Sunteți pe pagina 1din 1

Eu nu strives corolla de minuni a lumii-Lucian Blaga

Titlul este un enunt propozitional care reliefeaza raportul dintre eul poetic si universal definit metaphoric ca o
corolla de minuni cu semnificatia perfectiunii unei sfere , dar si a fragilitatii acesteia. Eul liric se raporteaza la
aceasta lume minunata printr-o metafora verbal intre eul lyric si universal integrator se stabileste o legatura
simpatetica de empatie , care provoaca stari sufletesti suggestive. Subliniat prin repetarea in versul incipit, titlul
devine un crez al poetului. Ipostazele corolei de minuni sunt enumerate in continutul poeziei, fiecare conotand
mai multe semnificatii: florile- mirabila frumusete a naturii, a finite iubite, a copilariei, taina infloririi si a
inrodirii , puritate , fragilitate, cunoastere senzoriala; ochii- cunoastere contemplative, adolescent, deschiderea
universului interior catre exterior poarta sufletului; buze- cunoastere prin cuvant , prin poezie, prin iubire,
afectivitate, senzualitate; morminte cunoastere prin asumarea traditiei , pastrarea legaturii cu strabunii, taina
mortii.
Repetarea acestor termini enumerati in finalul primei secvente lirice si in concluzie , unde fiecare este pusa in
relief prin repetarea lui si cu valoare de adverb are rolul de a sugera un arc perfect care cuprinde toate treptele
cunoasterii.
Compozitia operei este moderna, discursul concesiv nu este structurat pe strofe, se recunosc doua planuri in
antiteza: al eului lyric care opteaza pentru o cunoastere luciferica si planul luminii altora care aleg calea
cunoasterii rationale, a cunoasterii paradisiace.
Cele doua planuri sunt marcate prin doua pronume eu , altii si prin serii de verbe associate celor doua
pronume. Verbele associate pronumelui eu intra in campul semantic al creatiei: nu strives, nu ucid, nu
micsoreaza, mareste, imbogatesc. Verbele associate pronumelui altii intra in campul semantic al distrugerii,
inclusive verbe la forma afirmativa din cealalta serie: strives, micsoreaza, urasc.
Celelalte doua atitudini antitetice , creatoare versus distructiva sunt sbordonate lumii. Simbolul central al
poeziei: lumina altora distruge misterul in timp ce lumina eului lyric asociata cu lumina lumii amplifica
intunericul din jurul spatiului luminat.
Cunoasterea luciferica pentru care opteaza poetul este detaliata prin comparatia dezvoltata cu lumina selenara.
Luna nu mai apare ca o zeitate eminesciana, ci personifica un dublu al finite poetului care se infioareaza de
misterul lunii (epitetul personificator luna tremuratoare sugereaza emotia eului lyric in preajma misterului).
Creatia poetica lumina mea se identifica cu lumina lunii, iar eul lyric cu misterele lumii si ale existentei umane
, dovada fiind aglomerarea termenilor care desemneaza campul semantic al misterului ( taina, vraja, nepatruns ,
neintelesuri).
Analogia lumina mea lumina lunii sugereaza idea ca actul de creatie poetica este iluminare si revelare a
tainelor existential, este imbogatire nepasurata a misterelor. Prin actul poetic eul cunoscator devine eul creator
imbogatind taina lumii cu propriul inteles si neinteles (poetul poate fi considerat un demiurge). Instrumental de
intuire a tainelor lumii este iubirea prin care poetul patrunde in esenta misterioasa a universului; aceasta
cunoastere ii provoaca o emotie superioara, sacra.
Viziunea asupra lumii se cristalizeaza in jurul unei metafore revelatorii prin care sensul poetic este relevat
receptorului, dar nu explicitat.aceste metafore preferate de Lucian Blaga se deosebesc de metaforele
plasticizante.
La nivelul limbajului poetic se observa o aparenta accesibilitate a textului datorita saraciei mijloacelor de
expresivityate traditionale. Precum si o poeticitate sau expresivitate datorata constructiilor
metaforice.Particularitati formale modern: versuri libere, masura 12 14 silabe ; scrierea cu minuscule ; tehnica
ingambamentului.