Sunteți pe pagina 1din 165

Daniel BREAZ

Nicolae SUCIU
Pstorel GAPAR
Nicoleta BREAZ
Monica PRVAN
Valeriu PREPELI
Gheorghe BARBU

Transformri integrale i
funcii complexe cu aplicaii
n tehnic
Volumul 1
Funcii complexe cu aplicaii n
tehnic

Prefat
a

Functii complexe cu aplicatii n tehnic


a reprezinta un material destinat n
special studentilor de la specializ
arile cu profil tehnic dar si celor care doresc sa
nvete c
at mai rapid notiunile de baz
a din analiza complexa.
Rezultatele prezentate n aceast
a carte sintetizeaza notiunile necesare pentru
preg
atirea studentilor, de cele mai mute ori f
ar
a a fi prezentate n detaliu si fara
a face demonstratii riguroase sau greu accesibile.
Materialul este structurat n dou
asprezece capitole, n unsprezece dintre
acestea fiind prezentate notiunile teoretice, iar n ultimul capitol fiind prezentate exercitii si probleme. Sunt prezentate n prima parte chestiuni generale
despre numerele complexe, siruri si serii de numere complexe, functii complexe
de o variabil
a real
a respectiv functii complexe de o variabila complexa. Functiile
olomorfe cunoscute ca functiile cu o larg
a aplicabilitate sunt prezentate n capitolul cinci. In capitolul sase sunt prezentate siruri si serii de functii dar si seriile
de puteri. Integrala complex
a si respectiv formula lui Cauchy cu aplicatii ale ei
reprezint
a partea tratat
a n capitolele sapte si opt. Prelungirea analitica respectiv puncte speciale pentru functiile analitice sunt prezentate n capitolele noua
si zece. Capitolul unsprezece este dedicat teoremei generale a lui Cauchy dar si
teoremei reziduurilor, teorem
a deosebit de importanta datorita aplicatiilor sale.
Problemele propuse ncheie acest material. Printre acestea se gasesc si probleme pentru care este prezentat
a ideea de rezolvare sau rezultatul care trebuie
obtinut.
Sper
am ca acest material s
a reprezinte un bun ghid care sa fie util studentilor
dar si celor care doresc s
a nvete analiza complexa.
Cartea de fat
a a fost elaborat
a n cadrul proiectului POSDRU/56/1.2/S/32768,
Formarea cadrelor didactice universitare si a studentilor n domeniul utilizarii
unor instrumente moderne de predare-nv
atare-evaluare pentru disciplinele matematice, n vederea cre
arii de competente performante si practice pentru piata
muncii. Finantat din Fondul Social European si implementat de catre Ministerul Educatiei, Cercet
arii, Tineretului si Sportului, n colaborare cu The Red
Point, Oameni si Companii, Universitatea din Bucuresti, Universitatea Tehnica
de Constructii din Bucuresti, Universitatea Politehnica din Bucuresti, Universitatea din Pitesti, Universitatea Tehnic
a Gheorghe Asachi din Iasi, Universitatea de Vest din Timisoara, Universitatea Dunarea de Jos din Galati, Universitatea Tehnic
a din Cluj-Napoca, Universitatea 1 Decembrie 1918 din AlbaIulia, proiectul contribuie n mod direct la realizarea obiectivului general al Programului Operational Sectorial de Dezvoltare a Resurselor Umane - POSDRU
si se nscrie n domeniul major de interventie 1.2 Calitate n nvatamantul superior. Proiectul are ca obiectiv adaptarea programelor de studii ale disciplinelor
5

matematice la cerintele pietei muncii si crearea de mecanisme si instrumente


de extindere a oportunit
atilor de nv
atare. Evaluarea nevoilor educationale
obiective ale cadrelor didactice si studentilor legate de utilizarea matematicii n
nv
at
am
antul superior, masterate si doctorate precum si analizarea eficacitatii
si relevantei curriculelor actuale la nivel de performanta si eficienta, n vederea dezvolt
arii de cunostinte si competente pentru studentii care nvata discipline matematice n universit
ati, reprezint
a obiective specifice de interes n
cadrul proiectului. Dezvoltarea si armonizarea curriculelor universitare ale disciplinelor matematice, conform exigentelor de pe piata muncii, elaborarea si
implementarea unui program de formare a cadrelor didactice si a studentilor
interesati din universit
atile partenere, bazat pe dezvoltarea si armonizarea de
curriculum, crearea unei baze de resurse inovative, moderne si functionale pentru
predarea-nv
atarea-evaluarea n disciplinele matematice pentru nvatamantul
universitar sunt obiectivele specifice care au ca raspuns materialul de fata. Formarea de competente cheie de matematic
a si informatica presupune crearea de
abilit
ati de care fiecare individ are nevoie pentru dezvoltarea personala, incluziune social
a si insertie pe piata muncii. Se poate constata nsa ca programele
disciplinelor de matematic
a nu au ntotdeauna n vedere identificarea si sprijinirea elevilor si studentilor potential talentati la matematica. Totusi, studiul
matematicii a evoluat n exigente p
an
a a ajunge sa accepte provocarea de a folosi
noile tehnologii n procesul de predare-nv
atare-evaluare pentru a face matematica mai atractiv
a. In acest context, analiza flexibilitatii curriculei, nsotita
de analiza metodelor si instrumentelor folosite pentru identificarea si motivarea
studentilor talentati la matematic
a ar putea r
aspunde deopotriva cerintelor de
mas
a, c
at si celor de elit
a. Viziunea pe termen lung a acestui proiect preconizeaz
a determinarea unor schimb
ari n abordarea fenomenului matematic pe
mai multe planuri: informarea unui num
ar c
at mai mare de membri ai societatii
n leg
atur
a cu rolul si locul matematicii n educatia de baza n instructie si n
descoperirile stiintifice menite s
a mbun
at
ateasca calitatea vietii, inclusiv popularizarea unor mari descoperiri tehnice, si nu numai, n care matematica cea mai
avansat
a a jucat un rol hot
ar
ator. De asemenea, se urmareste evidentierea a noi
motivatii solide pentru nv
atarea si studiul matematicii la nivelele de baza si la
nivel de performant
a; stimularea creativit
atii si formarea la viitorii cercetatori
matematicieni a unei atitudini deschise fat
a de nsusirea aspectelor specifice din
alte stiinte, n scopul particip
arii cu succes n echipe mixte de cercetare sau
a abord
arii unei cercet
ari inter si multi disciplinare; identificarea unor forme
de preg
atire adecvat
a de matematic
a pentru viitorii studenti ai disciplinelor
matematice, n scopul utiliz
arii la nivel de performanta a aparatului matematic
n construirea unei cariere profesionale.

Cuprins
1 Numere complexe
9
1.1 Corpul numerelor complexe. Forma algebrica si forma trigonometrica a numerelor complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.2 Operatii cu numere complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
1.3 Drum continuu n multimea numerelor complexe . . . . . . . . . 16
2 S
iruri si serii de numere complexe
17
2.1 Definitii si notatii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
2.2 Siruri de numere complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
2.3 Serii de numere complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
3 Functii complexe de o variabil
a real
a. Generalit
ati

23

4 Functii complexe de o variabil


a complex
a
27
4.1 Generalitati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
4.2 Conditii de monogenitate ntr-un punct . . . . . . . . . . . . . . 32
5 Functii olomorfe
5.1 Generalitati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.2 Diferentiala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.3 Legatura dintre functiile olomorfe si functiile armonice . . . .
5.4 Determinarea unei functii olomorfe cand se cunoaste partea sa
reala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.5 Interpretarea geometrica a derivatei si transformarea conforma

35
. 35
. 35
. 37
. 38
. 39

6 S
iruri si serii de functii
6.1 Siruri de functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.2 Serii de functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.3 Serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7

43
43
45
46

7 Integrala complex
a
7.1 Definirea integralei complexe si proprietati . . . . . . . . . . . .
7.2 Drumuri omotope . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7.3 Functia primitiva . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

53
53
62
63

8 Formula lui Cauchy si aplicatii ale acesteia


8.1 Formula lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . .
8.2 Integrale de tip Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . .
8.3 Reprezentarea functiilor olomorfe prin serii Taylor .
8.4 Reprezentarea functiilor olomorfe prin serii Laurent
8.5 Teorema maximului modulului . . . . . . . . . . . .

67
67
69
73
76
80

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

9 Prelungirea analitic
a
85
9.1 Prelungirea de-a lungul unui drum . . . . . . . . . . . . . . . . 88
9.2 Functia olomorfa ca parte a unei functii analitice . . . . . . . . 89
10 Singularit
atile ramurilor uniforme ale functiilor analitice
93
10.1 Puncte speciale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
10.2 Functii analitice uniforme n planul complex . . . . . . . . . . . 98
11 Teorema general
a a lui Cauchy si aplicatii
11.1 Indexul unui drum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
11.2 Versiunea omologica a teoremei integrale Cauchy . . . .
11.3 Variatia argumentului si aplicatii deschise . . . . . . . .
11.4 Teorema Reziduurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
11.5 Aplicatii ale teoremei reziduurilor la calculul integralelor
11.6 Aplicatii ale teoremei reziduurilor la calculul unor sume .

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

101
101
111
115
120
124
142

12 Probleme propuse

149

Bibliografie

167

Capitolul 1

Numere complexe
1.1

Corpul numerelor complexe. Forma algebric


a si
forma trigonometric
a a numerelor complexe
Consideram multimea R2 = R R pe care definim urmatoarea relatie:
def

(x, y) = (x0 , y 0 ) x = x0 si y = y 0 .
Se observa ca relatia definita anterior este o relatie de echivalenta.
Definim de asemenea operatia de adunare si operatia de nmultire astfel:
def

(x, y) + (x0 , y 0 ) = (x + x0 , y + y 0 ).
def

(x, y) (x0 , y 0 ) = (xx0 yy 0 , xy 0 + x0 y).


Relatia de echivalenta mai sus definita mparte multimea numerelor reale
n clase de echivalenta, fiecare clasa fiind formata dintr-o singura pereche, pe
care o vom nota:
def

(x, y) = z.
Astfel multimea R mpreuna cu operatiile definite mai sus se numeste
multimea numerelor complexe pe care o vom nota cu C.
Propozitia 1.1.1.Multimea numerelor complexe mpreun
a cu operatiile de
adunare si nmultire definite mai sus formeaz
a un corp comutativ.
Demonstratie. Din proprietatile operatiilor de adunare si nmultire pentru
numere reale rezulta imediat ca operatiile introduse n C sunt comutative,
asociative, nmultirea este distributiva fata de adunare. Elementele (0, 0) si
9

(1, 0) sunt elemente neutre pentru adunare respectiv nmultire, (x, y) este
opusul lui (x, y) pentru ca (x, y) + (x, y) = (0, 0). Opusul elementului
z = (x, y) se noteaza cu z.
De asemenea, orice element z C are invers, deoarece ecuatia
(x, y)(x1 , y1 ) = (1, 0) cu (x, y) 6= (0, 0) este echivalenta cu sistemul compatibil
n x1 si y1 :

xx1 yy1 = 1
yx1 + xy1 = 0.
Rezolvand sistemul de mai sus obtinem ca inversul lui z C este


x
y
(x1 , y1 ) =
,
C .
x2 + y 2 x2 + y 2
Scaderea numerelor complexe se defineste prin adunarea cu element opus:
def

z z 0 = z + (z 0 ) = (x, y) + (x0 , y 0 ) = (x x0 , y y 0 )
pentru orice z = (x, y) C si z 0 = (x0 , y 0 ) C.
Impartirea numerelor complexe se defineste prin nmultirea cu elementul
invers:
z : z0 =



x
y
z
0 1
0 0 1
=
z(z
)
=
(x,
y)(x
,
y
)
=
(x,
y)
,
=
z0
x2 + y 2 x2 + y 2
 0

xx + yy 0 x0 y xy 0
,
x02 + y 02 x02 + y 02

pentru orice z 0 6= (0, 0).


De asemenea se poate defini si o operatie de nmultire cu scalari reali:
def

z = (x, y) = (x, y)
unde R, z C.
Multimea C la care se adauga simbolul , definit = (x, y) n care cel
putin una dintre componente este infinita o vom nota cu C = C {} si o
vom numi planul complex extins.
Teoria numerelor complexe are un caracter mai abstract, mai formal decat
teoria numerelor reale deoarece numerele complexe nu reprezinta rezultatul
unor masuratori. Teoria numerelor complexe, datorita implicatiilor sale, are
multiple aplicatii practice.
10

not

not

Vom nota cu 0 = (0, 0) elementul neutru fata de adunare si cu 1 = (1, 0)


not
elementul neutru fata de nmutire. Numim unitate imaginara (0, 1) = i C.
Propozitia 1.1.2.Multimea R {0} = {(x, 0) : x R} C dotat
a cu
operatiile din C este un subcorp al lui C iar aplicatia : R R {0}, unde
(x) = (x, 0), este un izomorfism de corpuri.
Observatie. Deoarece R C, avem sirul de incluziuni N Z Q R
C, deci toate numerele sunt si numere complexe.
Propozitia 1.1.3. Orice numar complex z = (x, y) poate fi reprezentat n
mod unic n forma x + iy, unde x R, y R, iar i C si i2 = 1.
Demonstratie. Conform notatiilor avem z = (x, y) = (x, 0) + (0, y) =
x(1, 0) + y(0, 1) = x + iy. Expresia de mai sus x + iy se numeste forma
algebrica a numarului complex (x, y). Avem i2 = 1, in = 1 daca n = 4k,
in = i daca n = 4k + 1, in = 1 daca n = 4k + 2, in = i daca n = 4k + 3,
unde k este numar natural.
In continuare notam Rez = x partea reala si respectiv Imz = y partea
imaginara a numarului complex z. Raportam planul euclidian bidimensional
la un sistem de axe rectangulare Ox si Oy numite axa reala respectiv axa imaginara. Numarului complex z = x + iy facem sa-i corespunda n plan punctul
de coordonate carteziene (x, y). Reciproc, punctului (x, y) i va corespunde
numarul complex z = x + iy. Punctul (x, y) din plan se va numi imaginea
geometrica a numarului complex z. In acest fel se stabileste o bijectie ntre
corpul numerelor complexe si planul euclidian, aspect care ne permite sa identificam pe multimea numerelor complexe cu acest plan. Numerele complexe
pot fi reprezentate si vectorial altfel: oricarui numar complex z i se poate atasa
vectorul liber cu componentele x si respectiv y pe axele de coordonate.
Definitia 1.1.4.Modulul unui numar complex z reprezint
a lungimea vectorului ce corespunde acestui numar complex si se noteaz
a |z|.
Definitia 1.1.5.Argumentul unui num
ar complex z, diferit de zero,
reprezinta unghiul facut de vectorul corespunz
ator lui z cu sensul pozitiv al
axei reale.
Observatii. 1. Aceluiasi numar complex z, nenul, i corespund o infinitate
de determinari ale argumentului, care difera ntre ele printr-un multiplu de 2.
Clasa tuturor acestor determinari le vom nota cu Argz.
2. Numim determinare principala a argumentului z, nenul, si o notam cu
argz, acea determinare care verifica inegalitatile < argz < . In acest fel
putem vorbi de o functie si anume functia z argz definita pe C {0} cu
valori n (, ].
3.Determinarea principala poate fi aleasa si n intervalul [0, 2).
11

p
4. Avand n vedere faptul ca z = x + iy atunci |z| = x2 + y 2 . Notand
cu argumentul lui z, avem ca tg = xy si Argz = arctg xy + 2k n cadranele I si IV, respectiv Argz = arctg xy + (2k + 1) n cadranele II si III. De
asemenea, avem x = |z| cos, y = |z| sin si numarul complex z se poate scrie
z = |z| (cos + isin), aceasta formula reprezentand forma trigonometrica a
numarului complex z.

1.2

Operatii cu numere complexe

Definitia 1.2.1. Pentru numarul complex z = x + iy num


arul complex
z = x iy se va numi conjugatul numarului complex z.
Observatie. Numarul complex si respectiv conjugatul sau sunt simetrice
n raport cu axa reala. Avem de asemenea z = z.
Definitia 1.2.2.Pentru z = x + iy, num
arul complex z = x iy se
numeste opus numarului complex z. Numerele complexe z, z sunt simetrice
fata de origine.
Propozitia 1.2.3.Oricare ar fi numerele complexe z1 , z2 , z3 avem adev
arate
urm
atoarele proprietati:
1. Rez = 21 (z + z)
2. Imz = 2i1 (z z)
3. z1 + z2 = z1 + z2 , z1 z2 = z1 z2 si z = z.
4. |z| Rez |z| si |z| Im |z|, |
z | = |z|.
5. |z|2 = zz si z1 = |z|z 2 , daca z 6= 0.
6. |z| = 0 z = 0, |z1 z2 | = |z1 | |z2 | , |z1 + z2 | |z1 | + |z2 |.
7. z1 + z2 + ... + zn = z1 + z2 + ... + zn .
8. z1 z2 ... zn = z1 z2 ... zn .
9. z1 z2 = z1 z2 , zz12 = zz12 pentru z2 6= 0.
10. |z1 z2 ... zn | = |z1 | |z2 | ... |zn |.
11. |z1 + z2 + ... + zn | = |z1 | + |z2 | + ... + |zn |.
12. |z1 z2 |2 = |z1 |2 2Re(z1 z2 ) + |z2 |2 .
13. ||z1 | |z2 || |z1 z2 |.
2
2
2
2
14. |z
1 + z2 | + |z1 z2 | = 2(|z1 | + |z2 | ).
z1 |z1 |
15. z2 = |z2 | pentru z2 6= 0.
Observatie. Proprietatile enumerate mai sus sunt deosebit de importante
n rezolvarea unor probleme diverse n matematica.
Observatie. Daca x este un numar real, atunci au loc urmatoarele dezvoltari n serie:
12

x2 x4 x6
+

+ ....
2!
4!
6!
x3 x5 x7
sin x = x
+

+ ....
3!
5!
7!
x2 x3
x
+
+ ....
ex = 1 + +
1!
2!
3!
Printr-o nlocuire formala x = it, t R n expresia lui ex obtinem:
cos x = 1

it (it)2 (it)3 (it)4 (it)5 (it)6


+
+
+
+
+
+ ... =
1!
2!
3!
4!
5!
6!


t2 t4 t6
t
t3 t5
= 1 + + ... + i
... = cos t + i sin t.
2! 4! 6!
1! 3! 5!
eit = 1

care este relatia lui Euler.


Folosind reprezentarea trigonometrica, a numerelor complexe z =
|z| (cos + i sin ), obtinem ca forma exponentiala a numarului complex z este
z = |z| ei arg z .
I.Adunarea si scaderea
Daca numerele sunt reprezentate n forma algebrica, z1 = x1 + iy1 si respectiv z2 = x2 + iy2 , atunci: z1 z2 = x1 x2 + i(y1 y2 ).
Observatii. 1. Daca numerele sunt reprezentate sub forma trigonometrica
pentru a efectua adunarea sau scaderea lor este preferabil sa le aducem mai
ntai la forma algebrica si apoi sa efectuam suma.
2. Aceste operatii au ca semnificatie geometrica adunarea respectiv scaderea
vectorilor corespunzatori numerelor complexe.
3. Se observa, ca |z1 z2 | reprezinta distanta dintre punctele z1 si z2 .
4. Ultima inegalitate din proprietatea 6 din Propozitiei 1.2.3 se deduce
imediat folosind proprietatea ca o latura a unui triunghi este mai mica sau cel
mult egala cu suma celorlalte doua laturi.
5. Folosind proprietatea ca o latura a unui triunghi este mai mare sau cel
mult egala cu diferenta celorlalte doua laturi obtinem: |z1 z2 | ||z1 | |z2 ||.

II. Inmult
irea si mpartirea
Daca numerele sunt reprezentate sub forma algebrica z1 = x1 +iy1 respectiv
z2 = x2 + iy2 , atunci:
-pentru nmultire se procedeaza ca la nmultirea polinoamelor dar se tine
cont de puterile lui i.
13

z1 : z2 = (x1 + iy2 )(x2 + iy2 ) = x1 x2 y1 y2 + i(x2 y1 + x1 y2 ).


-pentru mpartire se utilizeaza amplificarea cu z2 :
z1 : z2 =

z1
x2 y1 x1 y2
z1 z2
x1 x2 + y1 y2
+i
.
=
=
2
2
z2
z2 z2
x2 + y2
x22 + y22

Daca numerele sunt reprezentate sub forma exponentiala


z1 = |z1 | ei1 , z2 = |z2 | ei2
atunci:
z1 z2 = |z1 | ei1 |z2 | ei2 = |z1 | |z2 | ei(1 +2 ) ;
z1
|z1 | ei1
|z1 | i(1 2 )
e
.
=
=
z2
|z2 | ei2
|z2 |
Daca numerele sunt reprezentate sub forma trigonometrica atunci:
z1 z2 = |z1 | (cos 1 + i sin 1 ) |z2 | (cos 2 + i sin 2 )
|z1 | |z2 | [cos(1 + 2 ) + i sin(1 + 2 )] .
|z1 |
z1
=
[cos(1 2 ) + i sin(1 2 )] .
z2
|z2 |
Folosind inductia matematica se poate deduce regula de nmultire a unui
numar finit de numere complexe:
z1 z2 ...zn = |z1 ||z2 |...|zn | [cos(1 + 2 + ... + n ) + i sin(1 + 2 + ... + n )] .
III. Ridicarea la putere naturala
Deoarece ridicarea la putere naturala este considerata ca fiind o nmultire
repetata, avem:
a)pentru forma algebrica
z n = (x + iy)n =

n
X
k=0

b)pentru forma exponentiala


14

Cnk xnk y k ik .


n
z n = |z| ei = |z|n ein .
c)pentru forma trigonometrica
z n = [|z| (cos + i sin )]n = |z|n [cos n + i sin n] .
Daca |z| = 1 obtinem:
(cos + i sin )n = cos n + i sin n
care se numeste formula lui Moivre.
Radicalul de ordinul n dintr-un numar complex z este un numar complex
w care ridicat la puterea n este z, deci w va fi solutia ecuatiei: wn = z.
Pentru a gasi pe w sa scriem z = |z| (cos + i sin ), presupunand ca z 6= 0, si
w = |w| (cos + i sin ).
Astfel trebuie sa avem
|w|n = |w| (cos n + i sin n) = |z| (cos + i sin )
p
de unde |w|n = |z|, n = + 2k, k Z. Deci |w| = n |z| ntelegand aici
radacina de ordinul n a numarului real pozitiv r, iar = +2k
.
n
Astfel am obtinut multimea radacinilor de ordinul n ale lui z care este de
forma:


p

+ 2k
+ 2k
n
n
+ i sin
wk = z = |z| cos
, k Z.
n
n
Pentru a vedea cate valori ale argumentului sunt distincte, vom mparti
pe k la n scriind k = nq + r unde 0 r n 1.
In aceste conditii obtinem ca:
2(nq + r)
+ 2r
+
=
+ 2q.
n
n
n
Rezulta ca valorile distincte pentru sunt:
=

+ 2k
, k = 0, 1, 2, ..., (n 1).
n
Astfel ecuatia wn = z, pentru z 6= 0, are n radacini distincte date de


p

+ 2k
+ 2k
wk = n z = n |z| cos
+ i sin
=
n
n
k =

15

 



2k
2k
|z| cos
+
+ i sin
+
=
n
n
n
n



p

2k
2k

cos
+ i sin
.
= n |z| cos + i sin
n
n
n
n
=

p
n

Notand k = cos 2k
+ i sin 2k
, k = 0, 1, 2, ..., (n 1) mai putem scrie
n
n



n
wk = r cos + i sin
.
n
n
Numerele k sunt radacinile de ordinul n ale unitatii. Din punct de vedere
geometric, cele n radacini ale lui z sunt varfurile unui
poligon regulat cu n
laturi nscris n cercul cu centrul n origine si de raza n r.

1.3

Drum continuu n multimea numerelor complexe

Definitia 1.3.1.Printr-un drum continuu n multimea numerelor complexe C


vom ntelege o aplicatie continua: : I C unde I = [a, b] este un interval
compact al axei reale.
Observatii. 1. Sunt destul de dese cazurile cand, printr-un abuz de notatie,
vom scrie = (t), aceasta reprezentand imaginea intervalului I prin aplicatia
, care se mai numeste si suportul drumului . Cand parametrul t descrie
intervalul I, punctul z = (t) sau z = z(t) = x(t) + iy(t) descrie suportul .
Se poate folosi si notatia : z = z(t), t [a, b].
2. Punctele (a) si (b) se numesc extremitatile drumului . Drumul este
nchis daca (a) = (b). Vom spune ca drumul este situat n multimea A
daca (I) A.
Definitia 1.3.1.Drumurile 1 si 2 , avand ca intervale de definitie pe [a1 , b1 ]
respectiv [a2 , b2 ], sunt echivalente daca exista o aplicatie continu
a cresc
atoare
surjectiva : [a1 , b1 ] [a2 , b2 ], astfel ncat 1 = 2 .

16

Capitolul 2

S
iruri si serii de numere
complexe
2.1

Definitii si notatii

Definitia 2.1.1. Consideram a C un punct fix din planul complex, a 6=


si r numar real pozitiv. Se numeste cerc de raz
a r si centru a multimea notat
a
cu Cr (a) = {z C : |z a| = r}.
Definitia 2.1.2. Se numeste disc deschis de raz
a r si centru a multimea
U (a; r) = {z C : |z a| < r}. Vom nota cu U (a; r) = U (a; r) {a} discul
punctat de centru a de raza r.
Definitia 2.1.3. Se numeste disc nchis de raz
a r si centru a multimea
U (a; r) = {z C : |z a| r}.
Definitia 2.1.4. Se numeste coroana circular
a cu centrul n a si de raze
r1 si r2 multimea U (a; r1 , r2 ) = {z C : r1 < |z a| < r2 }.
Definitia 2.1.5. Se numeste vecinatate a unui punct a C orice multime
Va care contine un disc deschis U (a, r) Va . Se numeste vecin
atate a punctului
, orice multime deschisa U (; r) = {z C : |z| > r, r R}.
O vecinatate redusa a punctului a C va fi o vecinatate care nu contine
punctul a. Notam aceasta vecinatate cu V (a) = Va {a}.
Definitia 2.1.6. O submultime G C se numeste deschis
a dac
a este vid
a
sau, n caz contrar, oricare ar fi z0 C exist
a un disc U (a; r) G. Evident
C si orice disc sunt multimi deschise.
Definitia 2.1.7. O submultime M C se numeste nchis
a dac
a este
complementara unei multimi deschise.
Observatii. 1. Deoarece C este complementara lui si este complemen17

tara lui C se obtine ca C si sunt si nchise.


2.Orice reuniune de multimi deschise este deschisa, orice intersectie finita de
multimi deschise este deschisa, deci familia multimilor deschise este o topologie
pe C. Aceasta topologie este indusa de metrica d(z1 , z2 ) = |z1 z2 |.
Definitia 2.1.8. Submultimea M a lui C se numeste finit
a dac
a putem
num
ara numara punctele sale, asociind apoi un num
ar natural elementelor pe
caz contrar multimea M este infinit
care le contine. In
a.
Definitia 2.1.9. O submultime M a lui C este m
arginit
a dac
a exist
a
un cerc n planul complex care sa contina n interiorul s
au toate punctele
submultimii M . Altfel, submultimea M e nem
arginit
a.
Definitia 2.1.10. Fie M o multime de puncte din plan. Un punct a al
planului care poate sa apartina sau sa nu apartin
a multimii M se numeste
punct de acumulare al multimii M daca n oricare cerc cu centrul n a avem
puncte ale multimii M diferite de punctul a. Se observ
a c
a n oricare cerc cu
centrul n a avem o infinitate de puncte din M .
Observatii. 1. O multime finita nu are nici un punct de acumulare.
2.Multimea punctelor de acumulare ale multimii A se numeste derivata
multimii A si se noteaza A0 .
Definitia 2.1.11. Un punct z0 C se numeste punct aderent pentru multimea A C daca pentru orice disc U (z0 ; r) avem U (z0 ; r) A 6=
. Multimea punctelor de aderenta a multimii A se numeste aderenta sau
nchiderea lui A si se noteaza cu A.
Definitia 2.1.12. Un punct z0 C se numeste punct frontier
a pentru
A C daca pentru orice U (z0 , r) avem U (z0 ; r) A 6= si U (z0 ; r) CA 6= .
Multimea punctelor frontiera ale multimii A se numeste frontiera multimii A
si se noteaza cu A.

2.2

S
iruri de numere complexe

Definitia 2.2.1. Se numeste sir de numere complexe orice aplicatie f : N


C. Notam f (n) = zn C, oricare ar fi n N. Un sir de numere complexe se
va scrie z0 , z1 , ..., zn , ... sau prescurtat (zn ).
Definitia 2.2.2. Spunem ca sirul (zn ) este convergent si are limita a dac
a
n orice vecinatate a lui a se gasesc toti termenii sirului, cu exceptia eventual
a unui numar finit. Vom scrie a = lim zn sau zn a.
n

Considerand ca vecinatate arbitrara D (a), > 0 se constata ca definitia


de mai sus este echivalenta cu urmatoarea:
18

Sirul (zn ) este convergent si are limita a dac


a oricare ar fi > 0, exist
a
N (), astfel ca n > N () |zn a| < , adic
a ncep
and de la un rang suficient
de mare toti termenii se gasesc n discul D (a).
Definitia 2.2.3. Un sir de numere complexe (zn ) este m
arginit dac
a exist
a
un numar pozitiv L astfel ncat toti termenii sirului s
a verifice inegalitatea
|zn | < L.
Observatie. Avand n vedere definitia de mai sus se observa ca orice sir
convergent este marginit.
Definitia 2.2.4. Sirul (zn ) se numeste fundamental dac
a oricare ar fi
> 0, exista N () N astfel ncat oricare ar fi n, m N, n, m N () s
a
avem |zn zm | < .
Definitia 2.2.5 Un punct a C se numeste punct limit
a al sirului (zn )
daca n orice vecinatate a lui a se gasesc o infinitate de termeni ai sirului.
Observatie. Teorema lui Bolzano-Weierstrass ne asigura ca orice sir
marginit are cel putin un punct limita. Putem considera ca exemplu sirul
1, i, 1, i, ..., 1, i, ... care are doua puncte limita 1 si i.
Teorema 2.2.6. Sirul (zn ) este convergent si are limita z0 dac
a si numai
daca el este marginit si admite pe z0 ca unic punct limit
a.
Teorema 2.2.7. Daca z0 reprezinta un punct limit
a pentru sirul (zn ),
atunci exista un subsir al sau notat cu (znk ) care este convergent si are limita
z0 .
Demonstratie. Consideram sirul de discuri D 1 (a), k = 1, 2, 3, .... In
k
fiecare disc putem alege un termen (znk ) al sirului dat. In felul acesta am
construit sirul (xnk ) extras din (zn ), care converge catre z0 . Deci oricare ar fi
> 0, putem lua n() = 1 astfel ncat pentru K > N () sa avem |znk z0 | <
1
< .
k
Observatie. Din orice sir marginit se poate extrage un subsir convergent.
Teorema 2.2.8.O conditie necesara si suficient
a ca un sir de numere complexe zn sa fie convergent este ca, oricare ar fi > 0, s
a existe N () astfel
ncat n > N () si p N |zn+p zn | < .
Consideram sirul de numere complexe (zn ) si scriem zn = xn + iyn , unde xn
este partea reala iar yn partea imaginara a sa.
Teorema 2.2.9. Daca sirul (zn ) este convergent si are limita a = +
i, atunci sirurile de numere reale (xn ) si (yn ) sunt convergente si au limita
= lim Re zn si = lim Im zn . Reciproc dac
a xn si yn atunci
n
n
zn z = + i.
Teorema 2.2.10. Daca sirul (zn ) este convergent si are limit
a a =
(cos + i sin ), atunci |zn | , iar dac
a n plus a a 6= 0 atunci si n ,
19

pentru o alegere convenabila a lui n si . Reciproca este adev


arat
a.
p
Demonstratie. Considerand zn = xn + iyn avem ca rn = x2n + yn2 si
respectiv n = xynn . Avand n vedere cele de mai sus avem ca zn a
|zn | |a|. Daca a 6= 0, avem zn a Arg zn Arg a. Reciproc:
|zn | si Arg zn zn (cos + i sin ).

2.3

Serii de numere complexe

Definitia 2.3.1. Fie (an ) un sir cu elemente din C si


sn =

n
X

ai , n 0.

i=0

Perechea ((an ), n 0, (sn ), n 0) se numeste serie de numere complexe cu

P
P
P
termenul general an si se noteaza
an ,
an sau
an sau a0 + a1 + ... +
n

n0

n0

an + .....
Elementele sirului (an )n0 se numesc termenii seriei, iar elementele sirului
(sn )n0 se numesc sumele partiale ale seriei, elementul an (respectiv sn ) se
numeste termenul (respectiv suma) de rang n a seriei date; seria asociata
sirului (ak )kn+1 , adica seriaP
an+1 + an+2
P + ... se numeste restul de rang n a
seriei date si se noteaza cu
ai sau
an+i .
in+1
i1
P
Definitia 2.3.2. O serie de numere complexe
an se numeste convern0

gent
a daca sirul sumelor partiale (sn )n0 este convergent.
In caz de convergenta, limita S a sirului (sn ) se numeste suma seriei P an
P
si vom scrie s = a0 + a1 + ... + an + ... sau s =
un .
n0

Daca lim sn = + vom spune ca suma seriei date este egala cu +. O


n
serie care nu este convergenta se numeste divergenta. Daca s = + sau sirul
sumelor partiale nu are limita vom spune de asemenea ca seria este divergenta.
Astfel criteriul lui Cauchy n cazul seriilor de numere complexe se formuleaza
n modul urmator:
P
O conditie necesara si suficienta ca seria
an s
a fie convergent
a este ca
pentru orice > 0 sa existe un N () astfel nc
at n > N () si p N
|an+1 + an+2 + ... + an+p | < .
P
Facand p = 1, rezulta ca, pentru ca seria
an sa fie convergenta, este
necesar ca termenul general sa tinda la 0.
20

P
Fie seria
an si notamPcu a0n = Re an respectiv cu a00n = Im an .
Teorema 2.3.3.Seria
an este convergent
si are suma s = s0 + is00 dac
a
P 0 aP
si numai daca seriile de numere reale
an si
a00n sunt convergente si au
respectiv sumele s0 si s00 .
Observatie. Aceasta rezulta imediat scriind sn = s0n + is00n si folosind
proprietatea analoaga de la siruri.
Definitia 2.3.4.Seria a0 + a1 + a2 + ... + an + ... se numeste absolut convergenta daca seria valorilor absolute: |a0 | + |a1 | + |a2 | + ... + |an | + ... este
convergenta.
O serie absolut convergenta se bucura de urmatoarele proprietati:
1.Orice serie absolut convergenta este convergenta.
Acest lucru se poate vedea imediat din inegalitatea
|an+1 + an+2 + ... + an+p | |an+1 | + ... + |an+p |
P
Daca seria
|an | este convergenta, atunci oricare ar fi > 0 putem determina un N () astfel ncat: |an+1 | + ... + |an+p | < pentru n > N () si
p N.
Avand n vedere inegalitatea dinPpropozitia anterioara rezulta ca
|an+1 + an+2
an este convergenta.
P+ ... + an+p | deci seria
P 0
2.Seria
a
este
absolut
convergent
a
dac
a si numai daca seriile
an si
n
P 00
an sunt absolut convergente. Acest lucru rezulta imediat din inegalitatile
urmatoare dupa care aplicam criteriul comparatiei:
|a0n | |an | , |a00n | |an |
si
|an | |a0n | + |a00n | .
3.Intr-o serie absolut convergenta se poate schimba ordinea de nsumare a
termenilor fara ca natura si suma seriei sa se schimbe.
P
P
Consideram urmatoarele serii convergente A =
an respectiv
bn .
P B=
Analog cu cazul seriilor cu termeni reali, avem: pA + qB = (pan + qbn ),
unde p, q C ceea ce rezulta usor, considerand sirurile
Psumelor
P partiale. De
asemenea, ca si la seriile cu termeni reali, daca seriile
an si
bn sunt convergente, avand respectiv sumele A si B, iar P
cel putin una dintre aceste serii
este absolut convergenta, atunci seria produs (a0 bn + a1 bn1 + ... + an b0 ) este
convergenta si are suma A B.

21

22

Capitolul 3

Functii complexe de o variabil


a
real
a. Generalit
ati
Definitia 3.1.1. Fie D o submultime oarecare din R, diferit
a de multimea
vida. Orice functie definita pe D cu valori n C se numeste functie complex
a
de o variabila reala.
Observatie. In general D este un interval sau o reuniune de intervale ale
dreptei reale.
Valoarea functiei f ntr-un punct t D, arbitrar, se noteaza cu f (t). Datorita faptului ca f (t) C putem considera descompunerea f (t) = f1 (t) +
if2 (t). Definim astfel doua functii reale f1 (t) = Ref (t), f2 (t) = Imf (t) si
astfel putem scrie f = f1 + if2 .
Definitia 3.1.2. Fie f : D C si t0 D un punct de acumulare al
multimii D. Functia f = f1 + if2 are limit
a n t0 dac
a si numai dac
a f1 si f2
acest caz vom scrie
au limite n acest punct. In
lim f (t) =

tt0 , tD

lim f1 (t) + i lim f2 (t).

tt0 , tD

tt0 , tD

Definitia 3.1.3. Fie f : D C si t0 D un punct de acumulare al


multimii D. O functie f : D C este continu
a n t0 dac
a si numai dac
a sunt
ndeplinite urmatoarele conditii:
1. f are limita n acest punct;
2. lim f (t) = f (t0 ).
tt0 , tD

Definitia 3.1.4. Fie f : D C si t0 D un punct interior lui D. Not


am
cu I = D {t0 } si formam functia
23

(t) =

f (t) f (t0 )
t t0

unde t0
/ I, dar este un punct de acumulare.
Spunem ca functia f este derivabila n punctul t0 D daca limita functiei
n punctul t0 exista si este finita. Daca ea exista si este finita ea se noteaza
f 0 (t0 ) =

f (t) f (t0 )
tt0 , t0 I
t t0
lim

Daca f = f1 + if2 , este derivabila ntr-un punct t0 I daca si numai daca


f1 si f2 sunt derivabile n t0
f 0 (t0 ) = f10 (t0 ) + if20 (t0 ).
Observatie. Daca f este derivabila ntr-un punct atunci ea este continua
n acel punct.
Spunem ca f este diferentiabila n punctul t0 D daca si numai daca f1 si
f2 sunt diferentiabile n acel punct. Are loc relatia
df (t0 ) = df1 (t0 ) + idf2 (t0 )
deoarece functiile reale f1 si f2 sunt diferentiabile daca si numai daca sunt
derivabile n acest punct.
Daca notam dt = t t0 = h avem
df (t0 ) = f 0 (t0 )dt.
Consideram I, J R, doua intervale deschise. Daca : I J este derivabila ntr-un punct t0 I si daca f : J C este derivabila n punctul
0 = (t0 ), atunci functia f = g : I C este derivabila n t0 . In plus
g 0 (t0 ) = f 0 (0 )0 (t0 ) = f 0 ((t0 ))0 (t0 )
Observatie. Spunem ca f este derivabila pe I daca ea este derivabila n
orice punct al lui I.
Daca f este derivabila pe f se poate defini o noua functie f 0 : I C care
are valorile f 0 (t), oricare ar fi t I. Daca f 0 este derivabila pe I se defineste
analog functia f 00 : I C care are valorile f 00 (t), oricare ar fi t I.
Definitia 3.1.5. Daca f este continua pe I vom spune c
a f este de clas
a
C 0 pe I si vom scrie f C 0 (I). Daca f si derivatele sale p
an
a la ordinul
24

p inclusiv sunt continue pe I, spunem ca f este de clas


a C p pe I si se scrie
p
f C (I).
Consideram f = f1 + if2 o functie complexa definita pe un interval compact
I = [a, b] R. Vom spune ca f este integrabila Riemann pe I daca si numai
daca f1 si f2 sunt integrabile Riemann pe I. In acest caz integrala functiei f
Rb
R
pe I = [a, b] se noteaza cu f (t)dt sau f (t)dt si este data de egalitatea:
a

Zb

Zb
f (t)dt =

Zb
f1 (t)dt + i

f2 (t)dt.
a

O mare parte din proprietatile integralelor functiilor reale se transmit fara


modificari integralelor functiilor complexe. Astfel avem:
1) Daca f, g : [a, b] C sunt integrabile pe [a, b], atunci f + g este
integrabila pe [a, b], oricare ar fi , C si
Zb

Zb
[f (t) + g(t)] dt =

Zb
f (t)dt +

f (t)dt.
a

2) Daca f : [a, b] C este integrabila pe [a, b], atunci oricare ar fi c [a, b],
f este integrabila pe [a, c] si respectiv [c, b] si, mai mult, are loc
Zb

Zc
f (t)dt =

Zb
f (t)dt +

f (t)dt.
c

3) Daca f : [a, b] C este continua pe [a, b] sau continua pe portiuni atunci


f si |f | sunt integrabile pe [a, b] si are loc inegalitatea
b

Z
Zb


f (t)dt |f (t)| dt.




a

Fie f o functie complexa definita pe [a, b] R. O functie F : [a, b] C se


numeste primitiva a functiei f daca F este derivabila pe (a, b) si F 0 (t) = f (t),
oricare ar fi t [a, b].
Daca f : [a, b] C este integrabila pe [a, b] si daca F este o primitiva a lui
f , atunci are loc formula lui Leibniz-Newton:
25

Zb


f (t)dt = F (t) ba = F (b) F (a) .

26

Capitolul 4

Functii complexe de o variabil


a
complex
a
4.1

Generalit
ati

Definitia 4.1.1. Consideram A o submultime a lui C. Vom spune c


a am
definit o functie f pe multimea A cu valori complexe si vom scrie f : A C
daca fiecarui punct z A i corespunde n mod unic un punct w C si vom
nota w = f (z).
Sa scriem z = x + iy, w = u + iv. Functia astfel definita se numeste functie
complexa de variabila complexa.
Corespondenta dintre z si w, definita n functia f , semnifica faptul ca
dandu-se perechea ordonata (x, y) A, putem cunoaste n mod unic perechea
ordonata (u, v). Deci u si v vor fi doua functii reale de doua variabile reale x
si y, definite pe multimea A, u = u(x, y), v = v(v, y) adica vom putea scrie
w = f (z) = u(x, y) + iv(x, y).
Astfel, pentru a studia o functie complexa de o variabila reala revine sa
studiem un cuplu de functii reale de doua variabile reale u(x, y) = Ref (z)
respectiv v(x, y) = Imf (z).
Observatie. Pentru a putea da o interpretare geometrica a corespondentei
dintre z si w, stabilita de functia f , vom considera doua plane complexe:
planul variabilei independente z, notat (z), si planul variabilei dependente w,
notat (w). Functia f poate fi interpretata ca o transformare punctuala care
transforma puncte din planul (z) n puncte din planul (w).
Daca z A, punctul w = f (z) se numeste imaginea lui z prin transformarea
definita de f . Notam cu f (A) multimea tuturor imaginilor punctelor din A,
27

adica f (A) = {w C : z A, w = f (z)}.


Un punct z A, care are ca imagine pe w f (A), se numeste contraimaginea lui w prin functia f .
Daca un punct z A are o singura imagine atunci reciproca nu mai
este valabila n general, adica s-ar putea ca un punct w sa aiba mai multe
contraimagini. Astfel putem nota cu f 1 (w) multimea acestor contraimagini. Daca D f (A), vom numi contraimaginea lui D multimea f 1 (D) =
{z A : f (z) D}.
Definitia 4.1.2. Consideram functia f : A C C, si a un punct de
acumulare a multimii A. Vom spune ca functia f are limita l C n punctul
a, daca oricare ar fi o vecinatate Wl a punctului l, exist
a o vecin
atate a lui a,
Va , astfel ncat z A Va f (z) Wl . Vom scrie aceasta prin l = lim f (z)
za

sau f (z) l, (z a).


Definitia de mai sus este echivalenta cu urmatoarele doua definitii:
Definitia 4.1.3. Functia f are limita l n punctul a dac
a oricare ar fi
> 0, exista > 0 astfel ncat: z A si 0 < |z a| < |f (z) l| < .
Definitia 4.1.4.Functia f are limita l n punctul a dac
a oricare ar fi sirul
(zn ), zn A, zn 6= a, lim zn = a sirul valorilor (f (zn )) are limita l adic
a
n

lim f (zn ) = l.

Observatii. 1.Conditia lim f (zn ) = l este echivalenta cu lim Ref (z) = Re l


za

za

si lim Imf (z) = Im l. Consideram functia f : A C C si a A. Vom spune


za
ca functia f este continua n punctul a daca exista limita functiei f n punctul
a si este egala cu valoarea functiei n acest punct adica lim f (z) = f (a).
za
2.Pentru a putea vorbi despre limita de mai sus, punctul a ar trebui sa
fie punct de acumulare al multimii A, dar deoarece functia este definita si n
punctul a este avantajos sa completam definitia de mai sus si n cazul cand
a este punct izolat al multimii A, considerand prin definitie ca functia este
continua.
3.Daca functia f este continua n fiecare punct din A, atunci spunem ca f
este continua pe mutimea A.
4.Suma si produsul a doua functii continue sunt continue, catul a doua
functii continue este o functie continua n a A n cazul cand numitorul este
diferit de zero.
5.Continuitatea functiei f n punctul a A poate fi exprimata prin
urmatoarele definitii echivalente:
a) Functia f : A C este continua n punctul a A, dac
a oricare ar fi
vecinatatea Wb a punctului b = f (a), exista o vecin
atate Va a punctului a astfel
28

ncat z A Va f (z) Wb .
b) Functia f este continua n punctul a A, dac
a oricare ar fi > 0, exist
a
() > 0, astfel ncat z A, cu |z a| < |f (z) f (a)| < .
c) Functia f : A C este continua n punctul a A, dac
a oricare ar fi
sirul (zn ), zn A, zn a, avem f (zn ) f (a). Dac
a f (A) = B, functia f va
fi continua pe A, daca contraimaginea oric
arei multimi deschise din B este o
multime deschisa n A.
d) Functia f : A C este uniform continu
a pe multimea A, dac
a: oricare
ar fi > 0, exista () > 0, astfel ncat oricare ar fi z 0 , z 00 A, cu |z 0 z 00 | <
|f (z 0 ) f 00 (z)| < .
6.Continuitatea uniforma a functiei f pe multimea A este echivalenta cu
continuitatea uniforma a functiilor Ref si Imf pe multimea A. Reciproca nu
e valabila n general.
Fie f : E C, E o submultime a numerelor complexe, functie continua n
domeniul E. Pentru orice z E, f (z) = u(x, y) + iv(x, y). Consideram un
punct vecin z + z a punctului z cu valoarea corespunzatoare f (z + z) =
u(x + x, y + y) + iv(x + x, y + y). Calculam n continuare raportul
urmator:
f (z + z) f (z)
=
z
=

u(z + z, y + y) u(x, y) + i [v(x + x, y + y) v(x, y)]


=
x + x + i(y + y) x iy

u(z + z, y + y) u(x, y) + i [v(x + x, y + y) v(x, y)]


.
x + iy

Presupunem ca functiile u si v au derivate partiale de ordinul I continue n


raport cu x si y avem
u(x + x, y + y) u(x, y) =

u
u
x +
y + h1 x + k1 y
x
y

v(x + x, y + y) v(x, y) =

v
v
x +
y + h2 x + k2 y
x
y

unde k1 , k2 , k3 , k4 tind catre zero odata cu x2 + y 2 .


In sceste conditii vom putea scrie ca
29

f (z + z) f (z)
=
z
+i

v
x
x

u
x
x

u
y
y

+ h1 x + k1 y

x + iy
v
y
y

+ h2 x + k2 y

x + iy

Scoatem factor comun pe x atat la numarator cat si la numitor n membrul


drept si obtinem:
f (z + z) f (z)
=
z

u
x

u
x

u
y

y
x

y
+ h1 + k1 x

y
1 + i x

v
+ i x
+

y
x

1+

u
y

v
+ i y

+i

v
x

y
i x

v
y

y
x

y
+ h2 + k2 x

y
1 + i x


+

y
(k
x 1
y
+ i x

h1 + ih2 +
1

+ ik2 )

Consideram este unghiul facut de segmentul care uneste pe z cu z + z


y
.
cu sensul pozitiv al axei Ox si vom obtine ca tg = x
Cand punctul z + z tinde catre z de-a lungul segmentului ce face unghiul
(z)
y
cu Ox, raportul x
ramane constant, egal cu tg iar raportul f (z+z)f
z
tinde catre


u
v
u
v
+
i
+
tg
+
i
x
x
y
y
f (z + z) f (z)
lim
=
z0
z
1 + itg
deoarece p
h1 , k1 , h2 , k2 tind catre zero iar numitorul 1 + itg nu poate fi nul
deoarece 1 + tg2 1.
(z)
Se observa ca lim f (z+z)f
depinde de directia de-a lungul careia puncz
z0

tul z + z tinde catre z adica de unghiul .


Definitia 4.1.5. Vom spune ca functia f (z) este derivabil
a n punctul z
numai atunci cand aceasta este unica deci independent
a de unghiul , caz n
care limita se va numi derivata functiei n z si se va nota f 0 (z).
(z)
Observatie. Valoarea lim f (z+z)f
, daca nu depinde de nseamna
z
z0
ca trebuie sa fie aceeasi pentru tg = 0 sau tg = . Daca tg = 0 atunci
v
f 0 (z) = u
+ i x
.
x
Daca tg = atunci
30

f (z) =

u
y

v
+ i y

v 1 u
v
u
+
=
i .
y
i y
y
y

Deci pentru ca f 0 (z) sa nu depinda de unghiul este necesar si suficient sa


avem:
u
v
v
u
+i
=
i
x
x
y
y
sau
u
v v
u
=
,
= .
x
y x
y
Deci numai atunci cand derivatele partiale de ordinul I ale functiilor u si
v verifica aceste doua conditii numite conditiile lui Cauchy-Riemann, avem n
punctul z o derivata unica a functiei f (z). In aceste conditii:
f 0 (z) =

u
v
v
u
+i
=
i .
x
x
y
y

Definitia 4.1.6. Daca functia f n z admite o derivat


a unic
a spunem c
a
functia f este monogena n punctul z. Dac
a este monogen
a n fiecare punct al
domeniului D atunci spunem ca f este monogen
a n domeniul D.
Observatie. Daca notam A multimea punctelor din domeniul D prin care
punctul z + z se apropie de z, A poate fi un segment sau un arc de curba,
atunci putem defini derivata functiei f n punctul z A0 A n raport cu
multimea A.
Definitia 4.1.7. Prin definitie vom spune c
a functia f : D C este
derivabila n punctul z, n raport cu multimea A, dac
a exist
a limita finit
a
fA (z + z) fA (z)
= fA0 (z).
z0
z
lim

Limita finita fA0 (z) se va numi derivata functiei f n punctul z, n raport


cu multimea A.
Daca aceasta limita nu depinde de multimea A, adica este unica indiferent
de submultimile care contin punctul z, vom spune ca functia f este monogena
n z, adica are o singura derivata.
31

4.2

Conditii de monogenitate ntr-un punct

Fie functia f definita pe o multime deschisa E si pentru orice z E, z =


x + iy, f (z) = u(x, y) + iv(x, y). Problema care se pune este de a vedea care
sunt conditiile asupra functiilor u si v care sa implice monogenitatea functiei
f n punctul z.
Teorema 4.2.1. Pentru ca functia f sa fie derivabil
a n punctul z =
x + iy E este necesar si suficient ca:
1.Functiile u si v sa fie diferentiabile n punctul (x, y);
punctul (x, y) sa fie verificate conditiile lui Cauchy-Riemann:
2.In
v u
v
u
=
,
=
x
y y
x
Demonstratie. Demonstratia se va realiza n doua etape, prima etapa
fiind necesitatea iar a doua etapa suficienta.
Necesitatea. Vom presupune ca n punctul z = x + iy exista derivata
f 0 (z) = a + ib. In acest caz, cresterea w = f (z + z) f (z) a functiei f n
punctul z se poate pune sub forma:
w = f 0 (z)z + z,

()

unde = (z) 0, pentru z 0. Punand:


z = x + iy, w = u + iv, = 0 + i00
si nlocuind n (), ajungem la formulele:
u = ax by + 0 x 00 y
v = bx + ay + 00 x + 0 y
p
unde 0 0 si 00 0, pentru x2 + y 2 0, ceea ce arata ca functiile u
si v sunt diferentiabile n punctul (x, y) si:
u
v u
v
=a=
,
= b =
x
y y
x
adica sunt verificate conditiile lui Cauchy-Riemann si astfel necesitatea este
demonstrata.
32

Suficienta. Presupunem ca functiile u si v sunt diferentiabile n punctul


(x, y) si verifica n acest punct conditiile Cauchy-Riemann si astfel putem scrie:
u =

u
u
x +
y + 0 x + 00 y
x
y

v
v
x +
y + 0 x + 00 y
x
y
p
unde 0 0, 00 0, 00 0 cand x2 + y 2 0.
v
v
Considerand u
= y
= a respectiv u
= x
= b, vom obtine ca
x
y
v =

u = ax by + 0 x + 00 y,
v = bx + ay + 0 x + 00 y.
Astfel se obtine ca
w = (a + ib)z + z,
unde am notat
= (0 + i 0 )

y
x
+ (00 + i 00 )
.
z
z

In final vom avea:






x


00
00 y


|| | + i |
+ | + i |
|0 | + | 0 | + |00 | + | 00 | ,

y
z
de unde rezulta ca 0, pentru z 0, deci functia este monogena n
punctul z.
Observatii. 1. Se deduce simplu formula urmatoare:
0

u
v
v
u
+i
=
i
x
x
y
y
care ne permite calculul derivatei functiei f n punctul z, cu ajutorul derivatelor
partiale de ordinul I ale functiilor u si v.
2.Se cunoaste ca numai existenta derivatelor partiale de ordinul I nu este
suficienta pentru a asigura diferentiabilitatea functiilor u si v ntr-un punct.
Astfel, n ipoteza existentei derivatelor partiale de ordinul I, conditiile de monogenitate ale lui Cauchy-Riemann sunt numai necesare, dar nu suficiente pentru
ca functia f sa fie monogena ntr-un punct.
f 0 (z) =

33

34

Capitolul 5

Functii olomorfe
5.1

Generalit
ati

Despre o functie f , definita pe multimea deschisa E, se spune ca este olomorfa n E daca ea este derivabila n fiecare punct al lui E. Denumirea de
functie olomorfa provine de la cuvintele grecesti olos = tot, ntreg, si morfos
= forma. Termenul de functie analitica l vom folosi mai tarziu, cand vom
considera functiile definite n ntreg domeniul de existenta. Astfel, o functie
olomorfa ntr-un domeniu E nu este decat o restrangere corespunzatoare pe
acest domeniu a unei functii analitice. Mai ntai vom arata ca o functie olomorfa ntr-un domeniu E se poate dezvolta ntr-o serie de puteri n vecinatatea
oricarui punct din E.
Proprietatea unei functii de a fi olomorfa se refera la o ntreaga multime
deschisa si nu la un punct. Trebuie facuta diferenta ntre functie monogena
ntr-un punct si functie olomorfa ntr-un punct. De exemplu, functia f (z) =
zz, definita pe C, este monogena n punctul z = 0, dar nu este olomorfa n
acest punct.
Putem mentiona ca proprietatea de olomorfie a unei functii f n E implica
urmatoarele trei proprietati esentiale ale functiei si anume: uniformitatea, continuitatea si respectiv derivabilitatea functiei f n E.

5.2

Diferentiala

Un punct important al acestui paragraf este introducerea variabilelor z si


z . Fie functia f definita pe multimea deschisa D. Pentru z = x + iy E
vom scrie f (z) = u(x, y) + iv(x, y). Functia f poate fi privita si ca o functie
35

complexa de doua variabile reale x si y.


Presupunem ca functiile reale u = Ref si v = Imf sunt diferentiabile n E.
Daca u = u(x+x, y+y)u(x, y) si v = v(x+x, y+y)v(x, y) iar
f = u + iv verificam usor ca, cresterea f a functiei f corespunz
atoare
p
cresterilor x si y se poate scriep
sub forma f = ax+by+ x2 + y 2 ,
unde = (x, y) 0, cand x2 + y 2 0.
Facand y = 0 si x 0, respectiv x = 0, y 0 si astfel se obtine:
u
v
f
=
+i ,
x
x
x
f
u
v
b=
=
+i .
y
y
y
Vom numi diferentiala a lui f n punctul z = x + iy forma liniara n x si
y:
a=

df =

f
f
x +
y.
x
y

Daca f (z) = z, se obtine dx = x, iar daca f (z) = y, se obtine dy = y si


astfel vom putea scrie:
df =

f
f
dx +
dy.
x
y

Daca f (z) = z, respectiv f (z) = z, avem dx = dx + idy, respectiv dz =


dx idy, de unde deducem:
1
1
dx = (dz + dz), dy = (dz + idz).
2
2i
Inlocuind n expresia lui df de mai sus, obtinem:




1 f
f
1 f
f
df =
i
dz +
+i
dz.
2 x
y
2 x
y
Putem introduce n mod natural urmatorii operatori:



=
i
,
z
2 x
y



1 x

=
+i
.
z
2 x
y
36

Astfel vom avea df =

f
dz
z

f
dz
z

si deoarece

f
f
u v
f
=
+i
=

+i
z
z
x
y
x y

v u
+
x y

observam imediat ca, conditiile lui Cauchy-Riemann sunt echivalente cu


conditia f
+ i f
= 0 sau f
= 0.
x
y
z
Pe de alta parte, avem:





1 f
f
1 u v
v u
f
=
i
+
+i

=
.
z
2 x
y
2 x y
x y
Daca f este monogena n punctul z, atunci
deducem ca df = f 0 (z) dz, sau f 0 (z) =

5.3

f
z

= 0 iar

f
z

f
x

+i f
= f 0 (z)
y

df (z)
.
dz

Leg
atura dintre functiile olomorfe si functiile armonice

Consideram functia f definita si olomorfa n domeniul E astfel ncat f (z) =


u(x, y) + iv(x, y), z E. In acest caz, n fiecare punct (x, y) E avem
v u
v
u
=
,
= .
x
y y
x
Presupunem ca functiile u si v au derivate partiale de ordinul I si ordinul
II continue n E. Derivand prima din relatiile de mai sus n raport cu x, iar a
doua n raport cu y si adunand se obtine ca:
2u 2u
+
= 0.
x2 y 2
Analog se obtine:
2v 2v
+
= 0.
x2 y 2
Consideram urmatorul operator:
=

2
2
+ 2,
2
x
y
37

care poarta numele de operatorii lui Laplace. In acest context ecuatiile de mai
sus se scriu u = 0 si respectiv v = 0.
O functie U = U (x, y), definita si continua mpreuna cu derivatele partiale
de oridinul I si II n domeniul E, care verifica n acest domeniu ecuatia cu
derivate partiale de ordinul doi U = 0, numita ecuatia lui Laplace, se numeste
functie armonica n domeniul E. Deci functiile u si v sunt functii armonice n
E. Rezultatul a fost stabilit n ipoteza ca aceste functii au derivate partiale de
ordinele I si II continue. Astfel, partea reala si partea imaginara a unei functii
olomorfe ntr-un domeniu D sunt functii armonice n D.

5.4

Determinarea unei functii


cunoaste partea sa real
a

olomorfe

c
and

se

Am observat ca functiile u si v ce reprezinta partea reala si partea imaginara


a unei functii olomorfe n E, nu pot fi functii cu totul arbitrare, ele fiind functii
armonice legate ntre ele prin conditiile lui Cauchy-Riemann.
Consideram o functie u = u(x, y) definita si armonica n domeniul E si
presupunem ca domeniul E este simplu-conex. Se pune problema de a determina o functie f olomorfa n domeniul E, care sa aiba ca parte reala chiar
functia u. Aceasta nseamna ca trebuie determinata o functie reala v = v(x, y),
definita n domeniul E, armonica, astfel ncat functia f : E C definita prin
f (z) = u(x, y) + iv(x, y) oricare ar fi z E sa fie olomorfa n acest domeniu.
Functia v se numeste conjugata armonica a functiei u.
In consecinta trebuie determinata functia armonica v, care verifica n domeniul E sistemul de ecuatii cu derivate partiale de ordinul I:
v
u v
u
= ,
=
.
x
y y
x
Astfel, determinarea functiei v revine la integrarea diferentialei totale:
dv =

v
v
u
u
dx +
dy = dx +
dy.
x
y
y
x

Aceasta
iala totala exacta, deoarece conditia de integrabilitate

 este o diferent

u

u
y = x x revine la u = 0 si este verificata deoarece u a fost
presupusa o functie armonica.
Din acest motiv rezulta ca functia v este data de formula:

38

Zx
v(x, y) =

u
dx +
y

x0

Zy

u
|x=x0 dy + C
x

y0

constanta reala C fiind arbitrara.


In concluzie, dandu-se partea reala a unei functii olomorfe, functia se poate
determina, n afara unei constante aditive pur imaginara.
Considerand cunoscuta partea imaginara v = v(x, y) ca fiind o functie armonica oarecare, functia olomorfa f care sa aiba ca parte imaginara aceasta
functie va fi determinata, n afara de o constanta reala aditiva. Aceast fapt
rezulta imediat din relatia: if (z) = v(x, y) iu(x, y).

5.5

Interpretarea geometric
a a derivatei si transformarea conform
a

Consideram functia f definita si continua n domeniul E. Vom presupune


ca n punctul z0 E functia f este derivabila, deci exista f 0 (z0 ).
Mai ntai o sa analizam care este interpretarea geometrica a modulului
derivatei n punctul z0 . Consideram w0 = f (z0 ). Fie z un punct oarecare din
E si w = f (z) imaginea sa. Consideram vectorii z~0 z si w~0 w carora le corespund
numerele complexe z z0 si w w0 . In virtutea continuitatii functiei f avem
w w0 , cand z z0 . Raportul imaginilor celor doi vectori este dat de
urmatoarea relatie:



|w~0 w|
|w w0 | w w0 f (z) f (z0 )
=
=
.
=
=
|z~0 z|
|z z0 |
z z0 z z0
Datorita faptului ca f este derivabila n punctul z0 , rezulta ca |f 0 (x0 )|,
atunci cand z z0 . Aceasta limita este dependenta de directia vectorului z~0 z,
deci pentru z suficient de apropiat de z0 , are loc egalitatea:
|w~0 w| |f 0 (z0 | |z~0 z| .
Acest lucru nseamna ca, daca se considera un arc rectificabil care trece
prin punctul z0 , sau are o extremitate n acest punct si notam cu ds elementul
de arc n punctul z0 , si daca notam cu dS elementul de arc la curba imagine n
punctul w0 = f (z0 ) prin transformarea w = f (z) avem dS
= |f 0 (z0 )| aceasta
ds
formula avand loc pentru orice arc .
39

Astfel putem afirma ca modulul derivatei, |f 0 (z0 )|, caracterizeaza deformarea dimensiunilor liniare n punctul z0 , de aceea, numarul |f 0 (z0 )| poarta si
numele de coeficient de deformare liniara n punctul z0 , adica ne arata n ce
raport se maresc sau se micsoreaza dimensiunile liniare n punctul z0 .
In cele ce urmeaza vom vedea care este semnificatia geometrica a argumentului n punctul z0 presupunand ca f 0 (z0 ) 6= 0. Pentru aceasta consideram
un arc continuu situat n E cu extremitatea n punctul z0 , : I E, unde
I = [0, 1], (0) = z0 . Presupunem ca n punctul z0 exista o semitangenta la
arcul si sa notam cu unghiul pe care l face aceasta semitangenta cu axa
reala pozitiva. Aceasta nseamna ca, alegand pentru argument o determinare
convenabila, exista limita:
lim Arg(z z0 ) = limArg [z(t) z0 ] .

zz0 ,z

t0

Consideram imaginea arcului prin transformarea continua w = f (z).


Cunoastem ca este un arc continuu cu o extremitate n punctul w0 = f (z0 ).
Astfel aratam ca n punctul w0 exista o semitangenta la arcul si vom evalua
unghiul pe care l face aceasta semitangenta cu axa reala pozitiva.
Datorita faptului ca n punctul z0 functia f este monogena vom putea scrie
ca w w0 = (z z0 ) [f 0 (z0 ) + ] unde = (z) 0, cand z z0 .
In aceste conditii avem ca Arg(w w0 ) = Arg(z z0 ) + Arg [f 0 (z0 ) + ].
Deoarece f 0 (z0 ) 6= 0, exista, Argf 0 (z0 ) si sa alegem o determinare oarecare
a lui Argf 0 (z0 ).
Deoarece 0, pentru z z0 , avem Arg [f 0 (z0 ) + ] cand z z0 .
Avand n vedere faptul ca functia f este continua atunci cand z z0 , dea lungul curbei punctul w w0 de-a lungul curbei . Trecand la limita
n egalitatea de mai sus, rezulta ca exista limita membrului stang al acestei
egalitati si avem:
lim Arg(w w0 ) = lim Arg [w w0 ] = +

zz0 ,z

ww0

ceea ce nseamna ca n punctul 0 exista o semitangenta la arcul si notand cu


unghiul pe care aceasta l face cu sensul pozitiv al axei reale, avem adevarata
relatia = + .
Aceasta relatie ne arata faptul ca argumentul derivatei n punctul z0 ,
Argf 0 (z0 ), n ipoteza ca f 0 (z0 ) 6= 0, reprezinta unghiul de rotatie al semitangentei la curba n punctul z0 , prin transformarea w = f (z0 ).
Relatia = + este evident valabila oricare ar fi arcul continuu dar
cu conditia sa existe semitangenta, respectiv tangenta la n punctul z0 . Fie
40

atunci 1 un alt arc continuu si 1 arcul corespunzator. Notam cu 1 respectiv


cu 1 , unghiul pe care semitangenta (tangenta) la 1 n punctul z0 , respectiv
semitangenta (tangenta) la 1 n punctul w0 l face cu semiaxa reala pozitiva.
Observand ca nu depinde ele modul cum z tinde catre z0 (deci nu depinde
de arcul continuu ce trece prin z0 ), rezulta ca avem 1 = 1 + .
Eliminandu-l pe ntre aceasta relatie si cea obtinuta mai sus, obtinem
1 = 1 .
Aceasta ne arata ca unghiul dintre arcele si 1 n punctul z0 este egal cu
unghiul dintre si 1 n punctul w0 = f (z0 ).
Astfel, daca functia f este derivabila n punctul z0 E si f 0 (z0 ) 6= 0,
atunci unghiul pe care cele doua arce l formeaza n punctul z0 se conserva
prin transformarea, w = f (z).
Observatie. Transformarea conforma este o transformare punctuala, care
conserva unghiurile.
Deci transformarea w = f (z) este conforma n punctele z din domeniul E
n care functia f este monogena si f 0 (z) 6= 0.
Observatii. 1.Daca functia f este olomorfa n domeniul E si f 0 (z) 6= 0
pentru orice z E, atunci ea tranforma conform domeniul E pe domeniul
G = f (E).
2. Daca functia f este olomorfa si univalenta atunci ea realizeaza o
corespondenta biunivoca ntre punctele domeniului E si ale domeniului G.
Se va arata ca n acest caz este ndeplinita si conditia f 0 (z) 6= 0, deci transformarea este si conforma. Se spune ca functia f olomorfa si univalenta n E
realizeaza o reprezentare conforma a domeniului E pe domeniul G = f (E).
3. Transformarea conforma definita de o functie olomorfa cu derivata diferita
de zero, conserva unghiurile atat n marime cat si n sens, ea numindu-se transformare conforma de speta I.
4. O transformare conforma care conserva unghiurile n valoare absoluta dar
schimba sensul lor se numeste de speta a II-a. O astfel de transformare este realizata de exemplu de conjugata unei functii olomorfe n D cu derivata, nenula.
5. Daca f (z) = u(x, u) + iv(x, y) conditia f 0 (z0 ) 6= 0, z0 = x0 iy0 nu este
altceva decat conditia ca jacobianul transformarii u = u(x, y), v = v(x, y) sa
fie diferit de zero n punctul (x0 , y0 ) E.
Intradevar, avem urmatoarea relatie adevarata:

D(u, v)
=
D(x, y)

u
x
v
x

u
y
v
y

u
x
v
x

 2  2

u
v
u
2
x =
+
= |f 0 (z)| .
u
x
x
x

41

42

Capitolul 6

S
iruri si serii de functii
6.1

S
iruri de functii

Fie (fn ), un sir de functii complexe, definite toate pe o aceeasi multime


A C . Vom presupune ca aceste functii iau valori finite pe A, fn : A C.
Definitia 6.1.1. Vom spune ca sirul (fn ) este convergent n punctul z A,
daca sirul numeric (fn (z)) este convergent.
Definitia 6.1.2. Vom spune ca sirul de functii (fn ) converge simplu sau
punctual pe multimea A daca si numai daca el converge n fiecare punct z A.
Functia f : A C, definita pentru orice z A, f (z) = lim fn (z) se
z

numeste limita sirului (fn ) si putem scrie fn f, n .


Observatie. Deoarece sirul de functii (fn ) este convergent si are limita
f este echivalent cu afirmatia urmatoare: oricare ar fi > 0 si oricare ar fi
z A, exista N (, z), astfel ncat pentru n > N (, z) |fn (z) f (z)| < ,
sau, conform criteriului de convergenta al lui Cauchy, cu afirmatia, oricare ar
fi > 0 si oricare ar fi z A, exista N (, z): n > N (, z) si p N, p 1
|fn+p (z) fn (z)| < .
Se observa aici caracterul local al notiuni de convergenta. Ea nu nseamna
decat convergenta separat n fiecare punct z A, al sirului numeric (fn (z)).
Pentru fiecare valoare a lui z obtinem un alt sir numeric. Chiar daca toate
aceste siruri sunt convergente, ele nu converg la fel. Acest lucru nseamna ca
numarul N (, z) depinde si de z.
Putem prezenta nsa o notiune de convergenta cu caracter global. Acest
lucru este posibil n cazul cand putem alege un numar N care sa nu depinda de
z, deci care sa fie acelasi pentru orice z A, ceea ce se ntampla daca si numai
daca pentru orice > 0 exista marginea superioara finita N () = supN (, z).
zA

43

In aceste conditii, pentru orice z A, numarul N (, z) se poate nlocui cu N ()


si n acest caz sirul (fn ) se spune ca este uniform convergent pe multimea A.
Putem da deci urmatoarea definitie:
Definitia 6.1.3. Sirul de functii (fn ), definite pe multimea A, este uniform
convergent pe A si are limita f daca oricarui > 0 putem face s
a-i corespund
a
un numar N () > 0 astfel ncat sa avem |fn (z) f (z)| < oricare ar fi
u
n > N () si pentru orice z A. Vom scrie, n acest caz, fn f .
Conform criteriului lui Cauchy, convergenta uniforma a sirului (fn ) este
echivalenta cu afirmatia urmatoare: oricare ar fi > 0, exista N () > 0, stfel
ncat pentru orice n > N () si z A, p N, p 1 |fn+p (z) fn (z)| < .
Observatie. Notiunile de convergenta simpla si uniforma ale unui sir (fn )
se pot relativiza la submultimi ale multimii de definitie A. Astfel, vom spune
ca sirul (fn ) de functii definite pe multimea A este convergent simplu (respectiv
convergent uniform) pe submultimea B A, daca sirul restrangerilor (fn |B )
este convergent simplu (respectiv convergent uniform).
Notand fB : B C limita acestui sir, vom scrie ca fn |B fB si respectiv
u
fn |B fB .
Evident ca daca sirul (fn ) este convergent simplu (respectiv uniform) si are
limita f , atunci acest sir este convergent simplu (respectiv uniform) pe orice
submultime B A si are limita fB .
u
Deci vom avea fn f fn |B f |B oricare ar fi B A si fn f
u
fn |B f |B oricare ar fi B A.
In continuare presupunem ca termenii sirului (fn ) sunt functii definite pe
acelasi domeniu D C , deci fn : D C.
In acest caz se poate introduce notiunea de convergenta uniforma a sirului
(fn ) pe orice compact K inclus n D.
Definitia 6.1.4. Spunem ca sirul (fn ) converge uniform pe orice compact din D daca, oricare ar fi multimea compact
a K D sirul restr
angerilor
(fn |K ) este uniform convergent.
Daca sirul (fn ) este uniform convergent pe orice compact, el este si simplu
convergent si sa notam cu f limita sa. Convergenta uniforma pe orice compact
al sirului (fn ) catre f o vom nota fn f , n .
u
Aceasta nseamna ca, oricare ar fi K D, avem fn |K f |K , sau oricare
ar fi > 0 si oricare ar fi K D, exista N (, k) astfel ncat pentru orice
n > N (, k) si z K |fn (z) f (z)| < .
Evident ca numarul N (, k) depinde de alegerea multimii compacte K.
Daca sirul (fn ) converge uniform, atunci el converge uniform si pe orice
compact. Reciproca, n general, nu este valabila.
44

Conform celor de mai sus, avem urmatoarele implicatii:


u

fn f fn f fn f.
Teorema 6.1.5. Daca functiile fn : A C, n = 0, 1, 2, ... sunt continue
n punctul a A, iar sirul (fn ) converge uniform, atunci functia limit
a este si
ea continua n punctul a.
u
Demonstratie. Stim ca fn f . Aceasta nseamna ca pentru orice > 0
exista un N () astfel ncat n > N () si z A |fn (z) f (z)| < 3 .
In particular, pentru a, n > N () avem

|fn (a) f (a)| < .


3
Sa fixam un indice n > N (). Deoarece fn este continua n a, rezulta ca lui
> 0 i corespunde un () astfel ncat pentru orice:

z A |z a| < |fn (z) fn (a)| < .


3
Deci pentru orice z A pentru care |z a| < , avem:
|f (z) f (a)| |f (z) fn (z)| + |fn (z) fn (a)| + |fn (a) f (a)| <
ceea ce arata ca f este continua n a.
Corolar 6.1.6. Daca functiile fn , n = 0, 1, 2, ... sunt continue pe A si sirul
(fn ) este uniform convergent, atunci functia limit
a f este si ea continu
a pe A.
Corolar 6.1.7. Daca functiile fn , n = 0, 1, 2, ... sunt definite si continue pe
domeniul D, iar sirul (fn ) este uniform convergent pe orice compact din D,
atunci functia limita f este continua n D. Aceasta rezult
a imediat din faptul
c
a orice punct z D, are o vecinatate compact
a inclus
a n D pe care f va fi
continua.

6.2

Serii de functii

Consideram seria

fi de functii fn : A C, unde A C .

i=1

Sumele
Ppartiale Sn = f0 +f1 +...+fn , n = 0, 1, 2, ... sunt functii Sn : A C.
Seria
fn este convergenta (respectiv uniform convergenta) daca si numai
daca sirul (Sn ) este convergent (uniform convergent). Limita S : A C a

P
sirului (Sn ) va fi suma seriei de functii si vom scrie S =
fi .
i=1

45

Spunem ca seria

fi este convergenta (respectiv uniform convergenta)


P
pe multimea B A, daca seria restrangerilor
(fn |B ) este convergenta
(respectiv uniform convergenta). Suma ei va fi definita pe multimea B.
In teoria seriilor de functii se pune n mod natural problema gasirii multimii
maxime B A pe care seria sa fiePconvergenta. Aceasta se numeste multimea
maxima de convergenta a P
seriei
fn si este caracterizata n felul urmator:
acele
elemente
z

f
(z)
convergent
a respectiv acei z A B
n
P
fn (z) divergenta.
P
Convergenta uniforma pe multimea B A a seriei de functii
fn este
echivalenta cu oricare ar fi > 0, exista N () astfel ncat pentru orice n >
N (), z B si p N, p 1 sa avem |fn+1 (z) + fn+2 (z) + ... + fn+p (z)| < .
Folosind criteriul comparatiei de la seriile cu termeni pozitivi, se obtine
imediat urmatorul criteriu de convergenta uniforma pentru serii de functii.
a de numere nenegative
P Teorema 6.2.1. Daca exista o serie convergent
un si un rang
n
astfel

nc
a
t,
pentru
orice
n
>
n

si z B |fn (z)| un
0
0
P
atunci seria
fn este uniform convergenta pe B.
Ea
este si absolut converP
gent
a, adica pentru orice z B seria, valorilor
fn (z) este absolut convergent
a.
i=1

6.3

Serii de puteri

Seriile de puteri sunt un caz particular, dar cel mai important n teoria
functiilor analitice de serii de functii n care fn sunt definite prin oricare ar fi
z C, fn (z) = an z n , an C. unde an sunt numere complexe date numite
coeficientii seriei de puteri.
Practic, o serie de puteri se va scrie n felul urmator:
a0 + a1 z + ... + an z n + ... =

an z n .

n=0

Prima problema pe care ne-o punem este cea a determinarii multimii de


convergenta a unei serii de puteri. Pentru prima oara Abel a aratat ca aceasta
multime este un disc cu centrul n origine, care se numeste disc de convergenta,
la care este posibil sa se adauge unele puncte de pe frontiera sa. Acest disc se
poate reduce la origine sau poate fi ntreg planul C.
Afirmatiile de mai sus se pot deduce din urmatoarea teorema, numita teorema lui Abel:
46

Teorema 6.3.1. Daca seria

an z n este convergent
a pentru z = z0 , ea va

n=0

fi absolut convergenta pentru orice z, |z| < |z0 |.


Demonstratie. Vom nota cu r0 = |z0 | si r = |z|. Deoarece seria:
a0 + a1 z0 + a2 z02 + ... + an z0n + ...
este convergenta, rezulta ca exista un N astfel ncat n > N |an | r0n < 1,
adica |an | < r1n .
0
Sa consideram seria |a0 | + |a1 | r + ... + |an | rn + ... .
Pentru n > N avem:
 n
r
n
|an | r <
.
r0
Daca r < r0 , rezulta ca termenul general al seriei
|a0 | + |a1 | r + ... + |an | rn + ....
P  r n
este mai mic decat termenul general al seriei geometrice
pentru orice
r0
n
n > N . Deci seria |a0 | + |a1 | r + ... + |an | r + ... este convergenta pentru r < r0 ,
adica seria a0 + a1 z + a2 z 2 + ... + an z n + ... este absolut convergenta pentru
|z| < |z0 |.
Sa determinam raza discului de convergenta care se numeste raza de
convergenta a seriei de puteri.
Pentru aceasta aplicam seriei |a0 |+|a1 | r +...+|an | rn +... criteriul radacinii.
Avem:
p
p
n
|an | rn = r n |an |.
Sa notam
L = lim

p
n

|an |.

Pentru rL < 1 seria este convergenta, iar pentru rL > 1 ea este divergenta,.
Egalitatea rL = 1 nu ne furnizeaza nici o informatie asupra naturii seriei.
Sa presupunem ca L 6= 0 si L 6= si sa consideram discul U (0; R), unde
R = L1 .
Pentru |z| = r < R, adica rL < 1, seria, a0 + a1 z + ... + an z n + ... este
absolut convergenta.
Pentru |z| = r > R, seria a0 +a1 z +...+an z n +... este divergenta. In adevar,
daca ar exista un z0 , |z0 | > R astfel ca seria a0 + a1 z + ... + an z n + ... sa fie
47

convergenta pentru z = z0 , atunci, conform teoremei lui Abel, seria modulelor


ar fi convergenta pentru orice r = |z| < |z0 |. Cum |z0 | > R, putem gasi valori
r asa ca R < r < |z0 |. Deci seria modulelor ar fi convergenta pentru r > L1 ,
ceea ce este contradictoriu.
Rezulta ca U (0, R) este chiar discul de convergenta al seriei a0 + a1 z + ... +
an z n + .... Daca L = 0, atunci rL < 1 pentru orice r, deci seria a0 + a1 z + ... +
an z n + ... converge absolut pentru orice z C.
Daca L = , atunci rL < 1 pentru orice r, deci seria a0 +a1 z +...+an z n +...
este divergenta pentru orice z C. Daca z = 0 seria este convergenta, avand
suma a0 . In acest caz, discul de convergenta se reduce la punctul z = 0.
In concluzie, seria de puteri a0 + a1 z + ... + an z n + ... admite ca multime
de convergenta un disc cu centrul n origine (la care se pot adauga si unele
puncte ale frontierei), numit disc de convergenta, a carui raza, numita raza de
convergenta, este data de formula lui Cauchy-Hadamard:
p
1
= lim n |an |.
R n
Pentru orice z, |z| < R, seria a0 + a1 z + ... + an z n + ... converge uniform.
Pentru R = discul de convergenta, este ntreg planul C iar pentru R = 0,
el se reduce la punctul z = 0.
|
are o limita l cand n ,
Observatie. Se stie ca daca raportul |a|an+1
n|
atunci l = L, deci n acest caz putem scrie:
|an+1 |
|an |
1
= lim
, R = lim
n |an+1 |
R n |an |
Aceasta formula ne permite sa calculam raza de convergenta a seriei de
puteri n cazul cand exista limita din membrul drept.
Observatie. O serie de puteri converge uniform pe orice compact din discul
sau de convergenta.

P
an z n converge uniform pe orice disc compact U1 =
Sa aratam ca seria
n=0

{z C : |z| R1 }, R1 < R.PPentru z U1 avem |an z n | |an | R1n .


Deoarece R1 < R, seria
|an | R1n este
a si aplicand criteriul de
P convergent
convergenta uniforma, rezulta ca seria
an z n converge uniform pe U1 .
Corolar 6.3.2. Suma unei serii de puteri este o functie continu
a pe discul
de convergenta.
Observatie. Reprezentarea sumei S a unei serii de puteri printr-o serie de
puteri este unica.
48

Sa presupunem ca pentru orice z, |z| < R, avem:


S(z) =

an z n =

n=0

bn z n .

n=0

Sa notam an bn = cn . Pentru |z| < R, avem:

cn z n = 0.

n=0

Facand z = 0, rezulta c0 = 0. Deci putem scrie:


z(c1 + c2 z + ...) = 0, |z| < R.
Daca presupunem ca z 6= 0, |z| < R, atunci avem:
c1 + c2 z + ... = 0.
Dar suma seriei de puteri din membrul stang este o functie continua n discul
U (0, R) si deoarece are limita 0 n origine rezulta ca si valoarea sa pentru z = 0
va fi nula. Deducem c1 = 0. Din aproape n aproape rezulta cn = 0, adica
an = bn , pentru n = 1, 2, 3, ....
Observatie. Raza de convergenta a seriei derivate este egala cu raza de
convergenta a seriei de puteri initiale.
Fie a1 + 2a2 z + ... + nan z n1 + ... seria de puteri derivata, adica obtinuta
din seria a0 + a1 z + a2 z 2 + ... + an z n + ... derivand-o termen cu termen.
Observam ca seria este convergenta sau divergenta odata cu seria:
a1 + 2a2 z + ... + nan z n1 + ....
Notand cu R0 raza de convergenta a seriei derivate, avem:
p
p
p
1
1
= lim n n |an | = lim n n n |an | = lim n |an | = .
0
n
n
n
R
R
Deci R = R0 .
Suma unei serii de puteri este o functie olomorfa n discul de convergenta.
Derivata sumei seriei este egala cu suma seriei derivate.
Fie
S(z) =

an z n , |z| < R

n=0

49

si sa aratam ca pentru orice z, |z| < R, functia S este derivabila si

S 0 (z) =

nan z n1 , |z| < R.

n=0

Punctul z U (0, R) fiind fixat, sa alegem un R1 astfel ncat |z| < R1 < R.
Sa consideram discul compact U1 = {h C : |z + h| R1 }.
Pentru h U1 ,h 6= 0 putem scrie raportul:

(h) =


z + h S(z) X 
an (z + h)n1 + (z + h)n2 z + ... + z n1 .
=
h
n=0

Deci : U1 {0} C. Pe de alta. parte, pentru h U1 avem:




|an | (z + h)n1 + (z + h)n2 z + (z + h)n3 z 2 + ... + z n1 n |an | R1n1 .
P
Deoarece seria
nan R1n1 este convergenta (pentru ca R1 < R, iar seria
derivata are raza de convergenta R), rezulta conform criteriului de convergenta
uniforma, ca seria de polinoame n h
X 

an (z + h)n1 + (z + h)n2 z + ... + z n1
este uniform convergenta pe U1 , iar suma ei va fi o functie 1 : U1 C continua
pe U1 si n particular pe punctul h = 0.
Dar: |U1 {0} = , adica h U1 {0} 1 (h) = (h) de unde rezulta ca
exista limita:
lim (h) = lim 1 (h) = 1 (0) =

h0

h0

nan z n1 .

n=1

Dar
S(z + h) S(z)
= S 0 (z).
h
Deci functia S 0 este derivabila pe punctul z si avem:
lim (h) = lim

h0

h0

S =

nan z n1 .

n=1

50

Deoarece z a fost ales arbitrar n discul U (0, R), rezulta ca functia S este
olomorfa n acest disc si derivata ei este egala cu suma seriei derivate.
O serie tayloriana este de forma:
a0 + a1 (z a) + a2 (z a)2 + ... + an (z a)n + ....
Punand = z a seria devine:
a0 + a1 + a2 2 + ... + an n + ....
Aceasta este o serie de puteri care admite un disc de convergenta, cu centrul
n origine si de raza R, { C : || < R} unde R este data de formula:
p
1
= lim n n |an |
R n
Rezulta ca seria Taylor initiala converge absolut si uniform pe orice compact
din discul de convergenta U (a, R) = {z : |z a| < R}.

51

52

Capitolul 7

Integrala complex
a
7.1

Definirea integralei complexe si propriet


ati

Consideram : I C un drum continuu, unde I = [a, b] si notam extremitatile acestui drum cu = (a) si = (b). Vom nota = (I).
Ordonarea naturala a punctelor din intervalul I induce o ordonare a punctelor
de pe . Anume, vom spune ca punctul z 0 = (t0 ) precede punctul z 00 = (t00 ),
pe , daca t0 < t00 . Punand z = z(t) = x(t) + iy(t), t I, punctul z descrie
arcul de la la , atunci cand t descrie intervalul I de la a la b.
Notam cu drumul continuu definit de (t) = (a + b t), t I, cu alte
cuvinte este drumul obtinut din schimband sensul pe parcurs.
Fie drumurile continue 1 : I1 C, 2 : I2 C, unde I1 = [a1 , b1 ],
I2 = [a2 , b2 ] iar a1 = a si b1 = a2 , b2 = b. Atunci vom nota = 1 2 drumul
definit de (t) = 1 (t) daca t I1 , respectiv (t) = 2 (t) daca t I2 .
Drumul fiind dat, o diviziune d a lui va fi definita de un sir finit de puncte
= z0 , z1 ,..., zk ,..., zn = , zk = (tk ), unde a = b0 , t1 ,...,tk ,..., tn = b. Vom
folosi notatia d = (z0 , z1 , ..., zn ). Numarul (d) l vom numi norma diviziunii
d.
Drumul este un drum rectificabil daca multimea sumelor
n1
X

|zk+1 zk |

k=0

corespunzatoare tuturor diviziunilor d ale lui are o margine superioara finita,


pe care o vom numi lungimea drumului si o vom nota l(). Daca (t) =
x(t) + iy(t), t I, se stie ca pentru a fi rectificabil este necesar si suficient ca
functiile t x(t) si t y(t) sa fie continue si cu variatie marginita.
53

Sa presupunem ca drumul continuu este rectificabil si sa consideram o


functie complexa f definita si continua pe = (I). Deci f C(). Fie
d = (z0 , z1 , z2 , ..., zn ), zn = (tk ), o diviziune a arcului si sa notam cu k restrictia
lui la intervalul [tk , tk+1 ]. Evident k este un drum continuu cu extremitatile
n1
S
zk si zk+1 , iar =
k . Sa alegem cate un punct pe suportul lui k , k k .
k=0

Aceasta nseamna ca putem scrie k = (k ) unde k [tk , tk+1 ], k = 0, (n 1).


Fie suma integrala
Sd =

n1
X

f (k ) (zk+1 zk )

k=0

corespunzatoare diviziunii d si punctelor k . Considerand diviziuni din ce n


ce mai fine, adica facand (d) 0, vom arata ca sumele Sd au o limita I data
de lim Sd = I.
(d)0

Prin aceasta ntelegem ca oricare ar fi > 0, exista un () > 0 astfel ncat


oricare ar fi diviziunea d a drumului cu (d) < si oricum s-ar alege punctele
k k sa avem |Sd I| < .
Pentru a demonstra existenta acestei limite, sa punem:
z = x + iy, f (z) = u (x, y) + iv (x, y)
zk = xk + iyk , k = k + ik
uk = u (k , k ) vk = v (k , k ) .
Atunci separand partea reala si cea imaginara, putem scrie:

Sd =

n1
X

[uk (xk+1 xk ) vk (yk+1 yk )]+i

k=0

n1
X

[Vk (xk+1 xk ) Uk (yk+1 yk )] .

k=0

Deoarece drumul este rectificabil, iar functiile reale u = Ref si v = Imf


sunt continue pe , rezulta ca cele doua sume reale
R de mai sus au
R limita doua
integrale curbilinii. Deci exista lim Sd = I, I = udx vdy + i vdx + udy.

Aceasta limita se numeRste integrala complexa a functiei f de-a lungul drumului si se noteaza I = f (z) dz.
Deci vom putea scrie ca
54

Z
f (z) dz =

Z
udx vdy + i

(u + iv) (dx + idy) =

vdx + udy.

Sunt adevarate urmaRtoarele proprietati: R


R
1. f1 , f2 C () [f1 (z) + f2 (z)] dz = f1 (z) dz + f2 (z) dz.

R
R
2. f C () , k C, kf (z) dz = k f (z) dz.

R
R
3.
f (z) dz = f (z) dz.

R
R
R
4. = 1 2 , f (z) dz = f (z) dz + 2 f (z) dz (adivitatea n raport cu

drumul
de integrare).

q
R
R


5. f (z) dz |f (z)| dz unde |dz| = (dx)2 + (dy)2 este elementul de


arc masurat pe , iar integrala din membrul drept este integrala de speta ntai
a functiei reale |f | luata pe .

P
Corolar 7.1.1. Daca seria
fn de functii continue pe converge uniform
n=0

pe si are suma f , atunci:


Z

Z
f (z) dz =

!
fn (z) dz =

n=0

n1 Z
X
n=0

fn (z) dz

adica seria se poate integra termen cu termen.


Daca diviziunea d este suficient de fina, putem face ca si conturul poligonal
sa fie n D, D, iar integrala unei functii continue n D luata pe
sa poata fi aproximata cat vrem de bine cu integrala acestei functii luata pe
conturul poligonal . Avem urmatoarea teorema:
Teorem
a 7.1.2. Daca functia f este continu
a n domeniul D si este un
drum continuu rectificabil situat n D, atunci pentru orice > 0 putem g
asi
un () > 0, astfel ncat pentru orice diviziune d a lui cu (d) < , conturul
poligonal corespunzator acestei diviziuni sa fie situat n domeniul D si s
a avem:


Z

Z


f (z) dz f (z) dz < .



55

Deoarece curba este situata n D, va exista un domeniu compact inclus


n D, D, asa ncat D. Sa notam = (, ), > 0. Orice disc de
raza cu centrul ntr-un punct oarecare al lui va fi situat n .
Sa fixam domeniul si sa luam un > 0 arbitrar. Pe multimea compacta
, functia f este uniform continua. Deci lui i va corespunde un numar
1 > 0 asa ca pentru orice pereche de puncte z 0 , z 00 , care satisface conditia
|z 0 z 00 | < , sa avem
|f (z 0 ) f (z 00 )| <

2L

unde L este lungimea drumului , L = l ().


Pe de alta parte, din definitia integralei complexe rezulta ca lui i va
corespunde un 2 > 0 asa ca pentru orice diviziune d = (z0 , z1 , ..., zn ) a arcului
n arcele 0 , 1 , ..., n1 , si de norma (d) < 2 sa avem:


Z



f (z) dz S <

2

unde
S=

n1
X

f (zk ) (zk+1 zk ) .

k=0

Fie = min {, 1 , 2 } si sa fixam o diviziune d a arcului asa ca (d) <


. Sa notam cu linia poligonala corespunzatoare acestei diviziuni (adica
conturul poligonal cu varfurile n punctele de diviziune ale arcului ).
Fie laturile acestui contur poligonal (k = 0, (n 1)). Avem
=

n1
X

k .

k=0

Sa aratam mai ntai ca D. In adevar, daca z k , atunci avem


|z zk | < |zk+1 zk | l (k ) < .
Deci |z zk | < si avem zk , rezulta z , adica z D; deci k D,
k = 0, (n 1), de unde rezulta D. Sa stabilim acum inegalitatea din
enunt. Avem:
56

Z
f (z) dz =

n1 Z
X
k=0

f (z) dz.

Sa observam ca
Z
f (zk )(zk+1 zk ) =

f (zk )dz,
k

deci
S=

n1 Z
X
k=0

f (zk ) dz

de unde






n1 Z
Z
n1 Z

X

X



f (z) dz S =
[f (z) f (zk )] dz
[f (z) f (zk )] dz .



k=0

k=0
k

Dar pentru z k , avem |z zk | < 1 , iar z, zk deci


|f (z) f (zk )| <

2L

de unde:
Z
[f (z) f (zk )] dz

|zk+1 zk | =
l (k )
2L
2L

deci


Z

n1
X

f (z) dz S
l (k ) =
L=

2L
2L
2


k=0

de unde




Z
Z
Z

Z




f (z) dz f (z) dz f (z) dz S + f (z) dz L < .



57

In acest mod am definit integrala complexa pe un arc rectificabil . In


particular, extremitatile arcului pot sa coincida, adica (a) = (b). Vom nota
cu C conturul rectificabil
si vom prezenta cateva proprietati.
R
1. Integrala f (z)dz nu depinde de punctul de plecare ales pe curba C
C

adica
Z

f (z) dz.

f (z) dz =
z1 Cz1

z0 Cz0

In adevar, avem:
Z

Z
f (z) dz =

Z
f (z) dz +

z0 z1

z0 Cz0

f (z) dz

z1 Cz0

de unde rezulta egalitatea de mai sus.


2. Oricare ar fi un contur nchis rectificabil din plan avem:
Z
Z
dz = 0, respectiv
zdz = 0,
C

3. Daca f (z) = u (x, y) + iv (x, y), iar functiile u si v sunt continue cu


derivate partiale de ordinul ntai continue n domeniul D si daca C este o curba
Jordan rectificabila situata n D mpreuna cu interiorul sau, adica (C) D,
atunci are loc formula
Z

Z Z
f (z) dz = 2i

f
dw,
z

(C)

unde dw este elementul de arie.


In adevar, avem:
Z
Z
Z
f (z) dz = udx vdy + i vdx + udy.
C

Deoarece functiile u si v au derivate partiale de ordinul ntai continue n


domeniul (C), putem aplica formula lui Green celor doua integrale curbilinii,
transformandu-le astfel n doua integrale duble. Anume, avem:
58

Z Z 

Z
f (z) dz =
C

v u
+
x y

Z Z 


dxdy + i

(C)

v u

x y


dxdy.

(C)

Dar


f
f
f
u v
v u
=
+i
=

+i
+
z
x
y
x y
x y
de unde rezulta formula de mai sus.
Notiunea de integrala complexa permite sa se scoata n evidenta proprietatile din care vor decurge celelalte proprietati este urmatoarea teorema,
pe care o vom numi teorema fundamentala a lui Cauchy-Goursat.
Teorem
a 7.1.3. Daca functia f este olomorf
a n domeniul simplu conex
D, atunci integrala acestei functii, luata de-a lungul oric
arei curbe nchise
rectificabile C, continuta n D, este nula
Z
f (x) = 0, pentru C D.
2

Mai ntai sa observam ca aceasta teorema se poate demonstra imediat n


ipoteza ca derivata f 0 este o functie continua n domeniul D, iar C este o curba
Jordan rectificabila, situata n D. Intradevar, scriind f (z) = u(x, y) + iv(x, y),
functiile u si v vor avea derivate partiale de ordinul I continue n D si deoarece
D este simplu conex rezulta ca daca C D, atunci si (C) D. In aceste
conditii se poate aplica formula
Z
ZZ
f
f (z) dz =
dw.
C
(C) z
R
Functia fiind olomorfa n D, avem f
= 0 n D si deci C f (z) dz = 0 si
z
teorema este demonstrata.
Observatie. Rezultatul lui Goursat este extrem de important, avand n
vedere faptul ca aceasta teorema domina ntreaga teorie a functiilor analitice.
Vom vedea mai tarziu ca, bazandu-ne pe aceasta teorema, o functie olomorfa
n D admite derivate continue de orice ordin, deci olomorfia functiei f implica
continuitatea derivatei f 0 .
Teorem
a 7.1.4. Fie C o curba Jordan rectificabil
a si f o functie definit
a si
continua pe domeniul nchis (C) si olomorf
a n domeniul interior lui C, adic
a
n (C). Atunci:
59

Z
f (z) dz = 0.
C

Ne vom margini la demonstrarea acestei teoreme n cazul cand curba C este


stelata n raport cu un anumit punct z0 (adica este ntalnita de orice raza ce
porneste din z0 ntr-un singur punct). Printr-o translatie putem aduce punctul
z0 n origine, deci vom presupune z0 = 0. Sa facem substitutia urmatoare:
z 0 = (1 ) z, unde 0 < < 1.
Cand z descrie curba C, punctul z 0 descrie o curba C 0 interioara lui C
obtinuta din C printr-o omotetie de modul 1 , (0 < 1 < 1). Avem
evident:
Z
f (z 0 ) dz 0 = 0
C0

si putem deci scrie:


Z
I=

Z
f (z) dz

f (z) dz =

f (z 0 ) dz 0

C0

aceasta formula fiind valabila pentru orice , 0 < < 1. T


inand seama de
substitutia facuta, mai putem scrie:
Z
I = {f (z) (1 ) f [(1 ) z]} dz =
C

Z
{f (z) f (1 ) z} dz +

=
C

f [(1 ) z] dz.
C

Fie R = max |z|. Deoarece f este continua pe (C), deci si uniform continua,
zC

rezulta ca pentru orice > 0 putem gasi un () > 0, astfel ca:


|f (z) f [(1 ) z]| < ,
pentru orice z C, asa ca |z (1 ) z| = |z| R < , adica pentru orice
< R .
Sa notam M = max |f (z)| si L lungimea curbei C. Atunci, daca < R
z(C )
avem |I| < L + M L. Facand 0, deducem |I| L si cum I nu depinde
de , rezulta
60

Z
f (z) dz = 0.

I=
C

Teorema lui Cauchy-Goursat ramane valabila, daca C este o curba Jordan


rectificabila continuta n D mpreuna cu interiorul sau, adica:
Z

f (z) dz = 0, daca C D.
C

Daca n interiorul lui C se gasesc componente ale frontierei domeniului D,


atunci integrala de-a lungul lui C se poate sa nu mai fie nula, deoarece functia
f poate sa nu mai fie olomorfa n interiorul curbei C.
Consideram o functie f definita si olomorfa ntr-un domeniu simplu conex
D si fie 0 si 1 doua drumuri rectificabile situate n D si avand aceleasi
extremitati n punctele z0 , z1 D. Pe conturul nchis C = 0 1 se poate
aplica teorema fundamentala a lui Cauchy-Goursat si deci:
Z
Z
Z
f (z) dz = f (z) dz + f (z) dz = 0
0

de unde deducem:
Z

Z
f (z) dz =

f (z) dz.
1

Aceasta egalitate ne arata ca integrala luata de-a lungul celor doua drumuri
0 si 1 de la z0 la z1 are aceeasi valoare. Proprietatea este valabila oricum
s-ar alege drumurile rectificabile 0 si 1 situate n D si avand extremitatile n
z0 si z1 .
Rezulta deci ca integrala luata de-a lungul unui drum continuu rectificabil
ce uneste doua puncte z0 si z1 din domeniul simplu conex D nu depinde de
acest drum, atata timp cat el ramane n domeniul D, ci numai de punctele z0
si z1 . In acest caz putem folosi notatia:
Zz1

Z
f (z)dz =
z0 z1

Zz1
f (z)dz =

z0

f (t)dt.
z0

61

7.2

Drumuri omotope

Definitia 7.2.1.Doua drumuri 0 si 1 , situate n domeniul D, av


and extremitatile comune z0 si z1 se numesc omotope n D cu extremit
atile fixe z0 , z1 ,
daca unul din ele se poate deforma n mod continuu n cel
alalt, f
ar
a a iesi din
domeniul D.
Aceasta definitie o putem formula mai precis n felul urmator: Fie 0 ,
1 , k :I D, unde I = [0, 1]. Drumurile 0 , 1 , vor fi omotope n D cu
extremitatile fixe z0 , z1 daca exista, o aplicatie continua : I I D
astfel ncat oricare ar fi I, (0, ) = z0 , (1, ) = z1 si oricare ar fi
t I, (t, 0) = 0 (t) ,
(t, 1) = 1 (t).
Punand, pentru I, (t) = (t, ), oricare ar fi t I, va fi un drum
continuu n D cu extremitatile z0 si z1 .
Familia de drumuri continue ( )I defineste acea deformare continua n
D de la 0 la 1 despre care a fost vorba mai sus.
Toate drumurile continue situate n D, cu extremitatile z0 si z1 , se pot
mparti n clase de drumuri omotope. Integrala de la z0 la z1 luata pe un
anumit drum continuu rectificabil din D nu-si schimba valoarea cata vreme
acest drum ramane n aceeasi clasa de omotopie.
Dupa cum stim, drumul continuu : [0, 1] D se numeste nchis daca
(0) = (1).
Definitia 7.2.2.Vom spune ca doua drumuri continue nchise din D, 0 si
1 sunt omotope n D ca drumuri nchise, dac
a exist
a o aplicatie continu
a,
:I I D
astfel ncat oricare ar fi t I,
(t, 0) = 0 (t) , (t, 1) = 1 (t) .
In acest caz, pentru orice I, drumul definit pentru orice t
I, (t) = (t, ) este un drum nchis 0 , iar familia ( )I de drumuri
nchise defineste o deformare continua de la drumul nchis 0 la drumul nchis
1 .
Daca n definitia de mai sus drumul 1 se reduce la un punct, adica aplicatia
1 : I D este o constanta, atunci spunem ca drumul 0 se contracta ntr-un
punct n domeniul D sau ca este nul-omotop n D.
Daca f este o functie olomorfa n D, iar drumurile continue nchise rectificabile 0 si 1 sunt omotope n D cu drumuri nchise atunci:
62

f (z) dz.

f (z) dz =
1

Daca 1 se reduce la un punct, evident ca:


Z
f (z) dz = 0.
1

Teorema fundamentala a lui Cauchy-Goursat se poate enunta astfel:


Daca drumul nchis rectificabil C din D este nul-omotop n D si f este o
functie olomorfa n D, atunci:
Z
f (z) dz = 0.
C

7.3

Functia primitiv
a

Fie f o functie olomorfa n domeniul simplu conex D si z0 un punct fixat din


D. Daca z este un punct oarecare din D, vom putea defini functia F : D C
prin:
Zz
f () d, z D

F (z) =
z0

integrala fiind luata pe un drum oarecare rectificabil situat n D cu extremitatile n z0 si z. Pentru orice z D, valoarea F (z) este univoc determinata, deoarece, dupa cum am vazut, integrala nu depinde de drumul de
integrare. Vom arata acum ca functia F este olomorfa n domeniul D si avem:
F 0 (z) = f (z) , z D.
Pentru aceasta sa dam lui z o crestere z asa ca z + z D. Vom avea:
z+z
Z

F (z + z) =

f () d.
z0

Deoarece integrarea se poate face de-a lungul oricarui drum situat n D cu


extremitatile n z0 si z + z, vom considera, acest drum format dintr-un arc
63

C ce uneste z0 cu z si segmentul de dreapta, ce uneste z cu z + z (daca |z|


este suficient de mic, acest segment va fi situat n D).
Avem evident:
f () d

F =

z+z
Z

Zz

z+z
Z

z0

z0

z0

f () d.

f () d =

Mai putem scrie:

z+z
Z

F =

z+z
Z

f () f (z) d +

f () d =
z0

z+z
Z

z0

f (z) d =
z0

z+z
Z

[f () f (z) d + f (z) z] .

=
z0

Deci
F
1
f (z) =
z
z

z+z
Z

(f () f (z)) d,
z0

de unde
z+z


Z




F

1



[f () f (z)] d .
z f (z) = |z|


z0

Punctul este situat pe segmentul [z, z + z]. Functia fiind olomorfa n D,


este n particular continua n punctul z, deci oricarui > 0 i corespunde un
() > 0 astfel ncat:
|f () f (z)| < , pentru | z| |z| < .
Aplicand formula de majorare, avem:
z+z

Z




< |z| , pentru |z| <
[f
()

f
(z)]
dt




z0

deci
64




F


z f (z) < , pentru |z| <
de unde rezulta existenta limitei:
lim

z0

F
= F 0 (z) = f (z) .
z

Observatie. In demonstratia de mai sus nu ne-am bazat decat pe continuitatea functiei f n domeniul D si pe independenta integralei de drum. Astfel
putem enunta rezultatul anterior sub urmatoarea forma:
Daca functia f este continua n domeniul D, iar integrala pe orice contur nchis rectificabil din D este nula, atunci functia F definita mai sus este
olomorfa n D si F 0 = f . Functia F este o primitiva a functiei f , deoarece
F0 = f.
Deci, n conditiile enuntate mai sus, functia f admite o primitiva n domeniul D.
Orice alta primitiva 0 difera de F printr-o constanta aditiva. Intradevar,
avem 0 F 0 = ( F )0 = 0, deci
F = c, = F + c.
Rezulta ca oricare ar fi o primitiva a functiei f avem:
Zz1


f (z) dz = (z1 ) (z0 ) = (z) zz10

z0

Ca aplicatie sa calculam integrala:


Z

dz
za

unde este un cerc cu centrul n punctul a, integrarea facandu-se n sens


direct. Deoarece functia nu este olomorfa n vecinatate punctului a, teorema
fundamentala a lui Cauchy nu se poate aplica, n acest caz.
1
Dar functia za
este olomorfa n domeniul simplu conex obtinut din planul
C facand o taietura T de-a lungul unui arc simplu care uneste punctul a cu .
1
Primitiva functiei za
este Log(z a), unde pentru functia logaritm alegem o
ramura oarecare care este olomorfa n domeniul simplu conex astfel format.
65

Alegand pe doua puncte z0 si z1 care nu sunt situate pe taietura T , dar pe


care le vom face apoi sa se apropie indefinit de cele doua borduri ale taieturii,
avem:
Zz1

dz
= Log (z1 a) Log (z0 a) =
za

z0

= ln |z1 a| + iArg (z1 a) ln |z0 a| iArg (z0 a) = iz[


0 z1 .
Facand punctele z0 si z1 sa tinda pe catre punctul n care intersecteaza
taietura T , obtinem:
Z
dz
= 2i.
za

Daca f e numai continua, n domeniul D, atunci integrala pe un contur


nchis nu mai este n general, nula. Fie z0 un punct din D si C o curba
Jordan rectificabila situata n D mpreuna cu interiorul sau adica (C) D,
iar z0 (C). Pompeiu defineste derivata, areolara a functiei f n punctul z0
prin formula:
R
1
f (z) dz
2i
Df (z0 )
C
RR
= lim 1
Dw
dw

(C)

unde limita se ia relativ la curbele C care se contracta n punctul z0 , adica


diametrul lor tinde la zero, curbele C continand n interior punctul z0 . Daca
presupunem ca partea reala si imaginara a functiei f au derivate partiale de
ordinul I continue n D, atunci am vazut ca:
Z
ZZ
f
f (z) dz = 2i
dw
z
C

(C)

si
Df (z0 )
= lim
Dw

RR

f
dw
(C) z

RR

dw

f
|z=z0
z

(C)

Deci, n acest caz, derivata areolara n domeniul D este chiar


66

f
.
z

Capitolul 8

Formula lui Cauchy si aplicatii


ale acesteia
8.1

Formula lui Cauchy

Teorema fundamentala a lui Cauchy-Goursat permite sa se puna n evidenta


o formula care stabileste o legatura ntre valorile unei functii olomorfe luate pe
un contur nchis si valorile pe care le ia aceasta functie n domeniul limitat de
acest contur.
Fie f o functie olomorfa, ntr-un domeniu D si fie C o curba Jordan rectificabila continuta n D mpreuna cu interiorul sau (C) D. Consideram un
punct oarecare z din interiorul lui C, z (C) si sa consideram integrala:
Z

f ()
d
z

luata de-a lungul conturului C n sens direct. Se vede ca functia de variabila


complexa,
7

f ()
z

este olomorfa n domeniul D {z}. Sa trasam un cerc cu centrul n punctul z


si de raza r suficient de mica, astfel ca acest cerc sa fie continut n (C). Curba
(C) fiind omotopa cu n domeniul D {z}, conform teoremei lui Cauchy
avem:
67

f ()
d =
z

f ()
d
z

aceasta formula fiind valabila pentru orice r > 0 suficient de mic. Cum integrala, din primul membru nu depinde de r, rezulta ca nici integrala din
membrul al doilea nu depinde de r. Mai putem scrie:
Z

f ()
d =
z

Z
Z
f (z) d
f () f (z0 )
[f () f (z)] d
+
d = 2if (z)+
.
z
z
z

In virtutea continuitatii functiei f n punctul z, rezulta ca oricarui > 0


i corespunde un r0 > 0, asa ca |f () f (z)| < , pentru orice si orice
r < r0 . Atunci


Z

f () f (z)

d < 2r = 2,

z

r

pentru r < r0 .
Cum este arbitrar, iar integrala, din primul membru al inegalitatii nu
depinde de r, rezulta ca n mod necesar:
Z
f () f (z)
d = 0
z

deci
Z
C

f ()
d =
z

f ()
d = 2if (z) .
z

Am obtinut n definitiv formula, lui Cauchy


Z
f ()
1
f (z) =
d, z (C)
2i
z
C

care arata ca valorile functiei olomorfe f luate n punctele din domeniul (C)
sunt complet determinate daca se cunosc valorile acestei functii pe frontiera C
a acestui domeniu.
68

Observatii. 1. Pe baza formularii ntarite a teoremei fundamentale, formula lui Cauchy ramane valabila si daca f este numai continua pe C si olomorfa
n interiorul lui C.
2. Daca punctul z este exterior curbei C, atunci functia de sub semnul
integral este olomorfa n (C) si deci n acest caz, avem:
Z
f ()
d = 0, z D (C).
z
C

8.2

Integrale de tip Cauchy

Integrala

1
2i

care figureaza n membrul drept al formulei lui Cauchy, poarta

numele de integrala lui Cauchy. In teoria functiilor precum si n anumite probleme la limita ale fizicii matematice, un rol important l joaca o generalizare
foarte naturala a integralei lui Cauchy, pe care o vom numi integrala de tip
Cauchy. Numim n acest fel o integrala, de forma:
Z
1
()
d
2i
z

unde este un drum rectificabil nu neaparat nchis, este o functie definita


si continua pe , iar z este un punct din complementul lui , z C . O
integrala de tip Cauchy se reduce la o integrala a lui Cauchy daca:
a)Conturul este o curba Jordan rectificabila.
b)Functia este restrangerea la a unei functii olomorfe ntr-un domeniu
D care contine curba mpreuna, cu interiorul sau.
Un exemplu de integrala de tip Cauchy care nu este o integrala a lui Cauchy
este dat de:
1
2i

d.

||=1

Sa notam D = C si sa consideram functia : D C, definita pentru


orice z D prin
Z
1
()
(z) =
d.
2i
z

69

Vom arata acum ca functia este olomorfa n deschisul D si chiar admite n


D derivate de orice ordin care sunt toate olomorfe si se calculeaza dupa regula
de derivare sub semnul integral.
Pentru demonstratie vom considera o integrala de forma:
Z
()
(z) =
d, n N.
()
( z)n

Fie z D fixat si fie h asa ca z + h sa se gaseasca n aceeasi componenta


conexa a lui D ca si z. Avem:


Z
1
(z + n) (z) = ()
d.
( z)n

Sa folosim urmatoarea identitate:


1
h
h2
1
+
.

=
zn z
( z)2 ( 2)2 ( z h)
Derivand aceasta identitate de n 1 ori n raport cu z, obtinem:
1
1
nh
1
n+1
( z h)n Pn (, z, h)
n
n =
n+1 + 2 ( z)
( z h)
( z)
h
( z)
unde Pn (, z, h) este un polinom n , z si h. Aceasta formula se poate demonstra prin inductie.
T
inand seama de aceasta formula, avem:
(z + h) (z)
=n
h

() d
+h
( z)n+1

() Pn (, z, h)
d.
( z)n+1 ( z n)n

Sa notam M = max | ()|.

Fie = (z, ) si sa presupunem ca |h| < 2 . Deoarece Pn este o functie


continua n si h, avem |Pn | < M1 pentru si |h| < 2 . Rezulta ca:


Z



() Pn (, z, h)
M M1


d
( z)n+1 ( z h)n n+1 n L, L = l () .


2

70

T
inand cont de aceasta delimitare, deducem ca exista:
Z
()d
(z + h) (z)
(z) = lim
=n
.
h0
h
( z)n1

Pentru n = 1, vedem ca functia


(z) =

1
2i

()
d
z

are o derivata n D data de formula:


Z
()
1
0
(z) =
d, z D.
2i
z

adica obtinuta prin regula derivarii sub semnul integral.


Dar integrala din membrul drept este de tipul () cu n = 2 si deci exista
derivata a doua:
Z
2!
()
00
(z) =
d, z D.
2i
( z)2

Continuand indefinit derivarea, ajungem la concluzia ca functia are n domeniul D derivate de orice ordin date de
Z
n!
()
d, z D.
(n) (z) =
2i
( z)n+1

Aplicand acest rezultat la formula lui Cauchy:


Z
1
f () d
f (z) =
2i
z
C

ajungem la concluzia ca o functie f olomorfa n interiorul curbei simple rectificabile C si continua pe C admite n interiorul lui C derivate succesive de
orice ordin care sunt toate olomorfe n (C) si sunt date de:
Z
n!
f () d
(n)
f (z) =
, n = 0, 1, 2, ...
2i
( z)n+1
C

71

Deoarece pentru orice punct z D se poate alege un contur (C), (C) D,


astfel ca z (C), obtinem n definitiv urmatoarea proprietate importanta a
functiilor olomorfe:
O functie f olomorfa n domeniul D admite derivate succesive de orice
ordin, care sunt toate olomorfe n domeniul D.
De aici rezulta ca partea reala si cea imaginara a unei functii olomorfe n
D sunt functii indefinit derivabile n acest domeniu.
Observatie. Evident ca n cazul formulei lui Cauchy are loc urmatoarea
proprietate la limita oricare ar fi C,
lim f (z) = f ()

z
z(C)

adica valorile functiei f pe curba C coincid cu valorile limita din interiorul lui
C.
Se pune n mod natural urmatoarea problema la limita pentru integralele de
tip Cauchy: sa se gaseasca valorile limita ale functiei (z) pentru z
si n ce conditii ele coincid cu ().
Daca functia f este definita si continua n domeniul D si daca integrala pe
orice contur nchis C D este nula, atunci functia f este olomorfa n D.
Pe baza unei observatii anterioare putem afirma ca functia F : D C
definita pentru orice z D prin
Zz
F (z) =

f () d
z0

este olomorfa n D, iar F 0 (z) = f (z).


Dar F fiind olomorfa n D, rezulta ca si derivata F 0 = f este olomorfa n
D si teorema este demonstrata.
Observatie. Intrucat proprietatea de olomorfie are un caracter local, este
suficient de aratat ca functia f este olomorfa n orice disc situat n D.
Deoarece discul este simplu-conex este suficient ca n ipoteza teoremei lui
Morera sa se presupuna ca f este continua n D si integrala pe frontiera oricarui
triunghi din D este nula.
Consideram formula:
Z
n!
f () d
(n)
f (z) =
, z (C) .
2i
( z)n+1
C

72

Pentru functia f continua pe C, vom pune M = maxf (). Notand =


C

(z, C) si L = l (C), vom avea:


(n)
f (z) n! M L .
2 n+1
Daca C este un cerc cu centrul n punctul z si de raza R, atunci L = 2R,
= R si deci:
(n)
f (z) n! M.
Rn
Presupunem ca n formula lui Cauchy
Z
f ()
1
d
f (z) =
2i
z
C

conturul C este un cerc cu centrul n z si de raza R situat mpreuna cu interiorul


sau n domeniul D, n care functia f este definita si olomorfa (putem presupune
de altfel ca f este continua pe C si olomorfa n discul (C)). Punand =
z + Rei , 0 avem d = Riei . Formula lui Cauchy devine:
1
f (z) =
2

Z2
f z + Re

1
d =
2

Z2
f () d.
0

Deoarece ds = Rd, mai putem scrie:


Z
1
f (z) =
f () ds.
2R
C

Aceasta formula exprima asa-zisa proprietate de medie a functiilor olomorfe:


Valoarea functiei olomorfe f n punctul z, care este centrul cercului C, este
egala cu media aritmetica a valorilor acestei functii luate pe cercul C.

8.3

Reprezentarea functiilor olomorfe prin serii Taylor

Consideram f o functie definita si olomorfa n domeniul D si fie a un punct


din D. Punctul a fiind interior, va exista un cerc C cu centrul n a si de raza
R suficient de mica, astfel ca (C) D. Aceasta se ntampla daca se alege
R < (a, D). Fie z (C). Avem:
73

Z
f ()
1
d.
2i
z
C

za
Sa punem |z a| = r. Atunci z = Rr < 1 si deci putem scrie:
f (z) =

1
1
1
1
=
=
=
z
z (z a)
a 1 za
a
=

1
za
(z a)n
+
+
...
+
+ ...,
a ( a)2
( a)n+1

seria de mai sus fiind o serie de functii continue de C si convergenta


uniform pe C. Aceasta proprietate se pastreaza daca nmultim toti termenii
1
acestei serii cu 2i
f (). Seria obtinuta se poate integra termen cu termen si
avem:
Z
Z
1
f ()
(z a)n
f () d
f (z) =
d + ... +
+ ...
2i
a
2i
( a)n+1
C

T
inand seama de formulele care dau derivatele succesive ale integralei lui
Cauchy, obtinem n definitiv dezvoltarea:
za 0
(z a)n (n)
f (a) + ... +
f (a) + ... .
1!
n!
Aceasta serie converge absolut si uniform pe discul compact (C), oricare ar
fi R < (a, D).
Teorema 8.3.1. Daca f este o functie olomorf
a ntr-un domeniu D, atunci
oricare ar fi punctul a D exista un disc cu centrul n punctul a, (a, R),
astfel ncat pentru orice z (a, R)
f (z) = f (a) +

f (z) =

an (z a)n

n=0

unde:
f (n) (a)
.
n!
Cu alte cuvinte, o functie olomorfa n domeniul D se poate dezvolta, n
serie Taylor n vecinatatea oricarui punct din D.
an =

74

Reprezentarea functiei f prin suma unei serii Taylor n discul (a, R) este
unica.
Pe de alta parte, am vazut ca suma unei serii Taylor este olomorfa n discul
de convergenta.
De aici rezulta ca o functie olomorfa ntr-un domeniu D se poate defini
ca functie dezvoltabila n serie Taylor n vecinatatea oricarui punct al acestui
domeniu.
Fie H () familia functiilor olomorfe n discul = (a, R) si A = {(an )}

P
multimea tuturor sirurilor de numere complexe (an ) astfel ncat seria
an n
n=0

sa fie convergenta pentru || < R.


Teorema 8.3.2. Exista o aplicatie unic
a, bijcctiv
a si liniar
a L : H()
A, cu proprietatea ca daca f H() si L(f ) = (an ), atunci z f (z) =

P
an (z a)n . Coeficientii an sunt dati de:
n=0

f (n) (a)
.
n!
Observatii. 1. Dezvoltarea n serie Taylor de mai sus are loc n cel mai
mare disc cu centrul n a care este continut n D. Dar seria Taylor din membrul
drept este o serie de puteri ale lui (za) care are un anumit disc de convergenta
cu centrul n a si de raza R0 (a, D). Daca R (a, D), nseamna ca
suma seriei Taylor este definita si n puncte care sunt n afara domeniului D n
care este definita functia f . Aceasta observatie este foarte importanta pentru
a da o metoda de prelungire a functiei f n afara domeniului D, metoda care
va conduce la construirea functiei analitice conceputa global.
P (z)
unde presupunem ca poli2. Fie f o functie rationala, adica f (z) = Q(z)
noamele P si Q sunt ireductibile.
Fie z1 , z2 , ..., zm polii acestei functii, adica Q(zk ) = 0, k = 1, 2, ..., m. Am
vazut ca f este olomorfa n C {z1 , ..., zm }.
Fie a C {z1 , ..., zm } si ne punem problema de-a dezvolta aceasta functie
dupa puterile lui (z a). Vom avea:
an =

f (z) =

P (z)
= a0 + a1 (z a) + ... + an (z a)n + ... .
Q(z)

Coeficientii dezvoltarii se pot determina punand z a = h, scriind apoi:


P (a + h) = Q(a + h)(a0 + a1 h + ... + an hn + ...)
75

si egaland coeficientii acelorasi puteri ale lui h din cei doi membri. Pentru
gasirea razei de convergenta a seriei de mai sus se poate aplica formula lui
Cauchy-Hadamard, dar aceasta duce n general la calcule complicate. Sa observam nsa ca aceasta raza de convergenta este egala cu raza discului maxim
cu centrul n punctul a si continut n domeniul C {z1 , ..., zm }, adica este
egala cu distanta de la punctul a la cel mai apropiat dintre punctele z1 ,..., zm .
Deci, daca polinomul Q nu este o serie de convergenta a seriei de mai sus este
totdeauna un numar finit.
In particular, chiar daca polinoamele P si Q au coeficientii reali, iar Q(x)
P
nu se anuleaza pe axa reala, adica functia rationala Q
este continua pe toata
axa reala, seria:
P (x)
= a0 + a1 x + ... + an xn + ...
Q (x)
va avea un interval de convergenta finit ] R, R[ unde R = |z0 | fiind radacina
cea mai apropiata de origine a ecuatiei Q(z) = 0. In adevar, n acest caz discul
{z : |z| < R} este chiar discul de convergenta al dezvoltarii:
P (z)
= a0 + a1 z + ... + an z n + ... .
Q (z)
P
Dar din teoria seriilor de puteri se stie ca seria
an xn diverge n afara disP
cului de convergenta. In particular, seria an xn va fi divergenta pe intervalele
] , R[ si ]R, [.

8.4

Reprezentarea functiilor olomorfe prin serii Laurent

Dezvoltarea n serie Taylor a unei functii olomorfe ntr-un disc se poate


generaliza, n cazul unei functii olomorfe ntr-o coroana circulara, obtinanduse dezvoltarea functiei ntr-o serie numita serie Laurent care va cuprinde seria
Taylor ca un caz particular. Fie deci functia f definita si olomorfa n coroana
{z : R2 < |z a| < R1 } si continua pe frontiera acestei coroane, adica pe cercurile C1 = {z : |z a| = R1 } si C2 = {z : |z a| = R2 }.
Aceasta coroana o vom nota pe scurt (C1 , C2 ). Fie z (C1 , C2 ). Cu
ajutorul unei taieturi de-a lungul unui arc simplu care uneste un punct de pe
C1 cu un punct de pe C2 care nu trece prin z, se construieste un domeniu
simplu conex care contine punctul z si n care f este olomorfa.
Aplicand formula lui Cauchy conturului format din C1 , C2 si cele doua
borduri ale taieturii avem:
76

f (z) =

1
2i

f ()
1
d
z
2i

C1

f ()
d.
z

C2

Sa punem |z a| = r. Daca C1 , atunci




z a
r


a = R1 < 1
si putem folosi dezvoltarea:
1
1
1
1
=
=
=
z
a (z + a)

a
1 za
a
za
1
(z a)n
+
+ ...
2 + ... +
a ( a)
( a)n+1
seria fiind convergenta absolut si uniform pe C1 . Inmultind fiecare termen cu
1
f () si integrand termen cu termen, obtinem:
2i
Z
f () d
1
= a0 + a1 (z a) + ... + an (z a)n + ...
2i
z
=

C1

unde
1
an =
2i

f ()
d, n = 0, 1, ... .
( a)n+1

C1

Sa presupunem acum ca C2 . In acest caz avem




a R2


z a = r < 1,
si deci putem folosi dezvoltarea:

1
1
1
1
=
=
=
a
z
z a ( a)
z a 1 za

1
a
( a)m1
+
+
...
+
+ ...
z a (z a)2
(z a)m
()
seria fiind uniform convergenta pe C2 . Inmultind cu f2i
si integrand termen
cu termen, obtinem:
=

77

1
2i

f () d
a1
a2
am
=
+
+ ... +
+ ...
z
z a (z a)2
(z a)m

C2

unde
am =

1
2i

f () ( a)m1 d,

m = 1, 2, ... .

C2

Am obtinut astfel dezvoltarea n serie Laurent a functiei f n coroana


(C1 , C2 ):
f (z) = ... +

am
a1
+ a0 + a1 (z a) + ... + an (z a)n + ...
m + ... +
(z a)
za

unde coeficientii am si an sunt dati de formulele de mai sus. Sa observam


ca putem exprima acesti coeficienti cu ajutorul unei aceleasi formule. Pentru
aceasta sa observam ca un cerc oarecare C = {z : |z| = R}, R2 < R < R1 este
f ()
omotop n coroana (C1 , C2 ) atat cu C1 cat si cu C2 , iar ca functia 7 (a)
n
care figureaza sub semnul integral este olomorfa n aceasta coroana pentru
orice numar ntreg n. Putem scrie deci :
Z
1
f () d
,
an =
2i
( a)n+1
C

iar dezvoltarea n serie Laurent o putem scrie:


f (z) =

+
X

an (z a)n .

n=

Am obtinut deci o dezvoltare a functiei f olomorfe n coroana (C1 , C2 ) ntro serie de puteri ntregi pozitive sau negative a lui z a. Aceasta este seria
Laurent care se descompune n doua parti distincte: partea tayloriana formata
din puterile nenegative ale lui z a si partea principala formata din puterile
negative ale lui z a. Daca partea principala a seriei Laurent este nula, adica
an = 0, n = 1, 2, ..., atunci seria Laurent se reduce la o serie Taylor, iar
suma acestei serii va fi o functie n discul (C1 ). Sa mai observam ca partea
principala se poate transforma ntr-o serie de puteri daca facem substitutia
1
. In adevar se obtine n acest fel seria a1 z 0 + a2 (z 0 )2 + ...
z 0 = za
78

Putem arata ca o serie Laurent are ca domeniu de convergenta o coroana


circulara si converge absolut si uniform pe orice compact din aceasta coroana.
Intradevar, partea tayloriana are ca domeniu de convergenta discul de
convergenta {z : |z a| < R1 } si converge uniform pe orice disc compact
{z : |z a| r1 < R1 }. Partea principala adusa la forma unei serii de puteri va avea un disc de convergenta {z 0 : |z 0 | < R20 } si converge uniform pe
0
0
0
oricen disc compact {z 0 : |z
o | r2 < R2 }. Deci partea principala converge
pe z : |z a| > R10 = R2 si convergenta este uniforma pe orice multime
2
{z : |z a| z2 > R2 }. Daca R1 > R2 , atunci seria Laurent converge n
coroana {z : R2 < |z a| < R1 }, convergenta fiind uniforma pe orice coroana
compacta {z : R2 < r2 |z a| r1 < R1 }. Suma seriei va fi olomorfa n
aceasta coroana.
Daca R1 = R2 , seria Laurent poate converge n unele puncte ale cercului
{z : |z a| = R1 }.
Daca R1 < R2 , seria Laurent nu converge n nici un punct z C.
Coeficientul a1 al seriei Laurent joaca un rol special. Pentru a evidentia
acest lucru, sa consideram o curba Jordan rectificabila C situata n coroana
(C1 , C2 ) si continand punctul a n interior. Deoarece seria converge uniform
pe C, putem s-o integram termen cu termen si obtinem formula:
Z
f (z) dz = 2ia1
C

deoarece
Z

(z a)n dz =

0, n 6= 1
2i, n = 1

Coeficientul a1 poarta numele de reziduu al functiei f relativ la coroana


(C1 , C2 ).
Dezvoltarea unei functii olomorfe n coroana (C1 , C2 ) ntr-o serie Laurent
este unica. Aceasta revine la a arata ca daca f = 0 n (C1 , C2 ), atunci ak = 0
pentru orice k. Pentru aceasta vom considera functia (z a)k1 f (z) si o vom
integra pe C. Obtinem 0 = 2iak , deci ak = 0.
Fie D = (C1 , C2 ) = {z : R2 < |z a| < R1 } si H(D) familia functiilor

P
olomorfe n D. Sa notam A = {(an )nZ } cu proprietatea ca
an n converge
n=0

pentru || < R1 si

an

converge pentru || <

n=1

79

1
.
R2

Teorema 8.4.1. Exista o aplicatie unica, bijectiv


a si liniar
a L : H (D)
A cu proprietatea ca daca f H (D) si L (f ) = (an ) atunci z D f (z) =
+
P
an (z a)n .
n=

8.5

Teorema maximului modulului

Teorema 8.5.1. Daca functia f : D C, neconstant


a, este olomorf
a n
domeniul marginit D si continua n D, atunci modulul ei nu si poate atinge
maximul n D si deci l atinge pe frontiera lui D.
Functia f fiind continua pe compactul D, modulul sau si va atinge maximul
pe D. Sa notam M = max |f (z)| = kf kD si sa presupunem ca ar exista puncte
zD

din D n care acest maxim este atins. Vom nota cu E = {z D : |f (z)| = M }.


Conform ipotezei E 6= . Daca E = D, atunci ar rezulta |f (z)| = M , z D si
conform unei proprietati cunoscute a functiilor olomorfe, ar nsemna ca f s-ar
reduce la o constanta. Deci E D si va exista cel putin un punct z0 D E.
In virtutea continuitatii avem, |f (z0 )| = M .
Deoarece z0 E, putem construi un cerc C cu centrul n z0 si de raza
r suficient de mica care sa fie continut mpreuna cu interiorul n D si astfel
ca pe acest cerc sa existe cel putin un punct z1 care sa nu apartina multimii
E. Atunci |f (z1 )| < M . In virtutea continuitatii functiei f pentru un anumit
> 0 convenabil ales (anume < M |f (z1 )|), putem gasi un arc C1 al
cercului C continand punctul z1 asa ncat z C1 |f (z)| M .
Fie C2 = C C1 . Avem z C, atunci z = z0 + rei . Conform teoremei de
medie a functiilor olomorfe
Z
Z
Z
1
1
f (z0 ) =
f (z) ds =
f (z) ds + f (z) ds
2r
2r
C

C1

C2

unde ds = rd este elementul de arc pe cercul C. Luand valorile absolute,


deducem:
1
L
[(M ) L1 + M L2 ] = M
2r
2r
unde L1 si L2 sunt lungimile arcelor C1 si C2 . Inegalitatea obtinuta nu este
posibila. Deci n mod necesar E = si teorema este demonstrata.
Lema 8.5.2.(Lema lui Schwarz) Daca functia f definit
a pe discul compact {z C : |z| R} este olomorfa pe discul {z C : |z| < R} si f (0) = 0,
M = |f (z0 )|

80

iar
|f (z)| M, pentru |z| R,
atunci
|f (z)|

M
M
|z| pentru |z| R si |f 0 (0)| <
.
R
R

|z| ntr-un punct z, |z| < R, este posibil


a numai n
Egalitatea |f (z)| = M
R
M i
cazul functiei f (z) = R e z.
Functia f fiind olomorfa n {z C : |z| < R} se dezvolta n acest disc ntr-o
serie Taylor:
f 0 (0)
z + ..., |z| < R.
1!
Functia definita pe acest disc prin:
f (z) = f (0) +

f (z)
f 00 (0)
= f 0 (0) +
z + ... pentru z 6= 0
z
2
si (0) = f 0 (0) este olomorfa n acest disc. Fie un r fixat, 0 < r < R. Maximul
modulului functiei relativ la discul compact {z : |z| r} este atins pe cercul
{z C : |z| = r}. Deci:
(z) =

| (z)| =

M
M
|f (z)|

pentru |z| r, | (0)|


.
|z|
r
r

Facand r R, se deduce:
| (z)|

M
M
M
, deci |f (z)|
|z| , |f 0 (0)|
.
R
R
R

Daca pentru un z, |z| < R, are loc egalitatea | (z)| =


se reduce la o constanta si deci:

M
,
R

atunci functia

M i
M ei
e , adica f (z) =
z.
R
R
Lema 8.5.3. Daca f este o functie olomorf
a n D, care nu se reduce la
functia 0, atunci zerourile sale n domeniul D sunt puncte izolate.
Un punct a D se numeste zero al functiei f daca f (a) = 0.
(z) =

81

Daca n vecinatatea punctului a functia f nu este identic nula, atunci dezvoltarea sa tayloriana dupa puterile lui (z a) va avea cel putin un coeficient
diferit de zero, deci:
f (z) = ap (z a)p + ..., ap =

f (p) (a)
6= 0
p!

adica n vecinatatea punctului a functia f se poate scrie sub forma:


f (z) = (z a)p (z)
unde (z) = ap + ap+1 (z a) + ... este o functie definita si olomorfa n
vecinatatea lui a, iar (a) 6= 0. Sa aratam ca n acest caz punctul a este un
zero izolat. Daca n-ar fi asa, ar exista un sir de zerouri (zn ), adica f (zn ) = 0 si
zn a, zn 6= a. Atunci n mod necesar (zn ) = 0. Deoarece este continua
n punctul a va rezulta (a) = 0, ceea ce este contradictoriu.
Mai pot exista n domeniul D zerouri pe care le putem numi zerouri inferioare, adica zerouri n vecinatatea carora functia f este identic nula. Domeniul
D l vom descompune n urmatoarele doua submultimi: A formata din punctele
z D pentru care f (z) 6= 0 si zerourile izolate din domeniul D; B formata din
zerourile interioare.
Avem D = A B si A B = .
Deoarece f nu este identic nula n D, rezulta A 6= 0. Sa presupunem ca si
B 6= 0. Atunci, deoarece D este conex, vom avea sau A0 B 6= sau AB 0 6= .
Daca ar exista, A0 si B, atunci va fi un zero interior si nu ar putea
fi punct de acumulare al multimii A. Daca ar exista un B 0 si A atunci
ar fi un punct de acumulare de zerouri si nu ar putea fi un zero izolat. Deci
n ambele cazuri ajungem la o contradictie ceea ce ne arata ca n mod necesar
B = si deci D = A si lema e demonstrata.
In continuare vom prezenta teorema identitatii functiilor olomorfe.
Teorema 8.5.4. Daca functiile f si g sunt definite si olomorfe pe un
domeniu D si daca restrangerile lor relative la o submultime E a domeniului
D care are cel putin un punct de acumulare n domeniul D sunt egale, atunci
functiile f si g sunt egale.
Deci f |E = g |E f = g.
Pe baza ipotezei E 0 D 6= 0 si f (z) = g(z) pentru z E. Sa notam F = f g
care este o functie olomorfa n D si F (z) = 0 pentru z E (F |E = 0 ). Fie
E 0 si D; deoarece F este continua n punctul , rezulta F () = 0.
Deci a este un zero neizolat al functiei F , ceea ce arata ca n mod necesar
trebuie sa avem F (z) = 0 pentru z D, adica f = g.
82

Observatii. 1. Teorema unicitatii functiilor olomorfe ne arata ca o functie


olomorfa ntr-un domeniu este perfect determinata daca se cunosc valorile ei
pe o submultime a acestui domeniu care are cel putin un punct de acumulare
interior domeniului, de exemplu, un arc de curba.
2. Daca functiile f si g olomorfe n D coincid ntr-un punct al domeniului
D, mpreuna cu toate derivatele, atunci ele sunt egale. Intradevar n acest
caz seriile tayloriene n care se dezvolta f si g coincid ntr-un anumit disc cu
centrul n punctul respectiv.

83

84

Capitolul 9

Prelungirea analitic
a
Fie f o functie definita si olomorfa ntr-un domeniu D. O problema naturala
care se pune este de a vedea daca aceasta functie nu se poate prelungi n afara
domeniului D printr-o functie olomorfa ntr-un domeniu mai larg, adica de a
e D
vedea daca exista o functie fe definita si olomorfa ntr-un domeniu D
e
asa ncat f |D = f . O astfel de functie, daca exista, se va numi prelungirea
analitica a functiei f de la domeniul D la domeniul D. Pe baza teoremei
identitatii functiilor olomorfe, o astfel de prelungire, daca exista, este unica.
Fie f o functie olomorfa n domeniul Df si g o functie olomorfa n Dg si
sa presupunem ca Df Dg 6= si ca z Df Dg f (z) = g (z). In acest
caz, vom spune ca functia g prelungeste analitic functia f din domeniul Df n
domeniul Dg si invers.
e = Df Dg prin:
Functia fe definita pe domeniul D

f (z) , z Df
e
f (z) =
g (z) , z Dg
va fi o prelungire analitica atat a functiei f cat si a functiei g.
Pentru a construi o functie analitica oarecare vom porni de la o serie tayloriana a0 + a1 (z a) + ... + an (z a)n + ... .
Evident, aceasta serie este definita de punctul a C si de sirul (an ) al
coeficientilor. Singura conditie la care este supus sirul (an ) este ca raza de
convergenta a seriei sa fie pozitiva, deci seria va admite un disc de convergenta
(a, R). Sa notam = (a, r) si
S (z) =

an (z a)n , |z a| < R.

n=0

85

S va fi o functie olomorfa n discul ().


Perechea ordonata (a, S) o vom numi element analitic. Acest element este
deci perfect determinat de punctul a C si de sirul (an ).
Sa alegem un punct b () si sa dezvoltam functia S n vecinatatea lui b.
Vom avea:
S (z) =

X
S (n) (b)
n=0

n!

(z b)n .

Aceasta dezvoltare este valabila n discul maxim (0 ) cu centrul n b si


continut n discul (), adica n interiorul cercului 0 cu centrul n B si care

P
este tangent la , deci de raza R |a b|. Dar seria
bn (z b)n unde
n=0

bn =

S (n) (b)
n!

va avea, o raza de convergenta Rb , care verifica inegalitatile:


R |a b| Rb R + |a b| .

Sa notam cu (b ) discul de convergenta al acestei serii. Punand:


T (z) =

bn (z b)n , z (b )

n=0

functia va fi olomorfa n (b ). Avem astfel definit un nou element (b, T ).


Deoarece b (), iar z () (b ) S (z) = T (z) vom spune ca elementul
(b, T ) este o prelungire directa a elementului (a, S). Sa observam ca functia T
este perfect determinata, daca se cunoaste elementul initial (a, S) si punctul
b (). De aceea vom pune T = Sb .
Daca Rb = R |a b|, functia Sb va prelungi analitic functia S n afara
discului (). Putem defini functia f : () (b ) C prin:

S (z) , z ()
f (z) =
Sb (z) , z (b ) .
Vom mai scrie simbolic f = S Sb .
Functia f va fi o prelungire analitica a lui S de la () la () (b ). Vom
presupune acum ca punctul b descrie discul (). Sa aratam ca functia F =
Sb , este olomorfa n domeniul D = (b ), b ().

b()

Prin definitie, daca z (b ), deci exista cel putin un b () asa ca


z (b ) atunci F (z) = Sb (z).
86

Pentru ca F sa fie univoc definita este suficient sa aratam ca, daca consideram doua elemente (b, Sb ), (c, Sc ) cu (b ) (c ) = A 6= , atunci
z A Sb (z) = Sc (z).
Notand Rb si Rc razele de convergenta ale celor doua elemente avem
|b c| < Rb + Rc .
Fie
=

bRc + cRb
.
Rc + Rb

Avem () A.
Intr-o vecinatate a lui , V (), avem Sb |V = Sc |V = S |V . Deci Sb |V =
Sc |V , de unde rezulta ca Sb A = Sc |A .
Sa consideram acum cazul cand pentru un punct b () avem Rb = R
|a b|. In acest caz, cercul b , va fi tangent la cercul ntr-un punct .
Punctul se va numi punct singular, deoarece nu va exista nici o prelungire
a lui S care sa fie olomorfa ntr-o vecinatate a lui . In adevar, daca ar exista,
un disc cu centrul n , ( ) si o functie F care sa fie olomorfa n () ( ) si
F () = S, atunci dezvoltarea functiei F dupa puterile lui z b ar fi valabila n
interiorul unui cerc 0 cu centrul n b si care trece prin punctele de intersectie
ale cercurilor si . Evident ca discul (0 ) este mai mare decat (b ) si
deoarece F (z) = S(z) pentru z () avem
F (z) =

bn (z b)n .

n=0

Deducem ca raza Rb nu poate fi raza de convergenta, a elementului (b, Sb ).


Sa aratam ca pe cercul de convergenta al unui element (a, S) se gaseste cel
putin un punct singular.
Intradevar, daca pe nu s-ar gasi nici un punct singular, atunci oricare ar fi
punctul z se va gasi un b (), asa ca z (b ). Discurile (b ) astfel puse
n evidenta formeaza o acoperire a cercului , din care se va extrage o acoperire
finita. Reuniunea, acestor discuri formeaza un domeniu situat n D = (b )
b()

si care contine cercul . Rezulta ca n domeniul D se poate include un disc cu


centrul n a si de o raza mai mare decat R, ceea ce ar contrazice faptul ca R
este raza de convergenta a elementului (a, S).
Daca pentru orice b din discul () avem Rb = R |a b|, rezulta ca orice
punct de pe va fi singular. In acest caz, D = () si f = S, deci elementul
(a, S) nu se poate prelungi n afara discului ().
87

9.1

Prelungirea de-a lungul unui drum

Sa notam cu multimea tuturor elementelor e = (a, S). Fie : I C,


I = [0, 1] un drum continuu. O aplicatie : I , I = [0, 1] o vom numi
prelungire de-a lungul lui , daca:
1) oricare ar fi t [0, 1], (t) are prima component
a (t), adic
a (t) =
( (t) , St ),
si
2) oricare ar fi t [0, 1], exista V (t), astfel nc
at pentru s V (t), (s) s
a
fie o prelungire directa a lui (t).
Sa observam mai ntai ca, daca 1 si 2 sunt doua prelungiri de-a lungul lui
, atunci sau 1 = 2 , sau oricare ar fi t I, 1 (t) 6= 2 (t). Aceasta rezulta din
faptul ca multimile {t I; (t) = 2 (t)} si {t I; 1 (t) 6= 2 (t)} sunt ambele
deschise n I. Daca amandoua ar fi nevide, am avea o descompunere disjuncta
a multimii conexe I n doua multimi deschise, ceea ce este imposibil.
In multimea a elementelor vom introduce urmatoarea relatie de
echivalenta:
Vom spune ca doua elemente (a, S) si (b, T ) sunt echivalente daca exista un
drum : I C de la a la b, adica (0) = a, (1) = b si o prelungire de-a
lungul lui asa ca (0) = (a, S) si (1) = (b, T ).
Ne putem convinge usor ca aceasta este ntr-adevar o relatie de echivalenta.
Rezulta ca multimea elementelor va putea fi mpartita n clase de
echivalenta. O astfel de echivalenta va defini o functie analitica.
Cu alte cuvinte, o functie analitica F va fi conceputa ca o multime de
elemente care sunt echivalente ntre ele. Functia f va fi perfect determinata
daca cunoastem unul dintre elementele sale.
Deci spatiul functiilor analitice este spatiul cat al spatiului prin relatia de
echivalenta introdusa mai sus.
Fie e = (a, S) un element dat si fie : I C, (0) = a un drum oarecare ce
porneste din a. Pornind de la elementul e, vom ncerca sa efectuam prelungirea
sa de-a lungul drumului . Daca aceasta prelungire este posibila, atunci n
punctul (1) = b vom ajunge cu un element (b, U ) echivalent cu elementul
(a, S). Se spune ca punctul b este atins prin prelungire de-a lungul drumului
.
Putem avea nsa si urmatoarea situatie: pe curba exista un punct , deci
pe intervalul I exista un punct cu = ( ), astfel ncat sa existe o aplicatie
: [0, ] C ca pentru orice 0 , 0 < 0 < , [0, 0 ] sa fie o prelungire a
elementului (a, S) de-a lungul drumului [0, 0 ] , dar nu exista o prelungire a
88


acestui element de-a lungul drumului [0, ] . Deci punctul nu poate fi atins
prin prelungire de-a lungul lui , dar orice punct situat pe ntre a si este
atins prin prelungire de-a lungul lui . In acest caz, vom spune ca punctul
este un punct singular pus n evidenta prin prelungire de-a lungul lui . Vom
mai spune ca drumul este un drum de singularitate. Domeniul de existenta al
functiei analitice generate de elementul (a, S), numit si domeniu weierstrassian,
va fi acoperit de discurile elementelor din clasa, respectiva. Punctele singulare
vor fi acele puncte ale frontierei domeniului de existenta care sunt accesibile
din acest domeniu printr-un drum continuu.

9.2

Functia olomorf
a ca parte a unei functii analitice

Fie f : D C o functie olomorfa n domeniul D. Am vazut ca oricare ar fi


un punct a D, functia f se poate reprezenta ntr-un disc (a, R) cu centrul n
punctul a, prin suma S a unei serii tayloriene. Deci functia f se va reprezenta
n discul (a, R) prin elementul e = (a, S), adica z (a, R) = f (z) = S(z).
Se poate arata usor ca toate elementele (a, S), cand a descrie domeniul D,
se gasesc n aceeasi clasa de echivalenta. Cu alte cuvinte, o functie olomorfa
ntr-un domeniu D va fi o parte a unei functii analitice.
Intradevar, fie doua elemente (a, S) si (b, U ) doua elemente care reprezinta
functia f n vecinatatea punctului a D, respectiv b D.
Fie : I D un drum continuu rectificabil situat n D, cu extremitatile a
si b. Deoarece = (, D) > 0 orice element e cu centrul ntr-un punct de pe
care reprezinta functia f n vecinatatea acelui punct va avea o raza R .
Multimea E a acestor elemente va defini o prelungire de la elementul (a, S) la
elementul (b, U ), de-a lungul lui n felul urmator: pentru orice t [0, 1] vom
alege ca (t) elementul e E care are centrul n punctul (t).
Rezulta ca elementul (a, S) si (b, U ) sunt n aceeasi clasa de echivalenta.
Conform definitiilor date notiunile de punct atins si de punct singular depind de drumul de-a lungul caruia se efectueaza prelungirea. Deci, chiar daca
un anumit punct este atins prin prelungire de-a lungul a doua drumuri distincte, s-ar putea ca cele doua elemente obtinute prin prelungire cu centrele n
punctul considerat sa nu coincida.
O functie analitica f este uniforma daca oricare ar fi drumul de prelungire
n orice punct atins se obtine acelasi element. Aceasta nseamna ca f ia o
valoare univoc determinata, n orice punct al domeniului de existenta. De
aceea domeniul de existenta al unei functii uniforme este un domeniu univalent.
O functie analitica f care nu este uniforma, se numeste multiforma. In acest
89

caz, exista cel putin un punct atins astfel ncat prin prelungire de-a lungul a
doua drumuri sa obtinem n acel punct doua elemente distincte.
Deoarece toate seriile derivate ale unei serii de puteri au acelasi disc de
convergenta rezulta ca daca functia analitica f este uniforma si are domeniul
de existenta D care este univalent, atunci toate derivatele f 0 , f 00 , ... au acelasi
domeniu de existenta, deci si multimea singulara S este aceeasi pentru toate
aceste functii.
Proprietatile de uniformitate, respectiv multiformitate, ale unei functii
analitice sunt proprietati globale, adica privesc functia analitica conceputa
global. Astfel, o ramura a unei functii analitice multiforme ar putea fi uniforma.
Numim punct critic din plan cu proprietatea ca n orice vecinatate a acestui
punct o ramura a functiei analitice este multiforma.
Teorema 9.2.1.(monodromiei). Orice ramur
a a unei functii analitice
corespunzatoare unui domeniu D simplu conex, care nu contine nici o singularitate a functiei analitice, este uniforma, deci olomorf
a in D.
Demonstratie. Fie D domeniul simplu conex n care este definita ramura
unei functii analitice si e0 elementul cu centrul n z0 D. Fie z1 D, z1 6= z0 .
Trebuie sa araram ca facand prelungirea din z0 n z1 de-a lungul a doua drumuri
oarecare 0 si 1 din D, ajungem n z1 cu acelasi element. Deoarece domeniul
D nu contine puncte singulare, rezulta ca punctul z1 este atins prin prelungire
de-a lungul oricarui drum din D. Fie z = 0 (t) si z = 1 (t), t [0, 1] ecuatiile
curbelor 0 , 1 si 0 (0) = 1 (0) = z0 , 0 (1) = z1 . Deoarece D este simplu
conex drumurile 0 si 1 sunt omotope n D ca drumuri cu extremitati fixe.
Deci va exista o familie de drumuri situate n D cu extremitatile fixe z0 si
z1 de ecuatie z = (t, ), t [0, 1], functia : I I D fiind continua si
(0, ) = z0 , (1, ) = z1 ; = (t, 0) = 0 (t), (t, 1) = 1 (t).
Conform observatiei anterioare, fiecarui [0, 1] = I i va corespunde un
numar = (), astfel ncat pentru orice ( , + ) I, prelungirea
pe duce de la e0 la acelasi element e1 n punctul z1 . Sistemul de intervale
( , + ), I, formeaza o acoperire a intervalului compact I si conform
teoremei lui Borel-Lebesgue, exista un numar finit de astfel de intervale care
acopera pe I. Deoarece aceste intervale sunt deschise, doua consecutive trebuie
sa aiba puncte comune. De aici rezulta ca pentru doua astfel de intervale,
prelungirea pe trebuie sa duca n z1 la acelasi element. Cum avem numai un
numar finit de intervale din aproape n aproape, deducem ca pentru orice I
prelungirea pe duce la acelasi element n z1 si teorema este demonstrata.
Teorema 9.2.2. (Poincar
e-Volterra). O functie analitic
a nu poate avea
90

ntr-un punct atins al ei decat cel mult o infinitate num


arabil
a de determin
ari.
Aceasta nseamna ca toate elementele al caror centru se proiecteaz
a n acelasi
punct din plan nu pot fi decat cel mult o infinitate num
arabil
a.
Demonstratia acestei teoreme este bazata pe observatia ca pentru a obtine
toate elementele cu centrul z1 , este suficient sa facem prelungirile numai de-a
lungul liniilor poligonale ce unesc punctele z0 si z1 . Mai mult, aceste linii poligonale pot fi alese astfel ncat varfurile lor sa aiba, coordonate rationale. Dar se
poate vedea usor ca multimea tuturor acestor linii poligonale este numarabila,
de unde rezulta enuntul teoremei.

91

92

Capitolul 10

Singularit
atile ramurilor
uniforme ale functiilor analitice
10.1

Puncte speciale

Consideram D un domeniu care defineste o ramura uniforma f a unei functii


analitice.
Punctul a D este ordinar pentru f daca exista un element al lui f cu
centrul pe a, (a, S), f (z) = S(z), adica daca exista o vecinatate a acestui
punct n care f este olomorfa.
Daca a este ordinar pentru f si daca f (a) 6= 0, atunci a este ordinar si
pentru functia f1 . Intradevar n acest caz exista o vecinatate a punctului a
n care S(z) = f (z) 6= 0 si deci n aceasta vecinatate f1 = S1 va fi o functie

olomorfa. Functia f1 se obtine din elementul a, S1 facand prelungirile n lungul
drumului din D.
Punctul a D este un zero al functiei f daca este ordinar pentru f si
f (a) = 0. Daca f nu este identic nula, atunci zerourile lui f sunt puncte
izolate, iar n vecinatatea unui astfel de zero functia f se poate scrie sub forma
f (z) = (z a)p (z), p 1 unde este o functie olomorfa n vecinatatea lui
a si (a) 6= 0. Daca p = 1, atunci z = a este un zero simplu iar daca p > 1,
atunci z = a este un zero multiplu de ordinul p.
Vom nota cu G multimea punctelor ordinare din domeniul D si formeaza
un domeniu.
Conform definitiei data anterior, un punct a D este singular pentru f
daca nu este ordinar si este accesibil din G printr-un drum continuu rectificabil.
Daca notam cu S multimea punctelor singulare din D ale functiei f si =
93

D G, atunci S este formata din acele puncte ale frontierei lui care sunt
accesibile din G.
Astfel un punct singular nu este ordinar, dar este punct ele acumulare de
puncte ordinare.
Un caz simplu de singularitati, dar cel mai important, este cel al punctelor
singulare izolate.
Punctul singular z = a D este singular izolar daca exista o vecinatate a
sa n care nu se mai gaseste nici un punct singular al functiei f diferit de a.
Sa observam ca daca S este formata numai din puncte izolate, atunci avem
S = = D G, deoarece n D, neexistand alte puncte singulare decat cele
izolate, fiecare punct din va fi izolat, deci accesibil din G.
Instrumentul de baza pentru reprezentarea si studiul comportarii ramurii
uniforme f n vecinatatea unui punct singular izolat l constituie seria lui
Laurent.
Daca z = a D, a 6= este un punct singular izolat pentru f , atunci exista
o coroana circulara (C, ) cu centrul n punctul a n care f sa fie olomorfa,
deci se poate dezvolta n serie Laurent:
f (z) =

an (z a)n ,

n=

care converge absolut si uniform pe orice compact din aceasta coroana. Presupunand ca nici pe cercul C nu exista alte puncte singulare, deci C G,
atunci
Z
1
f (z)
an =
dz.
2i
(z a)n+1
C

Cum dezvoltarea de mai sus este valabila oricat de mica ar fi raza cercului
, rezulta ca, facand pe r 0, ea ramane valabila, seria Laurent fiind absolut
si uniform convergenta pe orice compact n coroana (C, a) = (C) {a}. Deci
seria Laurent de mai sus reprezinta functia f pentru z (C, a). Sa observam
ca, daca z = a este ordinar, atunci an = 0 pentru orice n < 0 si reciproc.
vecin
Teorema 10.1.1. (Cauchy-Riemann). In
atatea unui punct singular izolat, o ramura uniforma f a unei functii analitice nu poate fi m
arginit
a.
Sa presupunem ca exista un M > 0 si un disc (a, R0 ) astfel ca:
x (a, R0 ) |f (z)| < M.
Atunci pentru orice R < R0 avem |f (z)| < M , pentru |z a| = R.
94

Luand raza cercului C egala cu R, deducem:


|an |

1
2R
M
M n+1 + n .
2 R
R

Facand R 0, deducem an = 0 pentru n < 0, ceea ce arata ca punctul


z = a este ordinar, contrar ipotezei.
Deci daca ramura uniforma f este marginita n vecinatatea lui a, atunci a
este ordinar. Invers, daca z = a este ordinar pentru f , atunci f este marginita
n vecinatatea lui a si avem evident f (z) f (a) pentru z a, f (a) 6= .
O consecinta imediata, a teoremei lui Cauclhy-Riemarm este urmatoarea:
Daca z = a este un punct singular izolat pentru ramura uniforma f , atunci
exista un sir (zn ) G, zn a astfel ncat f (zn ) . Deci putem avea
urmatoarele doua cazuri:
a) exista limita lim f (z) = ;
za

b) nu exista limita de mai sus.


In primul caz suntem ndreptatiti sa atribuim functiei f valoarea n
punctul a, deci f (a) = . In acest caz, punctul singular izolat a se numeste
pol.
In cazul al doilea nu putem atribui nici o valoare functiei f n punctul a.
In acest caz, punctul singular izolat se numeste punct singular esential izolat.
Sa presupunem ca z = a este un pol pentru ramura uniforma f .
Sa aratam, n primul rand, ca n acest caz punctul a este un zero pentru
functia g = f1 . Intradevar a fiind un pol pentru f , exista o vecinatate V (a)
asa ca V (a), f sa fie olomorfa si |f (z)| > 1 pentru z V (a). Functia g
va fi evident olomorfa n V (a). Dar |g(z)| < 1 pentru z V (a) si conform
teoremei lui Cauchy-Riemann, punctul z = a va fi ordinar pentru g. Deoarece
g(z) 0 pentru z a, g(a) = 0, adica a este un zero pentru f1 .
Invers, daca z = a este un zero pentru g, atunci el va fi un pol pentru g1 = f .
Intradevar, n acest caz avem n vecinatatea lui a, g(z) = (z a)p (z), (z) 6=
(z)
1
0, olomorfa n a, deci f (z) = g(z)
= (za)
a n a.
p , (a) 6= 0, olomorf
De aici rezulta f (z) , cand z a. Deci un pol poate fi caracterizat
prin urmatoarea proprietate: Pentru ca punctul a s
a fie un pol pentru ramura
uniforma f este necesar si suficient ca el s
a fie un zero pentru functia f1 .
Putem acum introduce notiunea de ordin de multiplicitate al unui pol.
Anume, vom spune ca a este un pol de ordinul p al functiei f , daca el este un
zero de ordinul p al functiei f1 .

95

Daca a este un pol de ordinul p al functiei f , atunci n vecinatatea redusa


a lui a functia f va avea, reprezentarea:
f (z) =

(z)
, (a) 6= 0
(z a)p

fiind olomorfa n vecinatatea lui a si invers, daca functia va avea


reprezentarea locala de mai sus, atunci a va fi un pol de ordinul p.
Sa vedem care este structura dezvoltarii Laurent n vecinatatea unui pol de
ordinul p. Scriind:
(z a)n (n)
za 0
(a) + ... +
(a) + ...
1!
n!
obtinem pentru f dezvoltarea:
(z) = (a) +

f (z) =

A1
Ap
+ ... +
+ A0 + A1 (z a) + ...
p
(z a)
za

unde Ap 6= 0.
Se vede ca, n acest caz, partea principala a dezvoltarii Laurent a functiei
f contine un numar finit de termeni, iar coeficientul lui (z a)p este diferit
de zero.
Aceasta proprietate caracterizeaza polii, adica, reciproc, daca n vecinatatea
unui punct singular izolat ramura uniforma f are dezvoltarea de mai sus, atunci
punctul a este un pol de ordinul p pentru f . Intradevar, n acest caz avem:
(z a)p f (z) = Ap + Ap+1 (z a) + ... = (z) deci
f (z) =

(z)
, (a) 6= 0,
(z a)p

olomorfa n a.
Fie a un punct singular esential izolat pentru ramura uniforma f . Atunci
dezvoltarea Laurent n vecinatatea lui a va avea partea principala formata
n mod necesar dintr-o infinitate de termeni, adica va exista un sir infinit de
numere naturale (m ) asa ca Am 6= 0.
Aceasta proprietate va caracteriza punctele singulare esentiale izolate.
Daca punctul a este singular esential izolat pentru f , se pune problema ce
va fi el pentru functia g = f1 . In primul rand, sa observam ca el nu poate fi
ordinar, deoarece, daca ar fi ordinar pentru g si g(a) = 0, atunci a ar fi pol
pentru f . La fel se constata ca nu poate fi pol pentru g deoarece ar fi ordinar
pentru f . Raman urmatoarele doua posibilitati:
96

1)daca a nu este punct de acumulare de zerouri pentru f , atunci el va fi


singular esential izolat pentru f1 ;
2)daca a este punct de acumulare de zerouri pentru f , atunci el va fi un
punct de acumulare de poli; n acest caz, el nu va mai fi un punct singular
izolat; el va fi un punct singular esential neizolat si anume punct de acumulare
de poli. Va exista o vecinatate a punctului a astfel ncat n V (a) sa nu existe
alte singularitati ale lui f decat poli.
Sa observam ca teorema lui Cauchy-Riemann se pastreaza si n acest caz si
evident, consecinta sa: daca a este un punct de acumulare de poli pentru f ,
atunci exista un sir zn a, f (zn ) = adica f (zn ) .
Un punct singular esential izolat a este caracterizat prin faptul ca nu exista
limita functiei f n punctul a. Aceasta nseamna ca putem pune n evidenta
cel putin doua siruri (zn ) si zn0 , zn a, zn0 a, astfel ncat sirul (f (zn )) si
(f (zn0 )) sa aiba limite diferite. Se pune n mod natural problema de a vedea
care sunt toate punctele limita posibile ale sirurilor (f (zn )) cu zn a.
Teorema 10.1.2. (Weierstrass-Sohotki). Dac
a punctul a este singular
esential izolat pentru ramura uniforma f a unei functii analitice, atunci oricare
exista un sir (zn ), zn a asa ca f (zn ) A.
ar fi A C
Altfel spus ntr-un punct singular esential izolat, o ramura uniforma a unei
functii analitice este complet nedeterminata.
Daca A = , teorema este evident adevarata. Fie A 6= . Atunci f a
admite de asemenea pe a ca punct singular esential izolat. Sa consideram
1
functia F = f a
.
Punctul a va fi pentru F un punct singular esential, izolat sau punct limita
de poli. Deci va exista un sir zn a astfel ca F (zn ) , de unde rezulta
f (zn ) A.
Teorema 10.1.3.(Picard). Daca a este singular esential izolat pentru functia analitica uniforma f , atunci n orice vecin
atate a acestui punct
functia f ia orice valoare finita afara poate de o singur
a valoare numit
a valoare exceptionala.
In cazul unui punct singular esential neizolar, desigur ca nu mai poate fi
vorba de dezvoltarea functiei n serie Laurent n vecinatatea unui punct.
Cel mai simplu tip de punct singular esential neizolat este punctul ele acumulare de poli n care caz teorema lui Weierstrass-Sohotki se pastreaza. Teorema lui Picard este valabila cu doua valori exceptionale n locul uneia din
cazul punctului singular esential izolat.
Un alt caz de singularitati neizolate este cel al liniilor singulare. Vom da
ca exemplu cazul unei serii, element de functie analitica care admite cercul
97

sau de convergenta ca linie singulara. Aceasta nseamna ca elementul nu se


poate prelungi peste cercul de convergenta si deci functia analitica respectiva
se reduce la acest unic element.

10.2

Functii analitice uniforme n planul complex

1. Functii ntregi. Vom lua drept domeniu D n care consideram o


ramura uniforma f chiar planul C. Evident ca cele mai simple functii analitice
uniforme vor fi acelea care nu au puncte singulare n C. Acestea sunt functiile
ntregi.
Daca f este o functie ntreaga, ea va fi data de dezvoltarea:
f (z) = a0 + a1 z + ... + an z n
p
care va converge n ntreg planul C, adica vom avea lim n |an | = 0. Deci o
n
functie ntreaga poate fi reprezentata de un singur element al sau care e o serie
ntreaga convergenta n ntreg planul C.
Pentru a studia natura punctului de la infinit adica n cazul cand planul C
pentru o functie ntreaga, vom face schimbarea = 1 . In
se nlocuieste cu C
z
acest caz, avem:
() = f

 
1
an
a1
+ ... + n + ...
= a0 +

ceea ce arata ca pentru punctul = 0 poate fi ordinar, daca an = 0,


n = 1, 2, 3, ..., pol, daca an = 0, pentru n m sau punct singular esential
izolat, dupa cum f este o constanta, un polinom de gradul m sau o functie
transcendenta ntreaga, adica dezvoltarea sa tayloriana are o infinitate de termeni.
Teorema 10.2.1. (Liouville). Orice functie ntreag
a m
arginit
a n ntreg
planul se reduce la o constanta.
Fie f ntreaga si sa presupunem ca z C |f (z)| M .
Fie cercul Cr = {z C : |z| = r} si sa punem:
M (r) = max |f (z)| .
zCr

Avem r > 0 M (r) < M . Din formula:


98

an =

1
2i

f (z)
dz
z n+1

Cr

deci |an | rMn .


deducem |an | Mr(r)
n
Facand r , obtinem an = 0, n = 1, 2, ..., deci f (z) = a0 , oricare ar fi
z C.
Generalizare. Sa presupunem ca, pentru orice r > 0, are loc inegalitatea
M (r) < M rp .
M
si facand r obtinem an = 0 pentru orice n > p.
Atunci |an | < rnp
Deci, n acest caz f se reduce la un polinom de grad cel mult p.
Acest rezultat arata ca daca f este o functie ntreaga, atunci M (r) tinde la
+ mai repede decat orice putere a lui r.
2. Functii rationale. Deoarece cele mai simple singularitati sunt polii, ne
putem pune problema de a caracteriza acele functii analitice uniforme care n
C nu au alte singularitati decat poli. Sa observam, n primul rand ca acestia
sunt neaparat n numar finit, caci altfel ar avea un punct de acumulare care
nu va putea fi punct ordinar sau pol.
De altfel, functiile cu proprietatea de mai sus sunt chiar functiile rationale,
dupa cum rezulta din urmatoarea teorema:
Teorem
a 10.2.2. Conditia necesara si suficient
a ca o functie analitic
a uniforma f sa nu aiba n C alte singularitati dec
at poli este ca ea s
a fie rational
a.
Sa demonstram ntai suficienta.
P (z)
Fie f (z) = Q(z)
o functie rationala unde polinoamele P si Q se presupun
ireductibile. Fie
P (z) = 0 z m + ... + m , Q(z) = 0 z n + ... + n .
Daca a este un zero de ordin p pentru Q, adica Q(z) = (z a)p Q1 (z),
Q1 (a) 6= 0 atunci avem n vecinatatea redusa a lui a:
f (z) =

(z)
, (a) 6= 0
(z a)p

deci a este un pol de ordin p pentru f .


Orice punct z C, unde Q(z) 6= 0, este un punct ordinar pentru f , deoarece
1
P
va
fi olomorfa ntr-o vecinatate a acestui punct, deci si Q
.
Q
Pentru a studia natura punctului z = , vom face schimbarea z = 1 .
Avem:
99

 
1
1 0 + ... + m m
= mn
= (),

0 + ... + n n

ceea ce arata ca pentru m > n, = 0 pentru , deci z = pentru f este un


pol de ordinul m n; pentru m n, = 0 pentru , deci z = , pentru f
este un punct ordinar, el este chiar zero de ordin n m, daca, n > m.
Rezulta ca o functie rationala nu poate avea n C ca singularitati decat poli,
n numar finit.
Pentru a demonstra necesitatea conditiei, sa presupunem ca f are n C ca
1
, unde
singularitati numai poli (n numar finit). Facand schimbarea = za
a e un punct ordinar, putem reveni totdeauna la cazul cand punctul este
ordinar. Fie deci a1 , ..., al polii lui f situati n C.
Notand cu Rk (z) partea principala a dezvoltarii Laurent a lui f n jurul lui
ak , vom considera functia:
g(z) = f (z)

n
X

Rk (z)

k=1

care evident ca nu va mai avea nici o singularitate n C, deci va fi ntreaga. Pe


de alta parte, punctul este ordinar ntrucat orice Rk nu are alta singularitate
n C decat ak . Rezulta ca g este o constanta, deci f o functie rationala.
3.Functii meromorfe. Numim functie meromorfa orice functie analitica
uniforma care n planul C nu are alte singularitati decat poli. Desigur ca
functiile ntregi, pe de o parte, si functiile rationale, pe de alta parte, sunt
cazuri particulare de functii meromorfe. Punctul pentru o functie meromorfa poate fi ordinar, pol sau esential, izolat sau punct de acumulare de
poli.
Deoarece polii sunt puncte singulare izolate, rezulta ca o functie meromorfa
nu poate avea n C decat cel mult o infinitate numarabila de poli care se vor
acumula n mod necesar la infinit.
4.Functie meromorf
a ntr-un domeniu este o ramura analitica uniforma corespunzatoare acestui domeniu, care admite ca singularitati n acest
domeniu numai poli. Acestia pot fi si un numar finit sau o infinitate
numarabila, dar n acest din urma caz ei se acumuleaza n mod necesar pe
frontiera domeniului.

100

Capitolul 11

Teorema general
a a lui Cauchy
si aplicatii
11.1

Indexul unui drum

In acest capitol ne referim doar la drumuri partial netede, adica functii


continue : [, ] C, , R pentru care exista o diviziune = { =
x0 < x1 < . . . < xn = } a intervalului [, ] astfel ncat |[xk1 , xk ] este
drum neted, pentru k = 1, 2, . . . , n. Vom nota S() = |[, ] suportul unui
asemenea drum , iar lungimea lui este n acest caz numarul
Z
L() =

| 0 (t)|dt.

De asemenea, daca f : S() C este o functie continua atunci


Z

Z
f (z)dz =

f ((t)) 0 (t)dt.

Fie un drum nchis partial neted si a C, a


/ S(). Vom nota prin I(, a)
valoarea integralei
Z
1
dz
I(, a) :=
.
(11.1)
2i
za

Propozitia 11.1.1.Pentru orice drum nchis partial neted si a C\S(),


I(, a) este un numar ntreg.
101

Demonstratie. Presupunem : [, ] C si fie = x0 < x1 < . . . <


xn = astfel ca k = |[xk1 , xk ] este un drum neted, k = 1, . . . , n. Consideram
a C \ S() si functiile fk : [xk1 , xk ] C definite prin
Zt
fk (t) =

0k (s)
ds (xk1 ) t xk ; 1 k n.
k (s) a

xk1

Atunci fk (xk1 ) = 0, fk (xk ) =

dz
za

R
k

f 0k (t) =

si

0k (t)
k (t) a

(xk1 t xk ).

Folosind aceasta ultima relatie obtinem



d  fk
e (k a) = efk 0k f 0k efk (k a) = 0
dt
adica efk (k a) este functie constanta pe [xk1 , xk ]. Prin urmare
efk (xk1 ) ((xk1 ) a) = (xk1 ) a = efk (xk ) ((xk ) a)
pentru orice k = 1, 2, . . . , n. De aici rezulta succesiv
() = ef1 (x1 ) ((x1 ) a) = ef1 (x1 ) ef2 (x2 ) ((x2 ) a)
= . . . = ef1 (x1 )f2 (x2 )...fn (xn ) ((xn ) a)
!
n
X
fk (xk ) ,
= (() a) exp
k=1

n
P

ntrucat (xn ) = () = (). Rezulta exp


fk (xk ) = 1, si deducem ca

k=1

dz
=
za

n Z
X
k=1

dz
=
za

n
X

fk (xk ) = 2mi,

k=1

pentru un anumit numar ntreg m.


Numarul I(, a) are si o semnificatie geometrica la care ne referim n continuare. Intai reamintim cateva fapte privind functia argument.
Pentru orice z C = C\{0} exista R astfel ncat
cos =

Re z
,
|z|

sin =

102

Im z
.
|z|

(11.2)

Notam Arg z := { R : -verifica (11.2)} si orice element al multimii Arg z


se numeste argument al lui z. Din (11.2) rezulta ca orice doua elemente ale lui
Arg z difera printr-un multiplu ntreg de 2.
Aplicatia Arg : C P(R) de variabila complexa cu valori submultimi
de numere reale data de corespondenta z 7 Arg z, se numeste functia
argument. Aceasta poate fi considerata ca o functie multivoca (multiforma),
iar valorile ei se descriu astfel:
Arg z = Az Bz
unde


Re z
Az = arccos
+ 2n : n Z ,
|z|


Im z
k
Bz = (1) arcsin
+ k : k Z .
|z|
Observatie. Pentru orice z C multimea Arg z (, ] este unipunctuala.
Intradevar, deoarece arccos Re z [0, ], avem
|z|
< arccos

Re z
+ 2n
|z|

daca si numai daca n = 0, de unde rezulta ca




Re z
Az (, ] = arccos
.
|z|


z
2 , 2 avem
Pe de alta parte, cum arcsin Im
|z|


Im z
Im z
Im z
Bz (, ] = arcsin
, arcsin
, sau arcsin
.
|z|
|z|
|z|
Deoarece Az (, ] contine doua valori, una pozitiva si una negativa, iar
Bz (, ] contine doua pozitive (daca Im z > 0), ori doua negative (daca
Im z < 0), avem ca Az Bz (, ] are cel mult un element. Putem avea:
(
z
arcsin Im
,
Re z = 0, Im z > 0
Re z
|z|
=
arccos
,
Im z
Re z < 0, Im z = 0
arcsin |z| ,
|z|
sau
Re z
arccos
=
|z|

z
arcsin Im
,
|z|
z
arcsin Im
,
|z|

103

Re z > 0, Im z 5 0
.
Re z 5 0, Im z < 0

Rezulta ca intersectia Arg z (, ] consta dintr-un singur punct notat arg z


si care se numeste argumentul principal al lui z. Din cele de mai sus urmeaza
ca

Re z

Im z > 0
arccos |z| ,
Re z
,
Im z < 0

arccos
arg z =
|z|

arcsin Im z ,
Re z > 0
|z|
si
(
arg z =

z
,
arcsin Im
|z|
Im z
arcsin |z| ,

Re z < 0, Im z = 0
.
Re z 5 0, Im z < 0

Deducem astfel ca functia arg : C 3 z 7 arg z (, ] este continua pe


C cu exceptia semiaxei reale negative si n continuare notam
arg0 := arg|C \ {x R : x 5 0} .
Sa mentionam ca daca consideram argumentul lui z din [0, 2) n locul lui
arg z, atunci aplicatia corespunzatoare este continua pe C exceptand semiaxa
reala pozitiva.
Acum putem arata
Teorema 11.1.2.Fie : [, ] C \ {0} un drum. Atunci exist
a o functie
continua f : [, ] R, astfel ca pentru orice t, f (t) este un argument al lui
(t). Orice doua astfel de functii difera printr-un multiplu ntreg de 2. Dac
a
t0 [, ] si Arg (t0 ), atunci exista o unic
a functie f0 (ca mai sus) cu
f0 (t0 ) = .
Demonstratie. Presupunem ntai ca drumul este definit pe [0, 1]. Fie
= inf {|(t)| : t [0, 1]} . Cum (t) 6= 0 pentru orice t si [0, 1] este compact,
rezulta > 0. Apoi, deoarece este uniform continua pe [0, 1], exista n natural
asa ncat pentru t, s [0, 1] cu |t s| < 1/n sa avem |(t) (s)| < .
Impartind n ultima inegalitate cu |(s)| =
6 0, obtinem |(t)(s)1 1| < 1, de
1
unde rezulta ca (t)(s) nu este un numar real negativ si deci el apartine
domeniului functiei continue arg0 .
Fie Arg (0). Definim functia h1 :



1
1
h1 (t) = + arg0 (t)(0)
, t 0,
n
si definim functiile h2 , h3 , . . . , hn recursiv prin
 
 1 !
k
k
hk+1 (t) = hk
+ arg0 (t)
,
n
n
104


k k+1
t
,
.
n n

Toate functiile hk (k = 1, 2, . . . , n) sunt continue si deoarece hk+1 (k/n) =


hk (k/n) pentru orice k, putem defini functia f : [0, 1] R astfel ca


k1 k
f (t) = hk (t), pentru t
,
, k = 1, 2, . . . , n.
n n
Evident, f este o functie continua. De asemenea se poate verifica prin inductie
asupra lui k ca hk (t) este un argument al lui (t) pentru (k 1)/n 5 t 5 k/n
si atunci rezulta ca f (t) este un argument al lui (t) pentru orice t [0, 1].
Observam ca daca punem fm = f + 2m pentru m Z, atunci functiile fm
au aceleasi proprietati ca si f. Deci partea de existenta este dovedita pentru
cazul cand drumul este definit pe [0, 1].
In general, daca : [, ] C si daca u : [0, 1] [, ] este un homeomorfism crescator, atunci 1 = 0 u este un drum n C . Conform celor aratate
mai sus, exista o functie continua g : [0, 1] R astfel ca g(t) Arg 1 (t)
pentru orice t. Atunci functia f = g u1 verifica, relativ la , proprietatile
cerute.
Acum presupunem ca f 0 si f 0 sunt functii continue pe [, ] si ca f 0 (t),
0
f (t) arg (t) pentru t [, ]. Atunci pentru t [, ] exista q(t) Z
astfel ca f 0 (t) = f 0 (t) + 2q(t). Prin urmare q defineste o functie continua de
la [, ] n Z si deoarece [, ] este conex, rezulta q constanta. Deci functiile
f 0 si f 0 difera printr-un multiplu ntreg de 2.
Fie t0 [, ] si Arg (t0 ). Definim functia
f0 (t) = f (t0 ) + f (t),

t [, ]

unde f este functia construita mai sus. Atunci f0 (t0 ) = si deoarece f (t0 )
este multiplu ntreg de 2, f0 (t) este un argument al lui (t) pentru orice
t. Evident, daca f este o alta functie cu aceleasi proprietati ca f0 , va exista
p Z ncat f0 (t) = f (t) + 2p pentru orice t. Luand t = t0 , rezulta p = 0 si
deci f = f0 . Demonstratia se ncheie.
Notam ca teorema nu afirma ca argumentul poate fi ales continuu pe suportul unui drum. Daca drumul are puncte de ntoarcere (nu este injectiv,
adica exista t1 6= t2 cu (t1 ) = (t2 )), putem avea f (t1 ) 6= f (t2 ).
Daca : [, ] C este un drum si f : [, ] R este o functie continua
ca n teorema precedenta, atunci numarul f () f () este independent de
functia f si deci depinde numai de drumul . Acest numar se numeste varianta
argumentului relativ la drumul .
Daca drumul este nchis, atunci exista n Z astfel ca f () f () = 2n.
n acest caz n se numeste indexul lui relativ la punctul 0.
105

Daca este un drum n C \ {a}, a C atunci se defineste indexul lui


relativ la a, ca fiind indexul lui a relativ la 0 si l vom nota n(, a).
Prin urmare n(, a) este un numar ntreg definit prin
1
[f () f ()] ,
2
unde f este una din functiile continue pe [, ] (asigurata prin teorema 11.1.2)
care satisface f (t) Arg [(t) a] , t [, ]. Datorita acestui fapt, n(, a)
are o semnificatie geometrica, dar si o semnificatie analitica data de
Propozitia 11.1.3. Pentru orice drum nchis partial neted , are loc
n(, a) :=

n(, a) = I(, a) (a C \ S()).


Demonstratie. Deoarece I(, a) Z, avem

Z
Z
0
1
dz
1
1
(s)
I(, a) = Re
=
Re
ds
2i
za
2
i
(s) a

1
=
[f () f ()] ,
2
unde

1
f (t) := arg0 [() a] + Re
i

Zt

0 (s)
(s) a

(11.3)

este, evident continua pe [, ] . Pentru ncheierea demonstratiei ramane deci


sa probam ca
f (t) Arg [(t) a] , t [, ].
(11.4)
Notam ntai cu () ( > 0) modulul de continuitate uniforma pe [, ] a
lui . Cum S() este compact si a
/ S() avem ca := dist(a, S()) > 0.
Alegem n N cu
1
< ()
(11.5)
n
si partitia: = t0 < t1 < . . . < tk1 < tk < . . . < tn = a lui [, ] cu
tk = +
k, (k = 0, 1, . . . , n). Vom demonstra prin inductie asupra lui k
n
ca (11.4) are loc pe fiecare interval [tk1 , tk ]. Pentru k = 1 si t fixat n [t0 , t1 ]
avem


Z
0
1

(s)
0
f (t) = arg0 [() a] + Re
ds
i
0 (s)

106

unde am pus
0 (s) := [(s) a] [() a]1 ,

s [t0 , t1 ] .

Deoarece pentru s [t0 , t1 ] are loc s t0 < 1/n aplicand (11.5) obtinem
|0 (s) 1| = |(s) ()| |() a|1 < |() a|1 1,
ceea ce arata ca {0 (s), s [t0 , t1 ]} este continuta strict n semiplanul drept,
unde determinarea principala a functiei logaritm este continua si Cderivabila.
Rezulta atunci
Z

0 0 (s)
0 (t)
ds = log
= log |0 (t)| + i arg0 0 (t)
0 (s)
0 ()

si prin urmare

f (t) = arg0 [() a] + arg0


(t) a
Arg [(t) a] .
() a

Presupunem acum ca t [tk1 , tk ] implica f (t) Arg [(t) a] . Fixand


t [tk , tk+1 ] si descompunand corespunzator integrala din (11.3) avem succesiv
t

Z
0
1

(s)
f (t) = f (tk ) + Re
ds
i
(s) a
tk

1
= f (tk ) + Re
i

Zt

0k (s)
ds ,
k (s)

tk

unde am pus
k (s) := [(s) a] [(tk ) a]1 ;

(s [tk , tk+1 ]) .

Exact ca la pasul zero ( cu k n loc de 0 ) rezulta


Zt

0 k(s)
ds = log |k (t)| + i arg0 k (t),
k (s)

tk

de unde aplicand ipoteza de inductie n tk obtinem




(t) a
f (t) = f (tk ) + arg0
Arg [(t) a] .
(tk ) a
107

Aceasta propozitie permite sa interpretam indexul n(, a) ca fiind integrala


(11.1). Astfel se obtine imediat
Propozitia 11.1.4.Fie si doua drumuri nchise si partial netede, av
and
acelasi punct initial. Atunci
i) n(, a) = n( 1 , a) pentru orice a
/ S();
ii) n( , a) = n(, a) + n(, a) pentru orice a
/ S() S( ).
Pentru ca mai sus, suportul sa S() este o multime compacta si deci
:= C \ S() este o multime deschisa, pentru care exista R > 0 astfel ncat
{z C : |z| > R} . (R astfel ales ca S() D(0, R) Rezulta ca exista o
componenta conexa G0 a lui care contine multimea conexa {|z| > R}, deci
G0 este nemarginita, iar celelalte componente conexe ale lui , fiind disjuncte
de {|z| > R}, vor fi continute n D(0, R), deci sunt marginite.
In acest context are loc urmatoarea teorema a indexului.
Teorema 11.1.5.Fie un drum nchis partial neted n C. Atunci aplicatia
index a 7 n(, a) este constanta pe fiecare component
a conex
a a multimii
si n(, a) = 0 pentru a n componenta conex
a nem
arginit
a a lui .
Demonstratie.Definim functia f : C prin f (a) = n(, a) si aratam
ca f este continua pe . Fie a , r = inf{|a z| : z S()} si
w D(a, ) , unde 0 < < r/2.
Atunci |z w| |z a| |w a| > r > r/2 si obtinem




Z 
Z






1
1
1
1
(w a)


|f (w) f (a)| =

dz
dz
=
2 (z a)(z w)
2
zw za


|w a| 2 1

L() < 2 L().


2
r r
r

Deci pentru orice > 0 exista > 0, < min{r/2, r2 /L()}, astfel ca daca
w si |w a| < avem |f (w) f (a)| < , adica f este continua n punctul
a. Cum a este arbitrar, f este continua pe .
Acum fiecare componenta conexa G a lui este multime conexa si cum f
este continua pe G, urmeaza ca f (G) este multime conexa. Dar cum f (G) este
continuta n multimea ntregilor, rezulta ca f (G) este multime unipunctuala,
ceea ce nseamna ca f este constanta pe G. Mai mult, daca G0 este componenta
conexa nemarginita a lui , exista R > 0 astfel ca {z C : |z| > R} G0 .
Cum S() este marginita, exista > 0 astfel ca |z| 5 pentru orice z S().
De fapt, putem alege R > 0 ca mai sus, cu R > L()/2. Fie a G0 cu
108

|a| > R. Atunci pentru orice z S() avem


|z a| > |a| |z| > R > L()/2
si obtinem
|n(, a)| <

1
2

L() = 1.
2 L()

Rezulta ca n(, a) = 0 deoarece functia f este constanta pe G0 si ia valori


ntregi.
Ca aplicatie a teoremei de mai sus putem arata acum
Propozitia 11.1.6.Fie un domeniu n C si fie a si b n aceeasi componenta conexa a lui C \ . Atunci exista o functie f H() astfel c
a
ef (z) =

za
zb

(z ).

Demonstratie. Consideram functia g : C definita prin


g(z) =

za
zb

(z ).

Evident, g H() si de asemenea g 0 /g H(). Aratam ca g 0 /g este primitivabila pe . Pentru aceasta, fie un drum nchis partial neted n . Atunci
avem

Z 0
Z
Z 
g (z)
ab
1
1
dz =
dz =

dz
g(z)
(z a)(z b)
za zb

= 2i(n(, a) n(, b)).


Deoarece punctele a si b sunt ntr-o componenta conexa a lui C \ , ele sunt
n aceeasi component
a conexa a lui si cu teorema 11.1.5 avem n(, a) =
R
n(, b). Deci g 0 /g = 0 si atunci rezulta ca g 0 /g este o primitiva h pe . Dar

(eh g)0 = eh g 0 eh h0 g = eh (g 0 h0 g) = 0,
deoarece h0 = g 0 /g pe . Rezulta ca exista C astfel ca eh g = , sau
g = eh pe . Atunci exista c C cu ec = si prin urmare g = ef , unde
f = h + c H().
Notam ca daca n este un numar ntreg, a C si : [0, 1] C este
drumul definit prin (t) = a + exp(2nti), atunci cu teorema 11.1.5 obtinem
109

ca n(, a) = n pentru orice b D(a, 1) si n(, b) = 0, daca |b a| > 1. astfel,


n acest caz avem o interpretare intuitiva a indexului n(, b).
In afara de teorema 11.1.5 care da o conditie sificienta pentru ca indexul
unui drum relativ la un punct sa fie 0, prezentam acum un criteriu pentru ca
indexul sa fie 1, aceste fapte fiind importante n aplicatii.
Propozitia 11.1.7.Fie : [0, 1] C un drum nchis, partial neted n C
si fie a = + i C \ S(), , R. Fie 0 5 t1 < t2 < 1 si drumurile 1 =
|[t1 , t2 ], 2 = (|[t2 , 2]) (|[0, t1 ]) . Presupunem c
a Im(t1 ) > , Im(t2 ) <
si S(1 ) A+ = S(2 ) A = unde
A+ = {z C : Rez = , Imz = }, A = {z C : Rez 5 , Imz = }.
Atunci n(, a) = 1.
Demonstratie. Fara a reduce din generalitate putem presupune ca a = 0.
Punem (t1 ) = 1 ei1 cu 1 > 0, 0 < 1 < si (t2 ) = 2 ei2 cu 2 > 0,
< 2 < 2. Pentru > 0 suficient de mic, fie w1 = ei1 si w2 = ei2 .
Consideram de asemenea drumurile liniare L1 = (t1 ) w1 , L2 = w2 (t2 )
si drumurile C1 () = ei pentru [2 , 1 + 2] si C2 () = ei pentru
[1 , 2 ]. Atunci drumurile
1
1
1 = 1 L1
si 2 = 2 L1 C11 L2
2 C2 L1

sunt drumuri nchise si partial netede n C si avem


Z
Z
Z
Z
Z
dz
dz
dz
dz
dz
+
=

=
2i,
z
z
z
z
z
1

1 2

C2 C 1

deoarece C2 C1 este drumul circular 7 ei , [1 , 1 + 2].


Dar
Z
dz
= 2in(1 , 0) = 0
z
1
+

deoarece A , S(1 )A = si A+ este multime conexa si nemarginita, deci


0 apartine componentei conexe nemarginite a lui C \ S(1 ). Analog obtinem
Z
dz
= 2in(2 , 0) = 0
z
2

si atunci (dz/z) = 2i, adica n(, 0) = 1. Demonstratia se ncheie.

110

11.2

Versiunea omologic
a a teoremei integrale Cauchy

Reamintim ca daca D este un disc deschis


R n C si H(D), atunci pentru orice
drum nchis partial neted n D avem f (z)dz = 0. Acest rezultat nsa nu

ramane adevarat pentru un domeniu oarecare n locul lui D. De exemplu,


pentru
C = C \ {0}, functia f (z) = 1/z si drumul (t) = eit , t [0, 2] avem
R
(1/z)dz = 2i. Aici dificultatea este data de prezenta gaurii {0} n C .

R In aceasta sectiune vom prezenta conditii asupra lui si (sau) astfel ca


f (z)dz = 0 pentru orice f H(). Mai precis, impunem o conditie care se

exprima n termenii indexului lui relativ la punctele din complementara lui


. Incepem cu urmatoarea lema:
Lema 11.2.1.Fie un drum partial neted n C, f : S() C o functie
continua pe S() si pentru m = 1 natural, fie functia
Z
f (z)
Fm (w) =
dz (w C \ S()).
(z w)m

Atunci Fm este olomorfa pe C \ S() si F 0m = mFm+1 .


Demonstratie. Intai aratam ca Fm este o funvtie continua. Pentru aceasta
observam ca a, w C \ () si z S() avem

X
m
1
1
1
1
1

=
m
m
mk
(z w)
(z a)
z w z a k=1 (z w)
(z a)k1


1
1
1
=
+
+ ... +
.
(z w)m (z a) (z w)m1 (z a)2
(z w)(z a)m
Acum deoarece S() este compact si f este continua pe S(), f va fi marginita,
deci exista M > 0 astfel ca |f (z)| 5 M pentru orice z S(). Astfel, folosind
factorizarea de mai sus obtinem


Z




1
1
5

dz
|Fm (w) Fm (a)| = f (z)

(z w)m (z a)m

5 M |w a|

m1
XZ
k=0

111

dz
|z w|mk |z a|k+1

In continuare, daca r > 0 este distanta lui a la S() si |w a| < r/2 avem
m1
X  2 mk  2 k+1
|Fm (w) Fm (a)| 5 M |w a|

r
r
k=0
 m+1
2
=M m
|w a|.
r
Deci pentru orice > 0, exista > 0, 5 min(r/2, rm+1 /2m+1 m M ) astfel ca
daca w C \ S() si |w a| < , atunci |Fm (w) Fm (a)| < , adica Fm este
continua n a. Cum a este arbitrar, Fm este continua pe C \ S() si aceasta
pentru orice m = 1.
Acum fixam a C \ S() si fie w C \ S(), w 6= a. Folosind de asemenea
factorizarea de mai sus obtinem
m1 Z
Fm (w) Fm (a) X f (z)(z a)k1
=
dz.
wa
(z w)mk
k=0

Deoarece a
/ S(), functiile f (z)(z a)j , 1 j m, sunt continue pe S().
Deci, n baza celor aratate anterior, fiecare integrala din suma de mai sus,
defineste o functie continua (n variabila w) pe C \ S(). Prin urmare exista
limita pentru w a n egalitatea precedenta, adica Fm este Cderivabila n
a si avem
m1
XZ
f (z)
0
F m (a) =
dz = mFm+1 (a).
(z

a)m+1
k=0

Punctul a fiind arbitrar n C \ S(), rezulta ca Fm este olomorfa pe C \ S()


si F 0m = mFm+1 .
Teorema 11.2.2.Fie o multime deschis
a n C si f H(). Dac
a
1 , . . . , m sunt drumuri nchise partial netede n astfel c
a n(1 , w) + . . . +
m
S
n(m , w) = 0 pentru orice w C \ , atunci pentru orice a \
S(k )
k=1
avem
m Z
m
X
f (z)
1 X
f (a)
n(k , a) =
dz.
(11.6)
2i
z

a
k=1
k=1
k

Demonstratie. Definim functia : C prin


 f (z)f (w)
,
z 6= w
zw
(z, w) =
f 0 (z),
z = w.
112

Rezulta simplu ca este continua pe si pentru fiecare w , functia


(, w) este olomorfa pe . Consideram multimea
A = {w C : n(1 , w) + . . . + n(m , w) = 0}
care este deschisa, deoarece fiecare functie index n(k , w) este continua n variabila w C\S(k ), 1 k m. De asemenea, n baza ipotezei avem C\ A,
deci obtinem A = C.
Vom defini functia g : C C prin
m R
P

(z, w)dw,
z

k=1 k
g(z) =
m R
P
f (w)

dw,
z A.

wz
k=1 k

Notam ca pentru z A avem


m Z
m Z
X
X
f (w) f (z)
dw =
(z, w)dw =
wz
k=1
k=1
k

m
m Z
m Z
X
X
X
f (w)
f (w)
dw 2i f (z)
n(k , z) =
dz
w

z
w
z
k=1
k=1
k=1
k

si deci functia g este corect definita. Deoarece A C \

m
S

S(k ), cu lema

k=1

precedenta rezulta ca g este derivabila pe A. Pe de alta parte, cum (z, w)


este functie derivabila n variabila z pentru w , cu teoremele lui Morera si
Fubini rezulta ca g este olomorfa pe . Deci g este o functie ntreaga (olomorfa
pe C). Apoi din teorema indexului rezulta ca A contine componenta conexa
m
S
nemarginita a lui C \
S(k ) si deci A contine o vecinatate a lui . Apoi,
k=1

cum f este marfinita pe S(k ) si exista lim (w z)1 = 0 uniforma pentru


z

w S(k ), 1 k m, obtinem
m Z
X
f (w)
dz = 0.
z
wz
k=1

lim g(z) = lim

Urmeaza ca exista R > 0 astfel ca |g(z)| 5 1 pentru |z| = R. Deoarece g este


marginita si pe D(0, R), rezulta ca g este o functie ntreaga marginita. Deci
113

cu teorema lui Liouville g este constanta si datorita limitei lui g la avem ca


m
S
g = 0 pe C. Astfel, daca a \
S(), obtinem
k=1

0=

m Z
X
k=1

X
f (z) f (a)
dz =
za
k=1

Z
k

m
X
f (z)
dz 2i f (a)
n(k , a),
za
k=1

de unde formula (11.6). Demonstratia se ncheie.


Daca este o deschisa n C si un drum nchis partial neted n , spunem
ca este omolog cu zero (sau nul omolog) n si notam 0(), daca
n(, w) = 0 pentru orice w C \ .
Cu aceasta definitie, din teorema 11.2.2 obtinem
Corolarul 11.2.3.Fie G o multime deschis
a n C, f H() si un drum
nchis partial neted si omolog cu zero n . Atunci pentru orice a \ S()
avem
Z
f (z)
1
dz.
(11.7)
n(, a)f (a) =
2i
za

Formula (11.7) da n particular formulele lui Cauchy pentru drumuri triunghiulare, dreptunghiulare, sau circulare. De asemenea formula (11.6)
contine ca un caz particular formula lui Cauchy pentru coroane circulare.
Sa mai notam ca, la fel ca n cazurile particulare mentionate mai sus, are
loc si n cazul general o formula integrala pentru derivate. Mai exact, avem
Corolarul 11.2.4.Fie o multime deschis
a n C si f H(). Atunci
pentru orice drum nchis partial neted si omolog cu zero n si pentru orice
a \ S() avem
Z
n!
f (z)
(n)
n(, a)f (a) =
dz (n = 1, 2, . . .).
(11.8)
2i
(z a)n+1

Urmatorul rezultat, este de asemenea important n analiza complexa.


Teorema 11.2.5.(Cauchy).Fie o multime deschis
a n C si f H().
Daca 1 , . . . , m sunt drumuri nchise partial netede n astfel c
a n(, w) +
. . . + n(m , w) = 0 pentru orice w C \ , atunci
m Z
X
k=1

f (z)dz = 0.

114

(11.9)

Demonstratie. Se aplica Teorema 11.2.2 functiei f (z)(z a) cu a ,


m
S
a
/
S(k ).
k=1

In sectiunea urmatoare vom da o alta conditie relativa la un drum penR


tru ca f = 0, unde f este olomorfa pe o deschisa ce contine suportul lui

. Conditia este mai putin generala, dar mai geometrica decat conditia de
omologie cu zero a lui .

11.3

Variatia argumentului si aplicatii deschise

In continuare prezentam cateva aplicatii importante ale teoremei 11.2.5.


Pentru f H() si a Z(f ) notam orda (f ) ordinul de multiplicitate al
zeroului a pentru f.
Teorema 11.3.1.Fie o multime deschis
a n C si f H() o functie
avand multimea zerourilor Z(f ) finita n . Fie un drum nchis partial neted
si omolog cu zero n , astfel ca S() Z(f ) = . Atunci
Z 0
X
1
f (z)
dz =
n(, a)orda (f ).
(11.10)
2i
f (z)

aZ(f )

Demonstratie. Fie Z(f ) = {a1 , . . . , am } si nk = ordak (f ). Atunci


exista o functie g H() cu g(z) 6= 0 si f (z) = (z a)n1 . . . (z am )nm g(z)
pentru orice z . Aplicand formula de derivare a unui produs obtinem ca
f 0 (z)
n1
nm
g 0 (z)
=
+ ... +
+
f (z)
z a1
z am
g(z)
pentru orice z , z 6=Rak , 1 k m. Dar g 0 /g H() si cum 0 n ,
teorema 11.2.5 implica (g 0 /g)(z)dz = 0. Astfel integrand pe functia f 0 /f

cu reprezentarea de mai sus si folosind definitia indexului, deducem egalitatea


(11.10). Demonstratia se ncheie.
Versiunea pentru functii meromorfe a teoremei precedente este cunoscuta
ca principiul variatiei argumentului. Motivatia acestei terminologii o dam mai
jos.
Pentru f M(), adica f meromorfa pe , vom nota, ca de obicei, cu Z(f )
multimea zerourilor si cu P(f ) multimea polilor lui f din . Vom considera
numai functii meromorfe pe care nu sunt identic nule pe nici o componenta
115

conexa a lui si care sunt presupuse extinse prin olomorfie n singularitatile


lor aparente (eliminabile). Pentru f M() si a P(f ), ordinul lui f n a
este orda (f ) = inf{n Z : cn 6= 0} unde {cn } sunt coeficientii seriei Laurent
a lui f n a.
Teorema 11.3.2.Fie o multime deschis
a n C si f M() astfel c
a
multimile Z(f ) si P(f ) sunt finite. Fie un drum nchis partial neted si
omolog cu zero n , astfel ca S() [Z(f ) P(f )] = . Atunci
Z 0
X
1
f (z)dz
=
n(, a)orda (f ).
(11.11)
2i
f (z)

aZ(f )P(f )

Demonstratie. Fie f M() si presupunem ca Z(f ) = {a1 , . . . , ap },


P(f ) = {b1 , . . . , bq }. Fie nj = ordaj (f ) > 0, 1 j p si mk = ordbk (f ) > 0,
1 k q. Factorizand succesiv functia f relativ la zerouri si poli, rezulta ca
exista o functie h H(), astfel ca h(z) 6= 0 pentru z si
f (z) = (z a1 )n1 . . . (z ap )np (z b1 )m1 . . .

h0 (z)
mq
+
z bq
h(z)

pentru z , z
/ Z(f ) P(f ). Integrand apoi f 0 /f pe si aplicand teorema
0
11.2.5 pentru h /h, rezulta egalitatea (11.11). Demonstratia se ncheie.
Daca w C, este clar ca radacinile ecuatiei f (z) = w sunt zerourile functiei
f w. Numim aceste radacini w-puncte ale lui f, ordinul unui astfel de punct
a va nsemna ordinul sau de multiplicitate ca zerou al lui f w si l vom
and teorema 11.3.2 functiei f w obtinem
nota prin ordw
a (f ). Aplic
Corolarul 11.3.3.Fie o multime deschis
a n C, f M() si w C
astfel ncat f 1 (w) si P(f ) sunt finite. Dac
a este un drum nchis partial
neted si nul omolog n , ncat S() [f 1 (w) P(f )] = , atunci
Z
X
1
f 0 (z)
dz =
n(, a)ordw
a (f )+
2i
f (z) w
1 (w)
af

X
+
n(, a)orda (f ).
(11.12)
aP(f )

Observatie. Observam ca n ipotezele corolarului anterior,


b := f este
un drum nchis si partial neted astfel ncat w
/ S(b
), iar membrul stang din
relatia (11.12) este n(b
, w). Prin urmare, aceasta relatie se mai scrie
X
X
n(b
, w) =
n(, a)ordw
(f
)
+
n(, a)ordb (f )
a
af 1 (w)

bP(f )

116

tinand cont de interpretarea geometrica a indexului (Propozitia 11.1.3), formulele de mai sus ne arata ca variatia argumentului razei mobile avand un
punct fix n w si celalta extremitate pe transformata prin f a unui contur ,
se exprima ca suma variatiilor argumentului razelor ce pleaca din wpunctele
sau din polii lui f si se sprijina pe conturul initial , variatia relativa la fiecare
wpuncte sau pol al lui f socotindu-se de atatea ori cat indica ordinul respectiv de multiplicitate.
Observatie. In conditiile Corolarului 11.3.3, daca alegem un drum circular (simplu) S() = D(z0 , r) si notam Nw , P numarul wpunctelor, respectiv
numarul polilor lui f din D(z0 , r) (numarate fiecare de cate ori indica ordinul
lor de multiplicitate), atunci variatia argumentului va fi
n(b
, w) = Nw P,
care n limbajul de mai sus are urmatoarea interpretare geometrica:
nconjurand odata pe S() polii si radacinile ecuatiei f (z) = w, punctul w
va fi nconjurat de catre imaginea prin f a lui , de atatea ori cat indica
diferenta dintre numarul wpunctelor lui f si polii sai din D(z0 , r). n acest
caz, formula
Z
1
f 0 (z)
= Nw P
2i
f (z) w

indica si o metoda de calcul a integralei din membrul stang, daca se cunosc


radacinile si polii numitorului.
Acum dam o generalizare a Teoremei 11.3.2.
Teorema 11.3.4.Fie o multime deschis
a n C si f M() astfel c
a
multimile Z(f ) si P(f ) sunt finite. Fie g H() si un drum nchis partial
neted si omolog cu zero n , astfel ca S() [Z(f ) P(f )] = . Atunci
Z  0 
X
1
f
g (z)dz =
g(a)n(, a)orda (f ).
(11.13)
2i
f

aZ(f )P(f )

Demonstratie.
Din demonstratia teoremei 11.3.2 avem (pastrand
notatiile)
 0 


f
n1
np
m1
mq
g (z) =
+ ... +

...
g(z)+
f
z a1
z ap z b 1
z bq
 0 
h
+
g (z)
h
117

pentruR orice z , z
/ Z(f ) P(f ). Dar hh g H(), deci cu teorema 11.2.5
0
avem (h g/h)dz = 0. Atunci integrand f 0 g/f cu reprezentarea de mai sus pe

drumul si folosind corolarul 11.2.3 obtinem egalitatea (11.13).


Observatie. In afara de cazul particular g(z) = 1, remarcabil n generalizarea anterioara este de asemenea cazul g(z) = z. Exprimam acest lucru
pentru situatia n care este un drum circular simplu cu S() = D(a, r) :
Z
m
n
X
X
1
f0
dz =
n k ak
m j bj
(11.14)
z
2i
f w
j=1
k=1

unde a1 , . . . , am sunt wpunctele lui f din D(z0 , r) cu ordinele de multiplicitate


respective nk (k = 1, 2, . . . , m), iar b1 , . . . , bn sunt polii lui f din D(z0 , r) cu
ordinele de multiplicitate respective mj (j = 1, . . . , n).
Particularizand (11.14) pentru cazul n care f este injectiva obtinem o
reprezentare integrala pe un drum circular D(a, r) a functiei inverse a lui
f. Iata enuntul complet al acestui rezultat.
Corolarul 11.3.5.Fie o multime deschis
a n C, a si r > 0 astfel c
a
D(a, r) , iar f H() o functie injectiva pe D(a, r). Atunci
Z
1
zf 0 (z)
f 1 (w) =
dz (w f (D(a, r))).
(11.15)
2i
f (z) w
D(a,r)

Demonstratie. Daca w f (D(a, r)) functia f are un singur wpunct


n D(a, r), adica f 1 (w) = . n acest caz n dreapta lui (11.14) ramane un
singur termen . Ca atare formula (11.14) devine (11.15).
In ncheierea acestei sectiuni mai facem cateva observatii privind zerourile
functiilor olomorfe.
Observatie.Fie un domeniu n C, f H() si un drum nchis partial
neted si omolog cu zero n . Fie w C, w f (S()). Atunci, n general,
multimea f 1 (w) poate sa fie infinita, atunci, daca f 6= 0 si f 1 (w) = {ak :
k N} este infinita un subsir al lui {ak } converge la un punct a .
Aratam ca exista m N astfel ca n(, ak ) = 0 pentru orice k > m. Pentru
aceasta, fie r = d(S(), ) > 0 si A = {z C : n(, z) = 0}. Evident
C \ A deoarece este nul omolog n . Apoi daca z C si
d(z, ) < r/2. Cum D(w, r/2) S() = , rezulta ca z si w sunt n aceeasi
componenta conexa a lui C \ S() si deci n(, z) = n(, w) = 0. Astfel avem
ca {z : d(z, ) < r/2 A si n particular D(a, r/2) A. Dar din
convergenta ak a exista k0 N astfel ca ak D(a, r/2) pentru k k0 . Deci
118

n(, ak ) = 0 pentru k > m = k0 1 si putem presupune ca n(, ak ) 6= 0 pentru


k m. Astfel, putem conclude ca ipotezele din teoremele anterioare, anume
ca multimea zerourilor si respectiv multimea polilor sa fie finite, nu restrang
generalitatea.
In conditiile de mai sus, pentru w, a1 , . . . , am avem pentru
b = f ,
n(b
, w) =

m
X

n(, ak )ordw
ak (f ),

k=1

egalitatea fiind bazata pe una din observatiile anterioare si pe discutia precedenta.


Acum daca w si sunt n aceeasi componenta conexa a lui C \ S(b
), atunci
n(b
, w) = n(b
, ), adica
m
X

n(, ak )ordw
ak (f )

p
X

n(, bj )ordbj (f ),

j=1

k=1

unde b1 , . . . , bp sunt zerourile functiei f cu n(, bj ) 6= 0, 1 j p. Acest


fapt contine anumite informatii privind zerourile functiilor f w si f , dar
o informatie si mai precisa poate fi obtinuta acum.
Teorema 11.3.6.Fie D = D(a, r) un disc deschis n C si f H(D). Dac
a
b D este un zero de ordinul m > 0 pentru f f (a), atunci exist
a > 0
si > 0 astfel ca pentru w D (f (a), ) functia f w are exact m zerouri
simple n D (b, ) = D(b, ) \ {b}.
Demonstratie. Deoarece b Z(f f (a)) si ordb (f f (a)) = m > 0,
rezulta ca f 6= 0 pe D. Apoi, cum zerourile unei functii olomorfe neconstante
sunt puncte izolate, exista > 0, < r/2, astfel ca f (z) 6= f (a) si f 0 (z) 6= 0
pentru D (b, 2). Fie acum drumul circular := D(b, ) n D (b, 2). Atunci
f (a)
/ S(f ) si cum S(f ) este multime nchisa, rezulta ca exista > 0
astfel ca D(f (a), )S(f ) = . Deci discul D(f (a), ) este continut n aceeasi
componenta conexa a lui C \ S(f ). Prin urmare, daca w D(f (a), ) atunci
prin remarca anterioara avem
m = m n(, b) = n(f , f (a)) = n(f , w) =
p
X
=
n(, ak ) ordw
ak (f ),
k=1

unde a1 , . . . , ap sunt wpunctele functiei f din discul D(b, ). Deoarece n(, z)


este egal cu 1, sau cu 0 pentru orice z si deoarece f 0 (z) 6= 0 pentru z D (b, ),
119

rezulta ca pentru orice w D (f (a), ), fiecare ak este un zerou simplu al lui


f w. Din egalitatea de mai sus urmeaza ca pentru w D (f (a), ), functia
f w are exact m zerouri simple n D (b, ). Demonstratia se ncheie.
Teorema precedenta poate fi folosita pentru a obtine o teorema importanta
a analizei complexe, anume principiului aplicatiei deschise.
Teorema 11.3.7.Fie o multime deschis
a n C si f H() o functie
nelocal constanta n nici un punct din . Atunci pentru orice multime deschis
a
G , f (G) este o multime deschisa n C.
Demonstratie. Fie G o multime deschisa, a G si r > 0 astfel ca
D(a, r) G. Atunci din teorema precedenta rezulta ca exista > 0, < r si
> 0 astfel ca D(f (a), ) f (D(a, )) si deci D(f (a), ) f (D(a, r)) f (G).
Prin urmare f (a) este punct interior pentru f (G), oricare ar fi a G si astfel
f (G) este deschisa n C. Demonstratia se ncheie.
Corolarul 11.3.8.Daca D este un domeniu n C si f H(D) este neconstanta pe D atunci f (D) este domeniu n C.
Deomnstratie. f (D) este conexa (f fiind continua) si deschisa n C (prin
teorema precedenta), deci f (D) este un domeniu n C.

11.4

Teorema Reziduurilor

Fie o multime deschisa n C si E o submultime discreta (adica


nchisa n si fara puncte de acumulare.)
Fie a E si r > 0 astfel ca D(a, r) si D(a, r) E = {a}.
Daca f H( \ E) atunci putem considera reprezentarea n serie Laurent
a lui f pe discul redus D (a, r), anume
f (z) =

cn (z a)n ,

z D (a, r).

n=

Cum stim deja, numarul Rez(f, a) := c1 se numeste reziduul lui f n a. Acesta


mai poate fi exprimat prin integrala
Z
1
Rez(f, a) =
f (z)dz, 0 < < r.
(11.16)
2i
D(a,)

Astfel spus, integrala lui f pe orice drum circular (simplu) cu suportul n


D (a, r) este data de reziduul lui f n punctul a, a fiind o singularitate izolata
pentru f.
120

Se pune n mod natural ntrebarea daca integrala lui f pe alte drumuri mai
generale decat cele circulare, mai poate fi exprimata cu ajutorul reziduurilor lui
f n anumite puncte singulare izolate pentru f ? Cunoastem deja ca acest lucru
este posibil pentru anumite contururi, iar acum vom stabili formula reziduurilor
pentru drumuri nul omoloage n .
Teorema 11.4.1.Fie o multime deschis
a n C, E o submultime discret
a
a lui si un drum nul omolog n cu S() E = . Atunci multimea
{a E : n(, a) 6= 0} este finita si pentru orice functie f H( \ E) avem
Z
X
1
f (z)dz =
Rez(f, a)n(, a).
2i
aE

Demonstratie.Deoarece drumul este nul omolog n , multinea


:= {z \ S() : n(, z) 6= 0}
nu intersecteaza componenta conexa nemarginita a lui C \ S(). Deci este
continuta ntre reuniunea componentelor conexe marginite ale lui C \ S(),
n particular E este marginita si prin urmare finita, ntrucat E nu are
puncte de acumulare n . Insa multimea G = S() este deschisa n
( \ G = {z \ S() : n(, ) = 0} fiind nchisa n ) si E G = E . Mai
mult, drumul este nul omolog n G deoarece C \ G = (C \ ) (C \ S())
si astfel n(, w) = 0 pentru w C \ G.
Consideram E G = {a1 , . . . , an } si fie gj = f fj unde fj este partea tayloriana analitica din reprezentarea Laurent a lui f n punctul aj , j = 1, . . . , n.
n
n
P
P
Atunci functia f
gj =
fj este olomorfa pe G si cum este nul omolog
j=1

j=1

n G rezulta
Z
f (z)dz =

n Z
X

gj (z)dz.

j=1

Scriind reprezentarea Laurent a lui gj n forma


gj (z) =

1
X

ck,j (z aj )k

(z D (aj , r) G),

k=

cum seria este uniform convergenta pe S() obtinem


Z
Z
Z
1
X
dz
gj (z)dz =
ck,j (z aj )k dz = c1,j
= 2ic1,j n(, aj ).
z

aj
k=

121

Aici am folosit faptul ca

(z aj )k dz = 0 pentru k 6= 1, integrandul fiind

functie primitivabila pe C \ {aj }, j = 1, . . . , n. Rezulta ca


Z
n
X
X
1
f (z)dz =
Rez(f, aj )n(, aj ) =
Rez(f, a)n(, a)
2i
j=1
aE

deoarece n(, a) = 0 pentru a E \ {a1 , . . . , an }. Demonstratia se ncheie.


Acum presupunem ca este punct singular pentru o functie olomorfa f ,
adica exista r > 0 astfel ca f este olomorfa pe multimea {z C : |z| > r} =
C \ D(0, r), aceasta multime fiind o coroana circulara centrata n z = 0, cu
raza mica r si raza mare +. Atunci f are reprezentarea Laurent de forma
f (z) =

an z n

(|z| > r).

n=



Consideram functia g pe D 0, 1r data prin g(z) = f z1 si pentru > r
fie 0 drumul circular definit prin 0 (t) = 1 eit , t [0, 2]. Deoarece g este

olomorfa pe D 0, 1r , din seria de mai sus
 a lui f deducem seria Laurent a
lui g pe D 0, 1r si cum S(0 ) D 0, 1r , coeficientul a1 poate fi exprimat
relativ la functia
g(z) =

an z n =

n=

aj z j =

j=

j=

bj z j

1
(0 < |z| < )
r

si drumul 0 , prin
a1

1
= b1 =
2i

1
g(z)
dz =
2
z
2i

1
=
2i

Z2


f eit ieit dt

Z2

it

f e

it

ie

1
dt =
2i

Z
f (z)dz

unde f (t) = eit , t [0, 2] este inversul unui drum circular n coroana
{|z| > r}. Acest fapt sugereaza definitia reziduului functiei f n ca fiind
Z
1
Rez(f, ) := a1 =
f (z)dz,
2i

122

unde semnifica orice drum circular invers (simplu) cu S() n coroana {|z| >
r}, iar coeficientul a1 fiind din seria Laurent a lui f pe aceasta coroana.
Aceasta definitie a reziduului n este n concordanta cu definitia reziduului n
puncte finite, avand aceeasi semnificatie si anume integrala functiei pe drumuri
circulare din coroana de olomorfie a functiei.
In aplicatii este adesea mai util sa exprimam reziduul n al unei functii
prin reziduul n 0 al altei functii. Mai precis, se poate observa ca Rez(f, ) =
Rez(h, 0) unde h este functia
 


1
1
1

h(z) = 2 f
, z D 0,
.
z
z
r
1

Exemplu. Sa calculam reziduul n al functiei f (z) = ze z , z C .


Avem h(z) = z31ez , z 6= 0, din z = 0 este pol de ordinul 3 pentru h. Prin
urmare
 
1
1
1
1
1
Rez(f, ) = Rez(h, 0) = lim z 0 = lim z = .
2 z0 e
2 z0 e
2
Utilizarea practica a reziduului n este motivata si de urmatoarea
Propozitia 11.4.2.Fie f H (C \ {a1 , . . . , an }) cu aj C. Atunci
n
X

Rez(f, aj ) + Rez(f, ) = 0.

j=1

Demonstratie. Fie r > r0 > max |aj | si = D(0, r0 ). Atunci drumul


1jn

este nul omolog n = D(0, r) prin teorema indexului (C \ = {z C : |z|


r} fiind n componenta conexa nemarginita a lui C\S() = {z C : |z| > r0 }.)
Cum f H ( \ {a1 , . . . , an }) si aj
/ S(), iar n(, aj ) = 1, j = 1, . . . , n din
formula rezidurilor (11.16) si definitia reziduului lui f n avem
n
X

1
Rez(f, aj ) =
2i
j=1

Z
f (z)dz = Rez(f, ).

Demonstratia se ncheie.
Formula reziduurilor are multiple aplicatii n analiza matematica. Cateva
aplicatii privind calculul unor integrale Riemannn (proprii sau improprii), sau
a sumelor unor serii de functii vor fi date n sectiunile urmatoare.
123

11.5

Aplicatii ale teoremei reziduurilor la calculul integralelor

Incepem cu calculul unor integrale Riemann reale.


Propozitia 11.5.1.Fie R = R(, ) o functie rational
a real
a care nu are
poli pe cercul 2 + 2 = 1. Atunci
Z2

R(cos x, sin x)dx = 2

Rez(f, a)

(11.17)

aP(f )
|a|<1


 1
1
unde f (z) = z1 R z+z2 , zz2i
, suma fiind considerat
a n raport cu polii
functiei f din discul unitate.
Demonstratie. Consideram drumul circular (t) = e2ti , t [0, 1]. Atunci
avem succesiv
Z2


Z2  ix
e + eix eix eix
R(cos x, sin x)dx = R
,
dx
2
2i

Z1
= 2

2ti

2ti

+e
2

e2ti e2ti
,
2i


dt

1
i

Z1

e2ti R

e2ti + e2ti e2ti e2ti


,
2
2i

2ie2ti dt

Z1
1
=
(f )(t) 0 (t)dt
i
Z0
X
1
Rez(f, a),
=
f (z)dz = 2
i

aP(f )
|a|<1

unde pentru ultima egalitate am aplicat teorema reziduurilor.


124

Observatie. Daca R este ca n propozitia precedenta, atunci procedand


analog se poate arata
Z2

R(cos x, sin x) cos mx dx = 2

Rez(g, a)

(11.18)

Rez(h, b),

(11.19)

aP(g)
|a|<1

si respectiv
Z2

R(cos x, sin x) sin mx dx = 2

bP(h)
|b|<1

unde m este numar natural nenul si


z m + z m
g(z) =
R
2z
h(z) =

z m z m
2iz


z + z 1 z z 1
,
,
2
2i


z + z 1 z z 1
R
,
2
2i


In continuare consideram integrale Riemann improprii.


Fie f : R C o functie continua. Spunem ca f este integrabil
a generalizat
pe (, ) daca exista limita
Z0
lim

Zr
f (x)dx + lim

f (x)dx =:

f (x)dx

si acest numar se numeste integrala generalizat


a a lui f pe (, ). Se mai
R
spune ca integrala
f (x)dx este convergenta.

De asemenea, spunem ca f este integrabil


a n sens Cauchy pe (, ),
R
sau ca
f (x)dx este convergenta n sens Cauchy, daca exista limita

Zr
lim

r
r

f (x)dx =: V.P.

125

f (x)dx

Aceasta limita se numeste valoarea principal


a n sens Cauchy a integralei
R
f (x)dx.

Evident daca f este integrabila generalizat atunci este integrabila n sens


R
f (x)dx coincide cu valoarea principala Cauchy a sa,
Cauchy si integrala

nsa afirmatia reciproca nu este adevarata n general. De exemplu, functia


f (x) = x (x R) este integrabila n sens Cauchy, dar nu este integrabila
generalizat pe (, ).
Acum presupunem ca functia complexa f este continua pe intervalul real
(a, b] si xa
lim = . Daca exista limita
x>a

Zb
lim

0
a+

Zb
f (x)dx =:

f (x)dx,
a

aceasta limita se numeste integrala improprie a lui f pe (a, b]. Analog se defineste integrala improprie a lui f pe (a, b].
Mai general, fie c (a, b) si presupunem ca f este continua pe [a, c) si pe
(c, b] si ca f este marginita pe o vecinatate a lui c. Daca exista limita
Zc
Zb
Zb
lim
f (x)dx + lim
f (x)dx =: f (x)dx,

0
c+

acest numar se numeste integrala improprie a lui f pe [a, b]. Daca exista nsa
limita
c

Z
Zb
Zb

lim
f (x)dx +
f (x)dx =: V.P. f (x)dx
0

c+

aceasta se numeste valoarea principala Cauchy a integralei improprii a lui f


pe [a, b]. Evident, aceasta poate sa existe fara ca integrala improprie sa existe,
dar integrala improprie daca exista, coincide cu valoarea principala Cauchy a
sa.
In propozitiile si demonstratiile care urmeaza ne referim fie la integrale
generalizate, fie la integrale improprii de functii reale sau complexe.
Propozitia 11.5.2.Fie o multime deschis
a n C contin
and semiplanul
superior {z C : Im z = 0}. Fie f o functie meromorf
a pe f
ar
a poli n
126

R si avand un numar finit de poli n semiplanul {Im z > 0}. Presupunem c


a
exista M > 0 si k > 1 ncat |f (z)| 5 M |z|k pentru z C cu Im z > 0 si |z|
suficient de mare. Atunci pentru = 0 avem
Z

eix f (x)dx = 2i

Rez(g, a),

(11.20)

aP(g)
Im a>0

unde g(z) = eiz f (z), z .


Demonstratie. Fie r > 0 suficient de mare, ncat toti polii din semiplanul
{Im z > 0} ai functiei f sa apartina discului D(0, r). Consideram drumul
semicircular r (t) = reit , t [0, ] si drumul liniar r (t) = t, t [r, r] si
fie o reparametrizare pe [0, 1] a drumului r r . Deoarece R este nchisa n
, rezulta ca := d(R, ) > 0. Deci este un drum nchis partial neted n
domeniul simplu conex {z C : Im z > /2} si este nul omolog n .
Aplicand teorema reziduurilor relativ la g si obtinem
Z
Z
Z
X
g(z)dz + g(z)dz = g(z)dz = 2i
Rez(g, a).
r

aP(g)
Im a>0

Dar pentru z S(r ) avem Im z 0 si deci |eiz | = eIm z . Folosind apoi


evaluarea |f (z)| 5 M |z|k (k > 1) pentru |z| mare si Im z > 0, deducem



Z


g(z)dz 5 r sup eIm z |f (z)| 5 rM = M .


rk
rk1
zS(r )


r

Trecand acum la limita pentru r n stanga egalitatii dinainte rezulta


Z
V.P.

ix

Zr
f (x)dx = lim

r
r

Z
= lim

g(z)dz = 2i

g(x)dx =

Rez(g, a).

aP(g)
Im a>0

nsa ipoteza de marginire asupra lui f asigura de fapt (folosind de exemplu


criteriul comparatiei) ca f este integrabila generalizat pe (, ). Concludem
ca (11.20) are loc si demonstratia se ncheie.
127

Adaptand demonstratia precedenta pentru semiplanul inferior {z C :


Im z 5 0} si considerand drumurile er (t) = reit , t [, 2] si r1 ca mai jos,
se poate arata de asemenea
Propozitia 11.5.3.Fie o multime deschis
a n C contin
and semiplanul
inferior {z : Im z 5 0}. Fie f o functie meromorf
a pe f
ar
a poli n R si
avand un numar finit de poli n semiplanul {Im z < 0}. Presupunem c
a exist
a
M > 0 si k > 1 ncat |f (z)| 5 M |z|k pentru z C cu Im z < 0 si |z|
suficient de mare. Atunci pentru 5 0 avem
Z
X
eix f (x)dx = 2i
Rez(g, b),
(11.21)
bP(g)
Im b<0

unde g(z) = eix f (z), z .


Observatie. Formulele (11.20) si (11.21) se aplica, n particular functiilor
rationale R = P/Q (P si Q polinoame) care nu au poli n R, astfel ncat
grad Q = 2 + grad P. n acest caz, pentru > 0 se obtine
Z
X
X
R(x)dx = 2i
Rez(R, a) = 2i
Rez(R, b).
(11.22)

aP(R)
Im a>0

bP(R)
Im b<0

Sa notam ca daca functia rationala R nu are poli n R si grad Q = 1 +


grad P, atunci R nu este integrabil a generalizat pe (, ). Dar si n acest
R ix
caz
e R(x)dx este convergenta pentru orice R, 6= 0. Pentru a arata

aceasta, folosim binecunoscuta inegalitate a lui Jordan, anume




2t
5 sin t 5 t
t [0, ] .
(11.23)

2
Iata o demonstratie simpla a acesteia. Daca este o functie continua si
descrescatoare pe un interval real (0, ), atunci functia
1
(t) =
t

Zt
(s)ds

(t (0, ))

este de asemenea descrescatoare. In adevar din


Zt
1
(t) =
(s)ds = (t) (t (0, ))
t
0

128

obtinem
(t)
1
(t) =
2
t
t
0

Zt
(s)ds =

1
[(t) (t)] 5 0
t

pentru t (0, ). Aplicand aceasta observatie functiei () = cos , n care


Rt
caz avem (t) = 1t cos d = sint t , pentru t (0, /2), se obtin inegalitatile
0

(11.23).
Propozitia 11.5.4.Fie R o functie rational
a n C care nu are poli n R,
astfel ca lim R(z) = 0. Atunci pentru > 0 avem
z

eix R(x)dx = 2i

Rez(g, a)

(11.24)

Rez(g, b),

(11.25)

aP(g)
Im a>0

si pentru < 0 avem


Z

eix R(x)dx = 2i

X
bP(g)
Im b<0

unde g(z) = eiz R(z), z C.


Demonstratie. Presupunem > 0. Consideram drumurile r , r (r > 0)
si ca n demonstratia propozitiei 11.5.2. Cum este nchis, aplicand teorema
reziduurilor functiei g relativ la obtinem
Z

Z
g(z)dz +

Z
g(z)dz =

g(z)dz = 2i

Rez(g, a).

aP(g)
Im a>0

Evaluand acum integrala lui g pe r , folosind faptul ca exista M > 0 ncat


|f (z)| 5 M/|z| pentru |z| = r si prima inegalitate n (11.23) obtinem
129



Z
Z




g(z)dz 5 eir (t) R(r (t)) 0r (t) dt 5




r

Z
5 r sup |R(z)|

er sin t dt 5

|z|=r
0

5r

Z/2

er sin t dt +

er sin(+t) dt

/2

Z/2
Z0

= M er sin t dt
er sin(s) ds
0

/2

Z/2

er sin t dt 5

= 2M
0

Z/2
M
5 2M
er2t/ dt =
(1 er ).
r
0

Rezulta ca

g(z)dz 0 (r ) si trecand la limita n egalitatea ante-

rioara obtinem
Z
V.P.

eix R(x)dx = lim

Z
g(z)dz = 2i

Rez(g, a).

aP(g)
Im a>0

Presupunem acum < 0. Fie er = reit , t [, 2] si


e o reparametrizare pe
[0, 1] a drumului er r1 , unde r > 0 este suficient de mare ncat polii functiei R
din semiplanul inferior sa apartina discului D(0, r). Aplicand teorema reziduurilor relativ la g si
e avem
Z
Z
Z
X
g(z)dz +
g(z)dz = g(z)dz = 2i
Rez(g, b).

f
r

r1

bP(g)
Im b<0

130

Pentru evaluarea integralei lui g pe er procedam ca mai sus. Avem




Z

Z2




g(z)dz 5 r sup |R(z)| er sin t dt 5


|z|=r
fr

Z
M
5r
er sin(2s) ds
r

Z
=M

er sin t dt 5

Z/2
M r
5 2M
er2t/ dt =
(e 1).
r
0

Deci

g(z)dz 0 (r ) si din egalitatea precedenta obtinem

f
r

Z
V.P.

eix R(x)dx = lim

Z
g(z)dz = 2i

Rez(g, b).

bP(g)
Im b<0

r1

Pentru a ncheia demonstratia, mai ramane de aratat ca integrala


R ix
e R(x)dx este convergenta daca 6= 0. Punem R = P/Q, P si Q fi

ind polinoame si Q nu are zerouri n R. Atunci R0 = (P 0 Q P Q0 )/Q2 este o


functie rationala astfel ca grad Q2 = 2 + grad (P 0 Q P Q0 ), deoarece conditia
din ipoteza pentru R implica grad Q = 1 + grad P. Deci exista C > 0 astfel
ca |R0 (z)| 5 C|z|2 pentru z suficient de mare. Acum pentru 0 < < r <
avem
Zr

Zr
eix r
1
e R(x)dx =
R
eix R0 (x)dx
i i

Zr
i
= ei R() eir R(r) + eix R0 (x)dx ,

ix

131

de unde (pentru si r suficient de mari) obtinem


r

Z

Zr


dx
eix R(x)dx 5 1 M ( 1 + 1 ) + C

||

r
x2



1
1 1
1 1
M ( + ) + o( ) ,
||
r
r
care tinde la zero pentru .
Rr
In baza criteriului lui Cauchy-Bolzano rezulta ca exista lim eix R(x)dx
r 0

C. Analog, exista lim

R0

eix R(x)dx. Prin urmare integrala

eix R(x)dx

este convergenta si coincide cu valoarea principala n sens Cauchy a sa.


Demonstratia se ncheie.
Observatie. Integralele generalizate considerate n propozitiile anterioare
sunt cazuri speciale de integrale Fourier. Notam ca n caz de convergenta, este
evidenta egalitatea
Z

ix

Z
dx =

Z
f (x) cos xdx + i

f (x) sin xdx,

iar daca f este functie reala, atunci integralele din membrul al doilea reprezinta
partea reala, respectiv partea imaginara a integralei din membrul ntai ( este
real). Mai mult, daca functia f este para (f (x) = f (x), x R) atunci
Z

Z
f (x) cos xdx = 2

si

f (x) cos xdx


0

Z
f (x) sin xdx = 0,

iar daca f este impara (f (x) = f (x), x R) atunci avem


Z
f (x) cos xdx = 0

132

si

Z
f (x) sin xdx = 2

f (x) sin xdx.


0

De exemplu, aplicand propozitia 11.5.4 putem obtine valoarea integralei


Laplace:

Z
xeix
ie ,
>0
dx
=

2
ie
,

< 0,
x +1

de unde

x cos x
dx = 0
x2 + 1

si

x sin x
dx =
x2 + 1

e ,
e ,

>0
< 0.

Observatie. Inegalitatea lui Jordan (11.23) poate fi folosita de asemenea


pentru a calcula integralele lui Fresnel:
r
Z
Z
1
2
2
cos x dx = sin x dx =
.
(11.26)
2 2
0

In acest scop, fie functia ntreaga f (z) = eiz2 , z C. Fie r > 0 si drumul
= r1 r2 r3 ,unde r1 (t) = t, t [0, r], r2 (t) = reit , t [0, /4] si r3 (t) =
r(1 + i)(1 t)/ 2, t [0, 1]. Atunci
Zr
0

eix dx +

Z
r2

eiz dz +

Z
r3

eiz dz =

eiz dz = 0

Dar cu prima inegalitate din (11.23) obtinem




Z

Z/4
Z/4


2


iz 2
r2 sin 2t
dt 5 r e4r t/ dt
e dz 5 r e


r2

0
0

2
= (1 er ),
4r
133

asadar

eiz dz 0 pentru r . Urmeaza ca

r2

Zr
lim

iz 2

e dx = lim

r
(r2 )1

1+i
= lim
r
2

Zr

t2

Z1

iz 2

e dz = lim

eir

2 (1+i)2 t2 /2

r
(1 + i)dt
2

1+i
dt =
2

1+i
dt =
2

t2

.
2

Deci am gasit ca
Z

cos x + i sin x

Z
dx =

ix2

1+i
dx =
2

si egaland partile reale si cele imaginare se obtin egalitatile (11.26).


Propozitia 11.5.5.Fie R o functie rational
a f
ar
a poli n R+ , astfel c
a
lim R(z) = 0. Atunci
z

Z
0

R(x)dx =

Rez(g, a),

(11.27)

aP(g)
a6=0

unde g(z) = R(z) log z, iar functia log este ramura uniform
a a functiei logaritm
n C \ R+ cu Im(log) [0, 2).
Demonstratie. Convergenta integralei din (11.27) este asigurata de
conditia din ipoteza a lui R.
Fie r > 0 suficient de mare si 0 < < , si suficient de mici, ncat
polii functiei g din C sa apartina discului D(0, r), dar sa nu apartina multimii
D(0, ) {z C : Re z = 0, 5 Im z 5 }.


Consideram drumurile r (t) = reit , t arcsin r , 2 arcsin r , (t) =




eit , t arcsin , 2 arcsin , 1 (t) = (1 t) 2 2 + i +




t r2 2 + i si 2 (t) = (1 t) 2 2 i + t r2 2 i , t
1
[0, 1]. Fie o reparametrizare pe [0, 1] a drumului r (2 ) ( )1 1 .
Atunci este omolog cu zero n domeniul simplu conex C \ R+ si aplicand
134

teorema reziduurilor functiei g relativ la obtinem


Z
Z
Z
Z
g(z)dz g(z)dz g(z)dz + g(z)dz
r

Z
=

g(z)dz = 2i

Rez(g, a).

aP(g)
a6=0

Evaluand integralele de mai sus, avem ntai




Z



g(z)dz 5 2r sup |R(z) log z| 5 2r M ln r 0,


r
r2
zS(r )


r

Apoi deoarece R este continua pe compactul S( ), exista S( ) ncat


R( ) = sup |R(z)| si cum | | = si R este continua n z = 0, rezulta
zS( )

R( ) R(0) pentru 0. Astfel obtinem




Z



g(z)dz 5 2 sup |R(z) log z| 5 kR( )|| ln | 0.


0
zS( )

Notam ca n baza conditiei din ipoteza pentru R este asigurata convergenta inR
tegralei R(x) ln xdx. Mai mult, deoarece functia R log este uniform continua
0

pe compactul S(1 ), rezulta


Z



g(z)dz =
r 2 2 2 2
1

Z1  



g t
r2 2 2 2 + 2 2 + i dt,
0

care, pentru tinzand la zero tinde la


Z1
(r )

Zr
g (t(r ) + ) dt =

135

R(x) ln xdx

si deci

Zr

Z
g(z)dz = lim

lim

0
r

0
r

R(x) ln xdx =

R(x) ln xdx.

Analog se obtine (folosind faptul ca ln(x i) ln x + 2i)


0

Z
lim

0
r

g(z)dz =

R(x)(ln x + 2i)dx.

Combinand aceste fapte cu cele de mai sus deducem n final

Z
Z
Z
1
R(x)(ln x + 2i)dx R(x) ln xdx
R(x)dx =
2i
0
0
0

Z
Z
1

=
lim g(z)dz g(z)dz
2i 0
r

Rez(g, a).

aP(g)
a6=0

Demonstratia se ncheie.
Observatie. Calculul integralelor de forma
Z
a

R(x)dx,

Za

Zb

R(x)dx si

R(x)dx

unde a, b R (a < b), iar R este o functie rationala fara poli pe intervalul
[a, ), (, a], [a, b] respectiv si R verifica conditia din ipoteza propozitiei
11.5.5, se reduce la calculul integralelor de tipul (11.27) facand schimbarile
de variabila date de functiile omografice x = t + a, x = (at 1)t si x =
(bt + a)(t + 1)1 respectiv. Astfel metoda precedenta poate fi folosita pentru
a calcula integralele (Riemann) proprii sau improprii de functii rationale.
R
Observatie. Pentru calculul integralelor R(x) ln xdx, unde R este o
0

functie rationala ca n propozitia 11.5.5 se poate aplica aceeasi metoda ca


n demonstratia acestei propozitii. Convergenta integralei este asigurata de
136

conditia din ipoteza asupra lui R. Se alege functia g(z) = R(z) log2 z si consderand drumul corespunzator, print-un rationament similar se obtine
Z
Z
2
R(x)(ln x) dx R(x)(ln x + 2i)2 dx
0

= 2i

Rez(g, a).

aP(g)
a6=0

Separand apoi partea reala si cea imaginara, deducem


Z
X
1
R(x) ln xdx = Re
Rez(g, a),
2

(11.28)

aP(g)
a6=0

R(x)dx =

X
1
Im
Rez(g, a).
2

(11.29)

aP(g)
a6=0

Propozitia 11.5.6.Fie R o functie rational


a f
ar
a poli n R+ astfel c
a
lim R(z) = 0. Atunci pentru (0, 1) avem

R(x)
ei X
dx
=
Rez(g, a)
x
sin

(11.30)

aP(g)
a6=0

unde g(z) = R(z) e log z , iar log este ramura uniform


a a functiei logaritm n
C \ R+ cu Im(log) [0, 2).
Demonstratie. Conditia din ipoteza asupra lui R asigura convergenta
integralei (11.30). In continuare aplicam rationamentul din demonstratia
propozitiei 11.5.5 pentru functia g(z) = R(z)e log z , z 6= 0. Continuand
aceleasi drumuri pentru conturul de integrat si aplicand teorema reziduurilor
obtinem
Z
Z
Z
Z
g(z)dz g(z)dz g(z)dz + g(z)dz
r

= 2i

Rez(g, a).

aP(g)
a6=0

137

Deoarece exista M > 0 ncat |R(z)| 5 M |z|1 pentru |z| , avem





Z


g(z)dz 5 2r sup |R(z)e log z | 5 2M r 0


r
zS(r )


r

si de asemenea



Z


g(z)dz 5 sup |R(z)e log z |


zS( )

5 sup |R(z)| 1 0.
0

zS( )

Pe de alta parte obtinem


Z

Z
lim

0
r

g(z)dz =

R(x)e

ln x

Z
dx =

Z
lim

0
r

R(x)x dx,

g(z)dz =

R(x)e(ln x+2i) dx

2i

=e

R(x)x dx.

Astfel concludem ca
Z

R(x)x dx =

X
2i
Rez(g, a)
2i
1e
aP(g)
a6=0

e X
Rez(g, a)
sin
aP(g)
a6=0

si demonstratis se ncheie.
Propozitia 11.5.7.Fie R o functie rational
a f
ar
a poli pe semiaxa pozitiv
a
(0, ), avand cem mult un pol simplu n z = 0 si astfel c
a lim zR(z) = 0.
z

138

Atunci pentru (0, 1) avem


Z
x R(x)dx =

X
2i
Rez(g, a)
2i
1e

(11.31)

aP(g)
a6=0

unde g(z) = R(z)e log z , iar functia log este ramura uniform
a a functiei logaritm n C \ R+ cu Im(log) [0, 2).
Demonstratie. Procedam tot ca n demonstratia propozitiei 11.5.5. Considerand aceleasi drumuri si folosind aceleasi notatii avem pentru r suficient
de mare si suficient de mic,
Z
X
R(x)e log z dz = 2i
Rez(g, a),
aP(g)
a6=0



1
unde = r (2 ) ( )1 1 . Dar e log z = eRe log z = e ln |z| = |z| . Mai
mult, deoarece R are cel mult un pol de ordinul 1 n z = 0, exista C > 0 astfel
ca |R(z)| 5 C/|z| pe o vecinatate redusa a lui 0. Prin urmare rezulta


Z



g(z)dz 5 2 C/ = 2 0.


0

Pe de alta parte, exista M > 0 astfel ca |R(z)| 5 M/|z|2 pentru |z| = r si deci


Z



g(z)dz 5 2r r M/r2 = 2M/r1 0.


r


r

n final, pentru si r fixati avem


Z
Z
g(z)dz g(z)dz
0

2i

1e

R(x)e ln x dx

si concludem ca
Z

1
x R(x)dx =
lim
1 e2i 0

R(z)e log z dz

X
2i
Rez(g, a).
=
2i
1e
aP(g)
a6=0

139

Demonstratia se ncheie.
Acum vom considera cazul n care functia de integrat are un numar finit de
poli pe axa reala. Demonstram ntai
Lema 11.5.8.Fie , [0, ] cu < si > 0. Fie S sectorul circular
{z C : |z| 5 , 5 arg z 5 }, si drumul (t) = eit , t [, ]. Dac
af
este o functie olomorfa pe o vecinatate deschis
a a lui S si z = 0 este un pol
simplu pentru f, atunci
Z
(11.32)
lim f (z)dz = i ( ) Rez (f, 0).
0

Demonstratie. Din dezvoltarea n serie Laurent a lui f n punctul z = 0


deducem ca exista o functie olomorfa g pe o deschisa U continand pe S, astfel
ca g(0) = 0 si zf (z) = + g(z) pentru z U, unde = Rez (f, 0). Atunci
avem
Z
Z
Z

g(z)
f (z)dz =
dz +
dz
z
z

Z
= ( )i + i

g(eit )dt.

Deoarece g(eit ) g(0) = 0 uniform pentru t [, ], trecand la limita n


0

aceasta egalitate pentru 0, obtinem (11.32).


Sa notam ca lema ramane valabila (cu modificarile corespunzatoare) daca
se face translatie a originii ntr-un alt punct (arbitrar) din R.
Acum putem arata
Propozitia 11.5.9.Fie f o functie meromorf
a pe C care are un num
ar
finit de poli n {z C : Im z > 0} si un num
ar finit de poli simplii n R.
Presupunem ca exista M > 0 astfel ca |f (z)| 5 M/|z| pentru |z| suficient de
mare. Atunci pentru > 0 avem
Z
V.P.

eix f (x)dx = 2i

Rez(g, a) + i

aP(f )
Im a>0

X
bP(f )
bR

unde g(z) = eiz f (z).


140

Rez(g, b),

(11.33)

Demonstratie. Fie r > 0 suficient de mare ncat toti polii lui f din
semiplanul superior {z C : Im z = 0} sa fie n discul D(0, r) si |f (z)| 5
M/|z| pentru |z| = r. Fie b1 < b2 < . . . < bn polii lui f din R. Pentru
k {1, 2, . . . , n} fie k > 0, k < r, astfel ca D(bk , k ) contine doar polul bk
(al lui f ) din semiplanul {Im z = 0} si D(bk , k ) D(bj , j ) = pentru k 6= j
si D(o, r) D(b1 , 1 ) = , D(0, r) D(bn , n ) = . Consideram drumurile
semicirculare r (t) = reit , k (t) = k eit (1 5 k 5 n) pentru t [0, ] si
drumurile liniare r,1 = [r, b1 1 ], k ,k+1 = [bk + k , bk+1 k+1 ] (1 5 k 5
n 1) si n ,r = [bn + n , r]. Atunci = r r,1 1
1 ,2 1
. . . 1
n ,r este
n
1
2
un drum nul omotop n C. Aplicand teorema reziduurilor functiei f relativ la
obtinem
Z
Z
n Z
X
g(z)dz+
g(z)dz +
g(z)dz
r

k=1

r,1

n1
X

g(z)dz

g(z)dz +

k=1

n ,r

k ,k+1

Z
=

g(z)dz = 2i

Rez(g, a).

aP(f )
Im a>0

nsa folosind
R majorarea |f (z)| 5 M/r pentru |z| = r si inegalitatea lui Jordan,
gasim ca r g(z)dz 0 pentru r . De asemenea cu lema 11.5.8 obtinem
Z
n
n
X
X
Rez(g, bk )
lim
g(z)dz = i
k=1

k 0
k

k=1

si pe de alta parte
Z
lim

1 0
r,1

g(z)dz +

n1
X
k=1

lim

lim

k 0
k ,k+1

g(z)dz+

Zr

Z
n 0
n ,r

g(z)dz =

g(x)dx.
r

Prin urmare, trecand la limita pentru r n egalitatea de mai sus obtinem


(11.33). Demonstratia se ncheie.
141

Observatie. Ca aplicatie a propozitiei 11.5.9 se obtine


Z

eix
= i,
x

de unde

sin x
dx = ,
x

sin x

dx = .
x
2

Ultima integrala este adesea asociata cu numele lui Poisson, Laplace, sau
Dirichlet, dar ea a fost calculata ntai de Euler, mpreuna cu integralele
Z

sin x
dx =
x

cos x
dx =
x

.
2

ntr-o forma echivalenta, acestea din urma sunt chiar integralele lui Fresnel.

11.6

Aplicatii ale teoremei reziduurilor la calculul unor


sume

Teorema reziduurilor are de asemena multe aplicatii n teoria numerelor,


n special n calculul unor sume de serii. Vom prezenta n continuare cateva
asemena aplicatii.
Propozitia 11.6.1.Fie f o functie meromorf
a pe C av
and un num
ar finit
de poli, astfel ca lim zf (z) = 0. Atunci
|z|

f (n) =

n=
nP(f
/
)

Rez(g, a)

(11.34)

aP(f )

unde g(z) = f (z) cot z pentru z C, z


/ Z P(f ).
Demonstratie. Mai ntai notam ca functia cot z = cos z/ sin z are
un pol simplu n fiecare numar ntreg n, deoarece sin z are un zerou simplu
n n si avem
Rez( cot z, n) = lim (z n)
zn

142

cos z
cos n
=
= 1.
sin z
cos z

Fie N un numar natural suficient de mare, ncat polii functiei f sa fie


continuti n patratul RN cu varfurile (N + 1/2) (N + 1/2)i. Notam cu N
drumul (dreptunghiular) RN .
Aplicand teorema reziduurilor functiei g relativ la N gasim

Z
N
X
X

g(z)dz = 2i
f (n) +
Rez(g, a)

.
n=N
nP(f
/
)

aP(f )

Acum vom arata ca membrul stang al acestei egalitati tinde catre zero pentru
N . Pentru aceasta aratam ca | cot z| < 2 pentru z RN (frontiera lui
RN ). Astfel, daca Re z = N + 1/2 si Im z = y, atunci
cot z = i

ei2y + 1
e2iz + 1
=
i
.
e2iz 1
ei2y 1

de unde avem

1 e2y
< 1.
1 + e2y
Analog, daca Re z = x si Im z = y = N + 1/2 obtinem
| cot z| =

| cot z| 5

1 + e(2N +1)
<2
1 e(2N +1)

(deoarece fractia este maxima pentru N = 0). ntrucat functia cot este impara,
rezulta ca ea se majoreaza la fel si pe celelalte doua laturi ale patratului RN .
Apoi cum L(N ) = 8N + 4, deducem



Z


g(z)dz 5 (8N + 4) sup |f (z) cot z| < 8(2N + 1) sup |f (z)|


zRN
zRN


N

= 8(2N + 1)|f (zN )| =


5

8(2N + 1)
|zN f (zN )|
|zN |

16(2N + 1)
|zN f (zN | 0,
N
2N + 1

unde zN RN astfel ca |f (zN | = supRN |f | si deci |zN | = N + 1/2. Prin


urmare, facand N n egalitatea care da integrala lui g pe N , obtinem
formula (11.34).
143

Propozitia 11.6.2.Fie f o functie meromorf


a pe C av
and un num
ar finit
de poli, astfel ca lim zf (z) = 0. Atunci
|z|

(1)n f (n) =

n=
n6=P(f )

Rez(g, a),

(11.35)

aP(f )

unde g(z) = f (z) sin z pentru z C, z


/ Z P(f ).
Demonstratie. Functia csc z = / sin z are un pol simplu n fiecare
numar ntreg n si avem
1
= (1)n .
cos n
n continuare procedam ca n demonstratia anterioara. Consideram acelasi
patrat RN si acelasi drum N . Deoarece avem
Rez( csc z, n) =

csc2 z = 1 + cot2 z,
rezulta ca functia csc z este marginita pe RN . Folosind aceasta si conditia
din ipoteza pentru f deducem ca mai nainte ca
Z
lim
g(z)dz = 0
N
N

si aplicand teorema reziduurilor obtinem formula (11.35).


Observatie. In acest context putem viza si calculul unor sume n care
intervin coeficientii binomiali Cnk =coeficientul lui z k n polinomul (1 + z)n ,
n, k N, k n. ntai notam ca prin teorema reziduurilor (sau formula generala
integrala Cauchy) avem
Z
1
(1 + z)n
Cnk =
dz,
(11.36)
2i
z k+

unde este un drum (simplu) nchis partial neted care nconjoara originea. In
particular, din (11.36) rezulta
Z
(1 + z)2n
1
n
dz
C2n
=
2i
z n+1

n
si luand 0 = D(0, 1) obtinem evaluarea C2n
5 4n .

144

De exemplu, pentru a calcula suma Sn =

n
P

Cnk

2

, putem considera pe

k=0

Cnk fie coeficientul lui z k n (1 + z)n , fie coeficientul lui z k n (1 + 1/z)n . Deci
Sn este termenul constant n (1 + z)n (1 + 1/z)n . Astfel avem

n
Z
n
X
2
1
1
1
Cnk =
(1 + z)n 1 +
dz
2i
z
z
k=0
0
Z
1
(1 + z)2n
n
=
dz = C2n
.
2i
z n+1
0

Observatie. Metoda de mai sus poate fi folosita si pentru a arata ca


anumite functii sunt marginite. De exemplu, sa consideram functia Bessel
B(x) = 1

x2
x3
x
+

+ ...
(1!)2 (2!)2 (3!)2

(x 0).

Deoarece 1/n! este coeficientul lui z n din dezvoltarea (n serie a) lui ez , iar
(x)n /n! este coeficientul lui z n din dezvoltarea lui ex/z rezulta (prin teorema reziduurilor) ca
 z

Z xx/z
e ex/z
1
e
B(x) = Rez
,0 =
dz
z
2i
z
0

unde 0 este un drum


circular centrat n origine.
Luand 0 = D(0, x) obtinem
1
B(x) =
2

Z2

e2i

x sin t

dt

si prin urmare |B(x)| 5 1 pentru orice x = 0.


In ncheiere demonstram
Teorema 11.6.3.(Gauss)Pentru orice num
ar ntreg n 1 avem
n1
X
k=0

e2k

2 i/n

i + i1n
n
.
i+1

(11.37)

Demonstratie. (Kroneker). Fie r > 0 suficient de mare si > 0 suficient


de mic. Consideram drumurile semicirculare (t) = eit , t [/2, /2] si
145

,n (t) = 21 n + eit , t [/2, 3/2]. Punem v1 = 12 n ir, v2 = 12 n + ir, v3 = ir,


v4 = ir si consideram drumurile liniare 1 = [v1 , 12 n i], 2 = [ 12 n + i, v2 ],
1
3 = [v2 , v3 ], 4 = [v3 , i], 5 = [i, v4 ], 6 = [v4 , v1 ]. Fie = 1 ,n
2 3
1
4 5 6 .
Prin teorema reziduurilor avem
Z 2iz2 /n
X
e
2
=
e2ik /n .
2iz
e
1
n
0<k< 2

Cum functia (e2iz 1)1 are n z = 0 pol simplu avem


2

e2iz /n
1
2
= e2iz /n
(1 + c0 z + c1 z 2 + . . .)
e2iz 1
2iz
1
=
(1 + z g(z)),
2iz
R
unde g este o functie olomorfa pe o vecinatate a lui 0. Deoarece g(z)dz 0

R
( 0) si dz
=
i,
rezult
a
c
a
z
f (z) :=

Z
f (z)dz
0

1
.
2

Analog obtinem
(

Z
f (z)dz =

1 2i( 12 n) /n
e
,
2

n par
n impar.

0,

,n

Apoi cum

P
0<k<n/2

e2ik

2 /n

1
2

e2ik

2 /n

, deducem ca

0<k<n
k6=n/2

6 Z
n1
X
1 X 2ik2 /n
e
= lim
f (z)dz.
0
2 k=0
j=1
j

Daca z = x + ir, 0 5 x 5 n/2, avem




e2iz2 /n
e4xr/n


|f (z)| = 2iz
52
5
e
1 1 e2r
146

si f (x + ir) 0 pentru r , daca x > 0. de asemenea, daca z = x ir,


0 5 x 5 n/2, avem
e4xr/n
|f (z)| 5 2r
52
e 1
si f (x ir) 0 pentru r , daca x < n/2. Astfel
Z
Z
f (z)dz 0.
f (z)dz 0,
r

Acum,
Z

Z
f (z)dz +

f (z)dz =
5

Zr
= i

e2iy

2 /n

1
e2y 1

1
e2y 1


dy.

Deoarece
1
e2y 1

1
1
e2y
=
+
= 1,
e2y + 1
e2y 1 1 e2y

rezulta
Z

Zr

Z
f (z)dz +

f (z)dz = i
5

e2iy

2 /n

dy.

Pe de alta parte
Z

f (z)dz = i

f (z)dz +
1

unde
h(y) =
Dar

Zr

e2iy

2 /n

h(y)dy,

e2y+(in/2)
e2y+(in/2)
+
.
e2y+in 1 e2y+in 1

ein/2
e2y+(in/2)
ein/2
= in
=
2yin
2y
e
1
e e
1 e2yin

si deci
h(y) =


ein/2
e2y+in 1 = ein/2 = in .
2y+in
e
1
147

Folosind aceste fapte si facand 0, r obtinem


n1

1 X 2k2 i/n
e
= (i + i1n ) lim
0
2 k=0
r
=

n i+i

1n

Zr
lim

0
r

Zr

2iy 2

e2iy

2 /n

dy

dy =

n i+i

e2ik

2 /n

= e0 = 1

k=0

si din egalitatea de mai sus obtinem


Z

e2iy dy =

1
.
2(i + 1)

n concluzie, tot din egalitatea anterioara rezulta


n1
X
k=0

Z
0

Dar pentru n = 1 avem


n1
X

1n

e2ik

2 /n

i + i1n
n
.
i+1

148

e2iy dy.

Capitolul 12

Probleme propuse
Exercitiul 1. Fie a = rei 6= 0 si un drum nchis partial neted n C , cu
R dz
=
punctul initial 1 si punctul final a. Aratati ca exista n Z astfel ca
z
log r + i( + 2n).
Exercitiul 2. Aratati ca daca polinoamele lui Legendre
(n)
1  2
Pn (z) = n
(z 1)n
2 n!
admit reprezentarea integrala
Z
1
(w2 1)n
Pn (z) =
dz
n
2i
2 (w z)n+1

unde este un drum simplu nchis partial neted n C, iar z nu este n componenta conexa nemarginita a lui C \ S().
Exercitiul 3. Fie f o functie olomorfa pe o vecinatate a discului unitate
nchis. Aratati ca
Z1
Z2
1 it 2
2
|f (x)| dx
f (e ) dt.
2
1

Indicatie. Se arata ntai inegalitatea n cazul ca f (x) este real pentru orice
x [1, 1]. Pentru aceasta, se aplica teorema lui Cauchy pentru frontiera
semidiscului unitate superior, respectiv cel inferior si se obtine respectiv
Z1

|f (x)| dx
1

it 2
f (e ) dt,

Z1

Z2

|f (x)| dx
1

149

it 2
f (e ) dt.

Exercitiul 4. Daca P (z) =

n
P

ak z k este un polinom n C aratati ca

k=0

Z1

|P (x)|2 dx =

Exercitiul 5. Calculati

z
z1

n
X

aj a
k
.
j+k+1
j,k=0

n

dz, unde (t) = 1 + eit pentru t

[0, 2] si n N, n 6= 0.
Exercitiul 6. Fie un drum simplu nchis partial neted n C, astfel ca
n(, a) este 0 si 1 pentru orice a
/ S(). Fie f o functie ntreaga ncat Z(f )
S() = . Aratati ca pentru orice m 1 natural are loc egalitatea
Z
X
1
f 0 (z)
zm
=
am
k .
2i
f (z)
ak Z(f )
n(,ak )=1

Exercitiul 7. Fie p un polinom de grad n si r > 0 astfel ca p nu are


radacini n multimea {z : |z| > r}. Aratati ca
Z
p0 (z)
dz = 2ni.
p(z)
D(0,r)

Exercitiul 8. Folosind principiul


argumentului
si teorema lui Morera,



1
2
2
aratati ca functia z 1 = exp
log(z 1) este olomorfa pe C \ [1, 1].
2
Exercitiul 9. Fie m si n numere naturale. Aratati ca

Z
k
1
(z 2 1)m
(1)k Cn+2k
,
m = n + 2k, k 0
dz
=
0,
n rest.
2i
z m+n+1
D(0,1)

Exercitiul 10. Fie f o functie ntreaga, r > 0 si a, b D(0, r). Calculati


integrala
Z
f (z)
dz
(z a)(z b)
D(0,1)

si folositi aceasta pentru a demonstra teorema lui Liouville.


150

Exercitiul 11. Daca f (z) =

an z n pentru |z| < r si g(z) =

n=0

bn z n

n=0

pentru |z| < , aratati ca

1
an b n z =
2i
n=0

f (w)  z 
g
dw
w
w

(|z| < r).

D(0,r)

Exercitiul 12. Fie f o functie olomorfa pe o vecinatate a discului unitate


nchis D.
a) Aratati ca
Z

1
1 zw
2
1 |z| f (z) =
f (w)
dw (|z| < 1).
2i
wz
D

b) Deduceti din (a) ca


2

1 |z|

1
|f (z)| 5
2

Z2

it
f (e ) dt.

Exercitiul 13. Aratati ca ecuatia zez = 1, unde > 1, are o unica


solutie n discul D si aceasta solutie este pozitiva.
Exercitiul 14. Aratati ca ecuatia z + ez = , unde > 1, are o unica
solutie z n semiplanul drept {z : Re z = 0} si aceasta solutie este reala.
Calculati lim z .
1

Exercitiul 15. Determinati numarul radacinilor ecuatiei z 4 9z + 1 = 0


continute n coroana (0; 1, 3).
Exercitiul 16. Fie f o functie olomorfa pe o vecinatate a discului unitate
D, astfel ca |f (z)| < 1 pentru |z| = 1. Determinati numarul de solutii n D ale
ecuatiei f (z) = z n , unde n N , n particular pentru n = 1.
1
Exercitiul 17. Aratati ca functia f (z) = z m + m , m N , ia orice valoare
z
nereala din discul unitate D exact de m ori.
Exercitiul 18. Aratati ca pentru orice n N , Rez ((1 ez )n , 0) = 1.
Exercitiul 19. Fie a C un pol pentru o functie f si fie g o functie
olomorfa pe o vecinatate a lui a.
a) Aratati ca Rez(f g, a) = g(a)Rez(f, a).
151

b) Folosind (a), aratati ca daca este un domeniu, f H(\{a1 , . . . , am })


astfel ca ak (1 k m) sunt poli simpli pentru f si daca g H(), atunci
Z
m
X
1
f (z)g(z)dz =
n(, ak )g(ak )Rez(f, ak ),
2i
k=1

unde este un drum nchis partial neted si omolog cu zero n si ak


/ S()
pentru 1 k m.
Exercitiul 20. Aratati ca daca o functie rationala f este derivata altei
functii rationale, atunci toate reziduurile lui f sunt egale cu zero.
Exercitiul 21. Calculati integralele:
a)
b)

R2 sin2 (x)
dx;
0 5 + 3 cos x
R2

dx
, a R, |a| > 1;
(a + cos x)2

c)

cos2 3x
dx, 0 < < 1;
1 2 cos 2x + 2

R2
0

d)

R2
0

e)

x
sin(nx) tan dx, n N;
2

f)

g)

dx
;
+1

x4

(x2

x dx
, a, b > 0;
+ a2 )2 (x2 + b2 )

x2 dx
;
(x2 + 1)2

h)

R cos x
, a R;
2
2
a x

i)

R sin x
, R, 6= 0;
2
0 x +1

j)

R x3 cos x
, R, 6= 0;
x4 + 1
0
152

k)

R dx
, n N;
n
0 x +1

l)

R sin2 x
dx;
x2
0

m)

R x sin x
dx, R, 6= 0, a > 0;
4
4
0 x +a

n)

R x1
dx, 0 < < 1;
0 x+1

o)

p)

dx
;
x(1 + x)

x1 lnm xdx, 0 < < 1, m N .

Exercitiul 22. Verificati egalitatile:


a)

R2

b)

R2

c)

R2

cos3 3x
1 a + a2
dx =
, 0 < a < 1;
2
1 2a cos x + a
1a

R
ln(sin2 2x)dx = 4 ln(sin x)dx = 4 ln 2;

e2 cos x dx = 2

d)

/2
R
0

e)

f)

g)
h)

1
;
2
n=0 (n!)

dx

=
, a > 0;
2
2 a(a + 1)
a + sin x
dx
2
=
;
1 + x6
3

eax
dx =
, 0 < a < 1;
x
1+e
sin a

R x sin x

a
dx = 2 ea/ 2 sin , a, R, a 6= 0;
4
4
a
2
x + a

R
0

ln x

dx = ;
2
2
(1 + x )
4
153

i)

R ln3 x
dx = 0;
2
0 1+x

R x1

dx =
, 0 < < 4.
4
1
+
x
0
8 sin
4
p

R t2

2
Exercitiul 23. Aratati ca e cos t dt =
1 + 2.
4
0
Indicatie. Procedati ca n cazul integralelor lui Fresnel, nlocuind unghiul
/4 cu /8.
Exercitiul 24. Calculati sumele:

j)

a)

1
P
;
4
n=1 n

b)

(1)n
P
;
2
n=1 n + 1

c)

1
P
Cn .
3n 3n
n=0 3

Exercitiul 25. Verificati egalitatile:


a)

1
P
2
= ;
2
6
n=1 n

b)

(1)n
P
2
=

;
n2
12
n=1

c)

P
n
C2n
= 5.
n
n=0 5

Exercitiul 26. Aratati ca pentru orice a C \ Z avem:


a)

P
1
1
2
2
=

s
i
deducet

i
c
a
=
;
2
2
8
sin2 a
n= (a + n)
n=0 (2n + 1)

b)

2a
1 P
+
= cot a;
2
a n=1 a n2

c)

2(1)n a
1 P

+
=
.
a n=1 a2 n2
sin a

154

Exercitiul 27. Demonstrati inegalitatea


n

n
X

16

k k
k

, n = 1.
(1)
C

C
5

n
2n


3 3
k=1

Exercitiul 28. Aratati ca pentru |z| < 1/4 are loc

n n
C2n
z = (1 4z)1/2 .

n=0

Exercitiul 29. Aratati ca xn 0 (n ) unde:


n
p
P
a) xn =
(1)k Cnk ;
k=0

b) xn =

n
P

(1)k

p
n

Cnk .

k=0

Exercitiul 30. Exemplu de functie ntreaga, marginita pe orice dreapta


care trece prin origine. Consideram functia
Z
f (z) =

etz
dt (z C).
tt

Integrala converge absolut, deoarece |etz tt | = etx /tt si

R tx t
(e /t )dt converge.
0

Functia f este continua pe C. De asemenea, pentru orice dreptunghi nchis R


avem

Z
Z Z tz
e
dt dz =
f (z)dz =
tt
0
R
R

Z Z tz
Z
e
dz dt = 0dt = 0,
=
tt
0

unde intervertirea ordinii de integrare este bazata tocmai pe convergenta absoluta a integralei improprii. Astfel, prin teorema lui Morera deducem ca f
este o functie ntreaga.
Din definitie rezulta ca f (z) este real pentru z real. Deci n virtutea principiului reflexiei al lui Schwarz avem f (
z ) = f (z) pentru orice z. Acum aratam ca f
155

este marginita n semiplanul superior {z : Im z > }, de unde prin remarca anterioara urmeaza ca f este marginita si n semiplanul inferior {z : Im z < }.
Fie , r > 0 cu < r si consideram drumurile (t) = eit , r (t) = reit ,
2
1
2
1
1 . Deoarece
= r, ,r
= ri, i si = ,r
r ,r
t [0, /2] si ,r
wz
w
(w) = e /w este functie olomorfa n C \ {w C, w 5 0} (pentru ww luam
determinarea principala), rezulta ca
Z
(w)dw = 0.

Prin urmare obtinem


Zr

etz
dt =
tt

Acum

Z
(w)dw

2
,r

Z
(w)dw

(w)dw.
r

(w)dw 0 deoarece lim (w) = 1. Apoi daca w = iy pentru

w0

y [, r] avem



Zr
Z
Zr iyz


iyz



e


5 e
dy.
(w)dw = i
dy





(iy)iy
(iy)iy

,r
2

nsa pentru Im z = /2 + c (c > 0) obtinem


iyz
y(/2+c)
e

ey(/2+c)

= e
=
= eyc
(iy)iy |eiy log(iy)|
ey/2
Astfel deducem


Z
Zr



1 c
1


e erc .
(w)dw 5 eyc dy =
0 c


c
r
,r

2
n sfarsit, pentru a evalua integrala pe r consideram w = rei , [0, /2].
Atunci log w = ln r + i si deci

wz
e exp[(r cos + ir sin )(x + iy)]

=

ww exp[(r cos + ir sin )(ln r + i)] =
= exp[(x ln r)r cos + ( y)r sin ].
156

Acum pentru r suficient de mare avem ln r x > y > y si deci


wz
e
(y)r


5 ecr ,
ww 5 e
de unde

cr
re
0.
r
2

(w)dw 5
r

n concluzie, pentru 0 si r obtinem




Z tz
1
e
|f (z)| =
dt 5 ,
t
t c
0

pentru orice z C cu Im z = /2 + c. Cu remarca de mai sus rezulta ca f este


marginita n afara benzii {z : |Im z| 5 }.
Acum definim functia g(z) = f (z 2i), z C. Atunci g este ntreaga si
|g| 5 1 n afara benzii {z : 5 |Im z| 5 3}. Deci g este marginita pe orice
dreapta care trece prin origine.
Exercitiul 31. Daca g este functia de mai sus, aratati ca g(x + 2i)
pentru x , x R.
Exercitiul 32. Considerati integralele
Z
In = et tn dt n = 0, 1, 2, . . .
0

Folosind integrarea prin parti, aratati ca In = nIn1 si deduceti ca In = n!.


R
Exercitiul 33. Aratati ca integrala et tz dt converge uniform pentru
0

Re z > 1.
Indicatie. Avem |tz | = |ez log t | = e(Re z) log t = tRe z (t = 0).
Exercitiul 34. Functia Gamma este definita prin
Z
(z) = et tz1 dt (z C, Re z > 0).
0

Aratati ca este functie olomorfa n semiplanul drept si (n) = (n1)! pentru


orice n C . De asemenea, are o singularitate n z = 0 deoarece
Z t
e
() =
dt pentru 0+ .
t1
0

157

Exercitiul 35.
a) Folositi integrarea prin parti si aratati ca
(z) =

(z + 1)
z

(Re z > 0).

Aceasta identitate permite sa extindem functia la semiplanul {z :


Re z > 1, z 6= 0}. Aceasta extensie va fi olomorfa pentru 1 < Re z <
0. Apoi, deoarece este continua pe dreapta Re z = 1, rezulta
(z + 1)
(iy + 1)
=
= (iy)
ziy
z
iy

lim (z) = lim

ziy

pentru y R, y 6= 0, deci este continua pe axa imaginara exceptand


originea. Astfel rezulta ca extensia lui este olomorfa pe multimea {z :
Re z > 1, z 6= 0}. Mai mult, z = 0 este un pol simplu pentru si
Rez(, 0) = 1.
b) Continuand n acest mod, se poate defini
(z) =

(z + 1)
(z + 2)
=
z
z(z + 1)

(z) =

(z + 3)
z(z + 1)(z + 2)

(Re z > 3), . . . ,

(z + k + 1)
z(z + 1) . . . (z + k)

(z) =

(Re z > 2),

(Re z > k 1)

pentru orice k N. Aratati ca ntregii nepozitivi sunt poli simplii pentru


functia (extinsa) si ca
(1)k
k!

Rez(, k) =

(k = 1).

Exercitiul 36. Fie (z) = 1 (z) + 2 (z) unde


Z1
1 (z) =

t z1

e t

Z
dt,

2 (z) =

Aratati:
158

et tz1 dt.

a) Integrala 2 este uniform convergenta pe C si defineste o functie ntreaga.


b) Pentru Re z > 0 are loc
Z1 
1t+

1 (z) =


t2 t3
+ . . . tz1 dt
2! 3!

Z1

z1

Z1
dt

Z1

t dt +
0

tz+1
dt
2!

Z1

tz+2
dt + . . .
3!

1
1
1
1
+

+ ...
=
z z + 1 2!(z + 2) 3!(z + 3)
Aceasta serie de puteri ntregi defineste o extensie olomorfa a lui 1 la C
exceptand ntregii nepozitivi. Deduceti ca
Rez(, k) = Rez(1 , k) =

(1)k
, k = 1.
k!

Exercitiul 37. Aratati ca


Zn
(z) = lim

z1

t
1
n

n
dt (Re z > 0).

Indicatie. Pentru k n, avem




t
t2
5 2
o 5 et/b 1
n
2n
si folosind apoi identitatea
an bn 5 nan1 (a b) pentru a > b,
rezulta ca



n
t 2

t
e 1 t 5 e t .

n
2n

Exercitiul 38. Sa se construiasca functia f olomorfa ,f (z) = u(x, y) +


iv(x, y), z = x + iy, daca:
x
1. u(x, y) = x2 y 2 2
, cu conditia f (1) = 0.
x + y2
159

1
R
aspuns : f (z) = z 2 .
z
2. u(x, y) = x cos yshx y sin ychx, cu conditia f (0) = 0.
R
aspuns :f (z) = zshz.
3. v(x, y) = e(x

2 y 2 )

sin(2xy), cu conditia f (0) = 1.


2

R
aspuns : f (z) = ez .

4. v(x, y) = ex x sin y y cos y , cu conditia f (0) = 0.
R
aspuns : f (z) = zez .
5. u(x, y) = (x2 y 2 ), C2 .
R
aspuns: Din conditia de armonicitate a functiei u(x, y), obtinem ecuatia
diferentiala 0 (x2 y 2 ) = 0, de unde u(x, y) = c1 (x2 y 2 ) + c2 , iar f (z) =
c1 z 2 + c3 , unde c1 , c3 C.
6. v(x, y) =

y
x

, C2 .

y
. Conditia v = 0, conduce la rezolvarea ecuatiei
x
2
0
diferentiale (1 + t ) (t) + 2t0 (t) = 0. Separand variabilele si integrand,
obtinem (t) = c1 arctan(t) + c2 . Din conditiile Cauchy-Riemann, rezulta
u(x, y) = c1 21 ln(x2 + y 2 ) + c3 , de unde f (z) = c1 Log(z) + c3 + ic2 .
Exercitiul 39. Dezvoltati n serie Taylor n jurul punctului a indicat
functiile :
R
aspuns: Notam t =

1. f (z) =

1
,
z2

a = i.

X
1
1
1
(z i)n
R
aspuns : f (z) =
= (1)n
=
,
zi
zi+i2 i2
(i 2)n+1
n=0
1+
i2

|z i| < 5.

2. f (z) =

z2

1
,
5z + 6

a = 1.
160

1
1
1

z3
z2
(z 1) 2

X
X
1 X (z 1)n
1
1 
=
+
(z 1)n =
1 n+1 (z 1)n , cand
n
(z 1) 1
2 n=0
2
2
n=0
n=0
|z 1| < 1.
R
aspuns:

f (z)

3. f (z) = cos2 (z),

a = 0.

X
1 + cos 2z 1 
(2z)2n 
R
aspuns : f (z) =
=
1+
(1)n
.
2
2
(2n)!
n=0
Exercitiul 40. Dezvoltati n serie Laurent pe domeniul indicat functiile :

1. f (z) =

z 2 2z + 5
,
(z 2)(z 2 + 1)

2. f (z) =

1
,
sin z

D: 0 < |z 2| <

5, si D: 1 < |z| < 2.

D: a = 0.

1
1
 = (a0 + a1 z + a2 z 2 + ....), de unde
R
aspuns : f (z) = 
z4
z2
z
z 1 3! + 5! + ....


2
4
(a0 + a1 z + a2 z 2 + ....) 1 z3! + z5! + .... = 1. Inmultinand cele doua paranteze
si identificand , obtinem a2k+1 = 0 si a0 = 1, a2 = 16 , a4 =
3. f (z) = Log(z),

f (1 i) = 12 ln 2 + i 15
,
4

7
, .....
360

a = i.

R
aspuns : Alegem ramura logaritmului care verifica conditia initiala ,

X
an (z i)n , derivand, avem
de unde rezulta k = 2. Cum f (z) = f (i) +
n=1

n
1
1
1 1
1X
n (z i)
f 0 (z) =
nan (z i)n1 = =
=
=
(1)
.
z
zi+i
i 1 + zi
i n=1
in
i
n=1
(1)n1
Din identificarea coeficientilor, deducem ca an =
si n plus, f (i) =
nin



n
Xi
ln(1) + i 2 + 4 = 9
i. Rezulta f (z) = 9
i
(z i)n .
2
2
n
n=1
Exercitiul 41. Calculati urmatoarele integrale cu ajutorul teoremei reziduurilor.Z


x4 x3 + 1
2

1.
dx
R:
cos
+
sin
.
3
12
12
1 + x12

161

Z
2.
0

Z
3.
0

4.
0

5.
0

6.
0

1
dx
2
(2x + 1)3

3 2
.
32

R:

1
dx
(x2 + 1)2011

(4020)!
.
R: 24020
(2010!)2

1
dx,
a + cos x

|a| > 1

dx
4 sin2 x

R: 3 3 .

(1 a2 )einx
,
1 2a cos x + a2

R: 2sgn(a)
.
a2 1

, a R, |a| =
6 1

R
aspuns : Avem discutie dupa a. Astfel, daca |a| < 1, a 6= 0, atunci
integrala este egala cu 2an , pentru |a| > 1 , gasim integrala egala cu 2/an .
Pentru a = 0, , distingem iar doua cazuri, o data pentru n 1, obtinem
integrala nula , iar pentru n = 0, rezultatul integralei este 2.
Z 2
dx
.
7.
R: 83
2
(3 + cos x)2
0
Z 2
(1 cos x)n sin(nx)dx
R:0.
8.
0

Z
9.
0

x sin(ax) + cos(bx)
,
x2 + c2

a, b, c R?+

R: 2 (eac +

ebc
)
c

x sin( 2 x)

R:e 2
2 + 2x + 1
x

Exercitiul 42. Fie functia u(x, y) = ln(x2 + y 2 ) + ex cosy.


a) Aratati ca u(x, y) este o functie armonica.
b) Construiti f (z) olomorfa , f (z) = u(x, y) + iv(x, y), unde u(x, y) este
functia precizata n enunt, cu conditia f (1) = e.
c) Fie R (0, )\( 21 , 25 ).ZCalculati integrala
f (z) 2Logz
dz
I=
1
z 2 (z + i)
|z 2 |=R
Z

10.

R
aspuns : b) f (z) = 2Logz + ez
162

c) Distingem 3 cazuri : R < 12 , cand integralaeste 0 , 12 < R < 25 , cand


se obtine I = 2i(1 i), si ultimul caz, R > 25 , valoarea integralei fiind
I = 2i[1 cos 1 + i(sin 1 1)].
5
Exercitiul 43. a) Sa se
Z determine {z C| cos z = 4 }.
dz
.
b) Sa se calculeze I =
5

4 cos z
|zi|=1
R
aspuns a) {i ln 2 + 2k|k Z}
b) Se iau n calcul doar punctele singulare din interiorul domeniului ma
rginit de drumul |z i| = 1 , respectiv z = i ln 2. Calculul integralei cu
teorema reziduurilor conduce la rezultatul I = 2
.
3
n
Exercitiul 44. Fie f (z)Z= a0 + a1 z + + aZ
n z , cu ai C, i = 0, 1, ..., n.

f (z)
f (eit )eikt dt, pentru 1
dz

s
i
J
=
a) Sa se calculeze Ik =
k
k

|z|=1 z
k n.
b) Daca toti ak R, sa se arate ca
Z 1
Z
2
f (x)dx = i
f 2 (eit )eit dt.
1

R
aspuns a) Ik = 2iak1 , Jk = 2iak .
Z 1
Z
b) Demonstram ca
f 2 (x)dx = i

f 2 (eit )eit dt. Fie : |z| = 1,


1
0
Z
Imz > 0. Atunci, conform teoremei fundamentale Cauchy, avem f 2 (z)dz +

Z 1
2
f (x)dx = 0, de unde
1
Z 1
Z
Z
Z
f 2 (x)dx = f 2 (z)dz =
f 2 (eit )ieit dt = i
f 2 (eit )eit dt.
1

Exercitiul 45. Fie : R R de clasa C 2 , v(x, y) = (x2 y 2 ).


a) Sa se determine , astfel ncat v sa fie armonica.
b) Determinat
Zi functia f olomorfa, pentru care Im(f ) = v(x, y).
f (z) sin z
c) Calculati
dz.
z2
|z|=1
R
aspuns a) v(x, y) = C1 (x2 y 2 ) + C2
b)f (z) = z 2 iC1 + C3
163

Z c)

Folosind
teorema
Cauchy,
obtinem
Z
Z fundamentala
(z 2 iC1 + C3 ) sin z
sin z
iC1 sin zdz +
C3 2 dz
dz
=
=
z2
z
|z|=1
|z|=1
|z|=1
Z
sin z 1
sin z
sin z
= , deci
C3
dz. Pentru g(z) = 2 , avem lim g(z) = lim
2
z0
z0
z
z
z z
|z|=1
3

z z + z ...

z
z = 0 este pol de ordinul
1. Prin urmare sin
= 3!z2 5! = zz2 3!z + z5! + . . . ,
z2
Z
sin z
deci c1 = 1 si deci
dz = 1. Rezultatul este 0 + C3 = C3 .
2
|z|=1 z

Exercitiul 46.
a) Sa se determine functia olomorfa f (z) = u(x, y) + i v(x, y), z = x + iy,
stiind ca u(x, y) = (x2 y 2 ), si f (0) = 0, f (i) = 1.
f (z) e2/z
. Sa se calculeze Rez(g, 1).
b) Fie g(z) =
z2 z
c) Sa se calculeze Rez(g,
0).
Z
g(z)dz.
d) Sa se calculeze
|z|=2

R
aspuns.
a) f (z) = z 2 .
b) e2 .
c) 3 e2 .
d)6i.
Exercitiul 47. Construiti f (z) olomorf
a , f (z) = u(x, y) + iv(x, y), unde
Z 2
u(x, y) = cos xshy , f (0) = 1 si calculati
(1 f (x))n f (nx)dx, n 0.
0
n

R
aspuns. f (z) = cos z si rezultatul integralei este (1)
.
2n1
Exercitiul 48. Rezolvati urmatoarele integrale complexe cu ajutorul
reziduurilor.
Z
z
1.
dz
R: 2i
3

3+1
z
|zi1|= 5

z sin( z
)
3
dz
R:
2n+1
(z

3)
|z2|=r
Z
1
1
3.
e z cos dz
R:2i
z
|z|=r
Z

2.

2i
[( )n1 (1)n ( n2
(2n)! 3

164

)]
3

Z
4.
|z+1|=1

Z
5.
|z|=r

z 2n
dz
(z + 1)n

n1
R: 2iC2n
(1)n+1

zn
dz, r 6= 3
z n + 3n

R
aspuns. Daca 0 < r < 3, atunci integrala este 0. Daca r > 3, toti
(2k+1)
polii functiei zk = 3ei n (poli simpli) sunt situati n interiorul domeniului
z2
k
ce margineste curba |z| = r. Reziduul functiei n polul zk este nzzn1
= nzkn =
k

z2
n3kn ,

si folosind relatiile lui Viet`


e, gasim

n1
X

zk2 = 0, de unde rezulta imediat

k=0

valoarea integralei egala cu 0.


Z
tan z
6. I =
dz
R: 2i
2
2 + 1)
z
(z
0,25x2 +0,16y 2 =0,04
Z
2
7.
z 2 e2z/(z+1) dz
R: 44ie
.
3
x2 +y 2 +2x=0

Z
8.
|z|=r,r>1

z 2 e z1 dz

R:

13i
3

165

166

Bibliografie
[1] Ahlfors L.V., Complex Analysis, Mc Graw - Hill New York, 1966.
[2] Andreian - Cazacu C., (ed.), Analiza complex
a. Aspecte clasice si moderne,
Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1988.
[3] Angheluta Th., Curs de teoria functiilor de variabil
a complex
a, Editura
Tehnica, Bucuresti, 1957.
[4] Blezu D., Acu M., Analiza complexa. Probleme. vol.I si II, 2000.
[5] Boboc N., Functii complexe, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti,
1969.
[6] Bulboaca T., Salamon J., Eniko N., Oros Gh., Oros G.I., Probleme de
Analiza complexa I, Editura Univ. Oradea, 2007.
[7] Calugareanu G., Elemente de teoria functiilor de o variabil
a complex
a,
Ed. Did. si Ped., Bucuresti, 1963.
[8] Ceausu T., Suciu N., Functii complexe. Probleme si exercitii, Editura Mirton, Timisoara, 2001.
[9] Hamburg P., Mocanu P.T., Negoescu N., Analiz
a matematic
a(Functii
complexe), Ed. Did. si Ped., Bucuresti, 1982.
[10] Homentcovschi D., Functii complexe cu aplicatii n stiint
a si tehnic
a, Editura Tehnica, Bucuresti, 1986.
[11] Kohr G., Mocanu P.T., Capitole speciale de analiz
a complex
a, Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 2005.
[12] Lang S., Complex Analysis, Addison-Wesley, Readmiq, 1977.
[13] Mayer O., Probleme speciale de teoria functiilor de o variabil
a complex
a,
Editura Academiei, Bucuresti, 1980.
167

[14] Mayer O., Teoria functiilor de o variabila complex


a, Ed. Academiei R.S.R.,
Bucuresti, 1981.
[15] Mocanu G.H., Stoican Gh., Visinescu, Teoria functiilor de o variabil
a
complexa(Culegere de probleme), Ed. Did. si Ped., Bucuresti, 1970.
[16] Mocanu P.T., Functii complexe, Partea I, Cluj, 1972.
[17] Mocanu P.T., Oros Gh., Functii complexe, Editura Universitatii din
Oradea 2001.
[18] Mocanu P.T., Breaz D., Oros G.I., Oros Gh., Analiz
a complex
a, Editura
Aeternitas, Alba Iulia, 2009.
[19] Rudin W., Real and Complex Analysis, Third Edition, Mc Graw-Hill, Inc.,
New York, 1987.
[20] Salagean St. G., Geometria planului complex, Promedia-plus, Cluj
Napoca, 1997.
[21] Stoilow S., Teoria functiilor de o variabil
a complex
a, vol.I, II, Editura
Academieie, Bucuresti, 1954-1958.
[22] Stoilow S., Teoria functiilor de variabila complex
a, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1962.
[23] Stoka M.I., Functii de variabile reale si functii de variabile complexe, Ed.
Did. si Ped., Bucuresti, 1964.

168