Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei

Specializarea Asistenta Sociala

Cursul de pedagogie sociala
Anul II, semestrul II, 2007-2008

TEMA 7. CONFLICTELE INTERUMANE IN CONTEXT EDUCATIONAL

Structura

Introducere. Importanta cunoasterii si rezolvarii

conflictelor
Ce inseamna conflictul ?
O scurta analiza a conflictelor
Pregatirea (formarea) pentru rezolvarea de conflicte
Rezolvarea conflictelor in educatie

7.1 Introducere. Importanta cunoasterii si rezolvarii conflictelor

Societatile postotalitare ca Romania au de depasit un dezavantaj si de recuperat un

decalaj insemnat in domeniul studierii conflictelor.
In societatea perfecta care se voia comunismul existenta conflictelor a fost trecuta
sub tacere; conflictul era un fel de tabu, din motive evidente, politico-ideologice.
Dezavantajul nostru se rezuma in esenta la avansul realizat de stiinta in tarile cu
mai veche democratie, ‘in saisezeci de ani de studiere a conflictelor’ (Neculau si Stoica
Constantin, 1998).
Au existat totusi unele abordari timide si/sau secventiale, limitate:
- in sociologia deviantei, a manifestarilor antisociale (Sorin Radulescu)
- conflictele adolescentei (Nicolae Cosmovici, 1975)
- conflictele intre generatii si alte situatii conflictuale frustrante si stresante
(Tiberiu Rudica, 1978) ;
- contradictiile sociale in socialism (Ion Tudosescu si Aculin Cazacu,
1980).
- cultura relatiilor interpersonale (Elena Zamfir, 1982).
In lume exista numeroase institute de cercetare si organizatii/comisii/ programe
care ofera servicii in sfera rezolvarii conflictelor.
In multe tari, ca de pilda Australia, s-au introdus cursuri cu aceasta tema in toate
ciclurile de invatamant, incepand cu ciclul primar. Este vorba de instruire si educare atat
a elevilor cat si a profesorilor.
Experienta de patruzeci de ani a lui Marshall Rosenberg in comunicarea
nonviolenta din scoli, ca instrument de prevenire si rezolvare pasnica a conflictelor este
descrisa sugestiv si in lucrarea aparuta recent in limba romana Adevarata educatie pentru
o viata implinita (2005).

1
 Intr-o lume a interdependentelor universalitatea conflictelor include si sfera
educatiei, scolare sau in alte medii. Nu se poate imagina o societate sau o scoala care
functioneaza perfect, fara conflicte. Conflictele sunt o componenta naturala, inseparabila
vietii umane.
Cunoasterea, prevenirea si solutionarea pozitiva, pasnica a conflictelor,
valorificarea potentialului constructiv al unui conflict devin tot mai mult obiective ale
unei tematici insemnate a pregatirii initiale si continue a cadrelor didactice –
managementul conflictelor.

7.2 Ce inseamna conflictul (C)?

Etimologia – latinescul conflictus – ‘a tine impreuna cu forta’.

In definitie clasica C reprezinta o opozitie deschisa, o lupta intre indivizi, grupuri,
clase sociale, partide, comunitati, state cu interese economice, politice, religioase, etnice,
rasiale etc divergente sau incompatibile, cu efecte distructive asupra interactiunii sociale
(Zamfir, E, 2004).
Viziunea clasica asupra evolutiei si rezolvarii conflictului este considerata acum
simplista – reusita/castigul unei singure parti, de regula cea mai mare, mai tare, mai
puternica, mai bogata etc.
Solutiile traditionale la un conflict erau:
* un raspuns agresiv: fizic, verbal, etc pentru invingerea oponentului
* apelul la o autoritate (mai inalta) sau la cineva mai puternic
* ignorarea situatiei
Interdependentele crescande si interactiunile multiple sunt caracteristici evidente
astazi in relatiile interumane. Ca atare, echilibrul si functionalitatea universului socio-
uman nu mai pot fi concepute in afara interactiunii reciproce a partilor:
- cel mare depinde de cel mic;
- cel tare depinde de cel slab;
- cel bogat de cele sarac...
Multa vreme si multi oameni inca astazi considera ca acestea (conflictele) au o
forta negativa si distructiva. Conflictul poate fi abordat si din punctul de vedere al
sanselor oferite pentru maturizare si dezvoltare prin educatie. Capacitatea de a aborda
conflictele in mod constructiv contribuie pe de o parte la sanatatea individuala a elevilor,
pe de alta parte, pe termen lung si aplicata la scara planetara are efecte asupra sanatatii
umane in intregul ei.
O definitie moderna a conflictului (Conflictele si comunicarea, 1998): Conflictele
exista atunci cand doua parti (persoane sau organizatii) aflate in interdependenta sunt
aparent incompatibile din cauza perceptiei diferite a scopurilor, valorilor, a resurselor
sau a nevoilor.
Aceasta perspectiva bazata pe interdendenta partilor releva si necesitatea
controlului asupra tipului de interactiune psihosociala a partilor.
Fiind un fenomen care apare in cadrul unor relatii interumane, conflictul poate fi
analizat doar in contextul unui cadru de referinta – caracteristicile partilor care intra in
conflict domeniile desemnate.
Daca luam in seama complexitatea relatiilor dintr-o societate democratica, din
diversele structuri sociale trebuie sa admitem ca de cele mai multe ori eliminarea totala a

2
cauzelor care pot genera conflictul ca si solutionarea integrala a unui conflict sunt foarte
greu de realizat.
De aceea controlul, monitorizarea, managementul desfasurarii unui conflict in
toate fazele sale sunt foarte importante. Doar astfel se pot realiza functiile rezolvarii de
conflicte:
- evita distrugerea uneia sau alteia din partile aflate in conflict;
- reface chiar interactiunea afactata a partilor ;
- ajunge la gasirea unor strategii si solutii eficiente de negociere.

7. 3 O scurta analiza a conflictelor

Teoriile moderne asupra conflictelor sunt centrate asupra:

 cauzelor manifeste si potentiale ale conflictului
 cailor de evolutie si posibilitatile de solutionare
 efectelor directe si indirecte asupra partilor interdependente
 functiilor si disfunctiile conflictelor
 tipurilor de conflict si aria lor de cuprindere
 institutionalizarii conflictului
 managementului conflictului
 proceselor de negociere si atingerea pacii sociale
 mentinerii ordinii sociale in conditiile inegalitatilor si a deosebirilor de
interese dintre parti
 rolulului conflictului in procesele dinamicii de grup.

Surse ale conflictelor

1. Nevoile fundamentale – acele lucruri de care avem nevoie ca sa
supravietuim: hrana, apa, aerul, adapostul, energia etc.
2. Valorile diferite – atunci cand oamenii impartasesc credinte diferite
(religii sau etnii diferite etc.)
3. Perceptii diferite – cand oamenii vad sau gandeasc diferit despre un
anumit lucru.
4. Interesele diferite – preocupari, optiuni diferite
5. Resursele limitate – cantitatea redusa in care se gasesc anumite lucruri
necesare
6. Nevoile psihologice – de a ne simti capabili, de a fi acceptati,
importanti, sanatosi, iubiti…

Cauze posibile, manifeste sau latente ale conflictelor interumane

- inegalitati individuale si discriminari sociale
- incapacitatea partilor de a ajunge la un compromis reciproc acceptat
- competitia pentru resurse (naturale, economice, financiare etc)
- acces competitional la oportunitati crescute (angajare, promovare
profesionala etc)
- dorinta de dominare, de putere, de prestigiu social
- dorinta de manipulare si tehnici de culise
- lipsa de comunicare sau disfunctia acesteia

3
 - lipsa de transparenta in actiuni, favorizarea minciunii etc.

Fazele apariţiei unui conflict :

- Dezacordul,
- Alimentarea dezacordului,
- Ruperea cooperării,
- Confruntarea sau manifestarea conflictului propriu-zis.

Tipuri de conflicte (Deutsch, 1991, apud Neculau si Stoica-Constantin, 1998)

Conflicte majore:
 conflictul suma-zero (un conflict clasic pur, de tipul victorie-infringere)
 conflictul cu motiv mixt – amandoi pot castiga, amandoi pot pierde, unul
poate castiga si celalalt poate pierde
 conflictul cooperare (amandoi pot castiga sau amandoi pot pierde)

Conflicte in clasa (Kreidler, 1984):

- functionale (cu efecte pozitive) – servesc unui scop util, rezultatele sunt
pozitive, aduc ameliorari
- disfunctionale (cu efecte negative) – au rezultate negative;
In multe cazuri un conflict este initial ambivalent, poate fi functional sau
disfunctional...

Asertiuni de baza privind conflictele

1. Cele mai multe conflicte au la baza motive mixte, in care partile
implicate au atat interese de cooperare cat si de competivitate.
2. Conflictele pot fi atat constructive cat si distructive.
3. Problema care se pune nu este atat prevenirea si/sau eliminarea
conflictelor cat rezolvarea pasnica a acestora...In ce conditii putem da
nastere unei controverse aprinse in locul unei dispute pe viata si
moarte?
4. Interesele de colaborare si de concurenta dau nastere la doua procese
distincte in solutionarea conflictelor – cooperare si competitie
5. Ponderea relativa a intereselor de cooperare si competitie la partile
aflate in conflict si modul in carea acestea variaza, pe parcursul
conflictului sunt principalii factori determinanti ai acestuia; in functie
de acestia se va decide in mare masura daca rezultatele conflictului vor
fi constructive sau distructive, pentru una sau pentru ambele parti.

Avantaje ale conflictelor (functionale) – Kreildler, 1984

o previn stagnarea
o stimuleaza rezolvarea creativa a problemelor
o stimuleaza schimbari (personale, organizationale, sociale)
o contribuie la autoevaluarea si testarea abilitatilor

4
 7.4 Pregatirea (formarea) pentru rezolvarea de conflicte

Abilitati necesare pentru solutionarea constructiva a conflictelor

(Neculau si Stoica Constantin, 1998) pg. 176)
Abilitatile au in vedere conditii si premise psihosociale ale unei medieri,
negocieri favorabile intre parti:
 stabilirea unei relatii eficiente de lucru intre terta parte si fiecare
dintre partile aflate in conflict – baza de incredere si comunicare
necesara;
 stabilirea unei atitudini cooperante de ambele parti;
 crearea procesului creativ de grup si a sistemului de adoptare in
grup a deciziilor;
 cunoasterea de catre terti a motivelor conflictului;
 situarea mediatorului intr-o postura neutra, exterioara partilor
aflate in conflict.
Formarea abilitatilor de rezolvare a conflictelor
Cunostintele sunt importante dar nu suficiente. Este necesara exersarea,
practicarea in situatii concrete, contextualizate.
Elemente centrale (sugestii) incluse in programe de instruire pentru conflicte
 Necesitatea de a se cunoaste tipul de conflict; tipuri diferite de conflict
necesita strategii si tactici diferite :
o exemplu la tipul suma-zero o strategie posibila este schimbarea
tipului de conflict (de la confruntare fizica la una juridica, legala)
o la tipul mixt cele mai recomandabile strategii sunt negocierea si
cooperarea
 Constientizarea cauzelor si consecintelor violentei, chiar atunci cand una
sau toate partile din conflict sunt nervoase (apel la accidente, victime
razboi etc)
 Infruntarea conflictelor in loc de evitare – a se tine seama de consecintele
negative ale evitarii conflictului (persistenta problemei, a tensiunii
nervoase etc); anumite conflicte trebuiesc totusi evitate...
 A te respecta pe tine si interesele tale dar si pe celalalt si interesele sale...
 Evitarea etnocentrismului – necesitatea de intelege si accepta diferentele
culturale de diverse feluri;
 Trebuie facuta diferenta dintre ‘interese’ si ‘pozitii’. Adesea pozitiile pot
fi opuse dar interesele nu (exemplul fratilor care se cearta pentru o
portocala, din motive diferite…sora vrea coaja pentru marmelada, fratele
vrea miezul...)
 Cercetarea intereselor proprii dar si pe ale celuilalt, pentru a se identifica
interesele comune si compatibile
 Definirea intereselor conflictuale ca problema reciproca, ce urmeaza sa
fie solutionata prin cooperare; conflictul trebuie definit cat mai scurt si
mai circumscris (aici-acum-acesta)
 Invatarea comunicarii empatice

5
  Atentie la tendintele naturale spre subiectivitate, perceptii eronate si
gandire stereotipa.. (care conduce si la prejudecati – stereotipuri
negative)...
 Dezvoltarea abilitatii de rezolva conflicte grele
 Cunoasterea de sine, a reactiilor tipice la diferite feluri de conflict
(inteligenta emotionala); cai principale (polarizate) de angajare in conflict:
o Evitarea conflictului – implicarea excesiva in conflict
o Manifestarea in mod dur-bland
o Manifestarea in mod rigid-flexibil
o Manifestarea in mod intelectual-emotional
o Exagerarea sau minimalizarea
o Dezvaluirea obligatorie-tainuire obligatorie
 A ramane pe parcursul conflictului o persoana morala – atentie,
echitate (dreptate) valorizare a tuturor.

7.5 Rezolvarea conflictelor in scoala si alte medii educationale

Conflictul sociocognitiv – este vazut ca principalul mecanism al progresului

cognitiv individual; interactiunile dintre indivizi de niveluri cognitive diferite determina
achizitii cognitive, progres intelectual. In scoala acest tip de conflict este inerent
interactiunii dintre profesor si elevi, dar si dintre elevi cu potentiale, particularitati, stiluri
diferite de cunoastere...
Conflictul sociocognitiv este perceput in general ca factor de progres, o sursa de
schimbare si influentare a partenerilor. Unii autori numesc starea de incitare, de
curiozitate derivata dintr-un asemenea conflict in lumea scolii ca o provocare pentru
invatare, cunoastere si dezvoltare.

Principii de abordare pozitiva a conflictelor in educatie:

1. Conflictul inseamna mai ales interactiune si dialog.
2. Conflictele sunt necesare pentru dezvoltarea si maturizarea copiilor ca
personalitati.
3. Cunoasterea de sine contribuie la posibilitatea de a face fata
conflictelor
4. Orice conflict poate avea un potential pozitiv, ca baza pentru
recunoasterea si intelegerea reciproca a nevoilor si dorintelor, pentru
pastrarea sau intarirea unor relatii
5. Solutionarea pozitiva a conflictelor este posibila mai ales prin
interactiune pozitiva, ca forma a comunicarii
6. Sunt necesare anumite competente pentru ca un conflict sa fie
tranformat intr-o experienta de maturizare si dezvoltare
7. Competentele specifice necesare in acest sens pot fi invatate
8. Conflictele pot fi rezolvate intr-o maniera care nu incalca drepturile
omului si ale copilului.

Conditii de amplificare sau reducere a conflictelor (Kreidler, 1984)

Un conflict are sanse mai mari de amplificare (escaladare) daca:

6
 - se mareste emotia manifestata (furie, frustrare etc)
- creste amenintarea perceputa
- se implica mai multe persoane, care se asociaza partilor
- copiii (elevii) nu au fost prieteni inainte de conflict
- copiii implicati au putine cunostinte si abilitati de obtinere a pacii
Un conflict are sanse mai mari de reducere, daca:
- atentia se va concentra pe problema, nu pe participanti
- scade emotia manifestata
- copiii din conflict erau prieteni inainte
- copiii stiu cum sa cada la pace sau au pe cineva care sa-i ajute in acest
sens.

EXERCITIU DE AUTOEVALUARE ? pg 10 K.

5 modalitati de baza (stiluri ale profesorilor) prin care se poate raspunde la

conflict (Kreidler, 1984):
I: Abordarea ferma – Nu renunt (cedez). Eu incerc sa fiu corect si cinstit cu
copiii, dar ei au nevoie de directionare ferma pentru a invata ceea ce este o
conduita acceptabila sau inacceptabila.
II: Rezolvarea de probleme. Daca exista un conflict aceasta inseamna ca exista o
problema. Trebuie incercata crearea unei situatii prin care sa putem rezolva
problema impreuna. Aceasta produce idei creatoare si intareste relatiile.
III: Abordarea de compromis. Ii ascult pe copii si îi ajut sa se asculte intre ei.
Apoi îi ajut mai departe cu argumente de tipul: Nu putem avea tot ceea ce ne
dorim. O jumatate de pâine este mai bine decat deloc.
IV: Abordarea de linistire, calmare. Mie imi plac lucrurile calme si pasnice ori
de cate ori este posibil. Cele mai multe dintre conflictele copiilor sunt relativ
lipsite de importanta, deci cel mai bine sa le directionez atentia la alte lucruri.
V: Abordarea de ignorare. Le arat celor din conflict limitele si apoi îi las în
pace. Este bine ca ei sa invete singuri consecintele conduitei lor. Oricum nu se
poate face prea mult in situatiile conflictuale.

COMENTARIU
Intr-un conflict sau altul fiecare dintre aceste abordari poate fi cea mai potrivita.
Abordarea adecvata depinde foarte mult de contextul unui conflict.

4 criterii de alegere a unei tehnici de rezolvare a conflictelor :

1. Cine este implicat ? Cat de multi, ce varsta au, ce grad de maturitate si cat
sunt de furiosi? Care sunt nevoile lor?
2. Este (exista) suficient timp? Este timp pentru a aplica o anumita tehnica sau
trebuie asteptat? Au cumva nevoie participantii la conflict sa se calmeze mai
intai? Este cumva prea devreme pentru a discuta?
3. Cat este de adecvata o anumita alegere a unei anumite tehnici ? Este
vorba de o disputa simpla asupra resurselor sau de un conflict complex de
valori?

7
 Care este problema? Ce tehnica va putea rezolva aceasta problema? Pot ajuta
si ‘combatantii’ la aceasta rezolvare ? Este accesibila tehnica pentru copii ?
4. Rezolvarea va fi publica sau individuala (privata)? Ar fi participantii
stanjeniti de o rezolvare publica? Clasa ar beneficia din asistarea la rezolvarea
respectivului conflict? Ar putea ajuta si clasa la rezolvare? Exista timp pentru
o rezolvare in public?

Unele tehnici in rezolvarea de conflicte

 Calmarea, linistirea (de moment)
i. retragerea in anumite spatii, separate
ii. ‘respira adanc si numara pana la 10’
iii. asezarea pentru cateva minute
 Medierea (aplicabila la cele mai multe conflicte)
 Ascultarea reflexiva (activa)
 Calmarea, linistirea (ca unica solutie la conflict)
 Povestirea (potrivita pentru rezolvari publice)
 Solutionarea conflictului de catre cei in cauza intr-un loc si timp
dat
 Jocul de rol etc

Schita de curriculum pentru rezolvarea conflictelor in scoala (Soros, 1998)

Arta de a face fata conflictelor se poate invata de ‘jos in sus’. Demersul va
cuprinde in acest sens urmatoarele obiective:
a) Cunoasterea de sine (EU) a propriei persoane; elevii descopera valorile
si credintele lor proprii, cum sunt ele structurate, in ce mod sunt legate
de conflicte. Se mai invata modul in care respectul si imaginea de sine
se leaga de conflicte
b) Cunoasterea alteritatii (TU) – celalalt; exista adesea perceptii eronate,
prejudecati, neintelegeri; de aceea este necesara cunoasterea felului
diferit de a fi a celorlalti, unicitatea fiecarei persoane
c) Dezvoltarea comunicarii (EU si TU) – cum putem interactiona eficient
atunci cand ne aflam in conflict? Cum putem sa-i ascultam mai bine pe
ceilalti? Cum putem exprima mai bine ceea ce dorim?
d) Examinarea surselor si a consecintelor conflictelor
e) Predarea si invatarea unor posibile strategii de rezolvare a conflictelor
f) Descoperirea unor drepturi fundamentale ale omului legate de
conflicte.

EXERCITIU PENTRU ABILITATILE DE COMUNICARE (Kreindler., pg.

84-85)