TRASATURILE BASMULUI POPULAR + DEFINITIE

Def: Basmul este creatia narativa populara in care intamplarile reale se impletesc cu cele fantastice, fiind
savarsite atat de personaje reale, cat si de cele cu puteri supranaturale, care reprezinta fortele binelui si
fortele raului, din a caror confruntare binele iese intotdeauna invingator.
Trasaturi:

prezenta cifrelor si a obiectelor magice

evidentierea caracterului anonim( autor anonim), oral( transmis prin viu grai) si
colectiv( la crearea se au contribuit mai multe persoane)

prezenta intamplarilor reale si a celor fantastice

confruntarea dintre bine si rau

victoria binelui

formule narative tipice ( initiale, mediane, finale)

Particularitiile basmului cult:

-Definitie: Basmul- este o specie a genului epic in proz de ntindere medie care prezint lupta
ntre bine i ru n care binele nvinge ntodeauna.
Particularitiile basmului cult:
-cliee compoziionale: Formule tipice (iniiale, ,ediane, finale)
-motive narative: cltoria, lupta victoria eroului, probele depite, demascarea i pedepsirea rufctorului,
cstoria i rsplata eroului.
-specificul reperelor: -temporale (timpul fabulos, mitic), -spaiale(trmul acesta, trmul cellalt), sunt
vagi, imaginare, redate la modul cel mai general.
-stil elaborat, mbinarea naraiunii cu dialogul i cu descrierea
-cifre magice, simbolice (3,7,9,12)
-obiecte miraculoase
-ntreptrunderea planurilor real-fabulos; fabulosul este tratat n mod realist
-convenia basmului (acceptat de cititor): acceptarea de la nceput a supranaturalului ca explicaie a
ntmplrilor incredibile.
-personajele ndeplinesc o serie de funcii (antagonistul, ajutoarele, donatorii), ca n basmul popular, dar
sunt individualizate prin atribute exterioare i prin limbaj
-existena unui tipar narativ (bildungsroman)care const n:
a) o situaie iniial de echilibru
b)un eveniment care deregleaz echilibrul iniial
c) apariia donatorilor i a ajutoarelor
d) aciunea reparatorie (trecerea probelor)
e) refacerea echilibrului i raplata eroului.

DIFERENTE INTRE BASMUL CULT SI BASMUL POPULAR

Elemente prin care basmul lui Creang se difereniaz de cel popular:
a). avnd un autor cunoscut, basmul lui Ion Creang nu mai intrunete caracterul anonim al operei
populare
b). este transmis pe cale scris, nemaiavnd un caracter oral
c). deosebiri la nivel structural:
basmul respect tipul narativ al celor populare stabilit de Tzvetan Todorov (situaie iniiala, de echilibru,
dezechilibru, cltoria ctre refacerea echilibrului, final fericit), dar intrerupe ritmul alert al desfurrii
aciunii prin pasaje descriptive ilustrative pentru arta narativ a autorului cult (v. portretul celor cinci
donatori, dialogul din casuta de arama(
basmul lui Creang conine formule specifice basmului, dar acestea nu mai au aceai expresivitate i
culoare ca cele din basmele populare, datorit faptului c basmul e transmis pe cale scris i nu oral.
Ex: formula de nceput: Amu, cic era odat.. [Adv. cic preia rolul parafrazelor de tipul pe cnd se
faceau ouale de gheaa, pe cnd fcea plopul pere i rchita micunele]
d). la nivelul personajelor, diferena esential ntre basmul popular si cel cult const in faptul c
opoziiile de tipul real/supranatural, pozitiv/negativ, nu se mai aplic in textul lui Creang. Personajele sale
i evideniaz complexitateaevitnd ncadrarea ntr-o schem previzibil, iar meritul esential al lui Creang
este de a fi permis cititorului accesul la psihologia personajelor:
personajul principal.: Harap-Alb nu mai e modelul de frumusee fizic i moral din basmele populare,
ci parcurge o cltorie iniiatic ce i confer acest statut la sfritul basmului =>basmul se poate citi ca un
bildungsroman. Harap-Alb nu este un personaj plat, ci evolueaza pe parcursul operei, iar la sfarsitul
basmului el intruneste calitati umane, nu din sfera exceptioanlului: generozitate, curaj, disocierea aparentei
de esenta, cunoasterea si acceptarea propriilor limite, spiritual de lider, capacitatea de a media conflicte,
toleranta, barbatia.
alte personaje sunt considerate iniiatorii mezinului: Btrna/Sf. Duminec, calul, dar mai ales Spnul,
cel mai important dintre iniiatori prin duritatea probelor la care-l supune. C Spnul e principal iniiator o
dovedete faptul c in final l elibereaz pe Harap-Alb de jurmntul de la fntn prin tierea capului
cltoria personajului nu e una de confirmare a calitailor, ca in basmele populare, ci este un traseu
pe parcursul cruia personajul e pus in relaie cu anumite suprapersonaje: podul, fntna
auxiile personajului nu sunt ncadrabili in categoria fantasticului specific basmului popular deoarece
ei sunt n primul rnd oameni care au o trstur exagerat prin caricaturizare: sunt fore primordiale ce
reprezint fantasticul umanizat (antropomorfizat)
Un tip de personaj care apare in basmele culte e personajul mobil: fata Impratului Ro, la nceput
personaj negativ, ulterior personaj pozitiv ce se umanizeaz prin dragostea pentru Harap-Alb
e). Un ultim nivel la care se pot stabili deosebiri este cel stilistic, intenionalitatea artistic a lui
Creang manifestndu-se prin procedee de realizare a oralitaii si umorului.
Oralitatea: calitate a unui text de a fi scris ca i cum ar fi spus, dnd senzaia de spontaneitate,
autenticitate. Se realizeaz prin: proverbe i zictori, regionalisme i arhaisme, adresri directe ctre cititor,
vocative, interjecii, onomatopee, verbe i pronume la pers. a II-a, interogaii i exclamaii retorice,
autoadresri, etc.
Umorul: categorie estetic ce nu trebuie confundat cu comicul, intruct atitudinea naratorului nu e
satiric ci condescendent. Se realizeaz prin: portretele i poreclele celor 5, formule rimate, exprimare
mucalit, ironic, zeflemisire: te-a vr in sn, da nu-ncapi de urechi, eufemisme.

Basmul popular

Basmul cult

Deosebiri
are caracter anonim, avnd un autor rmas
necunoscut;

caracterul cult rezult din

existena unui autor cunoscut;

are caracter colectiv, nefiind opera unei singure

persoane, n special i pentru c se modific n timp;

acesta este individual, cazurile

operelor colective nefiind excluse;

are caracter oral, fiind transmis de la o generaie la

alta prin viu grai;

se transmite n form scris,

tiprit, diversele variante rmn
n manuscris;

are caracter sincretic, deoarece n timpul spunerii

nu are caracter sincretic;
textul poate fi nsoit de muzica instrumentelor populare
mi de jocul scenic (n cadrul unei eztori);
modul de expunere predominant este naraiunea;

folosete dialogul, naraiunea i

descrierea;

personajele sunt unilaterale, plate, reprezentnd fie

forele binelui, fie rul.

personajele sunt complexe, vii,

fiind greu de catalogat n funcie de
cele dou fore opuse.

Asemnri privind coninutul

au caracter tradiional, vehiculnd teme, motive, situaii tipice, cum ar fi: cltoria, motivul
frailor, vicleugul, ajutorul vieuitoarelor, probele, rsplata, tracul, cifrele magice, impratul
fr urmai, apa vie/moart, calul nzdrvan, obiectele miraculoase etc.
elementele reale se mbin cu cele fabuloase i miraculoase (dracii, trmul cellalt,
puterile neobinuite, zmeii, sfintele, znele etc.)
finalul este optimist
Asemnri privind forma
limbajul marcat de unele elemente de oralitate
formulele tipice: iniiale, mediane, finale