Ultimul zbor

Lui Ramon Sanpedro i

celor asemenea
Se nserase de ceva timp,
i oamenii se trau pe strzi,
i eu stteam la geam,
ateptnd
s vd,
pentru ultima oar,
un om,
care ar vrea s-i dea viaa,
numai s poat zbura
o secunda...
Dar omul sta nu mai venea odat...
i trziu, n noapte,
n lumina becului,
a nceput s ning...
ncet...
ncet...
Din ce n ce mai ncet...
Timpul se scurgea din ce n ce mai ncet...
i ningea...
Din ce n ce mai tare...
i cntecul,
i secundele,
nfrite,
se scurgeau
pe pielea mea,
zgriindu-m
o dat...
i nc o dat...
pn am ajuns
la un moment dat
s simt cum m sufoc,
cci ele,
secundele,
ca nite gheare,

-1-

Spaser n mine anuri...

ntr-un trziu,
cnd mai aveam puin pn dincolo
cnd simeam viaa scurgndu-se din mine
am vzut,
n anurile spate de secundele nfrite cu cntecul,
cum oamenii ce se trser mai devreme
acum i luau zborul din anurile mele:
erau ca nite pitici cu aripi,
ca nite colibri
i m-am bucurat
c mcar n ultima clip
m pot bucura de bucuria lor
i am vrut s le fac cu mna.
Dar ei s-au ridicat n aer
ca nite colibri,
tot mai ncet
i tot mai ncet,
i eu, atunci, dormeam de mult...
Nu mai tiam...da...
nu mai voiam s tiu de nimic...
i nimeni nu m-a mpiedicat...(rsuflu greu acum) n dorina mea...
S recunoatem cu toii
Am murit fericit, ce mai ncolo i-ncoace...

-2-