Sunteți pe pagina 1din 4

Dr.ing.

Mirela Heizer - Botanică, pentru studenţii anului I - Floarea - descriere morfo-anatomică

Floarea

Plantele superioare (Angiosperme) au florile alcătuite din pedicel, receptacul,


învelişuri florale şi organe de reproducere.
Pedicelul floral are dimensiuni diferite sau poate lipsi (flori sesile, ca la
graminee). Receptaculul este partea superioară a pedicelului, pe care se prind
celelalte părţi ale florii.
Învelişurile florii sunt formate din sepale şi petale (periant dublu) sau din
tepale (periant simplu - perigon). Sepalele şi petalele pot fi libere între ele (caliciu
dialisepal, corolă dialipetală), ca la piciorul cocoşului (Ranunculus sardous) sau sunt
concrescute (caliciu gamosepal, corolă gamopetală), ca la zârnă (Solanum nigrum).
La fel, tepalele pot fi libere între ele (perigon dialitepal), ca la scânteiuţă (Gagea
villosa) sau sunt concrescute (perigon gamotepal), ca la brânduşa de toamnă
(Colchicum autumnale). Aceste particularităţi ale florilor, alături de simetria lor, de
culoarea şi forma unor piese ale învelişului floral se folosesc pentru descrierea şi
recunoaşterea plantelor în fenofaza înfloritului. Tot pentru recunoaştere se foloseşte şi
Formula florală, un set codificat alcătuit din cifre şi iniţiale, după cum sunt
amplasate elementele florale, pornind de la exterior către interior.

formula florală

1
Dr.ing.Mirela Heizer - Botanică, pentru studenţii anului I - Floarea - descriere morfo-anatomică

Formula flroală are rolul de a exprima printr-o scriere simbolică alcătuirea


unei flori. Pentru aceasta se folosesc semne convenţionale. Un exemplu de formulă
florală este cea pentru genul Ranumculus:
๑ ๑ -
Literele care se folosesc sunt inţialele termenilor din limba latină ai ciclurilor florale:
K - kalix - caliciu
C - corolla - corola
P - perigonnum - perigon
A - androceum - androceu
G - gineceum - gineceu
Lângă fiecare literă în dreapta este localizată o cifră sau mai multe. Acestea reflectă
numărul elementelor florale, care intră în componenţa verticilului respectiv. Pe lângă
cifre sunt folosite şi simboluri cu rolul de a indica anumite caractere ale florii
respective.
Simbolurile folosite sunt:
lipsă simbol - pentru florile hermafrodite;
♂ - pentru florile masculine;
♀ - pentru florile feminine;
* - simetrie actinomorfă

- simetrie zigomorfă;
๑ - dispoziţie spirociclică;
0 - absenţa unui verticil;
( ) - concreşterea elementelor florale dintr-un ciclu. Se exprimă prin închiderea
simbolurilor acestora în paranteze mici.
[ ] - concreşterea elementelor din verticilii diferite care se marchează prin închderea
simbolurilor acestora în paranteze mari;
- (linie orizontală) - prezintă poziţia ovarului. În cazul când este pusă deasupra
numărului de carpele, indică poziţia inferioară a ovarului, iar când este pusă dedesubt

2
Dr.ing.Mirela Heizer - Botanică, pentru studenţii anului I - Floarea - descriere morfo-anatomică

indică prezenţa unui ovar superior iar când simbolul se aşează în dreptul numărului
de carpele indică un ovar semiinferior.
∞ - indică prezenţa într-un verticil a unui număr nedeterminat de elemente.
Organele de reproducere sunt formate din stamine (care alcătuiesc androceul)
şi din carpele (care alcătuiesc gineceul).
Androceul, organul de reproducere bărbătesc al plantei, poate fi format dintr-un
număr mare de stamine, ca la macul sălbatic (Papaver rhoeas), sau dintr-un număr
mai mic şi, de regulă, fix, ca la doritoare (Veronica hederifolia), care are 2 stamine,
lungurică (Galeopsis tetrahit) care are 4 stamine, muştarul sălbatic (Sinapis arvensis),
6 stamine, sau măzărichea roşie (Vicia striata), 10 stamine. Aceste stamine pot avea
filamentele inegale, ca la lungurică (androceu didinam) şi la muştarul sălbatic
(androceu tetradinam), libere între ele ca la macul sălbatic sau concrescute în
totalitate (androceu monadelf), ca la zămoşiţă (Hibiscus trionum), sau 9 sunt unite şi
una liberă (androceu diadelf) ca la măzărichea roşie. Uneori, staminele concresc cu
corola, ca la volbură (Convulvulus arvensis), la pălămidă (Cirsium arvense).
Staminele formează în anterele lor grăunciorii de polen, haploizi, ce conţin o
celulă vegetatitivă şi una generativă, mai mică, din care vor rezulta cei doi gameţi
bărbăteşti ce vor participa la procesul de fecundaţie.Gineceul, organul de reproducere
femeiesc al plantei, poate fi format dintr-o singură carpelă (gineceu monocarpelar, ca
la măzărichea roşie) sau din mai multe carpele. Acestea pot fi libere între ele (gineceu
dialicarpelar, ca la piciorul cocoşului) sau concrescute (gineceu gamocarpelar, ca la
macul sălbatic).

elementele florale
Gineceul prezintă ovar, stil şi stigmat. În ovar se găsesc ovulele, care au o
structură complexă şi din care se vor forma seminţele. În esenţă, un ovul prezintă la
exterior două integumente, după care urmează nucela, în care se află sacul embrionar

3
Dr.ing.Mirela Heizer - Botanică, pentru studenţii anului I - Floarea - descriere morfo-anatomică

ce conţine, printre altele, cei doi gameţi femeieşti, oosfera şi nucleul secundar al
sacului embrionar.
Florile pot avea atât androceu, cât şi gineceu (flori bisexuate sau hermafrodite,
ca la volbură) sau numai unul din aceste organe (flori unisexuate). În acest din urmă
caz florile unisexuate bărbăteşti şi ceşe femeieşti se pot afla pe acelaşi individ (plante
monoice, ca la ştir - Amaranthus retroflexus), sau ele se găsesc pe indivizi diferiţi
(plante dioice, ca la cânepa sălbatică - Canabis sativa ssp. Spontanea). În cazul
pălămidei (Cirsium arvense) florile sunt bisexuate, dar în cadrul unei inflorescenţe,
florile pot fi funcţional femele sau funcţional mascule. De aceea, această buruiană
este considerată deseori ca fiind dioică.
Grăunciorii de polen formaţi în antere sunt transportaţi pe stigmate, proces
denumit polenizare. Aceasta este fie directă, fie indirectă, caz în care principalii
factori de transport sunt vântul (anemofilă) şi insectele (entomofilă).
După polenizare urmează procesul de fecundaţie, care în esenţă constă în
unirea celor doi gameţi bărbăteşti rezultaţi din diviziunea nucleului generativ al
grăunciorului de polen cu cei doi gameţi femeieşti din sacul embrionar. După unirea
oosferei cu unul din gameţii bărbăteşti rezultă zigotul principal, iar din contopirea
nucleului secundar al sacului embrionar cu cel de-al doilea gamet bărbătesc se
formează zigotul accesoriu.

B IB LI O G RAF IE
1. Chirilă C., Biologia buruienilor, Ed. Ceres, Bucureşti, 2001
2. Heimann B., Cussans G.W., Weed Research, vol. 36, 1996, 493-503
3. Heizer Mirela, Cercetări asupra biologiei, ecologiei şi combaterii păianjenului roşu
comun (Tetranychus urticae Koch) în plantaţiile viticole din Podgoria Miniş-Măderat,
Teză de doctorat, USAMVB Timişoara, 2003
4. Potsch J., Unkraut oder Wildpflanze? Verlag Eugen Ulmer, Stuttgart, 1991
5. Internet: http://images.google.ro/images?q=formula+florala
http://ro.wikipedia.org/wiki/Formul%C4%83_floral%C4%83