P. 1
Cateva Denumiri Esentiale -Term Medicala Generala Http://Www.pcfarm.ro/Dictionar.php

Cateva Denumiri Esentiale -Term Medicala Generala Http://Www.pcfarm.ro/Dictionar.php

|Views: 2,044|Likes:
Published by draut

More info:

Published by: draut on Mar 06, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as TXT, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/16/2012

pdf

text

original

Cateva denumiri esentiale -term medicala generala http://www.pcfarm.ro/dictionar.

php Icnit sughit Tinnitus senzatii de zgomot in urechi sau in jurl capului,cap surditate Vertij vartej in jurul capului Lipotimie lesin Hipoprosexie tulb atentiei prin dimin capacit de concentrare si ainsuf pt nou Hipomnezie slabirea memorie Hiperhidroza transpiratie abundenta Bufeuri calduri Otoragie curge sange din urechi Otopatie afect a ap auditiv in general Altruist generos Tahipnee creste resp Rinoree curge nasul Otoree curge urechea Hiposmie diminuarea acuitatii olfactive Anosmie diminuarea simtului mirosului Menoragie hemoragii uterine Incontinenata urinala ,fecala neretinut Bradipshihie incetinrea afect pshi intelectuale uneori la depresie Amenoree absenta ciclului menstr Dispesie balonari greata indigestie Displazie anomalie a unui tesut organ ... Exoftamie bulbucarea ochilor Dispnee inecat in resp jena in respiratie Dismenore dureri menstr Metroanexita raceala apar genital fem Anexita Mioza contractie pupilei Midriaza dilatarira pupilei Tremor frisoane de frica Coxatraza reuma la sold Coxachie intoxicatie Brahicardie puls scazut Anhedonie a nu simti placerea Hedomnie a simti placerea Fatigabilitate oboseala Rinita Disolut corupt decazut dezmat Agrafia pierderea capacitãþii de redare a ideilor prin scris Acalculia Simptom de afazie care constã în imposibilitatea de a utiliza cifrele ºi numerele ºi de a efectua calcule aritmetice Agnovile

Dementa Schizofrenia Mentismul Tulburare mintalã caracterizatã prin desfãºurarea tumultuoasã, incoerc ibilã a ideilor ºi amintirilor Obsesia Paranoia Exonopatia Parasvicidam Sceptic care nua re incredere in nimic Perplexitate Latent Care existã, dar nu se manifestã în exterior, putând izbucni oricând. Sislotic suflu sistolic Zgomot auzit la ausculatia cordului, perceput in momentu l sistolei (momentul in care inima se contracta pentru a pompa sangele din ventricole in at rii). Anorexie inapetenta,lipsa pofeti d emancare Polifagie Consumare exageratã de alimente. Libido înclinat în permanenþã spre satisfacerea pornirilor senzuale EXTRAVERSIÚNE. înclinaþie psihologicã deosebitã cãtre lucrurile din afara eului propriu, cãtre ambianþa socialã. . orientare a libidoului în afara propriei persoane. 2. revãrsare în afarã a unui organ cavitar. ( Oligofrem Anxiogen Pshihopatie Oligofreni hidrocefali Dislalia Greutate în articularea , pronuntarea cuvintelor Rinolatia a vb pe nas Rinoplastia modelaria nasului Disartria Articulare defectuoasã a cuvintelor. Tahilalia Vorbire precipitatã, cu debit mare de cuvinte, care conduce la articul are defectuoasã ºi incompletã. Bradilatia TULBURARILE DE RITM SI FLUENTA ALE VORBIR Bradilalia. . Ritm lent de articulare a cuvintelor, care se întâlneºte în unele boli nervoase; bradiartri , bradiglosie. Bradimenorrea aftongia, logonevroza, tulburare a vorbirii, de naturã nevroticã, manifestatã prin greutat e în pronunþarea corectã a unor cuvinte sau prin repetãri ori omisiuni de silabe; bâl bâialã. Bradilexia încetinire a ritmului cititului. Disfonia rãguºealã.cordita

Afonia care nu poate cânta corect, care nu are voce. LARINGOPLEGÍE s. f. paralizie a muºchilor laringelui, care duce la afonie. APSITIRÍE s. f. afonie extremã, caracterizatã prin imposibilitatea de a emite ma i mult de un murmur.

Fonostenia AFÁZIC, -Ã, afazici, -ce, adj. s.m. ºi f. 1. Adj. De afazie, privitor la afazie. 2. S.m. ºi f. Persoanã care suferã de afazie. . AFAZÍE, afazii, s.f. Pierdere totalã sau parþialã a facultãþii de a vorbi ºi de a înþelege limbajul articulat. PARAGRAFÍE, paragrafii, s.f. 1. Stare de afazie manifestatã prin deformarea sau substituirea cuvintelor scrise. 2. (Jur.; înv.) Prescripþie. LOGOPLEGÍE, logoplegii, s.f. (Med.) Imposibilitate de a pronunþa unele cuvinte s au sunete; afazie, alalie. DISFAZÍE s.f. (Med.) Afazie. parafazíe s. f. (sil. mf. par-) afazie AFÁZI//C ~cã (~ci, ~ce) Care þine de afazie; propriu afaziei. AFAZÍ//E ~i f. Tulburare a sistemului nervos superior care constã în pierderea t otalã sau parþialã a facultãþii de a vorbi. ACALCULÍE s.f. (Med.) Simptom de afazie care constã în imposibilitatea de a util iza cifrele ºi numerele ºi de a efectua calcule aritmetice. AFAZÍE s.f. (Med.) Pierdere totalã sau parþialã a înþelegerii ºi a posibilitãþii de a reda cuvintele, ca urmare a unei leziuni cerebrale; disfazie; alalieALALÍE s.f. (Med. ) Imposibilitate de a pronunþa unele cuvinte sau sunete; afazie; ASILABÍE s.f. Varietate a afaziei constând în incapacitatea bolnavului de a uni fonemele în silabe. DISFAZÍE s.f. (Med.) Tulburare a vorbirii; dificultate la vorbit. V. afazie JARGONAFAZÍE s.f. (Med.) Afazie constând din folosirea de cãtre bolnavi a unor cuvinte noi, inexistente ºi fãrã semnificaþie. AFÁZIC, -Ã adj., s.m. ºi f. (Suferind) de afazie

SURDITÁTE s.f. 1. (Med.) Surzenie; hipoacuzie. ¦ Surditate psihicã = imposibilit ate de a distinge prin auz obiectele de la care vin sunetele; surditate verbalã = afazi e caracterizatã prin neînþelegerea semnificaþiei cuvintelor vorbite. 2. Calitate a unui sunet de a fi surd. AFÁZIC, -Ã adj., s. m. f. (suferind) de afazie. AFAZÍE s. f. pierdere, totalã sau parþialã, a posibilitãþii de exprimare a cuvin telor, datoratã unei leziuni a cortexului; disfazie. AFAZIOLOGÍE s. f. studiul ºtiinþific al afaziei. ASILABÍE s. f. varietate de afazie, incapacitatea de a forma silabe, deºi bolnav ul recunoaºte literele separat. AUTONOMAZÍE s. f. formã de afazie amnezicã, dificultatea de a-ºi aminti nume proprii sau substantive. DISPROZODÍE s. f. anomalie de ritm ºi de intonaþie în cazurile de afazie. LOGOCOFÓZÃ s. f. afazie caracterizatã prin neînþelegerea semnificaþiei cuvintelo r vorbite. PARAFAZÍE s. f. afazie caracterizatã prin înlocuirea cuvintelor indicate cu alte le fãrã nici o legãturã logicã între ele SURDITÁTE s. f. 1. pierderea sensibilitãþii auditive; surzenie; anacuzie, cofozã . o ~ verbalã = afazie prin neînþelegerea semnificaþiei cuvintelor vorbite. 2. calitat ea unui sunet de a fi surd. (< fr. surdité, /2/ sourdité, lat. surditas) ANACUZÍE s.f. (Med.) Pierderea totalã a auzului; surzenie; cofozã. Apsihism Amnezia Hipermnezia Excitaþie excesivã, patologicã a memoriei. Paramenzii CRIPTOMNEZÍE s.f. Incapacitate de a diferenþia evenimentele trãite de propria persoanã de cele din vis, citite sau auzite. Allomnezia Pseudoremniscente Mitomanie Confabulatii prez inconstienta unor fapte imaginare Ecmnezia+ conf tr cu prez Formã de amnezie constând în uitarea evenimentelor recente ºi evocarea unor fapte anterioare trirea trecutului Anecforia+reprod unor amintiri pe care per de cred uitate Alalia imposibilitate de a pronunþa unele cuvinte sau sunete; afazie, alalie Aprosexie slãbire a atenþiei, în stãri confuzionale, demenþe ºi oligofrenii.

Pitiatism Ansamblu de tulburãri nervoase (isterice) vindecabile prin sugestie. i vindecabile prin persuasiune. Albinism Lipsã congenitalã totalã sau parþialã a pigmenþilor (din piele, pãr, pe ne etc.). 2) Anomalie care constã în decolorarea frunzelor unor plante din cauza lipsei de co loranþi. albinos Parosmia Tulburare olfactivã constând în percepþia falsã a unui miros. Diplopia Tulburare a vederii care constã în perceperea dublã a imaginii unui obi ect. Osteomielita Inflamaþie simultanã a oaselor ºi a mãduvei lor Adenopatie Nume dat bolilor glandelor sau ganglionilor limfatici, care se manife stã prin creºterea în volum ºi inflamarea acestora. RUBEÓLÃ s. f. maladie infectocontagioasã, benignã (la copii), care produce febrã uºoarã, adenopatie ºi o erupþie de pete roºii pe piele. ( Uveopatie Osteite Boalã care constã în inflamarea acutã sau cronicã a unui os APEXÍTÃ s. f. 1. osteitã a vârfului stâncii temporalului. 2. inflamaþie a porþiu nii apexiene a dintelui. GLENOIDÍTÃ s.f. (Med.) Osteitã a cavitãþii glenoide a omoplatulu EBURNÁRE s.f. (Med.) Îngroºare a unui os care se produce în osteitele cronice; eburnaþie. PSEUDOPARALIZÍE s. f. neputinþã motrice nedureroasã a unuia sau a mai multor membre, determinatã de osteitã, osteocondritã, periostitã sau fracturi CORACOIDÍTÃ s. f. osteitã a apofizei ceracoide. MAXILÍTÃ s. f. osteitã a maxilarelor CISTOÍDE s. n. pl. clasã de echinoderme fosile cu þesutul globulos, fixat printr -un peduncul. ECHINODÉRM, echinoderme, s.n. (La pl.) Încrengãturã de animale marine nevertebrate, cu schelet extern calcaros format din plãci, ºi care se miºcã cu a jutorul ambulacrelor; Pleiocitoza Hiberalbuminorahie ATAXÍE s.f. (Med.) Tulburare a coordonãrii miºcãrilor voluntare din cauza lezãri i unor cãi nervoase ºi centri nervoºi HEMIATAXÍE s.f. Ataxie care afecteazã o jumãtate a corpulu TÁBES n. med. Maladie cronicã tardivã, de naturã sifiliticã, caracterizatã prin pierderea progresivã a coordonãrii miºcãrilor; ataxie locomotorie CARDIOMALACÍE, cardiomalacii, s.f. (Med.) Distrofie a miocardului prin infiltrar ea fibrei musculare cu grãsimi. LIPODISTROFÍE, lipodistrofii, s.f. (Med.) Distrofie a þesutului adipos GENODISTROFÍE s. f. distrofie ereditarã HEMIDISTROFÍE s. f. inaniþie parþialã. LIPODISTROFÍE s. f. distrofie a þesutului adipos subcutanat

MELANODONÞÍE s. f. distrofie a dinþilor de lapte, care capãtã o culoare brunã ºi suferã de o distrugere progresivã.

ODONTOSCLERÓZÃ s. f. proces degenerativ al pulpei dentare cu distrofie secundarã . OSTEODISTROFÍE s. f. tulburare de nutriþie a þesutului osos; distrofie osoasã DISTROFÍE s. f. 1. leziune organicã, tisularã sau glandularã, având la bazã tulb urãri metabolice. 2. boalã cronicã de nutriþie la sugari suferind de Leucodistrofiile AMIOTROFÍE s. f. atrofie muscularã; miatrofie. Miopatia Boalã cronicã cu caracter progresiv a sistemului muscular sau a unor mu ºchi, care se manifestã prin atrofii musculare MIOTONÍE s.f. Boalã care se manifestã prin tulburãri în contracþia muºchilor. Sp asm muscular MIASTENÍE, miastenii, s.f. Boalã a muºchilor scheletului, caracterizatã prin obo sealã anormalã ºi rapidã, pânã la epuizare, la cele mai mici eforturi. Fara semne d e parallizie Apraxia Incapacitate de a executa miºcãri coordonate ca urmare a unor leziuni al e creierului. AGNOZÍE s.f. Pierdere sau tulburare a funcþiilor intelectuale de recunoaºtere a celor vãzute, auzite, pipãite,personele AMORFOGNOZÍE s. f. agnozie (parþialã); imposibilitate de a recunoaºte tactil for ma obiectelor. APRACTOAGNOZÍE s. f. apraxie asociatã cu agnozie. ASTEROPSÍE s. f. agnozie vizualã constând în imposibilitatea de localizare a obi ectelor apropiate, care par plasate în acelaºi plan în spaþiu HEMIAGNOZÍE s. f. agnozie limitatã la o jumãtate a corpului ENCEFALITÃ LETÁRGICÃ s. (MED.) boala somnului. Encefalita Poliomielita Boalã infecþioasã epidemicã sau contagioasã provocatã de un virus s pecific, care produce leziuni anatomice în substanþa cenuºie a mãduvei spinãrii, atingând celulele nervoase motorii, ºi care se manifestã prin febrã, tulburãri digestive, somnolen þã ºi dureri în muºchii membrelor, urmate de paralizii localizate de obicei la membrele infer ioare; paralizie infantilã. [ Lipidoze

Anevrism Dilatare patologicã a pereþilor unui vas sangvin. Hemipareza Diminuare a forþei, vitezei ºi amplitudinii miºcãrilor voluntare într -una din jumãtãþile corpului, din motive organice sau funcþionale. Hemiplegie Paralizie a unei jumãtãþi a corpului, datoritã lezãrii unei pãrþi a c ãii nervoase motorii. DIPLEGÍE s. (MED.) hemiplegie dublã.

HEMIPARÉZÃ s.f. Parezã manifestatã la o jumãtate din corp; hemiplegie HEMIPLEGÍE s.f. Paralizie a unei jumãtãþi laterale a corpului; hemiplexie; hemip arezã. HEMIPLEXÍE s.f. Hemiplegie TRIPLEGÍE s.f. (Med.) Hemiplegie însoþitã de paralizia unui membru din partea op usã a corpului. STAUROPLEGÍE s. f. hemiplegie care afecteazã unul din membrele superioare ºi membrul inferior opus. STEREOAGNOZÍE s. f. pierdere a simþului stereognostic, în cazuri de hemiplegie. ( Ependimoane Cefalee CAFEÍSM s.n. Totalitatea tulburãrilor care apar în urma abuzului de cafe a, de ceai etc. ºi care se manifestã prin insomnie, cefalee, aritmie cardiacã etc. CEF EFEBOCRAZÍE s. f. sindrom care se manifestã (la pubertate) prin cefalee persistentã, cauzatã de tulburãri endocrineMIGRÉNÃ s. f. cefalee (localizatã înt r-o anumitã regiune a capului ºi însoþitã de tulburãri digestive). NEVRÓZÃ s. f. boalã psihicã datoratã unor suprasolicitãri, care se manifestã pri n astenie, cefalee, insomnii, anxietate, iritabilitate etc.; nevropatie. PAROTIDÍTÃ s. f. inflamaþie a parotidelor. o ~ epidemicã = boalã contagioasã, provocatã de un virus, care se manifestã prin cefalee, febrã ºi inflamarea gland elor salivare; oreion VANILÍSM s. n. intoxicaþie prin ingerarea de vanilie, manifestatã prin erupþii p apulare, prurit, cefalee ºi ameþeli. ALÉE s.f. Durere de cap difuzã sau localizatã, continuã sau intermitentã. Dispartrie HEMIPARESTEZÍE, hemiparestezii, s.f. (Med.) Parestezie a unei jumãtãþi a corpulu i. PARESTEZÍE, parestezii, s.f. Senzaþie de furnicãturã, amorþealã, înþepãturã etc. care apare în unele boli ale sistemului nervos.

Cistricercoza Adenomul PINEALÓM s.n. (Med.) Tumoare malignã a glandei pineale Glicom orbire Disinergia Hemianopsie lãbire sau pierdere a vederii într-o jumãtate a fiecãrei retine, înt âlnitã în unele boli nervoase, nepermiþând ochilor sã cuprindã decât o parte din câmpul vi zual. HEMIACROMATOPSÍE s. f. hemianopsie pentru culori Hipsaritmia epilepsie infantilã caracterizatã prin contracþii musculare bruºte º i frecvente, asociate cu descãrcãri de unde rapide ºi ample pe traseul electroencefalogramei. Disfagie Dificultate în înghiþirea alimentelor. Angioamele Tumoare benignã a vaselor sanguine sau limfatice largira vaselor sang uine ANGIOMATÓZÃ s. f. afecþiune (congenitalã) prin formarea unui mare numãr de angioame, pe piele sau în organele interne. Ictus Ictus apoplectic Anenomul bazofil aden hipofizaranevrism = apoplexie. Ictus epileptic = crizã de epilepsie, manifestatã prin pierderea br uscã a cunoºtinþei ºi prin convulsii. APOPLEXÍE, apoplexii, s.f. 1. Pierdere bruscã a cunoºtinþei ºi a sensibilitãþii, cauzatã de obicei de o hemoragie cerebralã; atac, dambla, ictus apoplectic. 2. Concentrare bruscã de sânge într-un organ Lipidoze Sarcoidoza afecþiune prin multiple leziuni sarcoide SARCOÍD, -Ã adj., s.n. (Micã tumoare a pielii) care seamãnã cu sarcomul, dar de naturã benignã . OligohidramniosEste o anomalie a sarcinii ce se caracterizeaza printr-o cantit ate insuficienta de lichid amniotic in raport cu stadiul de inaintare a sarcinii. Aceasta anomalie poate fi cauzata de o malformatie renala a fatului, de o stare de preeclampsie la mama sau luare de catre mama a u nor medicamente, o intarziare a cresterii intrauterine sau o depasire a termenului. In unele cazuri aceasta anomalie poate fi tratata. Atunci cand se apropie termenul nasterii, punga apelor poate fi umpluta cu ser fiziologic pentru a evita o suferinta fetala prin compresia cordonului. Erizipec dicala Boli infectioase - Erizipelul Erizipelul este o boala infectioasa acuta a tegumentelor (exceptional si a mucoa selor),

caracterizata clinic prin aparitia unui placard dermitic si prin fenomene genera le. Boala are o evolutie ciclica, tendinta la vindecare spontana si nu confera imunitate. Etiologie Agentul etiologic este reprezentat de streptococul betahemolitic de grupa A. Patogenie Infectia tegumentelor se poate produce prin: solutii de continuitate ale pielii (plagi, dermatomicoze, arsuri, ulcer varicos al gambei); contiguitate, de la mucoasa inv ecinata infectata cu streptococ (angina, rinofaringita, otita medie supurata); propagare limfatica (limfangite streptococice); diseminare hematogena, in mod exceptional (septicemi i).

Streptococii se multiplica in spatiile limfatice ale dermului, realizand o dermi ta acuta, caracterizata prin hiperemie, vasodilatatie, edem si infiltratii celulare. Placa rdul dermitic are tendinta extensiva, propagarea facandu-se centrifug, din aproape in aproape. Exudatul inflamator poate patrunde intre straturile epidermului, determinand un clivaj al acestora, cu formarea de flictene. Uneori, epidermul se poate necroza, in special in zona centrala a placardului. Propagarea infectiei in hipoderm duce la edem masiv si (sau) proces e supurative (celulite, abcese, flegmoane). Localizarea procesului infectios in spatiile limfatice explica limfangita si ade nita din erizipel, ca si raritatea tromboflebitelor si a septicemiilor, mult mai frecvent e in infectia stafilococica. In patogenia erizipelului ete incriminata si interventia unei com ponente alergice, legata de sensibilitatea organismului fata de streptococul betahemolit ic. Sursa de infectie este reprezentata de bolnavii de boli streptococice si purtato ri sanatosi de streptococ. Transmiterea este directa prin picaturi Flugge, sau indirecta, prin obiecte cont aminate. Contagiozitatea este foarte redusa. Simptome Perioada de incubatie este de 3-5 zile. Debutul bolii este brusc, cu frison inte ns si febra ridicata (39-40°). Placardul erizipelatos apare dupa 6-12 ore de la debut, fiind precedat, uneori, de senzatie de tensiune, in zona in care va apare, precum si tumefierea dureroasa a ganglionilor limfatici aferenti regiunii respective. Perioada de stare a bolii s e caracterizeaza prin prezenta placardului erizipelatos, a adenopatiei si a fenome nelor generale. Placardul erizipelatos poate sa apara in orice parte a corpului, in vecinatatea unei solutii de continuitate a tegumentelor sau a unei mucoase infectate. De obicei, este uni c; tumefactia este uniforma, placardul fiind usor reliefat fata de tesuturile sanat oase invecinate; pielea isi pierde supletea, este destinsa si lucioasa. Culoarea plac ardului este rosie-inchisa, adesea caramizie. La bolnavii cu tulburari grave, placardul poate deveni cianotic (erizipel albastru). Temperatura locala este cu 2-3° mai ridicata decat a pielii sanatoase. Durerea locala este putin accentuata, suportabila, palparea placardul ui fiind

posibila; fac exceptie erizipelul pavilionului urechii si cel al pielii capului. Placardul se extinde in suprafata destul de repede (cativa cm pe zi), din aproap e in aproape, in "pata de ulei". Viteza si directia de extindere depind de structura tesutului conjunctival subcutanat. Acolo unde acesta este dens, la nivelul plicelor, placa rdul se opreste sau isi intarzie extinderea. Asa se explica aspectul in "aripi de flutur e" al erizipelului fetei, care cuprinde nasul si obrajii, dar respecta buza superioara . Prin modul de extindere, erizipelul poate fi migrator sau eratic. Diagnostic Diagnosticul pozitiv se pune pe baza datelor clinice.

Diagnostic diferential Se face cu eriteme, dermite. http://www.netmedic.ro/ Sindromul schluder Sindromul Schnitzler este caracterizat de urticarie cronica, nonpruriginoasa in asociere cu febra recurenta, durere osoasa, artralgie si artrita si gammopatie c u imunoglobuline M monoclonale cu o concentratie sub 10 g/l. Cei mai multi pacient i cu sindrom Schnitzler au o evolutie cronica benigna. Remisiunea spontana nu a fost raportata. Aproximativ 10-15% dintre pacienti dezvolta o afectiune limfoprolifer ativa, incluzind limfomul limfoplasmocitic, macroglobulinemia Waldenstrom, sau mielomul IgM. Toti pacientii cu acest sindrom prezinta urticarie cronica, recurenta. Pruritul este absent, dar leziunile pot deveni usor pruriginoase in timp. Nu s-au identificat factori de risc. Patogeneza sindromului nu este inca bine definita. Antiinflamatoriile nonsteroidiene, corticosteroizii si imunosupresivele prezinta un grad de ameliorare a eruptiei si artralgiei. Manifestarile cutanate raspund slab la antihistaminice. S-au folosit numeroase medicamente pentru a trata acest sindrom dar fara eficienta. Patogenie si cauze Patogeneza exacta a sindromului Schnitzler este neclara. Se considera ca depozit area paraproteinei IgM conduce la formarea de complexe immune si activarea cascade complementului, responsabila pentru manifestarile cutanate. O alta teorie propus a este activarea necontrolata a interleukinei 1. Semne si simptome Pacientii cu sindromul Schnitzler au virste intre 13-71 de ani la momentul diagn osticului. Toti pacientii prezinta eruptie cronica urticariana, recurenta. Pruritul nu este comun la debut dar leziunile devin slab pruritigene dupa 2-3 ani la 45% dintre bolnavi. E ruptia cutanata este de obicei primul symptom care apare afectind mai ales trunchiul si extremitatile, si evitind palmele si talpile, gitul si capul. Aproximativ 90% dintre pacienti acuza febra recurenta. Fiecare episod febril se rezolva in citeva ore, totusi febra poate persista pina la 24-48 de ore. Episoadele pot surveni zilnic sau infrecvent, de doua ori pe an. 80% dintre pacienti prezinta artralgii , 70% dureri osoase si mialgii. Durerea osoasa afecteaza mai ales osul iliac si tibia. Femuru l,

coloana vertebrala, bratele si clavicula sunt mai rar implicate. Oboseala si sca derea in greutate apar la unii pacienti. Examen fizic. Eruptia urticariana consta din papule si placi roz, usor elevate, 0. 5-3 cm in d iametru. Noi leziuni apar zilnic. Acestea persista 12-24 de ore si dispar fara sechele. A ngioedemul

este posibil dar este foarte rar. Limfadenopatia se poate regasi la 50% dintre p acienti, hepatomegalia la 30% iar splenomegalia la 10%. Exista un set de criteria pentru a incadra pacientii in sindromul Schnitzler: -febra recurenta, artralgie sau artrita, durere osoasa -limfadenopatie, hepatosplenomegalie, leucocitoza -VSH ridicat, anomalii ale oaselor. Diagnostic Studii de laborator: -toate cazurile sunt associate cu gammopatie la imunoforeza serului -VSH si protein C reactiva ridicate -leucocitoza, trombocitoza, anemie -proliferare limfoida anormala in maduva osoasa. Examen histologic. Examinarea mostrelor de piele arata infiltrate perivascular d e PMN, neutrofilice, inflamatie limfocitica, vasele sunt intact iar limfaticele dermice prezinta edem superficial usor. Se observa depozitarea de IgM si complement in dermul sup erior si la jonctiunea dermoepidermica. Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: lupus eritematos acut , vasculita urticariana, urticaria idiopatica cronica, crioglobulinemia, urticaria de presiune. Tratament Antiinflamatoriile nesteroidiene, corticosteroizii si imunosupresoarele prezinta o ameliorare a artralgiilor si durerilor osoase dar nu si a eruptiei. Manifestaril e cutanate si extracutanate raspund slab la antihistaminicele H1 si H2. Unii pacienti au raspu ns la tratamente cu thalidomide, rituximab, cloroquina, clorambucil, ciclofosfamida, azatioprina, plasmafereza, imunoglobuline intravenoase. Fototerapia cu psoralen si ultraviolete A a redus la unii pacienti eruptia. Se mai folosesc pefloxacin mesilate si anakinra, o forma recombinata a receptoru lui natural pentru IL-1. Prognostic Sindromul Schnitzler necesita evaluare pe termen lung datorita potentialului de a dezvolta afectiuni limfoproliferative, in special macroglobulinemia Waldenstrom. Nu s-a inregistrat remisiunea spontana completa. Prognosticul este totusi bun. 10-15% d intre pacienti vor dezvolta un neoplasm limfoplasmocitar.

Sindrom Netherton - parul de bambus Sindromul Netherton, tricorexis invaginata sau parul de bambus este o genodermatoza autosomal recesiva de cauza necunoscuta caracterizata de eritrodermie, tricorexis invaginata, ihtioza linear circumflexa, diateza atopica si lipsa scaunului. Parul de bambus reprezinta deformarea in bucla sau soseta a firelor de par prin

invaginarea cuticulei distal a firului de par in cupa formata de cuticula proxim ala. Aceasta invaginare apare printrun defect de keratinizare intermitent. Se recomanda aplicarea de emoliente, keratolitice si antibiotice pentru aceasta conditie. Steroizii topici sunt utili. S-au mai incercat fototerapia PUVA, retinoizii. Pac ientul necesita ingrijire medicala cind eritrodermia este generalizata si complicata cu infectii cutanate. Eritrodermia si deformarea parului persista. Boala tinde sa se amelior eze cu virsta, dar evolutia poate prezenta exacerbari intermitente. Patogenie si cauze Etiologia sindromului este necunoscuta. Conditia este mostenita autosomal recesi v cu expresivitate variabila. Invaginarea parului este datorata unui defect a cortexu lui firului de par prin conversia incompleta a unei proteine de legare a fibrelor corticale. Defectul conduce la fragilitatea corticalei, invaginare si deformarea in bambus. Leziunil e migratorii ale ihtiozei lineare circumflexe sunt cauzate de un influx dermic de celule inflamatorii care sunt fagocitate de keratinocite. Precum si in alte dermatoze congenitale severe, modificarile inflamatorii sunt f recvente in piele. Nu se cunoscte daca acest raspuns inflamator este unul primar sau secu ndar. La histology se observa intreruperea focala a epidermei si anomalii de maturare ale cuticulei parului. Cresterea pierderii apei transdermice rezulta prin perturbarea functiei de bariera a corneocitelor, cu hiponatremie si anomalii metabolice profunde, mai ales la noun ascuti. Semne si simptome Eritrodermia. Copiii cu acest sindrom dezvolta eritrodermie congenitala evidenta la nastere si in primele saptamini de viata. Pruritul este universal si poate fi stressant. Sindr omul Netherton a fost clasificat ca un sindrom ihtiozic, dar la cei mai multi copii e ritemul apare ca o dermatita eczemato-seboreica, caracterizata de accentuare periorifici ala a eruptiei. Afectarea mucoaselor nu este raportata. Ectroprionul se poate dezvolta la pacientii in virsta. Ihtioza lineara circumflexa. Este o eruptie anulara/policiclica migratory, serpiginoasa caracteristica cu scu ame cu margini duble. Este patognomonica pentru sindromul Netherton. Apare de obicei

dupa virsta de 2 ani si este de scurta durata-doar citeva luni pina la ani. Tind e sa persiste mai mult la adulti fata de copii. Imposibilitatea de a avea scaun. Aceasta conditie este profunda in primii ani de viata. Este acompaniata de diare e si simptome de malabsorbtie. Atrofia viloasa jejunala se poate remite spontan pina la virsta de 10 ani. Malabsorbtia este o enteropatie dermopatica. Nu este specifica acestu i sindrom. In anul al doilea de viata cei mai multi copii incep sa prezinte scaun.

Manifestarile atopice. Toti pacientii intrun anumit stadiu al bolii vor dezvolta alergie alimentara, ma i ales la nuci. Cei mai multi prezinta predispozitie atopica, cu un istoric familial puter nic de astm, eczema si febra finului. Examen fizic. Toti pacientii prezinta par anormal. Acesta este scurt, fara luciu. Parul de sca lp creste citiva cm inainte de a se rupe. Acest element este mai evident pe zonele de fric tiune, timplele si occiputul. Sprincenele prezinta de asemeni fire rupte. Unii pacienti descriu si fragilitatea parului sau reducerea numarului firelor de par. Diagnostic Studii de laborator: -microscopia parului arata nodulii de bambus -studiile ultrastructurale arata reducerea numarului de tonofilamente de keratoh ialin, a desmosomilor si corpi lamelari alterati -se vor efectua studii AND. Examen histologic. Se descriu elemente de dermatita nespecifica si hiperplazie psoriaziforma. Hiperkeratoza este usoara fata de alte ihtioze. Se mai observa porokeratoza si absenta stratului granular. Se descrie un infiltrate inflamator mixt cu distributie perivasculara. Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni:acrodermatita enteropa tica, eritrodermia, eritrokeratoderma variabilis. Tratament Regimurile terapeutice cuprind prevenirea infectiilor bacteriene cutanate, aplic area de emoliente, keratolitice. Steroizii topici sunt utili, dar exista rapoarte care a rata aparitia supresiei axei pituitaro-adrenale si aminoaciduria. Tratamentele incercate nu au fost de ajutor. Eritrodermia si anomaliile parului persista. Boala tinde sa se ameliorez e cu virsta, dar evolutia este punctata de exacerbari intermitente. Eritrodermia se poate tra nsforma in ihtioza lineara circumflexa periodic. Colonizarea pielii si infectiile cutanate pot apare frecvent. Sindromul Q-T lung · Introducere · Simptome · Tratament

Simptome Unii pacienti cu Q-T lung sunt asimptomatici. La ceilalti, simptomele sunt pierd erea cunostintei (sincopa) sau tulburari de ritm cardiac (aritmie). La pacientii cu a cest sindrom intervalul Q-T poate fi prelungit in timpul activitatii fizice, emotiilo r puternice (spaima, suparare, durere, etc.). Unele aritmii pot fi fatale, deoarece pot prov oca moarte subita. Un alt tip de sindrom Q-T lung poate duce la pierderea auzului pacientul ui. Studiul pacientilor cu Q-T lung arata ca acestia au lesinat cel putin o data pan a la varsta de 10 ani. Majoritatea au de asemenea un membru al familiei care sufera de acest sindrom. Pacientii cu acest sindrom nu au intotdeauna intervalul Q-T prelungit.A cesta poate fi normal cand pacientul isi face electrocardiograma (in timpul unei exami nari de rutina, de exemplu). Unii tineri sanatosi pot fi suspectati de Q-T lung datorita istoricului familial si al lesinurilor inexplicabile, chiar daca nu isi fac o ECG de rutina. In toate famil iile in care a existat o moarte subita sau in care se produc lesinuri inexplicabile, este neces ara o investigatie a cauzei. Sindromul Angelman · Introducere · Manifestari clinice · Diagnostic · Tratament Tratament Nu exista nici un tratament pentru sindromul Angelman. Se impune tratament simptomatic mai ales pentru crizele de tip epileptic. Pentru stimularea potentialului copiilor cu sindrom Angelman se recomanda: - Ergoterapie -Terapie comunicationala -Terapie comportamentala - Logopedie - Ingrijire intensiva, cu devotament

Prognostic Majoritatea bolnavilor cu sindrom Angelman au involutie grava, limitarea severa a vorbirii si dificultati locomotorii. Cu toate acestea, au o durata normala de vi ata si nu prezinta manifestari de progresie a involutiei pe masura ce inainteaza in varsta . Diagnosticarea timpurie a sindromului si aplicarea unormasuri terapeutice ind Si ndromul Brugada · Introducere · Patogenie, cauze · Semne si simptome · Diagnostic · Tratament Semne si simptome Sincopa si stopul cardiac sunt cele mai comune manifestari clinice care conduc l a diagnosticul de sindrom Brugada. Mai pot apare cosmarele si starile de anxietate nocturne. Totusi citeodata nu este prezent nici un simptom iar diagnosticul se b azeaza pe electrocardiografie care arata o supradenivelare a segmentului ST in derivatiile V1-V3. Este caracteristic un istoric familial care sa cuprinda decesul subit, desi nu e ste obligatoriu deoarece sindromul poate apare sporadic. Contextul evenimentelor car diace este important. In multe cazuri stopul cardiac apare in timpul somnului sau repa usului. Cazurile in care se declanseaza in timpul activitatii fizice sunt rare. Febra es te raportata ca declansatoare sau factor de exacerbare a manifestarilor sindromului Brugada. Examenul fizic este de obicei normal la pacientii cu sindrom Brugada. Se recoman da examinarea fizica pentru a exclude alte posibile cauze cardiace care pot fi asoc iate cu sincopa sau stopul cardiac la un pacient aparent sanatos. ividualizate le poate imbunatati semnificativ calitatea vietii. ADHD - Deficit de atentie - Tulburare hiperkinetica · · · · · · Introducere Manifestari clinice Diagnostic Afectiuni in care apare Tratament Prognostic

Prognostic ADHD este un sindrom frecvent si grav, care, netratat, poate sa duca la afectare a cronica a personalitatii. Dupa pubertate, simptomele nu se amelioreaza aproape nicioadat a spontan. Tratamentul combinat se dovedeste insa eficient pentru mai mult de jumatate din cazurile de ADHD, copiii invatand pana la varsta adulta sa traiasca cu aceasta afectiune, sa se dezvolte armonios din punct de vedere social si emotional si sa-si valorifice po tentialul (multi copiii cu ADHD sunt deosebit de creativi). Regurgitare mitrala · Introducere · Cauze si factori de risc · Semne si simptome · Diagnostic · Tratament Cauze si factori de risc Regurgitarea mitrala acuta poate fi cauzata de urmatoarele afectiuni: -boala arteriala coronariana: infarctul miocardic acut sau ischemia -disfunctia muschiului papilar prin ischemie tranzitorie sau infarct miocardic -ruperea cordajelor tendinoase sau disfunctia lor -endocardita infectioasa prin formare de abcese, vegetatii, ruptura cordajelor t endinoase -perforatia cuspelor, trauma, valvuloplastia percutana, tumori:mixomul atrial -degenerarea mixomatoasa: prolaps de valva mitrala, sindrom Ehlers-Danlos, sindr om Marfan -lupus eritematos sistemic, boala reumatica acuta, disfunctia valvei mitrale pro tezice. Regurgitarea mitrala cronica poate fi cauzata de urmatoarele : -boala cardiaca reumatica, lupus sistemic eritematos, sclerodermie -degenerarea mixomatoasa, cacificarea inelului valvei mitrale -endocardita infectioasa, ruptura cordajelor tendinoase prin trauma, prolaps val va mitrala, endocardita, spontan -ruptura sau disfunctia muschilor papilari prin boala arteriala coronariana -dilatarea inelului mitral prin cardiomiopatii dilatative sau dilatatie anevrism ala a ventriculului sting -cardiomiopatia hipertrofica, scurgere perivalvulara protezica

-cauze congenitale: despicaturi ale valvei mitrale, fenestrari ale valvei mitral e -cauze farmacologice: ergotamina, metilsergide, pergolide, medicamentele anorexi ce. Siringobulbia Siringobulbia reprezinta de fapt o tulburare neurologica ce se caracterizeaza pr in aparitia unei cavitati pline cu lichid in maduva spinala ce se extinde ascendent spre tru nchiul cerebral. Cavitatea se mareste, se alungeste si se poate extinde in substanta al ba si cenusie, comprimand astfel tesutul nervos ce contine tracturile corticospinale s i spinotalamice (responsabile de transmiterea informatiilor nervoase din periferie la centrii superiori), insa de cele mai multe ori se prezinta sub forma unei zone lichidien e, lipsita de substanta cerebrala care determina aparitia paraliziilor faciale senzitive, moto rii sau mixte, alaturi de intreruperea cailor nervoase ascendente si descendente (motori i si senzoriale). Siringobulbia este adesea asociata cu siringomielia (situatie in care cavitatea este limitata strict la maduva spinala) dar si cu diverse malformatii nervoase caract erizate in principal prin obstructia lichidului cefalorahidian cu aparitia hidrocefaliei. Etiologia este deocamdata incomplet elucidata, insa sunt incriminati mai multi f actori: - foarte frecvent este vorba de o anomalie in circulatia lichidului cefalorahidi an, ca urmare a unor malformatii specifice - disrafism spinal - reprezentat de fapt de inchiderea incompleta a tubului neur al (asociaza in unele cazuri si spina bifida) - sau poate fi vorba de siringobulbie idiopatica (fara o cauza anume). In unele cazuri exista posibilitatea de asociere a siringobulbiei cu sindromul K lippel-Feil (acesta apare datorita unor segmentari anormale ale vertebrelor cervicale in tim pul organogenezei initiale, in cadrul primelor saptamani). Siringobulbia se poate manifesta la diverse varste, de cele mai multe ori apare in jurul varstei de 20 de ani, insa cazurile cu debut mult mai precoce nu sunt deloc rare . Angioame Tumora vasculara circumscrisa, congenitala sau dobandita, cu originea i n capilarele sanguine sau limfatice, dezvoltata din celule endoteliale sau din per icite. Exista diferitie tipuri de angioame. Tipuri - Printre angioamele cutanate, se disting angioamele imature, angioamele mature sau plane, angioamele stelare si angioamele capilarovenoase:

- angioamele imature sunt malformatii ale sistemului vascular, foarte frecvente la sugari, care se dezvolta plecand de la dermul superficial. Ele se prezinta sub doua aspe cte diferite: angioamele tuberoase sau angioamele "capsuna" formeaza proeminente mai mult sau mai putin voluminoase, bine delimitate si de culoare rosie; angioamele subcu tanate par mai putin superficiale, iar proeminenta lor poate fi acoperita de o piele no rmala sau albastruie. In majoritatea cazurilor, angioamele imature regreseaza in mod spontan, iar abti nerea de la orice fel de tratament este conduita cea mai rationala. O simpla supraveghere dermatologica regulata este suficienta, in afara cazului ca angiomul este locali zat intr-o zona importanta din punct de vedere functional (pleoape pentru vedere, laringe p entru

respiratie, buze pentru dentitie). Intr-o asemenea situatie, pot fi avute in ved ere o corticoterapie sau ablatia chirurgicala. - angioamele mature sau plane sunt malformatii foarte frecvente ale sistemului v ascular, care se dezvolta plecand de la capilarele dermului superficial. Acestea sunt cla sicele "pete de vin" care, in pofida aspectului lor uneori impresionant, nu antreneaza vreo t ulburare functionala. Angiomul plan se va extinde in decursul vietii pacientului; el va l ua o culoare mai inchisa si se va acoperi de noduli proeminenti. Angiomul matur este tratat c u laserul cu argon. Totusi, rezultatele nu sunt intotdeauna perfecte si adesea este necesa ra repetarea operatiei. - angioamele stelare telangiectazice sunt malformatii ale sistemului vascular ca re se prezinta ca mici pete rosii in forma de stea, usor suprainaltate. Ele se afla ma i ales pe fata si pe extremitati si sunt favorizate de sarcina. Mai sunt intalnite si in cadrul cirozelor alcoolice. Cand nu dispar spontan, aceste angioame se trateaza prin electrocoagu lare sub anestezie locala. - angioamele capilarovenoase sunt malformatii rare ale sistemului vascular care se prezinta ca proeminente albastrui situate pe traiectele venoase, crescand in vol um in timpul unui efort. Ele pot fi tratate prin injectarea de produse sclerozante sau prin ablatie chirurgicala, dar impun practicarea unor examene complementare inaintea interven tiei. Detroversie Levoversie Dextroelevatie Levoelevatie Detrodepresie Dispectie Ischemie Epitaxis +curge sange din nas Metroragie Hipocondria Dismorfofobic Iatrogen Stare psihicã produsã sau agravatã pe cale psihogenã de cãtre medic, de tratament sau de condiþiile spitalizãrii. Disforie Tulburare a dispoziþiei caracterizatã prin tristeþe profundã ºi nemulþu mire de sine. soþitã uneori de iritabilitate extremã ºi de agresivitate. Hipokinezie Scãdere a capacitãþii de miºcare Ipocondrie Stare psihicã morbidã, caracterizatã prin neliniºte continuã, teamã º i preocupare obsesivã de starea sãnãtãþii proprii; idee fixã a cuiva care crede cã suferã de o boalã pe care în realitate nu o are Angoasa Neliniºte, tulburare, îngrijorare, adesea patologicã tema puternica Hiperventilatie ventilaþie pulmonarã exageratã faþã de aportul de oxigen

Eructaþii râgâialã, râgâit. Tahicardie . Accelerare anormalã a bãtãilor inimii datoritã unui efort fizic, un ei emoþii, unei afecþiuni cardiace etc Epivolutia Abcese Colectare de puroi, bine delimitatã de þesuturile din jur, formatã în urm a dezintegrãrii þesuturilor, de obicei sub acþiunea unor agenþi microbieni sau par azitari.

ACTINOMICÓZÃ s.f. 1. Boalã infecþioasã (la oameni ºi la animale) provocatã de anumite ciuperci ºi bacterii, care se manifestã prin apariþia unor abcese cronic e. 2. (În sintagma) Actinomicoza cartofului = boalã a cartofului provocatã de bacteria Actynomices scabies; râia cartofului. GRANULÓM, granuloame, s.n. Tumoare de dimensiuni reduse, apãrutã în urma unui proces inflamator. ¦ Þesut inflamat care apare la rãdãcina unui dinte în urma unui abces cronic. GÚRMÃ, gurme, s.f. Boalã infecþioasã a mânjilor ºi a cailor tineri, manifestatã prin febrã, catar nazal ºi abcese ale unor ganglioni. HIDROSADENÍTÃ s.f. Inflamaþie a glandelor sudoripare, de obicei a celor de la su b ECZÉMÃ, eczeme, s.f. Boalã de piele, acutã sau cronicã, de naturã infecþioasã sa u alergicã, caracterizatã prin erupþii, abcese, leziuni umede sau uscate (însoþite de mâncãrimi intense)suoarã, care evolueazã sub forma unor abcese adânci. STAFILOCÓC, stafilococi, s.m. Bacterie sfericã ai cãrei indivizi se grupeazã sub formã de ciorchini, care produce procese purulente locale (abcese) sau generalizate (s epticemii). Dopamnina adranalina dispneea (respiraþia dificilã apnee (întreruperea respiraþiei bradicardie Încetinire a activitãþii inimii, manifestatã prin scãderea pulsului boala coronaniana nevralgi precordiala ) in zona inimii= nevralgi retrosternale ANGHÍNÃ, anghine, s.f. 1. Inflamaþie a faringelui ºi a amigdalelor care împiedic ã înghiþirea ºi respiraþia. 2. (În sintagma) Anghinã pectoralã = boalã care se car acterizeazã prin dureri în regiunea inimii ºi prin accese de asfixie ºi care se datoreazã un or alterãri funcþionale sau anatomice ale arterelor coronare. [ tulburari de deglutie enterocolita Boalã care constã în inflamaþia acutã sau cronicã a intestinului su bþire ºi a celui gros, provocatã de germeni patogeni. GASTROENTEROCOLÍTÃ s.f. Inflamaþie a mucoasei stomacului, intestinului subþire ºi a colonului colita ulceroasa

ILEOCOLÍTÃ, ileocolite, s.f. (Med.) Inflamaþie a ileonului ºi a colonului. TIFLOCOLÍTÃ, tiflocolite, s.f. (Med.) Colitã localizatã în cec2.

COLÍTÃ, colite, s.f. Inflamare acutã sau cronicã a colonului4, manifestatã prin dureri abdominale ºi tulburãri digestive. Prurit Mâncãrime intensã a pielii, care apare în diverse boli IDIOSINCRASÍE, idiosincrasii, s.f. Reacþie proprie unor indivizi, caracterizatã prin sensibilitate sau intoleranþã la unele medicamente, alimente, mirosuri etc. ºi c are se manifestã, de obicei, prin urticarie. [ Urticarie Boalã care se manifestã prin apariþia pe piele a unor bãºicute de culo are roºie, însoþite de mâncãrime. psoriazis Boalã de piele caracterizatã prin descuamãri abundente, localizate în diverse regiuni ale corpului. boalã de piele caracterizatã prin pete roºii acoperite de mici coji uscate lucitoare, însoþite de prurit PARAPSORIÁZIS s. n. grup de dermatoze caracterizate prin leziuni eritematoscuamo ase, asemãnãtoare psoriazisului. PIODERMÍTE s.f.pl. Afecþiuni purulente ale pielii (abcese, furuncule etc.) produ se de un microb SCROFULODÉRMà s.f. (Med.) Tuberculozã a pielii, caracterizatã prin noduli localizaþi în hipoderm XERODERMÍE s.f. Boalã congenitalã caracterizatã prin uscarea ºi descuamarea continuã a pielii. DERMATORÉE s.f. Transpiraþie abundentã care survine în anumite boli febrile. POICHILODERMÍE s.f. Afecþiune cutanatã caracterizatã prin atrofii reticulare ºi pigmentaþii, care dau pielii un aspect pestriþ. Extrasistole Contracþie suplimentarã a inimii înaintea sistolei, care întrerupe ritmul regulat al bãtãilor cardiace, provocând o durere uºoarã. Din fr. extra-systole.

Expectoraþie tuse , Secreþie a cãilor respiratorii, eliminatã prin tuse; sputã, flegmã. 2. Eliminare prin tuse a produselor patologice din plãmâni sau din cãile respirator ii superioare; expectorareBRONHORÉE s.f. Secreþie ºi expectoraþie abundente, frecve nte în astmul bronºic, în bronºita cronicã ºi în alte afecþiuni respiratorii. . astm bronsic

tuberculoza pulmonarã, bronºita cronicã, emfizemul pulmonar cronic. PNEUMONÍE, pneumonii, s.f. Inflamaþie a unui lob sau a unui segment pulmonar, provocatã în mod obiºnuit de pneumococ sau de virusuri ºi manifestatã prin febrã , tuse, junghiuri, frisoane, expectoraþii. . Dublã pneumonie = pneumonie care afecteazã ambi EMFIZÉM, emfizeme, s.n. Sindrom care se datoreºte infiltrãrii de aer în intersti þiile þesutului conjunctiv al unui organ. . Emfizem pulmonar = dilatare excesivã ºi permanentã a plãmânilor datoritã atrofiei ºi ruperii septurilor dintre alveole, precum ºi pierderii elasticitãþii. TIGNAFÉS, tignafesuri, s.n. (Pop.) Emfizem pulmonar (la animale).. , 23 Jun EMFIZÉM ~e n. Stare patologicã constând în umflarea unui þesut intern d atoritã infiltrãrii aerului în spaþiul intercelular. . ~ pulmonar dilatare a alveolelor pulmonare, cauzatã de pierderea elasticitãþii þesutului EMFIZEMATÓS, -OÁSÃ adj., s.m. ºi f. (Suferind) de emfizem EMFIZÉM s.n. Umflãturã produsã prin infiltrarea aerului în þesuturi. . Emfizem pulmonar = dilatarea forþatã a alveolelor pulmonare provocatã de pierderea elast icitãþii þesutului Anorexie Edem angioneurotic Leucopenie Helicobacter pylori Giardioza Amoebiaza intestinala si hepatica Amoebiaza este o boala parazitara provocata de amoebe, raspandita in zonele cald e. Se manifesta prin dizenterie si pot aparea complicatii sub forma de leziuni hepa tice. Dializa · Introducere

· Hemodializa · Dializa peritoneala Hemodializa Hemodializa presupune utilizarea unui rinichi artificial (hemodializor) in scopul eliminarii toxinelor si a excesului de apa si de substante chimice din sange. Pentru a conecta pacientul la hemodializor, medicul realizeaza o legatura intre o artera si o vena pentru a obtine un vas sanguin de calibru mai mare (fistula). Atunci cand vasele sanguine ale pacientului nu sunt apte pentru realizarea unei fistule, se poate utiliza un tub din material plastic pentru a uni artera si vena (grefa). Ocazional conectarea se poate realiza cu ajutorul unui tub ingust din plastic, n umit cateter, care se insereaza intr-o vena de calibru mare din gat. In mod obisnuit, sedintele de hemodializa dureaza aproximativ patru ore si se ef ectueaza de trei ori pe saptamana. Trombembolismul pulmonar · Introducere · Tablou clinic · Explorari paraclinice · Diagnostic · Evolutie, complicatii, prognostic · Profilaxie · Tratament Profilaxie Profilaxia TEP reprezinta un capitol esential in patologia TEP.

Ea se poate efectua prin : a) tratamentul corect al TVP, sigure sau foarte probabile; b) profilaxia TV la persoanele cu factori de risc trombogeni. In prezent exista numeroase mijloace farmacologice sau nonfarmacologice care se pot aplica, pentru eliminarea sau minimalizarea efectelor celor 3 factori determinan ti ai trombozei venoase: staza, hipercoagulabilitatea si lezarea peretilor venosi si i mplicit a factorilor de risc corectabili ai trombozei. Combaterea stazei venoase dupa interventiile chirurgicale se poate face prin: mo bilizarea precoce, miscari active sau pasive, compresie externa (masaj manual, ciorapi ela stici pentru compresie gradata, compresie pneumatica intermitenta), stimulare electric a a muschilor intraoperator. Scaderea coagulabilitatii sanguine se face cu anticoagulante (heparine, antivita mine K) sau dextrani. Prevenirea leziunilor parietale venoase se face prin interventii chirurgicale ca t mai putin traumatizante, cateterizari venoase atraumatice, aseptice. Excesul de vasopresina si sindroamele asociate (SIADH) · Introducere · Semne si simptome · Diagnostic · Tratament si prognostic Diagnostic Diagnosticul de SIADH trebuie suspectat la pacientii cu hiponatremie si urina concentrate, asociatecu letargie si absenta hipotensiunii ortostatice (tensiunea arteriala care nu scade atunci cand pacientul se ridica in picioare), edemelor si manifest arilor de deshidratare.

Diagnosticul in SIADH este pus atunci cand sunt eliminate celelelte cauze de cre stere a nivelului de vasopresina; diagnosticul este sustinut prin determinarea unor nive luri usor scazute ale ureei sanguine, acidului uric seric, creatininei si concentratiei de albumina. In diagnosticul acestui sindrom este esentiala diferentierea de: hiponatremiile de dilutie, starile edematoase, starile hipertensive associate cu hiponatremie, polidipsia p rimara, pseudohiponatremie si sindromul de celule bolnave. Cand diagnosticul de SIADH nu este evident dupa excluderea celorlalte cauze de hiponatremie, diagnosticul pozitiv se pune de obicei pe baza unui test de incarc are lichidiana. Important in stabilirea diagnosticului de SIADH este si dozarea vaso presinei plasmaticesi urinare. Urticaria si angioedemul sunt produse de cresterea eliberarii de histamine si al te componente ale celulelor mastocitare.Histamina determina iesirea fluidului din v asele pielii si edemul acesteia. Declansatorul eliberarii masive de histamina poate fi: -intepaturile de insecte- veninul - alimente alergene- oul,fructele de mare, alunele, nucile, fructe-capsunile, fr uctele de padure -injectiile-terapia imuna -medicamente- aspirina, penicilina,ibuprofen -aditivi alimentari -polen, pene ,puf,latex -factori fizici caldura, frigul,apa, lumina naturala,exercitiile fizice,stressul emotional. -dermatografia-scrisul pe piele apare atunci este aplicata o presiune pe piele s au aceasta este zgiriata, raminind linii rosii. In plus fata de acesti factori urticaria mai poate apare si in urma transfuziilo r de singe, disfunctiilor sistemului imun, lupus ,cancer,afectiuni tiroidiene,infectii- hepa tita. Angioedemul ereditar este o forma mostenita si este asociata cu nivele scazute s au anormale ale anumitor proteine sanguine. Urticaria si angioedemul pot surveni impreuna sau separat. Factori de risc: -membrii ai familiei cu angioedem sau urticarie -disfunctii ale sistemului imun -alte reactii alergice in trecut.

Ascaridioza (limbricii) Espectorare-scuipa Sarcoidoza · Introducere · Simptome · Diagnostic · Tratament · Prognostic Diagnostic Nu exista un test specific pentru sarcoidiza, testele folosite sunt: -radiografie toracica-poate arata granuloame sau noduli limfatici mariti, 95% di ntre bolnavi au radiografia anormala -teste de singe-cuantifica functia hepatica,nivelul Ca di singe, crescut anormal in sarcoidoza,functia renala si activitatea hematopoietica -teste functionale pulmonare-spirometria -EKG -pulsoximetrie -masurarea gazelor sanguine -bronhoscopie cu fibroscop -biopsie -computer tomograf si RMN -PET scanare-foloseste gallium ,o substanta care se fixeaza pe inflamatii. Tricomoniaza Discrazii sanguine Bursita bursita de cot inflamatie a busitei Capsulita inflamatia unei capsule Sinovite Sinovita Stare patologica constand in inflamarea membranei sinoviale, impiedicand functio narea articulatiei pe care o captuseste membrana respectiva.

Tenosinovite Lombargii Radiculite Nefrita Oligurie miscarea vol unrinei Hematurie Leucopenie Agranulocitoza Hiperglicemie Gastralgie Hipoprotrombinemie Letargie Stare patologica de somn profund si prelungit, fara febra sau infectie, caracterizata prin faptul ca bolnavul este capabil sa vorbeasca atunci cand este trezit, dar uita spusele si adoarme pe loc. Stare de toropeala, de apatie si de extrema vlag uire. Somn profund, prelungit, insotit de diminuarea functiilor vitale, intalnit si in ence falita letargica ca expresie a leziunilor diencefalice. In psihiatrie, acest de somn amintind de somnul hipnotic observat in cursul sindroamelor catatonice si isterice. Anemie feripriva Anemie hemolitica Discrazii sanguine Boala Crohn - inflamatia colonului Generalitati Boala Crohn este o afectiune inflamatorie intestinala (face parte din familia bo lilor inflamatorii intestinale - BII), care determina inflamatia si ulceratia tractulu i digestiv.

Poate afecta orice portiune a tubului digestiv, insa are predilectie pentru part ea terminala a intestinul subtire (ileon) si intestinul gros (colon). Boala Crohn afecteaza s traturile profunde ale tubului digestiv, cauzand ulceratii la acest nivel. Boala Crohn si colita ulcerativa (denumita si colita ulcero-hemoragica, afecteaz a colonul si rectul) sunt bolile inflamatorii digestive cel mai frecvent intalnite. Boala Crohn este deseori intalnita la mai multi membrii ai aceleasi familii (tra nsmitere genetica). Nu se cunoaste exact de ce unele persoane devolta boala, insa exista studii medicale de specialitate care au dovedit existenta anumitor factori declansatori (triggeri), ce pot declansa boala prin diferite mecanisme imune. S-a dovedit faptul ca boala poate fi declansata de aparitia unui raspuns imun anormal impotriva bacteriilor intestina le saprofite (care se gasesc in mod normal la nivelul intestinului gros) sau prin m ecanisme imune complexe secundare unor infectii cu diferite bacterii sau virusuri (Mycoba cterii tuberculoase, Yersinia enterolitica, E.coli, B. fragilis). Se stie, de asemenea, ca factorii de mediu au un rol important in aparitia bolii . Fumatorii au un risc crescut de a dezvolta boala. Balbutie balbaiala Disprozodic tulb de viteza ritm influxiune si intensitate vb Sindrom Parkinson Boala Parkinson poate afecta capacitatea unei persoane de a-si controla miscarile corpului. Anumite celule nervoase de la nivelul creierului pr oduc, in mod normal, o substanta chimica numita dopamina. Dopamina este un mediator chimi c sau un neurotransmitator, prin intermediul caruia celulele nervoase controleaza miscarile corpului. In boala Parkinson, aceste celule nervoase, ce produc dopamina, se dis trug ducand la nivele scazute ale acesteia. Cand se intampla acest lucru pot aparea p robleme in miscarile corpului. Boala Parkinson da o gama larga de simptome si complicatii. Acest articol acoper a doar tratamentul general al bolii si nu simptomele particulare. Tratamentul poate controla simptomele in primele faze evolutive ale bolii si est e inceput imediat ce simptomele afecteaza activitatea zilnica si abilitatea de a munci a p ersoanei bolnave. De exemplu, o persoana dreptace la care tremorul se instaleaza pe parte a stanga poate sa nu se simta stanjenita de aparitia acestui simptom si poate sa nu simta nevoia unui tratament pana cand simptomatologia se inrautateste. O persoana ce nu poate

sa-si indeplineasca sarcinile de serviciu datorita simptomelor bolii va dori sa inceap a tratamentul mult mai repede dacat o persoana care nu munceste sau care nu este a fectata in activitatea zilnica de vreunul dintre simptome. Simptomele acestei afectiuni apar de obicei la persoane cu varste intre 50 si 60 de ani. Afectiunea evolueaza lent si uneori poate trece neobservata de familie, de priet eni si chiar de persoana in cauza. Un numar mic de persoane dezvolta simptomele doar pe o sin gura

parte a corpului, acestea neprogresand si pe cealalta parte. Medicamentele pot controla simptomele intr-o oarecare masura, dar o data cu evol utia bolii, acestea devin din ce in ce mai ineficiente. Boala Parkinson poate cauza o varietate de complicatii pe masura ce evolueaza. Legatura dintre boala Parkinson si factorii de risc este inca in cercetare. Aces ti factori de risc pot fi: factori genetici, varsta, toxine din mediul inconjurator sau radica lii liberi. Desi aceste cercetari sunt pe cale sa dezvaluie anumite raspunsuri, expertii nu stiu cu siguranta cauza acestei boli. Sunt studii in desfasurare ce urmaresc sa determine daca exi sta o cauza genetica a bolii Parkinson. Doar un mic procent dintre cei ce au boala Par kinson au un parinte, un frate sau o sora cu aceasta boala. Totusi, transmiterea unor gene (unitatea de baza a ereditatii, alcatuita din acid dezoxiribonucleic) anormale pare sa fie cauza bolii Parkinson cu debut precoce in cadrul unor familii la care se descopera aceasta a fectiune la varste mult mai tinere. Nivelurile scazute de dopamina (mediatorul chimic) implicate in controlul miscar ilor dau simptomatologia acestei afectiuni. Lipsa acestui neurotransmitator apare atunci cand celulele nervoase dintr-o anumita parte a creierului (substanta neagra - substan ta nigra), ce produc dopamine, se deterioreaza sau se distrug. Cauza exacta a acestei afect ari a celulelor nervoase nu se cunoaste. SimptomeSus Tipul si severitatea simptomelor bolii variaza de la un bolnav la altul si in fu nctie de stadiul bolii. Simptomele, care pot aparea la un pacient in primele faze, pot sa nu se dezvolte decat in fazele tardive ale afectiunii la alti pacienti sau pot sa nu a para deloc. Cele mai frecvente simptome sunt: - tremorul (oscilatii lente si regulate), de cele mai multe ori a mainii, a brat ului sau a piciorului. Tremorul din boala Parkinson apare atunci cand persoana afectata de aceasta boala este treaza, este in pozitie sezanda sau in picioare (tremorul de repaus) si cedeaza atunci cand persoana misca partea afectata a corpului; - rigiditatea musculara si durerea continua. Unul dintre cele mai comune semne a parute la debutul bolii este reducerea balansarii bratului afectat in timpul mersului dato rita rigiditatii musculare. Rigiditatea poate afecta musculatura membrelor inferioare

, a fetei, gatului sau a altei parti a corpului si poate duce la oboseala musculara si la a nchilozare; - miscari incetinite si limitate (bradikinezie), mai ales atunci cand persoana i ncearca sa se miste dintr-o pozitie de repaus. De exemplu, miscarea de ridicare dintr-un scaun sau schimbarea pozitiei in pat pot fi dificile; - slabirea muschilor fetei si a gatului. Vorbirea si inghitirea pot deveni mai d ificile si persoanele respective se pot ineca, tusi sau pot pierde saliva pe la colturile g urii. Vorbirea este una monotona si soptita. Pierderea capacitatii de contractie a muschilor fe tei poate

duce la o expresie faciala fixa, asa numita "masca Parkinsoniana"; - dificultati in deplasare (probleme ale mersului) si in mentinerea echilibrului (instabilitate posturala). Persoanele cu boala Parkinson pot face pasi marunti s i tarandu-si picioarele, acestea fiind foarte apropiate si se pot inclina putin in fata din t alie (pozitia garbovita), de asemenea exista probleme cu intoarcerile din timpul mersului. Bal ansul si problemele de echilibru pot duce si la cazaturi. Totusi, aceste probleme de obic ei apar mai tarziu in evolutia bolii. Tremorul este unul din primele semne pe care pacientii sau cei din familia lor i l observa. Initial tremorul poate afecta doar un brat sau doar un picior sau poate fi obser vat pe o intreaga parte a corpului. Tremorul mai poate afecta, de asemenea, limba si buze le. Pe masura ce boala avanseaza, acest tremor se poate extinde pe ambele parti ale cor pului, desi in unele cazuri acesta ramane doar pe o singura parte. Stresul emotional si solicitarea fizica fac ca tremorul sa fie mult mai evident. Somnul, relaxarea completa sau intentia de a face o miscare sau chiar miscarea in sine r educ sau chiar opresc tremorul. Desi tremorul este unul dintre cele mai comune semne din boala Parkinson, aproap e jumatate din cei care au un tremor nu au Parkinson. In contrast cu tremorul din boala Parkinson, tremorul de alte cauze se amelioreaza in repaus, nu se imbunatateste o data cu miscarea membrului respectiv si se inrautateste atunci cand persoana incearca sa indeplineasca o anumita sarcina. Cauza cea mai frecventa a tremorului ne-Parkins onian este tremorul esential, o stare tratabila, de cele mai multe ori prost diagnosti cata ca boala Parkinson. Alte simptome Boala Parkinson poate cauza o varietate de alte simptome. Acestea pot include: - dexteritate si coordonare diminuate. Modificarile scrisului de mana sunt obisn uite si scrisul devine mai mic (micrografie). Abilitatile atletice scad si activitatile zilnice, cum ar fi imbracatul sau servirea mesei devin mai dificile; -crampe musculare si afectarea articulatiilor; - o piele mai grasa si aparitia sau sporirea matretei; - probleme digestive si urinare. Constipatia este obisnuita. Controlul mictiunii este dificil si pot aparea urinari frecvente si imperioase. Medicamentele folosite in tratame

ntul bolii pot ajuta sau pot inrautati aceste simptome; - probleme aparute in controlul involuntar sau automatic al unor functii ale org anismului cum ar fi: cresterea transpiratiei, scaderea tensiunii arteriale cand persoanele stau in pozitie ortostatica (hipotensiunea ortostatica) si disfunctii sexuale. Dar acest e simptome pot sa fie date si de tratamentul folosit in boala Parkinson; - aparitia brusca si scurta a imposibilitatii de a se misca. Deseori poate afect a persoana in timpul mersului; - pot aparea tulburari ale somnului, ale dispozitiei si ale gandirii la cei afec tati de aceasta

boala. Somnolenta sau insomnia pot aparea la acesti pacienti datorita anxietatii, depre siei, sau oboselii fizice. Persoanele afectate de aceasta boala pot sa nu aiba un somn nor mal deoarece nu-si pot schimba pozitia in pat cu usurinta. O persoana afectata de boala Parkinson poate deveni cu usurinta o persoana depen denta de cei din jur, o persoana fricoasa, indecisa si pasiva. Este posibil ca aceste persoane sa vorbeasca mult mai putin decat vorbeau inainte, sa se retraga chiar si fata de f amilie si prieteni si sa ramana niste persoane inactive si retrase, daca nu sunt incurajat e sa depaseasca momentul. Depresia e foarte frecventa la aceste persoane si poate fi cauzata atat de modificarile chimice ce au loc la nivelul creierului cat si ca o reactie la aflarea vestii ca sufera de o boala ce duce la infirmitate. Insa, cu un tratament adecva t, starea pacientului poate fi imbunatatita. Pana la una din trei persoane care nta si confuzie, similare celor din boala primare, ce se caracterizeaza prin faza finala a bolii. Depresia poate contribui la sufera de boala Parkinson poate dezvolta deme Alzheimer (ansamblul dementelor degenerative aparitia unei demente cu evolutie lenta), in pierderea memoriei si la aparitia confuziei.

Pierderea memoriei, halucinatiile (a auzi sau a vedea lucruri, care nu exista in realitate) si visele pline de imaginatie pot fi uneori cauzate de medicamentele folosite in tr atamentul bolii Parkinson. Exista o varietate de afectiuni cu simptome asemanatoare celor din boala Parkinson. Unele dintre acestea pot fi reversibile. Afectiuni cu simptome asemanatoareSus Boala Parkinson poate fi greu de diagnosticat deoarece multe afectiuni au simpto me, care sunt intalnite in boala Parkinson (tremorul, rigiditatea musculara, miscari ince tinite, tulburari ale echilibrului). Alte afectiuni ce pot cauza simptome asemanatoare celor din boala Parkinson sunt : - tremorul esential (denumire prin care sunt grupate tipurile de tremor fara o s emnificatie patologica aparenta si indeosebi ereditare), care nu are alte simptome decat tre morul fin si rapid. Poate aparea inainte de varsta de 25 de ani; - sindromul Parkinson intalnit in paralizia supranucleara progresiva (o afectiun e degenerativa heterogena ce implica afectarea celulelor nervoase de la nivelul cr eierului, a

ganglionilor bazali sau a cerebelului) si in atrofia sistemica multipla (termen propus pentru asocierea variabila a urmatoarelor tulburari: disfunctie a sistemului ner vos autonom, semne extrapiramidale, ataxie ce apare, mai ales la varsta adulta); - boala Alzheimer. Confuzia si pierderea de memorie similare celor din primele s tadii ale bolii Alzheimer nu apar decat in stadiile finale ale bolii Parkinson; - leziuni ale sistemului nervos central; - diferite afectiuni ale tiroidei; - boli ale ficatului; - infectii la nivelul sistemului nervos central (cum ar fi encefalita);

- tumori la nivelul creierului; -infarctul miocardic; -intoxicatia cu monoxid de carbon; - intoxicatiile cu metale grele (cum ar fi manganul); - afectiuni psihiatrice. Anumite medicamente (cum ar fi antipsihoticele si anumite medicamente folosite i n tratamentul hipertensiunii arteriale) pot, de asemenea, sa dea simptome similare celor din boala Parkinson Alte simptome ce pot aparea in aceasta afectiune pot include depresia si disfunc tiile sexuale. Trebuie ca aceste probleme sa fie discutate cu medicul curant. Factorii de riscSus Factorii de risc in aceasta afectiune sunt dificil de identificat deoarece cauza bolii nu este cunoscuta. Varsta avansata este singurul factor de risc cunoscut pentru boala Pa rkinson (nu este inclusa boala Parkinson cu debut precoce). Majoritatea debuteaza dupa 5 0 de ani, desi boala poate aparea si la persoane intre 30 si 50 de ani si chiar, in cazuri rare, la tineri. Un numar foarte mic de persoane ce au fost diagnosticati cu aceasta afectiune au o ruda apropiata ce sufera de boala Parkinson. Se pare ca un istoric familial de boala Parkinson nu creste semnificativ riscul aparitiei afectiunii la un membru al familiei. Ava nd cazuri in familie de boala Parkinson cu debut precoce acestea pot reprezenta un factor de risc important in aparitia bolii si la ceilalti membrii ai familiei, dar aceasta form a este una rara. Unele studii au aratat ca expunerea prelungita la anumiti factori de mediu, cum ar fi pesticidele, chimicalele, folosirea apei din fantani, poate creste riscul aparit iei bolii, dar pana acum acest lucru nu a fost demonstrat. Exista multe afectiuni care pot dezvolta Parkinsonism (un grup de simptome ce in clud tremorul, rigiditatea musculara, miscarile incetinite si tulburarile de echilibr u). Simptomele si evolutia acestei afectiuni pot varia foarte mult de la o persoana la alta. Nu se cunoaste un tratament pentru vindecarea acestei boli. Totusi, medicamentele, tratamentul chirurgical, exercitiile si schimbarile modului de viata pot reduce unele dintre simptomele bolii. Starea emotionala poate afecta simptomatologia bolii. Anxietatea, tensiunea nerv oasa si tristetea pot inrautati evolutia bolii si simptomatologia. Relaxarea, de obicei,

reduce simptomele. Intr-o perioada stresanta o persoana cu boala Parkinson poate avea o "izbucnire paradoxala". Aceasta are ca si rezultat o perioada in care persoana a fectata de Parkinson nu mai are simptome si se poate deplasa si misca in mod normal.

Consultul de specialitateSus Este bine sa fie consultat medicul de familie atunci cand apar simptomele bolii Parkinson. Nu este nevoie de un tratament de urgenta, atunci cand tremorul dureaza de mai m ult timp. Totusi, trebuie discutat cu medicul despre aparitia acestui tremor la urma torul consult. Daca tremorul afecteaza activitatea de zi cu zi a unei persoane sau dac a apar si alte simptome, trebuie mers la doctor mai repede. O persoana ce a fost diagnosticata cu boala Parkinson trebuie sa consulte doctor ul imediat daca: - exista modificari notabile ale simptomelor, cum ar fi episoade severe de rigid itate pierderea brusca a mobilitatii ce poate afecta mersul; - simptomele nu mai sunt ameliorate de medicamente; - apar alte complicatii; - apare depresia. Persoanele ce sufera de Parkinson trebuie sa mearga la medicul specialist in mod regulat (o data la 3-6 luni sau in functie de cum decide acesta) pentru modificarea trat amentului, pe masura ce boala evolueaza. Expectativa vigilentaSus Daca se descopera aparitia tremorului, acesta trebuie atent urmarit si trebuie d iscutat cu doctorul la urmatorul control medical. O descriere cat mai exacta poate ajuta me dicul sa puna un diagnostic corect. Descrierea pacientului ar trebui sa raspunda la urmatoarele intrebari: - tremorul a aparut brusc sau treptat? - ce a dus la imbunatatirea sau inrautatirea lui? - ce parte a corpului a fost afectata? Este indicat sa se apeleze serviciile de urgenta daca apar simptome precum stare de slabiciune brusca, paralizie, pierderea echilibrului, alterarea vorbirii sau pro bleme vizuale. Acestea pot fi semnele unui infarct miocardic. Simptomele din boala Par kinson, de obicei, evolueaza lent, pe perioada catorva luni. Medici specialisti recomandatiSus Urmatorii medici pot diagnostica si trata boala Parkinson: - medicul de familie; - medicul de medicina interna; - medicul neurolog. Alti specialisti ce pot fi implicati in urmarirea pacientului bolnav de Parkinso

n sunt: - logopedul;

- fizioterapeutul; - specialistul in terapie ocupationala. Diagnostic si investigatiiSus 1. Diagnostic precoce In acest moment nu exista nici un test screening pentru boala Parkinson. Diagnos ticul de boala Parkinson se bazeaza pe istoricul medical si pe un examen neurologic amanu ntit. 2. Investigatii Nu exista teste de laborator care sa diagnosticheze boala Parkinson. Daca simpto mele pacientului si rezultatele obtinute de doctor in timpul consultului nu sunt in i ntregime tipice bolii Parkinson se pot face anumite teste pentru a putea diagnostica alte afectiuni cu simptome asemanatoare. De exemplu, testele de sange pot fi facute pentru a verif ica daca nu este cumva vorba de o afectiune tiroidiana sau hepatica. O examinare RMN poat e fi facuta pentru a exclude un infarct miocardic sau o tumora a sistemului nervos ce ntral. Un alt test imagistic numit PET (tomografie cu emisie de pozitroni) poate detect a nivele scazute de dopamina la nivelul creierului, putandu-se astfel pune diagnosticul d e boala Parkinson. Totusi, aceasta investigatie nu este una uzuala deoarece este foarte scumpa si nu este disponibila in foarte multe spitale, fiind inca in faza experimentala. Tratament generalitatiSus La inceput, pacientii cu boala Parkinson pot sa nu aiba nevoie de tratament, dac a simptomele sunt usoare. Medicul va putea amana momentul prescrierii tratamentulu i pana cand simptomele bolii devin suparatoare si interfera in activitatea zilnica . Metodele de tratament aditionale cum ar fi exercitiile fizice, fizioterapia si terapia oc upationala pot fi de ajutor in toate stadiile bolii Parkinson, mai ales in mentinerea tonusului , mobilitatii si independentei. Daca este nevoie de tratament medicamentos, exista citeva optiuni. Desi levodopa este inca considerata cel mai bun medicament pentru Parkinson, efectele ei secundare (ce includ miscari involuntare si alte complicatii motorii) pot cauza probleme in st adiile tardive ale bolii. Studiile recente sugereaza ca tratamentul initial cu agonisti dopaminergici cum ar fi pramipexol si ropinirol pot intarzia necesitatea inceperii tratamentului cu levo dopa si pot astfel intarzia aparitia efectelor secundare ale acesteia. Alte medicamente nondopaminergice ce pot fi folosite in primele faze evolutive ale bolii sunt ama ntadina,

inhibitori de monoaminoxidaza (cum ar fi selegin) si anticolinergice (cum ar fi trihexifenidil). Medicul curant impreuna cu intreaga echipa ce supravegheaza pacientul bolnav de Parkinson il pot indruma pe acesta in ceea ce priveste suportul emotional si edu catia medicala, specifice acestei afectiuni. Acestea sunt importante pe intregul parcu rs evolutiv

al bolii. Nu exista nici un tratament care sa opreasca distrugerea celulelor nervoase ce d uce la aparitia acestei afectiuni. Totusi, unele medicamente pot ameliora simptomele bo lii. Tratamentul chirurgical poate fi, de asemenea, folositor in tratarea simptomelor , dar in cazul unui numar mic de persoane. Tratamentul este diferit pentru fiecare persoana in parte si se poate schimba pe masura ce boala evolueaza. Varsta, ocupatia, familia si conditiile de viata pot influenta deciziile privind inceperea tratamentului, tipul acestuia si cand sa se modifice medicatia . Daca starea de sanatate se modifica tratamentul trebuie si el ajustat pentru a obtine un echilibru intre calitatea vietii, efectele secundare ale bolii si costurile tratamentului. Tratament de intretinereSus Exista o serie de masuri ce pot fi luate si la domiciliul persoanei afectate de Parkinson pentru a face ca aceasta sa faca fata mult mai usor simptomelor. Trebuie sfatuit pacientul sa-si foloseasca energia pentru activitatile strict necesare si sa-si amenajeze locuinta astfel incat sa-i fie foarte usor sa se deplaseze si lucrurile necesare sa-i fie la ind emana. Toate acestea il vor ajuta sa fie o persoana independenta. Exercitiile fizice regulate, o dieta echilibrata sunt foarte importante in cadru l tratamentului. Exercitiile pot ajuta la mentinerea tonusului, a coordonarii si a rezistentei, dar si in mentinerea greutatii si in reducerea posibilitatii de aparitie a const ipatiei. In ceea ce priveste alimentatia persoanelor cu Parkinson este foarte important ca aceste a sa ceara toate informatiile privind alimentatia medicului curant, deoarece consumul de pr oteine poate interfera cu absortia medicamentelor si poate modifica eficacitatea lor. Este indicat ca pacientii sa-si pastreze o stare cat mai buna de sanatate. O die ta echilibrata, odihna, precum si suportul emotional si practic din partea familiei , pot fi de mare ajutor. Recunoasterea si tratarea depresiei reprezinta o parte importanta a terapiei la domiciliu. Depresia este frecventa la cei cu Parkinson si poate aparea inainte c a boala sa fie diagnosticata. O persoana aflata intr-o faza avansata a bolii este limitata in ceea ce priveste libertatea de miscare si efectuarea activitatilor zilnice. Simptomele se pot modifica de la o zi la alta si efectele adverse ale medicamentelor folosite in cadrul tratamentului pot limita

eficienta acestuia. Medicul curant va trebui sa modifice tratamentul in functie de modific arile ce apar in simptomatologia bolii. Un logoped poate recomanda exercitii de respiratie si de vorbire ce pot sa ajute pacientii, care au vorbirea monotona, imprecisa, soptita, specifica celor afectati de Parki nson, mai ales in stadiile finale. Trebuie sa existe o modificare si in ceea ce priveste alimentatia, referitor la ce si cum mananca. De exemplu, acestia se pot hrani stand in picioare si mancand cate puti n, iar alimentele sa fie cat mai usor de mestecat. Toate acestea pot sa scuteasca pacie ntul de

eventualele probleme legate de alimentatie. Tinand barbia ridicata, inghitind de s si evitand dulciurile se poate reduce salivatia. Blocarea musculara poate fi rezolvata prin efectuarea unor miscari intentionate. Deplasarea catre un punct fix pe pamant, facand un prim pas precis, lung, in sti l de mars poate ajuta la depasirea episoadelor de rigiditate musculara. Tratament in cazul agravarii boliiSus Pe masura ce boala evolueaza, simptomele devin din ce in ce mai suparatoare. Majoritatea pacientilor dezvolta un tremor de la usor la moderat. Miscarile sunt lente si limitate datorita rigiditatii musculare si incetinirii sau pierderii reflexelor automate (bradikinezie). Tratamentul in acest stadiu este cantarit in functie de severitatea simptomelor si de efectele adverse ale medicamentelor. Simptomele bolii se schimba pe masura ce afectiunea trece prin diferitele stadii evolutive. Doctorul va supraveghea evolu tia fiecarui pacient in parte si va modifica tratamentul in functie de aparitia unor noi simp tome. Levodopa este cel mai cunoscut medicament folosit in tratamentul bolii Parkinson . Totusi poate avea o serie de efecte adverse la doze mari sau dupa un tratament indelung at. Medicul specialist poate sa prescrie agonisti dopaminergici, cum ar fi pramipexo l sau ropinirol pentru a pregati inceperea tratamentului cu levodopa. Studii recente a u aratat ca aceste medicamente pot intarzia aparitia efectelor adverse ale levodopei. De ase menea, doctorul poate prescrie agonistii dopaminergici in acelasi timp cu levodopa. Tratament ambulatoriuSus Viata de zi cu zi a unui bolnav cu Parkinson La inceput, boala nu afecteaza intr -o prea mare masura viata persoanei in cauza, dar o data cu trecerea timpului aceasta de vine din ce in ce mai suparatoare. Tratamentul la domiciliu ii ajuta pe cei afectati sa se adapteze si pe masura ce boala avanseaza sa ramana independenti cat de mult este posibil. Calitatea vietii aces tuia depinde in mare masura de continuarea activitatilor de la serviciu, de pastrarea unei legaturi stranse cu familia si de pastrarea independentei. Folosirea unui baston sau a unui mergator pot fi utile pe masura ce boala avanseaza. Aspecte ce pot fi de folos in tratamentul ambulator al unui pacient cu Parkinson

sunt: - modificarea anumitor activitati si reamenajarea casei astfel incat activitatil e zilnice sa fie cat mai mult simplificate, iar repozitionarea mobilei sa fie facuta astfel i ncat sa existe mereu ceva in care pacientul sa se sprijine atunci cand se deplaseaza; - sa urmeze o dieta sanatoasa, care sa includa fructe, vegetale, cereale, legume , peste, carne de pasare, carne slaba, produse lactate slabe; - exercitiile fizice si fizioterapie, care sunt foarte eficiente in toate fazele bolii;

- sa faca fata aparitie tremorului, iar pentru reducerea acestuia poate fi buna luarea unei greutati in mana care tremura; - sa se lucreze cu un logoped pentru imbunatatirea vorbirii; - reducerea problemelor in ceea ce priveste mancatul si salivatia excesiva prin schimbarea mancarurilor si a felului cum sunt mancate; - a face fata blocajului motor, prin diferite metode cum ar fi mersul catre o ti nta de pe podea; - a face fata disfunctiilor sexuale. Trebuie discutat cu medicul si despre aceas ta problema. Acesta poate sugera o serie de modificari in terapie, cum ar fi schimbarea medicamentelor sau a exercitiilor fizice Tratamentul medicamentosSus Tratamentul medicamentos este tratamentul uzual in cadrul bolii Parkinson. Scopu l acestui tratament medicamentos este de a suplini lipsa neurotransmitatorului - d opamina, ce cauzeaza simptomatologia acestei afectiuni. Tratamentul este inceput, de obic ei, cand simptomele bolii duc la infirmitatea persoanei, aceasta ne mai putand sa-si desf asoare activitatile zilnice. Tratamentul poate fi um si in functie de raspunsul ele, dar au si o serie de abileasca o combinatie eficienta in parte. diferit in functie de simptome, de varsta pacientului, prec acestuia la medicamente. Medicamentele pot ameliora simptom efecte adverse. Este nevoie de timp pentru ca medicul sa st de medicamente, care sa-si faca efectul la fiecare persoana

Astazi, levodopa este considerata cea mai eficienta in controlul simptomelor din boala Parkinson si pentru multi ani a fost medicamentul preferat in tratamentul celor noi diagnosticati cu Parkinson. Totusi, datorita folosirii acesteia pe o perioada lu nga de timp si in doze crescute au aparut o serie de complicatii motorii, care au fost dific il de tratat. De aceea, unii medici prefera sa foloseasca agonistii dopaminergici, mai nou apa ruti (cum ar fi pramipexol si ropinirol), mai ales in primele etape ale bolii. Folosi rea acestor medicamente in primele faze ale afectiunii duc la amanarea introducerii in trata ment a levodopei si astfel se intarzie aparitia complicatiilor motorii. Dar si folosire a acestor medicamente poate conduce la aparitia complicatiilor motorii. Intrebarea privind care dintre aceste doua medicamente, levodopa sau agonistii dopaminergici este mai benefic in primele faze ale bolii; nu este pe deplin lamu rita. Levodopa controleaza simptomele mult mai bine decat agonistii dopaminergici. Tot usi,

avand in vedere studiile efectuate, ingrijorarea medicilor in ceea ce priveste e fectele pe termen lung ale administrarii de levodopa in fazele initiale si in doze mari, ia facut pe acestia sa recomande tratamentul initial cu agonisti dopaminergici, mai ales la cei sub 60 de ani. Pe masura ce boala avanseaza medicul va putea prescrie concomitent levod opa si agonisti dopaminergici. Apomorfina este un agonist dopaminergic folosit pentru tratarea episoadelor ocaz ionale de imobilitate, asociate cu boala Parkinson. Acesta este primul medicament ce po ate fi

injectat cand muschii devin rigizi si intepeniti si persoana in cauza nu se mai poate ridica dintr-un scaun sau nu-si mai poate desfasura activitatile zilnice. Tratamentul c u apomorfina administrat la nevoie poate face posibila reducerea dozelor de agonis ti dopaminergici. Acest lucru duce si la scaderea efectelor adverse cum ar fi miscarile involuntar e si convulsiile. Pot exista si unele cazuri in care se urmeaza tratamentul cu doze c onstante de levodopa si agonisti dopaminergici si uneori doze de apomorfina, atunci cand est e nevoie, in loc sa urmeze un tratament in care dozele medicamentelor administrate oral su nt ajustate in functie de urgentele aparute. Apomorfina trebuie administrata impreu na cu medicamente antiemetice pentru a preveni aparitia greturilor si varsaturilor. Studii recente arata ca tratamentul cu doze mari de antioxidant coenzima Q10 poa te incetini progresia bolii Parkinson, dar trebuie luat in primele faze ale bolii. Studii ulterioare sunt necesare pentru a determina cat de sigur este tratamentul si efi cacitatea acestuia. Optiuni de medicamente O serie de medicamente pot fi folosite in tratamentul bol ii Parkinson, in diferitele faze ale acesteia. In general, tratamentul initial al bolii Parkinson incepe cu: - agonisti dopaminergici -levodopa si carbidopa; - inhibitor periferic al ; - agenti anticolinergici - selegilina - inhibitor -amantadina. De retinut! (bromcriptina, pergolid, pramipexol, ropinirol); catecol-0-metiltransferazei (COMT) -entacapon, tolcapon (benztropina, trihexifenidil); al monoaminoxidazei tip B;

Toate medicamentele folosite in tratamentul Parkinsonului pot avea efecte advers e neplacute. Un regim medicamentos ideal este acela ce controleaza simptomele boli i si efectele adverse sunt bine tolerate de pacient. Medicii, in general, vor incerca un singur medicament la un moment dat si vor recomanda doze mici, pentru a minimaliza efec tele adverse. Este bine de stiut ca: - levodopa si alte medicamente pot fi mult mai eficiente, daca sunt luate inaint e de mese; - oprirea brusca a medicatiei poate inrautati simptomele si poate fi periculoasa .

Pot aparea o serie de complicatii in urma unui tratament indelungat in boala Parkinson, care pot include: - modificari spontane in raspunsul pacientului la medicatie; - spasme sau convulsii. Probleme pot aparea si ca rezultat al bolii in sine, cum ar fi: - imposibilitatea de a se misca

- scaderea tonusului muscular. Un posibil efect advers serios al tratamentului cu agonisti dopaminergici este s omnolenta diurna. Somnolenta brusca si coplesitoare, fara a-si da seama persoana respectiv a ca este pe cale sa adoarma, poate fi numita "atac de somn". Acesta poate aparea si in mo mentul in care pacientul conduce masina si poate fi o amenintare grava la siguranta ace stuia. Trebuie sa se discute cu medicul despre efectele de acest tip, daca pacientul ur meaza tratamentul cu agonisti dopaminergici. Schimbarea dozelor sau folosirea unei combinatii diferite de medicamente pot fi de ajutor in astfel de situatii. Medicamentele necesare tratarii acestei afectiuni sunt pr escrise de medicul specialist, iar pacientul trebuie informat foarte bine in legatura cu mo dul in care acestea trebuie luate. Este foarte important ca pacientul sa respecte cu stricte te recomandarile medicului pentru un cat mai bun rezultat al terapiei. Tratament chirurgicalSus Tratamentul chirurgical poate fi luat in considerare atunci cand medicamentele n u mai pot controla simptomele bolii sau cand efectele adverse sunt destul de severe si afe cteaza activitatile de zi cu zi ale pacientului. Electrostimularea profunda cerebrala este un tratament nou in terapia Parkinsonu lui. Aceasta terapie foloseste impulsuri electrice pentru stimularea unei anumite zon e a creierului. Impulsurile electrice sunt generate de o serie de electrozi plasati printr-o interventie chirurgicala in creier. Aceasta tehnica poate fi folosita si in combinatie cu tratamentul medicamentos, cu levodopa sau alte medicamente, cand acesta nu mai controleaza simptomatologia in tr-un mod adecvat. Aceasta tehnica chirurgicala este pe cale sa devina metoda chirurgi cala preferata de terapie, mai ales a cazurilor aflate intr-o faza avansata a bolii. Nu distruge substanta nervoasa de la nivelul creierului si are riscuri mult mai mici decat m etodele vechi, mai distructive, cum ar fi palidotomia si talamotomia. Palidotomia si talamotomia sunt rar facute in ziua de azi. Ele implica distruger ea precisa a unei mici suprafete din portiunea profunda a creierului, care cauzeaza simptom ele bolii. Neurotransplantul este un procedeu experimental, care este in studiu, pentru ter apia Parkinsonului. Consta in implantul de celule care sa produca dopamina la nivelul

creierului. Aceste celule pot proveni de la un creier fetal, desi folosirea tesu turilor fetale este controversata. In viitor, neurotransplantul poate include si transplantarea nervilor din zonele sanatoase in zonele afectate sau folosirea celulelor modificate genetic. Neurotransplantul a fost facut unui numar mic de persoane si poate fi facut doar in cateva centre medicale din lume. Informatiile despre eficienta acestui procedeu sunt li mitate si pana in acest moment, nu este o optiune reala pentru cea mai mare majoritate a

oamenilor. Optiuni chrurgicale - electrostimularea profunda craniana; - paliotomia (se face rar); - talamotomia (se face rar); - transplantul de celule nervoase (in faza experimentala). 1. Electrostimularea cerebrala profunda Electrostimularea cerebrala profunda nici nu vindeca boala Parkinson nici nu eli mina nevoia medicatiei. Electrostimularea profunda a talamusului este facuta pentru a trata tremorul dat de boala. Procedurile prin care se stimuleaza nucleul subtalamic si globus pallidus controleaza o gama larga de simptome pe langa tremor si sunt folosite m ult mai frecvent decat stimularea talamusului. 2. Palidotomia si talamotomia Cativa neurochirurgi pot face aceste interventii chirurgicale, dar nici una dint re ele nu mai este facuta in mod uzual. 3. Neurotransplantul Aceasta procedura este inca experimentala si nu a fost efectuata decat pe putine persoane. Efectele sale sunt vizibile dupa cateva luni sau mai mult si pana acum, nu a fos t documentat nici un beneficiu al acestei nterventii. Persoanele care doresc sa ia in calcul o interventie chirurgicala in cadrul tera piei bolii Parkinson trebuie sa apeleze la cel mai bun neurochirurg disponibil. Se pot prim i informatii in legatura cu aceasta afectiune de la o serie de organizatii ce spri jina persoanele afectate de boala Parkinson. De retinut! Tratamentul chirurgical devine o optiune pentru cei afectati de boala Parkinson atunci cand boala este avansata si medicatia nu mai poate controla boala intr-un mod ad ecvat. In cazul unei afectiuni ce poate evolua, al unor simptome ce se inrautatesc, unele persoane pot avea o serie de manifestari ce nu mai pot fi controlate. Totusi, cand o pers oana are un tremor sever pe o parte a corpului, trebuie luata in seama electrostimularea cer ebrala profunda deoarece are rezultate mult mai bune decat medicatia. Cei cu o boala Pa rkinson avansata sau care au alte afectiuni (cum ar fi bolile de inima sau plamani, canc erul sau afectiuni renale) nu sunt buni candidati la una dintre variantele de interventii chirurgicale. De asemenea, chirurgia nu este o optiune pentru cei cu dementa sau probleme psih iatrice. Interventia chirurgicala nu reprezinta o rezolvare pentru cei cu boala Parkinson . De

obicei, dupa aceasta, medicatia este inca necesara, dar interventia chirurgicala poate reduce numarul si dozele de medicamente necesare controlarii simptomelor bolii. Toate acestea duc la reducerea efectelor adverse cauzate de medicamente si in acelasi timp se obtine si un control al bolii.

Alte tratamenteSus Fizioterapia, logopedia si terapia ocupationala pot fi de mare ajutor in terapia bolii Parkinson. Numeroase terapii nutritionale au fost sugerate ca si tratamente ale bolii Parki nson. Nici una dintre acestea nu si-a dovedit eficacitatea. Totusi, este important sa se me ntina o stare cat mai buna de sanatate si sa se urmeze o dieta alimentara echilibrata. Inainte de incercarea unor tratamente complementare, cum ar fi dieta, trebuie sa se discute cu medicul curant despre siguranta tratamentului si posibilitatea aparit iei efectelor adverse. Toate aceste informatii sunt de ajutor in luarea unei decizii privind t ratamentul. Tratamentele complementare nu trebuie sa inlocuiasca medicamentele necesare trat arii bolii, daca este foarte probabil ca aceste medicamente sa dea rezultate bune. De presia care nu raspunde la medicatie se poate imbunatati cu terapie cu electrosocuri. A ceasta poate imbunatati, pentru o scurta perioada de timp si miscarile, dar cauza acest ei imbunatatiri nu este cunoscuta, deocamdata. Profilaxie rgoterapie Terapie care utilizeaza activitatea in vederea readaptarii handicapatilor fizic si mintal. Scopul ergoterapiei este de a le reda bolnavilor independenta fie dandu-le posib ilitatea sa se adapteze la deficitul lor, fie participand la ameliorarea starii lor. Indicat iile ei sunt foarte largi: boli mintale, infirmitati motorii (paralizii, sechele posttraumati ce, afectiuni reumatologice, miopatii, arsuri, boli cardiace etc.). Exista, de asemenea, o erg oterapie preventiva care vizeaza evitarea spitalizarii, indeosebi pentru persoanele in va rsta. - Ergoterapia reeducativa-readaptativa utilizeaza actiunea ca mediator pentru a ajunge la un obiectiv dat (cautarea unei mai bune coordonari a miscarilor, antrenament pen tru purtarea unei proteze, reinvatarea actiunilor zilnice etc.). Pe aceasta baza, or ice activitate (activitati artizanale ca impletitul sau tesutul; activitati de captare a atenti ei, de exprimare, scris, jocuri; reinvatarea gesturilor vietii zilnice; activitati de tip profesio nal de toate tipurile etc.) sunt bune de folosit in masura in care pot ajuta pacientul sa le adapteze la posibilitatile sale. Aceasta mediere permite sa se observe si sa se analizeze pr

oblemele pe care le pune boala in cauza, apoi sa se propuna o solutie cu contributia bolnavu lui si a medicului curant (cum sa eviti durerea in gesturile vietii zilnice la un pacient suferind de dureri lombare, de exemplu). - Ergoterapia preventiva vizeaza sfatuirea pacientului in ce priveste gesturile cotidiene si amenajarea locuintei si ii permite sa-si asume handicapul sau boala ramanand int egrat in mediul sau de viata.

Sepsisul si socul septic · Introducere · Semne si simptome · Complicatii · Modificari de laborator in sepsis · Diagnostic · Tratament · Prognostic si prevenire Diagnostic Nu exista un test de laborator specific care sa stabileasca diagnosticul de seps is, insa putem constata urmatoarele: febra sau hipotermie, tahipnee, tahicardie, leucocit oza sau leucopenie, trombocitopenie, hipotensiune arteriala sau alterarea acuta a status ului mental; toate aceste manifestari sugereaza diagnosticul. Totusi raspunsul inflam ator poate varia functie de particularitatile organismului. SIRS = sindromul raspunsului inflamator sistemic poate avea si o etiologie noninfectioasa, putand apare in: pancreatite acute, arsuri, traumatisme, embolis m pulmonar, anevrism de aorta rupt, infarct miocardic sau soc anafilactic. Pentru diagnosticul etiologic (identificarea microorganismului infectant) este n ecesara izolarea microorganismului din sange sau dintr-o alta zona in care este localiza ta infectia, prin recoltarea a doua probe de sange a cate 10 ml din care se vor realiza hemoc ulturile. In unele cazuri, daca anterior s-au administrat antibiotice, hemoculturile vor f i negative. De asemenea, o hemocultura negativa poate indica absenta invaziei sanguine de ca tre agentul patogen. Apaxic hidrocefalee Hipoxie tare patologicã constând în scãderea cantitã.ii de oxigen în .esuturi. Egofilie Iubire patologica de sine Policontuzie lovituri Heteroagresiune lovire

Cenestopat Distonia cenestopata este o dereglare neurovegetativa care duce la un dezechilib ru al functiilor simpatice si parasimpatice ale sistemului nervos, precum si un dezech ilibru acido-bazic. Nefropatie affect rinichilor Spina bifida o malf a cocosului Algie Sensibilitate dureroasã; durere, algie ALGÍE s.f. Durere apãrutã spontan sau în urma excitãrii patologice a nervilor se nzitivi. Din fr. algie. Sursa: DEX '98 Trimisã de ana_zecheru, 3 Jan 2003 Gre.ealã de tipar algíe s. f., art. algía, g.-d. algíi, art. algíei Sursa: Dic.ionar ortografic Trimisã de siveco, 10 Aug 2004 artralgíe s. f. (sil. mf. artr-) algie Sursa: Dic.ionar ortografic Trimisã de siveco, 10 Aug 2004 cardialgíe s. f. (sil. -di-al-) algie Sursa: Dic.ionar ortografic Trimisã de siveco, 10 Aug 2004 epigastralgíe s.f. (sil. mf. gastr-) algie Sursa: Dic.ionar ortografic Trimisã de siveco, 10 Aug 2004 gastralgíe s. f. (sil. mf. gastr-) algie Sursa: Dic.ionar ortografic Trimisã de siveco, 10 Aug 2004 otalgíe s. f. (sil. mf. ot-) algie Sursa: Dic.ionar ortografic Trimisã de siveco, 10 Aug 2004 rinalgíe s. f. (sil. mf. rin-) algie Sursa: Dic.ionar ortografic Trimisã de siveco, 10 Aug 2004 sfincteralgíe s. f. (sil. sfinc-; mf. -ter-) algie Sursa: Dic.ionar ortografic Trimisã de siveco, 10 Aug 2004 stomalgíe s. f. (sil. mf. stom-) algie Sursa: Dic.ionar ortografic Trimisã de siveco, 10 Aug 2004

Gre.ealã de tipar

Gre.ealã de tipar

Gre.ealã de tipar

Gre.ealã de tipar

Gre.ealã de tipar

Gre.ealã de tipar

Gre.ealã de tipar

Gre.ealã de tipar

Gre.ealã de tipar

ALGEZÍE s.f. (Med.) Sensibilitate dureroasã; durere, algie. [< germ. Algesie, cf . gr. algesis]. Sursa: DN Trimisã de LauraGellner, 17 Oct 2004 Gre.ealã de tipar ALGÍE s.f. Algezie. // (In forma -algie) Element secund de compunere savantã cu semnifica.ia (referitor la) durere , algezie . [< fr. algie, cf. gr. algos durere]. Sursa: DN Trimisã de LauraGellner, 26 Dec 2005 Gre.ealã de tipar ALG(O)-/ALGEZI-, -ALGEZÍE, ALGÍE elem. durere . (< fr. alg/o/-, algési-, -algesie, -algie, cf. gr. algos, algesis) Sursa: MDN Trimisã de raduborza, 15 Sep 2007 Gre.ealã de tipar ALGEZÍE s. f. sensibilitate dureroasã; algie. (< germ. Algesie) Sindromul turner Sindromul Turner

Sindromul Turner este o anomalie cromozomiala care afecteaza persoanele de sex feminin. El apare la 1 din 2500 de nasteri. Cromozomii sunt structuri localizate in nucleul fiecarei celule a organismului. Ei contin informatia genetica necesara dezvoltarii si functionarii normale a organi smului. In mod normal fiecare celula contine 46 de cromozomi grupati in pereche. Doi dintre acesti cromozomi se numesc cromozomi sexuali, cromozomi care determina sexul copilului. La persoanel de sex feminin acesti 2 cromozomi. Sindromul Turner este cauzat de absenta totala sau partiala a unuia dintre cei 2 cromozomi prezenti la sexul feminin. Cromozomul afectat poate poveni de la orica re dintre parinti. Semne si simptome Simptomele difera de la caz la caz. Unele persoane pot prezenta majoritatea caracteristicilor bolii, iar altele foarte putine. Simptomele include: · · · · · · · talie mica fata triunghiulara distanta mare intre ochi pleoape lasate urechi jos inserate gat palmat implantarea joasa a firelor de par de la nivelul cefei

· maxilar ingust · palat ogival · eruptie dentara intarziata · dinti supranumerari · torace in forma de scut · limfedeme congenitale la maini si picioare · unghii scurte si convexe · numar crescut de alunite pe piele · IQ in limite normale · dezvolatare insuficienta a organelor genitale (interne si externe) · sterilitate · strabism · scolioza · afectiuni cardiace · hipertensiune arteriala · afectiuni renale · afectiuni ale tiroidei (hipotiroidie) · infectii otice · dezvoltare anormala a oaselor (in special a celor de la mana si cot) Diagnostic Diagnosticul prenatal se pune pe baza determinarii cariotipului. Acest test impl ica examinarea cromozomilor celulelor fetale obtinute din lichidul amniotic prelevat . Prelevarea se face prin amniocenteza. Determinarea cariotipul se poate face oricand si dupa nastere. Ea se recomanda a tunci cand: · la un test de screening se observa anomalii fetale · nou-nascutii prezinta gat palmat (cute de piele in plus la nivelul gatului) · afectiuni cardiace specifice sindromului Turner · ritm de crestere lent sau statura mica · pubertate intarziata · menstruatii neregulate Nu exista nici o legatura intre varsta mamei si incidenta sindromului Turner. Tratament Nu exista tratament care sa vindece sindromul Turner. Insa exista tratamente care pot corecta unele dintre defectele cauzate de el. Se poate apela la chirurgia plastica pentru a indeparta cutele de piele de la nivelul gat ului. Tratamentul cu hormon de crestere (STH) poate imbunatati dezvoltarea copilului s i

poate contribui la cresterea in inaltime. Multe persoane cu sindrom Turner care incep tratamentul de timpuriu pot atinge o inaltime medie normala. Din cauza nedezvoltarii ovarului este necesara terapia cu estrogen, care se ince pe in jurul varstei de 12-14 ani. Estrogenul se administreaza in doze mici pentru a de clansa pubertatea. Apoi doza de estrogeni se mareste, la care se adauga si progesteron pentru a declansa ciclul menstrual lunar. Se recomanda continuarea terapiei cu estrogeni pana la menopauza. Femeile cu sindrom Turner pot apela la fertilizare in vitro pentru a ramane insa rcinate. Cu ingrijire adecvata femeia poate duce sarcina la termen si poate naste normal. Prognostic Prognosticul depinde de severitatea afectiunilor cauzate de sindromul Turner. Majoritatea femeilor afectate insa duc o viata relativ normala. Sindromul klinefelter Sindromul Klinefelter este o tulburare genetica ce afecteaza sexul masculin. In acest sindrom baietii au unul sau mai multi cromozomi x in plus fata de normal. Sexul masculin are urmatoarea formula genetica: un cromozom X si unul Y. Majoritatea c elor cu sindrom Klinefelter au inca un cromozom X. In cazuri rare, unii barbati pot a vea trei sau patru cromozomi X, sau mai multi cromozomi Y. Multi barbati cu un cromozom X in plus nu stiu acest lucru si duc o viata normal a. Cei cu sindrom Klinefelter pot fi descrisi ca barbati XXY sau ca barbati cu sindrom XXY . Acest sindrom poate aparea in proportie de 1 la 500 pana la 1 la 1000 de masculi. Cuprins 1. Generalitati 2. Cauze 3. Simptome 4. Investigatii 5. Tratament - Generalitati 6. Tratament initial 7. Tratament de intretinere 8. Tratament ambulatoriu 9. Suspiciunea de sindrom Klinefelter CauzeSus

Prezenta unui cromozom X in plus este de cele mai multe ori o eroare, ce poate a parea in procesul de diviziune celulara, ce apare dupa fecundarea ovulului de catre sperm atozoid. SimptomeSus Nu exista semne ale acestei afectiuni pana la pubertate. In aceasta perioada, ba ietii cu sindromul Klinefelter nu au o crestere a nivelului testosteronului, care apare i n mod normal in aceasta perioada a vietii. Datorita nivelului scazut de testosteron, baietii cu sindromul Klinefelter pot a vea: Afectarea mentala, emotionala si comportamentala Cei ce sunt afectati de acest sindrom par sa aiba abilitati reduse in urmatoarel e domenii: InvestigatiiSus Tratament - GeneralitatiSus Principalul tratament este inlocuirea testosteronului (hormon masculin). Alte tr atamente depind de simptomele aparute si pot include: un suport educational in ceea ce pr iveste dezvoltarea limbajului si indeplinirea indatoririlor scolare si consilierea in p rivinta adaptarii sociale. Tratament initialSus Tratamentul de obicei incepe in jurul varstei de 11-12 ani. Se incepe prin dozar ea testosteronului si a altor hormoni din sange. Daca nivelul de testosteron este m ic se poate administra un Depo-testosteron, o forma sintetica de testosteron. Acesta poate f i administrat sub forma injectabila, de gel sau de plasture aplicat pe piele. -creste pilozitatea la nivelul intregului corp, in special la nivelul fetei, axi lar si pubian -creste masa musculara -imbunatateste viata sexuala -previne osteoporoza -poate preveni aparitia ginecomastiei -da un mai mare respect de sine, baietii simtindu-se mult mai bine in pielea lor , ceea ce poate duce si la o integrare sociala mult mai buna. Efectele secundare ale administrarii de testosteron sunt rare si pot include: -agravarea acneei -dezvoltare sexuala mult mai rapida -probleme comportamentale (cum ar fi agresivitatea).

O monitorizare atenta poate preveni aparitia acestor efecte adverse.

Tratament de intretinereSus Tratamentul de intretinere poate include: Tratament ambulatoriuSus Tratamentul la domiciliu este important si pentru membrii familiei baiatului, pe ntru a intelege nevoile lui fizice, emotionale. -trebuie ca parintii sa faca fata aceste noi situatii aparute; parintii pot cred e ca ei sunt vinovati pentru aparitia acestei afectiuni a copilului lor; desi este o afectiun e genetica, nu intotdeauna poate fi controlata aparitia ei; trebuie ca parintii sa discute cu m edicul despre tot ceea ce ii intereseaza in legatura cu aceasta boala, dar si in legatura cu s entimentele lor -trebuie ca si parintii sa fie informati despre acest sindrom; temerile legate d e necunoasterea acestei boli pot deveni o problema, dar o buna informare poate duc e intrun final la un real ajutor din partea acestora in cadrul tratamentului -tanarul trebuie sustinut de familia sa; trebuie informat copilul, in functie de nivelul lui de cunoastere in legatura cu acest sindrom si trebuie sa fie incurajat pentru un bu n succes al terapiei; trebuie mentionat ca multi oameni cu aceasta afectiune duc o viata nor mala -trebuie ca familia sa fie un membru activ al grupului de terapie; o discutie cu medicul despre tratament ar fi foarte buna, mai ales daca este nevoie de consiliere pent ru eventualele probleme comportamentale si daca este nevoie de un logoped pentru problemele de limbaj; de asemenea, trebuie cautati specialisti care au lucrat cu baieti cu aceeasi afectiune -trebuie incurajati sa participe la activitati care sa-i ajute sa-si imbunatatea sca abilitatile practice si fizice, prin practicarea unor sporturi cum ar fi: karate, fotbal, ba schet, inot, baseball -trebuie formata o echipa din parinti, profesori si directorul scolii, care sa-l ajute pe copil -trebuie sa se discute periodic cu profesorii despre cum se descurca la scoala c opilul lor; pot fi folosite tot felul de mijloace (telefoane, intalniri) pentru o cat mai bu na comunicare cu cei ce asigura educatia fiului lor -ar fi buna si o informare a colegilor si profesorilor despre aceasta afectiune -trebuie incurajata independenta celor cu sindrom Klinefelter; este important ca cel aflat in aceasta situatie sa nu fie dependent de cei din jurul lui si sa realizeze ca poate face totul de unul singur. Suspiciunea de sindrom KlinefelterSus

Dezvoltarea sexuala si schimbarile fizice aparute la varsta adolescentei sunt fo arte importante. Un baiat ce nu s-a dezvoltat la fel ca si ceilalati baieti se poate gandi ca va exclus sau ridiculizat de prietenii lui. Diagnosticarea la timp si urmarea trata mentului specific pot evita acest lucru. Trebuie sa se discute cu medicul, daca parintii observa ca fiul lor nu s-a dezvoltat la fel ca si ceilalti adolescenti, daca are probleme d e comportament sau dificultati la scoala si daca este mult mai inalt decat ceilalt i membrii ai familiei.

Daca un baiat a fost diagnosticat cu sindromul Klinefelter: -suport educational in legatura cu dificultatile de limbaj sau scolare; in logop ed poate fi necesar atunci cand se observa in copilarie dificultati in dezvoltarea limbajulu i; acesti copii pot primi suport educational si in cadrul sistemului scolar -tratamentul cu testosteron, care se poate administra injectabil, sub forma de g el sau sub forma unui plasture; acesta este un tratament de durata, dar nu ajuta si in rezo lvarea infertilitatii; pentru cei ce doresc sa-si intemeieze o familie trebuie sa benef icieze de consiliere si de un tratament de fertilizare -controale medicale regulate pentru a monitoriza atent starea de sanatate, pentr u a observa aparitia din timp a unor afectiuni autoimune, a unor probleme comportame ntale, psihiatrice (cum ar fi depresia); consilierea profesionala si un tratament adecv at pot fi necesare. Testosteronul: Sindromul poate fi diagnosticat inainte de nastere printr-o investigatie numita amniocenteza (punctie transabdominala, efectuata la gravida in scopul recoltarii de lichid amniotic pentru studiul caracterelor sale chimice si citogenetice) sau prin biop sia vilozitatilor corionice. Mai poate fi diagnosticat si in copilarie, pubertate sa u in perioada de adult tanar, printr-un examen clinic amanuntit, prin aflarea istoricului medi cal al persoanei respective sau prin efectuarea unui test numit cariotip (reprezentarea si clasificarea garniturii cromozomiale a unei celule, foarte utila in descoperirea anomaliilor cromozomiale). Alte teste de laborator care se pot face sunt dozarile hormonale si o analiza a spermei, daca se suspicioneaza un astfel de sindrom. Teste prenatale Amniocenteza si biopsia de vilozitati corionice nu sunt teste prenatale de rutin a. De obicei acestea se recomanda de catre medic, atunci cand exista un istoric famili al al unor afectiuni genetice (cum este sindromul Klinefelter) sau cand varsta mamei depase ste 35 de ani. Teste la copii sau adolescenti Aceasta afectiune nu se descopera pana in adolescenta, deoarece nu sunt simptome sau semne ale afectiunii pana la acest moment, sau pentru ca ele trec neobservate pa na in acest moment. Totusi un medic poate suspiciona un sindrom Klinefelter cand un ba iat are

dificultati in privinta limbajului, cititului sau a scrisului. Pe perioada pubertatii pot fi suspicionati baietii, care: -sunt mult mai inalti decat barbatii din familia sau au membrele inferioare mult mai lungi -au testicule mici, care nu cresc in dimensiuni la pubertate -au o hipertrofie a glandelor mamare (ginecomastie) mai mult de doi ani -au probleme in indeplinirea sarcinilor scolare sau sociale (au foarte putina in credere in

ei, pot fi timizi, imaturi sau dependenti de cei din jurul lor) -au retard mintal: unu la suta dintre cei cu retard mintal au si sindrom Klinefe lter. Examinarile ce se pot face in acesta perioada sunt o anamneza amanuntita, un exa men fizic si efectuarea cariotipului. Teste la adult Sindromul poate fi descoperit in perioada de adult tanar cand se cauta cauza inf ertilitatii la un tanar aflat la varsta procrearii. Aproape 3% dintre tinerii infertili au s indrom Klinefelter. La aceasta varsta se face un examen fizic complet si o anamneza rig uroasa. Ca si teste de laborator se face cariotipul, o analiza a spermei si dozarile hor monale. -probleme in dezvoltarea limbajului: acestia au dificultati in dezvoltarea limba jului si au un vocabular destul de sarac -incetinirea procesului de gandire, dificultati in rezolvarea unor probleme sau in abilitatea intocmirii unui plan -dificultati in controlul impulsurilor -un timp de raspuns mult mai mare -dificultati in rezolvarea simultana a mai multor sarcini. Ei pot avea si o serie de probleme emotionale, mergand de la un comportament rus inos si imatur pana la anxietate si agresivitate. De asemenea ei pot avea probleme in in tegrarea lor sociala, ceea ce duce la o serie de probleme la scoala sau in alte ocazii ce implica socializarea. Este un risc pentru dezvoltarea unor afectiuni psihiatrice, cum ar fi anxietatea, depresia, abuzul de alcool sau droguri. -pilozitate scazuta pubiana, faciala si o pilozitate scazuta in general -o musculatura slab dezvoltata -ginecomastie (hipertrofie difuza a glandelor mamare la barbat) -o inaltime mai mare decat ceilalti barbati din familia sa - poate avea membre i nferioare mai lungi, umerii ingusti si bazinul lat. Baietii cu sindromul Klinefelter au testicule mai mici decat normal si in genera l pot fi infertili, iar pentru a procrea sunt nevoie de tehnici speciale de fertilizare. Taguri: analiza cariotip, pilozitatea copii, pilozitate faciala, cauze acnee, ca riotip, dozari hormonale, sexul adolescenti, sexul copilului, cariotip normal, cariotip genetic , klinefelter, sindrom genetic, sindromul klinefelter G Citomegalovirus - CMV

verifica-ti sanatatea Alege pe manechin zona afectata si raspunde la intrebari pentru a primi acum diagnosticul prezumtiv.

sanatate a-z consulta medicul online impartasind experiente... Farmaciile Sensiblu Generalitati Citomegalovirusul (CMV) este un virus ce poate fi transmis fatului in plina dezv oltare inainte de nastere. Infectia citomegalovirusului este de obicei nevatamatoare si rareori cauzeaza boli. Pentru majoritatea persoanelor sanatoase ce iau acest virus dupa nastere, exista cateva simptome si nu exista consecinte medicale pe termen lung. Odata ce o persoana este infectata, virusul ramane activ, dar de obicei latent de-a lungul vietii respectivei persoane. Exista diferite tipuri de infectii: - citomegalovirus primar - citomegalovirus recurent. Infectia primara poate cauza mai multe probleme in sarcina decat cea recurenta. In orice caz, daca sistemul imunitar al unei persoane este slabit, atunci el poate deveni activ si poate cauza boala citomegalovirus. Pentru majoritatea persoanelor cu citomegalov irus, nu vor exista probleme reale. Cuprins 1. Generalitati 2. Simptome 3. Caracteristicile citomegalovirusului 4. Frecventa citomegalovirusului 5. Diagnostic 6. Tratament 7. Prevenirea 8. Citomegalovirusul in timpul sarcinii SimptomeSus Majoritatea copiilor si adultilor infectati cu citomegalovirus nu prezinta simpt ome, pe cand altii prezinta urmatoarele simptome, la un interval de 3-12 saptamani de la expunere: -febra - inflamarea glandelor - oboseala, epuizare.

Caracteristicile citomegalovirusuluiSus Citomegalovirusul face parte din grupul de virusi ai herpesului, caracterizat pr in proprietatea de a ramane latent in organism pe o perioada lunga de timp. Infecti a poate exista in lichidele corpului precum: -urina - saliva -sange - lacrimi - laptele matern. Citomegalovirusul se poate afla in aceste lichide fara a putea fi detectate semn ele si simptomele acestuia. Frecventa citomegalovirusuluiSus - infectii la 50%-85% din adultii trecuti de varsta de 40 de ani - este mai comun in tarile mai dezvoltate - riscul este crescut in cazul fatului aflat in uter, persoanelor ce lucreaza cu copii, persoane afectate de HIV. Cum este transmis citomegalovirusul? Transmiterea citomegalovirusului se face de la persoana la persoana, neavand leg atura cu apa, mancarea sau animalele. Acesta nu are o rata mare de transmitere insa s-a o bservat faptul ca este mai transmisibil in cadrul centrelor pentru copii.Transmiterea se face prin contactul apropiat de persoana infestata, prin urina, saliva, laptele mamar sau alte fluide ale corpului. DiagnosticSus Majoritatea citomegalovirusurilor sunt rar diagnosticate deoarece persoanele inf estate prezinta putine simptome. Pentru a determina existenta sau nu a virusului, se fa c analize de sange sau culturi de urina, din gat sau prelevare de tesut. Testele de labora tor pentru a cultiva virusul sunt scumpe si nu sunt la indemana oricarei tari. In cazul in care o femeie insarcinata este diagnosticata cu citomegalovirus, exi sta doua variante in care fatul poate fi examinat pentru existenta sau nu a acestuia, pre cum amniocenteza, prin care se pot lua probe de sange. Simptomele ce pot aparea sunt nivele scazute de lichid amniotic, limitarea dezvoltarii intrauterine si marirea tesutu lui in creier. In momentul in care copilul s-a nascut se pot lua probe de sange, urina si saliv a. TratamentSus

In cazul unei infectii cu citomegalovirus in timpul sarcinii, se poate trata cu unul din cele doua medicamente, ce sunt folosite doar in forme severe. Nu exista tratamente pe ntru terapia prenatala si postnatala a infectiei, insa se fac cercetari pentru obtine rii unor vaccinuri. PrevenireaSus De cele mai multe ori, transmiterea citomegalovirusului poate fi prevenita deoar ece acesta se face prin intermediul fluidelor corpului, ce vin in contact cu mainile si pot fi absorbite prin nas sau gura. Persoanele care lucreaza cu copiii trebuie sa utilizeze metode igienice, incluza nd spalarea pe maini si folosirea manusilor in momentul schimbarii scutecelor. Daca va spala ti mainile cu sapun bun, puteti impiedica imprastierea citomegalovirusului. Citomegalovirusul in timpul sarciniiSus Femeile insarcinate sanatoase nu sunt expuse unui risc mare de infectare cu aces t virus. De fapt, incidenta de infectare cu citomegalovirusul primar variaza intre 0,7-4% . Femeile insarcinate ce au citomegalovirusul nu prezinta sau prezinta foarte putine simpt ome, insa copilul este expus unui risc destul de mare de a fi afectat. Rata de transmitere la fat este de 24-75% cu o rata medie de 40%. Acestea sunt potentialele probleme ce pot aparea la copil in cazul in care acest a a fost afectat in timpul sarcinii: -o marire moderata a splinei si a ficatului - 80-90% din copii prezinta complicatii in primii ani de viata precum: caderea p arului, probleme cu vederea, grade diferite de retardare - 5-10% nu vor prezenta simptome la nastere, insa cu timpul vor aparea probleme mintale si cu vederea. Recomandari femeilor insarcinate: - aveti grija de igiena personala, - faceti un test pentru detectarea existentei sau nu a citomegalovirusului. - nu folositi in comun mancarea si nici ustensilele pentru a manca sau paharul c u care beti. Sursa: www.copilul.ro Mononucleoza, adesea numita "mono", este o infectie determinata de virusul Epste inBarr. Manifestarile si simptomele mononucleozei includ:

-febra

-faringita -cefaleea (dureri de cap) - pete albe pe peretele posterior al faringelui (sau pe amigdale) - umflarea ganglionilor de la nivelul gatului - oboseala -dispneea (respiratia dificila) - foamea inexplicabila. Cuprins 1. Simptome 2. Mod de transmitere 3. Diagnostic 4. Tratament 5. Evolutie 6. Complicatii Mod de transmitereSus Mononucleoza nu se transmite la fel de usor ca si ceilalti virusi, cum ar fi cel care determina raceala obisnuita. Virusul Epstein-Barr se gaseste in saliva si mucus. Se transmite de la o persoana la alta prin sarut, desi este posibil sa se transmita si prin tuse desi in foarte rare cazuri. Semnele mononucleozei apar de obicei dupa 4-7 saptamani de la expunerea la virus . In general, persoanele fac aceasta infectie o singura data in viata. Apare cel mai frecvent la persoanele intre 15 si 35 de ani. DiagnosticSus Diagnosticul se stabileste de catre un medic specialist pe baza simptomelor si u nor teste sangvine. Unul dintre testele comune folosit pentru diagnosticarea mononucleozei este denumit testul Monospot. In rare cazuri, sunt necesare si alte testari infara ac estuia (doar in cazurile in care rezultatele acestui test sunt neclare). TratamentSus Tratamentul mononucelozei este unul simptomatic si include: - repausul la pat - consum lichidian crescut - asigurarea unei alimentatii usoare, bogate in vitamine - gargara cu sare sau faringosept pentru durerile de gat -Acetaminofen sau Ibuprofen pentru febra si dureri Aspirina trebuie evitata la copii, deoarece poate determina sindrom Reye, care e ste o afectiune serioasa, putand duce si la deces la copii. Se pot administra antibiotice?

Antibioticele nu sunt de nici un folos in cazul mononucleozei. Mononucleoza este determinata de un virus, iar antibioticele (care distrug bacteriile) nu sunt efi ciente impotriva virusilor. In cazul in care se asociaza o infectie bacteriana in plus de mononucleoza, se recomanda tratamentul cu un antibiotic recomandat de medicul specialist. Trebuie evitat sportul in timpul mononucleozei? Sportul si activitatile sau exercitiile fizice trebuie evitate pana la recomadar ea medicului. Acestea cresc riscul rupturii de splina. Activitatea fizica trebuie evitata pent ru cel putin 34 saptamani dupa debutul infectiei cu virusul Epstein-Barr. EvolutieSus Dupa infectie, virusul Epstein-Barr persista in nazofaringe si in limfocite toat a viata. Dar mononucleoza trece de la sine dupa aproximativ 4 saptamani. ComplicatiiSus

Complicatiile mononucleozei apar in putine cazuri. Principala complicatie severa care poate aparea estesplenomegalia (marirea in di mensiuni a splinei), chiar siruptura splenica. Splina este localizata in partea stanga superioara aabdomenului (sub coastele di n partea stanga). Functiileei sunt in legatura cu formarea si distructia celulel orsangvine. Desi ruptura de splina apare in rare cazuri demononucleoza, este foarte importan t ca pacientul sa fieavertizat asupra simptomelor ei, pentru ca, in cazul incare apar, sa se prezinte de urgenta la medic. Semnele si simptomele rupturii de splina includ: - durere severa in partea superioara a abdomenului (inpartea stanga, sub piept) - ameteli - palpitatii si tahicardie - sangerari care apar mult mai usor decat de obicei - dispnee Amniocenteza Metoda invaziva de diagnostic verifica-ti sanatatea Alege pe manechin zona afectata si raspunde la intrebari pentru a primi acum diagnosticul prezumtiv. sanatate a-z consulta medicul online impartasind experiente... Farmaciile Sensiblu Generalitati Amniocenteza reprezinta cu siguranta cea mai cunoscuta si practicata dintre meto dele invazive de diagnostic fetal. Simplist vorbind reprezinta introducerea unui ac s ubtire in cavitatea amniotica si extragerea de lichid amniotic. Motivele pentru care se executa aceasta procedura sunt multiple, cele mai frecve nte si cunoscute fiind studiul genetic al celulelor fetale din lichidul amniotic, evalu area

maturitatii pulmonare fetale, studiul microbiologic al lichidului amniotic, eval uarea gradului de afectare a fatului in incompatibilitatea Rh, etc. Cuprins 1. Generalitati 2. Amniocenteza genetica 3. Incompatibilitatea RH - Delta OD 45 4. Maturitate pulmonara fetala 5. Amniocenteza in ruptura prematura de membrane (RPM) 6. Amniocenteza in infectii materne Amniocenteza geneticaSus Are drept principiu prelevarea de lichid amniotic in scopul cariotiparii celulel or fetale existente in acest lichid. Tehnica: - Pacienta este informata in amanuntime despre procedura (in ce consta, care sun t beneficiile si riscurile). - Manevra se executa in conditii de asepsie riguroasa (campuri sterile, instrume nte sterile, manusi sterile, etc.). - Pacienta este asezata pe un pat, in decubit. Doctorul sta in stanga pacientei, avand in stanga sa echograful cu ajutorul caruia se va efectua procedura. - Se face asepsia abdomenului gravidei (procedura se executa transabdominal) cu betadina sau alcool iodat. - Se pun campuri sterile care sa izoleze zona unde se va executa procedura. - Se foloseste un ac special in cazul amniocentezei genetice, care este prevazut cu un obturator care sa evite incorporarea de tesut matern in cursul traversarii strat urilor abdomenului gravidei (acesta ar compromite analiza genetica, care trebuie sa ana lizeze numai tesut fetal). Lungimea acului variaza intre 18 cm si 22 cm. Acul are o gro sime in general de 0,8 mm, dar pot fi folosite si ace mai groase. - Se scaneaza abdomenul gravidei si se cauta o zona in care sa existe o punga am niotica destul de consistenta, libera de parti fetale, si care sa fie departe de locul d e insertie a placentei. - Se introduce acul dupa o prealabila anestezie locala cu xilina a peretelui abd ominal. Doctorul trebuie sa urmareasca strabaterea fiecarui strat abdominal atat tactil (simtind fiecare strat in parte strapuns: tegument, aponevroza, muschi, peritoneu si pere te uterin) dar mai ales echografic, vizualizand in permanenta varful acului. - Cand echoul varfului acului a ajuns in punga amniotica se extrage obturatorul acului si se extrage 1ml de lichid amniotic care se arunca (se evita astfel contaminarea c u tesut matern care ar putea ramane pe ac) apoi de extrage o cantitate de lichid amnioti c egala cu

varsta sarcinii (de exemplu la 20 saptamani se extrag 20ml). - Seringa se sigileaza cu propriul ac protejat de teaca de plastic si se trimite la laboratorul de genetica, unde celulele continute in lichid vor fi cultivate si vor fi urmari te pe parcursul diviziunii lor, numarandu-se si studiindu-se cromozomii (cariotipare).

- Prin aceasta procedura (cariotipare) pot fi descoperite aneuploidii, deletii, translocatii, inversiuni, cromozomi marker, etc. Nu pot fi decelate mutatiile genetice. -Acestea din urma pot fi in parte descoperite folosindu-se PCR (Polymerase Chain Reaction) si includ fibroza chistica, sindromul cromozomului X fragil, sindromul DiGeorge, ca sa enumar doar cateva dintre cele mai comune. - Procedura poate fi executata optim intre 14 si 18 saptamani, insa riscul de av ort este cu atat mai mare cu cat varsta sarcinii este mai mica. Aceste limite sunt date de catre literatura din SUA (stat in care dupa 20 saptam ani orice delivrenta este considerata nastere) dar la noi in tara nastere este considerata abia dupa saptamana 28, deci amniocenteza poate fi facuta oricand pana la aceasta varsta a sarcinii astfel daca rezultatele indica anomalii cromozomiale, cuplul poate lua o hotarar e daca sa pastreze sau sa intrerupa sarcina. - Lichidul extras este centrifugat (se separa celulele de lichidul propriuzis ca re poate fi si el analizat din punct de vedere biochimic: AFP, bilirubina, etc.) Indicatii: - Studii citogenetice in cazul cand rezultatele la triplul test, testul quadrupl u sau la testul integrat indica un risc crescut de trisomie 21, (sindrom Down), trisomie 18. -Antecedente in familie sau copii cu defecte cromozomiale. -Avorturi spontane recurente. -Translocatii echilibrate la unul dintre parinti. -Varsta materna inaintata (peste 35 de ani). - La cerere. Complicatii: -Amniotita 1% (infectie). - Scurgere de lichid amniotic 1-2%, de obicei se rezolva in 2-3 zile. -Avort spontan, procent care depinde foarte mult de priceperea doctorului, datel e raportate variind intre 0,5% si 5%. - Lezarea fatului. - Lezarea placentei cu sangerare intraamniotica. - Izoimunizare Rh. - Bradicardie fetala (tranzitorie). Siguranta: - Daca se incearca amniocenteza inainte de 14 saptamani procedura este mai dific ila deoarece exista 2 cavitati, cea corionica si cea amniotica. - De asemene la aceasta varsta gestationala se poate extrage foarte putin lichid deci vor fi mai putine celule necesare cultivarii, cu sanse de esec mai mari in obtinerea de rezultate. Dificultati in interpretarea citogenetica: -Mozaicism -Sarcina gemelara bivitelina (doua cavitati amniotice separate). Se injecteaza, dupa procedura, carmin indigo in sacul punctionat primul apoi se punctioneaza celalal

t sac. Incompatibilitatea RH - Delta OD 45Sus

Reprezinta o metoda extrem de importanta in evaluarea severitatii izoimunizarii Rh si a gravitatii afectarii fetale. Tehnica: - In mare se respecta aceleasi principii de asepsie si manopera ca si la amnioce nteza genetica, cu precizarea ca aici nu mai exista grija contaminarii cu tesut matern (deci se poate folosi un ac de punctie fara obturator). - Se tinteste o zona in care sa nu existe placenta care sa fie interpusa pe trai ectul acului. - Lichidul prelevat, in general 10ml, se pastreaza in recipient inchis la culoar e pentru a preveni denaturarea bilirubinei de catre lumina naturala. - Esantionul se centrifugheaza iar supernatatantul se examineaza in vederea stab ilirii gradului de impregnare a lichidului amniotic cu bilirubina. Indicatii: -Titruri de anticorpi mari (peste 1/16). -Valori anormale doppler (se urmareste peak systolic velocity) pe artera cerebra la medie (ACM). - Moarte fetala in antecedente datorata incompatibilitatii Rh. - Fat sever afectat in antecedente datorita aceleasi incompatibilitati Rh. Alegerea momentului: - Deoarece in cursul procedurii se poate produce hemoragie materna cu agravarea sensbilizarii anti-Rh, trebuie acordata o mare atentie momentului efectuarii amniocentezei. - Momentul executarii procedurii depinde de titrul anticorpilor, de dopplerul AC M si de antecedente. - Prima amniocenteza trebuie sa se bazeze pe valorile doppler ale ACM. Interpretare: - Bilirubina reprezinta un produs de metabolizare a hemoglobinei. - Hemoglobina este eliberata in cantitati foarte mari in procesul de distrugere a hematiilor fetale de catre anticorpii materni. - Calea primara de excretie a bilirubinei este plamanul fetal de unde ajunge in lichidul amniotic. - O a doua cale e?reprezentata de rinichi, ajungand in acelasi lichid amniotic p rin intermediul urinei. - Iinainte de 26 de saptamani exista in mod normal o cantitate redusa de bilirub ina in lichidul amniotic, asa ca inainte de aceasta varsta gestationala trebuie o oarec are grija in interpretarea rezultatelor. - Lichidul amniotic este analizat in lumina polarizata care are o lungime de und a de 450nm. Curba de absorbtie a lichidului amniotic necontaminat este folosita drept martor. -Daca lichidul amniotic este contaminat cu bilirubina, proprietatile sale chimic e sunt

alterate in consecinta se produce o deviere de la normal a gradului de absorbtie a luminii polarizate 450nm. - Rezultatele se inscriu pe o hartie sub forma unui grafic. - Diferenta dintre cele doua curbe poarta numele de OD 450 (delta optical densit y 450)

sau curba Liley si reprezinta o cuantificare a gradului de distrugere (hemoliza) la care sunt supuse hematiile fetale. - Curba Liley are trei zone care pot sa dea masura afectarii fetale: Zona I lipsa afectarii sau afectare usoara (totusi cam 10% dintre acestia vor ne cesita ulterior transfuzie); Zona II afectare moderata; Zona III afectare severa cu posibila moarte intrauterina in 8-10 zile. Maturitate pulmonara fetalaSus Pe parcursul vietii intrauterine fatul respira lichid amniotic, vehicularea aces tui lichid inauntrul si in afara plamanului fetal furnizand un stimul important pentru dezv oltarea acestui organ. Plamanul este alcatuit dintr-o retea de conducte ramificate asemana toare trunchiului si ramurilor unui copac. Ca si in cazul arborelui, conductele devin din ce in ce mai subtiri si la un moment dat se termina cu niste dilatatii ca niste mici saci , denumite alveole pulmonare. Aceste alveole au peretii extrem de subtiri si contin in gros imea lor numeroase capilare sanguine la nivelul carora se produce schimbul de gaze, oxige n versus bioxid de carbon. Dar oare este suficient ca plamanul sa fie dezvoltat din punct de vedere anatomi c? Vom vedea imediat. Sa facem un experiment simplu: luam o solutie de sapun si introdu cem in ea un tubulet si suflam ca sa facem un balonas. Vom observa ca balonul format in capatul tevii isi va pastra forma atata timp cat capatul opus al tevii este astupat. Can d eliberam capatul observam ca balonasul de sapun se desumfla! Acest fenomen se datoreaza a ceea ce in fizica se numeste tensiune superficiala, forta care se dezvolta la interfa ta dintre un mediu lichid si aer. Analogia sper ca e clara. Acest fenomen fizic se petrece si la nivelul alveolelor pulmonare. In viata intrauterina fatul poate respira fara nici un efort deoarece interfata alveola/lichid amniotic nu dezvolta forta descrisa mai sus. O data cu iesirea la aer , fatul trage acest aer in plamani si astfel se schimba interfata de scisa cu una noua, alveola/aer. Lucrul acesta va conduce la aparitia tensiunii superficia le, soldata cu colabarea alveolei in momentul expirului. Copilul ar fi fortat sa inspire de fiecare data cu aceeasi forta pentru a-si umple din nou alveolele cu aer, proces care este ma re consumator de energie (cred ca ati incercat cel putin odata in viata sa umflati un balon si ati remarcat ca cea mai dificila etapa este cea initiala, de invingere a reziste ntei balonului colabat, si odata ce ati introdus aer in balon umflarea acestuia devine din ce i n ce mai

usoara). Din fericire Natura a rezolvat aceasta problema prin elaborarea unui am estec de uleiuri speciale care sunt secretate de alveole. Mixtura uleioasa, denumita surf actant captuseste suprafata alveolara si restabileste interfata lichid/alveola, astfel incat alveola nu se mai colabeaza in expir, permitand ca procesul de inspir sa se produca fara efort (deoarece alveola ramane partial umflata). Interpretare: Va veti intreba probabil ce legatura are amniocenteza cu maturitatea pulmonara? Simplu: celulele alveolare secreta aceasta mixtura uleioasa (compusa din Lecitina si Sfingomielina) si astfel substantele ajung in lichidul amniotic. Si de aici pute m sa-l studiem noi. Raportul L/S este diferit in functie de varsta gestationala. Exista o crestere l enta a

lecitinei pana in saptamana 34-35 apoi concentratia acesteia creste brusc. In ac elasi timp concentratia sfingomielinei atinge un platou si apoi incepe sa scada. Un raport L/S egal cu 2 semnifica un plaman fetal matur. Din aceasta cauza se practica amniocenteza in cazuri de sarcini care necesita ex tragerea fatului cat mai devreme posibil, momentul ales fiind acela in care plamanul feta l a ajuns la maturitate. O alta metoda relativ noua este folosirea unei tehnici ce masoara miligramele de surfactant la gramele de albumina din lichidul amniotic necentrifugat, folosind lumina fluorescenta depolarizata, denumit TDx-FLM ( unde FLM inseamna Fetal Lung Maturity). Daca raportul este peste 55mg/g, plamanul este matur, imaturitate tra nzitionala sub 39mg/g, iar intre 40mg/g si 54 mg/g maturitate tranzitionala. Determinarea a cestui raport poate fi stabilita mai nou folosindu-se spectrofotometrie infrarosie si n u tehnica de depolarizare fluorescenta ca in TDxFLM. Limitare: In diabetul zaharat aceste valori sunt alterate. In consecinta maturitatea pulmo nara fetala se apreciaza a fi instalata odata cu decelarea fosfatidil-glicerolului in lichid ul amniotic. Amniocenteza in ruptura prematura de membrane (RPM) In cazul de RPM se practica amniocenteza pentru a se verifica daca lichidul amni otic este sau nu contaminat cu germenii patogeni rezidenti in vagin. Se fac culturi sau co loratii Gram pentru identificarea bacteriilor. Foarte dificil de executat din punct de vedere tehnic deoarece exista foarte put in lichid, care trebuie aspirat ulterior, iar acest lucru este posibil doar in aproximativ 50% din cazuri. Infectia manifesta clinic este mai comuna la gravidele cu frotiuri sau culturi p ozitive. Aproximativ 30% dintre acestea nu vor prezenta simptome clinice de infectie (si nici nou-nascutii) deci este posibil sa nu fie necesara o interventie. Majoritatea pacientelor cu RPM si culturi pozitive intra in travaliu in urmatoar ele 48 de ore (deci chiar inainte ca rezultatele sa vina de la laborator) Procedura are o valoare limitata daca decizia va fi luata numai pe baza amniocentezei. Valoarea creste d aca exista dubii in privinta infectiei (semne clinice) sau a existentei rupturii de membran e (se injecteaza colorant care va trebui sa apara pe tamponul gravidei). Amniocenteza in infectii materneSus

Exista la ora actuala la noi in tara numeroase controverse ce privesc infectiile materne cu germeni precum citomegalovirusul, rubeola, listeria sau toxoplasma. Nu de putine ori am vazut drame in care mamele au fost sfatuite sa avorteze pentru ca au avut rezult atele analizelor de sange concludente pentru o infectie in trecut (IgG pozitiv). Trebu ie precizat ca acest tip de imunoglobulina semnifica existenta unui contact in trecut intre mama si germenele respectiv cu dezvoltarea imunitatii. Acesta situatie trebuie sa fie cl arificata: fatul nu poate fi afectat daca mama are imunitate. Problema devine si mai spinoasa daca mama dezvolta anticorpi de tip IgM, adica d e faza acuta. Asta inseamna ca mama a contactat recent boala si acest lucru, cel putin din punct

de vedere teoretic, poate conduce la afectarea fatului datorita capacitatii aces tor germeni de a traversa placenta. Acum sigur ca exista cupluri care mai bine intrerup sarcina decat sa riste sa dea nastere unui copil afectat. Dar oare asta e singura metoda? Si ce facem cu un cu plu care s-a chinuit ani de zile sa faca un copil, eventual a cheltuit cateva mii de euro pentru o in vitro fiv a informatii generale" class="article-autolink article-autolink2" href="http://www.sfatulmedicului.ro/Reproducerea-umana-asistata/fertilizarea-invitrofiva-informatii-generale_1073">fertilizare in vitro, si i se comunica la un moment dat ca mama a contactat o infectie cu toxoplasma sau CMV? Care este riscul acuma: sa na sca un copil posibil afectat sau sa avorteze un copil sanatos? Grea alegere, nu? Daca ar fi sa alegem dintre cele doua optiuni, cu siguranta ca da. Din fericire exista si o a treia optiune: analiza lichidului amniotic prin metode ge netice speciale care sa deceleze prezenta fragmentelor patogene in acest mediu. Si vest ea cea mai buna este ca mamele aflate in aceasta grea situatie nu mai trebuie sa calato reasca pana la Belgrad, Budapesta sau in Germania pentru a face aceste analize, ci se p ot adresa unui laborator de aici din Bucuresti. Tehnica : -Amniocenteza se executa in aceleasi conditii ca cele descrise mai sus. - Lichidul amniotic este folosit la detectarea ADN-ului agentului patogen (toxop lasma, CMV, rubeola, etc.) prin folosirea unei metode denumita Polymerase Chain Reactio n - Folosirea PCR din lichidul amniotic a revolutionat pur si simplu metodele de d iagnostic a infectiilor prenatale, permitand un diagnostic precoce al acestor afectiuni fa ra a fi nevoie de utilizarea unor metode invazive asupra fatului. - O alta metoda este folosirea lichidului pentru obtinerea unor culturi care sa ateste prezenta agentilor patogeni banuiti Indicatii: -Titruri IgM mari cu absenta anticorpilor clasa IgG pentru CMV, toxoplasma, rube ola, HSV, listeria - Seroconversie a titrurilor IgM catre IgG - Rezultate echivoce la serologia pentru agentii patogeni enumerati mai sus Autor: dr. Dan Tutunaru - medic primar obstetrica ginecologie (respiratie ingreunata) Amnioinfuzia transabdominala verifica-ti sanatatea Alege pe manechin zona afectata si raspunde la intrebari pentru a primi acum diagnosticul prezumtiv.

sanatate a-z consulta medicul online

impartasind experiente... Farmaciile Sensiblu Generalitati Amnioinfuzia transabdominala reprezinta o procedura care are drept scop introduc erea de lichid in cavitatea amniotica in cazurile cand lichidul amniotic este in cantita te redusa. Cuprins 1. Generalitati 2. Tehnica 3. Indicatii 4. Complicatii 5. Siguranta 6. Dificultati TehnicaSus -Are exact aceleasi principii ca procedura prin care se realizeaza amniocenteza. -Este mult mai dificil de realizat decat amniocenteza deoarece acul trebuie sa p atrunda intr-o zona cu lichid amniotic redus cantitativ, greu vizualizabila echografic. -Se scaneaza abdomenul gravidei si se cauta o zona in care sa nu existe placenta interpusa pe traiectoria acului. -Zona trebuie sa contina o cantitate cat mai mare de lichid amniotic. -Daca acest lucru nu este posibil sa introduce acul intr-o zona in care se afla membrele fetale sau curburi ale corpului fetal (zona dintre barbie si gat, cea dintre occ iput si ceafa, etc). -Sub control ultrasonografic se urmareste atent ecoul varfului acului care strab ate straturile peretelui abdominal si peretele uterin. Un ginecolog experimentat simt e trecerea acului prin fiecare strat. -Odata ce ecoul varfului acului se afla in zona propice se injecteaza 20 ml de s er fiziologic incalzit in prealabil la 37 grade. -Semnul ca acul este intradevar in cavitatea amniotica il reprezinta aparitia la injectare a unui jet hipercogen (alb) vizualizabil pe ecranul echografului. -Injectarea rapida a celor 20ml de ser permite realizarea unei pungi de lichid c are sa permita evaluarea pozitiei acului, in consecinta acesta poate fi impins sau retr as astfel incat sa se gaseasca in mijlocul zonei nou create. -Ulterior se injecteaza ser fiziologic in ritm lent si constant de 50 ml pe ora. IndicatiiSus - Oligohidramnios sever datorat unor malformatii fetale care nu pot fi descoperi te echografic datorita dificultatii realizarii morfologiei fetale in conditii de li chid amniotic

scazut. Amnioinfuzia se realizeaza pentru a permite realizarea echografiei morfo logice

fetale pentru depistarea malformatiei. -Ruptura prematura de membrane (RPM). Se introduce ser fiziologic pentru a inloc ui lichidul amniotic pierdut. Inainte de procedura se extrage o cantitate redusa de lichid amniotic care se trimite la analiza bacteriologica (majoritatea pacientelor cu c ulturi pozitive dupa RPM intra in travaliu in maxim 48 ore). Pacienta se pune sub trata ment antibiotic si se urmareste cantitatea de lichid amniotic prin evaluarea AFI (amn iotic fluid index). Cand AFI scade sub 5 cm se repeta amnioinfuzia. -Oligohidramnios dupa o amniocenteza precedenta. -Oligohidramnios in cazuri cu indici de rezistenta crescuti pe arterele uterine pentru a preveni hipoplazia pulmonara fetala (fatul respira intr-o atmosfera de lichid cate ajuta la dezvoltarea pulmonara, iar daca exista lichid putin plamanii nu se dezvolta i n mod optim). -Dupa proceduri de fetoscopie diagnostica sau interventionala cu scurgere persis tenta de lichid amniotic prin punctele de introducere a instrumentelor. ComplicatiiSus -Amniotita (infectia) este cea mai redutabila complicatie. -Injectare de ser fiziologic in afara cavitatii amniotice (in perete uterin, pla centa, cavitate abdominala, etc). -Embolie amniotica in cazul injectarii rapide in cantitati mari a serului fiziol ogic (foarte rara). -Avort spontan/ nastere premature. -Lezarea fatului. -Lezarea placentei cu sangerare intraamniotica. -Izoimunizare Rh. SigurantaSus Se declanseaza nasterea/extrage fatul cand s-a atins pragul maturitatii pulmonar e fetale (34-36 saptamani). -Control riguros si repetat a mediului vaginal si cervical din punct de vedere b acteriologic (daca este nevoie si a lichidului amniotic ori de cate ori trebuie repetata amni oinfuzia). -Ritmul amnioinfuziei trebuie sa fie lent. -Evaluare fetala prin echografie si test de nonstress. DificultatiSus - Rata de succes in cazul membranelor rupte depinde foarte mult de gradul ruptur ii, de locul unde s-a produs aceasta si de varsta gestationala la care s-a produs eveni mentul. Cu cat varsta este mai mica, cu cat ruptura este mai aproape de col sau cu cat pier derea de lichid este mai rapida cu atat sansele de succes sunt mai reduse.

-Experienta si indemanarea ginecologului reprezinta doi factori extrem de import anti in asigurarea succesului procedurii.

ste o anomalie a sarcinii ce se caracterizeaza printr-o cantitate insuficienta d e lichid amniotic in raport cu stadiul de inaintare a sarcinii. Aceasta anomalie poate fi cauzata de o malformatie renala a fatului, de o stare de preeclampsie la mama sau luare de catre mama a unor medicamente, o intarziare a cresterii intrauterine sau o depasire a termenului. In unele cazuri aceasta anomalie poate fi tratata. Atunci cand se ap ropie termenul nasterii, punga apelor poate fi umpluta cu ser fiziologic pentru a evit a o suferinta fetala prin compresia cordonului. Sinonim: oligohidramnios. inecomastie Crestere in volum a glandei mamare la barbat. Ginecomastia trebuie sa fie deoseb ita de adipomastie, mult mai frecventa, care este o acumulare locala de tesut adipos. Ginecomastia este o afectiune care afecteaza destul de frecvent barbatii in vars ta. Ea este, in general, benigna, in afara unor tumori de exceptie. Ginecomastia poate fi uni laterala sau, mai des, bilaterala. Cauze - Cauzele ginecomastiei sunt diverse: - medicamentoase (luarea de digitalice, de antialdosteroni) - metabolice (insuficienta hepatica) - hormonale (adenom cu prolactina, afectare testiculara) - mecanice (iritatie locala). Totusi, cauza unei ginecomastii ramane adesea inexplicata. La noul-nascut si la adolescentul tanar, o ginecomastie tranzitorie (intinzandu-se pe cateva luni) po ate surveni din cauza unui dezechilibru hormonal in favoarea hormonilor feminini, dar ea dis pare de la sine in timp. Un tratament local este asociat tratarii cauzei. Sindromul dawn Sindromul Down (trisomie 21) reprezintã o afecþiune cromozomialã (o afecþiune di n naºtere, care este prezentã la copil încã din momentul conceperii) cauzatã de pr ezenþa unui cromozom 21 suplimentar. Cromozomii sunt structuri microscopice prezente in fiecare celulã din fiecare þesut al organismului. Ei poartã planul tuturor carac teristicilor pe care le moºtenim. Acest plan este purtat sub forma un mesaj codat prezent într-o substanþã chimicã denumitã ADN. La om, sunt 23 de perechi de cromozomi în fiecar e celulã, 46 în total. Un set de 23 de cromozomi se moºteneºte de la tatã iar celã lalt set de 23 de la mamã. În 1959, geneticianul de origine francezã, profesorul Jérôme Lejeune, a descoper it cã sindromul Down era cauzat de prezenþa unui cromozom 21 în plus, rezultând astfel

un numãr total de 47 de cromozomi în loc de 46.

Un Sindrom reprezintã o suitã de semne ºi caracteristici. Denumirea Down provine de la medicul englez, John Langdon Down, primul care a descris acest sindrom în anul 1866, cu aproximativ 100 de ani înainte ca acest cromozom suplimentar sã fie des coperit. În fiecare zi, în Regatul Unit al Marii Britanii se nasc între unul ºi doi copii cu sindromDown, ceea ce înseamnã cã un copil dintr-o mie suferã de acestã afecþ iune. În România nu existã o statisticã, dar având în vedere faptul cã la nivel modial incidenþa este de aproximativ 1-800 naºteri, se poate estima cã sunt în jur de 30.000 de persoane cu trisomie 21. Toate persoanele cu Sindrom Down prezintã un anumit grad de dificultate de învãþ are (retard mental). Gradul de dizabilitate diferã de la o persoanã la alta ºi este imposibil de apreciat în momentul naºterii cât de grav va fi. Cuprins [ascunde] · 1 Cauze · 2 Simptomatologie · 3 Bibliografie · 4 Legãturi externe [modificã] Cauze Pânã în acest moment nu se cunosc cauzele prezenþei cromozomului suplimentar num ãrul 21. Acesta poate proveni fie din partea mamei, fie din partea tatãlui. Cel mai f recvent întâlnit tip de sindrom Down întâlnit, Trisomia 21 Standard (cunoscutã ºi sub de numirea de Trisomie 21 primarã sau Trisomie 21 normalã), apare ca urmare a unei diviziun i celulare necorespunzãtoare fie a ovulului, fie a lichidului seminal care are 24 în loc de 23 de cromozomi. Atunci când acest ovul sau sperma fuzioneazã cu un ovul sau spermã normalã, prima celulã a dezvoltãrii copilului are 47 de cromozomi în loc de 46, ºi în consecinþã celulele copilului vor prezenta 47 de cromozomi. Nu existã nici o mod alitate de prezicere dacã o persoanã este predispusã în producerea ovulelor sau spermei cu 24 de cromozomi. Este cunoscut faptul cã la mamele mai în vârstã riscul de a da naºte unui copil cu Sindrom Down este mai mare, dar motivul rãmâne în continuare necunoscut . Trisomia 21 standard nu este ereditarã. Totuºi, odatã ce aþi nãscut un copil cu Sindrom Down probabilitatea sã aveþi un alt copil cu aceeaºi afecþiune, este destul de m are. Per ansamblu, aceastã probabilitate este între 1 la 100 ºi 1 la 200, care este în mo d considerabil mai redusã decât probabilitatea sã-i spunem de a avea gemeni pe nea

ºteptate. [modificã] Simptomatologie De obicei sindromul Down este diagnosticat clinic în perioada neonatalã sau la s ugar, datoritã dismorfiilor evocatoare care, deºi variazã la diferiþi pacienþi, realiz eazã un aspect

fenotipic caracteristic (1). Nou-nãscutul cu trisomie 21 are talia ºi greutatea sub limita normalã corespunzatoare vârstei, hipotonie muscularã, hiperextensibilitate artic ularã ºi reflex Moro redus sau absent, reflexul rotulian este slab. Nou-nãscutul prezintã craniul mic ºi rotund (brahicefalic), cu occiput aplatizat ºi fontanele largi care se vo r închide cu întârziere. Faþa este rotundã, profilul facial este plat datoritã hipoplaziei oa selor proprii ale nasului, iar fruntea este bombatã. Fantele palpebrale sunt orientate oblic, în sus ºi înafarã. Aproximativ jumãtate dintre pacienþi prezintã epicantus. Toþi nou-nãscu þii cu sindrom Down trebuie examinaþi de cãtre un specialist pentru depistarea cataract ei congenitale ºi a altor anomalii oculare (strabism convergent, blefarite, nistagm us, opacifierea cristalinului) (2). Irisul poate avea un aspect pãtat (petele Brushf ield). Aceste pete Brushfield sunt mici, albicioase,rotunde sau neregulate ºi se dispun ca o c oroanã la joncþiunea treimii mijlocii cu treimea externã a irisului.Urechile sunt mai jos inserate, mici, rotunde ºi displazice. Helixul are un aspect rulat, iar antehelixul este p roeminent (3). Conductul auditiv este mic, iar hipoacuzia ºi surditatea poate afecta 50% d in pacienþi cu sindrom Down, la orice vârstã (4). Gura este micã, deschisã, cu protruzie lin gualã. Limba este mare, brãzdatã de ºanturi (limbã plicaturatã, scrotalã). Bolta palati nã este inaltã ºi îngustã. Gâtul este scurt, gros, cu exces de piele pe ceafã. Mâinile s unt scurte si late cu deget V ce poate prezenta brahidactilie sau clinodactilie (încurbare) ºi cu un singur pliu de flexie palmarã (pliu simian). Spaþiul interdigital I de la picior este mult mai larg comparativ cu normalul. Toracele poate fi în pâlnie, cu mameloane aplatizat e ºi cifozã dorso-lombarã. Aproximativ 40-50% dintre copiii cu sindrom Down prezintã malformaþii congenitale cardiovasculare. Dintre aceºti copii 30-40% pot prezenta defect septal atrioventricular complet (5,6). O altã malformaþie congenitalã cardiovasc ularã care poate sa aparã este reprezentatã de canalul atrioventricular comun. Pot fi preze nte ºi anomalii digestive ca de exemplu atrezie duodenalã, stenozã duodenalã, hernie om bilicalã ºi pancreas inelar. Pacienþii cu sindrom Down prezintã retard mental care poate varia de la mediu la sever. Coeficientul de inteligenþã poate sã scadã dupã primii ani de viaþã. · Epicanus Prima pagina · Termeni medicali · Epicanthus Epicanthus

Epicanthus Pliu cutanat vertical situat la unghiul intern al ochiului. Epicanthusul este co ngenital, cel mai des si cel mai marcat la copiii din rasa galbena comparativ cu copiii din ra sa aiba. El se intalneste frecvent in trisomia 21. Daca mascheaza o parte a globului ocular, epicanthusul poate simula un strabism (defect al paralelismului axelor oculare). Atunci cand este deranjant, epicanthusul trebuie operat. Sinonim: pliu epicanthic. Anoxie diminuarea aportului de oxigen la nivelul tesuturilor si celulelor.

Hidrocefalita Hidronefroza congenitala Hidronefroza congenitala este determinata de obstructia jonctiunii pielo-uretera le ce produce distensia bazinetului si calicelor si leziuni atrofice ischemice ale par enchimului renal. Este cea mai intalnita anomalie a ureterului fiind mai frecventa de aproa pe 3 ori la barbati in raport cu femeile. Etiopatogenie La aparitia acestei stari contribuie factori extrinseci, factori intrinseci si o bstructia functionala. Factorii extrinseci implicati ar fi: originea inalta a ureterului din bazinet, p rezenta bridelor conjunctive, cudura stransa la jonctiunea dintre ureter si bazinet, int ersectia ureterului cu vreo artera renala polara inferioara. Factorii intrinseci includ: polipii, valvele ureterale si stenoza intrinseca a j onctinii pieloureteraletoate acestea fiind leziuni rare si prezenta unui ureter hipoplazic situatie mult mai frecventa. Obstructia functionala este produsa de peristaltica anormala care are ca substra t modificari histologice caracteristice. Initial tulburarile sunt dinamice dar ult erior datorita ischemiei apar procese de fibroza si stenoza organica. Obstructia jonctiuniii pi eloureterale determina evacuarea incompleta si acumularea urinii cu cresterea presiunii in si stemul colector. Aceata comprima parenchimul provocand la acest nivel ischemie si ulter ior atrofie. Anatomie patologica Se disting trei stadii anatomopatologice ale evolutiei leziunilor: - in stadiul I bazinetul apare usor dilatat cu musculatura hipertrofiata si tend inta de tasare a papilelor. Apar zone de congestie in medulara renala. - in stadiul II punga hidronefrotica se mareste si comprima papilele, tesutul co njunctiv inlocuieste treptat fibrele musculare hipertrofiate si tesutul elastic bazinetul devenind scleros si rigid, functia parenchimului renal restant este alterata. - in stadiul III parenchimul renal este redus la o coaja subtire cu functia comp let si ireversibil compromisa; asocierea infectiei, frecvent intalnita, agraveaza leziu nile. Tabloul clinic cuprinde semne ale tulburarilor produse de imposibilitatea evacua rii continutului pungii bazinetale, complicatii care pot surveni si in ultima faza d istrugerea rinichiului. Durerea apare adesea sub forma unei jene lomabare acutizata in cazu l

ingestiei exagerate de lichide. Prin mecanism reflex parasimpatic pot aparea si anumite tulburari digestive cum ar fi greturi, varsaturi, inapetenta, constipatie, meteo rism. Rareori si numai la copiii mici poate aparea ca prim semn care alarmeaza o formatiune pseudotumorala abdominala. Diagnosticul este pus de multe ori ecografic, atat prenatal cat si postnatal. Ur ografia intravenoasa precizeaza foarte clar gradul de dilatare al sistemului pielo-calic eal, aspectul jonctiunii pielo-ureterale cat si calitatea parenchimului renal. Urografia evide ntiaza dilatatia pielocaliceala sau, in formele avansate rinichi marit de volum, mut ur ografic. Rareori, in cazuri care pun probleme de diagnstic se pot face si urmatoarele investigatii:arteriografie renala, renoscintigrama izotopica, urografie diuretic a, ecografie Doppler.

Complicatiile apar progresiv in timpul evolutiei bolii putand ajunge pana la ins uficienta renaala cronica in formele bilaterale. Infectiile (pot merge pana la pionefroza) si litiaza sunt cele mai frecvente complicatii asociate in general cu staza. Aparitia tumor ilor uroteliale este deasemenea favorizata de staza. In mod cu totul exceptional pot apare rupturi care se manifesta sub forma unui sindrom abdominal acut si chiar hiperte nsiune arteriala prin stenoza arterei renale. Tratamentul vizeaza reconstructia jonctiunii pieloureterale pentru indepartarea stazei si pastrarea rinichiului. Se recomanda interventia precoce. Exista mai multe tehnic i dintre care cele mai folosite sunt: - pieloureteroplasia Anderson-Hynes constand in rezectia portiuni stenozate urma ta de anastomoza larga pielo-ureterala se practica si in cazul incrucisarii ureterului proximal de catre un vas polar inferior; - pieloureteroplastia in Y-V se face in cazul existentei unui bazinet extrarenal dilatat; - procedurile cu flap bazinetal sunt indicate in situatia in care jonctiunea est e decliva si ureterul atrofic; - endopielotomia anterograda sau retrograda este interventia endoscopica. Indiferent de tehnica prognosticul este bun rata de succes atingand 85-90%. Toxoplasmoza congenitala · Introducere · Contaminare · Simptome · Diagnostic · Tratament Diagnostic Prezenta in sange a anticorpilor produsi pentru a proteja organismul impotriva p arazitilor permite diagnosticarea toxoplasmozei. Depistarea acestor anticorpi este obligatorie la toate femeile insarcinate, inca de la inceputul sarcinii. In plus, aceasta depistare trebuie efectuata inainte de sarc ina pentru a se asigura o supraveghere periodica a viitoarei mame. Toxoplasmoza congenitala poate fi diagnosticata si cu ajutorul unei punctii de l ichid amniotic sau de sange fetal la femeia gravida. 14-02-2007, Vizualizari 4121

Microcefalita Anakast rece rigid http://www.psiholife.ro/dictionar.php Tratament. ENCOPREZIS Encoprezisul este o defecatie involuntara care survine la un copil mai mare de doi ani care nu prezinta nici un semn de afectare organica. In etiologia encoprezisului sunt implicati atat factori constitutionali, de moti litate, cat si factori psihologici. Factorii psihologici au fost grupati in factori parentali, factori ce tin de copil, factori familiali si anumite evenimente de viata. Encoprezisul este caracterizat de eliminarea de materii fecale voluntara sau inv oluntara si in locuri nepotrivite (pe podea, in pantaloni, in diferite colturi ale camerei). Encoprezisul poate fi o tulburare izolata sau poate fi un simptom in cadrul alte i tulburari (o tulburare emotionala sau de conduita). Tratamentul implica existenta unei echipe multidisciplinare. A ADENOMUL HIPOFIZAR Este o tumora benigna a hipofizei cu o evolutie primara prin tulburari endocrine sau o evolutie secundara cu modificari ale selei turcesti cu comprimarea formatiunilor anatomice. a)Insuficienta lobului hipofizar anterior evidentiaza un process inflamator necr ozant. Clinic: casexia hipofizara ( Simmond, Sheehan ), insuficienta glandelor sexuale, tulburari trofice; b)Insuficienta lobului hipofizar posterior: Adenomul cromofob mai frecvent, cu tendinta de crestere a glandei suprarenale, cu tulburari endocrine, dereglari ale potentei si libidoului, amenoree. Tumora va m odifica seaua turceasca remarcat radiologic ( cu excavare, subtire a dorsului selar, con tur dublu, pana la erodare cu distrugerea bazei selelor ). Apare cefalee. Largirea suprasel ara de catre adenom va duce la o hemianopsie bitemporala, ajungandu-se pana la amauroza. In a cel stadiu pneumoencefalografie va evidentia o ingustare a ventriculului III cu larg irea ventriculilor laterali, stadiu in care se indica operatia. Adenomul eozinofil. Simptomele clinice pot aparea din tinerete sau la varsta medi e, ajungandu-se la o crestere anormala a bolnavului pana la gigantism, datorita hip

erfunctiei celulelor eozinofile si proliferarii somatotropinei. Apare acromegalia la fata s i la extremitati. Radiologic largirea supraselara nu este atat de evidenta ca la edem ul cromofob, procesul stagnand un timp (intraselar). Caracteristica radiologica : apare balonizarea selara cu contur bazal dublu. Posibilitatile de tratament: limitate ca si la adenomul cromofob.

AFAZIA Este o alterare complexa a vorbirii suferindului cu dereglarea asociatiei dintre analizori, in raport cu imaginile vizuale ale cuvintelor, care duce la o pierdere a inteleg erii cu persoanele din jur. Clasificarea afaziilor dupa Dejerine : in motorii, senzoriale si mixte isi menti ne valabilitatea, izolandu-se trei sindroame, in functie de conexiunile centrilor c orticali ai vorbirii cu formatiunile subcorticale. Pierre Marie nu accepta o localizare prec isa a functiilor vorbirii, sustinand posibilitatea existentei unui limbaj interior in afazie cu o tulburare de intelect. Dupa Goldstein, care emite teoria gestaltismului, bolnavu l va suferi o pierdere a integrarii cerebrale normale in raport cu cei din jur si in anumite situatii. Se tinde la eliminarea vechilor conceptii asupra afaziei si inlocuirea lor cu conce ptii lexocografice si gramaticale. Nu se poate vorbi de o dominanta totala a functiil or limbajului, intrucat localizarile acestor functii variza dupa caz. Clasificarea afaziilor : 1.afazia motorie duce la o dereglare a limbajului articulat, bolnavul neputand p ronunta corect cuvintele, datorita artriei muschilor fonatori. Exprimarea este greoaie, disartrica, cu cuvinte stalcite, in stadii avansate ajungandu-se la o anartrie. 2.afazia de receptie Wenicke. Bolnavii vorbesc mult, dar prost, vorbirea este al terata, spontana si repetata, la fel cititul si scrisul. Aceasta forma tipica a afaziei se manifesta prin surditate si cecitate verbala. In surditatea verbala bolnavul nu intelege si nu poate executa corect ordinele, vorbeste prost, cu parafazie, jargonafazie, pronuntand noi cuvinte inexistente, vorbirea repetata este defectuasa, cu greseli sintactice si intoxicatie de cuvinte. Bolnavul este agrafic, neintelegand scrisul, nu poate citi, fiind alexic, cu perturbari care constituie cecitatea verbala. Va exista dereglarea psihointelectuala, cu pierderea memoriei cunostint elor anterioare ; poliglotii raman numai numai cu posibilitatea de exprimare in limba materna. Frecvent, afazia apare insotita de hemiplegie dreapta. 3.in marea afazie Broca- afazia totala bolnavii au limbajul articulate pierdut, sunt aproape muti, dat fiind existenta unei afazii motorii cu anartrie si a afaziei d e receptie. 4.in afazia amnestica bolnavul nu poate denumi obiectele si uita cuvintele, supl eand acest defect prin perifraze sau unele gesture. AGNOZIA Agnozia reprezinta o tulburare a recunoasterii senzoriale a unui obiect. Se deos

ebesc: 1.agnozii tactile( astereognozii) in leziuni ale cortexului cerebral 2.agnozii auditive, globale, muzicale si ale zgomotelor 3.agnozii vizuale si vizuospatiale pentru obiecte, imagini, cu dereglarea memori ei topografice. Tulburarile grafice pot fi intalnite izolat in cadrul afaziei- apra xiei in leziuni difuze cerebrale, vasculare sau tumorale. ALZHEIMER Afectiune mai rara, care apare dupa 50 mde ani pe un fond vascular, cu debut psi hic si cu un tablou clinic de patologie senila. Boala a incitat in ultimele decenii studii complexe pentru elucidarea fondului etiopatogenic controversat din cadrul patologiei neur ologice a senescentei. Etichetata ca o dementa presenila, boala se caracterizeaza prin atrofie difuza a creierului

intalnita mai ales la boala Pick, debutand cu manifestari psihice pseudoneuraste niforme si cu o degradare ulterioara psihointelectuala destul de rapida. Bolnavii vor preze nta tulburari de memorie, bradikinezie de orientare temporospatiala, dificultate in operatiile mintale si manifeste tulburari ale personalitatii. Apar tulburari comportamental e, acte antisociale si confabulatii in formele frontale. Va exista totodata o instabilit ate motorie. Recent in tratamentul acestei efectiuni se indica Tetrahydroaminoacridinele THAsau tacrinele, cunoscute in Franta sub numele de Cognex, care par sa franeze evoluti a bolii. In formele grave apare evident un sindrom afazoapraxoagnozic, triada caracterist ica bolii, insotita si de crize comitiale, ducand la un tablou clinic pseudodemential si la moarte. Anatomopatologic, boala Alzheimer are trei tipuri caracteristici de leziuni cort icale : degenerescente neurofibrilare placile senile angiopatia mieloida, regrupand entitati variate clinice si etiopatogenice. De asemenea, exista trei grupe histopatologice diferite : 1.boala Alzheimer( AD Alzheimer disease) SD- dementa senila 2.Grupa MID dementa prin multiinfarct 3.AD/ MID Aceasta boala este considerata o afectiune neoronala cu o atrofie corticala difu za. APRAXIA Alterarea automata a executarii actelor uzuale ale bolnavului, legate de gestual itate, fara existenta unei ataxii motorii sau miscari involuntare. Distingem: 1.apraxia ideatorie cu imposibilitatea de finalizare a actului( motor) dorit. At unci cand aprinde un chibrit, bolnavul uita de utilizarea ce trebuie data chibritului; ace asta apraxie bilaterala de utilizare se va deosebi greu de apraxia ideomotorie 2.apraxia ideomotorie care este unilaterala si implica alterare in evolutia misc arii la utilizarea obiectului, cel suferind nestiind sa-l foloseasca corect si ce miscar i sa faca pentru aceasta( proba aprinderea unui chibrit) In cadrul apraxiilor ideomotorii se observa: apraxii de evocare cu uitarea gestului necesar miscarii apraxii de executie forme rare cu o intoxicatie gestuala apraxii frontale ale succesiunii actelor, deosebite de cele parietale forme mixte- de evocare si executie Mai rar se intalnesc si apraxii specializate ca : apraxia bucolinguala, apraxia faciala , apraxia cantatului la pian, apraxia melokinetica, la un singur membru sau la ext remitatea

cefalica. Emisfera stanga sediul limbajului la dreptaci si al gestualitatii- este consider ata un centru coordonator predominant. Astfel, girusul supramarginal din lobul parietal stang este considerat centrul apraxiei ideatorii si ideokinetice.

ARNOLD- CHIARI Malformatia Arnold Chiari tipul II. Este o malformatie congenitala a bulbului, cerebelului si maduvei cervicale dispusa anormal, bulbul aflandu-se in canalul r ahidian. Aceasta suferinta foarte rara, clinic, se manifesta la adolescenti sau tineri pr in : paralizii ale ultimelor perechi de nervi cranieni, semne cerebeloase, o hemiplegie spinala sau cvadriplegie. AUTISMUL Unul din simptomele cardinale ale schizofreniei, terme enuntatde Bleuier. Bolnav ul pierde contactul cu realitatea printr-oinstrainare de lumea inconjuratoare cu lipsa de armonie aafectivitatii. B BABINSKI (SEMNUL BABINSKI) Reflex cutanat plantar care apare in caz de leziune piramidala de leziune pirami dala de origine medulara (in mielite, tumori, scleroze multiple) sau suferinte cerebrale corticale (accidente vasculare, tumori, neuroinfectii, traumatisme cerebrale). La bolnav, in caz de afectiune neurologica care lezeaza fasciculul piramidal, la excitarea marginii e xterne a plantei, se va produce o extensie a halucelui, ducand la flezxia degetului mare normal. Uneori, semnul Babinski pozitiv va fi insotit de rasfirarea celorlate degete in evantai, ceea ce constituie semnul Dupre. BOALA BIEMOND ( EREDO-ATAXIA CORDOANELOR POSTRIOARE) Afectiune distincta din grupa ataxiilor ereditare cu degenerarea cordoanelor pos terioare decelata de A. Biemond in 1951. Factorul familial deceleaza diagnosticul intrucat aceasta afectiune se poate con funda cu o scleroza combinata cu o mieloza funiculara. BOALA BALO Afectiune rara, denumita encefalita demielinizanta concentrica. Bolnavul prezint a : cefalee, vertije, hemipareza sau hemiplegie si staza papilara. BOALA BOLLER- SEGARRA (DEGENERESCENTA SPINOPONTINA) Boala descrisa in 1961. are un caracter ereditar cu transmisie autosomala domina nta si aparitie la varsta adulta. In precizarea diagnosticului formelor de ataxie ereditara se utilizeaza eficient tomografia computerizata, fapt efectuat la unii bolnavi cu ataxie ereditara de N V. Veresce aghin in 1980.

Ataxia si hipotonia cerebeloasa cu timpul imobilizeaza bolnavul la pat, ortostat iunea si mersul devenind imposibile. BOALA DAWSON (ENCEFALITA SUBACUTA CU INCLUZII) Afectiune grava, subacuta a copiilor, cu debut insidios si evolutie lenta. Clinic : tulburari de vorbire, mioclonii, crize tonice si hiperkinetice, stupor. Boala cu durata de 2- 6 luni in perioada terminala duce la cvadriplegie, rigiditate decer ebrala si tulburari psihice de aspect demential.

BOALA FAHR Afectiune foarte rara cu ebeloasa. Aceste afectiuni ii sunt za calcificari ale ganglionilor bazali. abandonata, neexistand o calcificarilor. BOALA HALLERVORDEN- SPATZ Boala Hallervorden- Spatz din a doua copilarie, supranumita si degenerescenta pigmentara a globului palid, este o suferinta foarte rara, adesea cu pregnanta f amiliala si uneori spontana. Debutul dupa 8- 10 ani cu hipertonie progresiva la membrele inferioare, evoluand asecndent la membrele superioare si la muschii endobucali, cu disfagie si disart rie, creand un tablou partial asemanator unui sindrom pseudobulbar. Uneori miscari coreiform e, atetoide sau de torsiune si semnul Babinski pozitiv. Deficit intelectual. Evolutie progresiva cu prognostic grav si exitus dupa 5- 15 ani de la aparitia p rimelor simptome. Diagnosticul este dificil de precizat in timpul vietii. La examenul fundului de ochi se constata depuneri pigmenatre oculare prin acumulare de produsi pigmentari metabo lici. BOALA HARTNUP ( BOALA H.) Afectiune descrisa in 1956 de D Baron si reprezinta un sindrom cu caracter eredi tar cu transmisie autosomal- recesiva a ataxiei cerebeloase, cu eruptie fotosensibila a pielii, tulburari psihice, aminoacidemie renala si dereglari biochimice in urina si feca le. Boala a varstei tinere si a copilului cu dereglarea nutritiei si cresterii, fiin d favorizata de unele infectii sau de expunerea prelungita la soare. Mers greoi, atxic, tulburar i de coordonare, tremor intentional, diplopie, nistagmus, stari de agitatie, delir cu tanat o dermatita eczemoasa fotosensibila. Boala este datorata absorbtiei si transportului insuficient al aminoacizilor, ia r tulburarile neurologice ar fi produse prin transformarile metabolice ale triptofanului in se rotonina insuficient produsa, ducand si la tulburari psihice. Tratamentul include nicotinamida 40- 20 mg/ zi cu regim proteinic bogat. BOALA HURLER (GARGOILISMUL) Afectiune genetica cu transmisie recesiva autosomala si recesiv legata de sex, a sociata cu o distrofie care se amplifica o data cu cresterea. caracter familial, caracterizata clinic prin ataxie cer caracteristice modificarile radiografice care evidentia Aceasta denumire eponomica de boala Fahr tinde sa fie certa corespondenta a simptomatologiei cu localizarea

Tabloul clinic se evidentiaza dupa o prima dezvoltare, aparent normala in primii 3 ani, prin : cap mare cu fruntea bombata, cu craniu in carena. Trasaturi aspre, cu nas in sea, ingrosarea unghiilor, buzelor si limbii si departarea dintilor. Gat scurt, torac e evazat, cifoza lombara, abdomen proeminent cu hernia inghinale si ombilicatie. Maini gro ase in trident cu degete scurte in grifa. Cresterea bolnavului este lenta cu nanism diz armonic. Radiografic: craniu voluminous Organic: surditate progresiva, tulburari psihointelectuale cu tendinta spre deme nta Afectiune foarte grava cu evolutie spre exitus in 10-12 ani.

BOALA KURU Semnifica o tremuratura, este o suferinta rara, o encefalopatie spongioforma ide ntificata de Zigas si D. C. Gajduseck in 1973 in Noua Guinee. Se observa mai frecvent la f emei, avand o incupabatie lunga cu durata de ani. BOALA LINDAU (HEMANGIOBLASTOMUL CEREBELOS) Este din grupa hemangioblastomelor, mai frecvente la adult. Tumora chistica, fre cvent intalnita in cadrul tumorilor fosei posterioare, cu evolutie rapida si cu etape de aparenta remisiune. Tabloul clinic. Simptomatologia mult timp silentioasa, este caracteristica unei tumori de fosa cerebrala posterioara, cu evolutie rapida. Bolnavul prezinta cefalee cu var saturi, fenomene vestibulare, tulburari de echilibru si mers, leziuni de nervi cranieni in tumorile de ventricul IV. Graviditatea poate fi un factor agravant. Examenul fundului de ochi in boala Lindau este caracteristic, evidentiind un vas care pleaca de la pupila spre tumora angiomatoasa retiniana. Aceasta modificare ocula ra poate aparea inaintea simptomelor cerebeloase. BOALA PICK Boala foarte rara, lent evolutiva, aparand adesea dupa 55 de ani, cu un fond de ateroscleroza cerebrala mai putin evident ca in boala Alzheimer, cu un proces degenerativ, cerebral sistemic, circumscris. Clinic. Tulburari psihointelectuale. Alterarea personalitatii, deficit de memori e, tulburari afective, comportamentale, pierderea initiativei, alterarea limbajului ecolalic, cu evolutie spre dementa. Uneori debut cu aspect discordant. Neurologic : sporadic simptome de aspect pseudoparkinsonian, cu contractura si amfiotrofii. Unii autori considera aceasta afectiune apropiata genetic altor atr ofii sistemice ( coreea Huntington, boala Jakob- Creutzfeldt, scleroza laterala amiot rofica H. A. F. Schulze, K. Seidel, 1990) BOALA SCUFUNDATORILOR (BOALA DE CHESON) Boala a scafandrilor care lucreaza cu aparate speciale sub presiune de aer compr imat la multe atmosfere. Produce accidente vasculare embolice in caz de decompresiune ra pida, bulele de azot din sange degajandu-se in mare cantitate. Acestea, neputandu-se e limina prin plamani, se tranforma in bule gazoase embolice, blocand drenarea sangelui i n arteriole si capilare, ducand la alterari neurologice in nevrax si, mai ales, in maduva.

BOALA TAY- SACHS Afectiune rara care apare, mai ales, la copiii mici. Clinic se caracterizeaza prin : paraplegie, amauroza, modificari ale fundului de ochi (aparitia unei pete retiniene cu aspect de cianoza, imagine caracteristica acest ei boli). Evolutie grava, ireversibila, cu exitus in 2- 4 ani. BOALA WERDNIG- HOFFMANN Atrofie spinala musculara progresiva, afectiune familiala autosomal- recesiva gr ava a acopiilor intre 1- 4 ani, nascuti normali, cu evolutie rapida ce duce la moarte.

Atrofiile, initial mascate de grasime, apar evidente la muschii spatelui, santur ile vertebrale si la membrele inferioare, la muschii abdominali si intercostali. In timpul respiratiei abdomanul se umfla, diafragma ramanand indemna. Mersul devine greoi, cu caderi si imposibilitate de ridicare si de mentinere in ortostatism. Evolutia bolii este frecvent ascendenta, grava, cu prinderea muschilor cefei, co pilul neputand tine capul drept. O data cu prinderea centrilor bulbari si aparitia tul burarilor respiratorii accentuate, moartea devine inevitabila in medie dupa 1- 2 ani. Anatomic : se observa leziuni ale celuleor motorii din coarnele anterioare ale m aduvei spinarii, rar si afectarea nucleilor motori ai nervilor cranieni. BOALA WILSON (DEGENERESCENTA HEPATOLENTICULARA) Boala familiala descrisa de Wilson in 1944 ca o degenerare lenticulara progresiv a, asociata cu ciroza ficatului, afectuine metabolica cu determinism genetic. N. V. Konovalov (1958) considera ca pot exista si cazuri neerediatr- familiale. Tabloul clinic. Simptomele debuteaza din tinerete, adesea precedate de tulburari astenonevrotice si leziune hepatica, avand o evolutie lenta cu tremuraturi si mo dificari tonigene. Tremorul intentional se accentueaza in pozitii fixe cu mana intinsa sa u cu degetul la nas. Relevatoarele bolii sunt grimasele fetei, accentuate la emotii, luand un caracter dizgratios. Tardiv apar : tulburari de afectivitate, fonatie, deglutiti e, cu exacerbarea tulburarilor psihointelectuale. BROWN- SEQUARD (SINDROMUL BROWN- SEQUARD) Sindrom de hemisectiune medulara de cauza compresiva, vasculara sau traumatica, manifestat clinic printr-un tablou characteristic. De partea opusa sub leziune b olnavul prezinta tulburari de sensibilitate de tip paraplegic, datorita sectionarii fasc iculului spinotalamic. BRUXISMELE Automatismele masticatorii nocturne la bolnavi cu scrasniri de dinti in timpul n optii sunt apreciate ca o manifestare patologica din cadrul comitialitatii, existand la ace sti bolnavi modificari ale examenului EEG. Bruxismele ar reflecta iradierea activitatii puntii catre nucleul trigemenului. · 1676 afiºãri CEFALEEA Exprima o durerez, adesea spontana, a zonei cefalice a pacientului, denumita «du rere de

cap», suferinta care nu trebuie confundata cu : migrena, cefaleea nevrotica si a ltele. Cauzele aparitiei sunt diverse. Dupa topografie, etiologie si frecventa cefaleea poate fi sistematizata in : 1.Cefalee de origine intracraniana : Cefaleea vasculocerebrala a bolnavilor hipertensivi, cu edem papilar, greturi, va rsaturi. Cefaleea din procesele intracraniene expansive si abcesele cerebrale este puterni ca, trenanta si insotita de varsaturi explozive fara efort cu edem sau staza papilar a si

nereactionand la tratament. Cefaleea prin iritatie meningee apare brusc in meningite. Este continua si insoti ta de semne de iritatie meningee ca : redoarea cefei, semnul Kernig, fotofobie, febra, iritabilitate. 2.Cefaleea extracraniana: In unele afectiuni ale oaselor craniene Durerea referita - unele leziuni viscerale pot da o cefalee si o hiperalgezie a s calpului si fetei. Uneori erorile de refractie vizuala, strabismul, glaucomul pot produce ce falee. La fel cefaleea se intalneste in sinuzitele obstructive, leziuni ale urechii medii, suferinte dentare, spondilozice, sindroame miofasciale cervicale, faringiene, afectiuni in tratoracice si intraabdominale. Cefaleea dupa tuse are un caracter de arsura de scurta durata, este intermitenta, aparand si disaparand spontan. Uneori ea poate fi ecoul unei tumori cerebrale. Cefaleea psihogenica, relatata clar de bolnav, se traduce printr-o presiune cefal ica, predominant in vertex, pe fond nevrotico- anxios, este persistenta si insotita d e o hiperestezie a scalpului, necedand la analgezice. Medicatia este in functie de cauza declansatoare a cefaleei, cu exceptia tratame ntului analgezic obisnuit (antinevralgice, piramidon, aspirina). In hipertensiunea intr acraniana se vor evita substantele care ar deprima functia respiratorie. CEREBELLAR (CRIZELE CEREBELOASE) Descrise de H. Jackson, apar brusc, capul bolnavului cade pe spate, extensia mem brelor, rotirea ochilor in sus, bradicardie si respiratie zgomotoasa. 778 afiºãriEDEMUL CEREBRAL Apare ca o reactie secundara nespecifica data de cauze multiple: inflamatorii, t oxice, vasculare. Edemul cerebral trebuie deosebit de falsul edem cu crestere parenchimat oasa de volum, prin turgescenta hemodinamica, vasodilatatie cerebrala si distensie ve ntriculara dupa puseuri hypertensive sau presiune venoasa crescuta. Clinic: bolnavii cu edem cerebral prezinta o stare comatoasa tranzitorie, cu con vulsii, cefalee, edem cerebral, hemipareze, fenomene care pot retroceda in cateva zile d upa tratamentul corespunzator. EPILEPSIA Afectiune grava car epoate aparea in copilarie. Se caracterizeaza prin accese co nvulsive declansate brusc in crize paroxistice, cu durata limitata si tendinta de repetar e. Se

deosebesc : epilepsii ideopatice, esentiale si epilepsie simptomatica. Dupa tabl oul clinic se disting : epilepsii generalizate, partiale si focale 9localizate), cu echival ente si absente. Cauzele epilepsiei. Epilepsia ideopatica sau esentiala incrimineaza ereditatea, alcoolismul parintilor, luesul, afectiuni sau infectii intrauterine ale mamei, intoxicatii c u CO2. Cauzele epilepsiei simptomatice : tumorile si traumatismele cu epilepsii precoce sau tardive dupa cateva luni, unele encefalite, meningita tbc, meningoencefalita spe cifica, epilepsia vasculara, aparand crize comitiale la bolnavi cu infarcte cerebrale, l a oameni in varsta, boala Pick sau Alzheimer si facomatoza. Epilepsia tardiva (Late epilepsy) apare dupa 30 de ani cu un factor vascular evi dent. Tabloul clinic. Marea criza comitiala este precedata de o aura senzoriala (pares tezii,

senzatie de soc electric, viziuni colorate, flacari, macro- si micropsie). Dupa o aura auditiva sau psihica su « stari de vis », senzatii gustative, dispnee, jena epig astrica, la cateva secunde sau minute apare fulgerator marea criza cu faza tonico-coclonica cu contractia musculaturii si cianoza fetei, cadere, adesea traumatizare. In faza tonica capul in retroflexiune, rotat cu membrele superioare flectate, ia r cele inferioare in extensie. Globii oculari, deviate in susu si in afara, pupile midr iatice, cu rflex cornean abolit, sunt semen de certa valoare a unei veritabile crize comiti ale. Urmeaza faza clonica, impresionanta, cu convulsii ale membrelor, contractii brus te musculare, generalizate, flexia si extensia membrelor. Bolnavii isi miscalimba l ateral, care sngereaza saliva spumegand, prelungindu-se din gura. Relaxarea sfincteriana adesea mixta. In acest stadiu al crizei gasim semnul Babinski, acer confirma comitialit atea. La 12 minute va urma relaxarea musculara care incheie marele acces epileptic. Starea de rau epileptic. Aceasta se manifesta prin crize frecvente succedate la scurte intervale, uneori aparand pana la 10- 200 de accese apileptice in o singura zi. In aceste situatii grave cu crize subintrante se va aplica un tratament intensiv anticonvu lsivant, ajungandu-se la interventie neurochirurgicala cu decompensare, dat fiind pericol ul de edem cerebral care pune in primejdie viata bolnavului. cu crize de « petit mal » fara convulsii, bolnavul este omnubil Epilepsia minora at, cu privirea fixa, intrerupandu-si activitatea scurta vreme ; uneori isi mascheaza c riza, sprijinindu-se spre a nu cadea, crizele pot lua un aspect akinectic, mioclonic s au psihic cu scurte absente Clasificarea internationala a epilepsiilor si a sindroamelor epileptice I.Epilepsii si sindroame localizate (focale, locale, partiale) ideopatice : - epilepsie infantila benigna cu varfuri centrotemporale - epilepsie infantila cu aproxisme occipitale simptomatice : includ sindroame de o mare variabilitate individuala II.Epilepsii si sindroame generalizate Ideopatice : convulsii benigne (familiale) neonatale epilepsie benigna mioclonica a copilariei absente epileptice ale copilariei (picnolepsie, petit mal) absente epileptice juvenile si epilesie mioclonica juvenila( petit mal) epilepsie cu crize de grand mal Ideopatice si (sau) simptomatice (dupa varsta si aparitie): -sindrom Wesr ( spasm infantil) -sindrom Lenox- Gastaut -epilepsie cu crize mioclonice -

Simptomatice -de etiologie nespecifica -encefalopatie mioclonica timpurie -sindroame specifice : crize epileptice dupa unele boli

III.Epilepsii si sindroame nedeterminate Cu crize generalizate si focale : -crize neonatale -epilepsie mioclonica grava a copilariei -epilepsie la EEg cu varfuri si unde continue in timpul somnului -afazie epileptica dobandita. Sindrom Landau- Kleffner IV.Sindroame speciale -crize ocazionale (Gelegen- heitsanfalle) -convulsii febrile, crize declansate de alcool, droguri, hormoni, stresuri -stari epileptice izolate aparanet neprovocate -epilepsia cronica progresiva partiala continua a copilariei H HEMIPLEGIA Paralizie a unei jumatati de corp, survenita adesea dupa un accident vasculo- ce rebral si mai putin frecvent dupa un process tumoral, encefalitic sau traumatic. Hemiplegi ile mari, globale, si ireversibile dau cu timpul amiotrofii corticale. Bolnavii prezinta : de partea hemiplegica reflexe osteotendinoase vii, uneori di fuzate, polikinetice, proportional cu intensitatea sindromului piramidal, cu semnul Babi nski pozitiv, refelxe cutanate abdominale slabe sau abolite, cluns al piciorului, rot ulei sau mainii, in stadiile cronicizate grave cu accentuata hipertonie piramidala (in la ma de briceag). Hemiplegia corticala etse mai mult segmentara, predominat la membre, cea capsula ra este totala si ireversibila, datorita lezarii in totalitate a fasciculului piram idal in capsula interna, fiind insotita si de tulburari talamice. INFARCTUL (RAMOLISMENTUL) CEREBELOS Cazurile de ramolisment (infarct) cerebelos sunt foarte arre raportate la ictusu rile cerebrale si mai rare, ca hemoragia de cerebel. Leziunile pure prin infarct cere belos sunt foarte rare, fiind dificila identificarea unui sindrom cerebelos unilateral de u n infarct datorita afectarii altor organe, simptomatologia infarctului cerebelos fiind dic tata de obtruarea arterelor care deservesc atat cerebelului, cat si trunchiului cerebral . Tabloul clinic. In infarctul cerebelos care ridica probleme de diagnostic se rem arca trei forme (Cezar Ionel, Inimioara Cojocaru, 19890 : 1.o forma benigna dominata de un sindrom vestibular cu vertij, nistagmus, tulbur ari de echilibru si un sindrom cerebelos cu evolutie favorabila.

2.infarct pseudotumoral edematos, cu tulburari de echilibru, vertije si evolutie defavorabila 3.in marele infarct cerebelos debutul este acut, grav, insotiti de un sindrom me ningial si simptome de trunchi cerebral, tulburari respiratorii, bronhopneumonii, coma.

INSUFICIENTA CIRCULATORIE CEREBRALA Concept mai nou al hemodinamiei cerebrale (Denny- Brown, 1951 ; C. H. Millikan, F. Haines, 1953). Este frecvent intalnita inpatologia vas culocerebrala. Tulburarile de hemodinamica cerebrala cu o deficienta a debutului sangvin si a masei deoxigen care nu pot sa tisface nevoile fiziologice ale creierului, vor duce la o ischemie cerebrala, cu un decalaj intre presiuneasangvina si rezis tenta vasculara a creierului. In insuficienta circulatorie carotidiana si vertebrobazilara se constata simptome generale ca : cefalee, astenie, ameteli pasagere si interminente si semne de focar (pareze). Varietateafenomenelor depin de de varsta biologica a creierului cu stareavaselor si de posibilitatea de asig urare a supleantei circulatorii. Ictusul din insuficienta circulatorie carotidiana, mai frecvent ca cel din insuficienta vetebrobazilara, se manifesta clinic prin : unsindrom optic o- piramidal cu ambliopii, pareze. In insuficienta vertebrobazilara clinica pe prim plan va fi sindromul vestibular, leziuni de nervi oculomotori, pareze tranzitorii sipseudobulbarism. Mai rar, tul burari de constinta cu « dropatacks » cu echivalente, stari confuze si unele man ifestrai paroxistice sincopale. K KJELLIN- BERNARD- SCHOLZ Sindromul Kjellin- Bernard- Scolz este o suferinta neurologica rar intalnita, de scrisa in 1956, care consta clinic din paraplegie spastica familiala cu marcat deficit loc omotor si cu degeneratia centrala a retinei. KOJEVNIKOV (EPILEPSIA PARTIALA MIOCLONICA CONTINUA) Se caracterizeaza prin crize rare de epilepsie, cu mioclonii delunga durata si l ocalizare la un segment de corp, adesea unsegment periferic, la mana sau degete, ca si epilepsiaabdominala cu dureri paroxistice, predominant nocturne. M MENINGITELE Infectiile meningelui pot fi produse de bacterii cu lezarea sistemului nervos ce ntral si manifestari cerebrale. Clinic : meningitele bacteriene se manifesta prin : un sindrom meningial, confuz ie, agitatie psihomotorie, somnolenta si coma, uneori si leziuni de nervi cranieni c a in meningita tbc. Cu atingerea bazei creierului. Ca sechele ale meningitelor, intal nim encefalopatia infantila, tulburari intelectuale, sindroame hipofizare si hidroec efalie interna.

MENINGITA LUETICA Este cea mai importanta meningita spirochetica dupa spirochetoza ictero- hemorag ica si cea din febra recurenta. Clinic : febra, cefalee, modificari LCR cu hiperalbuminoza, usoara hipercitoza s i reactiile pentru sifilis in LCR si sange- positive. MENINGITA MENINGOCOCICA Meningita cerebrospinala, cu o ridicata mortalitate la copii, se instaleaza prin patrunderea meningococului in organism prin rinofaringe, infectia propagandu-se prin tuse, s tranut, picaturi, indirect prin hrana si pe cale hematogena, ajungand in LCR. Incubatiain medie 7 zile- s emanifesta prin astenie, cefalee, febra si reactie meningiala cu gretu ri, varsaturi. In perioada de stare : febra, peste 39°, violenta, rahialgii, agitatie, redoarea cefei, hiperestezie cutanata, contractura musculara cu atitudini atipice ca « cocos de pusca » sau opistotonus, semnul Kernig, Brudzinki. Inconstant pasagere deficite motorii si a tingeri de nervi oculomotorii. Scaderea constanta a febrei este un indiciu de remisiune a bolii. MENINGITA PALUSTRA Este o meningita infectioasa, foarte rar intalnita, clinic cu stare generala gra va, cu convulsii si coma urmata de exitus. MENINGITA SEROASA CU LICHID CLAR Meningitele seroase cu lichid clar sunt produse de agenti chimici, infectiosi sa u fizici. Se cunosc : 1.meningitele infectioase prin virusuri, meningita poliometilica si meningitele secundare dupa gripa, herpes, zona zoster si febre eruptive 2.meningite prin spirocheta : febra recurenta, lues, leptospiroze 3.meningite bacterine : tbc, tifoida, bruceloza, meningococ, prin protozoare (ma larie, cisticeroza) si foarte rar prin ciuperci. Unii factori chimici, toxici, medicamentosi ca : alcoolul, arsenicul, bismutul, fosforul, sulfone ; factori endogeni- diabetul, uremia sau alergici dupa seroterapie pot d eclansa meningite. MENINGITA TBC Cea mai frecventa meningita bacteriana, aparuta la copii si tineri la scurt inte rval dupa

contactul infectant, este meningita tbc. Invazia prin o perioada febrila cu cefa lee, eritem nodos si varsaturi. In perioada de stare : apar, pe langa sindromul meningeal, s emne de meningita cerebrospianala si leziuni ale nervilor oculomotori. Daca bolnavul nu va fi tratat dupa o stare de agitatie, vor surveni somnolenta cu paralizii, fenomene b ulbare, coma si moarte. MENINGITA TIFICA Boala evolueaza clinic cu un sindrom meningeal, cu germeni depistabili pe cultur i in LCR.

MIATONIA CONGENITALA OPPENHEIM Boala fara caracter familial ereditar, miatonia congenitala Oppenheim duce la at onie musculara de la nastere, cu loxitate ligamento- articulara, cu o excitabilitate foarte scazuta. Mersul copilului este imposibil, acesta devenind infirm. MILLARD- GUBLER Se intalneste adesea in accidentele vasculocerebrale cu afectarea protuberantei, creand un sindrom altern. MIOPATIA Boala a fost descrisa de Erb in 1980 ca « distrofie musculara progresiva », sufe rinta primitiva a muschilor, numita de Charcot « miopatie primitiva » si considerata c a o afectiune deosebita de amiotrofie spinala secundara. Gh. Marinescu deosebeste urmatoarele forme clinice frecvent intalnite : 1.miopatia pseudohipertrofica Duchenne a copiilor cu prinderea muschilor membrel or, cu hipertrofie, forta musculara slaba. Mers leganat « ca de rata ». Ridicarea in pi cioarecaracteristica bolii se face cu efort si sprijin in maini, accentuand lordoza, cu imagine de « catarare » pe propriul corp. Mersul este dficil (mai des urcatul si coborat ul scarilor), lordoza se accentueaza. Talie subtire si abdomen bombat anterior, cu atrofii ale pelvisului si regiunii sacrolombare. 2.miopatia facioscapulohumerala Landouzy- Dejerine. Este prinsa fata, cu buza superioara mare ca « de tapir » si ras transversal. Fluieratul imposibil. Atrofi a orbicularului pleoapelor, cu ochii deschisi, lagoftalmie. Amitrofii ale regiunii scapulohumerale. 3.forma scapulohumerala juvenila Erb a copilariei afecteaza musculature scapulohumerala, bicepsul si lungul supinator. 4.miopatia caxofemurala Layden- Moebius are o evolutie mai rapida, cu atrofii ca re cuprind centura pelviana si cea sacrolombara. 5.miopatia pubertatii toraco- abdominala Zimmerlin prinde muschii peritoracici s i ai bratelor. Davidenkov descrie si forme localizate strict abdominal sau la muschii oculari. Forme atipice : miopatia tardiva Nevin, amiotrafii familiale, distrofii muscular e progresive tardive, forme mixte miopatico- neurogene., sindrom miopatic cu semne de corn anterior. MIOTONIA ATROFICA STEINERT Boala descrisa ca o « distrofie miotonica ereditar- familiala, cu transmisie dom inanta autosomica » (Radu Horia, 1978), face trecerea intre miopatii si miotonii. Simptomatologia de baza o constituie atrofiile musculare la gambe, maini, fata c

u dificultate locomotorie, mers stepat si caracteristica de decontractie lenta la limba, muschii maseteri si maini. Atunci cand cerem bolnavului sa desfaca mana stransa, desfacerea ei se va face greu, existand acea decontractie foarte lenta. Tulburar i troficoglandulare : calvitie, deficit ponderal, atrofie testiculara, cataracta, , uneori edentatie si usoare tulburari psihice. MIOTONIA CONGENITALA HIPERTROFICA THOMSEN Este o suferinnta cu caracter congenital, eredofamilial si incurabila, intalnita la varste

tinere. Tabloul clinic. Bolnavii au muschii corpului si ai membrelor hipertrofiati, de a spect atletic, insa cu o forta musculara slaba sub posibilitatile volumului muschilor. Se remarca o lentoare a contarctiei musculare cu decontractie lenta. Miscarile bolnavului, in special, la pornire se efectueaza mai greu. MUTISMUL AKINETIC Manifestare stuporoasa, descrisa de H. Cairns in 1952, observata in hemoragia mezencefalica mai ales, in unele traumatisme cerebrale, corticale sau leziuni an oxice . bolnavul somnolent, stuporos, cu un facies inexpresiv, pare vigil, deschide ochi i fara sa fixeze, neputand sa se exprime. Prezinta o relaxare musculara, cu miscari rudime ntare incetinite de aparare la stimuli si automatisme masticatorii. · 890 afiºãri N NEUROPATIILE COLAGENICE Bolile de colagen, care pot produce neuropatii, sunt afectiuni cu un proces infl amator cronic, partial diseminat, cu afectarea sistemului nervos periferic. NIEMANN- PICK (BOALA NIEMANN- PICK) Suferinta rara, individualizata in 1927 de catre Pick si descrisa clinic in 1958 de A. C. Crocker si S. Faber. Boala Niemann- Pick tip A, aparuta din mica copilarie, prod uce un deficit locomotor, tulburari de intelect si o hepatosplenomegalie. Boala Niemann - Pick tip B, nu este evidentiata decat prin unele modificari viscerale si biologice.Forma NiemannPick tip C cuprinde fenomene neurologice evidente: oftalmoplegie supranucleara c u alterarea miscarilor de verticalitate si convergenta a globilor oculari, semn ca rdinal dupa unii in precizarea diagnosticului. Boala apare in copilarie, cu evolutie lenta si adesea cu sfarsit letal. P PAPILITA Inflamatie a nervului optic in care tulburarile vizuale precoce, accentuate se i nstaleaza rapid, evidentiind la examenul fundului de ochi o papila congestionata, rosie, a desea unilaterala, spre deosebire de staza papilara care apare bilateral de la inceput . Cauzele papilitei : leuconecraxita, encefalita din unele boli infectioase, menin gita tbc, unele infectii focale sinusale, orbitare, oculare, ocluzia arterei temporale, in

toxicatia cu alcool metilic, cu chinina sau penicilamina, precum si arahnoidita optochiasmati ca. PARAPLEGIA Impotenta functionala a membrelor inferioare prin lezarea bilaterala a acii moto rii medulare dupa o leziune de neuron motor central sau periferic. Paraplegia flasca centrala, produsa brusc in leziuni dorsale, este insotita de o suferinta a muschilor pelvini, cu hipotonie, flasciditate si picioare balante.

Paraplegiile flasce pot fi date de : traumatisme vertebro- medulare, hematomieli e, abcese reci, boala Pott, poliradiculonevrite, polineuropatii toxice, boala Heine- Medin si prin diskaliemie. In paraplegia spastica, va exista o contracture piramidala a membrelor paralizat e, cu hiperrefletivitate osteotendinoasa, Babinski bilateral, clonus, reflexe de apara re, automatisme medulare si tulburari sfincteriene. Mersul este foarte greoi, spatic , cu abductia coapselor, cu picioarele tarate in varus ecvin, cu mers uneori digitigra d », topaitor, cu picioarele proiectate inainte si sprijinite in carje. In stadii gra ve cu mare contractura si retractii tendinoase, bolnavul este imobilizat la pat. Apar tulbu rari trofice.Vindecarea este rara, numai in leziunile edematoase reversibile, atunci cand nu este sectionata maduva. In stadiul de paraplegie flasco- spasmodica apar reflexele de automatism medular , tripla retractie si extensia controlaterala a membrelor inferioare In paralizia porfirica paralizia se instaleaza rapid, cu fenomene abdominale si uroporfirie. Boala Gamstorp paralizia prin hiperkaliemie, apare prin deficit de eliminare a p otasiului prin urina. Paraplegia spastica se observa in: leuconevraxite, compresiuni medulare, scleroz a laterala amiotrofica, traumatisme si raniri medulare sau lae rahisului la batrani, in mie lita luetica Erb cu o evolutie lenta in paraplegia spasmodica Strumpell- Lorrain si in encefa lopatia infantila. Prognosticul acestei paraplegii adesea este mai bun ca al paraplegiei flasce din mielite. PARAPLEGIA SPASTICA FAMILIALA STRUMPELL- LORRAIN Boala degenerative, familiala, cu lezarea fasciculului piramidal, cu evolutie le nta de ani, fara a pune bolnavul in pericol. Debutul in copilarie indica o encefalopatie inf antila. PARAPLEGIA SPASTICA SPINALA ERB Boala produsa de sifilis, are o evolutie lent progresiva de ani cu instalarea un ei parapareze spastice si greutate locomotorie. Bolnavii acuza crampe, parestezii, constictii toracice, tulburari sfincteriene si genitale. PARKINSON Boala Parkinson, mai frecventa la barbati dupa 40 de ani, cu o evolutie lent pro gresiva, este o afectiune de paleostriat, cu caracter incurabil, beneficiind de tratament .

Tabloul clinic este dominat de un sindrom hiperkinetico- hipertonic de variata i ntensitate in functie de gravitatea si stadiul ; bolii, cu modificari tonigene ale corpului . Fata bolnavului isi pierde mobilitatea si expresivitatea, devenind rigida (starea Ges icht), luand un aspect ceros datorita hipersudoratiei. Se observa o disparitie a expresivitat ii afective. Rigiditatea musculara imprima segmentelor corpului o semiflexie. Miscarile devin greoaie, lente, cu bradikinezie, ajungandu-se in stadiile evoluate la o deplasar e foarte greoaie, pana la imposibilitatea cu studiu akinetic. Hipertonia plastica ceroasa. Se evidentiaza prin semnul Noica, care releva o con tracture cu marirea tonusuluiin articulatia pumnului atunci cand bolnavul ridica membrul inferior de aceeasi parte cu flexia, extensia articulatiei pumnului efectualat de examina tor. Vorbirea bolnavului devine lenta, monotona, cu palilalie, prin repetarea primei silabe. Scrisul este de asemenea, alterat.

Hiperkinezia consta intr-un tremor involuntar ritmic, de repaus, continuu, exace rbate la emotii, in special la degetele mainilor, constituind semnul fisicului. Tremor al buzelor, barbiei, capului, mai putin al picioarelor si limbii. In stadiile avansate tremorul impiedica actele uzuale, iar hipertonia extrapiram idala ingreuneaza mersul. La factori emotionali apare kinezia paradoxala, bolnavul decontractat putand alerga la locul fixat. Bradipsihie, tulburari psihice, merga nd pana la dementa. PARKINSONISMUL POSTENCEFALIC Apare la tineri in urma unui episod febril cu diplopie si somnolenta. In unele c azuri stadiul acut poate trece neobservat. In mers miscarile asociate ale bratelor dis par, ca si in Parkinson. Se va deosebi de boala Parkinson prin crizele oculogire- caractersiti ce parkinsonismului postencefalic. Acesta inceteaza la inchiderea ochilor si pot ap area la excitatii luminoase si deviatia capului. Tulburarile psihice sunt mai accentuate ca in Parkinson, cu o instabilitate motorie si acatizie- cu schimbarea continua a pozi tiei. Uneori se paote ajunge la stupor si dementa. PAVORUL NOCTURN Manifestare in accese episodice nocturne a copiilor, apreciata, dupa unii autori , ca neepileptica. In crize, tonusul de postura al bolnavului va fi crescut, fiind in sotit de clipiri si miscari ale globilor oculari cu o stare confuza la trezire. POLINEVRITA Polinevrita este considerata un sindrom produs de prinderea simetrica a nervilor periferici. Senzitiv : mialgii, arsuri, parestezii, amorteli. Se deosebesc : 1.polinevrite senzitivo- motorii (in alcoolism) 2.polinevrite motorii pure (in salurnism) 3.forma senzitiva acrodinica a adultului cu dureri si tulburari de sensibilitate superficiala 4.polinevrita pseudotabetica din difterie si alcoolism 5.forma psihopolinevritica din sindromul Korsakov a alcoolicilor cronici 6.rar, polinevrita pseudomiopatica POLINEVRITA ALCOOLICA Se manifesta clinic prin tulburari de sensibilitate, motilitate, mialgii, hipoes tezie simetrica periferica fara amiotrofii. Deficitul motor este mai accentuat la membrele infer ioare, cu

mers stepat si abolirea reflexelor achiliene. Uneori predomina tulburarile de se nsibilitate, fara modificari de reflexe. POLINEVRITA DIABETICA Predomina tulburarile de sensibilitate de aspect pseudotabetic, uneori cu semne piramidocerebeloase ca in scleroza combinata. Adesea mononevrite, amiotrofii, dureri si atingeri de nervi oculomotorii, faciali.

POLINEVRITA DIFTERICA Tulburarile neorologice din formele grave ale bolii se in staleaza dupa vindecar ea difteriei, prin difuzarea toxinei pe traiectul nervilor, fiind afectati muschii valului palatului si ai laringelui, cu tulbuarri de deglutitie pentru lichide. In formel e tardive cu atingerea nervilor periferici, fara prindereavalului palatin si cu tulburari de sensibilitate profunda, se creeaza forma pseudotabetica a polinevritei difterice, care s eva d eosebi greu de un tabes, fiind caracterizata prin ataxie, abolirea reflexelor achiliene si r otuliene si stepaj Tulburari cu litera A Agorafobia Este anxietatea referitoare la, sau evitarea de locuri sau situatii din care sca parea poate fi dificila (sau jenanta) sau in care ajutorul poate sa nu fie accesibil, in eventu alitatea unui atac de panica sau de simptome similare panicii. Fricile agorafobice implica de regula grupe de situatii care include faptul de a te afla singur in afara casei, a te a fla in multime sau stand la rand, a te afla pe un pod si a calatori cu autobuzul, trenul sau au tomobilul. Situatiile sunt evitate sau sunt indurate cu o detresa semnificativa ori cu team a de a nu avea un atac de panica sau simptome similare panicii, ori necesita prezenta unui companion. Amnezia disociativa Perturbarea predominanta o constituie unul sau mai multe episoade de incapacitat e de a evoca informatii personale importante, de regula de natura stresanta, si care es te prea intinsa pentru a putea fi explicata de uitarea comuna. Perturbarea nu survine exclusiv in cursul tulburarii de identitate disociativa, fugii disociative, stresul posttraumatic, stresul acut sau tulburarii de somatizare si nu se datoreaza efectelor fiziologice ale unei substante sau ale unei conditii neurolo gice ori ale altei conditii medicale generale. Simptomele cauzeaza o detresa sau deteriorare in domeniul social, profesional sau in alte domenii importante de functionare. Anorexia nervoasa Refuzul de a mentine greutatea corporala la, sau deasupra unei greutati minime n ormale pentru etatea si inaltimea sa (pierderea in greutate ducand la mentinerea greuta tii

corporale la mai putin de 85 % din cea expectata sau incapacitatea de a lua in g reutate plusul expectat in cursul perioadei de crestere, ducand la o greutate corporala de mai putin de 85% din cea expectata). Frica intensa de a nu lua in greutate sau dea d eveni grasa, chiar daca persoana este subponderala. Perturbarea modului in care este experimentata greutatea sau conformatia corpului propriu, nedatorata influentei greutatii sau conformatiei corporale asupra autoevaluarii sau negarea seriozitatii greutat ii corporale scazute actuale. Anxietate generalizata

Anxietate si preocupare survenind mai multe zile da decat nu timp de cel putin 6 luni, in legatura cu un numar de evenimente sau activitati. Persoana constata ca este dif icil sa-si controleze preocuparea. Anxietatea si preocuparea sunt asociate cu trewi (sau ma i multe) din urmatoarele sase simptome: Neliniste sau sentimentul de stat ca oe ghimpi A fi rapid fatigabil Dificultate in concentrare sau senzatie de vid mental Iritabilitate Tensiune musculara Perturbare de somn (dificultate in a adormi sau in a ramane adormit ori somn nel inistit si nesatisfacator) Anxietatea, preocuparea sau acuzele somatice cauzeaza o detresa sau deteriorarea semnificativa clinic in domeniul social, profesional sau in alte domenii importa nte de functionare. Atac de panica Perioada distincta de frica intensa sau de disconfort in care patru (sau mai mul te) din urmatoarele simptome apar brusc si ating culmea in decurs de 10 minute: - palpitatii, batai puternice ale inimii sau accelerarea ritmului cardiac - transpiratii - tremor sau trepidatie - senzatie de sufocare sau de strangulare - durere sau disconfort precordial - greata sau detresa abdominala - senzatie de ameteala, dezechilibru, vertij sau lesin - sentimentul de irealitate - frica de pierderea a controlului sau de a nu innebuni - frica de a nu muri - senzatie de amorteala sau de furnicaturi - frisoane sau valuri de caldura Aversiunea sexuala Aversiune extrema, recurenta sau persistenta fata de contactul sexual si evitare a tuturor (sau aproape a tuturor) contactelor sexuale genitale cu un parter sexual. Pertur barea cauzeaza detresa sau dificultati interpersonale semnificative. Tulburarea de personalitate antisociala Un pattern pervasiv de desconsiderare si violare a drepturilor altora aparand de la etatea de 15 ani, ca indicat de trei (sau mai multe) din urmatoarele: - incapacitatea de a se conforma normelor sociale in legatura cu comportamentele legale, indicata de comiterea repetata de acte care constituie motive de arest; - incorectitudine, indicata de mintitul repetat, uzul de alibiuri, manipularea a ltora pentru profit sau placere personala;

- impulsivitate sau incapacitate de a planui dinainte; - iritabilitate si agresivitate, indicate de luptele sau atacurile corporale rep etate; - neglijenta nesabuita pentru siguranta sa sau a altora; - iresponsabilitate considerabila, indicata prin incapacitatea repetata de a ave a un comportament consecvent in munca ori de a-si onora obligatiile financiare; - lipsa de remuscare, indicata prin a fi indiferent ori a justifica de ce a facu t sa sufere ori a maltratat sau a furat de la altul. Individul are cel putin 18 ani. Exista proba unei tulburari de conduita cu debut inainte de 15 ani. Tulburari cu litera B Bulimia nervoasa Episoade recurente de mancat excesiv. Un episod de mancat excesiv se caracterize aza prin ambii itemi care urmeaza: Mancatul intr-o anumita perioada de timp (de exe. In decurs de 2 ore) a unei can titati de mancare mai mare decat cea pe care cei mai multi oameni ar putea-o manca in acee asi perioada de timp si in circumstante similare; Sentimentul de lipsa de control al mancatului in cursul episodului (de ex. senti mentul ca persoana respectiva nu poate stopa mancatul sau controla ce sau cat de mult mana nca). Comportament compensator inadecvat recurent in scopul prevenirii luarii in greut ate, cum ar fi varsaturile autoprovocate, abuzul de laxative, diuretice, clisme sau a lte medicamente, postul sau exercitii excesive. Mancatul excesiv si comportamentele compensatorii inadecvate apar ambele, in medie de cel putin doua ori pe saptaman a, timp de 3 luni. Autoevaluarea este in mod nejustificat iinfluentata de conformatia si greutatea corpului. Perturbarea nu survine exclusiv in cursul episoadelor de anorexie nerv oasa. Tulburarea de personalitate borderline Un pattern pervasiv de instabilitate a relatiilor interpersonale, imaginii de si ne si afectelor, si impulsivitate marcanta, incepand precoce in perioada adulta si pre zent intr-o varietate de contexte, ca indicat de cinci (sau mai multe) din urmatoarele: - eforturi disperate de a evita abandonul real sau imaginar - un pattern de realatii interpersonale intense si instabile caracterizat prin a lternare intre extremele de idealizare si devalorizare; - perturbare de identitate: imagine de sine sau constiinta de sine marcant si pe rsistent instabila; - impulsivitate in cel putin doua domenii care sunt potential autoprejudiciate ( cheltuieli, sex, abuz de o substanta, condus imprudent, mancat excesiv); - comportament, gesturi sau amenintari recurente de suicid sau comportament

automutilant; - instabilitate afectiva datorata unei reactivitati marcante a dispozitiei; - sentimentul cronic de vid; - manie intensa, inadecvata ori dificultate in a controla mania (manifestari fre cvente de

furie, stare coleroasa permanenta, batai repetate) - ideatie paranoida sau simptome disociative severe, tranzitorii, in legatura cu stresul Inapoi la dictionarSpecializari · Psihoterapie · Psihosexologie · Logopedie · Consultanta organizationala · Evaluare si testare de personal · Psihodiagnostic · Terapia prin arta · Consilierea online · Co-terapie de cuplu si familie Chestionar psihologic Vrei sa afli mai multe despre tine? Acum ai posibilitatea sa te cunosti. Iti pun em la dispozitie Chestionare psihologice care iti vor raspunde la curiozitatilor tale. Povesti pentru viata Pentru ca sunteti adulti, poate va ganditi ca vremea povestilor a trecut. Va gan diti ca povestile sunt pentru perioada copilariei, iar acum, acele vremuri sunt apuse de mult. Nimic mai neadevarat. Niciodata nu este tarziu pentru o poveste. Citeste acum o poveste. Alege sa citesti Cum sa-ti intelegi sotul Lasa-ma sa-ti aud glasul Mami, tati, ma auziti? Articole Despre copii, pentru parinti Adolescenta In cuplu Provocarile din viata adultilor Dictionar de fobii Afla explicatiile fobiilor. Va punem la dispozitie un mic dictionar al acestora. Veti fi uluiti cate pot exista.

Dictionar de logopedie Afla explicatiile termenilor din domeniul logopediei. Dictionar de neurologie Afla explicatiile termenilor din domeniul neurologiei. Dictionar tulburari mentale Afla explicatiile tulburarilor mentale - sursa DSM IV Desenul copilului meu Trimite desenul preferat al copilului tau la contact@terapiam.ro si psihologii n ostri iti vor spune lucruri interesante despre personalitatea lui. Vezi si desenele altor copi i. Acasã Tulburari cu litera C Cosmar Desteptari repetate din perioada de somn major sau din atipeli, cu evocarea imed iata a unor vise intinse si extrem de terifiante implicand de regula amenintari la supr avietuire, securitate sau stima de sine. La desteptarea din visele terifiante,. Persoana de vine rapid orientata si alerta. Experimentarea visului sau perturbarea de somn care rezulta din desteptarea cauzeaza o detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesionala ori in alte domenii importante de functionare. Cleptomania Incapacitatea recurenta de a rezista impulsurilor de a fura obiecte care nu sunt necesare pentru uzul lor personal ori pentru valoarea lor monetara. Senzatie de tensiune imediat inaintea comiterii furtului. Placere, gratificatie sau usurare in timpul comiter ii furtului. Furtul nu este comis pentru a exprima furia sau razbunarea si nu este raspunsul la o idee deliranta sau la o halucinatie. Furtul nu este explicat mai bine de tulburarea d e conduita, de un episod maniacal ori tulburarea de personalitate antisociala. Inapoi la dictionarTulburarea de personalitate dependenta O necesitate excesiva si pervasiva de a fi supervizat, care duce la un comportam ent submisiv si adeziv si la frica de separare si care incepe precoce in perioada ad ulta si este prezent intr-o varietate de contexte, dupa cum este indicat in cinci (sau mai mu lte) din

urmatoarele:

Are dificultati in a lua decizii comune fara o cantitate excesiva de consilii si reasigurari din partea altora; Necesita ca altii sa-si asume responsabilitatea pentru cele mai importante domen ii ale vietii lui; Are dificultati in a-si exprima dezacordul fata de altii din cauza fricii de a n u pierde suportul sau aprobarea (nu implica frica reala de retributie) Are dificultati in a initia proiecte ori a face ceva singur (din cauza lipsei de incredere in judecata sau capacitatile sale, mai curand decat din cauza lipsei de motivatie s au de energie); Merge foarte departe spre a obtine solicitudine si suport de la altii, pana la p unctul de a se oferi voluntar sa faca lucruri care sunt neplacute; Se simte incomodat sau lipsit de ajutor cand ramane singur din cauza fricii exag erate de a nu fi in stare sa aiba grija de sine; Cauta urgent alta relatie drept sursa de supervizare si suport cand o relatie st ransa se termina; Este preocupat in mod exagerat de frica de a nu fi lasat sa aiba grije de sine. Tulburarea de personalitate depresiva Un pattern pervasiv de comportamente si cognitii depresive, incepand precoce in perioada adulta si prezent intr-o varietate de contexte, dupa cum este indicat d e cinci (sau mai multe) din urmatoarele: - dispozitia habituala este dominata de tristete, disperare, dezgust, dezolare, nefericire - ideea de sine se concentreaza pe convingerile de insuficienta, inutilitate si stima de sine scazuta - este critic, acuzator si depreciativ fata de sine - este ruminativ si dispus la aprehensiune - este sceptic, critic si prudent fata de altii - este pesimist - este inclinat spre sentimente de culpa sau remuscare Tulburarea depresiv-anxioasa Dispozitie disforica recurenta sau persistenta, durand cel putin o luna. Dispozi tia distrofica este acompaniata timp de cel putin o luna de patru (sau mai multe) di n urmatoarele simptome: dificultate in concentrare sau vid mental perturbare a somnului energie scazuta iritanilitate aprehensiune usor de miscat pana la lacrimi hipervigilitate se asteapta la tot ce este mai rau

- disperare (pesimism pervasiv in legatura cu viitorul) - stima de sine scazuta sau sentimente de inutilitate Dispareunie Durere genitala recurenta sau persistenta asociata cu contactul sexual, fie la b arbat, fie la femeie. Perturbarea cauzeaza detresa sau dificultati interpersonale semnificativ e. Perturbarea nu este cauzata exclusiv de vaginism sau de lipsa de lubrifiere. Dorinta sexuala diminuata Fantezii sexuale si dorinta de activitate sexuala persistent sau recurent defici tare (sau absente). Judecata de deficienta sau de absenta este facuta de clinician, luand in considerare factorii care afecteaza functionarea sexuala, cum ar fi etatea si co ntextul vietii persoanei. Perturbarea cauzeaza detresa sau dificultati interpersonale se mnificative. Exhibitionism In decursul unei perioade de cel putin 6 luni, fantezii excitante sexual, intens e, recurente, impulsiuni sexuale sau comportamente implicand expunerea propriilor organe sexua le unui strain insuspectant. Ejacularea precoce Ejaculare persistenta sau recurenta la excitatie sexuala minima, inainte, in tim pul sau la scurt timp dupa penetrare, si inainte ca persoana s-o doreasca. Clinicianul treb uie sa tina seama de factorii care afecteaza durata fazei de excitatie, cum ar fi noutatea p artenerei sau situatiei sexuale si frecventa recenta a activitatii sexuale. Perturbarea ca uzeaza detresa sau dificultati interpersonale semnificative. Tulburarea exploziva intermitenta Mai multe episoade distincte de incapacitate de a rezista impulsurilor agresive care duc la acte de atac grav sau de sistrugere a proprietatii. Gradul de agresivitate manif estata in cursul episoadelor este disproportionat in mod flagrant fata de orice stresori p sihosociali precipitanti. Tulburarea de personalitate evitanta Un pattern pervasiv de inhibitie sociala, sentimente de insuficienta si hipersen sibilitate la evaluarea negativa, incepand precoce in perioada adulta si prezent intr-o variet ate de contexte, dupa cum este indicat de patru (sau mai multe) din urmatoarele:

Evita activitatile profesionale care implica un contact interpersonal semnificat iv, din cauza fricii de critica, dezaprobare sau rejectie; Nu doreste sa se asocieze cu alti oameni decat daca este sigur ca este apreciat;

Manifesta retinere in relatiile intime din cauza fricii de a nu se face de ras s au de a nu fi ridiculizat; Este preocupat de faptul de a nu fi criticat sau rejectat in situatii sociale; Este inhibat in situatii interpersonale noi din cauza sentimentelor de inadecvar e; Se vede pe sine ca inapt social, inatractiv ori inferior altora; Este extrem de ezitant in a-si asuma riscuri personale ori de a se angaja in act ivitati noi pentru ca acestea pot evidentia punerea in dificultate. Inapoi la dictionarFobie specifica Frica intensa persistenta, excesiva sau nejustificata, provocata de prezenta sau anticiparea unui obiect sau situatii specifice (zbor, inaltimi, animale, injectie, sange etc ) Expunerea la stimulul fobic provoaca aproape in mod constant un raspuns anxios i mediat care poate lua forma unui atac de panica circumscris situational sau predispus s ituational. La copii anxietatea poate fi exprimata prin exclamatii, accese coleroase, stupef actie sau agatare de ceva. Persoane recunoaste ca frica sa este excesiva sau nejustificata . Situatia fobica este evitata sau indurata cu anxietate sau detresa intensa. Fobie sociala Frica intensa si persistenta de una sau mai multe situatii speciale sau de funct ionare, in care persoana este expusa unor oameni nonfamiliari sau unei posibile scrutari de catre altii. Individul se teme ca va actiona intr-un mod care va fi jenant si umilitor . Expunerea la situatia sociala temuta provoaca aproape constant anxietate, care ia forma un ui atac de panica limitat situational sau predispus situational. Persoana recunoaste ca fri ca sa este excesiva si nejustificata. Situatiile sociale sau de functionare temute sunt evi tate sau chiar uindurate cu anxietate sau detresa intensa. Evitarea, anticparea anxioasa sau de tresa in situatia sociala sau de functionare temuta interfereaza semnificativ cu rutina n ormala, cu functionarea profesionala sau activitati sociale ori cu relatia persoanei sau ex ista o detresa marcata in legatura cu faptul de a avea fobia. La indivizii sun 18 ani, durata e ste de cel putin 6 luni. Fetisismul In decursul unei perioade de cel putin 6 luni, fantezii excitante sexual, intens e, recurente, impulsiuni sexuale sau comportamente implicand uzul unor obiecte inerte (ex. Len jerie feminina). Obiectele fetis nu sunt limirtate la articolede imbracaminte feminina utilizate in travestire sau la instrumente destinate stimularii genitale (ex. vibrator).

Fetisismul transvestic In decursul unei perioade de cel putin 6 luni, fantezii excitante sexual, intens e, recurente, impulsiuni sexuale sau comportamente implicand travestirea. Frotteurismul

In decursul unei perioade de cel putin 6 luni, fantezii excitante sexual, intens e, recurente, impulsiuni sexuale sau comportamente implicand atingerea si frecarea de o persoa na care nu consimte. NARCOLEPSIA Tulburare caracterizata prin somnolenta diurna excesiva , pierderea temporara, brusca a tonusului muscular ce cauzeaza slabiciune si imobi lizare. Debuteaza intre varstele de 10 si 20 de ani, cu toate ca se poate instala si mai devreme, fiind mai frecventa la barbati. Paralizia in timpul somnului si halucinatiile hipnagogice se manifesta doar la u n sfert dintre pacienti. Hipocondria Preocuparea subiectului in legatura cu faptul ca ar avea sau chiar convingerea c a are o maladie severa, bazata pe interpretarea eronata de catre acesta a simptomelor co rporale. Preocuparea persista in dispretul evaluarii medicale corespunzatoare si a asigur arii de contrariu. Convingerea subiectului nu este de intensitate deliranta si nu este l imitata la preocuparea circumscrisa la aspect. Preocuparea cauzeaza o detresa sau deteriora re semnificativa in domeniul social, profesional ori in alte domenii importante de functionare. Durata perturbarii este de cel putin 6 luni. Hipersomnia primara Acuza predominanta o constituie somnolenta excesiva pentru cel putin o luna (sau mai putin daca este recurenta), evidentiata, fie prin episoade prelungite de somn, f ie prin episoade de somn diurn care survin aproape zilnic. Somnolenta excesiva cauzeaza o detresa sau deteriorarea semnificativa clinic in domeniul social, profesionala o ri in alte domenii importante de functionare. Somnolenta excesiva nu este aplicata mai bine de insomnie si nu survine exclusiv in cursul evolutiei altei tulburari de somn si n u poate fi explicata printr-o cantitate insuficienta de somn. Perturbarea nu se datoreaza e fectelor fiziologice directe ale unei substante ori ale unei conditii medicale generale. Tulburarea de personalitate histrionica Un pattern pervasiv de emotionalitate excesiva si de cautare a atentiei, incepan d precoce in perioada adulta si prezent intr-o varietate de contexte, dupa cum est e indicat de cinci (sau mai multe) din urmatoarele: - este incomodat in situatiile in care nu se afla in centrul atentiei - interactiunea cu altii este caracterizata adesea printr-un comportament seduca

tor sau provocator sexual inadecvat; - prezinta o schimbare rapida si o expresie superficiala a emotiilor; - uzeaza in mod constant de aspectul fizic pentru a atrage atentia asupra sa; - are un stil de a vorbi extrem de impresionistic si lipsit de detalii; - prezinta autodramatizare, teatralism si o expresie exagerata a emotiilor; - este sugestionabil, adica usor de infuentat de altii sau de circumstante; - considera relatiile de a fi mai intime decat sunt in realitate Insomnia primara

Acuza predominanta o constituie dificultatea in initierea sau mentinerea somnulu i ori somnul nereconfortant, pentru cel putin o luna. Perturbarea de somn cauzeaza o detresa sau deteriorarea semnificativa clinic in domeniul social, profesionala ori in alte domenii importante de functionare. Perturbarea nu survine exclusiv in cursul altei tulburari mentale (de ex. tulburarea depresiva majora, anxietatea generalizata sau delirium). Perturbarea nu se datoreaza efectelor fiziologice di recte ale unei substante ori ale unei conditii medicale generale. Jocul de sansa patologic Comportament dezadaptativ de joc de sansa persistent si recurent, dupa cum este indicat de cinci (sau de mai multe) din urmatoarele: Este preocupat de jocul de sansa (este preocupat de retrairea experintelor de jo c anterioare, de handicap sau de planificarea sansei ori se gandeste la modalitati le de procurare a banilor cu care sa joace); Necesita sa joace cu sume crescande de bani in vederea obtinerii excitatiei dori te; Are repetate eforturi infructuase de a controla, reduce sau stopa jocul de sansa ; Este nelinistit sau iritabil cand incearca sa reduca sau sa stopeze jocul de san sa; Joaca pentru a scapa de probleme ori pentru usurarea unei dispozitii disforice (sentimente de inutilitate, de culpa, anxietate sau depresie) Dupa pierderea banilor la joc, revine in alta zi pentru a recupera Minte membrii familiei, pe terapeut sau pe altii, pentru a ascunde dimensiunea implicarii in jocul de sansa patologic; A comis acte ilegale, precum falsul, frauda, furtul, delapidarea, pentru a finan ta jocul de sansa; A periclitat sau pierdut o relatie importanta, un post, ori o oportunitate educa tionala sau de cariera din cauza jocului de sansa; Se bazeaza pe altii spre a procura banii necesari iesirii dintr-o situatie finan ciara disperata cauzata de jocul de sansa. Narcolepsie Atacuri irezistibila de somn reconfortant care survin zilnic, in decurs de cel p utin 3 luni. Prezenta uneia sau a ambelor, din cele ce urmeaza: Cataplexie (scurte episoade de pierdere bilaterala a tonusului muscular, cel mai adesea in asociere cu o emotie intensa) Intruzii recurente de elemente ale somnului cu miscari oculare rapide, in tranzi tia de la somn la vigilitate manifestate fie prin halucinatii hipnopompice sau hipnagogice , ori paralizie de somn, la inceputul sau la terminarea episoadelor de somn. Perturbarea nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante ori

ale unei conditii medicale generale. Tulburarea de personalitate narcisistica

Un pattern pervasiv de grandoare, necesitate de admiratie si lipsa de empatie, i ncepand precoce in perioada adulta si prezent intr-o varietate de contexte, dupa cum est e indicat in cinci (sau mai multe) din urmatoarele: Are un sentiment grandios de autoimportanta (isi exagereaza realizarile si talen tele, asteapta sa fie recunoscut ca superior fara realizari corespunzatoare); Este preocupat de fantezi de succes nelimitat, de putere, stralucire, frumusete sau amor ideal; Crede ca este aparte si unic si poate fi inteles numai de, ori trebuie sa se asoci eze numai cu, alti oameni (sau institutii) speciali ori cu status inalt; Necesita admiratie excesiva; Are un sentiment de indreptatire, adica pretentii exagerate de tratament favorab il special ori de supunere automata la dorintele sale; Este exploatator interpersonal, adica profita de altii spre a-si atinge propriil e scopuri; Este lipsit de empatie; este incapabil sa recunoasca sau sa se identifice cu nec esitatile sau sentimentele altora; Este adesea invidios pe altii sau crede ca altii sunt invidiosi pe el; Prezinta comportamente sau atitudini arogante, sfidatoare. ulburarea de personalitate obsesivo compulsiva Un pattern pervasiv de preocupare pentru ordine, perfectionism si control mental si interpersonal in detrimentul flexibilitatii, deschiderii si eficientei, incepand precoce in perioada adulta si prezent intr-o varietate de contexte, dupa cum este indicat d e cel putin patru (sau mai multe) din urmatoarele: Este preocupat de detalii, reguli, liste, ordine, organizare sau planuri, in asa masura ca obiectivul major al activitatii este pierdut; Prezinta perfectionism care interfereaza cu indeplinirea sarcinilor (este incapa bil sa realizeze un proiect, deoarece nu sunt indeplinite standardele sale ectrem de st ricte); Este excesiv de devotat muncii si productivitatii, mergand pana la excluderea activitatilor recreative si a amicitiilor; Este hiperconstiincios, scrupulos si inflexibil in probleme de moralitate, etica sau valori; Este incapabil sa se debaraseze de obiecte uzate sau inutile, chiar cand acestea nu au nici o valoare sentimentala; Refuza sa delege sarcini sau sa lucreze cu altii in afara de cazul cand acestia se supun exact modului lui de a face lucrurile; Adopta un stil avar de a cheltui, atat fata de sine, cat si fata de altii; banii fiind vazuti ca vazuti ce trebuie strans pentru eventuale catastrofe; Manifesta rigiditate si obstinatie. Piromania

Punerea deliberata si intentionata a focului in mai mult decat o singura ocazie. Tensiune sau excitatie afectiva inaintea actului. Fascinatie, interes, curiozitate sau at ractie pentru

foc si contextele sale situationale (de ex. detalii, utilizari, consecinte). Pla cere, gratificatie sau usurare cand pune foc ori cand asista sau participa la inlaturarea consecint elor sale. Punerea focului nu este facuta pentru un beneficiu financiar, ca expresie a unei ideologii sociopolitice, pentru a ascunde o activitate criminala, pentru a exprima furia s au razbunarea, pentru a ameliora propriile circumstante de viata, ca raspuns la o i dee deliranta sau halucinatie, ori ca rezultat al deteriorarii judecatii. Punerea focului nu se explica mai bine de tulburarea de conduita, de un episod m aniacal ori tulburarea de personalitate antisociala. Pedofilia In decursul unei perioade de cel putin 6 luni, fantezii excitante sexual, intens e, recurente, impulsiuni sexuale sau comportamente implicand activitatea sexuala cu un copil s au cu copii prepuberi (in general in etate de 13 ani sau mai mici). Persoana este in e tate de cel putin 16 ani si cu cel putin 5 ani mai mare decat copilul sau copiii. Tulburarea de personalitate paranoida O neincredere si suspiciune pervaziva fata de altii, incat intentiile acestora s unt interpretate ca rauvoitoare, incepand precoce in perioada adulta si prezente int r-o varietate de contexte, dupa cum este indicat de patru (sau mai multe) din urmato arele: Suspecteaza, fara o baza suficienta, ca altii il/o exploateaza, prejudiciaza sau inseala; Este preocupat de dubii nejustificate referitoare la loialitatea sau corectitudi nea amicilor sau asociatilor; Refuza sa aiba incredere (in altii) din cauza fricii nejustificate ca informatii le vor fi utilizate malitios contra sa; Citeste intentii degradante sau amenintatoare in remarci sau evenimente benigne; Poarta pica tot timpul, adica este implacabil fata de insulte, injurii sau ofens e; Percepe atacuri la persoana sau la reputatia sa, care nu sunt evidente altora si este prompt in a actiona coleros sau in a contraataca; Are suspiciuni recurente, fara nici o justificare, Stresul posttraumatic Persoana a fost supusa unui eveniment traumatic in care ambele din cele care urm eaza sunt prezente: Persoana a experimentat, a fost martora ori a fost confruntata cu un eveniment s au evenimente care au implicat moartea efectiva, amenintarea cu moartea ori o vatam

are serioasa sau o periclitare a integritatii corporale propri ori a altora; Raspunsul persoanei a implicat o frica intensa, neputinta sau oroare. La copii s e poate manifesta printr-un comportament dezorganizat sau agitat. Evenimentul tramatic este reexprimat persistent intr-unul din urmatoarele moduri : Amintiri detresante recurente si intrusive ale evenimentului, incluzand imagini, ganduri sau perceptii

Vise detresante recurente ale evenimentului Actiune si simtire ca si cum evenimentul traumatic ar fi fost recurent Detresa psihologica intensa la expunerea la stimuli interni sau externi care simbolizeaza sau seamana cu un aspect al evenimentului traumatic Reactivitatea fiziologica la expunerea la stimuli interni sau externi care simbo lizeaza sau seamana cu un aspect al evenimentului traumatic Evitarea persistenta a stimulilor asociati cu trauma si paralizia reactivitatii generale, dupa cum este indicat de trei (sau mai multe) din urmatoarele: Eforturi de a evita gandurile, sentimentele sau conversatiile asociate cu trauma Eforturi de a evita activitati, locuri sau persoane care desteapta amintiri ale traumei Incapacitatea de a aevoca un aspect important al traumei Diminuarea marcata a interesului sau participarii la activitati semnificative Sentimentul de detasare sau de instrainare de altii Gama restransa a afectului Sentimentul de viitor ingustat (nu doreste o cariere, sa se casatoreasca, sa aib a copii) Simptome persistente de excitatie crescuta dupa cum este indicat de doua (sau de mai multe) din urmatoarele: Dificultate in adormire sau a in ramane adormit Iritabilitate sau accese coleroase Dificultate in concentrare Hipervigilitate Raspuns de tresarire exagerat Durata perturbarii este de mai mult de 1 luna. Schizofrenia Este o tulburare care dureaza cel putin 6 luni si include cel putin o luna de si mptome ale fazei active: idei delirante, limbaj dezorganizat, comportament dezorganizat sau catatonic, simptome negative. Subtipurile schizofreniei Tipul paranoid: - preocupare pentru una sau mai multe idei delirante sau halucinatii auditive fr ecvente - nici unul din urmatoarele simptome nu este notabil: limbaj dezorganizat, compo rtament dezorganizat sau catatonic, aplatizare afectiva. Tipul dezorganizat: - oricare din urmatoarele sunt notabile: limbaj dezorganizat, comportament dezor ganizat sau catatonic, aplatizare afectiva. - Nu sunt satisfacute criteriile pentru tipul catatonic Tipul catatonic: (cel putin 2 din urmatoarele) - imobilitate motorie evidentiata prin catalepsie - activitate motorie excesiva - negativism extrem

- bizarerii ale miscarii voluntare evidentiate prin posturi, miscari stereotipe sau grimase notabile - ecolalie sau ecopraxie Somnambulism Episoade repetate de sculat din pat in timpul somnului si mers imprejur, surveni nd de regula in prima treime a episodului de somn major. In timp ce somnambuleaza, per soana are o fata rigida, inexpresiva, este relativ noncreativa la efortueile altora de a comunica cu ea si poate fi desteptata numai cu mare dificultate. La desteptare persoana are amnezie pentru episod. Timp de mai multe minute dupa desteptarea din episodul de somnambulism, nu exista nici o deteriorare a activitatii mentale sau a comportam entului. Somnambulismul cauzeaza detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional sau in alte domenii importante de functionare. Perturbarea n u se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante ori ale unei conditii medicale generale. Tulburare de personalitate schizotipala Un pattern pervasiv de deficite sociale si interpersonale manifestat prin discon fort acut in relatii si reducerea capacitatii de a stabili relatii intime precum si prin dist orsiuni cognitive si de perceptie, si excentricitati de comportament, incepand precoce i n perioada adulta si prezent intr-o varietate de contexte, dupa cum este indicat de cinci ( sau mai multe) din urmatoarele: - idei de referinta (excluzand ideile delirante de referinta) - gandire magica sau credinte stranii care influenteaza comportamentul si sunt incompatibile cu normele subculturale; - experinte perceptive insolite, incluzand iluzii corporale; - gandire si limbaj bizar; - suspiciozitate sau ideatie paranoida; - afect inadecvat sau coartat; - comportament sau aspect bizar, excentric sau particular; - lipsa prietenilor sau a confidentilor apropiati, altii decat rude de gradul I - anxietate sociala excesiva care nu diminua odata cu familiarizarea si tinde a fi asociata mai curand cu temeri paranoide decat cu judecati negative despre sine Tulburarea de personalitate schizoida Un pattern pervasiv de detasare de relatiile sociale si o gama restransa de expr imare a emotiilor in situatii interpersonale, incepand precoce in perioada adulta si pre zentate intr o varietate de contexte, dupa cum este indicat de patru (sau mai multe) din urma toarele:

- nici nu doreste si nici nu se bucura a fi membrul unei familii - alege aproape intotdeauna activitati - are putin sau nu are nici un interes ana - ii plac putine sau nu-i plac nici un

de relatii stranse, inclusiv de faptul de solitare in a avea experinte sexuale cu alta perso fel de activitati

- lipsa prietenilor sau a confidentilor apropiati, altii decat rude de gradul I - pare a fi indiferent/a la criticile sau laudele altora - prezinta raceala emotionala, detasare sau afectivitate plata. Tulburarea de somatizare Un istoric de mai multe acuze somatice incepand inainte de etatea de 30 de ani c are survin o perioada de multi ani si care au drept rezultat solitarea tratamentului sau o deteriorare semnificativa in domeniul social, profesional sau in alte domenii im portante de functionare. Fiecare din urmatoarele criterii trebuie sa fi fost satisfacute, cu simptome ind ividuale survenind oricand in cursul perturbarii: Patru simptome alergice: un istoric de durere sau cel putin patru sedii sau func tiuni (cap, abdomen, spate, articulatii, extremitati, piept etc) Doua simptome gastrointestinale: un istoric de cel putin doua simptome gastrointenstinale, altele decat durerea (greata, flatulenta, varsaturi, diaree sau intoleranta la diverse alimente) Un simptom sexual: un istoric de cel putin un simptom sexual sau de reproducere, altul decat durerea (indiferenta sexuala, disfunctie erectila sau ejaculatorie, menstr uatii neregulate etc) Un simptom pseudoneurologic: un istoric de cel putin un simptom sau deficit suge rand o conditie neurologica nelimitata la durere (dificultate in deglutitie sau senza tie de nod in gat, afonie, retentie de urina, crize epileptice, simptome disociative, cum ar f i amnezia ori o pierdere a cunostintei, alta decat lesinul) Sadismul sexual In decursul unei perioade de cel putin 6 luni, fantezii excitante sexual, intens e, recurente, impulsiuni sexuale sau comportamente implicand acte (reale, nu simulate) in care suferinta victimei este excitanta sexual pentru persoana. Tulburarea de orgasm a barbatului Intarzierea sau absenta, persistenta sau recurenta, a orgasmului, dupa o faza de excitatie normala in cursul activitatii sexuale pe care clinicianul, tanand cont de etatea persoanei, o considera a fi adecvata in focalizare, intensitate si durata. Perturbarea cauzea za detresa sau dificultati interpersonale semnificative. Tulburarea de excitatie sexuala a femeii Incapacitatea persistenta sau recurenta de a atinge sau de a a mentine pana la r ealizarea activitatii sexuale, un raspuns adecvat de lubrifiere-umectare la excitatia sexu ala.

Perturbarea cauzeaza detresa sau dificultati interpersonale semnificative. Tulburarea de erectie a barbatului

Incapacitate recurenta sau persistenta de a atinge ori de a mentine o erectie ad ecvata pana la realizarea activitatii sexuale. Perturbarea cauzeaza detresa sau dificultati interpersonale semnificative. Tulburarea de orgasm a femeii Intarzierea sau absenta, persistenta sau recurenta, a orgasmului, dupa o faza de excitatie normala. Femeile prezinta o mare variabilitate in tipul sau intensitatea stimula rii care declanseaza orgasmul. Diagnosticul de tulburare de orgasm a femeii trebuie sa se bazeze pe judecata clinicianului ca abilitatea orgasmica a femeii este mai redusa decat ar fi rezonabil pentru etatea femeii, experienta sa sexuala si adecvarea stimularii se xuale pe care o primeste. Perturbarea cauzeaza detresa sau dificultati interpersonale sem nificative. Teroarea de somn Episoade recurente de desteptare brusca din somn,survenind de regula in cursul p rimei treimi a episodului de somn major si incapand cu un strigat de panica. Frica int ensa si semne de agitatie vegetativa, cum ar fi tahicardia, respiratia rapida si transpi ratia, in cursul fiecarui episod. Lipsa relativa de reactivitate la eforturile altora de a calma persoana in timpul episodului. Nici un vis nu este evocat in detaliu si exista a mnezie pentru episod. Episoadele cauzeaza detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional sau in alte domenii importante de functionare. Pert urbarea nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante ori ale unei co nditii medicale generale. Inapoi la dictionar Vaginism Spasm involuntar, persistent sau recurent, al musculaturii treimii externe a vag inului, care interfereaza cu actul sexual. Perturbarea cauzeaza detresa sau dificultati inter personale semnificative. Voyeurism In decursul unei perioade de cel putin 6 luni, fantezii excitante sexual, intens e, recurente, impulsiuni sexuale sau comportamente implicand actul privirii unei persoane care nu suspecteaza nimic si care este nuda, in curs de dezbracare sau angajata in activ itatea

sexuala. http://www.terapiam.ro/vise-cu-litera http://www.terapiam.ro/interpretarea-psihologica-viselor

Dictionar de logopedie Afonemie = pronuntarea eliptica, fie prin absenta unui sunet sau a mai multor su nete , ceea ce determina o vorbire incorecta, stirbita de inteles semantic si de expres ivitate Agramatism = tulburare de vorbire si scris in care nu mai sunt respectate reguli le gramaticale si in consecinta, exprimarea devine incorecta. Este frecventa in oli gofrenie, encefalopatii cronice post traumatice; agramatismul este cauzat de leziuni ale s coartei cerebrale Alalia = lipsa sau slaba dezvoltare a vorbirii; sindromul de nedezvoltare a vorb irii sau afazie congenitala; audimutitate. Persoanele dispun de auz normal si de dezvolta re intelectuala comuna, deci nu pot fi incadrate in sindromul debilitatii mintale. Alalia se datoreaza unor disfunctii ale zonelor corticale ale vorbirii si este de trei fel uri: motorie, senzoriala si mixta. In terapia logopedica este posibila educarea vorbirii mai a les cand auzul nu prezinta o scadere. Afazia = tulburare in mecanismul psihic al vorbirii si consta in imposibilitatea de a exprima sau de a intelege cuvintele spuse sau scrise. Afazia este un sindrm neur opsihic ce consta in tulburarea sau pierderea functiilor psihice, orale sau grafice. Este i nsotita de tulburari intelectuale corespunzator unor leziuni cerebrale localizate. Balbismul(balbaiala) = tulburare a vorbirii, frecventa la copii, mai rara la adu lti, rezultata din defectuasa reglare a limbajului si se manifesta prin dezordine int ermitenta a pronuntiei: a. prin repetari a inceputului cuvintelor, uneori convulsive sau b. prin blocaje a unor foneme, indiferent daca sunt vocale sau consoane. Au loc emisiuni precipi tate, in rafale urmate de momente de dificultate in articularea unor cuvinte, ceea ce fac e ca aceste, dupa eforturi, sa fie adesea articulate incorect. Se distind 2 forme de balbism: a. clonic, manifestat prin repetitii ale silabelor initiale si b. tonic, se manifes ta invers prin imposibilitatea articularii primei silabe, ceea ce presupune chiar si unele grim ase sau crispari. Bradifazie = greutate, taraganeala, incetineala in vorbire, cuvintele silabisite Bradifemie = tulburare de ritm a vorbirii, viteza scazuta, frecventa in bolile p sihice in care exista o inhibitie psiho-motorie, cu incetinirea procesului ideativ, ea fii

nd expresia verbala a bradipsihiei Bradifrenie = incetinirea ritmului de desfasurare a proceselor psihice, mai ales in realizarea unei conduite

Bradilalia = vorbirea anormal de lenta, cu intervale mari intre cuvinte, avand c a forma extrema bradifazia Disfemie = modificarea timbrului vocal; survine in tulburarea de pronuntie a cuv intelor in logonevroza Disfonemie = este o forma simptomatologica a dislaliei , caracterizata prin dist orsiunea fonetica, adica, prin denaturarea articularii fonemului, care reprezinta partea acustica a fonemului, adica ceea ce auzim cand se rosteste o vocala sau o consoana; altfel spus disfonemia reflecta redarea invelisului sonor al fonemului, necomforma cu tiparu l fonetic al acestuia, stabilit in baza de articulare a limbii. Aceasta dislalie, prin dis torsiune fonetica se datoreaza nerespectarii punctului de articulare. Disfonie = modificarea timbrului vocal. Poate fi de natura organica in afectiuni le hipofizei, care aduce modificari somatice, metabolice si psihice, cu repercursiu ni semnificative asupra vocii, vorbirii si cantului. Emisia vicala este slabita, vo cea ingrosata, rugoasa, cu modulare si grade diferite de disartrii; uneori vocea este mai putin inteligibila, pronuntia dificila, in special determinata de macroglosie. Vocea o boseste usor, este monotona si frecvent se vadeste lentoare, datorita, pe de o parte, tu lburarilor mecanice si pe de alta parte modificarilor psihice. Disfonia functionala a copil ului se deosebeste de cea organica, fiind produsa de o utilizare incorecta a vocii fara defectiuni laringostropostopice. Poate fi determinata de un torace stramt care micsoreaza v olumul respirator; copilul cata sa o suplimenteze printr-o tensiune a musculatorii lari ngiene si perilaringiene, fapt care duce la o voce ragusita; poate fi o glota ovalara care evidentiaza disfonia hipochinetica in evolutie; poate fi prezenta vegetatiilor adenoide care dau rinolalia inchisa, care altereaza vocea. Disfonia poate persista toata viata dac a nu este corectata printr-o reeducare potrivita. Disgrafia = este o perturbare a limbajului scris, a folosirii alfabetului limbii si al cuvintelor codificate sub forma grafemelor. Atat scrierea, adica elaborarea si p roducerea grafemelor, cat si receptionarea si intelegerea sintezei grafemelor, nu respecta cerintele auzului fonematic si ale limbajului oral, nici ale motricitatii si orientarii sp atiale. La copilul cu dezvoltarea normala, disgrafia se datoreaza unor insuficiente motorii sau contractii musculare exagerate si adesea unor tulburari emotionale. In sindromul

disgrafic, pe langa componenta motrica si psihica este incriminata si componenta neurologica, mintala, intelectuala. La copilul normal psihic se constata ca in f ormarea si dezvoltarea abilitatilor de scris citit nu este suficienta numai perceperea core cta a limbajului si grafemelor, dupa cum nici reprezentarea si ordonarea lor in spatiu l paginii nu contribuie la realizarea actualului lexic pe deplin. Disgramatism = inccapacitatea de a formula gramatical actul vorbirii (in special , dupa 5 ani), prin nerespectarea cerintelor morfologice si sintactice ale limbii orale s i scrise. Sunt in atentia logopezilor modul de folosire al declinarilor, conjugarilor, acorduri lor gramaticale si regulilor ortografice.

Dislalia = este cea mai frecventa tulburare intalnita, provocata de afectiuni or ganice sau functionale a elementelor periferice ale vorbirii; consta in imposibilitatea emi siei corecte a unui sunet sau a unui grup de sunete. Ea cuprinde deformarea sunetelor, substi tuirea, omiterea, inversarea lor spontana sau reprodusa, ceea ce schimba structura cuvan tului si aspectul semantic, intelesul. Intalnita pana la 5 ani nu este forma patologica, intrucat depinde de ritmul propriu al dezvoltarii, deci are o natura fiziologica. Dupa 67 ani are aspect patologic atat din punct de vedere etiologic, cat si psihofiziologic. In functie de aspectele cantitative si calitative, de fonemele implicate morfostructural, de g radul de extindere, putem vorbi despre dislalie simpla si totala, generala. Varietatea lo r depinde si de specificul etiologiei, de specificul limbii, cat si de existenta altor handic apuri si particularitati psiho-individuale ale persoanei. Dupa modul de deficienta a apar atului verbo-motor se disting: dislalia organica anomalii ale organelor periferice ale aparatului vorbirii: dintii, limba, bolta, buze, maxilare) si dislalia functionala, cauzata de functionarea defectuasa a verbo-aparatului articulator: atrofia muschilor buzelo r, limbii, obrajilor, valului palatin, maxilare deformate si muscatura deformata, inervatie neterminata, respiratie superficiala etc, cat si o insuficienta dezvoltare a auz ului fonematic si a atentiei auditive. Pot fi frecvente si dislalii de cuvinte prin a lterarea unor silabe: cu diftongi, triftongi sau grupe de consoane. Dislalia audiogena (otopatica) = de natura organica, cauzata de un deficit audit iv, prin leziuni la diferite nivele ale analizatorului acustic; ca urmare nu permit recep tia normala a vorbirii, nici un autocontrol al propriei articulari. Leziunile ariilor cortical e si subcorticale (talamus), cailor talamocorticale, dau o hipoacuzie de perceptie. Dislalia centrala (de evolutie) = consta in incapacitatea de a pronunta concret anumite sunete sau grupe de sunete si se manifesta prin alterarea, inlocuirea sau omiter ea unor forme in structura silabelor sau a cuvintelor. Termenul de evolutie indica caracte rul ei regresiv, spontan sau dupa un tratament logopedic. Are un caracter dismaturativ care se verifica prin faptul ca scade invers proportional cu varsta si in mod deosebit i n terapia logopedia si psiho-pedagogica. Aceasta duislalie este favorizata de doua tipuri de conditii: intrinseci ( manifestate printr-o labilitate neuropsihica, consecutiva unui factor ereditar sau dobandit) si extrinseci (intalnite in cadrul unor tulburari din lim

baj, din mediul ambiant sau a bilingvismului, inainte de constituirea limbajului in limba materna). Dislexia = tulburare a achizitiei normale a lecturii si a limbajului scris. Cons tatarile cercetatorului acestui sindrom lexico-grafic citeaza convergenta elementelor neu rologice cu elemente afectiv sociale . Actiune corelata auditiv vizual motora este transmisa in zonele corespunzatoare ale scoartei cerebrale pentru perceperea imaginii lite rei in timp ce miscarile globului ocular in directia randurilor din text formeaza o transmis ie in lant datorita analizatorului motor. Analiza si sinteza actului lexic este si o urmare a auzului fonematic. Actul texic are loc prin cele trei mecanisme de receptie nervoasa, av and localizarea parieto-occipitala temporala, iar prin lexarea acestei zone se produ ce dezintergrarea cititului manifestata diferit. Dislexicul are dificultati prin in versiune de litere, silabe, cuvinte, cifre, unele stabile altele labile. De obicei sunt inso tite de disgrafii si disortografii. Dislexia poate fi: fonematica, optica, literala si verbala, ia r din punct de vedere genetic poate fi constitutionala, de evolutie si afectiva.

Dislogie = tulburari de vorbire si limbaj atat sub aspectul formei cat si al con tinutului, consecutive tulburarilor de gandire, de logica, fara un substrat neurologic evid ent. Se manifesta prin alterarea caracteristicilor esentiale ale comunicarii verbale ( c aracterul adresativ, situativ, stereotip, saracie lexicala, absenta controlului real asupr a emiterii de raspunsuri, dezorganizarea limbajului, dificultati de intelehere siale aparatulu i verbomotor). Sub diferite aspece se intalneste in nevroze, dementa presenila, psihoze si psihopatii. Disprozodia = este o afazie de intonatie. Aceasta tulburarea de vorbire consta i n alterarea molodicitatii (la afazici), care au un bagaj de cuvinte relativ important pastra t. Din aceasta cauza, ei dau impresia ca vorbesc cu accent de limba straina. Tulburarea apare si in nevroze, logonevroze, epilepsie, demente, ca si in bizareria discursului schi zofrenic. Embolofazie = este o tulburare de limbaj caracterizata prin aparitia unui fonem sau cuvant fara sens in cadrul vorbirii. Embolofazia survine in encefalopatie, schiz ofrenie si dementa. Emerofonie = tulburare de vorbire caracterizata prin blocaj verbal aparuta in ti mpul noptii. Apare in nevroze, stari anxioase, schizofrenie. Fonastenie = voce lipsita de energie, slabiciune, vorbire lipsita de modulatii, miscare a buzelor fara sunet. Gamacism si paragamacism = tulburare de comunicare verbala constand in dificulta tea de a propunta consoanele g si, respectiv k, cat si inlocuirea lor cu alte consoa ne. Ideoglosie = vorbire neinteligibila datorita frecventelor omisiuni, intervertiri si substituiri de sunete sau repetitii de cuvinte, devenind de neinteles de catre interlocutor. Este specifica oligofreniei, dar si in dislaliile pe fond normal, in cele polimorfe s i la copiii anxiosi. Idiolalie = limbaj neinteligibil, inventat, care caracterizeaza formele grave al e tulburarilor de limbaj (afazie, alalie, dislalie, jargonofazie) Logopedie = disciplina psiho-pedagogica care se ocupa cu educarea, in special cu reeducarea terapia corectiva a limbajului. Studiaza natura si formele de manifes tare a defectelor, tulburarilor de limbaj si vorbire, propunand metode si procedee de c orectare

adecvate logopatilor, cat si particularitatilor individuale si de varsta. Jargonofazie = tulburare de limbaj care consta intr-o exprimare neinteligibila, formata din sunete, silabe fara semnificatie, lipsita de mesaj. Sunt substituite unele c uvinte prin altele; in deformarea lor, discursul rezultat este incomprehensibil. Este frecve nt intalnita in afazia motorie, in demente, in afazii de receptie cu leziuni localizate in lo bul temporal stang.

Jargonografie = tulburare a expresiei grafice, de ordin caligrafic si psihografi c, cu substituirea sau deformarea cuvintelor, care isi pierd semnificatia, mesajul fii nd incomprehensibil. Este specifica afaziei motore si de receptie, cat si dementelo r. Lalatiune = faza prelingvistica constand in emisii vocale fara semnificatie inte ntionala. Apare in jurul varstei de 3 luni, dupa faza de gangurit si conduce spre faza de verbiaj. Laliofobie = teama patologica de a vorbi, justificata oarecum la persoanele care prezinta balbism, sigmatism, dizartrie, elemente afazoide, capata caracter net patologic la persoanele dizarmonice, grevate de timiditate, complexe de inferioritate, la car e actul vorbirii are semnificatia unui act de mare curaj. Lalopatie = orice forma de tulburare de vorbire si limbaj Logofobie = teama de a pronunta gresit un cuvant. Apare frecvent in logonevroza si este determinata de esecurile repetate Logolalie = deficienta de vorbire manifestata prin intarzierea sau nedezvoltarea limbajului, poate avea o determinanta neuropsihica sau un deficit in dezvoltarea intelectuala. Logonevroza = balbaiala nevrotica, forma clinica a nevrozelor motorii, cuprinzan d un complex de tulburari functionale determinate psihogen, caracterizate prin deregl area coordonarii musculaturii fonoarticulatorii Logoplegie = tulburare a limbajului vorbit, caracterizata prin imposibilitatea e xprimarii, pronuntarii (chiar la 5-6 ani) silabelor si cuvintelor, corelate cu scaderea cap acitatii de intelegere a limbajului scris si vorbit, asociata cu tulburari primare sau secun dare ale capacitatii intelectuale. Logoree = tulburare a expresiei verbale, in sensul hiperactivitatii, constand in tr-o crestere exagerata, necontrolata a ritmului si debitului verbal. Poate fi tematica (axata pe o tema principala), dezordonata sau disperata. Se produce asociat cu o excitatie psihom otorie, agitatie, excitabilitate patologica. Intr-o forma ameliorata se manifesta si la normali, aflati intr-o stare de surescitare provocata de evenimente stresante. Mutacism = manifestare deliberata, voluntara a unei persoane de a refuza comunic area, datorita unei stari afective negative acute, de dispret, de opozitionism. Se int

alneste la copii si tinerui normali, ca o manifestare de protest sau ca atitudine de suprae stimare a valorii propriei persoane. Cauze care determina mutacismul: neincrederea, retici enta, protestul. Mutism = suprimare brusca, temporara a comunicarii verbale, in mod voluntar sau nu, in absenta oricaror leziuni nervoase centrale sau periferice ale aparatului fonator . In aceste cazuri, subiectul a folosit anterior limbajul. Fenomenul se petrece in situatii de trac, la

subiectii emotivi sau anxiosi. Se distinge de afazie sau mutenie, lipsind leziun ea organica. Poate fi deliberat; poate fi consecinta unei inhibitii patologice. Palilalie = tulburare a limbajului ce consta in repetarea spontana, involuntara a unor silabe sau cuvinte dintr-o fraza. Rinolalia = se defineste ca functie instrumentala a organelor de vorbire, prin m odificarea tubului fonoarticulator, fie datorita unei obstructii nazale , fie datorita unei com unicatii intre rezonatorul oral si cel nazal . Timbrul saustructura de supraton, denumita a desea nazalitate , este rezultanta unei rezonante care se degaja in pasajul de trecere na sofaringian, marcand pe o scara larga in hiper sau hipo, limitele. Aceasta intonatie aparte a vocii care se formeaza din cauza unei sonoritati anormale este denumita fonfaire , tulburare ce provine din cauza directiei inadecvate a curentului de aer pe cale orala, fie in urma unor defecte mecanice, ale activitatii nazale, cerului gurii moale si tare. Rotacism = aspect al dislaliei consoanelor, cu specific a consoanei r care poate f i intalnita sub urmatoarele forme omiterea totala a sunetului din cuvant pronuntar ea uvulara sau velara a sunetului care da graseierea pronuntarea monovibranta a sun etului realizata printr-o singura bataie, lovire a varfului limbii, spre deosebire de p ronuntarea polivalenta, realizata prin mai multe batai decat cele necesare pronuntarea labi ala a sunetului prin vibrarea buzelor pronuntarea interdentala a sunetului r inlocuirea sunetului cu l , dislalie numita pararotacism. Pronuntarea corecta a sunetului este cea linguo dentala apicala. Tahifemie = forma patologica de hiperactivitate verbala ce consta in accelerarea exagerata a debitului verbal, ritmul ingreunand mult prehensibilitatea comunicar ii. Cu toata ritmicitatea grabita nu se constata defecte de ordin sintactic si nici fon etic · 8474 afiºãri Interpretare vise PARAFILIILE Semnifica dorinta sexuala intensa, fantezii sau comportamente care implica obiecte, activitati sau situatii insolite si cauzeaza suferinta sau umilinta altor persoane sau propriei persoane. Parafiliile au o predispoziti e biologica ce poate fi reintarita si de factori psihologici (de exemplu, abuzul in copilari e). Sunt mai frecvente la barbati decat la femei. Teoria psihanalitica sustine ca parafilia rezulta dintr-o fixatie intr-una din f azele psihosexuale ale dezvoltarii sau ca este un effort de indepartare a anxietatii d e castrare.

Teoria invatarii sustine ca actul parafilic s-a asociat cu excitatia sexuala in copilarie si a dus la invatare conditionata. Activitatea parafilica este adeseori compulsiva, p ersoanele se angajeaza repetat in comportamentul deviant si sunt incapabili sa-si controleze impulsul respectiv. Atunci cand este stresat, anxios sau depresiv, pacientul are o probab ilitate mai mare de a se angaja in comportamentul deviant. Bolnavul poate sa se hotarasca de seori sa inceteze comportamentul dar, in general, nu poate sa se abtina pentru mult timp, iar trecerea la act este urmata de intense sentimente de vinovatie. Includ: exhibitionismul, fetisismul, froteurismul, pedofilia, masochismul sexual , sadismul sexual, fetisismul transvestic, voyeurismul.

PAVORUL NOCTURN Pavorul nocturn debuteaza in copilarie sidispare spontan la adol escenta dar poate debuta si la maturitatedevenind cronic. Se manifesta in prima treime a noptii, in timpulsomnului prin trezirea brusca cu un tipat de panica, a sociate cu frica si fenomene vegetative intense (creste ritmul cardiac sirespirator) ce dur eaza de la 1 la 10 minute. SINDROMUL KLEINE-Acest sindrom consta in episoade de somnolenta si apetit LEVIN crescut zile sau saptamani si cu intervale luni de normalitate. Trezirea din somnul diurn creeaza o stare de iritabilitate, la unii pacienti apar halucinatii, depresie, dezorientare. Tulburarea algica are ca element esential durerea suficient de severa pentru a j ustifica atentia clinica, durerea cauzeaza deteriorare semnificativa in domeniul social, profesional sau in alte domenii. Durerea nu este produsa intentional sau simulata; factorii psihologici sunt considerati a avea un rol important in debutul, severitatea sau persistenta durerii. · bruxísm s.n. Automatism masticator prin mi.cãri bru.te, repetate, în cursul somn ului; bricomanie. (dupã fr. bruxomanie)

18 septembrie 2008 Sindromul Turner Definitie: Sindromul Turner sau Ullrich-Turner este o maladie cromozomialã ce afecteazã exclusiv femeile, care cuprinde o serie de manifestãri determinate de lipsa unui cromozom X. Monosomia X mai poartã numele de sindrom Bonnevie-Ullrich sau disgenezie gonadalã. Incidentã. Cauze Sindromul Turner este rezultatul lipsei unor gene situate pe braþul scurt al cromozomului X. Frecventa în populatie este de 1:2500 naºteri (fete). Majoritatea produsilor de conceptie cu cariotipul 45, X0 sunt avortati spontan. Factorii de risc ce predispun la aparitia sindromului Turner sunt încã necunoscuti: nu s-a dovedit asocierea vârstei mamei cu aparitia bolii sau existenta unei predispozitii genetice. Patogenie: S-a dovedit cã la douã treimi dintre pacientii cu cariotipul 45, X0 le lipseste cromozomul X patern. Fenotipull clinic este asemãnãtor si la persoanele cu un cariotip mozaic. O deletie a genei SHOX poate determina aparitia unui fenotip scheletic asemãnãtor, cunoscut sub numele de discondrosteoza Leri-Weill. Persoanele afectate nu prezintã niciun corpuscul Barr la nivelul celulelor epiteliale. Corpusculul Barr sau corpusculul sexual X reprezintã unul dintre cei doi cromozomi X la femeie, care este condensat si inactivat genetic în interfaza ciclului celular. Semne ºi simptome > pubertate întârziatã

> sterilitate. Cu toate acestea, datoritã tehnicilor moderne, multe femei cu sindrom Turner au reuºit sã ducã pânã la capãt o sarcinã. Prin donarea de ovule, aceste femei au putut sã devinã mame purtãtoare. Sarcina prezintã o serie de riscuri pentru femeile cu aceastã anomalie cromozomialã: complicatii cardiovasculare, printre care disectia si ruptura de aortã. De asemenea, riscul de avort spontan sau de aparitie a unor defecte congenitale (sindrom Turner, sindrom Down) este crescut. > amenoree primarã (absenta mesntruatiei) > limfedeme congenitale la nivelul mîinilor si picioarelor > disgenezie gonadalã, mucoasã vaginalã uscatã > rinichi în potcoavã > obezitate > diabet tip I în copilãrie ºi diabet tip II la maturitate > hemoragii gastrointestinale datorate malformatiilor vasculare > malformatii cardiovasculare: coarctatie de aortã, bicuspidie de aortã, disectie de aortã la maturitate > hipotiroidism, datoritã aparitiei anticorpilor antitiroidieni > sâni putin dezvoltati > modificãri de sella turcica (saua turceascã) > luxatie congenitalã de sold > tulburãri de vedere, glaucom, cataractã, retinitã, discromatopsie > infectii ale urechii (frecvent otitã medie), hipoacuzie (surditate) > IQ în limite normale Examen clinic Femeile cu sindrom Turner au un fenotip clinic specific: talie micã (datorate lipsei genei SHOX de pe cromozomul X), fatã triunghiularã, fante palpebrale antimongoloide, epicantus, ptozã palpebralã, hipertelorism, xeroftalmie, strabism, ambliopie, urechi jos inserate, maxilar îngust, micrognatie, palat ogival, eruptie dentarã întârziatã, dinti supranumerari, dinti geminati, gât palmat (pterigium coli), implantarea joasã a firelor de pãr pe ceafã, cutis laxa (pierderea pliurilor cutanate), torace în scut, cubitus valgus (malformatii ale articulatiei cotului), metacarpianul IV scurt, unghii hipoplazice si convexe, ne vi pigmentari. IQ-ul este normal. Existã însã o variantã a acestui sindrom, sindromul Turner X-Ring (cromozom X inelar apare prin ruperea segmentelor terminale ale ambelor brate ale cromozomului care se pierd, iar portiunile cromozomiale rãmase se unesc, formând un inel) care este asociat cu retard mintal. Investigaþii > cariotipare > evidentierea corpusculului Barr în celulele mucoasei bucale prin metoda Sanderson-Stewart (în sindromul Turner, corpusculul Barr lipseste) > detectarea valorii gonadotrofinelor care va fi peste limita normalului > teste de functionalitate tiroidianã > teste de evaluare a metabolismului glucozei

> metode imagistice pentru detectarea anomaliilor organice > audiologie Diagnostic Sindromul Turner poate fi detectat din timpul sarcinii prin amniocentezã sau prin ultrasonografie (anomalii organice). Testul de electie pentru diagnosticarea monosomiei x rãmâne cariotiparea. Cariotiparea reprezintã efectuarea unei hãrti cormozomiale individuale. Diagnostic diferenþial Se face cu: sindromul Noonan, disgenezia gonadalã de altã cauzã, limfedemul, disgenezia gonadalã XY (testicularã) sindromul Swyer. Tratament > hormon de crestere, steroizi anabolici pentru stimularea creºterii > terapie de substituie cu estrogeni, pentru stimularea dezvoltãrii caracterelor sexuale secundare > terapie de substitutie cu hormoni tiroidieni în cazul asocierii cu hipotiroidi a > antihipertensive, la persoanele cu malformatii cardiace ce au dezvoltat hipertensiune arterialã > tehnici de reproducere moderne, prin care femeile cu sindrom Turner pot deveni mame purtãtoare Complicaþii Apar ca urmare a defectelor cardiace congenitale, cele mai de temut fiind disectia si ruptura de aortã. Prognostic Prognosticul este bun, speranta de viatã este mai micã decât media dar poate fi îmbunãtãtitã prin atentia acordatã bolilor cronice asociate.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->