2y2 32 y4 )2 2y42 =
= 12 z12 29 z22 + 12 z32 2z42 ,
de unde rezulta transformarea de coordonate

z1 = 2y1 3y3 3y4

z1

z2 = 3y2 9 y3 7 y4
z2
2
2

z3 =
2

z
=
2y

3
2
3 4

z4

z4 = y4 ,
a carei inversa este

y1 = 12 z1 + 13 z2 12 z3

y2 = 1 z3 + 1 z4
2
3

y3 = 29 z2 13 z3 z4

y4 = z4

2
0
0
0

0
3
2
0

1/2
y1
y2 0

y3 0
0
y4

3
9/2
0
0

1/3
0
2/9
0

1/2
1/2
1/3
0

3
y1

7/2
y 2
2/3 y3
1
y4

z1
0

1/3
z 2
1 z3
z4
1

Notam cu N matricea din membrul drept. Matricea de trecere la baza diagonalizatoare se

obtine folosind relatiile X = M Y = M N Z CZ; obtinem matricea de trecere C si respectiv
matricea diagonala a formei patratice relativ la aceasta baza:

1/2 1/3
0
1/3
1/2 1/3
1
1/3
,
C = [B 0 ] = M N =
0
2/9 1/3
1
0
0
0
1

1/2
0
0
0
0
2/9
0
0
.
[Q]B 0 = C t AC =
0
0
1/2
0
0
0
0
2

Metoda valorilor proprii. Spectrul matricii A este (A) = {4, 2, 2, 4}, iar vectorii
proprii corespunzatori sunt
v1 = (1, 1, 1, 1), v2 = (1, 1, 1, 1), v3 = (1, 1, 1, 1), v4 = (1, 1, 1, 1).
Prin normarea bazei ortogonale formate din vectorii proprii v1 , v2 , v3 si v4 obtinem baza
ortonormata cautata cu matricea asociata

1/2
1/2
0
C = [B ] =
1/2
1/2

1/2
1/2
1/2
1/2

1/2
1/2
.
1/2
1/2

1/2
1/2
1/2
1/2

Matricea diagonala atasata formei patratice relativ la aceasta baza este

[Q]B 0

4
0
t

= C AC =
0
0

0
2
0
0

0
0
2
0

0
0
.
0
4

90

ALGA-GDED

Metoda Jacobi. Deoarece minorul 1 = 0 este nul, metoda nu este aplicabila.

Se observa ca signatura formei patratice Q este (+, +, , ) sau (n+ , n , n0 ) = (2, 2, 0).
g) Metoda Gauss. Procedand analog punctului c), obtinem expresia analitica a formei
patratice Q,
Q(x) = 5x21 4x1 x2 4x1 x3 + 6x22 + 4x23 .
Grupand termenii pentru a forma patrate obtinem:
= 15 (5x1 2x2 2x3 )2 +

58 x2 x3 =
26
2 40 2
5
4
= 51 (5x1 2x2 2x3 )2 + 26
13 x3 =
5 x2 5 x3

Q(x)

= 15 y12 +

5 2
26 y2

26 2
5 x2

16 2
5 x3

40 2
13 y3 ,

de unde rezulta transformarea inversa de coordonate:

1
6
y2 + 13
y3
x1 = 15 y1 + 13

x1
1/5 1/13 6/13
y1
5
2
x2 = 26 y2 + 13 y3
x2 = 0 5/26 2/13 y2 ,

x3
0
0
1
y3

x3 = y3
deci matricea de trecere la baza diagonalizatoare, respectiv matricea diagonala a formei
patratice relativ la aceasta baza sunt:

1/5
C = [B ] = M = 0
0
0

1/13
5/26
0

6/13
2/13 ,
1

[Q]B 0

1/5
= C AC = 0
0
t

0
5/26
0

0
.
0
40/13

Metoda valorilor proprii. Spectrul matricii A este (A) = {2, 5, 8}, iar vectorii proprii
corespunzatori sunt
v1 = (2, 1, 2), v2 = (1, 2, 2), v3 = (2, 2, 1).
Prin normarea bazei ortogonale formate din vectorii
proprii v1 , v2 si v3 obtinem baza ortonor
2/3

mata cautate cu matricea asociata [B 0 ] = 1/3

2/3

1/3
2/3
2/3

atasata formei patratice relativ la aceasta baza este [Q]B 0

2/3
2/3
1/3

2
= 0
0

.
0
5
0

Matricea diagonala

0
0 .
8

Metoda Jacobi. Prin calcul direct, obtinem minorii:

5
0 = 1, 1 = 5, 2 =
2

2
2
=
26,

=
3

6
2

2
6
0

2
0
4

= 80

si vectorii bazei corespunzatoare:

1/13
1
e2
(2e1 5e2 ) 5/26 ,
=
2
26
0

e3
3/20
1
2 =
(12e1 + 4e2 + 26e3 ) 1/20 ,
80
0
13/40

1/5
1
v1 =
e1 0 ,
1
0

1 e1
5
v3 =
3 2

e2
2
6

1 e1
v2 =
2 5

deci matricea de trecere la noua baza B 0 si matricea diagonala atasata formei patratice relativ
la aceasta baza sunt respectiv:

1/5
C = [B ] = 0
0
0

1/13
5/26
0

3/20
1/20 ,
13/40

[Q]B 0

1/5
= C AC = 0
0
t

0
5/26
0

0
.
0
13/40

Solutii

91

Se observa ca signatura formei patratice Q este (+, +, +) sau (n+ , n , n0 ) = (3, 0, 0).
III.1. Vectori liberi

63. a) Identific
am vectorii liberi cu tripletele coordonatelor lor relativ la baza canonica

(1, 2, ), b (1, 1, 2). Prin calcul direct obtinem:

ortonormata i, j, k , a

a
b = 1
1

j
2
1

= (4 )i + (2 + )
j k.

b) Avem ind a
, b a
b 6= 0. In cazul nostru
b = (4 )i + (2 + )j k 6= 0
a

(coeficientul lui k este totdeauna nenul), deci ind a

, b . Dar a
b 6= 0, (
a b)
a, (
a b)b,
deci a
b
/ L(
a, b); deci o baza n V3 este data de a
, b, a
b .

c) Fie O(0, 0, 0) originea sistemului de coordonate iar i, j, k baza acestuia. Atunci tri
unghiul determinat de reprezentantii OA si OB de origine O ai vectorilor liberi a
si respectiv
b ca muchii adiacente are cele trei varfuri O(0, 0, 0), A(1, 2, 2) si B(1, 1, 2). Aria triunghiului
OAB este data de formula:
1
1
1
1
b = k(1, 2, 2) (1, 1, 2)k = k(2, 0, 1)k =
5.
A[OAB] = a
2
2
2
2
Evident aria paralelogramului determinat
si b ca muchii adiacente este egala cu dublul
de a
ariei triunghiului OAB, deci egala cu 5.

64. a) Identificam vectorii liberi cu tripletele coordonatelor relativ la baza canonica

a
ortonormata {i, j, k},
(1, 1, 1), b (0, 1, ), c (0, 1, 1). Obtinem:

h
a, b ci = 0
0

1
1
1

= 1 .

b) Pentru
= 1, cei trei vectori sunt coplanari (liniar dependenti). Deoarece pentru 6= 1

avem a
, b c 6= 0, rezulta ca n acest caz cei trei vectori sunt liniar independenti, deci
sunt
necoplanari.
Vectorii a
, b, c determina n V3 o baza pozitiv orientata daca si numai daca

a
, b c > 0, conditie echivalenta cu < 1.
c) Volumul tetraedrului determinat de vectorii a
, b, c ca muchii adiacente este dat de formula
1

Vt = 6 |h
a, (b c)i|. Deoarece o prisma triunghiulara poate fi descompusa natural n trei
tetraedre de volume egale, iar paralelipipedul n doua prisme de volume egale, avem Vpr =
3Vt , Vpp = 2Vpr = 6Vt , deci pentru = 0 obtinem Vt = 16 |1 0| = 16 , Vpr = 12 , Vpp = 1.

65. a) Identific
am vectorii liberi cu tripletele coordonatelor lor relativ la baza canonica

i, j, k , a
otronormat
a
(1, 1, 1), b (1, 2, 3), c (0, 1, 1). Prin calcul direct, obtinem:

b c = 1 2

k
3
1

= i
j + k (1, 1, 1) si apoi dublul produs vectorial:

a
(b c) = 1
1

j
1
1

k
1
1

= 2
j 2k (0, 2, 2).

b) Aplicand formula a
(b c) = h
a, ci b a
, b c, avem a
(b c) 0(1, 2, 3)2(0, 1, 1) =

(0, 2, 2) 2j 2k.
c) Se observa ca dublul produs vectorial w
=a
(b c) este ortogonal at
cat si pe b c
at pe
a

(fiind produsul vectorial al acestor vectori). Din relatia w

= h
a, ci b a
, b c se observa ca

92

ALGA-GDED

vectorul w
apartine subspatiului L(b, c), fiind combinatie liniara de generatorii subspatiului,
deci w
este coplanar cu b si c.
III.2. Dreapta si planul n spatiu

66. a) Dreapta ce trece prin punctele A(1, 2, 3) si B(4, 2, 1) este data de ecuatiile
carteziene:
x1
y2
z3
x1
y2
z3
:
=
=

=
=
.
41
22
13
3
0
2
Egaland sirul de rapoarte cu t, obtinem ecuatiile parametrice ale dreptei, : (x, y, z) =
(1 + 3t, 2, 3 2t), t R.
b) Identificam vectorul
director v cu tripletul coordonatelor lui relativ la baza canonica
ortonormata i, j, k , v (1, 0, 2). Dreapta determinata de directia v si punctul
y6
z1
C(2, 6, 1) are ecuatiile carteziene x2
and sirul de rapoarte cu t, obtinem
1 = 0 = 2 ; egal
ecuatiile parametrice ale dreptei : (x, y, z) = (2 t, 6, 1 + 2t), t R.

2x + y 5z = 12
67. Rezolvand sistemul de ecuatii 4x + 7y 33z = 1 si considerand ca necunoscuta
1
secundara y = t, obtinem ecuatiile parametrice ale dreptei : (x, y, z) = ( 17
2 + 23 t, t, 1 +
x 17

z1
R. Extragand t din fiecare egalitate, obtinem t = 1 2 = y0
5 , deci vectorul
1 = 23
23

1
5
1
5
director este v 23 , 1, 23 23 i+ j + 23 k. Dand valori lui t R n ecuatiile parametrice ale
dreptei , obtinem puncte ale dreptei. De exemplu, pentru t = 0 si t = 1 obtinem respectiv
393
28
punctele A0 ( 17
2 , 0, 1), A1 ( 46 , 1, 23 ) .
5
23 t), t

68. Avem A, B, C necoliniare doar

daca ind {AB, AC} AB AC 6= 0. Dar AB =

i 3j, AC = 2i j iar AB AC = 1

j
3
1

k
0
0

=
= 5k
6 0, deci punctele A, B si C nu sunt

coliniare. Ecuatia planului determinat de punctele A, B, C este data de:

x y z 1

1 2 1 1

= 0 z = 1.
:

2 5 1 1
3 3 1 1
b) Identific
am vectorul n
cu tripletul coordonatelor lui relativ la baza canonica ortonormata

i, j, k , n
(0, 3, 2). Planul ce trece prin punctul D(1, 5, 0) si are directia normala n

(0, 3, 2) este
: 0(x 1) + 3(y 5) + 2(z 0) = 0 3y + 2z 15 = 0.
Altfel. face parte din fasciculul paralel de plane de directii normale comune n
(0, 3, 2),
de ecuatie : 0x + 3y + 2z + = 0, R. Planul cerut contine punctul D(1, 5, 0).
Conditia D conduce la 3 5 + 2 0 + = 0 = 15, deci planul cautat este
= =15 : 3y + 2z 15 = 0.
c) Avem vectorii u
(2, 0, 0) si v (1, 0, 3). Atunci
planul ce trece prin
punctul E(2, 1, 2)

x2

si este paralel cu directiile u

si v este dat de : 2
1

y1
0
0

z2
0
3

= 0 6y 6 = 0

y = 1.

69. Se observa ca un vector normal al planului x + 2y 3z = 4 este u = (1, 2, 3), iar

trei puncte ce apartin planului sunt A(1, 0, 1),B(2, 1, 0) si C(0, 2, 0). Deoarece punctul C,
de exemplu, nu apartine dreptei determinate de punctele A si B (care are ecuatiile x 1 =
y = z + 1) rezulta ca A, B si C sunt necoliniare (echivalent, verificati ca AB AC 6= 0).

Solutii

93

Pentru a afla ecuatiile parametrice ale planului, avem nevoie de un punct apartinand planului
si de doi vectori necoliniari u
= a1i + b1 j + c1 k si v = a2i + b2 j + c2 k ce admit reprezentanti

continuti n planul . Deoarece stim ca segmentele orientate AB si AC sunt continute n

plan, alegem u
si v astfel ncat AB u
si AC v. Atunci avem:

AB (a1 , b1 , c1 ) = (2 1, 1 0, 0 (1)) = (1, 1, 1),

AC (a2 , b2 , c2 ) = (0 1, 2 0, 0 (1)) = (1, 2, 1).

In concluzie, planul ce contine punctul A(1, 0, 1) si are directiile u
= i + j + k si v =

i + 2j + k se poate rescrie sub forma parametrica:

x=1+st
y = 0 + s + 2t , s, t R,
:

z = 1 + s + t
sau carteziana:

x1 y0

1
: 1
1
2

z+1
1
1

= 0 1(x 1) 2y + 3(z + 1) = 0 x + 2y 3z = 4.

Tem
a. Verificati {A, B, C} .

70. a) Daca marimile algebrice ale segmentelor determinate de pe axele Ox, Oy si Oz

sunt respectiv 1, 3 si 2, rezulta ca planul intersecteaza axele de coordonate n punctele
M1 (1, 0, 0), M2 (0, 3, 0) si M3 (0, 0, 2). Scriem ecuatia planului prin taieturi:
:

x
y
z
+
+ 1 = 0 6x 2y + 3z 6 = 0.
1 3 2

b) Avem un punct F (1, 2, 3) apartinand planului, un vector continut n plan u

(1, 1, 0)
z1
(dat de vectorul director al dreptei : x1 = y1
=
.
Consider
a
m
v

=
F
M al doilea
1
0
vector continut n plan, unde M este un punct oarecare al dreptei . Fie M (0, 1, 1).
Rezulta v = F M (0 1, 1 2, 1 3) = (1, 1, 2). Obtinem:

x1

: 1
1

y2
1
1

z3
0
2

= 0 x + y z = 0.

Altfel. Consideram : x = 1 y = z1
a la intersectia planelor
0 ca fiind dreapta aflat

x=1y
x+y1=0

z
1 = 0,
x = z1
0
deci ecuatia fasciculului redus de plane ce trec prin dreapta este:
(x + y 1) + r(z 1) = 0, r R.
Dar apartine acestui fascicul si deoarece F (1, 2, 3) , avem
(1 + 2 1) + r(3 1) = 0 2 + 2r = 0 r = 1,
si deci: : (x + y 1) 1(z 1) = 0 : x + y z = 0.
c) Planul trece prin punctul G(2, 0, 1) si are vectorul normal n
= (1, 0, 3) (acelasi cu al
planului : x 3z + 1 = 0). Avem
: 1(x 2) + 0(y 0) + (3)(z + 1) = 0 x 3z 5 = 0.

94

ALGA-GDED

Altfel. Fasciculul redus de plane paralele ce au vectorul normal n

= (1, 0, 3) are ecuatia de
forma
: 1 x + 0 y 3 z + = 0, R.
Planul apartine acestui fascicul si contine punctul G(2, 0, 1), deci conditia G se
rescrie 1 2 + 0 0 3 (1) + = 0 = 5; deci : x 3z 5 = 0.
III.3. Probleme relative la dreapt
a si plan

71. a) Pentru a determina pozitia relativa a dreptelor 1 si 2 , rezolvam sistemul

determinat de cele 2 + 2 ecuatii ale acestora:
(
x y = 2,
x+z =3
2x + 3z = 4, y = 1.
Se observa ca sistemul este incompatibil, deci intersectia lor este multimea vida. Vectorii
x 1
= z3
si 2 : 3 2 = y+1
= z1
directori ai dreptelor 1 : x1 = y+2
1
1
0
1 sunt respectiv
2

v1 = (1, 1, 1) si v2 = 2 , 0, 1 . In urma calculelor rezulta v1 v2 = 1, 12 , 32 6= 0E3 ,

deci dreptele 1 si 2 nu sunt paralele. Deoarece h
v1 , v2 i = 52 6= 0, rezulta ca dreptele 1 si
2 nu sunt perpendiculare.
b) Planele 1 : x 3y = 1 si 2 : 2y + z = 2 au vectorii normali n
1 = (1, 3, 0), respectiv
n
2 = (0, 2, 1). Deoarece n
1 n
2 = (3, 1, 2) 6= 0, cele doua plane nu sunt nici paralele,
nici confundate, deci intersectia lor este o dreapta ale carei puncte satisfac sistemul de
ecuatii:

x 3y 1 = 0
2y + z 2 = 0.
Se observa ca sistemul este compatibil simplu nedeterminat, deci 1 si 2 se intersecteaza
dupa o dreapta. Deoarece h
n1 , n
2 i = 6 6= 0, rezulta ca cele doua plane nu sunt perpendiculare.

xy =2
72. a) Considerand x necunoscuta secundara n sistemul x + z = 3 , obtinem solutiile:

x=t
y = 2 + t , t R, de unde, explicitand t n fiecare din cele trei relatii, rezulta ecuatiile

z =3t
y+2
z3
carteziene ale dreptei 1 : x0
1 = 1 = 1 = t, deci un vector director al dreptei 1 este
v1 = i + j k (1, 1, 1).
Ecuatiile carteziene ale dreptei 2 sunt 2 :

drept vector director v2 23 , 0, 1 . Avem

x
3
2

1
2

y+1
z1
=
, deci aceasta admite
0
1

3
h
v1 , v2 i
5 39
2 +0+1
= q =
,
cos(1 , 2 ) = cos(
v1 , v2 ) =
k
v1 k k
v2 k
39
3 13
4

si deci (1 , 2 ) = arccos 5 3939 0, 2 .

y
z+1
1 (1, 2, 5), iar
b) Se observa ca un vector director al dreptei : x1
1 = 2 = 5 este v
un vector normal la planul : y z = 1 este n
(0, 1, 1). Fie unghiul dintre dreapta
si planul . Avem

3
15
h
v, n
i
=
=
,
sin =
k
v k k
nk
10
30 2

Solutii

95

deci = arcsin
= arcsin 1015 2 , 0 .
c) Se observa ca doi vectori normali la planele 1 : x 3y = 1 si 2 : 2y + z = 2 sunt respectiv
n
1 = (1, 3, 0) si n
2 = (0, 2, 1). Fie unghiul dintre cele doua plane. Atunci:

15
10

cos = cos(
n1 , n
2) =
6
deci = arccos 5

2,

h
n1 , n
2i
6
6
= ,
=
k
n1 k k
n2 k
10 5
5 2

(1 1)2 + (0 2)2 + (1 3)2 = 12 = 2 3.

y
z+1
b) Dreapta : x1
(1, 2, 5) si contine punctul
1 = 2 = 5 admite drept vector director v
kACvk
. Dar AC
C(1, 0, 1) obtinut anuland num
aratorii fractiilor. Atunci d(A, ) =
k
vk

i
j
k

(0, 2, 4), deci AC v = 0 2 4 (2, 4, 2). Rezulta AC v = 24 = 2 6;

1 2
5

2
6
2
5
k
v k = 30, deci d(A, ) = 30 = 5 .

73. a) Avem d(A, B) =

c) Planul are ecuatia y z 1 = 0. Distanta de la punctul A(1, 2, 3) la este d (A, ) =

|01+12+(1)31|
2 2
= 2 = 2.
2
0 +1 +(1)

74. a) Planul este dat de ecuatia : y z = 1, deci un vector normal la plan

este n
(0, 1, 1). Proiectia punctului A pe planul este punctul B de intersectie al
perpendicularei d dusa din A pe . Dreapta ce trece prin A(1, 2, 3) si are vectorul director
: x 1 = y 2 = z 3.
n
(0, 1, 1) are ecuatiile
0
1
1
Coordonatele punctului B le aflam rezolvand sistemul:

x1
x=1
x=1
y2
z3
=
=
0
1
1
:
y=3
y+z =5
{B} =

yz =1
z = 2.
yz =1
Rezulta B(1, 3, 2).
x1
y
z+1
= =
are vectorul director v (1, 2, 5). Planul
1
2
5
ce trece prin punctul A si este perpendicular pe dreapta are ecuatia:

b) Se observa ca dreapta :

0 : 1(x 1) + 2(y 2) + 5(z 3) = 0 x 2y 5z + 18 = 0.

Proiectia A0 a punctului A pe dreapta se afla rezolvand sistemul:

x 2y 5z + 18 = 0
0
{A } = 0 d :
y
x1
z+1
1 = 2 = 5 ,

de unde rezulta A0 15 , 85 , 3 .
y
z+1
c) Determinam planul ce trece prin : x1
si este perpendicular pe
1 = 2 =
5
: y z = 1. Acesta va contine punctul C(1, 0, 1) , vectorul director v (1, 2, 5) al
dreptei si vectorul n
(0, 1, 1) normal la , deci

x1 y z+1

2
5 = 0 7x + y + z = 6.
: 1
0
1 1

yz =1
Astfel gasim proiectia 0 = :
7x + y + z = 6

96

ALGA-GDED

75. a) Fie A0 (x0 , y0 , z0 ) simetricul punctului A(1, 2, 3) fata de B. Deoarece B este

mijlocul segmentului [AA0 ], avem

xB =

xA + xA0
yA + yA0
zA + zA0
, yB =
, zB =
,
2
2
2

deci x02+1 = 1, y02+2 = 0, z02+3 = 1, de unde rezulta A0 (3, 2, 1).

b) Fie A0 proiectia punctului A(1, 2, 3) pe dreapta , deci A0 este piciorul perpendicularei
y
z+1
dusa din punctul A(1, 2, 3) pe dreapta : x1
si este
1 = 2 = 5 . Planul ce trece prin A
perpendicular pe are ecuatia
: 1(x 1) + 2(y 2) + 5(z 3) = 0 x 2y 5z + 18 = 0

x 2y 5z + 18 = 0
Coordonatele punctului {A0 } = le aflam rezolvand sistemul A0 :
y
z+1
x1
1 = 2 = 5 ,

de unde rezulta A0 15 , 85 , 3 . Simetricul

A fata de dreapta este simetricul lui A
punctului

fata de A0 , deci are coordonatele A00 35 , 65 , 3 .

c) Fie A00 simetricul lui A fata de planul . Pentru a gasi pe A0 , scriem mai ntai ecuatiile
dreptei ce trece prin A0 si este perpendiculara pe ,
:

x1
y2
z3
=
=
.
0
1
1

x=1
y + z = 5 conduce la pr A = A0 (1, 3, 2). Coordonatele lui
Intersectia {A0 } = :

yz =1
A00 se gasesc observand ca A0 este mijlocul lui AA00 . Astfel, din relatiile 1+x2A00 = 1, 2+y2A00 =
3, 3+z2A00 = 2, rezulta A00 (1, 4, 1).
y
z+1
d) Ecuatiile parametrice ale dreptei : x1
= t sunt : (x, y, z) =
1 = 2 =
5
(1 t, 2t, 1 + 5t), t R. Pentru t = 0 si t = 1 obtinem punctele E(1, 0, 1), respectiv
F (0, 2, 4) ale dreptei . Analog cu punctul c), gasim simetricele E 00 si F 00 ale punctelor E,
respectiv F fata de planul : y z = 1. Observam ca E , deci E 00 = E(1, 0, 1). Dupa
calcule, obtinem F 00 (0, 5, 1). Simetrica dreptei fata de planul este dreapta ce trece
prin E 00 (1, 0, 1) si F 00 (0, 5, 1).
:

x1
y0
z+1
x1
y
z+1
=
=
:
= =
.
01
50
1+1
1
5
2

76. Metoda I. Ecuatiile carteziene ale celor doua drepte sunt: 1 :

x 12
3
2

x0
1

y+2
1

z3
1

z1
1 (1, 1, 1),
(vezi ex. 8a), respectiv 2 :
= y+1
0 = 1 , deci vectorii lor directori sunt v
3

respectiv v2 2 , 0, 1 .
Perpendiculara comuna a celor doua drepte are directia data de vectorul liber

i j k

1 3

u
= v1 v2 = 1 1 1 1, ,
.
2 2
3 0 1
2

Fie planul ce trece prin 1 (deci contine un punct al dreptei 1 , de exemplu A(0, 2, 3)
1 si directia lui 1 , data de v1 (1, 1, 1)) si care contine directia perpendicularei comune
celor doua drepte, data de n
1, 12 , 32 . Atunci:

x0 y+2 z3

1
1 = 0 4x + 5y + z + 17 = 0.
: 1
1
32
12

Solutii

97

Un punct A0 al perpendicularei comune se afla la intersectia lui cu 2 ,

( 2x1
y+1
y = 1
x = 17
=
=
1

z
3
0
0
2x + 3z = 4
y = 1
{A } = 2 :

4x + 5y + z + 3 = 0
4x + 5y + z = 3
z = 10
7 ,

deci A0 17 , 1, 10
7 .

si are directia n
1, 12 , 23 .
Perpendiculara comuna contine punctul A0 71 , 1, 10
7
Atunci:
x + 17
z 10
y+1
2y + 2
14z 20
7x + 1
7
:
=
=
=
.
=

1
1
7
1
21
2
32
Metoda II. Fie v = v1 v2 vectorul liber care da directia perpendicularei comune. Perpendiculara comuna a dreptelor 1 si 2 se afla la intersectia dintre planul 1 = ce trece
prin 1 si este paralel cu v (vezi Metoda I) si planul 2 ce trece prin 2 si este paralel cu
v .
Planul 2 va contine un punct al dreptei 2 (consideram B( 12 , 1, 1) 2 ), directia lui
2 data de v2 ( 23 , 0, 1) si directia data de perpendiculara comuna a lui 1 si 2 , deci de
v = (1, 12 , 32 ).
Atunci

x 1/2

2 : 3/2

y+1
0
1/2

z1
1
3/2

In concluzie, avem

(
= 1 2 :

= 0 2 : 2x + 13y 3z + 17 = 0.

4x + 5y + z + 7 = 0
2x + 13y 3z + 17 = 0.

Metoda III. Folosind ecuatiile parametrice ale celor doua drepte, consideram punctele
C1 (t) = (t, t 2, t + 3) 1 , t R,

C2 (s) = (3/2s + 1/2, 1, s + 1) 2 , s R.

Segmentul C1 (t)C2 (s) este inclus n perpendiculara comuna 1 a celor doua drepte doar n
situatia n care vectorul w
= C1 (t)C2 (s) ( 3s+1
2 t, t + 1, s + t 2) este ortogonal pe
cei doi vectori directori v1 si v2 . Aceasta conditie se rescrie

t = 9/7
w
v1
hw,
v1 i = 0
6t + 5s + 7 = 0

s = 1/7.
w
v2
hw,
v2 i = 0
10t + 13s + 11 = 0
Punctele corespunzatoare celor doua valori obtinute pentru s si t sunt respectiv

9
9 5 12
1
5
6
B1 = C1
=
, ,
1 ,
B2 = C2
=
, 1,
2 .
7
7 7 7
7
7
7
Acestea sunt picioarele perpendicularei comune , iar dreapta B1 B2 este exact perpendiculara comuna. Obtinem
:

y+1
z 6/7
7x 5
7y + 7
7z 6
x 5/7
=
=

=
=
.
4/7
2/7
6/7
4
2
6

Se observa ca prin aceasta metoda putem calcula usor si distanta dintre cele doua drepte.
Deoarece B1 1 si B2 2 sunt picioarele perpendicularei comune, avem
s

2
2
2
9 5
5
12 6
2 14
d(1 , 2 ) = d(B1 , B2 ) =

+ +1 +

=
.
7 7
7
7
7
7

98

ALGA-GDED

Metoda IV. Consideram doua puncte C1 (t) 1 si C2 (s) 2 si functia f (s, t) = ||C1 (t)C2 (s)||2 ,
s, t R. Distanta dintre cele doua drepte este data de valoarea minima a functiei f cand
s, t R. Avem

2
2
2
f (s, t) = ( 3s+1
2 t) + (t + 1) + (s + t 2) =

13
4

s2 3t2 5st +

11
2

s 7t +

21
4 .

Punctele critice (s, t) R2 ale functiei f (care contin punctul de minim) se afla rezolvand
sistemul

f
s
f
t

(
=0

=0

13
2 s

5t +

11
2

=0

6t 5s z = 0

s = 1/7
t = 9/7,

solutie unica (v. valorile obtinute prin metoda III). In continuare, pentru a determina perpendiculara comuna a dreptelor 1 si 2 se procedeaza analog cu Metoda III.

77. Vectorii directori ai dreptelor 1 :

3

x0
1

y+2
1

z3
1

si 2 :

x 21
3
2

y+1
0

z1
1

sunt v1 (1, 1, 1), respectiv

v2 2 , 0, 1 , iar doua puncte de pe aceste drepte sunt
1
A1 (0, 2, 3), respectiv A2 2 , 1, 1 . Atunci:

2 , 1, 21 , 32
|hA1 A2 , v1 v2 i|
2 , 1,

d(1 , 2 ) =
=
=
1, 1 , 3
||
v1 v2 ||
2
2

| 12 (1) + 1 12 + (2) 32 |
2 14

=
.
=
7
14/2

Solutii

99

III.4. Coordonate curbilinii

78. a) Folosim formulele

(26)

p
= x2 + y 2

k + arctg xy ,

/2,

3/2,

pentru x 6= 0
pentru x = 0, y > 0
pentru x = 0, y < 0,

unde k = 0, 1, 2, dupa cum punctul (x, y) sep

afla respectivn cadranele I, II & III, sau IV.
Avem x = 1, y = 2. Atunci rezulta = x2 + y 2 = 5 si deoarece punctul se afla n
cadranul IV, = 2 + arctg (2) = 2 arctg 2.
b) Folosim formulele

x = cos
, (, ) [0, ) [0, 2].
y = sin
Coordonatele carteziene pentru = 2 si = 3
4 sunt

x = 2 cos 3
2
4 = 2cos 4 = 2cos 4 =

y = 2 sin 3
2.
4 = 2 sin 4 = 2 sin 4 =
p

x2 + y 2 = 5;
proiectia punctului pe planul x0y aflandu-se n cadranul IV, rezulta = 2 + arctg xy =
2 arctg 2, iar z = 3.
b) Folosim formulele

x = cos
y = sin , (, , z) [0, ) [0, 2] R.

z=z

79. a) Folosim formulele (26). Avem x = 1, y = 2, z = 3. Deci =

Avem = 1, =

4
3 ,z

= 2. Atunci rezulta:

1
x = 1 cos 3 = cos + 3 = cos 3 = 2
3

y = 1 sin 4
3 = sin + 3 = sin 3 = 2

z = 2.

80. a) Folosim formulele

p
r = x2 + y 2 + z 2

= arccos(z/r)

k + arctg x ,

/2,

3/2,

pentru x 6= 0
pentru x = 0, y > 0
pentru x = 0, y < 0.

unde k = 0, 1, 2, dupa cum punctul (x, y, 0) se afla respectiv n cadranele I,pII & III, sau IV
2
2
2
ale planului xOy R2 . Avem x= 1, y
= 2, z = 3, de
unde
obtinem r = x + y + z =

z
3
3
14 si = arccos r = arccos 14 = arccos 14 . Rezolvam sistemul
(

2 2

x +y

cos = 1
1
=
14

cos
x = r sin cos
14
5

2 2

sin = 2 tg = 2
x +y
y = r sin sin
2 = 14
5

sin

14

100

ALGA-GDED

si deoarece ne aflam n cadranul IV, rezulta = 2 + arctg (2) = 2 arctg 2 [0, 2).
De asemenea, putem scrie = 2 arcsin 25 = 2 arccos 15 .
b) Folosim formulele

x = r sin cos
y = r sin sin , (r, , ) [0, ) [0, ] [0, 2].

z = r cos
Avem r = 1, =

2
3 ,

5
3

si obtinem

cos = cos( 3 ) = cos 3 = 12 , sin = sin( 3 ) = sin 3 =

3
2 ,

cos = cos(2 3 ) = cos 3 = 12 , sin = sin(2 3 ) = sin( 3 ) = sin 3 =

deci

x = r sin cos = 1 23 12 = 43 ,

y = r sin sin = 1 23 ( 23 ) = 34 ,

z = r cos = 1 ( 21 ) = 12 .

In concluzie coordonatele carteziene ale punctului sunt (x, y, z) = (

3
2 ,

3
3
1
4 , 4 , 2 ).

III.5. Conice

81. Metoda 1. Punctele conicei satisfac o ecuatie de tipul

(27)

a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a10 x + 2a20 y + a00 = 0,

unde coeficientii a11 , a12 , a22 , a10 , a20 , a00 i aflam rezolvand sistemul:

a11 + 2a12 + a22 + 2a10 + 2a20 + a00 = 0

a11 = 4

a11 2a12 + a22 + 2a10 2a20 + a00 = 0

a12 = a10 = a20 = 0

a11 2a12 + a22 2a10 + 2a20 + a00 = 0
, unde R .
a22 = 3

a11 + 2a12 + a22 2a10 2a20 + a00 = 0

a00 =
1
a
+
a
+
a
=
0
11
10
00
4
In concluzie, nlocuind coeficientii n (27) si simplificand prin 6= 0, obtinem ecuatia conicei

a
4 0
a12
= 12 < 0, deci

=
: 4x2 + 3y 2 + 1 = 0. Se observa ca = 11

a22

a11

avem conica de gen hiperbolic. Mai mult, deoarece = a12

a10

a21

a12
a22
a20

3
a10
a20
a00

4

= 0

0

12 6= 0, conica este nedegenerata, deci o hiperbola.

Metoda 2. Se dezvolta determinantul
2

x
xy y 2 x
y 1

1
1
1
1
1 1

1 1 1
1 3
1 1 1
:
= 0 x2 + + y 2 = 0.

4 4
1 1 1 1 1 1
1
1
1 1 1 1
1
1

0
0
0 1
4
2
Se obtine ecuatia conicei cerute (hiperbola)
: 4x2 + 3y 2 + 1 = 0

x2
y2

= 1.
1/4 1/3

0
3
0

0
0
1

Solutii

101

82. Metoda I. Conicele cerute satisfac ecuatii de forma (27). Conditia A, B, C, D se

rescrie

a22 + 2a20 + a00

a11 2a10 + a00

a22 2a20 + a00

a11 + 2a10 + a00

=0
a11 = , a12 =
=0
a22 =

=0

a10 = a20 = 0, a00 = ,

=0

unde , R nu sunt ambele nule. In concluzie, conicele ce trec prin punctele A, B, C si D

satisfac ecuatia
: x2 2xy + y 2 = 0,

, R, 2 + 2 > 0.

Metoda II. Se aplica formula

: (AB)(CD) + (AC)(BD) = 0,

, R.

Ecuatiile generale ale dreptelor (AB), (CD), (AC), (BD) sunt respectiv
x y + 1 = 0, x y 1 = 0, x = 0, y = 0.
Rezulta ecuatia conicei
: (x y + 1)(x y 1) + xy = 0 x2 (2 )xy + y 2 = 0,
unde , R, 2 + 2 > 0. Notand = 2 , rezulta ecuatia obtinuta la metoda 1.

83. Metoda I. Conica este descrisa de o ecuatie de forma (27). Coeficientii se obtin
din conditiile A, B, C , care se rescriu

a11 + 2a10 + a00 = 0

a11 = 2, a12 = , a22 = 2
a00 = 0

a10 = , a20 = , a00 = 0

a22 + 2a20 + a00 = 0

unde , R nu sunt ambele nule. Inlocuind n ecuatia generala (27) si mpartind prin 2,
rezulta ecuatia conicelor ce trec prin punctele A, B si C,
: x2 xy + y 2 x y = 0.
Metoda II. Se aplica formula
a(AB)(AC) + a(BC)(BA) + c(CA)(CB) = 0, a, b, c R.
Ecuatiile generale ale dreptelor (AB), (AC), (BC), (BA), (CA) si (CB) sunt respectiv
(AB) (BA) : y = 0,

(AC) (CA) : x + y 1 = 0,

(BC) (CB) : x = 0.

Rezulta ecuatia conicei

: ay(x + y 1) + bxy + c(x + y 1) x = 0
cx2 + (a + b + c)xy + ay 2 cx ay = 0,
unde a, b, c R, a2 + b2 + c2 > 0. Renotand = c, = a, = (a + b + c), rezulta ecuatia
obtinuta la metoda I.

0 2
84. a) Se observa ca = 2 3 = 4 < 0, deci conica este de gen hiperbolic.

0 2
2

Deoarece = 2 3 7 = 16 6= 0, conica este o hiperbola.

2 7 7

102

ALGA-GDED

b) Centrul hiperbolei este C(2, 1). Acesta se determina rezolvand sistemul

4y + 4 = 0
x=2

4x 6y 14 = 0
y = 1.
c) Pantele axelor de simetrie ale conicei satisfac relatia (a11 a22 )k + a12 (k 2 1) = 0. In
cazul nostru avem 2k 2 + 3k 2 = 0 k {2, 12 } si deci k1 = 2 si k2 = 12 sunt respectiv
pantele axelor.
T
inand cont ca axele trebuie sa treaca prin centrul conicei C0 (2, 1), rezulta ca ecuatiile
celor doua axe sunt respectiv
1 : y + 1 = 2(x 2) 2x + y 3 = 0,

2 : y + 1 =

1
(x 2) x 2y 4 = 0.
2

Directiile celor doua asimptote sunt date de vectorii liberi v = li + mj care satisfac relatia
a11 l2 + 2a12 lm + a22 m2 = 0 4lm 3m2 = 0 m(4l 3m) = 0,
deci avem (l, m) {(1, 0), (3, 4)}. In concluzie ecuatiile carteziene ale asimptotelor asociate
celor doua directii asimptotice date de vectorii v1 (1, 0) si v2 (3, 4) sunt
1 :

x2
1

y+1
0

y = 1

2 :

x2
3

y+1
4

4x 3y 11 = 0.

Aflam varfurile conicei intersectand cu axele de simetrie 1 si 2 . Obtinem

4xy 3y 2 + 4x 14y 7 = 0
y = 2x + 3
{V1,2 } = 1 :

y = 2x + 3
5x2 20x + 19 = 0,

x = 2 1/
5
. Prin urmare varfurile sunt V1 (2+ 15 , 1 25 ), V2 (2 15 , 1+ 25 );
y = 1 2/ 5
g,
acestea se afla la intersectia conicei cu prima axa de simetrie. De asemenea, 2 =
deci 2 este axa de simetrie netransversa a conicei (vezi figura 1).

deci

Figura 1

85. a) Se observa ca =

= 3
2

3
1
4

2
4
4

Figura 2

3
= 0, deci conica este de gen parabolic. Deoarece
1

= 100 6= 0, conica este o parabol

a.

Solutii

103

b) Deoarece conica este o parabola, ecuatia axei de simetrie a acesteia este de forma
: a11 gx + a12 gy = 0. In cazul nostru avem
: 9(18x + 6y 4) + 3(6x + 2y 8) = 0 y = 3x + 1.
Varful V al parabolei l gasim intersectand parabola cu axa de simetrie .

9x2 + 6xy + y 2 4x 8y 4 = 0
(3x + y)2 = 4(x + 2y + 1)
V :

y = 3x + 1
3x + y = 1

x + 2y + 1 = 1/4

3x + y = 1

x = 11/20
y = 13/20,

13
deci am gasit varful V ( 11
20 , 20 ).

c) Obtinem

Ox :

9x2 + 6xy + y 2 4x 8y 4 = 0

y=0

9x2 4x 4 = 0
y = 0,

deci Ox = A1,2 2(19 10) , 0 , iar

Oy :

9x2 + 6xy + y 2 4x 8y 4 = 0

x=0

x=0
y 2 8y 4 = 0,

deci Oy = {B1,2 (0, 4 2 5)} (vezi figura 2).

86. a) Se observa ca =

16

= 2
40

2
19
5

40
5
40

16

2
= 300 > 0, deci conica este de gen eliptic. Cum
19

= 18000 6= 0, conica este o elips

a.

b) Centrul C al elipsei l aflam rezolvand sistemul

32x + 4y + 80 = 0
x = 5/2

4x + 38y + 10 = 0
y = 0,
deci C( 52 , 0).
c) Pantele k1,2 ale axelor de simetrie sunt date de ecuatia (16 19)k + 2(k 2 1) = 0
2k 2 3k 2 = 0 si deci avem k1 = 2 si k2 = 12 . T
inand cont ca axele trebuie sa treaca prin
centrul conicei C( 52 , 0), rezulta ca ecuatiile celor doua axe sunt respectiv 1 : y = 2(x + 52 )
si 2 : y = 21 (x + 52 ). Varfurile conicei sunt punctele de intersectie dintre si axele de
simetrie 1 , 2 . Rezolvand sistemul

16x2 + 4xy + 19y 2 + 80x + 10y + 40 = 0

20x2 + 100x + 113 = 0
1 :

y = 2x + 5
y = 2x + 5,
n

2 15
15
,

. De asemenea,
obtinem varfurile 1 = V1,2 252
10
5

2 :

16x2 + 4xy + 19y 2 + 80x + 10y + 40 = 0

y = x2 54

20x2 + 100x + 61 = 0
y = x2 54 ,

o
5
2 5
de unde rezulta 2 = V3,4 ( 258
,

10
5 ) (vezi figura 3).

104

ALGA-GDED

Figura 3

87. a) Ecuatia polarei punctului A n raport cu conica se deduce prin dedublarea ecuatiei
conicei cu coordonatele punctului A(1, 2); obtinem
1
1
1
3
pol,A : 1 x 2 (x 2 + 1 y) + 3 2y 4 (x + 1) + 6 (y + 2) 4 = 0 y = x.
2
2
2
8
Intersectia dintre polara si conica este data de
2

x 2xy + 3y 2 4x + 6y 4 = 0
43x2 112x 256 = 0

y = 3x/8
y = 3x/8,

deci de punctele T1,2 ( 56843 221 , 21343 221 ). Atunci cele doua tangente au ecuatiile

65 3 221

1,2 : y 2 = (x 1)
.
13 8 221
b) Diametrul conicei conjugat cu directia v = i 2j (1, 2) este dat de ecuatia
conj,v : 1 (2x 2y 4) + (2)(2x + 6y + 6) = 0 3x 7y 8 = 0.
Daca ducem tangentele de directie v (1, 2) la conica, atunci punctele de tangenta {A, B}
le aflam rezolvand sistemul
2

x 2xy + 3y 2 4x + 6y 4 = 0
x = (7y + 8)/3
{A, B} = conj :

,
3x 7y 8 = 0
y2 + y 2 = 0
de unde rezulta A(2, 2) si B(5, 1). In concluzie, ecuatiile tangentelor de directie v la
conica sunt respectiv
y+2
1 : x+2
1 = 2 2x + y + 6 = 0
2 :

x5
1

y1
2

2x + y 11 = 0.

c) Tangenta dusa prin punctul B(1, 1) la conica are ecuatia obtinuta prin dedublare
cu coordonatele punctului B,
tg,B : 1 x (x + y) + 3 y 2(x + 1) + 3(y + 1) 4 = 0
sau echivalent 2x 5y + 3 = 0.

0
2

88. Se observa ca =

= 2
2

2
3
7

2
7
7

2
= 4 < 0, deci avem conica de gen hiperbolic. Cum
3

= 16 6= 0, conica este hiperbol

a. Notand k = tg , unghiul de rotatie

Solutii

105

se obtine din ecuatia

2k
4
1
2
=
4k + 6k 4 = 0 k1,2 2,
.
1 k2
0+3
2

1
1
cos = 1+k
=
2
5
. Alegand cos = 15 si sin = 25 ,
Pentru k = 2, rezulta
2
sin = k

=
2
!
5
1+k
1
5
25

obtinem matricea de rotatie C =

x0 Oy 0 devin

x
y

=C

x0
y0

2
5
1
5

, deci ecuatiile rotatiei de reper xOy

5
x = (x0 + 2y 0 )/
0
0
y = (2x + y )/ 5.

Inlocuind x, y n ecuatia conicei : 4xy 3y 2 + 4x 14y 7 = 0, rezulta noua ecuatie a

acesteia, relativ la sistemul de coordonate rotit x0 Oy 0 :
:

4 0
3
4
14
(x + 2y 0 )(2x0 + y 0 ) (2x0 + y 0 )2 + (x0 + 2y 0 ) (2x0 + y 0 ) 7 = 0,
5
5
5
5

care dupa restrangerea patratelor n x0 si y 0 se rescrie

4
0
4 x
5
|
{z
}
x00

3
+ y
5
|
{z
}

+ 4 = 0,

y 00

deci efectuam translatia X 0 = X 00 + V 0 data de relatiile

0
00 0 4 !
0 00
x 5
x
x
x
x

=
+
y0
y 00
y0
y 00
y 0 35

4
5
3
5

!
.

Relativ la noile coordonate, are ecuatia canonica (hiperbola) : 4x002 + y 002 + 4 = 0

002
x002 y 4 = 1.
Observatia 1. Matricea rotatiei se poate obtine si prin metoda valorilor proprii, dupa cum
urmeaza. Matricea asociata formei patratice atasate conicei este:

a11 a12
0 2
.
A=
=
a21 a22
2 3

= 2 + 3 4. Radacinile ecuatiei caracteAvem PA () = det (AI) =

2 3
ristice 2 + 3 4 = 0 sunt 1 = 4 < 0 si 2 = 1 > 0, deci conica este de gen hiperbolic.
Pentru = 1, vectorii proprii asociati v = (a, b) satisfac sistemul

a + 2b = 0
1
2
a
0
(A I)v = 0
=

,
2
4
b
0
2a 4b = 0
ce are solutiile v = (2t, t) = t(2, 1), t R. Pentru t = 1 obtinem vectorul propriu asociat
v1 = (2, 1). Analog, pentru = 4, obtinem vectorul propriu v2 = (1, 2). Normand cei
doi vectori obtinem baza ortonormata:

1
1
2
2
, f2 = ,
.
f1 = ,
5
5
5
5

106

ALGA-GDED

Deoarece det [f1 , f2 ] < 0, permut

and coloanele matricii si notand e1 = f2 , e2 = f1 , rezulta
matricea C a rotatiei:

1/ 5
2/5
C = [e1 , e2 ] =
,
2/ 5

1/ 5

x = (x0 + 2y 0 )/ 5
iar ecuatiile rotatiei xOy x Oy devin
. Pe baza valorilor proprii
y = (2x0 + y 0 )/ 5
si a invariantilor se poate anticipa ecuatia canonica a conicei. Avem 1 = 4, 2 = 1 si
16

= 4 = 4, deci
(

00 : 1 x002 + 2 y 002 +

y 002

= 0 4x002 + y 002 + 4 = 0 x002

= 1.

Observatia 2. Coordonatele centrului de simetrie al hiperbolei C0 (x, y) satisfac sistemul:

2y + 2 = 0
x=2

2x 3y 7 = 0
y = 1
deci putem efectua n prealabil o translatie de sistem de coordonate xOy x0 C0 y 0 , de vector
OC0 t (2, 1):

x = x0 + 2
2
x
x
,

+
=
0
y = y0 1
1
y
y
de unde rezulta : 4x0 y 0 3y 02 + 4 = 0. Se observa ca este necesara o rotatie de sistem
x0 C0 y 0 x00 C0 y 00 de matrice C, data de relatiile: X 0 = CX 00 . Matricea C se poate determina
fie aplicand formula

2a12
cos sin
(28)
tg 2 =
,
, C=
sin cos
a11 a22
fie folosind metoda valorilor proprii (vezi Obs. 1). Se obtine ecuatia redusa a conicei (vezi
figura 1),
y 002
2
: x00
= 1.
4

89. Invariantii conicei sunt:

= 3
2

3 2
1 4 = 100 6= 0,
4 4

9
=
3

3
= 0,
1

deci conica este o parabola (conica fara centru). Deoarece a12 6= 0, efectuam o rotatie al
carei unghi este solutia ecuatiei
tg =
Rezulta ca posibila alegere cos =
110 , sin =
rotatiei sunt:

3 ),
10

a11
tg = 3.
a12

1 , sin
10

= 310 (o alegere echivalenta fiind cos =

deci matricea de rotatie este R =

x
y

=R

x0
y0

1/ 10
3/ 10

3/10
, iar formulele
1/ 10

x = (x0 + 3y 0 )/ 10

y = (3x0 + y 0 )/ 10.

Solutii

107

Ecuatia conicei relativ la sistemul rotit x0 Oy 0 este (dupa restrangerea unui patrat si gruparea
termenului liniar complementar de gradul I):

1
5
10 y 0
= 2 10 x0
.
10
2 10
Deci coordonatele noi ale sistemului translatat x00 Oy 00 sunt date de relatiile y 00 = y 0
1 , x00 = x0 5
iar relatiile ce definesc translatia sunt
10
2 10

x0
y0

x00
y 00

5
2 10
1
10

Originea O00 este exact varful parabolei, care are coordonatele (x00 , y 00 ) = (0, 0) si (x0 , y 0 ) =
( 2510 , 110 ). Relativ la reperul x00 Oy 00 conica are ecuatia canonica : y 002 = 210 x00 .
Observatie. Matricea rotatiei se poate obtine si prin metoda valorilor proprii,
dup

a cum
urmeaza. Matricea asociata formei patratice atasate conicei este A =

9
PA () = det(A I) =
3

9
3

3
1

. Avem

3
= 2 10. Radacinile ecuatiei caracteristice
1

2 10 = 0 sunt 1 = 0, 2 = 10, deci conica este de gen parabolic.

Pentru = 0, vectorii proprii asociati v = (a, b) satisfac sistemul

9 3
a
0
9a + 3b = 0
(A I)v = 0
=

3 1
b
0
3a + b = 0
care are solutiile v = (t, 3t) = t(1, 3), t R. Pentru t = 1, obtinem vectorul propriu
asociat v1 = (1, 3). Analog, pentru = 10, obtinem vectorul propriu v2 = (3, 1). Normand
vectorii v1 si v2 , obtinem baza ortonormata

1
3
3
1
B 0 = e1 = ,
, e2 = ,
,
10
10
10
10

deci matricea de rotatie este: R = [e1 , e2 ] =

1
10
310

3
10
1
10

; trecerea de la sistemul de

coordonate xOy la cel nou, rotit x0 Oy 0 este descrisa de relatiile

x = (x0 + 3y 0 )/
10
y = (3x0 + y 0 )/ 10.
Inlocuind n ecuatia conicei relativ la reperul xOy, obtinem ecuatia relativ la noul reper:

1
5
0
0
: 10 y
= 2 10 x
10
2 10
Cele doua paranteze sunt expresiile noilor coordonate, respectiv y 00 = y 0 110 , x00 = x0 2510 ,
de unde rezulta ecuatiile translatiei x0 Oy 0 x00 Oy 00 :

0 00
5
x00 = x0 5
2 10
2 10
x
x
,
=
+

y 00
y0
y 00 = y 0 1
1
10

5 , 1
2 10
10
2
10 x00 (vezi

de vector OO00 =
este : y 002 =

10

. In final, ecuatia canonica a conicei (relativ la reperul x00 O00 y 00 )

figura 2).

108

ALGA-GDED
q

Verificare. Avem = 100, = 0, I = 10 p =

2

este de forma y = 2px y

002

210 x00

I3

1
10

deci ecuatia redusa a conicei

(s-a obtinut varianta cu semnul minus).

90. Invariantii conicei sunt:

16

= 2
40

2 40
16 2
19 5 = 18.000 6= 0, =
2 19
5 40

= 300 > 0,

deci conica este o elipsa (conica cu centru). Deoarece a12 6= 0, efectuam o rotatie al carei
unghi , care se determina aplicand formula
tg 2 =

2a12
4
tg 2 = ;
a11 a22
3

rezulta tg 2, 12 . Pentru tg = 2, rezulta ca posibila alegere cos = 15 , sin =

!
1
2

5
5
, iar formulele rotatiei sunt:
deci matricea de rotatie este C =
2
1
5

x
y

=C

x0
y0

2 ,
5

x = (x0 2y 0 )/ 5
y = (2x0 + y 0 )/ 5.

Inlocuind x, y n ecuatia conicei : 16x2 + 4xy + 19y 2 + 80x + 10y + 40 = 0, rezulta noua
ecuatie a acesteia, relativ la sistemul de coordonate rotit x0 Oy 0 :

: 20x02 + 15y 02 + 20 5 x0 30 5 y 0 + 40 = 0

! 2

2
5
0
+ 15 y 0 5
20 x +
= 60,
2
| {z }
{z
}
|
y 00
x00

deci coordonatele noi ale sistemului translatat x00 Oy 00 sunt date de relatiile x00 = x0 +

y 00 = y 0 5, iar relatiile ce definesc translatia sunt

0 00

x
x
5/2
=
+
.
y0
y 00
5
Se obtine ecuatia canonica a elipsei : 20x002 + 15y 002 = 60

x002
3

y 002
4

5
2 ,

= 1.

Observatia 1. Matricea rotatiei se poate obtine si prin metoda valorilorproprii, dup

a cum
urmeaza. Matricea asociata formei patratice atasate conicei este A =

16
PA () =
2

16
2

2
19

. Avem

2
= 2 35 + 300. R
adacinile ecuatiei caracteristice 2 35 +
19

300 = 0 sunt 1 = 15 si 2 = 20, iar vectorii proprii ortonormati sunt

1
1
2
2
, e2 = ,
.
B 0 = e1 = ,
5
5
5
5
Deoarece det [e1 , e2 ] < 0, permutand coloanele matricii, rezulta matricea
iei:
R=
R a rotat

x = (x0 2y 0 )/ 5
1/5 2/ 5
0
0
[e2 , e1 ] =
.
, iar ecuatiile rotatiei xOy x Oy devin
2/ 5
1/ 5
y = (2x0 + y 0 )/ 5

Solutii

109

Pe baza valorilor proprii si a invariantilor se poate anticipa ecuatia canonica a conicei. Avem
1 = 15,2 = 20,
= 60, deci
00 : 1 x002 + 2 y 002 +

x002
y 002
= 0 15x002 + 20y 002 60 = 0
+
= 1.

4
3

Observatia 2. Coordonatele centrului de simetrie al elipsei C0 (x, y) satisfac sistemul

8x + y + 20 = 0
x = 52

,
2x + 19y + 5 = 0
y=0
deci putem
n prealabil o translatie de sistem de coordonate xOy x0 C0 y 0 , de vector
5efectua

t
OC 2 , 0 , descrisa de relatiile:

0
5/2
x = x0 5/2
x
x
=
+

0
y
y
0
y = y0 .
Relativ la noul sistem ecuatia conicei este: : 16x02 + 4x0 y 0 + 19y 02 60 = 0. Prezenta
termenului x0 y 0 n ecuatie arata ca este necesara o rotatie de sistem x0 C0 y 0 x00 C0 y 00 de ma2a12
trice C: X 0 = CX 00 . Matricea C se poate determina fie aplicand formula tg 2 =
,
a
11 a22

C =

cos
sin

sin
cos

, fie folosind metoda valorilor proprii (vezi Obs. 1 si rezolvarea prin

metoda n care rotatia precede translatiei). In final se obtine :

3).

x002
3

y 002
4

= 1 (vezi figura

III.6. Cuadrice

91. a) Se observa ca prin restrangerea patratelor, ecuatia sferei se rescrie sub forma
: (x + 1)2 + (y 3)2 + (z + 2)2 = 4 [x (1)]2 + (y 3)2 + [z (2)]2 = 4.
Rezulta centrul sferei, punctul C(1, 3, 2) si raza sferei r = 2.
b) Distanta de la centrul C(1, 3, 2) al sferei la planul este
d = d(C, ) =

6
| 4 + 3 6 + 13|

= < 2,
2
2
2
26
4 +1 +3

deci planul este secant sferei.

c) Notand cu C 0 centrul cercului de intersectie al sferei cu planul , cu A un punct
oarecare al cercului si cu r0 raza acestuia, aplicand teorema
lui Pitagora n triunghiul
q

CC 0 A, rezulta raza cercului de sectiune r0 = r2 d2 = 34

.
Centrul
C 0 al cercului se afla
13
la intersectia planului cu dreapta prin C care este perpendiculara pe . Avem

4x + y + 3z + 13 = 0
x = 25/13
y = 36/13

3
z
+
2
x
+
1

=
=
z = 35/13
4
1
3
25 36
deci s-a obtinut centrul C 0 ( 13
, 13 , 35
13 ).
2
92. I. a) Pentru cuadrica 1 , obtinem g
(x, y, z) = x2 y
+ z 2 2xy 2yz 2zx.

1
Matricea formei patratice asociate este: A = 1
1

1
1
1

1
1 , deci (A) = {1, 2, 2}.
1

110

ALGA-GDED

Invariantii cuadricei sunt:

1
=
1
5/2

1
J =
1

1
1
1
0

1
1
1
0

5/2
0
0
1

33
=
, = det A = 1

1 1 1 1
+
+
1 1 1 1

1
1
1

1
1
1

= 4

1
= 2 + 0 2 = 4,
1

I = T r A = 1 1 + 1 = 1.
In concluzie, cuadrica este nedegenerata ( 6= 0) si admite
6= 0).
b) Centrul de simetrie al cuadricei este solutia sistemului:

gx = 0
2x 2y 2z = 5

gy = 0
2y 2x 2z = 0

gz = 0
2z 2y 2x = 0

centru de simetrie (deoarece

x = 5/4
y = 5/4
z = 0,

deci Cs (5/4, 5/4, 0).

c) Valorile proprii ale matricei sunt 1 = 1, 2 = 2 si 3 = 2. Vectorii proprii v = (a, b, c)
atasati valorii proprii 1 = 1 i aflam rezolvand sistemul:

0 1 1
a
0
b c = 0
a 2b c = 0
(A 1 I) v = 0 1 2 1 b = 0

a b = 0,
1 1 0
c
0
cu solutia v = (t, t, t) = t (1, 1, 1) , t R, deci un generator al spatiului propriu este
v1 = (1, 1, 1).
Analog gasim vectorii proprii v2 = (1, 2, 1) si v3 = (1, 0, 1). Normand, obtinem baza
ortonormata

1
1
1
1
2
1
1
1
0
0
0
0
B = e 1 = , ,
,e 2 = , ,
, e 3 = , 0, ,
.
3
3
3
6
6
6
2
2
Relatiile de trecere la noul sistem de coordonate sunt:

x = 13 x0 + 16 y 0 12 z 0

x
x

y = C y0
y = 13 x0 + 26 y 0

z
z

z = 1 x0 + 1 y 0 + 1 z 0 .
3
6
2
Inlocuind expresiile obtinute ale coordonatelor x, y, z n ecuatia cuadricei, rezulta ecuatia
cuadricei relativ la noul sistem de coordonate:
0 :

x02 2y 02 + 2z 02 53 x0 56 y 0 + 52 z 0 1 = 0
2

5
5
5
0
0

2
y

+
2
z
+

x0 2
3
4 6
4 2

33
8

= 0.

T
inand cont de expresiile din paranteze, efectuam translatia Ox0 y 0 z 0 O00 x00 y 00 z 00 data de
formulele:

00
0 00
523
x
x
x = x0 5 2 3
y 00 = y 0 5 4 6 y 0 = y 00 + 5 4 6 .
00
z 00
z0
z = z0 + 5 4 2
5 4 2

Solutii

111

Prin nlocuirea coordonatelor (x0 , y 0 , z 0 ) n ecuatia cuadricei rezulta ecuatia relativ la reperul
O00 x00 y 00 z 00 ,
33
x002 2y 002 + 2z 002
= 0,
8
de unde rezulta ecuatia canonica
(29)

x00
y 00
z 00

+
1 = 0,
33/8 33/16 33/16

deci cuadrica este un hiperboloid cu o panza.

Altfel. Deoarece = 4 6= 0, avem o cuadrica cu centru de simetrie Cs (5/4, 5/4, 0) si
putem efectua n prealabil o translatie de sistem de coordonate Oxyz O0 x0 y 0 z 0 , (O0 = Cs )
de vector OO0 = (5/4, 5/4, 0), descrisa de relatiile:

0
x
x
5/4
x = x0 + 5/4
0
y = y + 5/4
y = y 0 5/4

0
0
z = z0.
z
z
Rezulta ecuatia cuadricei relativ la Ox0 y 0 z 0 ,
: x02 y 02 + z 02 2x0 y 0 2x0 z 0 2y 0 z 0 1 = 0.
Efectuam o rotatie de sistem Ox0 y 0 z 0 O0 x00 y 00 z 00 de matrice C, data de relatiile X 0 = CX 00 ;
determinam matricea C folosind metoda valorilor proprii, ca mai sus. Se obtine n final
ecuatia canonica (redusa) a cuadricei , data de (29) (vezi figura 4).

Figura 4
II. a) Consideram cuadrica2 .

0
3 0

a) Avem A = 3
2
0 , deci (A) = {1, 3, 7}. Invariantii cuadricei
0
0
7
sunt:

56
3 0
0

3 0

2
0
8
=
= 112 377 56 3 , = 3
2
0 = 21,
0
0
7
7
0

0
7
56
8 7 87

0
3 0 0 2 0
J =
+
+
= 17, I = T rA = 5.
3
2 0 7 0 7
In concluzie, 2 este nedegenerata ( 6= 0) si are centru de simetrie (deoarece 6= 0).

112

ALGA-GDED
b) Coordonatele centrului de simetrie al cuadricei satisfac sistemul:

23y + 112 = 0
x = 112/3
8/ 3
112
8 56
Cs
, , 1 .
2 3x + 4y 16 = 0
y = 56/ 3

3
3
3
14z 14 = 0
z = 1

c) Matricea formei patratice g (x, y, z) = 2 3xy+2y 2 7z 2 este A = 3

0

3
2
0

0
0 ,
7

iar valorile proprii ale acesteia sunt 1 = 1, 2 = 3 si 3 = 7. Vectorii proprii v = (a, b, c)

atasati valorii proprii 1 = 1 i aflam rezolvand sistemul:

0
1
3 0
a
a

3b = 0
(A 1 I) v = 0 3
3
0 b = 0
3a + 3b = 0

0
c
0
0
6
6c = 0

cu solutiile v = t 3, 1, 0 , t R. Pentru t = 1 obtinem generatorul v1 = ( 3, 1, 0). Analog,

gasim vectorii proprii v2 = (1, 3, 0) si v3 = (0, 0, 1). Normand, obtinem baza ortonormata
(

!
)

3 1
3
1
0
0
0
0
B = e1=
, ,0 ,e 2 =
,
, 0 , e 3 = (0, 0, 1) ,
2 2
2
2
a carei matrice asociata relativ la vechea baza este:

3 2
C0 = [e0 1 , e0 2 , e0 3 ] = 1/2
0

1/2
0

3 2 0 .
0
1

Deoarece det C0 < 0, obtinem matricea de rotatie C schimband ntre ele primele doua coloane,

3/2 0
1/2

C = 3/2 1/2 0 .
0
0
1
Relatiile de trecere la noul sistem de coordonate sunt:

x
x
x = 12 x0 + 23 y 0
y = C y0
y = 3 x0 + 12 y 0

z = z0. 2
z
z0
Ecuatia cuadricei relativ la noul sistem de coordonate rotit Ox0 y 0 z 0 va fi:

2 : 3x02 y 02 7z 02 + 8 7 + 3 x0 + 8 7 3 1 y 0 14z 0 87 = 0

2
4(7+ 3)
2
3 x0 +
y0 4 7 3 1
7 (z 0 + 1) + a = 0,
3

16(37756 3)
unde a =
> 0. T
inand cont de expresiile din paranteze, efectuam translatia
3
0 0 0
Ox y z O00 x00 y 00 z 00 data de formulele:

4(7+ 3)

0 00
00
0

x
=
x
+

3
4 7 + 3 3
x
x

00
0
.
y 00 = y 0 4 7 3 1 y = y + 4 7 + 3

00
0

z
z

1
00
z = z0 + 1

Solutii

113

Figura 5
Inlocuind (x0 , y 0 , z 0 ) n ecuatia cuadricei, rezulta un hiperboloid cu o panza de ecuatie redusa
002
002
002
(vezi figura 5) xa/3 + y a + za/7 = 1.

1
III. a) Avem A = 3
1

J =

1
3
1
2

1
2
1
4
5
6
6 14

3 1 1
+
1 1 5

1
3

3
1
1
4

3
1
1

1
1 , deci (A) = {2, 3, 6}. Invariantii cuadricei sunt:
5

1
3
1

= 216, = 3
1
1 = 36

1
1
5

1
1
+
= 8 + 4 + 4 = 0, I = T rA = 1 + 1 + 5 = 7.
1
5

b) Coordonatele centrului de simetrie al cuadricei sunt solutiile sistemului:

2x 6y + 2z 4 = 0
x 3y + z = 2
2y 6x 2z + 8 = 0
3x + y z = 4 Cs (1, 0, 1).

10z + 2x 2y 12 = 0
x y + 5z = 6
c) Matricea atasata a formei patratice
g(x, y, z) = x2 + y 2 + 5z 2 6xy + 2xz 2yz

1
asociate cuadricei date este A = 3
1

3
1
1

1
1 . O baz
a formata din vectori proprii
5

asociati valorilor proprii 1 = 2, 2 = 3 si 3 = 6 este {v1 = (1, 1, 0), v2 = (1, 1, 1), v3 =

(1, 1, 2)}. Normand, obtinem baza ortonormata

B =

e1=

1
1
1
1
1
1
2
1
0
0
, , 0 , e 2 = , ,
, e 3 = , ,
,
2
2
3
3
3
6
6
6

a carei matrice asociata relativ la vechea baza este

1/2
C0 = [e0 1 , e0 2 , e0 3 ] = 1/ 2
0

1/ 3
1/3
1/ 3

1/ 6
1/ 6 .
2/ 6

Deoarece det C0 > 0, rezulta matricea de rotatie C = C0 . Relatiile de trecere la noul sistem

114

ALGA-GDED

de coordonate sunt:

x=

x
x0

y = C y0
y=

z0
z

z=

1 x0
2

1 y 0
3

1 z 0
6

1 x0
2

1 y 0
3

1 z 0
6

1 y 0
3

2 z 0 .
6

Ecuatia cuadricei relativ la noul sistem de coordonate va fi

2 :
(30)

2x02 + 3y 02 + 6z 02 + 222 x0 666 z 0 + 14 = 0

2
2 x0 12 + 3y 02 + 6 z 0 26 + 1 = 0.

T
inand cont de expresiile din paranteze,
formulele:
00

1
0
x = x 2
y 00 = y 0

00
6
0
z =z 2

efectuam translatia Ox0 y 0 z 0 O00 x00 y 00 z 00 data de

00
1/ 2
x
x0
y 0 = y 00 + 0 .
z0
z 00
6/2

Prin nlocuirea n ecuatia (30) a cuadricei relativ la sistemul de coordonate Ox0 y 0 z 0 , rezulta
ecuatia relativ la reperul O00 x00 y 00 z 00 :
2x002 + 3y 002 + 6z 002 = 1,
de unde rezulta ecuatia canonica
(31)

3 :

x002
y 002
z 002
+
+
= 1,
1/2 1/3 1/6

deci cuadrica este un hiperboloid cu doua panze (vezi figura 6).

Figura 6
Altfel. Deoarece avem o cuadrica cu centru de simetrie Cs (1, 0, 1) ( = 36 6= 0), putem
efectua n prealabil o translatie de sistem de coordonate Oxyz O0 x0 y 0 z 0 , unde O0 = Cs ,
de vector OO0 (1, 0, 1).

x
x
1
x = x0 + 1
0
y = y + 0
y = y0

0
z
z
1
z = z0 + 1
deci ecuatia cuadricei devine : x02 + y 02 + 5z 02 6x0 y 0 + 2x0 z 0 2y 0 z 0 + 5 = 0. Prezenta
termenilor micsti indica necesitatea unei rotatii de reper O0 x0 y 0 z 0 O0 x00 y 00 z 00 de matrice

Solutii

115

C : X 0 = C X 00 , pe care o determinam folosind metoda valorilor proprii, urmand calea

prezentata mai sus. In final se obtine ecuatia canonica (31).

2
g g g
93. Notand g (x, y, z) = x9 + y2 2z si (a, b, c) = x
, y , z = 2x9A , 2yA , 2 , ecuatia
planului tangent este de forma : a (x xA ) + b (y yA ) + c(z zA ) = 0, deci
: (x xA )

2xA
+ (y yA ) 2yA + (z zA ) (2) = 0,
9

unde xA = 3, yA = 1 si zA = 1. Inlocuind (xA , yA , zA ) = (3, 1, 1), obtinem :

x + 3y + 3z + 3 = 0.

94. Cuadrica este o sa (paraboloid hiperbolic), deci admite doua familii de generatoare.
Generatoarele sunt drepte si au ecuatiile de forma
: x 3 = y 1 = z = t, t R (x, y, z) = (at + 3, bt + 1, ct), t R.

a
b
c
impune ca punctul curent al dreptei
sa satisfaca ecuatia cuadricei ,
Conditia
pentru orice t R. Prin nlocuire obtinem

2
2
(at + 3)
(ct)
a
c2 2
2a

= bt + 1

t +
b t = 0, t R,
9
4
9
4
3
deci din sistemul obtinut prin
ilor polinomului n t, rezulta b = 2a/3;
anularea
coeficient
2a
a
c = 2a/3, solutiile v a, 2a
,

=
(3,
2,
2). Corespunzator celor doua directii
3
3
3
: x3 = y1 = z = t, t R.
distincte date de vectorii (3, 2, 2), rezulta generatoarele
3
2
2
Unghiul dintre cele doua generatoare este cel format de vectorii directori ai acestora,
deci
h(3, 2, 2) , (3, 2, 2)i
= arccos
= arccos (9/17) .
k(3, 2, 2)k k(3, 2, 2)k
Planul tangent la cuadrica n punctul M (3, 1, 0) se obtine prin dedublarea ecuatiei cuadricei
cu coordonatele punctului M , deci
:

x3 z0
1

= (y + 1) 2x 3y 3 = 0.
9
4
2

Directia normalei 0 3 M (3, 1, 0) este data de vectorul u

(2, 3, 0) normal la planul
y1
z
tangent; rezulta 0 : x3
=
=
.
2
3
0
III.7. Suprafete generate

95. Cilindrul are generatoarele paralele cu dreapta data doar daca ecuatiile acestora
sunt de forma

yb
zc
xy =ab
xy =
0 xa
:
=
=

y
+
z
=
c

b
y + z = ,
1
1
1
unde
(32)

= a b, = c b, , R.

x = y2
Impunem ca 0 sa se sprijine pe curba
. Acest lucru este echivalent cu compatiz=0
bilitatea sistemului

x = y2 , z = 0
x = + , z = 0
0 Ga :

x y = , y + z =
y = , x = y 2 ,

116

ALGA-GDED

deci cu validarea conditiei de compatibilitate + = 2 . Inlocuind si date de relatiile

(32) n conditia de compatibilitate obtinuta, rezulta ecuatia suprafetei cilindrice cautate
2

: x y + y + z = (y + z) y 2 + 2yz + z 2 x z = 0,
un cilindru parabolic (cuadrica).

96. Generatoarele suprafetei conice trec prin varful acesteia V (1, 0, 0), deci ecuatiile
acestora sunt de forma
0 :

y0
z0
x1
=
=
, (a2 + b2 + c2 > 0);
a
b
c

presupunand a 6= 0, mpartind prin a si notand = ab , = ac R, aceste ecuatii se rescriu

x1
y0
z0
x = y
=
=

x = z,
1

unde
z
y
, =
.
x1
x1
2
x + y2 = 1
In plus, faptul ca 0 se sprijina pe curba :
conduce la conditia de compaxz =0
tibilitate a sistemului
( 2
(

x = z = 1
x + y 2 = 1, x z = 0
0
:

x = y, x = z
, x2 + y 2 = 1,
y = 1
(33)

2
anume 2 + 2 = ( 1) 2 + 2 1 = 0. Inlocuind si din relatiile (33) n conditia
de compatibilitate obtinuta, rezulta ecuatia suprafetei conice cautate
2

y
z
2
:
+2
1 = 0 (x 1) 2 (x 1) z y 2 = 0
x1
x1

deci un con (cuadrica).

97. a) Planul n care se afla cercul generator al cuadricei este perpendicular pe axa
Oy : x0 = y1 = z0 , deci are ecuatia de forma : 0 x + 1 y + 0 z = y = , R. In
plus, cercul generator se afla pe o sfera r cu centrul pe axa Oy. Presupunand centrul sferei
r al sferei n C(0, 0, 0) Oy, aceasta va avea ecuatia r : x2 + y 2 + z 2 = , deci cercul
generator are ecuatiile

y=
(34)
, :
x2 + y 2 + z 2 = .
Faptul ca acest cerc generator se sprijina pe dreapta directoare :
echivalent cu satisfacerea conditiei de compatibilitate a sistemului

y = , x2 + y 2 + z 2 =
(35)
x = 1, z = 3.
Eliminand x, y, z din sistem se obtine conditia de compatibilitate
1 + 2 + 9 = 2 + 10 = .

x1
0

y+2
2

z3
0

este

Solutii

117

Inlocuind si din relatiile (34) n (35) se obtine ecuatia suprafetei cautate (un cilindru
circular drept cu axa de simetrie Oy): : x2 + z 2 = 10.
b) Planul si sfera care determina cercul generator au ecuatiile y = , R, respectiv
x2 + y 2 + z 2 = , unde = R2 > 0. Obtinem conditia de compatibilitate a sistemului

y = , x2 + y 2 + z 2 =
x = 3y + 6, z = y 2,
data de 112 + 40 + 40 = . Inlocuind si din determinarile lor initiale, rezulta ecuatia
suprafetei cautate, un con cu axa de simetrie Oy, de ecuatie
2

: x2 10y 2 + z 2 40y + 40 = 0 x2 10 (y + 2) + z 2 = 0.
c) Urmand acelasi procedeu, obtinem conditia de compatibilitate 112 + 34 + 37 = , unde
= y, iar = x2 + y 2 + z 2 , iar suprafata de rotatie obtinuta este hiperboloidul cu o panza

2
17
81
: x2 10y 2 + z 2 34y 37 = 0 x2 10 y +
+ z2 =
.
10
10
IV.1. Aplicatii diferentiabile

98. a) Fie s, t R. Atunci

f (s) = f (t) (s , s ) = (t , t )

s2 = t 2
s = t,
s3 = t 3

si deci f este injectiva. Fie (x, y) R2 un punct oarecare din domeniul valorilor. Deoarece
2
s =x
2 3
f (s) = (x, y) (s , s ) = (x, y)
s3 = y,
iar pentru x < 0 sistemul nu are solutii, rezulta ca functia f nu este surjectiva. Nefiind
surjectiva, f nu este bijectiva.
b) Matricea Jacobiana a functiei f = (f1 , f2 ) este

[J(f )] =

df1
ds
df2
ds

2s
3s2

!
.

Deoarece pentru s = 0 avem rang[J(f )] = 0 < 1, f nu este nici imersie, nici submersie.
Deoarece J(f ) nu este matrice patratica, f nu poate fi difeomorfism.

99. a) Relatia f (s) = f (t) se rescrie

2 cos2 s = 2 cos2 t
sin s = sin t
sin 2s = sin 2t

cos s = cos t

2 sin s = 2 sin t

si deoarece s, t 0, 2 , rezulta s = t, deci f este injectiva. Fie

z) R3 un punct
(x, y,
2 cos2 t = x
sin 2t = y
oarecare din domeniul valorilor. Deoarece f (t) = (x, y, z)
si deoarece

2 sin t = z
pentru x (, 2) (2, +) sau y (, 1) (1, +) sau z (, 2) (2, +),
sistemul nu are solutii, rezulta ca functia f nu este surjectiva si deci nici bijectiva.

118

ALGA-GDED

b) Matricea Jacobiana a functiei f este

4 cos t ( sin t)
2 sin 2t
= 2 cos 2t .
2 cos 2t
[J(f )] =
2 cos t
2 cos t

Deoarece pentru t R, avem (2 sin 2t)2 + (2 cos 2t)2 = 4 6= 0, rezulta rang[J(f )] = 1, deci
f este imersie. Evident, f nu este nici submersie (rang[J(f )] = 1 6= 3), nici difeomorfism.

v =s+tu
2
100. a) Pentru (u, v), (s, t) R , avem f (u, v) = f (s, t) u2 u(s + t) + st = 0 ,
n care a doua ecuatie a sistemului are solutiile posibile (u, v) = (s, t) sau (u, v) = (t, s),
ceea ce indica simetria functiei f n variabilele u, v. Deoarece (u, v) R2 , f (u, v) = f (v, u),
rezulta ca f nu este injectiva (de exemplu, f (0, 1) = f (1, 0) = (1, 0)); f nu este nici bijectiva.
Pe de alta parte, avem

v =xu
f (u, v) = (x, y)
u2 ux + y = 0,
iar a doua ecuatie admite solutii reale doar daca avem y x2 /4. Deci exista perechi (x, y)
R2 care nu au preimagine prin f ; prin urmare f nu este surjectiva. Pentru (x, y) = (0, 1)
obtinem

u+v =0
f (u, v) = (0, 1)
u2 = 1,
uv = 1
g. De asemenea, conditia (x, y) Im f conduce la inegalitatea de mai sus,
deci f 1 (0, 1) =
2
y x /4. Prin urmare, Im f = {(x, y) R2 | y x2 /4}.

b) Matricea Jacobiana a functiei f este [J(f )] =

1
3u2

2v
1

. Avem det[J(f )] = 1 6vu2 ,

deci rang [J(f )] = 2 pentru (u, v) R2 \D, unde D = {(u, v)|u2 v = 61 }, deci f este si
imersie si submersie pe R2 \D. Folosind teorema functiilor implicite rezulta ca functia f este
difeomorfism local, dar fiind bijectiva, rezulta f difeomorfism global pe R2 \D.

101. Notand f1 (, ) = cos si f2 (, ) = sin , obtinem matricea Jacobiana a functiei

f:

J(f ) =

f1

f1

f2

f2

cos

sin

sin

cos

Deoarece det[J(f )] = cos2 + sin2 = > 0, (, ) (0, ) [0, 2), folosind teorema
functiei inverse, rezulta f difeomorfism. Pentru a afla inversa lui f , rezolvam urmatorul
sistem n si :

p
cos = x
2 (cos2 + sin2 ) = x2 + y 2 = x2 + y 2 .
sin = y
Distingem cazurile:
1o . x = 0, y > 0 = /2; 2o . x = 0, y < 0 = 3/2; 3o . x > 0, y 0 = arctg xy ;
4o . x < 0 = + arctg xy ; 5o . x > 0, y < 0 = 2 + arctg xy , deci f 1 (x, y) =
p
( x2 + y 2 , ), unde

y
k + arctg x , pentru x 6= 0,
/2,
pentru x = 0, y > 0
(36)
=

3/2,
pentru x = 0, y < 0,

Solutii

119

unde k ia valorile 0, 1 si 2 dupa cum (x, y) se afla respectiv n cadranul I, cadranele II sau
III, sau n cadranul IV. In concluzie,
p
f 1 (x, y) = ( x2 + y 2 , ), f 1 : R2 \{(0, 0)} (0, ) [0, 2),
cu valorile unghiului date de egalitatea (36).
IV.2. Curbe n Rn

102. Aflam valoarea parametrului t0 R pentru care (t0 ) = (1, 1, 1, 3); din aceasta
egalitate obtinem
t40 = 1, 1 = 1, t50 = 1, t60 + 2 = 3,
de unde rezulta t0 = 1. Vectorul 0 (t0 ) tangent n punctul A la curba are coordonatele
(4t30 , 0, 5t40 , 6t50 ) = (4, 0, 5, 6), deci tangenta si hiperplanul normal n punctul A au respectiv
ecuatiile
tg,A : x141 = x20+1 = x351 = x463
Hnor,A : 4(x1 1) + 0(x2 + 1) + 5(x3 1) + 6(x4 3) = 0
4x1 + 5x3 + 6x4 27 = 0.

103. Observam ca (t0 ) = (0, 1, 0, 2) implica t0 = 0. Avem

0
(0) = (4t30 , 0, 5t40 , 6t50 ) = (0, 0, 0, 0)

00
(0) = (12t20 , 0, 20t30 , 30t40 ) = (0, 0, 0, 0)
000 (0) = (24t0 , 0, 60t20 , 120t30 ) = (0, 0, 0, 0)

(iv)
(0) = (24, 0, 120t0 , 360t20 ) = (24, 0, 0, 0) 6= (0, 0, 0, 0),
deci rezulta B punct singular de ordinul 4. In concluzie, tangenta si hiperplanul normal la
curba n punctul B au respectiv ecuatiile

x2 = 1
x3 = 0
tg,B : x1240 = x20+1 = x300 = x402

x4 = 2
Hnor,B : 24 (x1 0) + 0 (x2 + 1) + 0 (x3 0) + 0 (x4 2) = 0 x1 = 0.
Din relatia 0 (t) = 0 rezulta unica solutie t = 0, deci B este unicul punct singular al curbei.

104. Gasim punctul comun al curbelor rezolvand sistemul (t) = (s), care se rescrie

t2 + 1 = 2 + s

ln t = s, t = s + 1

s2 + s = 0

ln t = s, t = s + 1

s=0
t = 1,

deci punctul comun al curbelor are coordonatele (1) = (0) = (2, 0, 1). Vectorii tangenti n
punctul comun la cele doua curbe sunt 0 (1) = (2, 1, 1), respectiv 0 (0) = (1, 1, 1), deci avem
\
(0 (1),
0 (0)) = arccos

105. Notand x(t) = t 1, y(t) =

h0 (1), 0 (0)i
4
= arccos .
k0 (1)k k 0 (0)k
3 2

t2
t1 ,

obtinem

lim x(t) = ,

lim x(t) = ,

t+

lim y(t) = ,

lim y(t) = ,

t+

120

ALGA-GDED
2

y(t)
t
= lim
= 1 = m, rezulta v (1, 1) directie asimptotica a
t x(t)
t (t 1)2
2t 1
curbei pentru t . Deoarece n = lim (y(t) m x(t)) = lim
= 2 rezulta
t
t t 1
y = x + 2 asimptota a curbei pentru t .
In punctul de acumulare t = 1 avem

si deoarece lim

lim x(t) = 0, lim y(t) = , lim y(t) = +,

t1

t%1

t&1

deci curba admite pentru t 1 asimptota bilaterala x = 0 (axa Oy).

106. a) Conform definitiei, lungimea arcului de curba este

Z

l = ([0, 2]) =

k0 (t)kdt.

Avem 0 (t) = (a(1 cos t), a sin t), deci

q

0
k (t)k = a2 (1 cos t)2 + a2 sin2 t = a 2 2 cos t.
Folosind relatia cos t = 1 2 sin2 2t , rezulta
Z

l=a

Z
2 2 cos tdt = a

Dar t [0, 2]

t
2

2 t
2 2 1 2 sin
dt.
2

[0, ] sin t 0, deci

Z

l = 2a
0

2
t
t
sin dt = 4a cos = 4a(1 1) = 8a.
2
2 0

b) Deoarece originea (0) = (0, 0) nu este un punct regulat al curbei (deoarece 0 (0) = 0),
vom calcula abscisa curbilinie corespunzatoare lui t = . Avem
Z t
Z t
Z t

u
0
s(t) =
k (u)kdu = a
2 2 cos u du = 2a
sin du =
2

= 4a cos . u2 = 4a cos 2t , s : [0, 2] [4a, 4a].

s
Se observa ca inversa acestei functii, t : [4a, 4a] [a, 2] este data de t(s) = 2 arccos( 4a
).
In concluzie, parametrizarea normala a curbei este : [4a, 4a] R2 ,
s
(s) = ( s1 )(s) = (s1 (s)) = (2 arccos( 4a
)) =
s
s
s
= (a(2 arccos( 4a
) sin(2 arccos( 4a
))), a(1 cos(2 arccos( 4a
)))).

IV.3. Curbe plane

107. Din relatia (t) = A rezulta t = 1. Dar 0 (1) (2, 3) 6= 0, iar ecuatiile
tangentei si normalei n A sunt respectiv
tg :

x1
2

y+3
3

3x + 2y + 3 = 0

nor : 2(x 1) + 3(y + 3) = 0 2x + 3y + 11 = 0.

Solutii

121

Punctul de intersectie T al tangentei cu axa Ox este solutia sistemului

3x + 2y + 3 = 0
x = 1
tg Ox :

T (1, 0).
y=0
y=0
p
2
2
Not
and cu C proiectia punctului A(1, 3) pe axa Ox, subtangenta este St = AT AC =
13 9 = 2. Aflam punctul de intersectie N al normalei cu axa Ox, dat de

2x + 3y + 11 = 0
x = 11/2
nor Ox :

N (11/2, 0).
y=0
y=0
In concluzie, subnormala este
p
Sn = AN 2 AC 2 =

9
117
9= .
4
2

108. a) Notam F (x, y) = x2 y3 3 si (xA , yA ) = (2, 1). Folosind formulele tangentei

si normalei la o curba plana data prin ecuatie carteziana implicita,


F
tg : (x xA ) F
+
(y

y
)

= 0,
A
x (xA ,yA )
y
(xA ,yA )
y yA
x xA
= F
.
nor : F
( x )(xA ,yA )
( y )(xA ,yA )
y1
Obtinem tg : 4x + 3y + 5 = 0, respectiv nor : x+2
4 = 3 .

b) Avem x2 y 3 3 = 0 y = 3 x2 3, deci o parametrizare a curbei este

x = t
, t R.
y = 3 t2 3

109. a) Baza reperului Frenet RF = {(t); {T(t), N (t)}} al curbei este data de

~ }, unde:
perechea de campuri vectoriale {T~ , N

x0 (t)
0 (t)
~

T (t) k0 (t)k = 0 2

x (t)+y 0 2 (t)

~ (t) = R/2 (T~ (t))

y 0 (t)
x02 (t)+y 02 (t)

y 0 (t)
x0 2 (t)+y 0 2 (t)

x0 (t)
x02 (t)+y 02 (t)

In cazul nostru x(t) = t, y(t) = t2 , deci x0 (t) = 1, y 0 (t) = 2t. Rezulta

1
2t
2t
1
,
, N (t) =
,
.
T (t) =
1 + 4t2
1 + 4t2
1 + 4t2
1 + 4t2
Deoarece 0 (t) = (1, 2t) 6= OR2 , rezulta curba regulata si deci valoarea curburii curbei este
data de egalitatea
(37)

k(t) =

x0 (t)y 00 (t) x00 (t)y 0 (t)

1 2 0 2t
2
=
=
.
(x02 (t) + y 02 (t))3/2
(1 + 4t2 )3/2
(1 + 4t2 )3/2

(t)}},
b) Reperul Frenet asociat curbei n punctul curent (t) este RF = {(t); {T(t), N
0 (t)

unde T (t) = k0 (t)k si N (t) = R 2 T (t) sunt versorul tangent si respectiv normal la curba n
A . Cum
punctul (t). Acesti versori, considerati n punctul A Im i vom nota cu TA , N
2
0
(t) = (t, t ) rezulta (t) = (1, 2t). Avem A Im, deoarece A(2, 4) = (2). Deoarece

122

ALGA-GDED

0 (2) = (1, 4) are norma k0 (2)k = 17 6= 0, punctul A este un punct regulat al curbei
. Versorii cautati sunt:

0
A = 0 (2) = ( 1 , 4 )

k
(2)k
17
17

A = R TA

N
2

cos 2
sin 2

sin 2
cos 2

1
17
417

4
17
1
17

deci reperul Frenet asociat curbei n punctul A(2, 4) este

1
4
4
1

RF,A = A(2, 4); TA = ,

, NA = ,
.
17
17
17
17
Folosind relatia (37), pentru t = tA = 2, obtinem valoarea curburii n punctul A(2, 4) =
2
(2), k(2) = 17
.
17
c) Ecuatia cercului osculator n punctul A = (2) o aflam folosind formula (x x0 )2 +
(y y0 )2 = R02 , unde
x0 = xC (2), y0 = yC (2),

R0 = R(2) =

1
,
|k(2)|

iar coordonatele centrului cercului osculator la curba corespunzator punctului curent (t) =
(x(t), y(t)) sunt date de

x02 (t)+y 0 2 (t)

3
xC (t) = x(t) y 0 (t) x0 (t)y
00 (t)x00 (t)y 0 (t) = 4t
(38)

x02 (t)+y 02 (t)

1+6t2
yC (t) = y(t) + x0 (t) x0 (t)y
00 (t)x00 (t)y 0 (t) =
2 .
Functia de curbura k(t) n (t) este data de relatia (37), deci raza cercului osculator este
R(t) =

1
(1 + 4t2 )3/2
=
.
|k(t)|
2

In punctul (2), obtinem, nlocuind t = 2:

1 + 6 (2)2
25
y0 =
=
,
2
2

x0 = 4 (2) = 32,

17 17
R0 =
.
2

In concluzie, ecuatia cercului osculator la curba n punctul A = (2) este (x 32)2 +

4913
2
(y 25
2 ) = 4 .
d) Folosind formulele (38) obtinem parametrizarea evolutei:

2
3 6t + 1
ev (t) = 4t ,
, t R.
2
e) Ecuatia carteziana a curbei se obtine prin eliminarea parametrului t din sistemul

x=t
. Inlocuind t obtinut din prima relatie n cea de-a doua, obtinem = Im :
y = t2
x2 y = 0 y = x2 , o parabola.
2

110. a) Notand F (x, y, a) = (x a)2 + y2 a2 , nfasuratoarea familiei de curbe plane

a : F (x, y, a) = 0 (daca exista) este continuta n curba definita de sistemul

(
F (x, y, a) = 0
F
a

(x, y, a) = 0, a R,

Solutii

123

care n cazul nostru devine

2
a = 2x
(x a)2 + y 2 a2 = 0

2(x a) a = 0
(x a)2 + y 2

a2
2

=0

din care, eliminand pe a, obtinem : x2 y 2 = 0 sau x = y, deci curba este reuniunea

celor 2 bisectoare y = x si y = x.
b) Procedand analog punctului a), nfasuratoarea familiei de curbe : xcos +y sin = 2
este continuta n curba definita prin sistemul

x cos + y sin = 2
x sin + y cos = 2, R.
Inmultind cu cos prima relatie si cu sin a doua relatie, iar apoi cu sin prima relatie
si cu cos a doua si sumandu-le, obtinem

x = 2(cos sin )
y = 2(cos + sin )
din care, eliminand prin sumarea patratelor variabila , obtinem : x2 + y 2 = 4, deci curba
este cercul cu centrul n origine si de raza 2.
c) Infasuratoarea familiei de curbe : x2 + y 2 2x + 2 4 = 0 este continuta n curba
definita prin sistemul:
2

x + y 2 2x + 2 4 = 0
=x+2

2x + 2 4 = 0
x2 + y2 2x + 2 4 = 0,
din care, eliminand variabila , obtinem : y 2 4x = 4 y 2 = 4(x + 1), deci o parabola
cu varful pe axa Ox, care admite Ox ca axa de simetrie.

111. a) Folosim formulele tangentei, respectiv normalei la curba : F (x, y) = 0 n

punctul (x0 , y0 ) ,
f
f
(x0 , y0 ) + (y y0 )
(x0 , y0 ) = 0
x
y
y y0
x x0
= f
.
: f
x (x0 , y0 )
y (x0 , y0 )

tg : (x x0 )
nor

Pentru (x0 , y0 ) = (2, 1) si f (x, y) = x3 2y 2 obtinem ecuatiile tangentei, respectiv normalei

tg : 3x + y 5 = 0,

nor :

x2
y+1
=
x 3y 5 = 0.
3
1

b) Punctele singulare ale curbei sunt solutiile sistemului

3
f (x, y) = 0

x 2y 2 = 0
x=0
f
2
3x = 0

x (x, y) = 0
y = 0,

4y = 0
f
(x,
y)
=
0
y
deci O(0, 0) este unicul punct singular al curbei. Deoarece
det[Hess(f )]O

2f
(0, 0)
x2
2f
(0, 0)
xy

0
=
0
2
f

(0,
0)
2
y

2f
(0, 0)
xy

0
= 0,
4

124

ALGA-GDED

unde f (x, y) = x3 2y 2 , rezulta ca O(0, 0) este punct singular de ntoarcere al curbei .

Directia v = (l, m) a tangentei n O(0, 0) la curba este data de relatia
l2

2f
2f
2f
(0, 0) + 2l m
(0, 0) + m2 2 (0, 0) = 0 m2 (4) = 0 m = 0,
2
x
xy
y

deci v = l(1, 0). In concluzie, ecuatiile tangentei, respectiv normalei la curba n punctul
O(0, 0) sunt
tg :

x0
1

y0
0

y = 0,

(axa Ox)

nor : 1 x 0 + 0 (y 0) = 0 x = 0,

(axa Oy).

Deoarece are puncte singulare, nu este curba regulata.

112. Urmam o serie de pasi preliminari.

i) Domeniul de definitie este D = (, 0) (0, ). Se observa ca 0
/ D , iar
Ox : 2 + t +

1
= 0 t2 + 2t + 1 = 0 t = 1,
t

deci Ox = {(1)} = {(2, 0)}. De asemenea,

1
= 0 t2 2t 1 = 0 t = 1 2,
t

deci Oy = {(1 2)} = {(0, 2 2 2)}.

ii) Studiem daca este o curba periodica, deci daca T > 0, (t) = (t + T ), t D a..
t + T D . Avem
( 1
1
t = T + t+T
T = 0.
1
1

=
T
+
,
t

R
t
t+T
Oy : 2 t +

Rezulta ca nu este o curba periodica.

iii) Determinam comportarea asimptotica a curbei = Im (puncte asimptotice; asimptote
orizontale, oblice sau verticale). Cum D = (, 0) (0, +), studiul se face pentru
t0 = {, 0} (deci n punctele de acumulare ce nu apartin domeniului de definitie).
Calculam limitele n punctele de acumulare din R ce nu apartin domeniului de definitie
= {, 0 , 0+ }. Avem
al curbei, t0 D
lim (t) = (+, ),

lim (t) = (, ),

t%0

lim (t) = (, +),

t+

lim (t) = (+, +),

t&0

deci nu admite asimptote orizontale sau verticale. Pentru t , t % 0 si t & 0 exista

ramuri infinite. Studiem existenta asimptotelor oblice. Avem:

t(1 + 2t + t12 )

y(t)

= 1
=
lim
m
=
lim

t t(1 + 2 + 12 )
t x(t)
t
t

n = lim (y(t) + x(t)) = lim (4 + ) = 4.

t
t
t
Rezulta ca dreapta as, : y = x + 4 este asimptota oblica a curbei pentru t . De
asemenea,

t2 + 2t + 1
y(t)

m = lim
= lim 2
=1
t0 t 2t + 1
t0 x(t)

n = lim (y(t) x(t)) = lim 2t = 0,

t0

t0

Solutii

125

deci dreapta as,0 : y = x este asimptota oblica a curbei pentru t 0 si pentru t 0+ .

iv) Studiem existenta punctelor singulare si de extrem pentru functiile coordonate ale curbei.
2
t2 1
0
Avem x0 (t) = t t+1
Se observa ca deoarece x0 (t) < 0, x 6= 0, avem
2 , y (t) = t2 .
0
(t) 6= (0, 0), t 6= 0, deci curba este o curba regulata.
Ecuatia x0 (t) = 0 nu are solutii, iar ecuatia y 0 (t) = 0 implica t2 1 = 0 t = 1, deci
(1) = (2, 0) si (1) = (2, 4) sunt puncte de extrem local pentru y(t).
v) Studiem existenta punctelor multiple (t1 ) = (t2 ), t1 6= t2 ; t1 , t2 D = R . Aceasta
relatie conduce la sistemul
(
(
t1 + t11 + t2 t12 = 0
x(t1 ) = x(t2 )

y(t1 ) = y(t2 )
t1 + t11 t2 t12 = 0
n necunoscuta t2 , parametru t1 . Scazand cele doua relatii, obtinem t2 = t1 , deci curba nu
are puncte multiple.
vi) Studiem existenta punctelor de(inflexiune. Prin calcul direct, rezulta ca ecuatia 0 (t) =
2
t t1
= t23
2
00 (t) este echivalenta cu sistemul
, care are necunoscutele t D , R.
2
t 1
2
t2 = t3
Acesta nu are solutii (t, ) D R (spre exemplu, scazand ecuatiile obtinem 2 = 0), deci
curba nu are puncte de inflexiune.
vii) Tabelul de variatie al curbei este (vezi figura 7):
t
x(t)
y(t)
x0 (t)
y 0 (t)
Obs.

+
y = x + 4

&
%

1
2
0
1
0
My

&
&

1 2
0

22 2

&
&

0
|
|
|
|
y = x|y = x

&
&

1
2
4
1
0
my

1+ 2
0

2+2 2

+
B

&
%

Figura 7

&
%

+
y = x + 4

Figura 8

113. a) Pentru curba 1 : y2 (a x) x3 = 0, ecuatia curbei este echivalenta cu

1 : y 2 a x(x2 + y 2 ) = 0. Notam y = t x si nlocuind n ecuatia curbei, obtinem

at2 x2 t2 x3 x3 = 0 x2 (x + xt2 at2 ) = 0.
Distingem cazurile:
i) pentru x = 0 avem y = 0, deci se obtine punctul A(0, 0) ;
ii) pentru x 6= 0 avem x + xt2 at2 = 0, deci x =
1 parametrizarea (vezi figura 8):

at2
1+t2

1 : R R2 , 1 (t) = (x(t), y(t)) =

si y =

at3
1+t2 .

at3
at2
,
2
1 + t 1 + t2

Rezulta pentru curba

, t R.

126

ALGA-GDED

x = cos
, care
y = sin
definesc trecerea de la coordonatele carteziene la coordonatele polare ( 0, [0, 2)).
Inlocuind n ecuatia curbei, aceasta devine
Ecuatia curbei se rescrie 1 : y 2 a x(x2 + y 2 ) = 0. Consideram relatiile

a2 sin2 cos (2 cos2 + 2 sin2 ) = 0,

de unde pentru > 0 avem 2 (a sin2 cos ) = 0, deci cos = a sin2 , iar pentru
inem ecuatia polara a curbei,
D : [0, 2)\{ 2 , 3
2 } obt
=

a sin2
, D .
cos

= { , 3 }.
Punctele de acumulare ale domeniului D care nu fac parte din D sunt 0 D
2 2
Calculam distanta de la origine la asimptota folosind formula
d = lim () sin( 0 ) = lim
0

a sin2
( sin 0 cos ) = a.
cos

Ecuatiile polare ale celor doua asimptote sunt deci

() =

d
a
, D .
1,2 () =
sin( 0 )
sin( 2 )

b) Ecuatia carteziana a curbei fiind 2 : x3 + y 3 3axy = 0 observam ca ecuatia este de

forma : Q3 (x, y) P2 (x, y) = 0, unde P2 (x, y) = 3axy si Q3 (x, y) = x3 + y 3 sunt polinoame
omogene de gradul II, respectiv III n x si y; pentru a obtine o parametrizare a curbei se
foloseste substitutia y = tx. Inlocuind n ecuatia carteziana, obtinem (vezi figura 9):

Figura 9

Figura 10

x3 + t3 x3 3atx2 = 0 x2 (x + t3 x) 3at = 0.
Distingem cazurile:
i) pentru x = 0 rezulta y = 0, deci obtinem punctul A(0, 0) ;
ii) pentru x 6= 0 avem x(1 + t3 ) = 3at, deci x =

3at
1+t3

si y =

3at2
1+t3 ,

t R\{1}.

Rezulta ca o parametrizare a curbei 2 este 2 : D2 = R\{1} R2 ,

2 (t) = (x(t), y(t)) =

3at
3at2
,
3
1 + t 1 + t3

, t D .

Solutii

127

Procedand analog cu punctul a), ecuatia curbei devine

3 cos3 + 3 sin3 3a2 cos sin = 0 2 ( cos3 + sin3 3a cos sin ) = 0.
Pentru = 0 se obtine punctul A(0, 0) = (0) al curbei; pentru 6= 0 (deci > 0), rezulta
(cos3 + sin3 ) = 3a cos sin .
7
Pentru D : [0, 2)\{| cos3 + sin3 = 0} = [0, 2)\{ 3
inem ecuatia polara a
4 , 4 } obt
curbei,
3a cos sin
=
, D .
cos3 + sin3
= { 3 , 7 }. CalPunctele de acumulare ale domeniului D care nu-i apartin sunt 0 D
4
4
a
3
) = .
culam distanta de la origine la asimptota; n ambele cazuri lim () sin(
0
4
2
Ecuatiile polare ale celor doua asimptote sunt
1 : 1 () =
2 : 2 () =

a/ 2
,
sin( 3
4 )

a/ 2
,
sin( 7
4 )

D ,
D .

c) Inlocuind y = tx n ecuatia curbei 3 : x(x2 + y 2 ) + a(y 2 x2 ) = 0, obtinem (vezi figura

10)
x3 + t2 x3 + at2 x2 ax2 = 0 x2 (x + t2 x + at2 a) = 0.
Distingem cazurile:
i) pentru x = 0 rezulta y = 0, deci obtinem punctul A(0, 0) ;
2

)
)
ii) pentru x 6= 0 avem x(1 + t2 ) = a at2 , deci x = a(1t
si y = at(1t
a ca
1+t2
1+t2 , t R. Rezult
o parametrizare a curbei 3 este 3 : D3 = R R2 ,

a(1 t2 ) at(1 t2 )
3 (t) = (x(t), y(t)) =
,
, t D3 .
1 + t2
1 + t2

Procedand analog cu punctele a) si b), ecuatia curbei devine

3 cos + a2 (sin2 cos2 ) = 0.
Pentru > 0 rezulta cos = a(cos2 sin2 ), iar pentru D : [0, 2)\{ 2 , 3
inem
2 } obt
ecuatia polara a curbei,
a(cos2 sin2 )
=
, D .
cos
= { , 3 }. Distanta de la origine la
Punctele de acumulare ale domeniului D sunt 0 D
2 2
asimptota este
lim () sin( 0 ) = lim a sin3 0 = a.
0

Ecuatiile polare ale celor doua asimptote sunt

1 : 1 () =

a
,
sin(
2)

2 : 2 () =

a
,
sin( 3
2 )

D ,
D .

114. a) Folosim formulele

t : y =

(x ),
0

n :

y + x = 0,
0

128

ALGA-GDED

Figura 11a

Figura 11b

care dau respectiv ecuatiile tangentei si normalei la curba n sistemul mobil XOY si formula
2
02
00
curburii, k = (+2
2 +0 2 )3/2 .
Reprezentarea grafica a curbei pentru t R si t 0 este data n figurile 11a si 11 b respectiv.
Pentru curba 1 : = a, obtinem
t : y =
n :

a
a y

a
a (x

a) y = (x a),

+ x a = 0 y + x a = 0.

Folosind formula de mai sus, obtinem curbura spiralei lui Arhimede:

k1 =

a2 2 + 2a2
a2 (2 + 2)
2 + 2
=
=
.
(a2 2 + a2 )3/2
a3 (2 + 1)3/2
a(2 + 1)3/2

b) Pentru curba 2 : = ea (vezi figura 12), obtinem

Figura 12

t : y =
n :

ea
(x
aea

ea
y
aea

ea ) y = a1 (x ea ),

+ x ea = 0 y + ax aea = 0,

iar curbura spiralei exponentiale este:

k2 =

e2a + 2a2 e2a a2 e2a

e2a (1 + a2 )
1

=
=
.
2a
2
2a
3/2
3a
2
3/2
a
(e
+a e )
e (1 + a )
e
1 + a2

Solutii

129

IV.4. Curbe n spatiu

115. a) Observam ca : I R3 este curba regulata, caci vectorul

tangentei la curba
0
0

n punctul curent este (t) = (2 sin t, 2 cos t, 1), de norma k (t)k =

tangent este deci

2
0 (t)
2
1

.
T =
= sin t, cos t,
k0 (t)k
5
5
5

5 6= 0. Versorul

Calculam vectorul normal

la planul osculator al curbei, 0 00 = (2 sin t, 2 cos t, 4), de

0
00
norma k k = 2 5; obtinem versorul binormal
0
00
= (t) (t) =
B(t)
0
k (t) 00 (t)k

1
2
1
sin t, cos t,
5
5
5

=B
T, deci
Versorul normalei principale la curba n punctul curent este N

i
j

(t) = 1 sin t

cos
t
N
5 2 sin t 2 cos t

k
2
1

= ( cos t)i + ( sin t)

j ( cos t, sin t, 0).

Deci obtinem reperul mobil Frenet al curbei ntr-un punct mobil al sau,
(t), B(t)}},

R (t) = {(t); {T(t), N

cu campurile de versori descrise mai sus. Folosind formulele curburii si torsiunii:
k(t) =
obtinem

k0 (t) 00 (t)k
,
k0 (t)k3

2
2 5
k(t) = = > 0,
5
5 5

(t) =

(t) =

h0 (t) 00 (t), 000 (t)i

,
k0 (t) 00 (t)k2

4 sin2 t + 4 cos2 t
1
= > 0.
20
5

b) Avem A(2, 0, ) = () si calculand elementele Frenet pentru t0 = , obtinem:

2 1
, 5 ) (0, 2, 1)
T (t0 ) = (0,
5

N (t0 ) = (1, 0, 0)
B(t0 ) = (0, 15 , 25 ) (0, 1, 2).
c) Curba este elice daca raportul dintre curbura si torsiune este constant; n cazul nostru

avem k(t)/ (t) = 2/5

1/5 = 2 = const.. In concluzie, curba este o elice.
d) Ecuatiile carteziene ale curbei se obtin prin eliminarea parametrului t din sistemul

x = 2 cos t
y = 2 sin t . Adunand patratele primelor doua relatii obtinem x2 + y 2 = 4 si nlocuind t

z=t
din ultimele ecuatii n prima, rezulta x = 2 cos z, deci

x = 2 cos z
T = Im :
x2 + y 2 = 4.
e) Muchiile reperului Frenet ntr-un punct curent al curbei sunt dreptele tangenta, normala
(t), B(t).

principala si binormala. Acestea au respectiv versorii directori T(t), N

Ecuatiile

130

ALGA-GDED

carteziene ale acestora sunt

tg

nor.pr.

bin

x 2 cos t
y 2 sin t
zt
= 2
= 1
2

cos t
5 sin t
5
5

x 2 cos t
y 2 sin t
zt
=
=
cos t
sin t
0
x 2 cos t
y 2 sin t
zt
: 1
=
= 2 .
sin t

15 cos t
5
5

116. a) Ecuatia planului osculator (determinat de punctul curent (t) si de vectorii

0 (t) si 00 (t) este
osc,(t)

x x(t)

: x0 (t)
x00 (t)

y y(t)
y 0 (t)
y 00 (t)

z z(t)
z 0 (t)
z 00 (t)

x (t2 + t)

=0
2t + 1

y (t2 t)
2t 1
2

z (t2 t)
2t 1
2

=0

4(y (t2 t)) + 4(z (t2 t)) = 0 y z = 0.

Deci ecuatia planului osculator nu depinde de parametrul t si deci este o curba plana.
Aflam planul Im.
Fie : ax + by + cz + d = 0, a2 + b2 + c2 6= 0; presupunem ca este inclusa n planul .
Cum (t) = (t2 + t, t2 t, t2 t), t R, nlocuind n ecuatia planului avem
a(t2 + t) + b(t2 t) + c(t2 t) + d = 0, t R
t2 (a + b + c) + t(a b c) + d = 0, t R

(
a+b+c=0
a = 0, b = ,
abc=0

R.

c = , d = 0
d=0
Solutiile sistemului sunt deci (a, b, c, d) = (0, 1, 1, 0), R. Alegand = 1, obtinem
ecuatia planului cautat n care este continuta curba, : y z = 0. Se observa ca planul
obtinut este exact planul osculator, deci
= Im = osc,(t) .
0
(t) = (2t + 1, 2t 1, 2t 1)
00 (t) = (2, 2, 2)
, deci h0 , 00 000 i = 0 si torsiunea curbei n
b) Avem
000
(t) = (0, 0, 0)
punctul curent devine:
h0 , 00 000 i
=
= 0, t R.
k0 00 k2
c) Avem

2t
+1
(t) (t) =

2
0

00

j
2t 1
2

k
2t 1
2

= 0 i 4
j + 4 k (0, 4, 4),

deci campul de versori ai binormalei este

0
00
1
= (t) (t) =
B(t)
(0, 4, 4) =
0
00
k (t) (t)k
4 2

care n mod evident este independent de t.

!
2
2
0,
,
.
2
2

Solutii

131

117. a) Pentru o curba n spatiu data prin ecuatii carteziene implicite, :

F (x, y, z) = 0
,
G(x, y, z) = 0

ecuatiile dreptei tangente si ecuatia planului normal sunt respectiv

x x0
y y0
z z0
=
=
a
b
c
: a(x x0 ) + b(y y0 ) + c(z z0 ) = 0.

tg,A :
nor,A

unde n
= ai + bj + ck = ( grad F grad G)|A . In cazul nostru, F (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2
2, G(x, y, z) = z 1 si
n

= ( grad F grad G)|A

= 2
0

j
0
0

k
2
1

z1
0

x+1
0

y0
2

j
2y
0

k
2z
1

=
A(1,0,1)

(0, 2, 0) = (a, b, c).

Deci
tg,A :

= 2x
0

x = 1
z=1

nor,A : (x + 1) 0 + (y 0) 2 + (z + 1) 0 = 0 y = 0 (planul xOz).

2
x + y2 + z2 = 2

b) In sistemul :
nlocuind z din a doua ecuatie n prima, obtinem
z=1
x2 + y 2 = 1, deci o parametrizare a curbei este

x = cos t
y = sin t , t [0, 2).
:

z=1
IV.5. Suprafete

118. a) Vitezele partiale sunt derivatele partiale ale functiei r,

(

ru =

r
u

= (cos v, sin v, 2u)

rv =

r
v

= (u sin v, u cos v, 0).

Aplicatia r este o parametrizare daca este imersie injectiva. Verificam injectivitatea. Pentru
(u1 , v1 ), (u2 , v2 ) D, folosind faptul ca u > 0, obtinem
(39)

u1 cos v1 = u2 cos v2
u1 = u2
u1 sin v1 = u2 sin v2
r(u1 , v1 ) = r(u2 , v2 )
(u1 , v1 ) = (u2 , v2 ),
v1 = v2
2
2
u1 = u2
deci r este injectiva. Verificam ca r este imersie. Avem

dr = ru du + rv dv = [ru , rv ]r(u,v)

du
dv

Construim matricea Jacobiana [J(r)] = [ru , rv ]r(u,v) a aplicatiei r si verificam daca rang [J(r)] =
2. Obtinem

cos v u sin v
[J(r)] = sin v u cos v ,
2u
0

132

ALGA-GDED

deci

cos v

sin v

u sin v
= u > 0 rang [J(r)] = 2,
u cos v

deci r este imersie; fiind si injectiva, rezulta ca r este o parametrizare. Astfel, = r(D) este
o suprafata simpla (vezi figura 10).
b) Determinam parametrii u si v asociati punctului A . Rezolvam sistemul

u cos v = 2
u=2
2
u sin v = 0
r(u, v) = A (u cos v, u sin v, u ) = (2, 0, 4)

A = r(2, ).
v=
2
u =4
Calculam vitezele partiale n punctul A.

ru |A = (cos , sin , 22 ) = (1, 0, 4)

rv |A = (2 sin , 2 cos , 0) = (0, 2, 0).
Atunci avem
tg,A

x+2

: 1
0

y z4
0
4
2
0

4x + z + 4 = 0.

y
z4
Prin urmare, un vector normal la plan este n
= vnor (4, 0, 1), iar nor,A : x+2
4 = 0 = 1 .
Altfel. Aflam vectorul director n
al dreptei nor,A .

i
j
k

sin v 2u
n
= ru
rv = cos v
= (2u2 cos v, 2u2 sin v, u)u=2,v= = (8, 0, 2),
u sin v u cos v 0 A=r(2,)

de unde rezulta
nor,A :

x+2
8

y
0

z4
2

tg,A : 8(x + 2) + 0 y + 2(z 4) = 0 4x + z + 4 = 0.

c) Avem n
=

ru
rv
||
ru
rv ||

si folosind u > 0,

||
ru rv || =

4u4 cos2 v + 4u4 sin2 v + u2 =

deci

n
=

p
4u4 + u2 = u 4u2 + 1,

2u cos v 2u sin v
1

,
,
2
2
4u + 1
4u + 1
4u2 + 1

Atunci reperul mobil Gauss va fi

RG = {r(u, v); {
ru , rv , n
}}.
Reperul este format din punctul P = r(u, v) si baza {
ru , rv , n
} a spatiului vectorial
TP R3 V3 .
d) Pentru a afla ecuatia carteziana a suprafetei, eliminam parametrii u si v din ecuatiile
parametrice ale acesteia,

x = u cos v
y = u sin v x2 + y 2 = z x2 + y 2 z = 0,

z = u2
deci este o cuadrica (paraboloid eliptic).

Solutii

133

e) Prima familie de curbe coordonate este

u=u0 ,v=t : (t) = r(u0 , t) = (u0 cos t, u0 sin t, u20 ), t [0, 2].
Pentru a vedea ce reprezinta curba, pentru diferite valori ale lui u0 , obtinem ecuatiile
carteziene ale acesteia

(
x = u0 cos t
x2 + y 2 = u20 (cilindru)
y = u0 sin t

z u20 = 0
(plan),
z = u20
deci un cerc; rezulta ca prima familie de curbe coordonate este formata din cercuri. A doua
familie de curbe coordonate este data de
v=v0 ,u=s : (s) = r(s, v0 ) = (s cos v0 , s sin v0 , s2 ),

s > 0.

Pentru a afla ce reprezinta familia a doua de curbe coordonate, aflam ecuatiile carteziene ale
acestora,

(
x = s cos v0
y sin v0 x cos v0 = 0 (plan)
y = s sin v0

z = cos12 v0 x2
(cilindru parabolic),
z = s2
deci o parabola; prin urmare a doua familie de curbe coordonate este formata din parabole.
f ) Unghiul format de curbele coordonate este dat de

hru , rv i

= arccos
= arccos 0 = .
||ru || ||rv || A
2
Deci curbele coordonate se intersecteaza n A sub un unghi de 90o . Se observa ca pentru
suprafata data avem n general
hru , rv i = u cos v sin v + u sin v cos v + 0 = 0 ru rv ,
deci n oricare punct al suprafetei curbele coordonate sunt ortogonale. De asemenea remarcam ca cei doi vectori ortogonali tangenti la curbele coordonate nu sunt n general versori,
deoarece
p

||ru || = 1 + 4u2 1,
||rv || = u2 = |u| = u > 0.

119. a) Notam : f (x, y, z) x3 z + 1 = 0 si examinam daca contine sau nu

puncte critice ale lui f . Acestea se obtin prin anularea gradientului functiei f ,

3x2 = 0
2
0=0
grad f (3x , 0, 1) = (0, 0, 0)

1 = 0,
fara solutii, deci f nu are puncte critice; prin urmare nici suprafata : f = 0 nu are puncte
singulare, deci este o suprafata regulata.
b) Campul de versori normali la suprafata este

grad f
3x2
1
n
=
=
, 0,
.
|| grad f ||
1 + 9x4
1 + 9x4
c) Vectorul normal la suprafata n A este vnor,A = grad f |A = (3x2 , 0, 1)|A(1,0,2) =
(3, 0, 1), deci
(
y
z2
nor,A : x1
3 = 0 = 1
tg,A : 3(x 1) + 0 y + (1)(z 2) = 0 3x z 1 = 0.

134

ALGA-GDED

120. a) Ecuatiile parametrice ale suprafetei se rescriu

r(u, v) = u(cos v, sin v, 0) + (0, 0, v) = (0, 0, v) +u (cos v, sin v, 0),
| {z }
|
{z
}
(v)

(v)

deci suprafat
a = r(R2 ) este un elicoid (vezi figura 13a) cu axa directoare ax = Im () =

x=0
y=0
Oz :
(pe care se sprijina generatoarele elicoidului) si plan director dir =

z=v=tR
xOy Im () (plan fata de care sunt paralele generatoarele elicoidului de directie (v)).
Eliminand cei doi parametri u si v din ecuatiile parametrice ale suprafetei, rezulta ecuatia
carteziana a acesteia

x = u cos v
y
y = u sin v x = tg v = tg z tg z = 0 x sin z y cos z = 0,

x
z=v
deci s-a obtinut o ecuatie deforma ( xy , z) = 0; deci suprafata este un conoid cu plan director
x=0
z = 0 si axa directoare :
, axa Oz.
y=0

Figura 13a

Figura 13b

b) Ecuatiile parametrice ale suprafetei se rescriu

r(u, v) = (cos u, sin u, 0) + v(0, 0, 1) = (cos u, sin u, 0) +v (0, 0, 1),
|
{z
}
| {z }
(u)

deci suprafata data este de tip cilindric (vezi figura 13b), cu generatoarele paralele cu directia
0 ; eliminand cei doi parametri din ecuatiile parametrice ale suprafetei, rezulta ecuatia
carteziana a acesteia, x2 + y 2 1 = 0, o ecuatie de
forma (x, y) = 0; deci suprafata
x=0
este cilindrica, cu generatoarele paralele cu dreapta :
, axa Oz.
y=0
c) Ecuatiile parametrice ale suprafetei se rescriu
r(u, v) = (0, 0, 0) +v (cos u, sin u, 1),
| {z }
|
{z
}

(u)

deci suprafata data este o suprafata conica (vezi figura 13c), cu varful n punctul O(0, 0, 0);
eliminand cei doi parametri din ecuatiile parametrice ale suprafetei, rezulta ecuatia carteziana
2 2

a acesteia, x2 + y 2 z 2 = 0 xz + yz 1 = 0, o ecuatie de forma xz , yz = 0;

Solutii

135

Figura 13c

x=0
y = 0 , deci n
deci suprafata este o suprafata conica, cu varful localizat n punctul O :

z=0
origine.

hru , ru i hru , rv i
121. a)-b) Matricea primei forme fundamentale este [I] = hr , r i hr , r i
v u
v v

E F
. Obtinem succesiv
F G

ru = (cos v, sin v, 0)
rv = (u sin v, u cos v, 1),
deci

E=1
1
0
1 0
F =0
[I] =
=
,
0 u2 + 1
0 2

G = u2 + 1

unde am notat = u2 + 1 > 0. Deci prima forma fundamentala a suprafetei este

du
E F
= E du2 + 2F du dv + G dv 2 = du2 + (1 + u2 )dv 2 .
ds2 = (du, dv)
dv
F G
Matricea celei de-a doua forme fundamentale este

hruu , ni hruv , ni
L
[II] =

hrvu , ni hrvv , ni
M
ru rv
. Obtinem
||ru rv ||

i
j

sin v
ru rv = cos v
u sin v u cos v

M
N

unde n =

deci

k
0
1

= sin vi cos vj + uk (sin v, cos v, u),

p
sin v cos v u
2
||ru rv || = u + 1 n
=
,
,
.

Se observa ca

ruu = (0, 0, 0)
L=0
0
ruv = ( sin v, cos v, 0)
M = 1/ [II] =

1/

rvv = (u cos v, u sin v, 0)

N =0

1/
0

136

ALGA-GDED

deci a doua forma fundamentala este

L
2
d = (du, dv)
M

M
N

Matricea celei de-a treia forme fundamentale este

du
dv

[III] = [II] [I]1 [II] =

1/4
0

2
du dv.
u2 + 1

0
1/2

Din coeficientii matricei primei forme fundamentale se observa ca

||ru ||2 = hru , ru i = E = 1, deci ||ru || = 1 (ru este versor);
||rv ||2 = hrv , rv i = G = 2 6= 0, deci ||ru || 1 iar rv nu este n general versor, iar
F = hru , rv i = 0, deci ru rv . In concluzie, rv nefiind versor n fiecare punct al suprafetei,
baza reperului Gauss BG = {
ru , rv , n
} nu este ortonormata.
c) Curburile Gauss si medie ale suprafetei sunt date de
K=

det[II]
,
det[I]

H=

1 EN + LG 2F M

,
2
det[I]

iar pentru suprafata data obtinem,

K=

1/2
1
= 4 < 0,
2

H=

1 0+02

= 0.
2
2

d) Deoarece K 6 0, suprafata nu este desfasurabila, dar este minimala, deoarece H 0.

Deoarece K < 0, rezulta ca toate punctele suprafetei sunt de tip hiperbolic.
e) Verificam formula Beltrami-Enneper, [III] 2H[II] + K[I] = [0]. Intr-adevar, are loc
identitatea

0 1
1
1/4
0
1 0
0 0
+

=
.
0
1/2
0 2
0 0
1
0
4

122. a) Matricea operatorului Weingarten este data de relatia

[S] = [I]

[II] =

1
0

0
1/2

0
1/

1/
0

0
1/3

1/
0

b) Conform teoremei Rodriguez, curburile principale k1,2 sunt exact valorile proprii ale
matricii [S], iar directiile principale sunt date de o pereche de vectori proprii w1,2 asociati
acestora. Pentru a afla valorile proprii ale matricii [S], calculam polinomul caracteristic,

1
1/
P () = det([S] I2 ) =
= 2 4 .
3

1/

Ecuatia caracteristica P () = 0 are deci radacinile

(
1 = k1 = 12
2 = k2 =

1
2 .

Aflam vectorii proprii corespunzatori celor doua valori proprii.

Pentru 1 = 12 , sistemul caracteristic ([S] 1 I2 )w = 0 se rescrie, pentru w = t (a, b),

1
1

b=s
a
0
a = s
2

(a, b) = s(, 1);

1
1
1
1

s
=
0
b
0
b
=s
2
3

Solutii

137

Prima directie principala este data deci de vectorul tangent w1 = (, 1),

w1 = (, 1)
ru + rv Tr(u,v) ,
ale carui componente n spatiul cu trei dimensiuni sunt
p
w1 1 + u2 (cos v, sin v, 0) + 1 (u sin v, u cos v, 1).
Pentru 2 =

1
2 ,

sistemul caracteristic ([S] 1 I2 )w = 0 se rescrie, pentru w = t (a, b),

1/2
1/3

1/
1/2

a
b

0
0

b=s
12 a

s=0

a = s
b = s,

deci (a, b) = (s, s) = s(, 1). A doua directie principala este data deci de vectorul
w2 = (, 1)
ru + rv Tr(u,v) ,
ale carui componente in spatiul cu trei dimensiuni sunt
p
w2 1 + u2 (cos v, sin v, 0) + 1 (u sin v, u cos v, 1).
Putem determina cele doua curburi principale k1,2 si folosind curburile K si H ale suprafetei.
Acestea satisfac ecuatia

k1 = 12
1
2
2
2H + K = 0 4 = 0
k2 = 12 .

c) Vectorul tangent w = 2ru rv (2, 1) are curbura normala asociata

0 1
2
(2, 1)
4
1
1
0
[II](w, w)
4

=
kn (w) =
=
=
.
2
[I](w, w)
4+
(4 + 2 )
1 0
2
(2, 1)
0 2
1
Aflam valorile parametrilor u si v corespunzatori punctului A(1, 0, ), rezolvand sistemul

u cos v = 1
u=1
u sin v = 0

(u, v) = (1, ),
v=

v=
de unde |A =

2, iar

4
2
2
kn (w) =
= =
.
3
2(4 + 2)
3 2

In plus, directia efectiva (n 3D) determinata de w este data de

w = (2ru rv )|A 2(1, 0, 0) (0, 1, 1) = (2, 1, 1).

d) Se observa ca n punctul A avem = 2, deci k1 = 12 , k2 = 21 . Atunci, fata de un

sistem de coordonate convenabil ales, suprafata are o forma asemanatoare cu cea de ecuatie
carteziana

1 2 1 2
y2
x2
1
x + y

= z,
aprox : z =
2
2
2
4
4
deci local suprafata are forma unui paraboloid hiperbolic (vezi figura 14).

138

ALGA-GDED

Figura 14

123. a) Parametrizam curba notand u = t; rezulta v = 2t, deci

(t) = r(t, 2t) = (t cos 2t, t sin 2t, 2t), t [1, 2],
iar

0 (t) = (cos 2t 2t sin 2t, sin 2t + 2t cos 2t, 2) ||0 (t)|| =

4t2 + 1 + 4.

Atunci, folosind o substitutie de tip Euler pentru calculul integralei definite, lungimea arcului
de curba este
Z 2
Z 2p

15
3
5
4t2 + 5dt = 21
l=
||0 (t)||dt =
ln 5 + ln(4 5 + 21 5) .
8
4
2
1
1
b) Aplicam formula de calcul a ariei
ZZ p
ZZ p
A =
det[I] du dv =
EG F 2 du dv =
D

ZZ p
Z
=
1(1 + u2 ) 02 du dv =
D

Folosind substitutia

R1
0

1 + u2 du

R
0

dv =

R1
0

1 + u2 dv =

1 + u2 du.

u2 + 1 = u + t rezulta

u2 + 1 = u2 + 2tu + t2 u =

du

1t2
2t
2

)
du = 12 2t (1t
dt = 1+t
t2
2t2 dt

2
2
1+t2
u + 1 = u + t = 1t
2t + t = 2t .

De asemenea, avem u = 0 t = 1 si u = 1 t = 2 1, deci

21

Z
Z
1 + t2
1 + t2
1
1
2
1
(1 + t2 )2
A =
(
)dt =
dt =
(t2 + + 3 )dt =

2
3
2t
2t
4
t
4
t
t
1
21
21
h
i

2
2
1
= 4 ( t2 + 2 ln |t| + t2 )|121 = 4 ( 12 + 2 ln 1 12 ) ( 322 2 + 2 ln( 2 1) + 2(32
)
2)
h
i

1
= 8 (3 2 2 + 4 ln( 2 1) + 3 + 2 2) =
= 4 12 3 2 2 + 4 ln( 2 1) + 2(32
2

= 8 6 + 8 4 ln( 2 1) = 3
4 + 2 ln( 2 1).

Solutii

139

124. a) Ecuatia diferentiala a liniilor de curbura (t) = r(u(t), v(t)) este

02
v

u0 v 0
F
M

u02
G
N

= 0.

Calculam coeficientii de pe liniile inferioare ale determinantului,

E = hru , ru i = 1
ru = ( sin u, cos u, 0)
F = hru , rv i = 0

rv = (0, 0, 1)

G = hrv , rv i = 1.
Obtinem

ruu = ( cos u, sin u, 0)

L = hruu , ni = 1
ruv = (0, 0, 0)
M = hruv , ni = 0

rvv = (0, 0, 0)
N = hrvv , ni = 0.

Determinam campul n de versori normal la suprafata,

i
j
k

ru rv = sin u cos u 0 (cos u, sin u, 0) ||ru rv || = 1 = 1,

0
0
1
deci n = (cos u, sin u, 0). Atunci ecuatia diferentiala a liniilor de curbura (ecuatia curbelor
principale) devine
02

v
u0 v 0 u02

1
0
1 = 0 u0 v 0 = 0.

1
0
0
Distingem urmatoarele cazuri:
Cazul I. u0 = 0 u(t) = a = const.. Notam v(t) = t si obtinem curbele
(t) = r(a, t) = (cos a, sin a, t), t R.
Ecuatiile carteziene ale acestora se obtin prin eliminarea parametrului t din ecuatiile parametrice,

x = cos a
x cos a = 0 (plan)
y = sin a
y sin a = 0 (plan),

z=t
deci fiecare din curbe este o dreapta. Acest
lucru se poate vedea si observand ca ecuatiile
x = 0t + cos a
y = 0t + sin a
parametrice ale acestor curbe sunt de forma
din care, prin eliminarea

z = 1t + 0, t R
parametrului t, rezulta ecuatiile carteziene canonice ale unor drepte
(t =)

y sin a
z0
x cos a
=
=
0
0
1

deci drepte paralele cu axa Oz. Acestea sunt exact generatoarele

de directie v = (0, 0, 1) k,
cilindrului din enunt. Se observa ca, ntr-adevar, suprafata parametrizata data este un
cilindru, deoarece ecuatia carteziana a acestuia, obtinuta din ecuatiile parametrice,

x = cos u
y = sin u x2 + y 2 = 1,

z=v

140

ALGA-GDED

este ecuatia unui cilindru circular drept de raza 1 si axa de simetrie Oz. In concluzie, prima
familie de curbe principale ale cilindrului dat este formata din generatoarele acestuia.
Cazul II. v 0 = 0 v(t) = b = const.. Notand u = t, obtinem ecuatiile parametrice si apoi
carteziene ale celei de-a doua familii de curbe principale,

2
x = cos t
x + y 2 = 1 (cilindrul dat)
y = sin t
(t) = r(t, b) = (cos t, sin t, b)
z b = 0 (plan perp. pe axa cilindrului)

z=b
deci curbele principale ale celei de-a doua familii sunt cercuri de sectiune transversala a
cilindrului. In concluzie, curbele principale ale cilindrului constau din generatoare si cercuri.
b) Curbele (liniile) asimptotice satisfac ecuatia diferentiala
0
u
= 0.
(u0 , v 0 )[II]
v0

1 0
Inlocuind L, M, N determinate la punctul a), obtinem matricea [II] =
, deci
0 0
ecuatia liniilor asimptotice se rescrie

0
1 0
u
0 0
(u , v )
= 0 u02 = 0 u0 = 0.
0 0
v0
Dar u0 = 0 u(t) = a = const. si v(t) = t, deci se obtin generatoarele cilindrului considerate
la punctul anterior. In concluzie, liniile asimptotice ale cilindrului sunt generatoarele acestuia.
c) Determinam geodezicele cilindrului. Pentru a obtine ecuatiile geodezicelor (t) = r(u(t), v(t)),
punem conditiile ca acestea sa fie de viteza unu (||0 (t)|| = 1) si sa satisfaca relatia 00 (t)
T(t) . In ansamblu aceste conditii se rescriu

h00 , ru |(t) i = 0
h00 , rv |(t) i = 0

h0 , 0 i = 1,
Obtinem succesiv

0 = u0 ru + v 0 rv
00 = u00 ru + v 00 rv + u02 ruu + 2u0 v 0 ruv + v 02 rvv .

La noi, r(u, v) = (cos u, sin u, v) si obtinem

0 = u0 ( sin u, cos u, 0) + v 0 (0, 0, 1).
Inlocuind n cele trei relatii ale sistemului precedent, obtinem
00
u E + v 00 F + u02 hruu , ru i + 2u0 v 0 hruv , ru i + v 02 hrvv , ru i = 0

u00 F + v 00 G + u02 hruu , rv i + 2u0 v 0 hruv , rv i + v 02 hrvv , rv i = 0

Eu02 + 2F u0 v 0 + Gv 02 = 1.
Inlocuind derivatele partiale rezulta
00
u 1 + v 00 0 + u02 0 + 2u0 v 0 0 + v 02 0 = 0

u00 0 + v 00 1 + u02 0 + 2u0 v 0 0 + v 02 0 = 0

1 u02 + 2 0 u0 v 0 + 1 v 02 = 1,

Solutii
de unde rezulta

(40)

141

u00 = 0 u0 = a u = at + b

v 00 = 0 v 0 = c

v = ct + d

u02 + v 02 = 1

a2 + c2 = 1.

Determinam curba prin substituirea functiilor u si v obtinute n ecuatia parametrica a

suprafetei,
(t) = r(u(t), v(t)) = (cos(at + b), sin(at + b), ct + d).
Examinam curba ; distingem trei cazuri:
i) a = 0; din a treia relatie (40) rezulta c = 1, deci obtinem curbele
1 (t) = (cos b, sin b, t + d);
eliminand parametrul t din ecuatiile parametrice obtinute, rezulta ca acestea sunt generatoarele cilindrului paralele cu axa Oz si aflate la distanta 1 de aceasta axa,
:

x cos b
y sin b
zd
=
=
(= t).
0
a
1

ii) c = 0; dintr-a treia relatie (40) rezulta a = 1, deci obtinem

2 (t) = (cos(t + b), sin(t + b), d).
Eliminand parametrul t, se constata ca s-a obtinut o familie de cercuri de ecuatii carteziene
( 2
x + y2 = 1
z = d.
In concluzie, a doua familie de godezice ale cilindrului este formata din cercuri de sectiune
transversala.
iii) Daca a 6= 0, c 6= 0 si a2 + c2 = 1, atunci
3 (t) = (cos(at + b), sin(at + b), ct + d).
bc
Efectuand schimbarea de parametru = at+b rezulta t = b
si ct+d = c
a
a a +d = m+n,
c
bc
unde am notat m = a , n = a + d. Atunci, reparametrizand curba 3 , obtinem noua
expresie

3 () = (cos , sin , m + n).

Se observa ca s-a obtinut o familie de elice. In concluzie, geodezicele cilindrului sunt

drepte (generatoarele cilindrului),
cercuri (obtinute prin sectionarea cilindrului cu plane transversale pe axa sa de simetrie),
elice.
V.1. Ecuatii diferentiale ordinare

125. Prin derivarea relatiei date n enunt rezulta

y 0 cos y c = 0 c = y 0 cos y.
Inlocuind valoarea obtinuta pentru c n relatie, rezulta
sin y y 0 cos y x = 0 xy 0 cos y sin y = 0,

142

ALGA-GDED

ecuatia data, ceea ce probeaza ca functia y data implicit satisface ecuatia.

Altfel. Folosind relatia data, explicitam functia y,
sin y cx = 0 sin y = cx y = k + (1)k arcsin(cx) y 0 =

(1)k c

,
1c2 x2

iar sin y = sin(k + (1)k arcsin(cx)) = cx,

q
p
cos y = cos(k + (1) arcsin cx) = (1) 1 sin2 (arcsin cx) = (1)k 1 c2 x2 .
k

Inlocuind y 0 , sin y si cos y n ecuatie, aceasta devine

p
(1)k c
xy 0 cos y sin y = 0 x p
(1)k 1 c2 x2 cx 0 = 0,
2 2
1c x
identitate; deci functia y este solutia ecuatiei diferentiale date.

126. Inlocuim y0 =

dy
dx

n ecuatie si obtinem

dy
cos y
dx
cos y = sin y
dy =
dx
sin y
x

de unde, prin integrarea celor doi membri ai egalitatii rezulta

Z
Z
cos y
dx
dy =
ln | sin y| = ln |x| + c0 , c0 R.
sin y
x
Notand c0 = ln |c1 |, obtinem
ln | sin y| = ln |c1 x| sin y = c1 x sin y cx = 0,
unde c = c1 ; avem solutia y = k + (1)k arcsin(cx), k ZZ data sub forma explicita.

127. a) In cazul ecuatiilor omogene, derivata depinde doar de raportul xy , deci aceste

ecuatii sunt de forma y 0 = f ( xy ).

2

Ecuatia data se rescrie y 0 = xy 2 deci este ecuatie diferentiala omogena. Aplicam algoritmul
de integrare pentru acest tip de ecuatii, efectuand schimbarea de functie necunoscuta y
u(x) = y(x)
a de relatiile y = u x u = xy . Avem y = u x y 0 = u0 x + u. Inlocuind n
x dat
ecuatie obtinem u0 x + u = u2 , o ecuatie cu variabile separabile. Substituind u0 = du
a
dx , rezult
du
dx
du
dx
du
x = u2 u 2
=

=
,
dx
u u
x
u(u 1)
x
ecuatie cu variabileRseparate. Integrand ambii membri ai acesteia, rezulta F (u) = ln |x|, unde
u1
and c1 = ln |c0 | (c0 6= 0) si tinand cont ca
am notat F (u) = u2du
u = ln | u | + c1 . Not
u = y/x, obtinem

u 1
x

ln |c0 | = ln |x| c0 x = u 1 y =
, c0 6= 0.
ln

u
u
1 c0 x
Dar pentru c0 = 0 se obtine tot o solutie, y = x, deci prelungind prin continuitate dupa
parametrul c0 familia de solutii si renotand c = c0 , rezulta solutia generala a ecuatiei,
y=

x
, c R.
1 + cx

Solutii

143

b) Ecuatia data se rescrie

y0 =

sin xy
y
y 0 = tg ,
cos xy
x

deci este ecuatie diferentiala omogena. Aplicam algoritmul de integrare a acestor ecuatii,
efectund schimbarea de functie necunoscuta y 7 u(x) = y(x)
a de relatiile y = u x
x dat
u = xy . Avem
y = u x y 0 = u0 x + u.
Inlocuind n ecuatie obtinem u0 x + u = tg u, o ecuatie cu variabile separabile. Substituind
u0 = du
a
dx , rezult
du
du
dx
x = tg u u
=
,
dx
tg u u
x
ecuatie cu variabile separate;
integrand ambii membri ai acesteia rezulta F (u) = ln |x|+ln |c0 |,
R
unde am notat F (u) = tgdu
. Notand c = c0 , rezulta
uu
F (u) ln |c0 x| = 0 c0 x = eF (u) cx = eF (u) ,
si folosind u = xy , avem

cx = eF (y/x) cx eF (y/x) = 0,

deci s-a obtinut solutia y(x) a ecuatiei sub forma implicita.

128. a) Ecuatia data, (x + y 1)dx + (x y 1)dy = 0, este evident de forma:

(41)

(a1 x + b1 y + c1 )dx + (a2 x + b2 y + c2 )dy = 0,

unde a21 + b21 > 0, a22 + b22 > 0. Efectuam dubla schimbare de variabila si functie necunoscuta
x X; y(x) Y (X) data de relatiile

X = x x0
x = X + x0

Y = y y0
y = Y + y0 ,
unde (x0 , y0 ) sunt solutiile sistemului dat de intersectia dreptelor 1 si 2 ,

1 : x + y 1 = 0
x0 = 1

2 : x y 1 = 0
y0 = 0.
Practic efectuam translatia de reper xOy 7 XO0 Y (unde O0 (x0 , y0 )), data de

x=X +1
(42)
y = Y + 0.

dx = dX
Prin diferentierea acestora, obtinem
Inlocuind n ecuatie, aceasta devine (X +
dy = dY.
dY
Y )dX + (X Y )dY = 0. Impartind ecuatia prin dX si nlocuind Y 0 = dX
, obtinem
(X + Y ) + (X Y )Y 0 = 0 Y 0 =

Y +X
Y0 =
Y X

Y
X
Y
X

+1
,
1

Y
unde expresia din membrul drept depinde doar de raportul
, deci s-a obtinut o ecuatie
X
omogena. Substituim
(43)

u=

Y
Y = uX,
X

144

ALGA-GDED

de unde prin derivare rezulta Y 0 = u0 X + u. Inlocuind n ecuatie, aceasta devine u0 X + u =

u+1
u1 .
du
Notand u0 = dX
, obtinem
du
1 + 2u u2
(u 1)du
dX
X =

=
,
dX
u1
1 + 2u u2
X
de unde, prin integrarea ecuatiei cu variabile separate obtinute, rezulta
Z
u1
du = ln |cX| F (u) ln|cX| = 0,
1 + 2u u2
R u1
unde am notat F (u) = 1+2uu
Revenim la functia Y (X) folosind relatia (43) si
2 du.

X =x1
Y
obtinem F ( X ) ln |c(x 1)| = 0. Utilizand relatia (42), avem
si obtinem
Y =y
solutia n forma implicita a ecuatiei diferentiale date,

y
F
ln |c(x 1)| = 0.
x1
b) (x +y 1)dx + (x + y)dy = 0 este evident o ecuatie de tipul (41). Deoarece
1 : x + y 1 = 0
sistemul
este incompatibil, efectuam schimbarea de functie necunos2 : x + y = 0
cuta y(x) 7 u(x) = x + y(x) data de relatia
(44)

u = x + y y = u x,

de unde prin diferentiere rezulta dy = du dx. Inlocuind n ecuatia data, obtinem

(u 1)dx + u(du dx) = 0 (u 1)dx + udu udx = 0 udu dx = 0 udu = dx,
o ecuatie cu variabile separate; prin integrare, rezulta
rezulta solutia data prin ecuatie carteziana implicita
(45)

u2
2

= x + C. Folosind substitutia (44)

(x + y)2
= x + C.
2
2

x = C. Diferentiem egalitatea
Verificare. Izoland constanta C, ecuatia (45) se rescrie (x+y)
2
n ambii membri si rezulta

2(x + y)
2(x + y)
1 dx +
dy = 0 (x + y 1)dx + (x + y)dy = 0,
2
2
deci ecuatia initiala, ceea ce probeaza corectitudinea solutiei obtinute.

129. a) Determinam atat solutia generala a ecuatiei cat si acea solutie care satisface
conditia indicata n enunt (y(1) = 1). Ecuatia mpreuna cu conditia initiala formeaza o
problema Cauchy, iar solutia acestei probleme este unica si se numeste solutia problemei
Cauchy. La punctul b) vom determina solutia generala a ecuatiei.
Determinam n prealabil solutia generala a ecuatiei diferentiale; observam ca aceasta este
ecuatie diferentiala liniara de ordinul I, adica are forma
(46)

y 0 = f (x) y + g(x).

Intr-adevar, mpartind ecuatia la x, obtinem y 0 = ( 2 )y + 3, deci ecuatie diferentiala liniara

x
iei liniare are trei etape:
cu f (x) = 2
x , g(x) = 3. Algoritmul de rezolvare al ecuat

Solutii

145

1) Aflam solutia yom a ecuatiei omogene y 0 = f (x)y asociate;

2) Aflam o solutie yp a ecuatiei initiale y 0 = f (x)y + g(x) prin metoda variatiei constantelor;
3) Solutia generala cautata este y = yom + yp .
Parcurgem cei trei pasi ai integrarii.
1) Ecuatia data este y 0 = ( x2 )y + 3, deci ecuatia omogena atasata este ecuatia cu variabile
separabile
2
dy
2y
dy
dx
y0 = y
=

= 2 ,
x
dx
x
y
x
de unde prin integrare, rezulta notand c = c0
Z
Z
c
dx
c0
dy
c
0
= 2
ln |y| = 2 ln |x| + ln |c0 | |y| = 2 y = 2 y = 2 .
y
x
x
x
x
Verificare. Daca y =
rezulta

c
x2 ,

atunci y 0 = 2c
si deci, nlocuind c = x2 y n expresia derivatei,
x3

2
2c
2 c
0
y =
y 3 = 2,
x
x
x x

egalitate adevarata. Deci solutia ecuatiei omogene asociate este yom = xc2 .
2) Aplicam metoda variatiei constantelor pentru a obtine o solutie particulara yp a ecuatiei
initiale y 0 = x2 y + 3. Inlocuind n yom , constanta c cu o functie c(x), determinam o
asemenea functie c(x) astfel ncat yp = c(x)
a fie solutia ecuatiei initiale. Prin derivare
x2 s
c0 (x)x2 2xc(x)
0
. Inlocuind yp si yp 0 n ecuatie, punem conditia ca ecuatia sa se
obtinem yp =
x4
verifice, de unde rezulta
c0 (x) 2c(x)
2c(x)

= 3 + 3 c0 (x) = 3x2 ,
x2
x3
x
3

x
de unde prin integrare obtinem c = x3 si deci yp = c(x)
x2 = x2 = x.
Verificare. Inlocuim yp = x n ecuatia data, y 0 = x2 y + 3. Obtinem egalitatea adevarata
1 = x2 x + 3.
3) In concluzie, solutia generala a ecuatiei liniare este

y = yom + yp =
unde c R.

c
+ x.
x2

y 0 = x2 y + 3
. Dintre toate solutiile y = xc2 + x
y(1) = 1
selectam acea solutie care satisface conditia y(1) = 1; nlocuind obtinem 1 = 1c2 + 1, deci
c = 0; prin urmare solutia problemei Cauchy este y = x02 + x, deci y = x.
b) Avem ecuatia
3
xy 0 + 3y = x2 y 0 = ( )y + x,
x
Determinam solutia problemei Cauchy

deci ecuatia diferentiala este liniara, de forma (46), cu f (x) = x3 si g(x) = x. Parcurgem
cei trei pasi ai integrarii.
1) Ecuatia data este y 0 = ( x3 )y + x, deci ecuatia omogena atasata este ecuatia cu variabile
separabile
(47)

3
y 0 = y.
x

146

ALGA-GDED

Notand y 0 =

dy
dx ,

aceasta se rescrie succesiv:

3y
dy
dx
dy
=

= 3 ,
dx
x
y
x

de unde prin integrare, rezulta notand c = c0

Z
Z
dy
dx
= 3
ln |y| = 3 ln |x| + ln |c0 |
y
x
c0
c
c0
| y = 3 y = 3.
x3
x
x
Tem
a. Verificati ca y satisface ecuatia diferentiala omogena (47).
2) Aplicam metoda variatiei constantelor pentru a obtine o solutie particulara yp a ecuatiei
initiale y 0 = ( x3 )y + x. Inlocuind n yom constanta c cu o functie c(x) si punem conditia ca
yp = c(x)
a fie solutia ecuatiei initiale. Prin derivare obtinem
x3 s
|y| = |

y0 p =

c0 (x) x c(x) 3
x4

Inlocuind yp si y 0 p n ecuatie, punem conditia ca ecuatia sa se verifice, de unde rezulta

c0 (x) 3c(x)
3c(x)

= 4 + x c0 (x) = x4 ,
3
4
x
x
x
de unde, prin integrare (considerand o constanta de integrare particulara, spre exemplu nula),
5
x5
x2
obtinem c = x5 si deci yp = c(x)
x3 = 5x3 = 5 .
3) In concluzie, solutia generala a ecuatiei liniare este y = yom + yp =

c
x3

x2
5 ,

unde c R.

130. a) Ecuatia se rescrie y0 = y 1 + y1/2 (x), deci este de tip Bernoulli, fiind de forma
y 0 = y f (x) + y r g(x), r R\{0, 1}.

(48)

Efectuam schimbarea de functie necunoscuta specifica acestui tip de ecuatie, y(x) 7 z(x) =
(y(x))1r , data de relatia z = y 1r . La noi, z = y 1/2 y = z 2 , de unde prin derivare rezulta
y 0 = 2z z 0 . Inlocuind n ecuatia data obtinem 2zz 0 = z 2 xz. Distingem doua cazuri:

Cazul I. z = 0 y = z 2 = 0 y = 0, solutie singulara a ecuatiei; verificare: 0 = 0 x 0,

identitate.
Cazul II. z 6= 0. Avem
x
1
2z 0 = z x z 0 = z +
.
2
2
S-a obtinut o ecuatie liniara n functia necunoscuta z. Parcurgem cei trei pasi de rezolvare
a acestei ecuatii:
1) Notand c = ec1 , rezulta
z0 =

z0
1
x
z

= ln |z| = + c1 |z| = ec1 ex/2 z = c ex/2 ,

2
z
2
2

deci obtinem solutia zom = c ex/2 .

2) Aplicam metoda variatiei constantelor: cautam o solutie zp de forma zp = c(x) ex/2 ;
introducand n ecuatia originara obtinem
1
x
x
1
c0 ex/2 + c ex/2 = c ex/2 c0 = ex/2 ,
2
2
2
2

Solutii

147

de unde prin integrare,

R
R
c = 12 x ex/2 dx c = 12 x(ex/2 )0 (2)dx =
R
= x ex/2 ex/2 dx = x ex/2 + 2ex/2 = (x + 2) ex/2 ,
deci zp = (x + 2) ex/2 ) ex/2 = x + 2.
|
{z
}
c(x)

3) Solutia ecuatiei diferentiale liniare este deci z = zom + zp = c ex/2 + x + 2, deci y = z 2 =

(c ex/2 + x + 2)2 .
dy
b)Inlocuind dx
= y 0 , ecuatia se rescrie y 0 = y x + y 3 (x), deci ecuatia este de tip Bernoulli
de forma (48), cu r = 3. Efectuam substitutia z = y 1s , deci z = y12 y = z 1/2 , de unde,
0
prin derivare, rezulta y 0 = z . Inlocuind n ecuatia data, obtinem
2 z3

1
z
1
= x x z 0 = 2zx + 2x.
3
z
2 z
z3
S-a obtinut o ecuatie liniara n functia necunoscuta z. Procedam n continuare analog punctului a):
1) Ecuatia omgena asociata se rescrie:
z 0 = 2zx

z0
= 2x ln |z| = x2 + c1
z
2

|z| = ec1 ex z = c ex ,
2

unde am notat c = ec1 , deci obtinem solutia zom = c ex .

2
2) Aplicand metoda variatiei constantelor, cautam o solutie zp de forma zp = c(x) ex ;
introducand n ecuatia originara, obtinem
2

c0 ex + (2x) c ex = 2x c ex + 2x c0 = 2x ex ,
R
2
2
2
2
de unde, prin integrare avem c = 2 x ex dx = ex si deci zp = ex ex = 1.
2

3) Solutia ecuatiei diferentiale liniare este prin urmare z = zom + zp = c ex + 1 si deci

1
y = 1z = x
.
2
ce

+1

131. a) Inca nu se cunoaste solutia particulara a ecuatiei, ci doar forma acesteia. Pentru
1
1
a afla constanta a, impunem ca y1 sa satisfaca ecuatia data; avem y1 = x+a
y 0 1 = (x+a)
2.
0
Inlocuind y1 si y 1 n ecuatie, obtinem

1
x
1
1
=

a = 1 y1 =
.
(x + a)2
(x + a)2
x+a
x+1

Ecuatia data se rescrie

y 0 = y 2 x + y (1) + 0,

si este de tip Riccati, fiind de forma

y 0 = y 2 f (x) + y g(x) + h(x).
Efectuam schmbarea de functie necunoscuta specifica acestui tip de ecuatie, y(x) 7 z(x) =
1
a de relatia y = y1 + z1 . In cazul nostru avem
y(x)y1 dat
(49)

y=

1
1
+ ,
x+1 z

148

ALGA-GDED

1
de unde prin derivare rezulta y 0 = (x+1)
2

1
z2

z 0 . Inlocuind y si y 0 n ecuatie, obtinem

1
z0
x
2x
x
1
1
2 =
+
+

.
2
(x + 2)
z
(x + 1)2
z(x + 1) z 2
x+1 z
0

2x
x
x+1
1
Ecuatia se rescrie zz2 = (x+1)
2 x+1 + z(x+1) + z 2
conduce la urmatoarea ecuatie liniara n necunoscuta z:

z0 = z

1
z

si aducand la acelasi numitor,

1x
+ x.
1+x

Tem
a. Determinati solutia generala z(x, c) = cex (x + 1)2 + x + 1, c R a acestei ecuatii si
1
1
1
apoi folosind (49) deduceti solutia ecuatiei originare, y = x+1
+ z(x,c)
= x+1
+ (cex (x +
1)2 + x + 1)1 .
b) Ecuatia data se rescrie y 0 = y 2 (1) + y 0 + x22 , deci este o ecuatie de tip Riccati. Pentru
a afla constanta a, impunem ca y1 sa satisfaca ecuatia data; avem y1 = xa y 0 1 = xa2 .
Inlocuind y1 si y 0 1 n ecuatie, obtinem

a
a2
2
+
= 2 a2 a 2 = 0 a1 = 1 sau a2 = 2.
x2
x2
x

In cele ce urmeaza tratam cazul a = 1. Efectuam schimbarea de functie necunoscuta

1
z = yy
, de unde y = y1 + z1 . In cazul nostru avem
1
(50)

y=

de unde, prin derivare, rezulta y 0 =

1
x2

1
z2

1
1
+ .
x z

z 0 . Inlocuind y si y 0 n ecuatie, obtinem

1
z0
1
2
1
2
z

= 2 +
2 + 2 z 0 = 2 + 1
x2
z2
x
xz
z
x
x
Ecuatia este de forma z 0 = f ( xz ), deci este omogena. In urma schimbarii de functie nedy
dt
= t + x dx
; nlocuind n ecuatie avem:
cunoscuta z t = t(x) cu t = xz , rezulta dx
dt
dt
dx
t + x dx = 2t + 1, adica 3t+1 = x , ecuatie cu variabile separate. Prin integrare obtinem
1
13 ln |3t + 1| = ln |x| + ln |c| , c 6= 0, adica t = 13 (1 (cx)
nlocuind t = xz , rezulta
3 ). Re
x
1
z = 3 (1 (cx)3 ).

132. a) Ecuatia este de forma P dx + Q dy = 0 si satisface conditia de exactitate

P
Q
=
.
y
x
Intr-adevar, ecuatia se rescrie, amplificand cu dx si folosind substitutia y 0 =

dy
dx ,

(x + y) dx + (x + 2y) dy = 0,
| {z }
| {z }
P

Q
Avem P
ia diferentiala data este exacta. Solutia ecuatiei sub forma
y = 1; x = 1, deci ecuat
implicita se obtine aplicand formula
Z x
Z y
P (u, y)du +
Q(x0 , v)dv = c, c R,
x0

y0

Solutii

149

deci,
Rx

(u + y)du +
x0

x2 x20
2

Ry

(x0 + 2v)dv = c
y0

u2
2

+ uy|xx + x0 v
0

x0

+ y(x x0 ) + x0 (y y0 ) + y

y02

+ v2

y0

y=y

=c

y=y0

= c;

alegand x0 = 0 si y0 = 0, rezulta solutia sub forma carteziana implicita:

x2
+ xy + y 2 = c.
2

(51)

Verificare. Pentru a testa solutia, diferentiem relatia (51) si obtinem

(x + y) dx + (x + 2y) dy = 0,
echivalenta cu ecuatia initiala, deci solutia verifica ecuatia data.
b) Avem ecuatia (x2 + y 2 + 2x) dx + 2xy dy = 0, iar
|{z}
|
{z
}

P
y

= 2y,

Q
x

= 2y, deci ecuatia

diferentiala data este exacta. Aplicand formula de la punctul a), obtinem

Rx

(u2 + y 2 + 2u)du +

x0

Ry

2x0 vdv = c

y0

u3 x
3 |x0

x3 x30
3

+ y 2 u|xx0 + u2 |xx0 + x0 v 2 |yy0 = c

+ y 2 (x x0 ) + (x2 x20 ) + x0 (y 2 y02 ) = c.

Alegand x0 = 0 si y0 = 0, rezulta solutia

x3
+ y 2 x + x2 = c
3

(52)

Verificare. Diferentiem relatia (52); se obtine ecuatia initiala.

133. a) In cazul ecuatiei (xy x2 ) dy y2 dx = 0 avem P = y2 , Q = xy x2 ,
|{z}
| {z }
P

Q
ia data nu este exacta si cautam un factor
deci P
y = 2y, x = y 2x, prin urmare ecuat
integrant pentru aceasta. Deoarece P si Q sunt ambele polinoame omogene (de ordinul 2),
factorul integrant este

(x, y) =

1
1
1
=
= 2
xP + yQ
xy 2 + xy 2 x2 y
x y

Amplificand ecuatia cu , deci cu x12 y , obtinem

1
1
y
dx + +
dy = 0
x2
x y
|{z}
|
{z
}
P

Q
1
1
ia diferentiala este exacta. Aplicand formula de
Se observa ca P
y = x2 , x = x2 , deci ecuat
la subpunctul a), exercitiul (132), obtinem

Zx
x0

y
du +
u2

Zy

y0

1
1
+
x0
v

dv = c

x
y

y
v
=c
+
ln
v
+

u x0
x0
y0

y
y
y0
y

+
+ ln u ln y0 = c.
+
x x0
x0
x0

150

ALGA-GDED

Alegand x0 = y0 = 1, rezulta solutia sub forma implicita, data de relatia

(53)

y
+ ln y = c
x

b) In cazul ecuatiei (5x2 + 12xy 3y 2 )dx + (3x2 2xy)dy = 0 avem P = 5x2 + 12xy 3y 2 ,
Q
Q = 3x2 2xy, deci P
si prin urmare ecuatia data nu este exacta.
y = 12x 6y, y = 6x 2y
Caut
am un factor integrant pentru aceasta. Se observa ca avem

Q
6x 4y
2
1 P

= 2
= = (x)
Q y
x
3x 2xy
x
R

=e

(x)dx

=e

2
x dx

= e2 ln x = x2 ,

deci (x) = x2 . Amplificand ecuatia cu , deci cu x2 , obtinem

(5x4 + 12x3 y 3x2 y 2 ) dx + (3x4 2x3 y) dy = 0.
|
{z
}
|
{z
}
P

3
2
3
2
si Q
ia diferentiala obtinuta (echivalenta
Deoarece P
y = 12x 6x y
y = 12x 6x y, ecuat
cu cea initiala) este exacta.
Tem
a. Aflati solutia ecuatiei, folosind formula de la subpunctul a), exercitiul 132.
c) Inlocuim y 0 = dy si ecuatia se rescrie dx + x dy = 0. Avem P = 1, Q = x , deci P =
dx

1
0, Q
ia data nu este exacta si cautam un factor integrant pentru
x = y ; prin urmare ecuat
aceasta. Calculam

R 1
R
1 Q P
1 1
1

=
0 = = (y) = e (y)dy = e y dy = eln y = y,
P x
y
1 y
y

deci (x, y) = y. Amplificam ecuatia cu , deci cu y si obtinem

y dx + |{z}
x dy = 0,
|{z}
Q nou

P nou

care este exacta, este echivalenta cu ecuatia initiala si are solutia construita implicit
Z x
Z y
ydu +
x0 dv = c, c R
x0

y0

Alegem x0 = 0, y0 = 0 si obtinem
x

c
x u + 0 = c xy = c y = , x 6= 0.
x
0

134. Ecuatia se rescrie y = xy0 + ( ln y0 ), deci este de tip Clairaut, fiind de forma
y = xy 0 + (y 0 ). Notam y 0 = p si derivam ecuatia n raport cu x tinand cont ca y 00 = p0 ;
obtinem:

p0
1
0
0
p = p + xp
p x
= 0.
p
p
Distingem cazurile:
Cazul 1. p0 = 0 p = const. Introducand n ecuatia initiala si folosind y 0 = p = c obtinem
y = cx ln c, c > 0. Cazul 2. Daca x p1 = 0, atunci notand p = t rezulta x = 1t ; nlocuim
n ecuatia initiala tinand cont ca y 0 = p = t si obtinem
y=

1
t ln t = 1 ln t,
t

Solutii

151

de unde rezulta solutia singular

a a ecuatiei
1
x = , y = 1 ln t, t > 0 (t) =
t

1
, 1 ln t , t > 0.
t

135. a) Ecuatia se rescrie y = x(2y0 ) + (y02 ), deci are forma unei ecuatii Lagrange:
y = x (y 0 ) + (y 0 ), unde (y 0 ) 6= y 0 . Pentru a integra ecuatia notam p = y 0 , deci p0 = y 00 ;
derivam ecuatia si obtinem
p = 2p + 2xp0 2pp0 p0 (2x 2p) = p p0 =

dp
.
dx

Distingem urmatoarele cazuri:

Cazul 1. p0 = 0 p = const. Obtinem p = 0 y 0 = 0 y = const. y = 0, solutia
singulara a ecuatiei.
Cazul 2. Avem p0 6= 0, deci
0

p 7 x(p), cu derivata x =

dx
dp

dx
dp

1
p0

1
dp/dx .

6= 0; inversam functia x 7 p(x) si obtinem functia

Inlocuind n ecuatia obtinuta, rezulta

2x 2p = p |{z}
x0 x0 =
1
p0

2p 2x
2
x0 = x
+ 2.
p
p

S-a obtinut o ecuatie liniara n functia necunoscuta x = x(p). Integrand aceasta ecuatie
avem
(
x = tc2 + 2t
3
y = 2t( tc2 +

2t
3)

t2 =

2c
t

t2
3,

t 6= 0.

S-a obtinut astfel solutia generala a ecuatiei Lagrange, formata dintr-o familie de curbe
parametrizate.
b) Ecuatia se rescrie y = x y 02 + 2y 03 , deci este o ecuatie de tip Lagrange. Pentru a integra
ecuatia notam p = y 0 , deci p0 = y 000 , derivam ecuatia si obtinem:
p = p2 + 2xpp0 + 6p2 p0 p0 (2xp 6p2 ) = p p2
Distingem urmatoarele cazuri:
1o . p = 0 y 0 = 0 y = C. Inlocuind n ecuatia data, obtinem C = 0, deci rezulta solutia
singulara y = 0.
2o . p0 = 0 p = const. Obtinem p = 0 sau p = 1, deci y 0 = 0 sau y 0 = 1. Rezulta y = C
solutie singulara, ca n cazul 1; de asemenea, alternativa y = x + C nlocuita n ecuatie,
conduce la x + C = x + 2 C = 2, deci rezulta solutia singulara y = x + 2.
dx
iei x p(x) este functia p x(p),
dp 6= 0. Inversa funct
dx
1

n ecuatia obtinuta p0 (2x 6p) = 1 p,

dp = dp/dx . Inlocuind
6p
2
x0 x0 = 2(x3p)
x0 = x 1p
1p
. Ecuatia obtinuta este
1p
|{z}

3o . Avem p0 6= 0 si p 6= 0, deci
a carei derivata este x0 =
rezulta 2x 6p = (1 p)

1
p0

1/p0

liniara, deci are forma x0 = x f (p) + (p). Rezolvam ecuatia omogena atasata:
x0 =

dx
2
2
x
=
dp
1p
x
1p

ln |x| = 2 ln |p 1| + ln |C0 | ln |x| = ln

1
+ ln |C0 |
(p 1)2

152

ALGA-GDED
x(p 1)2 = C xom

c
=
,
(p 1)2

unde am notat C = C0 . Aflam o solutie particulara a ecuatiei initiale date xp =

Inlocuind n ecuatia initiala, obtinem

C(p)
(p1)2 .

c0 (p 1)2 2(p 1)C

2C
6p

=
+
(p 1)4
(p 1)3
p1
c0 = 6p2 6p C = 2p3 3p2 .
p 2
Atunci o solutie particulara a ecuatiei este xp = ( p1
) (2p 3). Solutia generala a ecuatiei
neomogene date este prin urmare

x = xom + xp =

C
p2 (2p 3)
+
.
(p 1)2
(p 1)2

Inlocuind n ecuatia initiala functia x(p) obtinuta si nlocuind apoi p cu t, rezulta solutia
generala a ecuatiei date sub forma parametrica,

t2 (2t 3)
C
t2 (2t 3)
C
2
3
(t) =
+
,
+

t
+
2t
, t R\{1}, C R.
(t 1)2
(t 1)2 (t 1)2
(t 1)2
V.2. Ecuatii diferentiale de ordin superior

136. a) Asociem ecuatia caracteristica, folosind substitutia y(k) 7 rk si obtinem ecuatia

algebrica de gradul doi r2 +2r3 = 0 ale carei solutii sunt r1 = 1, r2 = 3. Folosim procedeul
de asociere a cvasipolinoamelor:
Radacina
a ib C, simpla
a ib C, dubla
a R, simpla
a R, dubla
ib C\R, simpla
ib C\R, dubla

Cvasipolinomul
e(aib)x eax cos bx, eax sin bx
eax cos bx, eax sin bx, xeax cos bx, xeax sin bx
eax
eax , xeax
eibx cos bx, sin bx
cos bx, sin bx, x cos bx, x sin bx

Celor doua radacini reale simple 1 si 3 le vor corespunde respectiv cvasipolinoamele

e1x = ex si e3x . Atunci solutia generala a ecuatiei omogene date este combinatie de aceste
cvasipolinoame,
y = c1 ex + c2 e3x .
b) Asociem ecuatia caracteristica, folosind substitutia y (k) rk si obtinem ecuatia algebrica
de gradul doi r2 +4 = 0 ale carei solutii sunt r1 = 2i, r2 = 2i. Celor doua radacini complexe
simple 2i le vor corespunde respectiv cvasipolinoamele cos 2x si sin 2x (vezi tabelul de
la punctul a). Atunci solutia generala a ecuatiei omogene date este combinatie de aceste
cvasipolinoame:
y = C1 cos(2x) + C2 sin(2x).

137. 1o . Polinomul caracteristic al ecuatiei este r2 + 2r 3 = 0 si are radacinile

r1 = 1, r2 = 3, deci cvasipolinoamele asociate sunt ex si e3x , iar solutia ecuatiei omogene
y(x) = c1 ex + c2 e3x .
2o . Impunem conditiile initiale y(0) = 1 si y(1) = 0; rezulta

4
1 = c1 + c2
c1 + c2 = 1
c1 = ee
4 1

0 = c1 e1 + c2 e3
c1 + c2 e4 = 0
c2 = e1 1 ,

Solutii

153

iar solutia problemei la limita va fi

y =

e4
1
ex + 4
e3x .
1
e 1

e4

138. Ecuatia este de tip Euler deoarece puterile lui x coincid cu ordinele de derivare ale
functiei y. Efectuam dubla substitutie x 7 t; y(x) 7 z(t) data de relatiile x = et , z(t) =
y(et ). Folosim relatiile

(54)

= y,

z 00

z0

d
0 t
dt (y (e )
00

dz
dt

= y 0 et = y 0 x

et ) =
0

dy 0 det

|{z}
et + y 0 (et ) 0 |{z}
et =
|
{z
}
dx
dt
|{z} |{z}
y 00

= y x + y x,
unde s-a notat y 0 =

dy
dx ,

y 00 =

d2 y
dx2 .

y = z,

Relatiile (54) conduc la egalitatile

xy 0 = z 0 ,

x00 y 00 = z 00 z 0 .

Inlocuind expresiile lui y, y 0 , y 00 n ecuatia data, obtinem

z 00 z 0 3z 0 + 4z = 0 z 00 4z 0 + 4z = 0,
deci o ecuatie diferentiala liniara de ordinul doi cu coeficienti constanti, careia i atasam
polinomul caracteristic r2 4r + 4 = 0 (r 2)2 = 0, ale carui radacini sunt r1 = r2 = 2;
deci z(t) = c1 e2t + c2 t e2t . Pentru x > 0, din relatia et = x, rezulta e2t = x2 , unde t = ln x.
Inlocuind n solutie, obtinem
y(x) = z(ln x) = c1 x2 + c2 ln x x2 ;
prin urmare solutia generala a ecuatiei Euler date este
y(x) = c1 x2 + c2 x2 ln x.
Pentru a afla solutia problemei cu legaturi nlocuim conditiile initiale:
2

x=e
e = c1 e2 + c2 e2 |{z}
1 c2 = 1

2
y=e
ln e

x=1
0 = c1 + c2 12 |{z}
ln 1 c1 = 0.
y=0
0

Din sistem se obtine c1 = 0, c2 = 1; nlocuind n solutia generala obtinem

y = 0 x2 + 1 x2 ln x y = x2 ln x.

139. a) Rezolvarea decurge n trei pasi. 1o . Rezolvam ecuatia omogena atasata y00 +
0

2y 3y = 0 si obtinem solutia yom = c1 ex + c2 e3x .

2o . Folosind metoda variatiei constantelor aflam o solutie particulara a ecuatiei initiale date,
yp = c1 (x) ex + c2 (x) e3x .
Ecuatia data este y 00 + 2y 0 3y = e3x , iar cele doua functii c1 si c2 sunt solutiile sistemului
0 x
c1 e + c2 0 e3x = 0
c1 0 ex 3c2 0 e3x = e3x ,

154

ALGA-GDED

de unde obtinem
(

4c2 0 e3x = e3x c2 0 = 14 c2 = x4

c 1 0 ex +

Deci c1 =

1
16

1
4

e3x = 0 c1 0 =

1
4

1
e4x c1 = 16
e4x .

e4x si c2 = x4 . Atunci
yp =

e4x x x 3x
e3x
x
e e
=
e3x .
16
4
16
4

Verificare. Derivand expresia lui yp obtinem

( 0
3x
y p = ( 3
+
16 e
3x
y 00p = ( 3

16 e

1
4
3
4

e3x
e3x +

3x
4
9
4

e3x )

x e3x ).

Inlocuind n ecuatia data, rezulta identitatea

1 3x
1 3x
3x
3x
[( 15
+ 94 xe3x ) + 2( 16
e
3x
) 3( 16
e
+ x4 e3x )] = e3x e3x = e3x ,
16 e
4 e
3o . Solutia generala a ecuatiei neomogene date este
y = yom + yp = c1 ex + c2 e3x +
Se observa ca renotand c1 = c1 si c2 = c2

1
16 ,

1 3x x 3x
e
e
.
16
4

solutia se poate rescrie echivalent

y = c1 ex + c2 e3x

x 3x
e
.
4

b) 1o . Ecuatia caracteristica a ecuatiei omogene atasate y 000 y 00 y 0 + y = 0 este r3 r2

r + 1 = 0 si are radacinile y1,2 = 1 si y3 = 1; solutia ecuatiei omogene este deci
yom = c1 ex + c2 xex + c3 ex .
2o . Folosind metoda variatiei constantelor aflam o solutie particulara a ecuatiei initiale date,
solutie de forma:
yp = c1 (x)ex + c2 (x) x ex + c3 (x)ex .
Ecuatia data este y 000 y 00 y 0 + y = x cos x, iar cele trei functii C1 , C2 si C3 sunt solutiile
urmatorului sistem de ecuatii, care este sistem algebric liniar n necunoscutele c0 1 , c0 2 , c0 3 :
0 x
c 1 e + c0 2 x ex + c0 3 ex = 0

c0 1 ex + c0 2 (ex + xex ) c0 3 ex = 0

0 x
c 1 e + c0 2 (2ex + xex ) + c0 3 ex = x cos x.
Rezulta c0 1 = 14 (2x + 1)x ex cos x, c0 2 = 12 x ex cos x si c0 3 = 41 x ex cos x. Integrand,
obtinem

c1 (x) = 41 (x2 x2 + 1)ex cos x + 14 (x2 25 x 32 )ex sin x

c2 (x) = 41 xex cos x 12 ( 12 x 12 )ex sin x

c3 (x) = 18 x cos xex 14 ( 12 x + 12 )ex sin x,

deci yp = 14 x cos x 14 cos x 14 x sin x 12 sin x.
3o . Rezulta in final solutia generala a ecuatiei date,
1
1
1
1
y = c1 ex + c2 xex + c3 ex + x cos x cos x x sin x sin x.
4
4
4
2

Solutii

155

c) 1o . Rezolvam ecuatia omogena atasata y 00 y = 0 si obtinem solutia yom = C1 ex + C2 ex .

2o . Folosind metoda variatiei constantelor aflam o solutie particulara a ecuatiei initiale date
yp = C1 (x)ex + C2 (x)ex . Ecuatia data este y 00 y = x ex , iar cele doua functii C1 si C2
sunt solutiile sistemului:
( 0 x
( 0
c 1 = x2
c 1 e + c0 2 ex = 0

c0 1 ex c0 2 ex = xex
c0 2 = 12 xe2x .
Rezulta c1 =

x2
4

si c2 =
yP =

e2x
4 (2x

1). Atunci

x2 x e2x
ex
e +
(2x 1) ex yp = (x2 + 2x 1).
4
4
4

3o . Solutia generala a ecuatiei neomogene date este

y = yom + yP = C1 ex + C2 ex +

ex 2
(x + 2x 1)
4

d) 1o . Procedand analog punctelor a), b) si c) obtinem solutia

yom = C1 ex + C2 ex + C3 cos x + C4 sin x.
2o . O solutie particulara a ecuatiei initiale date y iv y = 8ex este
yP = C1 (x)ex + C2 (x)ex + C3 (x) cos x + C4 (x) sin x.
Cele patru functii C1 , C2 , C3 , C4 sunt solutiile sistemului
0 x

c 1 e + c0 2 ex + c0 3 cos x + c0 4 sin x = 0

0 x

c 1 e c0 2 ex c0 3 sin x + c0 4 cos x = 0

0 x
0 x
0
0
c 1 e + c 2 e c 3 cos x c 4 sin x = 0

0 x

c 1 e c0 2 ex + c0 3 sin x c0 4 cos x = 8ex

c0 1
c0 2
c0 3
c0 4

=2
= 2e2x
= 2ex sin x
= 2ex cos x.

Prin urmare avemC1 = 2x, C2 = e2x , C3 = ex (sin x cos x) si C4 = ex (sin x + cos x).
Atunci
yP = 2xex ex + ex cos x(sin x cos x) ex sin x(sin x + cos x)

yp = 2(x 1)ex .

3o . Solutia generala a ecuatiei neomogene y IV y = 8ex este

y = yom + yP = C1 ex + C2 ex + C3 cos x + C4 sin x + 2(x 1)ex
In continuare, rezolvam problema Cauchy. Avem
0

y (0) = 0
C1 C2 + C4 + 2 = 0
C1

00

y (0) = 2
C1 + C2 C3 + 2 = 2
C2

000
y
(0)
=
6
C

C
+
4
=
6
C3

1
2
4

IV

C1 + C2 + C3 + 6 = 4
C4
y (0) = 4

= 1/2
= 1/2
= 1
= 2.

In concluzie, solutia ecuatiei Cauchy este

1
y = (ex + ex ) cos x 2 sin x + 2(x 1)ex .
2

140. a) Avem
(55)

a : f (x, y, a) y ax = 0.

156

ALGA-GDED

Pentru y functie de x, derivand relatia (55), rezulta

y 0 a = 0.

(56)

Eliminand parametrul a din sistemul (55) si (56), rezulta

y ax = 0
y y 0 x = 0,
y0 = a
ecuatia cautata a familiei de curbe. Verificare. Integram ecuatia obtinuta, rescrisa sub forma
y0
1
si notand a = c, obtinem
y = x
ln |y| = ln |x| + ln |c| |y| = |cx| y = cx y = ax,
deci ecuatia familiei de drepte.
b) Ecuatia traiectoriilor ortogonale este: F (x, y, y10 ) = 0, unde F (x, y, y 0 ) = 0 este ecuatia
diferentiala a familiei date. In cazul dat, aceasta din urma este y y 0 x = 0, deci ecuatia
traiectoriilor ortogonale va fi

1
x
y
x = 0 y + 0.
0
y
y
Notand y 0 =

dy
dx ,

aceasta se rescrie
y+

xdx
= 0 xdx = ydy,
dy

ecuatie cu variabile separate care prin integrare conduce la

x2
y2
= + c0 x2 + y 2 = 2c0 x2 + y 2 = r2 ,
2
2
unde pentru 2c0 = r2 > 0 se obtine o familie de cercuri centrate n origine.
0

y m
n ecuatia F (x, y, y 0 ) = 0, obtinem familia
c) Folosind substitutia y 0 7 1+y
0 m , unde m = tg
izogonala care taie familia initial
a la unghi de = 45o . Aceasta are ecuatia diferentiala
0
y 0 1
F (x, y; y0 +1 ) = 0. In cazul nostru obtinem y yy0 1
+1 x = 0.

141. a) Ecuatia data xy000 y00 = 0 este de ordinul trei, nu contine y si y0 . Notam
00

y = z, ceea ce conduce la y 000 = z 0 si ecuatia devine

xz 0 z = 0 z = Cx;
revenind la functia necunoscuta y, obtinem prin integrari succesive
y 00 = Cx y 0 =

cx2
Cx3
+ c1 y =
+ c1 x + c2 .
2
6

Tem
a. Amplificati ecuatia data cu x2 , verificati ca se obtine o ecuatie de tip Euler apoi
integrati.
b) Se observa ca ecuatia data 2yy 0 = y 02 + 1 este de forma f (y, y 0 ) = 0 si ca lipseste variabila
x; notam y 0 = p(y); prin derivarea ecuatiei obtinem
2y p = p2 + 1 y 00 =

dp dy

= p0 p;
dy dx

Solutii

157

derivam ecuatia,
2(y 0 y 0 + y y 00 ) = 2y 0 y 00 2y 02 + 2yy 00 = 2y 0 y 00 2p2 + 2yp0 p = 2p p0 p,
dp
deci 2p2 = 2pp0 (p y) p = p0 (p y). Notam p0 = dy
6 0, inversam functia y 7 p(y),
=
dy
1
0
obtinand p 7 y(p), de unde y = dp = dp/dy . Inlocuind n ecuatie, rezulta

1
py
1
0
=
y =y
+ 1,
p0
p
p
ecuatie diferentiala liniara, de ordin inferior celei initiale.
Altfel. Folosind aceleasi notatii y 0 = p(y), ecuatia initiala se rescrie
2yp = p2 + 1 y =

p2 + 1
,
2p

deci derivand ecuatia n raport cu x rezulta

dp
dp dy
=

= p0 p,
dx
dy dx
si obtinem
y0 = p =

2p2 2
p2 1
2p2
dp
2p2
dp(p2 1)
0
0
=

pp

p
=

= dy.
4p2
2p2
p2 1
dy
p2 1
2p2

S-a obtinut ecuatia cu variabile separate

p2 1
dp = dy y =
2p2
unde, folosind

dx
dp

1
dp/dx

1
p0 p ,

p2 1
dp + c,
2p2

avem
1
2p2
p2 1

de unde, prin integrare, rezulta

p
Z

x=

p2 1
,
2p3

p2 1
dp.
2p3

c) Se constata ca ecuatia data xy 0 + y 00 = 0 este o ecuatie de forma F (x, y, y 0 , y 00 ) = 0

omogena de ordinul ntai n raport cu y, y 0 , y 00 , deoarece
F (x, y, y 0 , y 00 ) = x y 0 + y 00 = 1 (xy 0 + y 0 ) = 1 F (x, y, y 0 , y 00 ).
Efectuam schimbarea de functie necunoscuta y(x) 7 z(y) data de relatia z =
conduce
la 0 2
00
y 0 = zy. Inlocuind n ecuatie, rezulta
z 0 = y yy
y2
z 0 y 2 = y 00 y y 02 y 00 =
|{z}

y 2 (z 0 + z 2 )
= y(z 0 + z 2 ).
y

z2 y2

Inlocuim n ecuatia obtinuta,

x zy + y(z 0 + z 2 ) = 0 xz + z 0 + z 2 = 0,

y0
y ,

care

158

ALGA-GDED

si s-a obtinut o ecuatie diferential

a de ordinul ntai, de tip Bernoulli, deoarece aceasta admite
forma
z 0 = z (x) +z 2 (1) .
| {z }
| {z }
f (x)

g(x)

Tem
a. Integrati acesta ecuatie de tip Bernoulli (r = 2) si obtineti solutia z = z(x, c1 ) =
R
0
2
x2 /2
[e
(c1 + ex /2 dx)]1 . Apoi, folosind relatia yy = z(x, c1 ) (ecuatie cu variabile separabile
n functia necunoscuta y(x)), obtineti solutia generala y = c2 ez(x,c1 ) .
V.3. Sisteme de ecuatii diferentiale

142. Observam ca sistemul diferential este liniar cu coeficienti constant

i si omogen;

x(t)
este vectorul
y(t)
functiilor necunoscute, iar matricea A a sistemului este A = (01 10 ). Integrarea sistemului se
realizeaza n trei pasi.
1 o . Determin
am valorile proprii ale matricei A; polinomul caracteristic este P () =
1
2

1 = 1 iar ecuatia caracteristica P () = 0 are radacinile {1, 1}.

de asemenea, se poate rescrie sub forma X 0 (t) = AX(t), unde X(t)

2o . Celor doua radacini le atasam cvasipolinoamele corespunzatoare, 1 7 et , 1 7 et .

3o . Solutiile ecuatiei omogene rezulta de forma

c
a
et , a, b, c, d R.
et +
X=
d
b
Cele patru constante a, b, c, d nu sunt arbitrare, relatiile pe care acestea le satisfac se determina punand conditia ca X sa satisfaca sistemul dat. Avem succesiv

a
c
0
t
X =
e +
et ,
b
d

b
d
AX =
et +
et .
a
c
Egaland cele doua expresii obtinem

a
c
b
d
t
t
t

e +
e =
e +
et
b
d
a
c
sau, echivalent,

b+a
a+b

dc
cd

et = 0,

t R.

Anuland coeficientii celor doua cvasipolinoame, rezulta

b+a=0

a+b=0
a = b

.
d

c
=
0
d
=c

cd=0
Notand b = c1 , c = c2 , obtinem a = c1 , d = c2 . Deci solutia sistemului omogen este

c1
c2
e
et
t
t
X=
e +
+c2
,
e = c1
c1
c2
et
et
| {z }
| {z }
X1

X2

Solutii

159

x(t) = c1 et + c2 et
. Se observa ca folosind matricea Wronski a
t
y(t) =
c1 et + c
2e
t
et
e
solutiilor fundamentale X1 =

s
i
X
=
, solutia sistemului se rescrie sub
2
et
et
forma

et et
c1
X = WC =
.
et et
c2
|
{z
} | {z }
deci pe componente

=W =[X1 ,X2 ]

0
143. Sistemul dat se rescrie matriceal
sub forma X = AX + b, unde A, X sunt matricile

0
. Solutia se determina n trei pasi:
2
1o . Aflam solutia generala a sistemului omogen asociat X 0 = AX.

et et
c1
Xom = W C =
.
et et
c2
|
{z
} | {z }
determinate n problema 1), iar b =

=W =[X1 ,X2 ]

2o . Cautam o solutie particulara a sistemului neomogen dat (X 0 = AX + b) folosind metoda

variatiei constantelor, de forma Xp = W (t)C(t). Din conditia ca Xp sa satisfaca sistemul
diferential neomogen, obtinem

t
1
0
et et
e
C 0 (t) = W 1 b =
=
,
2
et et
et
2
|
{z
} | {z }
W 1

deci

c0 1 = et

c0 2 = et

Se observa ca
W =

et
et

c1 = et
. Introducem c1 si c2 determinate n Xp (t) si obtinem
c2 = et

2
et
et et
.
=
Xp (t) =
0
et
et et

et
et

1
=
2

et
et

et
et

1
=
2

et
et

et
et

Verificare. Verificam ca X 0 = AX + b, pentru X = Xp . Prin nlocuire n sistem, obtinem

2
0 1
2
0
0
=
+
=
,
0
1 0
0
2
0
| {z } | {z } | {z } | {z }
Xp 0

identitate. Deci Xp este solutie a sistemului neomogen dat.

3o . Solutia generala a sistemului neomogen este

et
e
2
X = Xom + Xp = c1
+ c2
+
,
et
et
0

x(t) = c1 et + c2 et 2
sau, pe componente,
y(t) = c1 et + c2 et .

144. Din familia de solutii ale sistemului (vezi problema anterioara)

(57)

x(t) = c1 et + c2 et 2
y(t) = c1 et + c2 et ,

160

ALGA-GDED

determinam acea solutie care satisface conditia initiala x(0) = 0, y(0) = 2. Inlocuim t =
0, x(0) = 0, y(0) = 2 n (57) si obtinem egalitatile

0 = c1 + c2 2
c1 = 0

2 = c1 + c2
c2 = 2.
Deci solutia problemei Cauchy (solutia cautata) este
t

2e 2
x(t) = 2et 2
X (t) =

2et
y(t) = 2et .

145. Eliminam una din cele doua functii necunoscute astfel: din prima ecuatie avem
x0 = y, iar prin derivare n raport cu t, rezulta x00 = y 0 . Inlocuim n ecuatia a doua si obtinem
x00 = x + 2, o ecuatie liniara de ordinul doi cu coeficienti constanti n functia necunoscuta
x = x(t). Se observa ca acesta ecuatie este neomogena (prezinta termen liber nenul. O
rezolvam n trei pasi.
1o . Aflam solutia generala a ecuatiei omogene cu coeficienti constanti asociata x00 x = 0.
Atasam polinomul caracteristic (prin substitutia x(k) 7 rk ) si rezulta r2 1 = 0 r
{1, 1}. Cvasipolinoamele asociate celor doua radacini sunt et si et . Atunci solutia generala
a ecuatiei omogene este xom = c1 et + c2 et .
2o . Aflam o solutie xp pentru ecuatia neomogena x00 x = 2 data folosind metoda variatiei
constantelor,
xp = c1 (t)et + c2 (t)et ,
unde c1 0 si c2 0 satisfac sistemul algebric liniar
0 t
c1 e + c2 0 et = 0
c1 0 et + c2 0 et = 21 .
Adunand cele doua ecuatii rezulta
2c2 0 et = 2 c2 0 = et c2 = et .
Inlocuim c2 0 = et n prima ecuatie si acesta devine
c1 0 et + et et = 0 c1 0 = et c1 = et ,
deci c1 = et si c2 = et . Inlocuim n expresia lui xp si obtinem
xp = et et + (et ) et = 2.
Tem
a. Verificati ca xp (t) = 2 satisface ecuatia neomogena data x00 x = 2.
3o . Solutia generala a ecuatiei neomogene date este deci
x = xom + xp = c1 et + c2 et 2,
deci x0 = c1 et + c2 et . Renotand c1 = c1 si c2 = c2 obtinem

x(t) =
c1 et + c2 et 2
y(t) = c1 et + c2 et .

146. Renotam y(x) 7 x(t) si ecuatia devine x00 x = 2, cu solutia x = c1 e1 + c2 et 2,

deci y(x) = c1 ex + c2 ex 2, de unde y 0 (x) = c1 ex + c2 ex .

Solutii

161

147. Stim ca solutia ecuatiei date este

y(x) = c1 ex + c2 ex 2;
punem conditia initiala si nlocuim x = 0; rezulta

1 = c1 + c2 2
c1 = 1/2

2 = c1 + c2
c2 = 5/2.
Solutia cautata a problemei Cauchy este
y=

1 x 5 x
e + e 2.
2
2

V.4. Stabilitate

148. Se observa ca ambele radacini ale polinomului caracteristic

(1 = 1, 2 = 2)

sunt radacini reale negative. Deci pozitia de echilibru X0 =

0
0

este stabila si asimptotic

stabila.

149. a) Partea reala a ambelor radacini este strict negativa, deci pozitia de echilibru
este stabila si asimptotic stabila.
b) Partea reala este nula, iar rad
acinile au multiplicitate 1, deci solutia este stabila dar nu
asimptotic stabila.
c) Partea reala este strict pozitiva, deci solutia este instabila.
V.5. Linii de c
amp (sisteme simetrice, integrale prime)

150. a) Pentru a determina liniile de camp atasam sistemul simetric

dx
dy
dz
=
=
.
x
y
x+y
Din prima egalitate (ecuatie cu variabile separate) obtinem
Z
Z
dx
dy
y
=
y = c1 x = c1 .
x
y
x
S-a determinat astfel prima integrala prima a sistemului simetric, f1 (x, y, z) = xy . Folosim
dy
dz
sistemul simetric dx
a prima f2 (x, y, z).
x = y = x+y pentru a determina a doua integral
Sistemul simetric se rescrie echivalent
dx
dy
dz
dx dy + dz
d(z x y)
=
=
=
=
,
x
y
x+y
0
0
de unde rezulta z x y = c2 . S-a obtinut a doua integrala prima a sistemului simetric,
f2 (x, y, z) = z x y. In concluzie, liniile de camp ale lui X sunt date de ecuatiile carteziene
y

y c1 x = 0,
plan 1 , n1 = (c1 , 1, 0)
x = c1

z x y = c2
z x y = c2 , plan 2 , n2 = (1, 1, 1).
b) Asociem sistemul simetric
(58)

dy
dz
dx
=
= 2.
x2
xy
y

162

ALGA-GDED

Din prima egalitatea prin amplificare cu x, obtinem

dx
dy
=
ln |x| + ln |c1 | = ln |y|,
x
y
de unde rezulta
y
= c1 ,
x

(59)

deci prima integrala prima este f1 (x, y, z) = xy . Pentru aflarea celei de-a doua integrale
dy
prime, observam ca ultima relatie nu poate fi folosita direct (mai exact, n egalitatea xy
=
dy
x =
deci relatia
dz
y2

dz
y ,

variabila x este legata de y prin relatia (59). Folosim prima integrala prima,
y
y
= c1 x =
x
c1

si nlocuim n egalitatea a doua din (58)

dy
dz
dy
dz
=

=
c1 dy = dz,
x
y
y/c1
y
de unde prin integrare, rezulta yc1 = z + c2 . Inlocuim c1 cu f1 =
y

y
x

si obtinem

y
y2
= z + c2
z = c2 .
x
x

In final liniile de camp au ecuatiile

y c1 x = 0
y 2 xz c2 x = 0

(plan)
(hiperboloid),

deci o familie de conice (elipse, hiperbole sau perechi de drepte)

151. a) Pentru a determina functia necunoscuta u = u(x, y, z) care satisface ecuatia

data, atasam n prealabil sistemul caracteristic
dx
dy
dz
=
=
.
x
y
x+y
Aflam cele doua integrale prime independente ale sistemului simetric. Acestea sunt
y
= c1 , f2 z y x = c2 .
x

Solutia ecuatiei cu derivate partiale va fi u(x, y, z) = xy , z x y , unde este o functie

arbitrara diferentiabila de doua argumente.
f1

b) Asociem sistemul caracteristic:

dx
x2

dy
xy

dente ale sistemului simetric. Acestea sunt

cu dervate partiale va fi

dz
am
y 2 . Afl
y
f 1 = x = C1 ,

(60)

u(x, y, z) =

cele doua integrale prime indepenf2 =

y2
x

z = C2 . Solutia ecuatiei

y y2
,
z ,
x x

unde (a, b) este o functie arbitrara diferentiabila de doua argumente.

Solutii

163

Verificare. Derivatele partiale ale functiei sunt

u
= a y

x2 + b

x
2y
u
1
y = a x + b x

u
z = b ,
unde am notat
a =

(a, b)
,
2
a
a= y ,b= y z
x

b =

y 2
x2

(a, b)
2
b
a= y ,b= y z.
x

Inlocuind n ecuatie, rezulta

y
2y
y 2
1
2
x a 2 + b 2 + xy a + b
+ y 2 (b ) = 0,
x
x
x
x
identitate; deci (60) este solutia generala a ecuatiei date.

152. Aflam cele doua integrale prime ale sistemului simetric asociat
dy
dz
dx
=
=
x
y
x+y
ale ecuatiei omogene atasate,
x

u
u
u
+y
+ (x + y)
= 0.
x
y
z

Acestea sunt
f1 =
Atasam sistemul

y
, f2 = z x y.
x
y
x

= c1
z x y = c2

y = 1, z = x2 .
Eliminam x, y, z din sistem si obtinem
y = 1, x =

1
1
, z= 2
c1
c1

si conditia de compatibilitate a sistemului,

c2 =

1
1

1.
c21
c1

Inlocuind c1 si c2 respectiv cu f1 si f2 n aceasta relatie, determinam ecuatia : u(x, y, z) = 0

a suprafetei cerute,
x
x2
+ 1 + (z x y) = 2 xy + y 2 + (z x y)y 2 x2 = 0,
|
{z
}
y
y
u(x,y,z)
2

+ x + y. Tem
a. Verificati ca functia
care se rescrie cartezian explicit : z = x xyy
y2
u determinat
a
satisface
ecuat

ia
cu
derivate
part

iale

s
i
c
a
suprafat

a
u = 0 contine curba

y=1
:
: (x, y, z) = (t, 1, t2 ), t R.
z = x2

164

ALGA-GDED

b) Aflam cele doua integrale prime ale sistemului simetric asociat

omogene atasate.
x2

(61)
Acestea sunt f1 = xy , f2 =

y2
x

dx
x2

dy
xy

dz
y2

al ecuatiei

u
u
u
+ xy
+ y2
= 0.
x
y
z

z. Atasam sistemul

y
x

= C1

y
x

y = 1,

Eliminam x, y, z din sistem si obtinem

y = 1,
C1

z = C2

1
C13

x=

z = x3 .

1
C1 ,

z=

1
C13

= C2 .

Inlocuind C1 si C2 respectiv cu f1 si f2 n ultima relatie (conditia de compatibilitate a

sistemului) rezulta ecuatia suprafetei cerute:
x3
y2
y
3 =
z : y 4 x4 y 5 + xy 3 z = 0,
{z
}
|
x y
x
u(x, y, z)

determinata de functia u(x, y, z), solutie a e.d.p. (61). Tem

a. Verificati ca functia u
determinat
a
satisface
ecuat

ia
cu
derivate
part

iale

s
i
c
a
suprafat
a u = 0 contine curba

y=1
: (x, y, z) = (t, 1, t3 ), t R.
:
z = x3 .

Addenda
Programe MAPLEr
1. Algebra liniara: ortonormare (procedeul Gram Schmidt si normare)
# Input: trei vectori din R^3;
# Output: vectori ortonormati;
> restart: with(linalg): u1:=vector([3,-1,2]);
> u2:=vector([1,2,1]); u3:=vector([1,1,4]);
# u1, u2 si u3
> gs:=GramSchmidt({u1,u2,u3},normalized);
# procedura pentru calc.vect.ortog.
> M:=matrix([gs[1],gs[2],gs[3]]);
# M=matricea formata din vect.ortonormati
2. Algebra liniara: descompunerea LU a unei matrice
# Input: matricea A;
# Output: matricele L si U din descomp. A=L*U (L=inf.triunghiulara,U=sup.triungh.)
> restart: with(linalg): A:=array(1..3,1..3,[[3,1,1],[-1,2,1],[2,1,4]]); # matr.A
# procedura ce realizeaza descompunerea LU a unei matrice
> x:= LUdecomp(A,L=l,U=u,U1=u1,R=r,P=p,det=d,rank=ran);
# matricea inferior trunghiulara, respectiv cea superior triunghiulara
> evalm(l); evalm(u);
# L, U
> map(normal,evalm(l &* u));
# verificare: A=L*U
3. Algebra liniara: descompunerea QR a unei matrice
# Input: matrice patratica A
# Output: matricele din descompunerea A=Q*R
> restart: with(linalg):
> A:=matrix(3,3,[[1,3,3],[2,4,5],[7,3,8]]);
# matricea A
> det(A);
# det.matr.A (nenul)
# procedura ce realizeaza descompunerea QR a matricei A
> R:=QRdecomp(A, Q=q, rank=r); Q:=evalm(q); # matricea Q
> evalm(Q&*R);
# verificare A=Q*R
4. Algebra liniara: formele canonice digonala si Jordan
# Input: matricele A si B;
# Output: formele canonice corespunzatoare (diagonala, respectiv Jordan);
> restart: with(linalg): A:=array([[1,2,3], [2,3,1], [3,1,2]]); # matricea A
> B:=array([[3,1,0,0], [1,2,0,0], [0,0,2,1], [0,0,0,2]]);
# matricea B
# forme canonice
> J1:=jordan(A, P1); C1:=print(P1); # forma diagonala a matricei A
> J2:=jordan(B, P2); C2:=print(P2); # forma Jordan a matricei B
# verificari: J1=P1^(-1)*A*P1, J2= P2^(-1)*A*P2
> J1:=simplify(multiply(inverse(P1), A ,P1));
> J2:=simplify(multiply(inverse(P2), B , P2));
# verificari: A=A^t, matrice simetrica diagonalizabila
> evalm(A-transpose(A));
5. Algebra liniara: operatii cu vectori liberi
# Input: vectorii liberi u,v,w;
# Output: produs vectorial, scalar si mixt, unghi, norma, proiectie;
> restart: with(linalg):
> u:=vector(3,[1,2,3]); v:=vector(3,[2,3,4]); w:=vector(3,[1,4,2]); # u,v,w
# produs vectorial, produs scalar

166
>
#
>
>
>
#
>
>
>
>
>
>

ALGA-GDED

a:=crossprod(u,v); s:=innerprod(u,v);
# a= uxv, s= <u,v>
unghi
Theta:=In/U/V; angle(u,v);
# unghiul dintre u si v
A:=norm(a)/2; # A=||a||/2
c:=crossprod(v,w); d:=crossprod(u,c);
# c=vxw, d= <u,c>
produs mixt
d2:=evalm(innerprod(u,w)*v-innerprod(u,v)*w);
# d2=<u,w>v-<u,v>w
m1:=crossprod(u,v);
# m1 = uxv
m:=crossprod(m1,w);
# m = <m1,w>
e:=innerprod(v,v);
# e = <v,v>
pro:=(evalm(s)/evalm(e))*evalm(v); evalm(pro);
# proiectia lui u pe v
dif:=evalm(d)-evalm(d2);
# verificare

6. Geometrie analitica: dreapta si planul

# 6a.
# Input: Punctele A1,A2,A3 si vectorii v1, v2;
# Output: drepte, plane, vector normal la plan, distante, unghiuri,
proiectii, simetrii, intersectii
> restart: with(geom3d): with(linalg):
> point(A1,1,5,0); point(A2,2,3,4); point(A3,1,0,-2); # A1,A2,A3
> v1:=[1,-2,1]; n1:=[0,-1,2];
# v1,n1
# dreapta prin doua puncte, respectiv dreapta printr-un punct si o directie data
> line(d1,[A1,A2]); Equation(d1,t);
# d1=dr(A1,A2)
> line(d2,[A3,v1]); Equation(d2,t);
# d2=dr(A3,v1)
# planul printr-un punct si cu vectorul normal dat, resp. planul prin trei puncte
> plane(p1,[A3,n1]); Equation(p1,[x,y,z]);
# p1=pl(A3,n1)
> plane(p2,[A1,A2,A3]); Equation(p2,[x,y,z]);
# p2=pl(A1,A2,A3)
# distante
> e1:=distance(A1,A2); e2:=distance(A1,d2);
# e1=d(A1,A2), e2=d(A1,d2)
> e3:=distance(A2,p1); e4:=distance(d1,d2);
# e3=d(A2,p1), e4=d(d1,d2)
# unghiuri
> u1:=FindAngle(d1,d2); # u1=unghiul dintre d1 si d2
> u2:=FindAngle(p1,p2); # u2=unghiul dintre p1 si p2
> u3:=FindAngle(p2,d2); # u3=unghiul dintre p2 si d2
# proiectii
> projection(R1,d1,A3); coordinates(R1);
# R1=proiectia lui A3 pe d1
> projection(R2,p1,A1); coordinates(R2);
# R2=proiectia lui A1 pe p1
> projection(d3,d2,p2); Equation(d3,t); # d3=proiectia lui d2 pe p2
# simetrii
> w1:=coordinates(A1); w2:=coordinates(A2); w3:=coordinates(A3);
> point(S0,2*w2-w1); coordinates(S0);
# S0=simetricul lui A1 fata de A2
> tz1:=coordinates(R1); point(S1,2*tz1-w3); coordinates(S1);
>
# S1=simetricul lui A3 fata de R1
> tz2:=coordinates(R2); point(S2,2*tz2-w1); coordinates(S2);
>
# S2=simetricul lui A1 fata de R2
# verificari
> evalf(distance(A3,d1)-distance(A3,R1));
> evalf(distance(A1,p1)-distance(A1,R2));
> point(A4,0,2,-3); qro:=coordinates(A4);
> projection(B4,A4,p2); pro:=coordinates(B4); 2*pro-qro;

Addenda - Programe MAPLEr

167

# 6b.
# Input: Punctele A, B, C, E si vectorul v2;
# Output: drepte, plane, vector normal la plan, distante, unghiuri,
proiectii, simetrii, intersectii
> restart: with(linalg): with(geom3d):
> point(A,2,3,-5); point(B,1,2,1);
# A,B
> point(C,1,5,3); point(E,1,1,1);
# C,E
> v2:=[3,1,-1];
# v2
# ecuatiile dreptei prin doua puncte
> line(d1,[A,B]); Equation(d1,t);
# d1=dr(A,B)
> line(d3,[B,C]); Equation(d3,t);
# d3=dr(B,C)
> line(d5,[A,E]); Equation(d5,t);
# d5=dr(A,E)
# ecuatiile dreptei ce trece printr-un punct si are vector director dat
> line(d2,[C,v2]); Equation(d2,t);
# d2=dr(C,v2)
> line(d4,[B,v2]); Equation(d4,t);
# d4=dr(B,v2)
# extragerea vectorului director
> v1:=ParallelVector(d1);
# v1||d1
# proiectie (punct pe dreapta)
> projection(D,A,d2); coordinates(D);
# D=proi. lui A pe d2
# ecuatia planului dat de punct si doua directii; extragerea vectorului normal
> plane(p1,[A,d3,d4]); Equation(p1,[x,y,z]); # p1=pl(A,d3,d4)
> n1:=NormalVector(p1);
# n1||p1
# proiectii (punct pe plan)
> projection(F,E,p1); coordinates(F);
# proi.pct.E pe p1
# intersectia dintre o dreapta si un plan
> intersection(V,d2,p2); detail(V); coordinates(V);
# verificari (distante aflate cu ajutorul proiectiilor determinate anterior)
> distance(E,p1); distance(E,F);
# distanta de la un punct la un plan
> distance(A,d2); distance(A,D);
# distanta de la un punct la o dreapta
> q:=crossprod(v1,v2); line(d8,[A,v1]);
7. Geometrie analitica: plotari de drepte si conice
# Input: 5 curbe in reprezentare parametrica;
# Output: plotari simultane si plotarea punctelor de intersectie a doua curbe;
> restart: with(linalg): with(plots): with(plottools):
# curbe in reprezentare parametrica
> x1:=3*cos(t1); y1:=2*sin(t1);
# C1
> x2:=3*cosh(t2); y2:=2*sinh(t2);
# C2
> x3:=t3^2; y3:=2*t3;
# C3
> x4:=t4+2; y4:=t4-1;
# C4
> x5:=3*t5; y5:=2*t5+1;
# C5
# plotarea curbelor C1,C2 si C3
> d1:=plot([x1,y1,t1=-3..3],color=blue):
> d2:=plot([x2,y2,t2=-3..3],color=red):
> d3:=plot([x3,y3,t3=-3..3],color=green):
> display(d1,d2,d3);
# plot. simultana a curbelor C1,C2,C3
# plotarea curbelor C4 si C5
> d4:=plot([x4,y4,t4=-3..3],color=blue):
> d5:=plot([x5,y5,t5=-3..3],color=red):
> display(d4,d5);
# plotarea simultana a curbelor C4,C5
# aflarea punctelor de intersectie ale curbelor C4 si C5
> w1:=solve(x4=x5,t4); # sol. t4 a ecuatiei x4=x5 fnc. de t5

168
>
>
>
>
>
#
>

ALGA-GDED

t5_:=solve(subs(t4=w1,y5=y4)); t4_:=subs(t5=t5_,w1);
# t4_ si t5_ sunt param. in pct. de intersectie
xp1:=subs(t4=t4_,x4); yp1:=subs(t4=t4_,y4);
xp2:=subs(t5=t5_,x5); yp2:=subs(t5=t5_,y5);
# pct. de intersectie (xp1,yp1)=(xp2,yp2)
plotarea punctelor de intersectie ale curbelor C1 si C2
plot([[xp1,yp1],[xp2,yp2]],style=point,color=green);

8. Geometrie analitica: plotari simultane de drepte si conice

# Input: doua drepte si trei conice;
# Output: plotari simultane ale acestora
#
>
>
>
#
>
>
#
>
#
>
>
#
>
>
>
#
>
#
>
>
>
>

8a.
restart; with(plots): with(linalg): with(plottools):
# prima dr. in exprimare parametrica
d1:=[3*t+2,2*t-1]:
# d1
prima dreapa in exprimare carteziana
a:=solve(x=d1[1],t): # a= sol. t a ecuatiei x=3t+2 fnc. de x
b:=subs(t=a,y=d1[2]): # b= d1 in expr. cartez. (ec. in x si y)
a doua dreapta in exprimare carteziana
d2:=3*x-5*y-4:
# d2
punctul de intersectie al celor doua drepte
A:=solve({b,d2},{x,y});
# A= solutia in x si y a sistemului b=0, d2=0
p1:=point([rhs(A[1]),rhs(A[2])],color=blue):
# plotarea punctului A
plotare drepte
p2:=implicitplot(d2,x=-25..65,y=-25..65,color=green):
p3:=plot([d1[1],d1[2],t=-25..25]):
display(p1,p2,p3);
# plotarea simultana a dr. d1, d2 si d3
curbe in exprimare carteziana
c1:=x^2/4+y^2=1: c2:=x^2-y^2/9=1: c3:=y^2-2*x=0: # c1, c2 si c3
plotarea celor 3 curbe
f1:=implicitplot(c1,x=-10..10,y=-10..10,color=red):
f2:=implicitplot(c2,x=-10..10,y=-10..10,color=blue):
f3:=implicitplot(c3,x=-10..10,y=-10..10,color=green):
display(f1,f2,f3);
# plot. simult. a conicelor c1,c2 si c3

# 8b.
> restart: with(plots): with(plottools):
# drepte in exprimare parametrica, respectiv carteziana
>d1:={x=t+2,y=-2*t}; d2:=y-2*x+4=0; # d1, d2
# prima dreapta in exprimare carteziana
>s:=solve(d1[1],t);
# sol. t a ecuatiei x=t+2 functie de x
>d1_:=subs(t=s,d1[2]);
# d1_= ec. carteziana a dreptei d1
# punctul de intersectie al celor 2 drepte
>A:=solve({d1_,d2},{x,y});
# A= punctul de intersectie al dr. d1 si d2
>x0:=rhs(A[1]); y0:=rhs(A[2]); # (x0, y0)= coordonatele punctului A
# plotari
>fig1:=implicitplot({d2},x=-10..10,y=-10..10): # plotarea dreptei d2
>fig2:=plot([rhs(d1[1]),rhs(d1[2]),t=-10..10]): # plotarea dreptei d1
>l:=point([x0,y0],color=green):
>plots[display](l);
# plotarea punctului A
>plots[display](fig1,fig2,l);
# plotarea simultana a dr. d1,d2 si a pct.A

Addenda - Programe MAPLEr

169

# curbe (in exprimare parametrica sau carteziana)

>c1:={x=3*cos(s),y=2*sin(s)}; c2:=9*x^2-y^2=1; c3:=y^2-2*x; # c1, c2 si c3
# plotari curbe
>fig3:=plot([rhs(c1[1]),rhs(c1[2]),s=-10..10],color=red):
>fig4:=implicitplot({c2},x=-10..10,y=-10..10,color=green,numpoints=5000):
>fig5:=implicitplot({c3},x=-10..10,y=-10..10,color=blue,numpoints=3000):
>plots[display](fig3,fig4,fig5); # plotarea simultana a curbelor c1,c2,c3
9. Geometrie analitica: transformari geometrice si reprezentari de conice
#
#
#
#
>
#
>
#
>
>
#
>
>
#
>
#
#
#
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>

9a.
Input: ecuatii elipsa si hiperbola;
Output: plotari elipsa, hiperbola, translatie, rotatie,
reflectie (simetrie fata de o dreapta), omotetie;
restart: with(plottools): with(plots):
ecuatie elipsa
eq:= (x-x0)^2/a^2 + (y-y0)^2/b^2 = 1; a:= 3: b:= 2: x0:= 0; y0:=0;
plotare elipsa
elli:= ellipse([x0,y0], a, b, filled=true, color=gold): # elipsa
plots[display](elli, scaling=constrained,title=Elipsa,titlefont=[TIMES,BOLD,18]);
ecuatie hiperbola
eq:= (x-x0)^2/a^2 - (y-y0)^2/b^2 = 1; a:= 3: b:= 2: x0:= 0: y0:= 0:
h:= hyperbola([x0,y0], a, b, -2..2):
# hiperbola
plotare hiperbola
display(h,title=Hiperbola,titlefont=[TIMES,BOLD,18]);
plotari dupa ce s-au operat transformari geometrice: translatie, rotatie,
oglindire (simetrie fata de o dreapta), omotetie (scalare izotropa),
scalare (scalare anizotropa)
display([elli,translate(elli,-2,-3)]);
# translatie
display([h,translate(h,-2,-3)]);
# translatie
display(rotate(elli, Pi/6));
# rotatie
display(rotate(h, Pi/6));
# rotatie
display(reflect(elli,[[-1,2],[2,1]]));
# oglindire
display(reflect(h,[[-1,2],[2,1]]));
# oglindire
display(plottools[homothety](elli,1/2));
# omotetie
display(plottools[homothety](h,1/2));
# omotetie
display(scale(elli,3,1/2,[0,0]));
# scalare
display(scale(h,3,1/2,[0,0]));
# scalare

#
#
#
>
>
>

9b.
Input: ecuatiile pentru tor si sa;
Output: plotari: tor, sa transformate (translatie, rotatie, scalare, omotetie);
restart: with(plots): with(plottools):
c:=torus([0,0,0],2,3):
# c (tor)
plots[display](c,scaling=constrained,
title=Torus,titlefont=[TIMES,BOLD,18]); # plotare tor c
plot3d(x*y,x=-1..1,y=-1..1);
# plotare sa
e1:=4*cos(u)*sin(v);e2:=2*sin(u)*sin(v);e3:=3*cos(v);
# ec.par. sa
plot3d([e1,e2,e3],u=-Pi..Pi,v=-Pi..Pi,scaling=constrained, # plotare sa
title=Shea,titlefont=[TIMES,BOLD,18]);
display([c,translate(c,-,1,3)],scaling=constrained,title=Translate
titlefont=[TIMES,BOLD,18]);
# translatie

>
>
>
>

170

ALGA-GDED

> plots[display](rotate(c,Pi/4,[[1,1,2],[-2,3,1]]),scaling=constrained,
title=Rotate,titlefont=[TIMES,BOLD,18]); # rotatie
> q1:=reflect(c,[1,1,2],[-2,3,1]):
> # torul simetrizat in relativ la o dreapta
> plots[display]([c,q1],scaling=constrained,title=Reflect,
titlefont=[TIMES,BOLD,18]);
# oglindire
> o:= plottools[homothety](c,1/2):
> plots[display]([c,o],scaling=constrained,title=Homothety,
titlefont=[TIMES,BOLD,18]);
# omotetie
> M:=scale(c,2,3,1/3):
> plots[display]([c,M],scaling=constrained,title=Scaling,
titlefont=[TIMES,BOLD,18]);
# scalare
10. Geometrie diferentiala: plotarea unui fascicul animat de suprafete
# Input: patru suprafete (r1,r2,r3,r4) n reprezentare parametrica;
# Output: plotarea fasciculului determinat de r1,r2 si a celui det. de r3,r4
> restart: with(plots):
> r1:=[cos(u)*cosh(v),sin(u)*cosh(v),sinh(v)];
# r1
> r2:=[cos(u)*sinh(v),sin(u)*sinh(v),cosh(v)];
# r2
> r3:=[u*cos(v),u*sin(v),u^2]; r4:=[u,v,u*v];
# r3,r4
> f1:=evalm(t*r1+(1-t)*r2); # f1; fascicule de suprafete
> f2:=evalm(s*r3+(1-s)*r4); # f2; plotarea animata a celor doua fascicule
> animate3d(f1,u=-0..2*Pi,v=-2..2,t=0..1);
> animate3d(f2,u=-2..2,v=0..2*Pi,s=0..1,frames=20);
11. Geometrie diferentiala: suprafete parametrizate - curburi si reprez. grafica
# Input: suprafata r;
# Output: prima si a 2-a forma fundamentala, curbura totala si curbura medie;
> restart: with(plots): with(geom3d): with(linalg):
> r:=[u,v,u^2-v^2];
# suprafata r, derivate partiale
> r_u:=diff(r,u); r_v:=diff(r,v); # prima forma fundamentala
> E:=innerprod(r_u,r_u);
# E = <r_u, r_u>
> F:=innerprod(r_u,r_v);
# F = <r_u, r_v>
> G:=innerprod(r_v,r_v);
# G = <r_v, r_v>
> i:=matrix(2,2,[E,F,F,G]);
# i = matricea primei forme fundamentale
> r_uu:=diff(r_u,u);
# der. partiale de ordinul al doilea
> r_uv:=diff(r_u,v); r_vv:=diff(r_v,v);
> n:=evalm((crossprod(r_u,r_v))/norm((crossprod(r_u,r_v),2)));
> # n= vectorul normal la suprafata r
> L:=innerprod(r_uu,n);
# a doua forma fundamentala; L= <r_uu, n>
> M:=innerprod(r_uv,n);
# M= <r_uv, n>
> N:=innerprod(r_vv,n);
# N= <r_vv, n>
> ii:=matrix(2,2,[L,M,M,N]);
# II= matricea formei II fundamentale
> k:=det(ii)/det(i); H:=(1/2)*((E*N+G*L-2*F*M)/det(i)); # curb.Gauss k si medie H
> imag1:=plot3d(r,u=-2..2,v=-2..2,color=red):
# plotari
> imag2:=plot3d([u,v,k],u=-2..2,v=-2..2,color=blue):
> imag3:=plot3d([u,v,H],u=-2..2,v=-2..2,color=green):
> display(imag1,imag2,imag3);
# plot. simultana: suprafata, k, si H
12. Geometrie diferentiala: rotatie animata
# Input: curba in reprezentare parametrica si matricea de rotatie;
# Output: plotarea curbei rotite (unghi variabil);

Addenda - Programe MAPLEr

>
>
>
>
>

171

restart: with(plots): x:=2*cos(s); y:=sin(s);

# ec.param.ale unei curbe
v:=array(1..2,[x,y]); d:=0..2*Pi;
# R=matricea de rotatie
R:=matrix(2,2,[[cos(theta),-sin(theta)],[sin(theta),cos(theta)]]);
W:=evalm(R&*v);
# W=R*v
animate([W[1],W[2],s=d],theta=0..8*Pi,frames=80); # plotare animata

13. Ecuatii diferentiale: EDO (ecuatii diferentiale ordinare)

# Input: ecuatie diferentiala ordinara (ex. 128)
# Output: solutia generala, o solutie particulara, plotare solutia generala
> restart: ode1:= diff(y(x),x)*x+2*y(x)-3*x=0;
# EDO
> sol:=dsolve(ode1);
# solutia generala
# o solutie particulara - pentru conditia initiala y(1)=1
> sol1:=dsolve( {ode1, y(1)=1}, y(x));
> with(DEtools):
# plotare sol. generala
> DEplot(ode1, y(x), x=-10..10, y=10..10, linecolour=blue, stepsize=0.5);
14. Ecuatii diferentiale: SEDO (sisteme de ecuatii diferentiale ordinare)
# Input: sistem de ecuatii diferentiale ordinare (ex. 143);
# Output: solutia generala, o solutie particulara, plotari;
> restart: sys1:= {diff(x(t),t) = y(t), diff(y(t),t) = x(t)+2}; # SODE
> sol:=dsolve(sys1);
# solutia generala
# o solutie particulara - cu conditiile initiale x(0)=0,y(0)=2
> sol1:=dsolve(sys1 union {x(0)=0,y(0)=2},{x(t),y(t)});
> with(DEtools): with(plots):
# plotari
# plotarea solutiei generale
> DEplot(sys1,[x(t),y(t)],t=-2..2,x=-1..2,y=-1..2,title=plot SODE,
color=blue,stepsize=0.5);
# plotarea solutiei generale in 3D
> DEplot3d(sys1,{x(t),y(t)},t=-1..1, [[x(0)=0,y(0)=2]],x=0..2,y=0..4,
scene=[t,x(t),y(t)],linecolour=COLOR(HUE,.5));
# plotarea solutiei particulare
> p:= dsolve(sys1 union {x(0)=0,y(0)=2},{x(t),y(t)}, type=numeric);
> odeplot(p, [[t,x(t)],[t,y(t)]],-4..4);
# x si y plot.fnc.de t
> odeplot(p, [x(t),y(t)],-4..4);
# sp.fazelor: x(t)&y(t)
> odeplot(p, [t,x(t),y(t)],-4..4, color=blue, axes=boxed); # plot sol.3D
15. Ecuatii diferentiale: linii de camp
# Input: un cmp vectorial;
# Output: plotarea liniilor de camp;
> restart: with(plots):
> fieldplot3d([x,y,x+y],x=-1..1,y=-1..1,z=-1..1,grid=[5,5,5], axes=boxed);
16. Ecuatii diferentiale: EDP (ecuatii diferentiale cu derivate partiale)
# Input: ecuatie liniara omogena cu derivate partiale (ex. 150);
# Output: plotarea solutiei ecuatiei cu derivate partiale pentru anumite cond.ini.
> restart:
# ecuatie liniara omogena cu derivate partiale
> pde:= x*diff(u(x,y,z),x)+y*diff(u(x,y,z),y)+(x+y)*diff(u(x,y,z),z) = 0;
> ics:=[cos(t)*sin(s),cos(s)*cos(t),cos(t),sin(t)],[t=0..Pi, s=0..Pi]; # cond.ini.
> with(PDEtools):
# plotarea solutiei
> PDEplot(pde, ics, numsteps=[-5,6], stepsize=.1, axes=boxed, style=PATCHNOGRID,
numchar=[16,16], orientation=[148,66], lightmodel=light2);

Bibliografie

[1] E.Arghiriade, Curs de algebr

a superioar
a, Ed. Didactic
a si Pedagogic
a, 1963. U: II8905.
P: TIII10857.
[2] Gh.Atanasiu, Gh.Munteanu, M. Postolache, Algebr
a liniar
a, geometrie analitic
a, diferential
a
si ecuatii diferentiale, Ed. All, Bucuresti, 1994; 1996. U: II38657, 1998. U: 39368.
[3] Gh.Atanasiu, Gh.Pitis, M.Cazacu, V.Grosaru, Culegere de probleme de geometrie analitic
a si
diferential
a, Tipogr. Univ. Brasov, 1980. U: III15589.
a liniar
a, geometrie analitic
a, Ed. Fair Partners, Bucuresti, 2003.
[4] Gh.Atanasiu, E.Stoica, Algebr
[5] V.Balan, Algebr
a liniar
a, geometrie analitic
a, Ed. Fair Partners, Bucuresti, 1999. U: II39499.
[6] V.Balan, S.Dinu, Geometrie analitic
a Elemente de teorie si probleme, Ed. Printech, 2003;
Ed. Bren, 2004.
[7] V.Balan, I-R.Nicola, Algebr
a liniar
a, geometrie analitic
a si diferential
a, ecuatii diferentiale
(exercitii si probleme), Ed. Bren, 2004-2008.
[8] M.Bercovici, S.Rimer, A.Triandaf, Culegere de probl. de geometrie analitic
a si diferential
a,
Ed. Didactic
a si Pedagogic
a, 1973. U: I20442. P: TIII20792.
[9] M.Bodnariu, Elemente de algebr
a, Ed. Printech, 1998.
[10] N.Boja, Algebr
a liniar
a, geometrie analitic
a si diferential
a, ecuatii diferentiale: culegere de
probleme, Ed. Politehnicii Timisoara, 2001. U: II39565.
[11] S.Bontas, Geometrie si calcul integral, Ed. Fair Partners, Bucuresti, 2009.
[12] V.Br
anz
anescu, O. St
an
asil
a, Matematici speciale, Ed. ALL, Bucuresti, 1994.
a liniar
a, geometrie analitic
a, Lit. Inst. Constr. Bucuresti, 1971. U: II23383.
[13] F.Bucur, Algebr
[14] S.Chirit
a, Probleme de matematici superioare, Ed. Didactic
a si Pedagogic
a, 1989. U:II35784.
P: TIII38955.
[15] N.Cior
anescu, M.Rosculet, Culegere de probleme de algebr
a si analiz
a matematic
a, Ed.
Tehnic
a, 1959. U: II6262. P: TIII6747.
[16] S.Corbu, Gh.Mocic
a, Ecuatii diferentiale. Teorie si aplicatii, Ed. Fair Partners, Bucuresti,
2003.
[17] C.Cosnita
, I.Sager, I.Matei, I.Dragot
a, Culegere de probleme de geometrie analitic
a, Ed.
Didactic
a si Pedagogic
a, 1963.
[18] M.Craioveanu, Introducere n geometria diferential
a, Ed. Univ. de Vest, Timisoara, 2008.
[19] I.Creang
a, Gh.Gheorghiu, A.Haimovici, M.Haimovici, O.Mayer, Curs de geometrie analitic
a:
pentru uzul institutelor tehnice, Ed. Tehnic
a, 1951. U: II3632.
[20] I.Creang
a, C.Reischer, Algebr
a liniar
a, Ed. Didactic
a si Pedagogic
a, 1970. U: II17295.
P: TIII19311.
[21] I.Crisan, A.Lare, Culegere de probleme de geometrie analitic
a, Ed. Didactic
a si
Pedagogic
a, 1971. U: II18018.
[22] Gh.Dodescu, Metode numerice n algebr
a, Ed. Tehnic
a, 1979. U:II27981. P: TII20754.
[23] O.Dogaru, M.Doroftei, Algebr
a liniar
a, Geometry Balkan Press, 1998.
[24] O.Dogaru, M.Doroftei, Geometrie analitic
a si diferntial
a, Cursuri Universitare 13, Geometry
Balkan Press, 2001.
[25] O.Dogaru, M.Doroftei, Geometrie diferential
a liniar
a si p
atratic
a, Fair Partners, 2006.
[26] L.Dr
agusin, C.Dr
agusin, C.Radu, Calcul integral si ecuatii diferentiale, Ed. Style, 1996.
[27] M.A.Gean
au, Probleme de algebr
a, Ed. Printech, 1997.
[28] Gh.Gheorghiev, R.Miron, D. Papuc, Geometrie analitic
a si diferential
a, Ed. Didactic
a si
Pedagogic
a, 1968-1969. U: II13538.
[29] Gh.Th.Gheorghiu, Algebr
a liniar
a, geometrie analitic
a si diferential
a si programare, Ed.
Didactic
a si Pedagogic
a, 1977. U: II25541.
a si geometrie analitic
a, Ed. Didactic
a si Pedagogic
a,
[30] Gh.Th.Gheorghiu, Elemente de algebr
1961. U: II8079.

173

174

ALGA-GDED

[31] Gh.Th.Gheorghiu, Geometrie analitic

a si diferential
a, Ed. Didactic
a si Pedagogic
a, 1969.
U: II14354.
[32] I.Glazman, Iu.Liubici, Alg. liniar
a pe spatii finit dimensionale, Ed. S
tiintific
a si Enciclopedic
a,
1980. U: II28752.
ari, Ed. Didactic
a si Pedagogic
a, 1968.
[33] A.Haimovici, Grupuri de transform
[34] I.-E.Hiric
a, L.Nicolescu, S.Leiko, G.Pripoae, Geometrie diferential
a. Probleme. Aplicatii, Editura Fundatiei Rom
ania de M
aine, Bucuresti, 1999.
[35] A.Ioanoviciu, N.Mih
aileanu, M.Silisteanu Milovaru, M.Neumann, I.Peterfi, L.Stanciu,
P.Stanciu, Culegere de probleme de geometrie analitic
a si diferential
a, Ed. Didactic
a si
Pedagogic
a, 1979. U: II17158.
[36] C.Ionescu-Bujor, Geometrie analitic
a si diferential
a, Inst. Pol. Bucuresti, 1950. U: III7673.
[37] C.Ionescu-Bujor, O.Sacter, Exercitii si probleme de geometrie analitic
a si diferential
a, Ed.
Didactic
a si Pedagogic
a, 1963. U: II9022.
a si diferential
a, Ed. I.P.B., 1950. U: III8196.
[38] O.Kreindler, Geometrie analitic
[39] A.Leonte, G.Vraciu, Elemente de calcul matriceal cu aplicatii, Ed. Tehnic
a, Bucuresti, 1975.
U: II22658.
[40] E.M
anzatu, Probleme de geometrie analitic
a, Acad.Militar
a, Bucuresti, 1979.
[41] N.Mih
aileanu, Geometrie analitic
a, proiectiv
a si diferential
a, Ed. Didactic
a si Pedagogic
a,
1971. U: II18522.
[42] N.Mih
aileanu, Geometrie analitic
a, proiectiv
a si diferential
a: complemente, Ed. Didactic
a si
Pedagogic
a, 1972. U: II19686.
[43] N.Mih
aileanu, Lectii complementare de geometrie, Ed. Didactic
a si Pedagogic
a, 1976.
[44] R.Miron, Geometrie analitic
a, Ed. Didactic
a si Pedagogic
a, 1976. U: II24293.
[45] P.S.Modenov, Geometrie analitic
a, Ed. Tehnic
a, 1957. U: II5663.
[46] E.Murgulescu, Geometrie analitic
a si diferential
a, Ed. Didactic
a si Pedagogic
a, 1974.
U: II8904.
[47] E.Murgulescu, N.Donciu, Culegere de probleme de geometrie analitic
asi diferential
a,
Universitatea Politehnica Bucuresti, 1971. U: II18509.
[48] E.Murgulescu, N.Donciu, V.Popescu, Geometrie analitic
an spatiu si geometrie diferential
aculegere de probleme, Ed. Didactic
a si Pedagogic
a, 1974. U: II21167.
[49] E.Murgulescu, S.Flexi, O.Kreindler, O.Sacter, Geometrie analitic
a, Ed. Didactic
a si
Pedagogic
a, 1962. U: II8904; 1965. U: II10530.
[50] E.Murgulescu, S.Flexi, O.Kreindler, O.Sacter, M.T
arnoveanu, Geometrie analitic
a si
diferential
a, Ed. Didactic
a si Pedagogic
a, 1965. U: II10530.
[51] Al.Myller, Curs de geometrie analitic
a, Ed. Sem.Mat. Iasi, 1936. U: II2171.
[52] Al.Myller, Geometrie analitic
a, Ed. Didactic
a si Pedagogic
a, 1972. U: II19632.
a n plan si n spatiu, Ed. Univ. Transilvania din Brasov, 2008.
[53] M.Neagu, Geometrie superioar
[54] Gh.Necsuleu, V.Necsuleu, N.-C.Necsuleu, Transform
ari geometrice n spatiul euclidian
tridimensional. Aplicatii n geometrie si mecanic
a, Ed. Fair Partners, Bucuresti, 2005.
[55] I.R.Nicola, Metode geometrice pentru studiul unor procese biologice complexe, Ed. Bren,
Bucuresti, 2007
[56] V.Ob
adeanu, Elemente de algebr
a liniar
a si geometrie analitic
a,, Ed. Facla, 1981.
U: II29956.
[57] V.Olariu, O.Olteanu, Analiz
a matematic
a, Ed. Semne, 1998. U: II38622.
[58] D.Pompeiu, Geometrie analitic
a (curs), Ed. Matac, 1938. U: III15093.
[59] I.Pop, Gh.Neagu, Algebr
a liniar
a si geometrie analitic
a n plan si n spatiu, Ed.Plumb, Bac
au,
1996.
[60] I. Popescu, Probleme de matematici superioare, Ed. Didactic
a si Pedagogic
a, 1964.
anceanu, C.Tudor, Matematici superioare, Ed. Didactic
a si
[61] I.I. Popescu, G.G.Vr
Pedagogic
a, 1964. U: II10135.
[62] T.V. Postelnicu, M.I.Stoka, G.G.Vr
anceanu, Culegere de probleme de geometrie analitic
a si
diferential
a, Ed. Tehnic
a, 1970. U: II17159.
[63] C.Radu, Algebr
a liniar
a, geometrie analitic
a, Ed. Fair Partners, Bucuresti, 2004.
a liniar
a, geometrie analitic
a si diferential
a, Ed. ALL, 1996. U: II38657.
[64] C.Radu, Algebr
[65] C.Radu, C.Dr
agusin, L.Dr
agusin, Algebr
a liniar
a, analiz
a matematic
a, geometrie analitic
a si
diferential
a, Ed. Fair Partners, 2000.
agusin, L.Dr
agusin, Aplicatii de alg., geometrie si matematici spec., Ed. Didac[66] C.Radu, C.Dr
tic
a si Pedagogic
a, 1991. U: II36960.
a liniar
a, geometrie analitic
a si geometrie diferential
a , Ed. Tehnic
a, 1987.
[67] M.Rosculet, Algebr
U: II33881.

Bibliografie

175

[68] O.Sacter, Despre conice si alte curbe, Ed. Tehnic

a, 1955.
[69] M.Sarian, Conice: elemente geometrice, Universitatea Politehnica Bucuresti, 1936.
U: III8968.
[70] N.Soare, Curs de geometrie, Ed. Univ. Bucuresti, 1996. U: II38760.
[71] N.Soare, A.M.Panait, L.Preda, I.Soare, Metoda transform
arilor geometrice, Ed. Gimnasium,
T
argoviste, 2002.
[72] S
t.Staicu, Aplicatii ale calculului matriceal n mec. solidelor, Ed.Acad.,1986. U: II33045.
P: TIII36932.
a si Pedagogic
a, 1971.
[73] I.Stamate, Culegere de probleme de matematici superioare, Ed. Didactic
U: II18621.
[74] O. St
an
asil
a, Analiz
a liniar
a si geometrie, vol.1, Ed. ALL Educational, Bucuresti, 2000.
[75] I.D.Teodorescu, Geometrie si elemente de algebr
a liniar
a, Ed. Didactic
a si Pedagogic
a,
1965. U: II10973; 1967 (culegere de probleme). U: II12858; 1971 (culegere de probleme).
U: II18461; 1972. U: II19190.
a, Ed. Tehnic
a, 1954. U: II4186.
[76] N.Teodorescu, Metode vectoriale n fizica matematic
[77] O.Tino, E.Murgulescu, V.B
an
arescu, Exercitii si probleme pentru cursul de geometrie analitic
a
n scolile tehnice superioare, Litogr. Tip. Inv. Buc. U: II5720.
[78] A.Turtoi, Geometrie, Ed. Univ. Bucuresti, 1996. U: II38665.
[79] Gh.T
iteica, Culegere de probleme de geometrie analitic
a, Tipogr. C. Reg. F. Gobl. Fiii S.A.
1939. U: II2233.
[80] Gh.T
iteica, Curs de geometrie analitic
a, Ed. Facult
atii de S
tiinte Bucuresti, 1929.
U: 16294; 1932-1933. U: III8198; 1934-35. U: III8188.
[81] Gh.T
iteica, Geometrie analitic
a, Lit. S
tef
anescu 1901. U: II12622.
[82] C.Udriste, Algebr
a liniar
a geometrie analitic
a, Geometry Balkan Press, 1996. U: II38947.
P: III44125; Cursuri Universitare 11, Geometry Balkan Press, 2000, 2005.
[83] C.Udriste, Aplicatii de algebr
a, geometrie si ecuatii diferentiale, Ed. Didactic
a si
Pedagogic
a, 1993. U: II3765. P: III41318.
[84] C.Udriste, Probleme de algebr
a liniar
a, geometrie analitic
a si diferential
a, Ed. Didactic
a si
Pedagogic
a, 1976.
[85] C.Udriste, O.Dogaru, Geometrie analitic
a, Universitatea Politehnica Bucuresti, 1991, 1992.
P: TIII40425.
[86] C.Udriste, C.Radu, C.Dicu, O.M
al
ancioiu, Algebr
a, geometrie analitic
a si si ecuatii
diferentiale, Ed. Didactic
a si Pedagogic
a, 1982. U: II31252. P: TIII35426.
[87] C.Udriste, C.Radu, C.Dicu, O.M
al
ancioiu, Probleme de algebr
a, geometrie analitic
a si ecuatii
diferentiale, Ed. Didactic
a si Pedagogic
a, 1981. U: II30464. P: TIII32351, P: TIII34988.
[88] S.Vasilache, Elemente de teoria multimilor si a structurilor algebrice, Ed. Academiei, 1956.
U: II5352.
[89] Ge. Vraciu, Algebr
a liniar
a, Ed. Universit
atii din Craiova, 1994.
[90] Gh.Vr
anceanu, Curs de geometrie analitic
a si proiectiv
a, Tipogr. C. Reg. F. Gobl. Fiii. S.A.
1944-45. U: II3361.
[91] Gh.Vr
anceanu, Geometrie analitic
a si proiectiv
a, Ed. Tehnic
a, 1954. U: II4347.
[92] Gh.Vr
anceanu, Geometrie analitic
a, proiectiv
a si diferential
a, Ed. Didactic
a si Pedagogic
a,
1961. U: II7740; 1962. U: II8645; 1968. U: II13307; 1974. U: II22068.
[93] Gh.Zapan, Curs de geometrie analitic
a, aplicatii, Autografia S
c. de Artilerie, Geniu si Marin
a
1919. U: II2786.
[94] ***, Cuadrice, Univ. Bucuresti 1922. U: II17971.
[95] ***, Dictionar de matematici generale, Ed. Enciclopedic
a Rom
an
a, 1974.
[96] ***, Geometrie analitic
a, Univ. Bucuresti. U: II222.
[97] ***, Mica enciclopedie matematic
a, Ed. Tehnic
a, Bucuresti, 1980.
= C
arti editate n limbi str
aine. =
[98] L.Bianchi, Lezioni di geometria analitica, Pisa: Enrico Spoerri 1970. U: II139.
[99] E.Bortolotti, Lezioni di geometria analitica, Bologna, Nicola Zanichelli, 1923. U: II70.
[100] R.M.Bowen, C.C.Wang, Introduction to Vectors and Tensors, vol. 1-2, Plenum Press, New
York, 1976.
[101] A.Burdun, Culegere de probleme de algebr
a si geometrie analitic
a (lb. rus
a), Univ. Minsk,
1989.
[102] G.Castelnuovo, Lezioni di geometria analitica, Ed. Societa Anonima D.Alighieri, 1938. U:
II3140; 1931. U: III15025.

176

ALGA-GDED

[103] N.Coburn, Vector and Tensor Analysis, Mc. Millan Co., 1955. U: II31239.
[104] J.Dieudonne, Linear Algebra and Geometry, Paris, Hermann, 1969.
[105] A.Dubrovin, S.P.Novikov, A.T.Fomenko, Geometrie contemporan
a (l. rus
a), Ed. Nauka,
Moscova, 1979.
[106] C.V.Durell, A concise on geometrical conics, MacMillan, 1927. U: II1004.
[107] C.H.Edwards, D.E.Penney, Calculus and Analytic Geometry, Prentice Hall, 1982. U: II16313.
[108] N.V.Efimov, E.R.Rosendorn, Linear Algebra and Multidimensional Geometry, Mir Publ.,
1975. U: II24141. P: III32360.
[109] C.W.Evans, Engineering Mathematics, Chapman & Hall Eds., 1992.
[110] M.Farkas, I.Farkas, Introduction to Linear Algebra, Ed.Kiado, Budapest, 1975. U: II35994
[111] G.Hadley, Linear Algebra, Add. Wesley, 1972.U: II36067
[112] G.Hadley, Mathematics for Engineering, Technology and Computing Sciences, Prentice Press,
1970, U: II26011.
[113] J.W.Harris, H.Stocker, Handbook of Mathematics and Computational Science, SpringerVerlag, 1998.
[114] G.E.Hay, Vector and Tensor Analysis, Dover Publ., 1953. U: II27976.
[115] A.Howard, Elementary Linear Algebra, J.Wiley & Sons, 1987. U: II36206.
[116] A.Howard, C.Rorres, Applications of Linear Algebra, John Wiley & Sons, 1984. U: II36159.
[117] A.Jeffrey, Mathematics for Engineering and Scientists, V.N.R.International Eds., 1989.
[118] P.K.Kenshaft, Linear Mathematics.U: II36195.
[119] D.V.Kletenik, Problemes de geometrie analitique, Ed. Mir, 1969. U: II14574.
[120] W.Klingenberg, Lineare Algebra und Geometrie, Springer-Verlag, Berlin, 1990.
[121] E.Kreyszig, Advanced Engineering Mathematics, J.Wiley & Sons, New York, 1962. U: II37192.
a
[122] I.Mos, An introduction to Geometric Mechanics, Cluj University Press (Presa Universitar
Clujean
a), Cluj-Napoca 2005.
[123] A.D.Myskis, Introductory Mathematics for Engineers, Mir Publ., 1975. U: II22920.
[124] P.V.O0 Neill, Advanced Engineering Mathematics, Wadsworth Eds., 1991.
[125] A.V.Pogorelov, Analytic Geometry, Mir Publishers, Moscow, 1961.
a liniar
a, Ed. Nauka, Moscova, 1978.
[126] I. Proskurakov, Culegere de probleme de algebr
U: II28443. P: TII21426 (l. rus
a).
[127] P.H.Selby, Practical Algebra, John Wiley & Sons, 1974, U: II36187.
[128] L.Smith, Linear Algebra, Springer Verlag, 1978. U: II26153.
[129] M.V.Sweet, Algebra, Geometry and Trigonometry in Science, Engineering and Mathematics,
Ellis Horwood Ltd., 1984.U: II36163.
[130] O.N.T
uberbiller, Probleme si exercitii de geometrie analitic
a, Ed. Nauka, 1970 (l.rus
a).
[131] C.Udriste, Geometric Dynamics, Kluwer Acad. Publishers, 2000.
[132] C.Udriste, Problems of Linear Algebra, Analytic and Differential Geometry, Differential
Equations, University Lectures Series 10, Geometry Balkan Press, Bucharest 2000.
[133] C.Udriste, V.Balan, Analytic and Differential Geometry, University Lectures Series 7,
Geometry Balkan Press, Bucharest 1999.
[134] C.Udriste, V.Balan, Linear Algebra and Analysis, University Lectures Series 12, Geometry
Balkan Press, Bucharest 2001.
[135] C.Udriste, I.Boca, Linear Algebra, University Lectures Series 8, Geometry Balkan Press,
Bucharest 1999.
[136] E.Young, Vector and Tensor Analysis, M.Dekker, 1993.
= C
arti editate n tipografia U.P.B. =
[137]
[138]
[139]
[140]
[141]
[142]
[143]
[144]
[145]
[146]
[147]
[148]

I.Bacalu, G.Budianu, R.F.Constantin, Matematici, Sinteze, 1992.

V.Balan, Algebr
a liniar
a si geometrie analitic
a, 1999.
V.Balan, N.Bl
a, Geometrie diferential
a, culegere de exercitii si probleme, 1998, P: TIII45014.
V.Balan, A.Suciu, Algebr
a liniar
a, Culegere de probleme de algebr
a liniar
a, 1999.
L.Br
anz
anescu, Curs de algebr
a si geometrie, 1990. P: TIII39235.
L.Br
anz
anescu, R.Minculescu, Algebr
a: culegere de probleme, 1991. P: TIII40800.
L.Br
anz
anescu & al., Geometrie analitic
a si diferential
a: culegere de probleme, 1992.
M.C
arnu, Spatii vectoriale, 1991. P: TIII40940.
E.Cioar
a, Algebr
a liniar
a, geometrie analitic
a si diferential
a, 1991. P:TIII40030.
E.Cioar
a, Algebr
a liniar
a. Culegere de probleme, 1996. P: TIII44534.
A.Colojoar
a, Algebr
a liniar
a, 1990. P: TIII39578.
M.Craiu, A.M.Neagu, G.Toma, Probleme de algebr
a si geometrie, 1979. P: TIII33536.

Bibliografie
[149]
[150]
[151]
[152]
[153]
[154]
[155]
[156]
[157]
[158]
[159]
[160]
[161]
[162]
[163]
[164]

177

F.G
andac, S.Corbu, Culegere de probleme de alg. liniar
a si geometrie analitic
a, 1981.
M.Gean
au, Lectii de algebr
a liniar
a, 1993.
E.Grecu, Algebr
a liniar
a, geometrie analitic
a si diferential
a si programare liniar
a, 1995.
E.Grecu, Culegere de probleme de algebr
a liniar
a, geometrie analitic
a si diferential
a si
programare liniar
a, 1995.
E.Grecu, Culegere de probleme de algebr
a liniar
a si programare, 1979.
E.Grecu, Curs de geometrie analitic
a, 1997.
E.Grecu, Probleme rezolvate de geometrie analitic
a, 1997.
E.Murgulescu, S.Flexi, O.Kreindler, O.Sacter, M.T
arnoveanu, Geometrie analitic
a si
diferential
a. U: II10530.
E.Murgulescu, N.Donciu, Culegere de probleme de geometrie analitic
a si diferential
a, 1971.
U: II18509.
A.Nit
a, O.St
an
asil
a, Seturi de probleme (algebr
a, geometrie, ecuatii diferentiale), 1988.
C.Radu, C.Dr
agusin, L.Dr
agusin, Aplicatii de algebr
a, geometrie si matematici speciale, 1991.
U: II36960.
C.Radu, A.Zl
atescu, Algebr
a liniar
a, geometrie analitic
a si diferential
a, 1992.
C.Udriste, Linear Algebra, 1992. P: TIII42992.
C.Udriste, Problems of Algebra, Geometry and Differential Equations, 1992.
C.Udriste, O.Dogaru, Algebr
a liniar
a, 1991, 1993. P: TIII4024.
C.Udriste, O.Dogaru, Geometrie analitic
a, 1991, 1992. P: TIII40425.

La sf
NOTA.
arsitul cit
arilor se afl
a cotele lucr
arilor, la bibliotecile:
P - Biblioteca Central
a a Universit
atii Politehnica Bucuresti,
Adresa: Localul Polizu, Calea Grivitei, nr. 132, corp I, etaj 2, camera 210,
Tel: 021.402.39.82, 021.312.70.44, 021.650.31.32;
e-mail: Cristina Albu <c albu@library.pub.ro>,
http://www.library.pub.ro
U - Biblioteca Facult
atii de Matematic
a - Informatic
a a Universit
atii din Bucuresti,
Adresa: Fac. de Matematic
a, Str. Academiei 14, Etaj 1, cam. A102 & A125.
Tel: 021.314.35.08 / int. 2213, 2206,
e-mail: Ramona Moldoveanu <ramona@univ.bcub.ro>,
http://fmi.unibuc.ro/ro/biblioteca/biblioteca anunturi