"Control your breathing and you control your life.

"
how breathing patterns may vary with changes in the degree of involvement of
higher brain centers because of anxiety and the perception of breathlessness.
Introducere
Studiul dat a fost proiectat sa determine relatia dintre stimuli anxiogeni si
controlul nervos al respiratei. Datorita faptului ca anxietatea prevaleaza in bolile
respiratorii si in cele asociate cu modificarea preceptiei respiratorii, noi am testat
daca anxietatea poate modula patternurile respiratorii ale unui individ anxios.
Atacurile de panica si anxietatea au un impact negativ asupra functionarii
sistemului nervos autonom, ducind la scaderea tonusului parasimpatic.
Respiratia joaca un rol important in gestionarea
simptomelor aparute in
tulburarile de anxietate generalizata. Conform datelor literaturii , indivizii cu
dereglari de anxietate prezinta caracteristici respiratorii modificate sau raspuns
alterat la modificarea respiratiei.
7 tipuri de receptori respiratorii, genereaza
o reprezentare complexa a
respiratiei in encefal : cu adaptare rapida, cu adaptare lenta, cu fibre C-bronhiali,
cu fibre C-pulmonari, A cu prag inalt, ai tusei si corpusculi neuroepiteliali. Astfel
emotiile precum anxietatea pot influenta in mod esential experienta subiectiva
amplificind o componenta senzoriala aferenta particulara a respiratiei.
Senzatia generala de dispnee :2 crietrii : efortul respirator resimtit si setea de
aer. Relatia dintre efortul respirator/ setea de aer poate fi directionata bilaterala) heterogenitatea genetica a aferentelor respiratorii : poate genera o
amplificare diferentiata a efortului respirator resimtit in anumite situatii, ceea ce
se poate asocia cu niveluri crescute ale anxietatii. Marvin Zuckerman (1995)
precizeaza ca nu ne nastem nici nevrotici, nici extravertiti, ci ne nastem cu
anumite diferente in reactivitatea structurilor nervoase si cu un anumit nivel al
sistemelor neurotransmitatoare. Ceea ce este innascut este configuratia chimica
ce produce si regleaza proteinele implicate in dezvoltarea sistemului nervos, a
neurotransmitatorilor, a enzimelor si a hormonilor ce participa la reglarea sa.
B) nivelurile de anxietate pot participa la amplificarea aferentelor respiratorii,
generind experiente subiective ale unui marit efort respirator sau setei de aer.
2 cai corticale responsabile de respiratie dupa Davenport : cale discriminativasensibilitate respiratorie proprioceptiva, care asigura constientizarea spatiala,
temporara , intensitatea senzatiei respiratorii. Include cortexul somatosenszitiv,
nucleii talamici asociati si alte arii asociativede rang inalt.
calea afectiva- evaluarea calitativa a respiratiei,responsabila de aspecte emotive
si evaluative ale respiratiei. Include cortexul insular, circuitele limbice, amigdala
si nucleii de releu talamici. Tine de perceperea efortului respirator, perceperea
interoceptiva a starii de ventilatie- se considera a fi dereglata cu anxietatea si
dereglari legate de panica. Nu este clar faptul : daca anxietatea influenteaza

selectic caile discriminativa si afectiva ale respiratiei sau modularea acestora

altereaza nivelurile de anxietate.
Matricea neuronala responsabila de generarea ritmului respirator si modelarea
patternurilor de inspiratie si expiratie se afla in bulbul rahidian.....
Anxietatea a fost considerata ca este un rezultat a unui raspuns sporit anticipat,
procesat intens la nivelul cortexului insular anterior. Scopul acestui model este
de a integra neuroanatomia sensibilitatii interoceptive cu o formula a anxietatii
orientata pe proces pentru a dezvolta niste metode euristice inedite in diagnoza
si interventie.
-structuri nervoase cu -rol n afectivitate (sistemul limbic, paleocortex)
Comportamentul n stri emoionale complexe
Ex: anxietatea, depresia
-localizrile cerebrale ale acestora sunt mai puin cunoscute (leziuni la nivelul
hipocampului i amigdalei anxiety-like behavior)
-amigdala implicat n geneza anxietii , depresiei
-amigdala i hipocampul moduleaz emoiile
-lobul frontal rol n procesarea i contientizarea emoiilor complexe
-Nad hormonul -strile de anxietate
Geneza anxietatii: Utililizind tehnici de imagistica: RMN, Tomografie si tehnici
neurochimice, cercetatorii au determinat faptul ca Amigdala si Hipocampul sunt
responsabile de generarea majoritatii tipurilor de anxietate.
Studiile experimentale au permis elaborarea ipotezei conform careia structurile
limbice si septo-hipocampice joaca un rol major in geneza anxietatii si in
perpetuarea ei. Jeffrey Gray (1971, 1982) a demonstrat ca administrarea
substantelor anxiolitice induce efecte comportamentale similare cu cele ale
distrugerii sistemului hipotalamic. Explorarile electrofiziologice au identificat
anumite conexiuni intre trairile emotionale si structurile sistemului limbic:
amigdala, hipocampul, septum-ul. Cortexul auzului si al vazului preia
informatia si o transmite spre amigdala si hipocamp.
1. Daca stimulii au o semnificatie negativa, amenintatoare, intra in functiune
un circuit paralel intre amigdala, hipocamp si cortexul prefrontal, care
activeaza atentia noastra in scopul identificarii sursei stimulilor.
2. Daca prin aceasta analiza suplimentara a stimulilor raspunsurile
nu ne satisfac, atunci amigdala declanseaza alarma in zona
centrala activand hipotalamusul si sistemul nervos autonom.
Daniel Goleman (2001) considera amigdala ca o santinela ce scaneaza toate
experientele senzoriale provocand frica si neliniste. Proiectiile amigdalei sunt
extinse la toate partile importante ale creierului. Din zona centrala si cea

mediana, o increngatura merge la hipotalamus. Acesta secreta corticotropina,

hormon pentru starile limita ale corpului, ce mobilizeaza reactia de lupta sau
fuga printr-o eliberare de alti hormoni. Zona bazala a amigdalei trimite ramificatii
catre corpul striat. Cu ajutorul nucleilor centrali, amigdala transmite
semnale catre sistemul nervos autonom prin medulla. Astfel, apar
reactiile cardio-vasculare, respiratorii si ale celorlalte subsisteme.
O alta cale porneste din amigdala si duce spre locus ceruleus unde sunt
secretate norepinefrinele (noradrenalina), care sunt distribuite pe toata suprafata
creierului pentru a sensibiliza circuitele senzoriale, pentru a aduce tot creierul
intr-o stare limita in care fiecare semnal provoaca frica si anxietate, chiar sub
forma subconstienta. Cand anxietatea subconstienta ajunge la constient,
amigdala ne pregateste pentru actiune in aceasta stare critica. Concomitent,
amigdala si zona hipocampica activeaza celulele neurotransmitatoare pentru a
focaliza atentia noastra asupra sursei fricii. In acelasi timp sunt deblocate
sistemele de memorie corticala pentru ca diferitele informatii, necesare pentru
momentul critic, sa poata fi usor accesate.
Majoritatea autorilor atribuie
sistemului limbic un rol integrator al emotiilor, intermediind conexiunile intre
cortex, aferentele senzoriale si hipotalamus. Geneza expresiilor emotionale este
atribuita lobului temporo-limbic, amigdalei, cingulei si hipocampului.
Amigdala detine un rol cheie in neuropsihologia fricii si anxietatii beneficiind de
doua surse de receptie a informatiei cu privire la caracteristicile amenintatoare
ale stimulului.
Din modelul neurofiziologic al fricii si anxietatii se pot desprinde trei conluzii:

Frica si anxietatea par sa contina doua componente: o componenta de

activare (alarma), realizata de activitatea neuro-endocrina si autonoma prin axa
hipotalamica-pituitara si o componenta de aparare (defensiva), asociata cu
substanta cenusie periaductala, amigdala centrala si colicusul superior;

Reactiile defensive sunt produse de informatia despre pericol si nu de

activare sau fenomene legate de activare. Modalitatile de raspuns sunt
influentate de informatia cu privire la pericol, nu de variatia in activare sau de
frica si anxietate;

Mecanismele creierului care genereaza evaluarea unui stimul ca

periculos si reactiile ulterioare defensive sunt inconstiente sau
automate. Frica si anxietatea pot fi experimentate constient, dar sunt generate
de mecanisme inconstiente, subcorticale ale creierului. Procesarea pericolului
si reactiile ulterioare de aparare-alerta primeaza asupra oricarei
procesari constiente, elaborate, corticale.
Etapele de derulare ale actului de anxietate
In primul stadiu, are loc orientarea ateniei ctre un eveniment potenial
important i mobilizarea de resurse pentru a-i putea face fa. Acest stadiu este
precontient, dar faciliteaz codarea evenimentului pentru contientizarea sa n
a doua etap. n primul stadiu, trunchiul cerebral induce alerta i activarea

autonom, cortexul cingulat integreaz componentele hipotalamice i corticale,

iar ariile neocorticale parietale i dorsolateral prefrontale controleaz
orientarea ateniei i distribuirea informaiei. Circuitul atenional parietalcingulat-dorsolateral prefrontal are ca i concomitent neurofiziologic complexul
N2/P3a/SW de poteniale evocate.
In stadiul al doilea, are loc integrarea stimulului cu asocieri semantice i alte
informaii din memoria semantic, cu evenimente relevante din memoria
episodic i cu contextul cognitiv i emoional curent. Elementele sistemului
limbic implicate sunt: amigdala (asocieri emoionale), hipocampusul (amintiri cu
conotaie emoional) i cortexul lateral orbitofrontal (context emoional). La
nivel neocortical, se implic girusul fusiform (n codarea obiectului) i sulcusul
temporal superior (n asocierile semantice). la nivel de poteniale evocate se
disting componentele N4/P3b.
Stadiul al treilea presupune integrarea evenimentului codat n contextul
aciunii, selectarea i organizarea micrii. La nivel limbic se disting girusul
cingulat medial (integral emoiei cu micarea) i cortexul suplimentar motor (n
iniierea micrii), iar la nivel neocortical ariile premotorie (n secvenierea
micrii) i precentral (n comanda micrii).
Al patrulea stadiu se refer la meninerea informaiei n memoria activ i
vizeaz att stimulul ct i contextul. totodat, subntinde background-ul
neurofiziologic care susine schema curent despre lume i posibilele cursuri de
aciune. Acest nivel este controlat neocortical n special de ctre cortexul
prefrontal: dorsolateral (susinerea contextului cognitiv) i ventrolateral
(susinerea contextului socio-emoional).
Desigur, dominanta afectiv a anxietii este nsoit de o simptomatologie
vegetativ: disfuncii respiratorii i cardiace, dispnee, paloare, relaxarea
ntregii musculaturi sau contracturi violente ale unor segmente precum fruntea
etc. Aceste reacii permit o distincie ntre anxietatea la nivel psihic i angoasa ca
termen care introduce preponderent planul somatic.
Cercetarile recente (1992) admit caracterul multidimensional si multivalent
al anxietatii, si anule:
-

anxietatea cognitiv

anxietatea somatic

anxietatea manifesta-deschisa-vizibila.

Respiratoryanxietatii

probleme

Asthma
Emphysema

fiziologice

cu

simptomatica

caracteristica

Bronchitis Hypoxia
Collagen disease Pulmonary fibrosis