P. 1
NP 058 - 02

NP 058 - 02

|Views: 5,486|Likes:
Published by dimaeduard

More info:

Published by: dimaeduard on Mar 06, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/28/2013

pdf

text

original

MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR Şl TURISMULUI

ORDINUL Nr. 931 din 02.07.2002

pentru aprobarea reglementării tehnice „Normativ privind proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu energie termică - reţele şi puncte termice", indicativ NP 058-02 In conformitate cu prevederile art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/ 1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare, In temeiul prevederilor art. 2 pct. 45 şi ale art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 3/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, Având în vedere avizul Comitetului Tehnic de Coordonare Generală nr. 9/12.02.2002, Ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului emite următorul
ORDIN:

Art. 1.-Se aprobă reglementarea tehnica „Normativ privind proiectarea şi executarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică - reţele şi puncte termice", indicativ NP 058-02, elaborată de Institutul de Proiectare, Cercetare şi Tehnică de Calcul în Construcţii (IPCT S.A.) - Bucureşti şi prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin. Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Buletinul Construcţiilor şi în broşură tipărită de Institutul de Proiectare, Cercetare şi Tehnică de Calcul în Construcţii (IPCT S.A.) - Bucureşti, prin grija Direcţiei Generale în Construcţii. Art. 3. - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării lui în Buletinul Construcţiilor. Art. 4. - Prezentul ordin conţine 1 filă, iar anexa 207 pagini. Art. 5. - Direcţia Generală Tehnică va aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
MINISTRU, MIRON TUDOR MITREA
3

MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR Şl TURISMULUI

CUPRINS
1. OBIECT. DOMENIU DE APLICARE ...................................... 10

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA Şl EXECUTAREA SISTEMELOR CENTRALIZATE DE ALIMENTARE CU ENERGIE TERMICĂ - REŢELE Şl PUNCTE TERMICE INDICATIV NP 058-02
Elaborat de: Institutul de Proiectare, Cercetare şi Tehnică de Calcul în Construcţii (IPCT S.A.) - Bucureşti Director general: dr jng Dan CĂPĂŢÂNĂ Director general adjunct: Director instalaţii: Şef proiect: Colectiv de elaborare: ing. Şerban STĂNESCU ing. Dan BERBECARU ing. Raluca CĂZĂNESCU ing. Raluca CĂZĂNESCU ing. Dan BERBECARU ing. Cristina HURDUC ing. Octavian ANGHELUŢĂ ing. Gabriel IVĂNESCU ing. Luminiţa DUMITRESCU

2. CONDIŢII GENERALE DE REALIZARE A INVESTIŢIILOR. AVIZE ŞI ACORDURI........................... 13
3. INDICATORI TEHNICO-ECONOMICI.................................. 17

4. AGREEREA FIRMELOR DE PROIECTARE ŞI EXECUŢIE. AUTORIZAREA INSTALAŢIILOR.................. 19 5. SOLUŢII DE ALIMENTARE CENTRALIZATĂ CU CĂLDURA...................................................................................... 24
6. NECESARUL DE CĂLDURĂ...................................................... 26

7. REGLAREA FURNIZĂRII CĂLDURII. GRAFICE DE REGLAJ.................................................................................. 28 8. REŢELE TERMICE...................................................................... 32
• Agenţi termici..................................................................... 33 • Schemele şi configuraţia reţelelor....................................... 34 • Amplasarea reţelelor termice ............................................. 35 • Distanţe, adâncimi şi înălţimi de pozare ............................. 38

Coordonat de: A.l.I.R. Preşedinte: Avizat de: DIRECŢIA GENERALĂ TEHNICĂ Director general: Responsabil de temă: 4 ing. Ion STĂNESCU ing. Ligia FORSEA prof. dr. ing. Liviu DUMITRESCU

- Pozarea reţelelor termice subterane montate în canal termic..................................................................... 39 - Pozarea reţelelor montate aerian ................................ 45 - Pozarea reţelelor termice cu conducte preizolate montate direct în sol ............................................... 47 5

• Elementele componente ale reţelelor termice ....................... 50
- Conducte, fitinguri şi armături...................................... 50 - Compensarea dilatărilor ............................................... 54 - Izolarea termică şi hidrofugă........................................ 58 - Partea de construcţii ..................................................... 61

- Executarea canalelor, căminelor, a elementelor de construcţie din beton şi beton armat şi a blocurilor de ancorare................................................................ 99 • Verificări, încercări, probe şi recepţia reţelelor termice .... 102
10. PUNCTE TERMICE................................................................... 110
• Clasificarea punctelor termice .......................................... 110 • Capacitatea şi amplasarea punctelor termice .................... 111 • Echipamentul de bază ...................................................... 113

63 • Cerinţe de calitate pentru echipamentul principal................. 67
• Telegestiunea reţelei termice. Sistemul dispecer ................ 68 • Dimensionarea reţelelor termice ......................................... 71

- Instalaţii anexe ale reţelelor termice montate în canal

Calculul hidraulic........................................................ 71 - Calculul mecanic......................................................... 76 - Calculul termoizolaţiei reţelelor................................... 78
9. EXECUŢIA REŢELELOR TERMICE....................................... 80

• Aparate de reglare, măsură, control şi transmitere la distanţă ........................................................................ 116 • Cerinţe de calitate pentru materialele de instalaţii şi utilajele din punctul termic........................................... 119
• Clădirea punctelor termice ............................................... 119 • Instalaţii aferente clădirii punctelor termice ...................... 121 • Elemente de construcţii aferente echipamentului............... 122 • Organizarea spaţiilor din punctele termice ....................... 122 • Dimensionarea echipamentului din punctul termic............ 126

• Verificarea materialelor. Depozitare, manipulare, transport......................................................................... 81
• Fixarea şi marcarea traseului reţelei.................................... 83 • Desfacerea şi refacerea pasajelor. Săpături, umpluturi ....... 85

• Montarea conductelor, suporturilor, armăturilor şi elementelor de compensare............................................ 88
• Pretensionarea conductelor ................................................ 94

11. EXECUŢIA INSTALAŢIILOR DIN PUNCTELE TERMICE .................................................................................... 129
• Montarea conductelor şi armăturilor.................................. 131 • Montarea pompelor........................................................... 133 • Montarea staţiei de dedurizare a apei ................................ 133 • Montarea contoarelor de energie termică........................... 134 • Montarea şi instalarea schimbătoarelor de căldură ............ 134 • Montarea sistemului de expansiune .................................. 135

• Executarea protecţiei anticorozive, a izolaţiei termice, hidrofuge şi a protecţiei mecanice.................................. 97 - Executarea izolaţiei termice ....................................... 98 Executarea protecţiei hidrofuge şi mecanice a conductelor............................................................... 99

6 7

• Executarea instalaţiilor electrice de automatizare............. 134 • Montarea şi instalarea traductoarelor................................ 136

• Montarea şi instalarea regulatoarelor (automate programabile)............................................................ 137
• Montarea şi instalarea elementelor de execuţie.................. 137 • Montarea aparatelor de conectare şi automatizare............. 137

12. CONDIŢII TEHNICE PENTRU VERIFICAREA INSTALAŢIILOR DIN PUNCTUL TERMIC...................... 138

• Probe, verificări preliminare............................................ 139 - Proba la rece (de presiune)....................................... 140 - Proba la cald........................................................... 142 - Probe funcţionale ................................................... 144 • Verificarea instalaţiei electrice de automatizare ............... 145
13. PROTECŢIA, SIGURANŢA ŞI IGIENA MUNCII.............. 148 14. PREVENIREA ŞI STINGEREA INCENDIILOR................ 150 15. RECEPŢIA INSTALAŢIILOR............................................ 153 • Recepţia la terminarea lucrărilor...................................... 153 • Recepţia finală................................................................ 155

Anexa 3 - Prescripţii tehnice utile la proiectarea şi executarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică............................................ 173 Anexa 4A - Conţinutul documentaţiei pentru obţinerea agreerii de execuţie a lucrărilor de alimentare cu energie termică din parte furnizorului/ distribuitorului ................................................. 179 Anexa 4B - Agreere pentru execuţia lucrărilor................... 180 Anexa 5 - Modele de specificaţii de echipamente pentru puncte termice.................................................. 181 Anexa 6 - Date suplimentare privind funcţiile şi echipamente componente ale sistemului de telegestiune................................................. 208

ANEXE Anexa l - Exemple de scheme funcţionale pentru puncte termice............................................................. 156 Anexa 2 - Terminologie.................................................... 163 8

9

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA Şl EXECUTAREA SISTEMELOR CENTRALIZATE DE ALIMENTARE Indicativ NP 058-02 CU ENERGIE TERMICĂ - REŢELE ŞI PUNCTE TERMICE_______________________| _________________________________________

1.4. Proiectarea şi executarea sistemelor centralizate de alimen tare cu energie termică se face cu scopul ca acestea să corespundă calitativ cel puţin nivelurilor minime de calitate referitoare la următoarele exigenţe esenţiale: rezistenţă şi stabilitate ; siguranţa în exploatare; siguranţa la foc; igiena, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului; - izolaţia termică, hidrofugă şi economia de energie; - protecţia împotriva zgomotului.
1.5. Prevederile normativului referitoare la exigenţele minime

1. OBIECT. DOMENIU DE APLICARE
1.1. Prevederile din prezentul normativ se aplică la proiectarea şi executarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică. 1.2. Obiectul prezentului normativ îl constituie întregul com -

plex de instalaţii şi construcţii destinate transportului şi distribuirii energiei termice, cuprins între limita clădirii principale a unei centrale electrice de termoficare sau a unei centrale termice şi punctele de predare a energiei termice sub formă de agent termic de încălzire sau de apă caldă menajeră la consumatori. 1.3. Domeniul de aplicare al normativului este cel privind: - reţelele termice de agent primar; - reţelele termice de agent secundar; - punctele termice şi se referă atât la cele noi cât şi la cele care se modernizează sau se transformă după criterii funcţionale, economico-energetice şi eventual altele specifice.
Elaborat de: l Aprobat de: MINISTRUL INSTITUTUL DE PROIECTARE, TRANSPORTURILOR, CERCETARE ŞI TEHNICĂ DE CALCUL CONSTRUCŢIILOR ŞI ÎN CONSTRUCŢII (IPCT) - Bucureşti TURISMULUI, cu ordinul nr. 931 din 02.07.2002 10

de calitate specificate la art. 1.4. au caracter obligatoriu. Fac excepţie şi sunt specificate ca atare, prevederile cu caracter de recomandare.
1.6. In conţinutul prezentului normativ se găsesc şi prevederi care nu se referă strict la sistemele centralizate de alimentare cu energie termică, cum ar fi cele prevăzute la elementele constructive ale sistemelor, siguranţa la foc, intercondiţionări cu alte categorii de instalaţii sau reţele etc. Respectivele prevederi fac trimiteri Ia alte prescripţii tehnice; ele nu se substituie acestora şi nu au prioritate faţă de acestea. Prevederile menţionate sunt incluse în fiecare capitol, în corelare cu problemele specifice capitolului respectiv.

1.7. In sensul menţionat anterior, la proiectarea şi execuţia sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică se respectă, de asemenea, prevederile corespunzătoare cuprinse în: - Normativul pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire centrală 113; - Normativul pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare 19; 11

- Norme generale de protecţie a muncii; - Instrucţiuni tehnice ISCIR; - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu tensiuni până la 100 V curent alternativ şi 1500 V curent continuu 17; -Ghid pentru proiectarea automatizării instalaţiilor din centrale şi puncte termice 136; - Normativ de proiectare, execuţie şi exploatare pentru reţele termice cu conducte preizolate - NP029; - Standard de performanţă pentru serviciul de furnizare a energiei termice; - Contractul cadru de furnizare a energiei termice; - Alte prescripţii cuprinse în Anexa 3. 1.8. Nu fac obiectul prezentului normativ: - centralele termoelectrice; - centralele termice; la proiectarea şi executarea centralelor termice se aplică prevederile „Normativului privind proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire centrală" - 113; - depozitele exterioare de combustibil şi instalaţiile aferente centralelor termoelectrice şi termice; - staţiile de pompare intermediare aferente reţelelor; - instalaţiile interioare de încălzire centrală; - instalaţiile termice cu caracter special, aferente unor procese tehnologice.

2. CONDIŢII GENERALE DE REALIZARE A INVESTIŢIILOR. AVIZE ŞI ACORDURI
2.1. Realizarea investiţiilor se face în conformitate cu prevede rile legislative şi reglementările tehnice în vigoare. 2.2. Investiţiile din domeniul sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică se realizează numai pe bază de proiect. Proiectul se elaborează de către proiectanţi cu competenţe în domeniu, pe baza temei de proiectare. Proiectul se verifică de către verificatori de proiecte atestaţi MLPTL. Verificarea proiectelor se face la fazele de proiect tehnic şi detalii de execuţie. Referatul de verificare al proiectului se întocmeşte şi se semnează de către verificator şi face parte integrantă din proiect.

2.3. Tema de proiectare constituie baza elaborării proiectelor. Tema de proiectare se elaborează de către beneficiarul investiţiei şi trebuie să cuprindă: - denumirea obiectivului de investiţie; - amplasamentul; - necesitatea şi oportunitatea realizării investiţiei; - suprafaţa şi situaţia juridică ale terenului care urmează a fi ocupat de obiectivul de investiţie; - situaţia existentă; - date tehnice referitoare la investiţie (descrierea tehnologică şi funcţională). Tema de proiectare constituie anexă la contractul de proiectare, care se semnează şi se însuşeşte atât de către proiectant cât şi de către beneficiar. 2.4. Proiectul de sistem de alimentare cu energie termică (reţea termică şi/sau punct termic) se întocmeşte pe faze de proiectare. Fazele de proiectare şi conţinutul acestora, în conformitate cu legile şi

12

13

reglementările tehnice în vigoare (Ordinul 1013/873 din 2001 al MF şi MTCT) şi cu specificul lucrărilor de instalaţii şi reţele termice, sunt următoarele: 2.4.1. Studiul de prefezabilitate Studiul de prefezabilitate se realizează pentru obiective de investiţii - sisteme de alimentare cu energie termică (reţele termice, puncte termice etc.) şi se întocmeşte cu scopul prezentării situaţiei existente, a pregătirii temei de proiectare, a documentelor privind organizarea licitaţiei de proiectare şi stabilirii valorii estimative de investiţie. Dacă este cazul se dispune elaborarea unui studiu tehnicoeconomic comparativ pentru soluţiile analizate.

2.4.4. Detalii de execuţie Detaliile de execuţie se elaborează pe baza proiectului tehnic avizat de beneficiar, după stabilirea executantului şi a furnizorilor (producătorilor) echipamentelor şi materialelor de instalaţii în urma licitaţiilor de execuţie şi achiziţie. Detaliile de execuţie trebuie să cuprindă toate elementele necesare pentru execuţia instalaţiei, detaliind informaţiile furnizate prin proiectul tehnic. Detaliile de execuţie pot fi întocmite de proiectantul lucrării sau de executant, în condiţiile în care firma executantă are în structura sa colectiv de proiectare specializat, în conformitate cu prevederile contractului de proiectare şi de execuţie încheiat. Etapele ciclului de realizare a investiţiilor

2.4.2. Studiul de fezabilitate La baza studiului de fezabilitate stă tema de proiectare întocmită de beneficiar sau studiul de prefezabilitate. Studiul de fezabilitate se realizează pentru obiective de investiţii pentru sisteme centralizate de alimentare cu energie termică (reţele termice, puncte termice) şi are rolul de a stabili soluţia optimă de realizare, devizul general şi indicatorii tehnico-economici. 2.4.3. Proiectul tehnic Proiectul tehnic se elaborează pe baza studiului de fezabilitate aprobat sau pe baza unei teme de proiectare întocmite de către beneficiar, în cazul în care nu se face studiu de fezabilitate. Proiectul tehnic are ca scop prezentarea soluţiei adoptate însoţită de partea scrisă şi desenată care să permită realizarea licitaţiei de achiziţie utilaje şi echipamente şi a licitaţiei de execuţie a lucrării (memoriu tehnic, caiet de sarcini, liste cu cantităţi de lucrări şi echipamente, specificaţii tehnice, scheme şi planuri).

2.5. Realizarea lucrărilor de investiţii în cadrul sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică se face pe baza Certificatului de urbanism şi a Autorizaţiei de construcţie. 2.6. Etapele care trebuie parcurse până la darea în folosinţă a reţelelor termice şi punctelor termice:
a) întocmirea documentaţiei pentru obţinerea Certificatului de

urbanism - elaborată conform HG 525/1996 şi Legea 10/1995, Legea 50/1991 cu completările ulterioare la aceasta şi Ordinul MTCT 91/1991. Avizarea documentaţiei se face de către Furnizorul de utilităţi, Consiliul local (judeţean) sau Primăria localităţii. Certificatul de urbanism se emite de către Consiliul local sau Primăria localităţii b) Studiul de fezabilitate (după caz). c) întocmirea documentaţiilor pentru avizele şi acordurile prevăzute în Certificatul de urbanism referitoare la: - asigurarea cu utilităţi (energie electrică, apă-canal, telecomunicaţii);
15

14

- situaţia reţelelor din zonă; - administraţia drumurilor; - mediu, sănătate, pompieri, protecţie civilă (după caz); - asociaţii de locatari (după caz). d) Proiect de execuţie (PT şi DE, sau fază unică). Se elaborează de către un proiectant cu competenţe în domeniu. Proiectul se verifică de verificatori de proiecte atestaţi MTCT. e) Documentaţia pentru autorizaţia de construire. Documentaţia de autorizaţie de construcţie se întocmeşte de către proiectantul general şi autorizaţia de construire se eliberează de către organele administraţiei publice (primării, consilii locale) pe baza studiului de fezabilitate şi proiectului tehnic aprobat, a certificatului de urbanism şi a tuturor avizelor solicitate prin certificatul de urbanism şi eliberate. f) Execuţia lucrărilor. Execuţia lucrărilor se realizează de către unităţi specializate prin personal autorizat. Controlul urmăririi lucrărilor se face prin: - Responsabilii tehnici cu execuţia lucrărilor. - Diriginţi atestaţi. - Inspectori ai organelor de control (ISCLPUAT, ISCIR, BRML, Pompieri etc.) g) Recepţia lucrărilor (la terminarea lucrărilor şi finală) se realizează conform HG 273/1994. h) Autorizaţia de funcţionare (după caz) Se eliberează de organele componente în domeniu: - administraţia locală, agenţia de mediu, pompieri; - unităţi prestatoare de servicii (salubritate, apă-canal, energie electrică, telecomunicaţii etc.) cu care se încheie contracte. 16

i) Cartea tehnică a construcţiei se întocmeşte de către reprezentanţi ai investitori lor conform HG 273/94 şi C 167/83. Cartea tehnică se întocmeşte pe baza: - proiectului de execuţie; - proceselor verbale de recepţie: - autorizaţiei de funcţionare.

3. INDICATORI TEHNICO-ECONOMICI
3.1. Oportunitatea realizării investiţiilor în domeniul sistemelor centralizate de alimentare cu căldură precum şi alegerea soluţiei optime din analiza mai multor variante, se face pe baza indicatorilor tehnico-economici rezultaţi din analize comparative între mai multe variante posibile. 3.2. Indicatorii tehnico-economici fac parte din instrumentarul de bază folosit pentru măsurarea şi analiza eficienţei economice în cadrul evaluării proiectelor de investiţii. 3.3. Indicatorii tehnico-economici ai unei investiţii se calculează de către firma de proiectare care elaborează studiul de fezabilitate sau studiul de soluţii pe baza următoarelor acte normative: - Legea 72/12.07.1996 privind finanţele publice; - Legea 189/14.10.1998 privind finanţele publice locale; -Norme metodologice elaborate de Ministerul Finanţelor Indicatori specifici diferitelor obiective şi ramuri; - Ordinul 1013/873 din 2001 al MF şi MTCT pentru aprobarea Normelor metodologice privind conţinutul-cadru de organizare a licitaţiilor, prezentare a ofertelor, adjudecare, contractare şi decontare a execuţiei lucrărilor; - Ordin 2/N/1998 - MTCT - Metodologie de calcul dinamic a valorii investiţiilor; - Metodologii de evaluare specifice băncilor care acordă împrumuturi pentru proiecte de investiţii. 17

3.4. Proiectele finanţate cu împrumuturi de la Banca Mondială, BIRD sau BERD, sunt evaluate pe baza a două tipuri de evaluări: - evaluarea economică care urmăreşte dacă proiectul este apt să contribuie la dezvoltarea economică şi socială a ţării, folosindu-se în acest scop criteriile de eficienţă şi de prioritate; - evaluarea financiară care pune în evidenţă rentabilitatea resurselor proprii, după ce s-au dedus din veniturile totale obligaţiile de ordin financiar şi fiscal ce gravează profitul, avându-se în vedere, totodată, eventuale subvenţii de la bugetul de stat. 3.5. Indicatorii tehnico-economici (de eficienţă economică) se obţin prin calcule şi preluare a informaţiilor existente în documentaţia de proiect a investiţiilor pe baza unor modele matematice, care în diverse modalităţi redau şi realizează compararea costurilor necesare cu efectele preconizate a se obţine. Indicatorii tehnico-economici ai investiţiilor, construiţi după modelul raportului matematic între eforturi şi efecte sau efecte şi eforturi, se exprimă sub formă de: • eforturi (costuri) specifice pentru obţinerea unei unităţi de efecte (produse) economice; • efecte (rezultate-produse) specifice pe unitatea de măsură a costurilor necesare, antrenate de realizarea proiectului în varianta dată. 3.6. In proiectele de eficienţă energetică, profitul rezultă în principal din economia de energie care, implicit, conduce la reducerea costurilor pentru producerea şi achiziţia energiei. La aceasta se adaugă profitul rezultat din alte efecte favorabile aplicării proiectului cum sunt: - creşterea producţiei; - creşterea productivităţii muncii; - reducerea cheltuielilor de întreţinere şi exploatare; - îmbunătăţirea condiţiilor de mediu; - reducerea taxelor. 18

3.7. Valoarea totală a costului unei investiţii se stabileşte prin Devizul general care se întocmeşte conform HG 376/1994 şi care face obiectul unui capitol al studiului de fezabilitate. Structura Devizului General stabilită prin HG 376/1994 corespunde proiectelor complexe de investiţii, pentru proiectele specifice în domeniul alimentării centralizate cu energie termică, structura devizului general se adaptează corespunzător fiecărui proiect. 3.8. După felul cum reflectă sau nu impactul factorului timp în economie, indicatorii de eficienţă economică ai investiţiilor se grupează în indicatori statici şi indicatori dinamici.

4. AGREEREA FIRMELOR DE PROIECTARE ŞI EXECUŢIE. AUTORIZAREA INSTALATORILOR Agreerea firmelor de proiectare şi execuţie
4.1. Proiectarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică (reţele de transport şi distribuţie, puncte termice) poate fi realizată de către agenţi economici specializaţi în domeniu (firme de proiectare, societăţi de servicii energetice ş.a.) care au primit agreerea profesională din partea organismelor abilitate, în conformitate cu prevederile Legii nr.326/2001 privind serviciile publice de gospodărie comunală şi cu prevederile reglementărilor tehnice MTCT privind proiectarea lucrărilor de construcţii-montaj, pe baza unei metodologii tip de atestare a capabilitităţii. 4.2. Agenţii economici agreaţi pentru proiectarea sistemelor

centralizate de alimentare cu energie termică au următoarele obligaţii şi răspunderi: - să realizeze proiecte de calitate adoptând soluţii tehnicoeconomice care să respecte normativele, standardele şi legislaţia din domeniu în vigoare la data elaborării; 19

- să respecte termenele de predare a proiectelor asumate prin contract; - să întocmească documentaţiile pentru obţinerea avizelor şi acordurilor necesare pentru realizarea investiţiei şi să respecte, prin proiecte, prevederile acestor avize şi acorduri; - să prezinte şi să susţină proiectele în faţa organelor de avizare; - să urmărească execuţia proiectului pe şantier în conformitate cu reglementările în vigoare; - să stabilească echipele de proiectare corespunzător cerinţelor proiectului; - să asigure şi să menţină o dotare corespunzătoare cu personal şi tehnică de proiectare conform certificării.

4.3. Executarea lucrărilor pentru sisteme centralizate de alimentare cu energie termică (reţele de transport şi distribuţie, puncte termice) poate fi realizată numai de către agenţi economici specializaţi în domeniu (unităţi de execuţie şi montaj, subantreprize de specialitate etc.) care au primit agreerea profesională conform prevederilor Legii 326/2001 din partea organismelor abilitate, pe baza unei metodologii tip de atestare a capabilităţii şi agreerea tehnică din partea furnizorului sau distribuitorului de energie termică după caz. Conţinutul documentaţiei pentru obţinerea agreerii tehnice din partea furnizorului/distribuitorului este dat în Anexa 4A, iar modelul de agreere pentru execuţia lucrărilor este dat în Anexa 4B (Anexe -punctul 4). 4.4. Agenţii economici agreaţi pentru executarea lucrărilor de alimentare cu energie termică au următoarele obligaţii şi răspunderi: - să execute lucrările de construcţii-montaj în conformitate cu prevederile proiectului; - să realizeze lucrări de calitate conform planurilor de calitate proprii şi să răspundă de aplicarea tuturor prescripţiilor tehnice privind execuţia, în vigoare la data realizării lucrării; - să respecte termenele de execuţie asumate prin contract;
20

- să folosească la executarea lucrărilor numai materiale şi echipamente omologate şi agrementate, însoţite de certificate de conformitate; - să numească oficial un responsabil de calitate pentru lucrarea care se execută; - să întocmească şi să prezinte toate documentele legate de faze determinante, lucrări ascunse, probe şi verificări pe parcursul şi la terminarea lucrărilor; - să numească personal tehnic de specialitate în raport cu numărul şi complexitatea lucrărilor, autorizat/agreat în domeniu; - să ia măsuri ca personalul tehnic propriu autorizat/agreat să-şi poată îndeplini în bune condiţii sarcinile privind lucrarea; - să verifice dacă tehnologiile de execuţie folosite corespund caietelor de sarcini prezentate în proiect; - să asigure condiţiile necesare pentru efectuarea probelor şi încercărilor pe parcursul execuţiei şi la recepţie conform prevederilor proiectului şi reglementărilor tehnice; să stabilească, în funcţie de caracteristicile lucrării, norma de personal şi dotarea tehnică cele mai indicate pentru realizarea lucrării; - să asigure conform agreerii şi să menţină o dotare corespunzătoare cu personal şi mijloace tehnice (utilaje, scule, dispozitive, AMC etc.).

Competenţele instalatorilor autorizaţi pentru sisteme centralizate de alimentare cu căldură
4.5. în funcţie de domeniul de activitate şi de destinaţia lucrărilor, competenţele instalatorilor autorizaţi pentru sisteme centralizate de alimentare cu căldură sunt: Gradul I - Proiectarea, executarea şi exploatarea tuturor lucrărilor pentru sisteme centralizate de alimentare cu căldură (reţele termice de transport şi distribuţie, puncte termice). Gradul II - Proiectarea şi executarea lucrărilor pentru reţele termice de transport şi distribuţie. 21

Gradul HI - Executarea şi exploatarea tuturor lucrărilor pentru sisteme centralizate de alimentare cu căldură (reţele termice de transport şi distribuţie, puncte termice).

Gradul /- Ingineri din domeniile: instalaţii, energetică, meca nică, care au lucrat, efectiv în execuţie sau proiectare instalaţii termice 6 ani sau ca autorizat gradul 11, cel puţin 3 ani. Gradul II - Ingineri şi subingineri din domeniile instalaţii, energetică, mecanică care au lucrat efectiv în execuţie sau proiectare instalaţii termice, 4 ani sau ca autorizat gradulI timp de 2 ani. II Gradul HI - Ingineri, subingineri, tehnicieni, maiştri şi lucră tori calificaţi din domeniile: instalaţii, energetică, mecanică care au lucrat efectiv în execuţie, instalaţii termice un timp de cel puţin: - 2 ani pentru inginerii şi subinginerii de instalaţii; - 3 ani pentru inginerii şi subinginerii de energetică sau mecanică; - 4 ani pentru tehnicieni, maiştri şi lucrători calificaţi. 4.9. Promovarea examenului pentru obţinerea autorizaţiei se face pe baza cunoştinţelor teoretice şi practice din domeniul insta laţiilor termice pentru sisteme centralizate de alimentare cu căldură în limita gradului solicitat, privind: - Reglementările tehnice pentru sistemele de alimentare centralizată cu căldură şi instalaţiile de încălzire centrală; - Normele tehnice de execuţie şi tehnologia de montaj; - Normele tehnice de exploatare; - Normele de protecţia, siguranţa şi igiena muncii; - Normele PSI.
4.10. Autorizarea instalatorilor pentru activitate în cadrul s erviciilor furnizorului sau distribuitorului de energie termică se face pe bază de examen, de către comisii numite de furnizor/distribuitor, pe baza reglementărilor interne ale acestuia. Se recomandă adoptarea condiţiilor de studii şi practică prevăzute în prezentul normativ. 4.11. Verificatorii de proiecte şi experţii tehnici atestaţi pentru specialitatea instalaţii termice (It) pot obţine, la cerere, fără susţinerea examenului, autorizaţia gradului I, pentru proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică.

Autorizarea instalatorilor pentru sisteme centralizate de alimentare cu căldură
4.6. Autorizarea instalatorilor pentru sisteme centralizate de alimentare cu căldură se face, în conformitate cu prevederile Legii 326/2001, de către comisii de specialitate . Membrii comisiei sunt specialişti propuşi de: - Ministerul Administraţiei Publice - ANRSGC - Autoritatea Naţională de Reglementare din domeniul Serviciilor de Gospodărie Comunală; - MTCT - Direcţia Generală Tehnică; - ANPPGCL - Asociaţia Naţională a Producătorilor şi Distribuitorilor de Energie Termică din România; - AUR - Asociaţia Inginerilor de Instalaţii din România; - Asociaţia Termoenergeticienilor din România; - Institutele de învăţământ superior cu profil de instalaţ ii, energetic şi mecanic din ţară. 4.7. Actele necesare pentru înscriere la examen, care se depun la comisie, sunt: - cerere tip; - memoriu de activitate tehnică; - copie după actele de studii şi pregătire profesională; - două fotografii tip. 4.8. Condiţiile de studii şi practică în proiectare sau execuţie de lucrări pentru sisteme centralizate de alimentare cu căldură, ce trebuie dovedite cu acte pentru înscrierea la examenul de autorizare, sunt:
22

23

4.12. Autorizarea instalatorilor pentru activitatea în cadrul serviciilor furnizorului sau distribuitorului de energie termică se face pe bază de examen, de către comisii numite de furnizor/distribuitor, pe baza reglementărilor interne ale acestuia. Se recomandă adoptarea condiţiilor de studii şi practică prevăzute în prezentul normativ.

5. SOLUŢII DE ALIMENTARE CENTRALIZATĂ CU CĂLDURA
5.1. Soluţia de alimentare cu căldură a instalaţiilor de încălzire centrală se stabileşte la faza de studiu de fezabilitate a proiectului astfel încât să satisfacă necesarul de căldură al consumatorilor în condiţiile locale de sistematizare, energetice şi ecologice. 5.2. în cazul în care sunt mai multe soluţii, se recomandă ca alegerea să se facă după criterii tehnice şi economice ţinând seama de necesităţile specifice şi de posibilităţile de realizare.

- terminarea unor clădiri începute într-un ansamblu pentru care s-a prevăzut iniţial alimentarea centralizată cu căldură reanalizarea soluţiei pentru instalaţiile interioare şi corelat, a celei de alimentare cu căldură, folosind fie alimentarea dintr-o sursă proprie, fie cea centralizată; - ansambluri noi de clădiri - folosirea alimentării centralizate (cu sursă şi reţele noi sau extinderea celor existente). 5.5. In toate cazurile menţionate în art. 5.4., privind folosirea unor soluţii existente de alimentare centralizată cu căldură sau de extindere a acesteia, se recomandă analizarea oportunităţii reabilitării sursei, reţelei şi punctelor termice existente, luând în considerare toate aspectele legate de costul investiţiei şi al exploatării. 5.6. In cazul reabilitării unui ansamblu de alimentare centralizată cu căldură prin termoficare este necesar ca soluţiile adoptate pentru reţelele şi punctele termice să ţină seama în mod real de parametrii de temperatură şi regimul de funcţionare al consumatorilor din instalaţia interioară de încălzire centrală. 5.7. Pentru zonele sau localităţile în care este necesar a se elabora un studiu de alimentare cu căldură, se are în vedere cerinţele de sistematizare, cele ecologice şi posibilităţile concrete de realizare, pe lângă condiţiile specifice energetice. Alegerea soluţiei se face printr-o optimizare economică, care trebuie să îmbine interesele consumatorilor cu cele ale furnizorului de căldură (Studiu de soluţie, Studiu de fezabilitate). 5.8. Se recomandă ca acolo unde există condiţiile necesare, să se folosească surse neconvenţionale de energie (energie solară, energie geotermală), prevăzând adaptarea instalaţiilor de încălzire centrală şi chiar a clădirilor la specificul utilizării acestor surse. Analiza economică a oportunităţii folosirii acestor surse se face conform prevederilor art. 5.2.

5.3. La alegerea soluţiei se au în vedere următoarele posibilităţi de alimentare cu căldură pentru: - o clădire sau un grup de apartamente cu sursa şi reţelele aferente; - un grup de clădiri (de ex.: un ansamblu de clădiri civile sau industriale) având o sursă proprie, de regulă într-o clădire independentă; - o zonă de clădiri civile sau industriale, având sursă de căldură, reţele şi puncte termice; - o localitate alimentată cu căldură de la o centrală termică sau de termoficare (sau mai multe centrale interconectate), prin reţele şi puncte termice. 5.4. Se recomandă alegerea următoarelor soluţii care pot fi caracteristice pentru câte o categorie de consumatori; astfel pentru: - clădiri care completează un ansamblu într-o zonă construită, având alimentare centralizată cu căldură - racordarea la soluţia existentă de alimentare centralizată cu căldură;
24

*

25

6. NECESARUL DE CĂLDURĂ
6.1. Necesarul de căldură la consumatori, se stabileşte luând în considerare următoarele categorii de consumuri: - pentru încălzire; - pentru preparare apă caldă menajeră; - pentru ventilare şi climatizare; - pentru scopuri tehnologice.
6.2. Necesarul de căldură de calcul pentru încălzire (maxim orar) se stabileşte conform prevederilor SR 1907-1 şi SR 1907-2 „Necesarul de căldură de calcul - Prescripţii de calcul şi Temperaturi interioare convenţionale de calcul". 6.3. Necesarul de căldură de calcul (orar) pentru preparare apă caldă de consum se determină funcţie de debitul orar de calcul de apă caldă. Debitul orar de calcul se determină în conformitate cu prevederile STAS 1478, funcţie de sistemul de preparare a apei calde de consum (instantaneu sau în regim cu acumulare).

zile" şi a ghidului GP 039 „Ghid pentru calculul necesarului anual de căldură a clădirilor de locuit". 6.7. Necesarul anual de căldură pentru prepararea apei calde de consum, pentru ventilare climatizare şi pentru scopuri tehnologice se determină în funcţie de: • consumul normat zilnic de apă caldă corelat cu specificul consumatorilor; • duratele anuale de funcţionare; • mărimea şi variaţia consumurilor orare, zilnice şi sezoniere, care depind de tipul consumatorilor.
6.8. Sarcina termică a sistemului de alimentare centralizată cu căldură reprezintă sarcina termică urbană şi industrială ce trebuie livrată din sursa termică. 6.9. Sarcina termică a sistemului de alimentare centralizată cu căldură se stabileşte pornind de la necesarul de căldură de calcul, ţinând seama de: • tipurile de consumuri; • categoria de importanţă a consumatorilor; • cronogramele de consum şi simultaneitatea consumurilor; • soluţiile adoptate pentru producerea energiei termice; • pierderile de căldură ale sistemului prin aplicarea, după caz, a unor factori de corecţie în funcţie de: - soluţiile adoptate pentru prepararea apei calde menajere; - influenţa unor condiţii climatice locale.

6.4. Necesarul de căldură pentru ventilare şi climatizare se determină funcţie de debitul de aer proaspăt necesar şi reprezintă cantitatea de căldură necesară încălzirii lui de la temperatura exterioară până la temperatura interioară. 6.5. Necesarul de căldură pentru scopuri tehnologice se determină pe baza normelor specifice energetice stabilite prin norme sau normative departamentale sau pe baza unui bilanţ termic al procesului tehnologic respectiv. 6.6. Necesarul anual de căldură pentru încălzire se stabileşte pe baza prevederilor standardului SR 4839 „Numărul anual de grade26

6.10. Sarcina termică a sistemului de alimentare cu energie termică se obţine prin însumarea sarcinii simultane a diferitelor categorii de consumatori la care se adaugă pierderile de căldură din reţelele de transport şi distribuţie.
27

6.11. Sarcina termică de calcul pentru conductele de transport (agent primar) se stabileşte funcţie de regimurile caracteristice care apar în funcţionarea sistemului de alimentare cu căldură în cursul anului. Sarcina termică de calcul se compune din: - necesarul orar de căldură de calcul pentru încălzire; - necesarul orar de căldură de calcul pentru ventilare; - necesarul de căldură orar mediu zilnic pentru prepararea apei calde de consum, corespunzător zilei caracteristice din perioada de încălzire, considerat simultan cu celelalte necesaruri; - pierderea de căldură orară Ia transport şi distribuţie. 6.12. Sarcina termică de calcul a punctelor termice se determină funcţie de: - tipul şi schema punctului termic; - modul de racordare a instalaţiilor de încălzire; - modul de racordare a instalaţiilor de preparare a apei calde de consum; - modul de preparare a apei calde de consum. 6.13. Sarcina termică de calcul pentru reţelele de distribuţie la consumatori se determină separat pentru reţelele de agent termic de încălzire şi pentru reţelele de apă caldă de consum, ţinând seama de debitul de căldură de calcul pentru încălzire determinat conform SR 1907-1 şi de debitul de apă caldă de consum transportat, determinat conform STAS 1478.

7.2. Reglarea furnizării căldurii se poate face prin următoarele metode: • In funcţie de locul în care se face reglarea, aceasta poate fi: - centrală (la sursă) - în cazul sarcinilor termice omogene; - locală (consumatorii având grafice de reglare diferite de cel al sursei); - combinată - pentru sarcini termice eterogene. • Din punct de vedere al elementelor reglate (al debitului de căldură transmis consumatorilor): - reglaj calitativ; - reglaj cantitativ; - reglaj mixt (calitativ-cantitativ). • In funcţie de durata reglajului (metoda aplicată depinde de natura şi condiţiile impuse în alimentare de către consumator): - reglare continuă constantă; - reglare continuă variabilă; - reglare cu întreruperi. 7.3. Reglajul calitativ constă în modificarea temperaturii din conducta de ducere şi implicit de întoarcere, menţinând debitul de agent termic constant. Acest reglaj prezintă avantajul stabilităţii hidraulice a sistemului în condiţiile unor debite constante de agent termic, precum şi exploatarea simplă prin varierea coordonată a temperaturii agentului termic cu variaţia temperaturii aerului exterior. Este adecvat pentru sistemele omogene din punct de vedere termic al construcţiilor (temperaturi interioare, masivitate termică), al tipului copurilor de încălzire şi al programului de funcţionare. La adoptarea acestui tip de reglaj trebuie avut în vedere şi unele dezavantaje care pot apărea în exploatare, cum sunt: consum relativ mare de energie electrică pentru pomparea agentului termic, efectele aduse de unele aporturi de căldură care pot să apară în anumite zone asupra parametrilor aerului interior, variaţii mari ale temperaturii aerului interior la consumatorii cu inerţie termică redusă.
29

7. REGLAREA FURNIZĂRII CĂLDURII. GRAFICE DE REGLAJ
7.1. Reglarea furnizării căldurii reprezintă ansamblul de măsuri şi intervenţii care au ca scop modificarea în timp a cantităţii de căldură produse, transportate şi distribuite consumatorilor în conformitate cu nevoile reale al acestora. 28

7.4. Reglajul cantitativ constă în modificarea debitului de agent termic, menţinând constantă temperatura acestuia pe conducta de ducere; temperatura agentului din conducta de întoarcere variază funcţie de caracteristicile instalaţiilor consumatoare. Principalul avantaj al reglajului cantitativ îl constituie consumul redus de energie electrică de pompare, precum şi menţinerea unui regim termic constant în funcţionarea sursei termice. Dezavantajele acestui reglaj constau în: - dereglarea hidraulică a sistemului; - supraîncălzirea construcţiilor cu cât necesarul de căldură este mai mic decât cel nominal. 7.5. Reglajul mixt constă în modificarea atât a debitului de agent termic cât şi a temperaturii acestuia. Este soluţia cea mai elastică de urmărire combinată a variaţiilor consumului de căldură atât cu ajutorul parametrilor de temperatură cât şi cu ajutorul debitului de agent termic şi oferă posibilitatea economisirii energiei electrice de pompare. 7.6. Corelarea dintre parametrii agentului termic şi parametri climatici în vederea reglării furnizării căldurii se realizează pe baza graficelor dereglaj. Graficele de reglaj reprezintă transpunerea grafică a corelării parametrilor agentului termic preparat (temperatura de ducere şi eventual de întoarcere, în măsura în care nu există reglaj la consumatori) funcţie de variaţia temperaturii aerului exterior şi temperatura de întoarcere a agentului termic, eventual şi temperatura interioară. 7.7. Graficele de reglare sunt utilizate pentru regimul permanent de furnizare a energiei termice; ele se adaptează în mod corespunzător pentru regimuri de funcţionare intermitente. 7.8. Graficele de reglaj se stabilesc pe baza următorilor parametri: - temperatura interioară ce trebuie asigurată;
30

- temperatura aerului exterior;
- influenţa vitezei vântului asupra parametrilor de furnizare

a căldurii; - modul de racordare a instalaţiilor consumatorilor la sistem (racordare directă sau indirectă); - tipul de corpuri de încălzire utilizate. 7.9. Graficele de reglaj se întocmesc în următoarele ipoteze: - nu apar modificări importante ale coeficienţilor totali de transfer termic în condiţii curente, faţă de cele normale (pierderile de căldură prin elementele de construcţie delimitatoare şi pentru încălzirea aerului infiltrat sunt constante şi egale cu fluxul termic emis de instalaţia de încălzire); - se consideră viteza vântului constantă în perioada de încălzire şi egală cu viteza vântului de calcul; - adaosurile se consideră invariabile. 7.10. Reglarea furnizării căldurii în cadrul sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică, funcţie de mijloacele prin care se efectuează, poate fi: - manuală (la sistemele care nu au suferit modernizări sau reabilitări); - automată.
7.11. In cazul reglării automate a parametrilor agenţilor termici, sesizarea şi măsurarea temperaturilor interioare şi exterioare şi variaţia parametrilor agentului termic se face automat şi continuu, corespunzător graficelor de reglare, în această situaţie curbele de reglare se introduc în memoria regulatorului electronic. 7.12. Reglarea manuală pe baza graficelor de reglare se face

prin acţionare asupra organelor de reglare după citirea de către personalul de întreţinere, la anumite intervale de timp, a temperaturilor exterioare. Pe baza acestor temperaturi se citesc din graficul de

31

reglare specific, temperaturile agenţilor termici (ducere şi întoarcere) şi se efectuează corecţiile necesare. Intervalele de timp la care se efectuează reglarea, sunt conform instrucţiunilor de exploatare. 7.13. Reglarea furnizării căldurii se poate realiza pe trei niveluri: - reglarea primară (la nivelul sursei); - reglarea secundară (la nivelul punctelor termice); - reglarea terţiară (bucle de reglare la nivelul consumatorilor care să răspundă influenţelor date de condiţiile specifice ale acestora).

Agenţi termici
8.4. Agenţii termici utilizaţi pentru transportul şi distribuţia energiei termice sunt apa fierbinte şi apa caldă. 8.5. Apa fierbinte are o temperatură maximă de 150°C, în sistemele centralizate de alimentare cu căldură. Temperatura apei fierbinţi se stabileşte în funcţie de caracteristicile sistemului şi poate avea valoarea cuprinsă între 115°C şi 150°C şi presiunea corespunzătoare stării lichide a agentului termic. 8.6. Apa caldă are temperatura maximă de 115°C şi se utilizează de regulă la o temperatura maxima de 95°C, în condiţii nominale de temperatură exterioară. Se folosesc şi valori mai reduse de temperatură în cazul încălzirii unor clădiri cu caracter medical şi la creşe grădiniţe (8085°C), precum şi pentru cele folosind sisteme de încălzire prin radiaţie (sub 60°C). Apa caldă menajeră preparată în punctele termice are temperatura maximă de 60°C.

8. REŢELE TERMICE
8.1. Reţelele termice reprezintă complexul de instalaţii şi construcţii destinate transportului şi distribuţiei energiei termice. 8.2. Prin reţele termice primare se înţeleg reţelele de transport (în care agentul termic este de regulă apa fierbinte) cuprinse între limita clădirii principale a unei centrale electrice de termoficare sau a unei centrale termice şi punctele termice, unde are loc prepararea agentului termic de încălzire (de parametri reduşi) şi apa caldă de consum.

8.3. Prin reţele termice secundare se înţeleg reţelele de distribuţie în care agentul termic este de regulă apa caldă şi sunt cuprinse între limita clădirii punctului termic sau a unei centrale termice de apă caldă şi limita clădirii consumatorilor de căldură şi de apă caldă de consum.

8.7. Ecartul nominal de temperatură între agentul termic din conducta de ducere şi conducta de întoarcere se alege pe baza criteriilor funcţionale şi economice ale întregului sistem de producere, transport, distribuţie şi utilizare a căldurii. Pentru reţelele de apă fierbinte se recomandă un ecart de temperatură de 40°C...80°C. Pentru reţelele de apă caldă se recomandă un ecart nominal de temperatură de 20°C. 8.8. Temperatura maximă a agentului din reţelele termice trebuie să fie cel mult egală cu temperaturile admisibile indicate de producător pentru componentele reţelelor sau instalaţiei.

32

33

Schemele şi configuraţia reţelelor

8.9. Schemele şi configuraţia reţelelor termice trebuie să asigure transportul şi distribuţia energiei termice în condiţii de eficienţă şi de siguranţă. 8.10. Se poate adopta una dintre următoarele scheme de reţele: - schema ramificată (radială); - schema inelară; - schema mixtă. Alegerea schemei se face în funcţie de amplasarea consuma torilor, de mărimea consumurilor şi de perspectivă de dezvoltare cu respectarea gradului de siguranţă, adoptându-se soluţiile care duc la lungimi minime ale traseelor, la costuri şi cantităţi de materiale reduse. Se urmăreşte evitarea pe cât posibil a dublării fluxurilor reţelelor de transport cu cele de distribuţie. 8.11. în cazul reţelelor termice alimentate dintr-o singură sursă de căldură se recomandă să se adopte scheme ramificate (radiale) cu ; legături între ramurile importante. în cazul reţelelor termice alimentate din mai multe surse de căldură se adoptă scheme care să permită atât funcţionarea separată a surselor pe câte o zonă de consum, cât şi interconectarea surselor în vederea asigurării repartiţiei optime a sarcinii termice între surse şi creşterea siguranţei în funcţionare.
8.12. Stabilirea configuraţiei reţelelor se face în funcţie de soluţia cea mai economică de amplasare a conductelor şi de traseele celorlalte utilităţi existente sau prevăzute a se realiza în perspectivă. 8.13. In cazul unor zone de consum cu caracteristici specifice (denivelări pronunţate, distanţă mare faţă de sursă) se pot adopta, pe bază de calcule tehnico-economice comparative, scheme cu regimuri hidraulice diferenţiate, staţii intermediare de pompare etc.
34

8.14. în cazul în care în zona de consum există unele instalaţii de producere a căldurii eficiente din punctul de vedere al consumului de energie primară (resurse energetice secundare, resurse geotermice, centrala de deşeuri menajere etc.) se examinează încadrarea acestora în soluţia de ansamblu de alimentare cu căldură a zonei. Se recomandă ca reţelele de distribuţie să aibă configuraţii ramificate (radiale), grupându-se consumatorii pe ramuri astfel încât să poată fi realizată echilibrarea hidraulică, reglarea automată a funcţionării instalaţiilor, contorizarea consumatorilor de căldură şi alimentarea independentă cu căldură a clădirilor cu acelaşi regim de funcţionare (de ex.: creşe, grădiniţe, case de naşteri, spitale, cămine de copii şi bătrâni etc.).
8.15. Traseele reţelelor se aleg astfel încât să rezulte lungimi minime de conducte, un număr cât mai redus de intersecţii cu drumuri, căi ferate, canale şi posibilităţi maxime de autocompensare a dilatărilor, dând prioritate ocupării unor zone libere. 8.16. în cazul executării reţelelor termice în etape se au în vedere variantele de traseu care conduc la reducerea cheltuielilor iniţiale de investiţii şi de exploatare. 8.17. în ansamblurile de clădiri civ folosirea subsolului unei ile, clădiri (sau părţi dintr-o clădire) se face numai pentru alimentarea instalaţiilor de încălzire centrală aferente clădirii respective şi nu şi pentru tranzitarea cu reţele termice care alimentează alte clădiri.

Amplasarea reţelelor termice

8.18. Amplasarea reţelelor termice se poate face: - subteran, direct în sol în cazul conductelor din oţel preizolate termic şi în cazul conductelor din polietilenă PE-X preizolate;
35

- subteran în canale necirculabile sau circulabile în cazul conductelor din oţel izolate termic în soluţie clasică sau a conductelor preizolate montate pe trasee existente în situaţia lucrărilor de modernizare, reabilitare, înlocuire de reţele; - suprateran. 8.19. Amplasarea reţelelor termice se realizează în corelare cu celelalte reţele subterane sau supraterane din zonă existente şi proiectate, ţinând seama de prescripţiile SR8591-97, folosind, acolo unde este cazul, traseele existente pentru lucrări de înlocuire sau modernizare reţele, după dezafectarea conductelor vechi.

8.23. Amplasarea supraterană trebuie adoptată numai în zone situate în afara perimetrului construibil al localităţilor, pe platformele şi în incintele industriale, de-a lungul căilor ferate, a căilor de comunicaţie, a râurilor, a canalelor deschise şi în culoare tehnologice. 8.24. Reţelele termice din ansamblurile de clădiri se pozează de preferinţă în următoarea ordine: în spaţii verzi sau sub trotuare; pozarea lor în zona carosabilă se face numai când celelalte soluţii nu pot fi aplicate şi dacă se are în vedere necesitatea pozării pe acelaşi traseu şi a altor reţele subterane.

8.20. în ansamblurile de clădiri civile reţelele termice exterioare se montează, de regulă, subteran. Se pot monta reţele aeriene în zonele cu ape freatice cu nivel permanent ridicat sau, în alte cazuri, când prin aceasta nu se afectează peisajul urbanistic; în acest sens, este necesar acordul organelor locale de sistematizare. 8.21. In zonele industriale reţelele termice exterioare se montează, de regulă, aerian. Se dă preferinţă montării pe stâlpi de mică înălţime (la sol). La pozarea aeriană a reţelelor termice pe suporturi de mică înălţime, distanţa minimă de la sol până la partea inferioară a termoizolaţiei finite a conductelor este de 0,30 m. La traversarea unor drumuri în incintă, montarea se face pe stâlpi, la înălţime sau subteran, în cazul supratraversării de drumuri, trebuie respectate prevederile normelor privind căile de acces. 8.22. Montarea pe elementele de construcţii ale clădirilor se face numai în condiţiile în care, la proiectarea structurii de rezistenţă a acestora, se ţine seama de eforturile date de reţeaua termică exterioară. La clădiri existente montarea se face cu acordul proiectantului de rezistenţă. 36

8.25. în cazul pozării de-a lungul unei artere de circulaţie, traseul reţelelor se fixează, de regulă, pe partea cu cele mai multe puncte de utilizare (racorduri). Intersecţia reţelelor termice cu artere de circulaţie, canale etc., se prevede, de regulă, a ti perpendiculară.
8.26. Soluţiile de amplasare a reţelelor termice în comun cu alte reţele subterane, în galerii edilitare, se adoptă numai pe bază de calcule tehnico-economice justificative. 8.27. La amplasarea subterană a reţelelor termice în apropierea fundaţiilor clădirilor şi construcţiilor, pilonilor, podurilor, viaductelor, tunelurilor, coşurilor de fum şi a altor construcţii, trebuie să se prevadă de la caz la caz măsuri (hidroizolaţii. drenuri. instalaţii de golire etc.) care să protejeze aceste construcţii în caz de avarii la reţele. 8.28. Când reţelele termice intersectează pachete de linii ferate, şosele naţionale sau străzi modernizate, trebuie să se aibă în vedere utilizarea tunelurilor sau a altor lucrări de artă din zonă: în absenţa acestora trebuie să se prevadă supratraversare, şi numai în cazul în care aceasta nu este posibilă se va prevedea subtraversarea în canale circulabile nou proiectate.
37

8.29. Soluţiile tehnice privind traversarea sau subtraversarea cu reţele termice subterane sau aeriene a căilor ferate şi a drumurilor naţionale şi comunale se stabilesc şi cu acordul prealabil al administraţiei căii de comunicaţie respective. Distanţe, adâncimi şi înălţimi de pozare 8.30. La stabilirea distanţelor minime între feţele exterioare ale elementelor de construcţii ale reţelelor termice şi căile de comunicaţie, respectiv alte reţele şi construcţii, se ţine seama de indicaţiile cuprinse în SR 8591 şi „Normativul pentru proiectarea şi executarea reţelelor şi instalaţiilor de gaze naturale" - 16. Reţelele termice amplasate în terenuri sensibile la umezire vor avea faţă de fundaţiile clădirilor distanţele prescrise de „Normativul privind fundarea construcţiilor pe pământuri sensibile l a umezire" -P7. 8.31. Adâncimea minimă de la suprafaţa solului sau a supra structurii drumurilor până la partea superioară a elementelor de acoperire a canalelor termice este: - 0,80 m în zone carosabile; - 0,50 m în spaţii verzi. In zonele carosabile şi în spaţii verzi aceste valori pot fi reduse, în condiţiile în care nu se pot respecta, luându-se măsuri corespunzătoare de protecţie mecanică şi termică.
8.32. Adâncimea de montaj recomandată a reţelelor termice subterane este cuprinsă între 0,60 şi 2,50 m. Pentru adâncimi de montaj mai mici decât adâncimea de îngheţ se asigură circulaţia permanentă a apei în conducte, iar în caz de oprire accidentală a circulaţiei apei se va efectua golirea conductei. 8.33. Adâncimile de pozare minime recomandate, măsurate la partea superioară a mantalei conductelor de protecţie la conductele preizolate termic sunt:

• 0,60 m - pentru pozare în spaţiul verde, cu luarea unor măsuri de protecţie conform recomandărilor furnizorilor; • 1,00 m - pentru pozare în zona carosabilă. 8.34. Adâncimile de pozare minime recomandate a conductelor din PE-X măsurate până la partea superioară a mantalei de protecţie sunt: - 0,40 + 0,80 m pentru pozare în spaţii verzi, cu luarea unor măsuri de protecţie conform recomandărilor furnizorilor; - 1,00 m - pentru pozare în zona carosabilă. Pozarea reţelelor termice subterane montate în canal termic
8.35. Pentru reţelele termice montate în canale de protecţie se

folosesc, de regulă, canale de tip vizitabil. Se pot folosi canale circulabile sau semicirculabile în care se includ şi alte reţele (conducte de apă), când soluţia se impune ca urmare a lipsei de spaţiu sau când pozarea în canal comun a mai multor reţele este mai avantajoasă din punct de vedere economic decât pozarea separată, cu condiţia respectării prevederilor din normativele de specialitate specifice reţelelor montate în canal comun.
8.36. Traversarea arterelor de circulaţie din ansambluri de clădiri civile şi industriale, cu nivel ridicat al apelor subterane, se face suprateran, cu lire de dilatare verticale, care să asigure circulaţia normală; fac excepţie cazurile în care traversarea subterană este mai economică sau este justificată de necesitatea respectării aspectului zonei respective. 8.37. în terenuri normale, la traversările de artere pe care circulaţia nu poate fi întreruptă, reţelele termice se pozează în canale circulabile sau semicirculabile, prevăzute cu trape-plăci de beton care să permită desfacerea canalelor pentru înlocuirea conductelor. 8.38. La stabilirea dimensiunilor canalelor necirculabile se respectă distanţele minime indicate mai jos şi precizările făcute de furnizorii de conducte preizolate în instrucţiunile de montaj.

38

39

Distanţele |cm| dintre părţile canalelor necirculabile şi termoizolaţia conductelor

Conducte cu Conducte termoizolaţie preizolate montate în sistem clasic în canale existente - între suprafaţa interioară a peretelui canalului şi generatoarea laterală a termoizolaţiei finite a conductei celei mai apropiate între termoizolaţiile finite a două conducte apropiate (în orice sens) - între faţa interioară a planşeului (plăcii de acoperire) şi genera toarea superioară a termoizolaţiei finite a conductei, în punctul cel mai de sus al acesteia - între radierul canalului şi generatoarea inferioară a termoizolaţiei finite a conductei, în punctul cel ma i de j os al acesteia

8 cm

I5 cm

l 0 cm

15 cm

3 cm

15 cm

l 0 cm

15 cm

8.40. In canalele necirculabile ale reţelelor termice este permis a se poza şi alte conducte ce transportă fluide neutre, nepericuloase din punct de vedere al inflamabilităţii, exploziei (de ex.: apă caldă de consum, recirculare apă caldă, conducte pentru uz tehnologic etc.). In canalele circulabile sau semicirculabile ale reţelelor termice pot ti pozate, de asemenea, cabluri pentru telecomunicaţii, conducte de semnalizare, cu respectarea prevederilor actelor normative speci fice reţelelor pozate în canalul comun. Este interzis ca în canalele reţelelor termice să se monteze: - conducte sau canale prin care se transportă medii cu pericol de inflamabilitate, explozie sau alterare, datorită tempe raturii din canal; - conducte, canale sau cabluri din materiale instabile în câmpul de variaţie a temperaturii aerului din canalele termice. 8.41. Este interzisă amplasarea conductelor de apă fierbinte şi apă caldă în canale în care există conducte care transportă substanţe (praf, vapori, gaze) care prezintă pericol de incendiu sau explozie.
Local sau - în cazuri bine justificate - pe lungimi determinate, înălţimea minimă de circulaţie poale fi redusă pană la 1.60 m.

8.39. Spaţiile de circulaţie din canalele circulabile şi semi circulabile au dimensiunile minime conform indicaţiilor din tabelul 8.39.
40

41

8.42. La intrarea reţelelor termice în clădiri, canalul de protecţie este prevăzut cu un canal vertical de ventilare naturală alipit clădirii, trecerea conductelor prin peretele clădirii făcându-se, pe cât posibil, la o cotă superioară celei din canal şi în condiţiile stabilite prin prevederile Normativului I13 referitoare la trecerile conductelor termice prin pereţi şi planşee. Se iau măsuri pentru etanşare la intrarea conductelor din canalele termice în clădiri, în vederea evitării pătrunderii în subsol a gazelor naturale infiltrate în canal sau în sol şi a evitării inundării subsolului. 8.43. Distanţele minime dintre conducte şi elementele de construcţie ale canalelor trebuie să respecte valorile date în tabelul 8.43.

8.44. Distanţele minime de la feţele exterioare ale canalelor până la alte construcţii trebuie să respecte valorile date în tabelul 8.44.

Distanţele minime [mm] dintre conducte şi elementele de construcţie ale canalelor Tabelul 8.43.

Distanţele minime de la feţele exterioare ale canalelor până la alte construcţii Tabelul 8.44.

Notă: Se admite reducerea distanţelor prevăzute în tabelul 8.44 în cazuri speciale, impuse de condiţiile din teren, cu luarea unor măsuri speciale de siguranţă şi stabilitate, puse în acord prin proiect cu factorii interesaţi.

Pozarea reţelelor montate aerian
8.45. Distanţele minime de la feţele exterioare ale conductelor reţelelor termice amplasate suprateran inclusiv scări, platforme, împrejmuiri până la alte construcţii supraterane trebuie să respecte valorile redate în tabelul 8.45.

45

Distanţele minime de la feţele conductelor reţelelor termice supraterane sau alte elemente de montare aferente şi alte construcţii supraterane Tabelul 8.45.

Notă: Se admite reducerea distantelor prevăzute în tabelul 8.45. în cazuri speciale, impuse de condiţiile din teren, cu luarea unor măsuri speciale de siguranţă şi stabilitate, puse în acord prin proiect cu factorii interesaţi.

Pozarea reţelelor termice cu conducte preizolate montate direct în sol
8.46. Soluţia de montare a reţelelor exterioare în sol se recomandă în situaţiile în care soluţia este mai economică (investiţie şi exploatare) decât cea cu canale termice, iar condiţiile tehnice permit utilizarea ei. Se folosesc, de preferinţă, conducte preizolate cu condiţia ca izolaţia termică şi hidrofugă, precum şi protecţia mecanică să fie omologate şi agrementate de un institut de specialitate autorizat. 8.47. Distanţa minimă faţă de peretele săpăturii este de 100 mm. cu excepţia zonelor de preluare a dilatărilor din vecinătatea colurilor, care se determină ţinând seama de posibilitatea realizării sudurilor conductelor, a izolaţiilor locale şi montării pernelor de dilatare.

8.48. Amplasarea reţelelor termice în terenuri macroporice sau sensibile la înmuiere se face ţinând seama de prescripţiile din
47

normativul P 7 „Normativ privind fundarea construcţiilor pe pământuri sensibile la înmuiere'', cu următoarele precizări: • Conductele preizolate montate pe trasee noi se montează direct în sol la distanţa de minimum 3 m între mantaua de protecţie şi fundaţiile clădirilor. Pentru distanţele impuse mai mici. conductele preizolate pot fi montate în canale de protecţie executate monolit. • Legătura dintre reţele exterioare şi conductele din clădire se realizează astfel încât să permită preluarea unor tasări diferenţiate. 8.49. Conductele preizolate care înlocuiesc reţele termice existente se montează, de regulă, în canale termice existente. Dacă gabaritul acestora depăşeşte spaţiul disponibil în canalul termic, o parte din conducte se montează îngropate în sol lângă canal, după demolare peretelui canalului opus clădirii.
8.50. Reţelele alcătuite din conducte preizolate se amplasează sub conductele de gaze, luându-se măsuri de evacuare a eventualelor scăpări de gaze ţinând seama de indicaţiile cuprinse în normativul 16 „Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale". 8.51. Reţelele termice se amplasează de preferinţă deasupra reţelelor de canalizare sau apă şi sub reţelele de telecomunicaţii sau cabluri electrice. încrucişările între reţelele subterane se fac de regulă la unghiuri de 75-90°.

Adâncimea de pozare " Distantele indicate se aplică cu condiţia asigurării stabilităţii construcţiei

8.53. Conductele preizolate se montează pe suporturi din poliuretan, saci de nisip, dulapi de lemn, într-un strat de nisip cu granulaţia 0,5-4 mm care depăşeşte cu minimum 10 cm partea superioară a mantalei de protecţie a conductei cu cel mai mare diametru. 8.54. Pozarea conductelor preizolate din PE-X se face astfel: - conductele din PE-X se aşează pe un strat de nisip, având o grosime de 100 mm; - se acoperă cu un strat de nisip, fără pietriş având o grosime de 150 mm de la partea superioară a mantalei; 49

8.52. Distanţele minime de la suprafaţa exterioară a mantalei de protecţie faţă de traseele altor instalaţii sau faţă de construcţii sunt cele indicate în tabelul 8.52.

48

- şanţul se acoperă apoi cu un strat de pământ cu grosimea între 250 - 650 mm. 8.55. Distanţele dintre conducte şi dintre conducte şi şanţ sunt cele specificate de furnizorul de conducte preizolate.

-OLT35K, OLT 45 K şi 16 M03 - STAS 8184; - 10TiMoNiCrl75, 10TiCrl80 - STAS 3583; - pentru conductele din polietilenă se recomandă utilizarea polietilenei de înaltă densitate cu structură reticulată Pe-X conform DIN 16892. 8.58. Sortimentele de ţevi care se utilizează pentru conductele reţelelor termice, sunt: - ţevi din oţel, fără sudură, laminate la cald - STAS 404/1; - ţevi din oţel, fără sudură, laminate la cald pentru temperaturi ridicate - STAS 404/3; - ţevi din oţel, fără sudură, trase sau laminate la rece STAS 530/1; - ţevi din oţel, fără sudură, trase sau laminate la rece, pentru temperaturi ridicate - STAS 530/3; - ţevi din oţel, sudate longitudinal, pentru instalaţii STAS 7656; - ţevi din oţel, sudate elicoidal, pentru conducte SR 6898/2. Pentru reţelele de conducte de apă caldă menajeră se pot utiliza conducte din polietilenă de înaltă densitate cu structură reticulată, rezistentă la temperatura PE-X (pexal), izolate termic şi montate în manta exterioară de protecţie din polietilenă de înaltă densitate. Pentru conductele de apă fierbinte cu diametrul exterior mai mare sau egal cu 108 mm, aflate sub incidenţa Prescripţiilor tehnice ISCIR C15, se folosesc numai ţevi care corespund dimensional (grosimi), calitativ (tipul de material), probe şi încercări, marca materialului, marcare şi livrare conform punctului 2.3 al prescripţiilor ISCIR CI5. La livrarea ţevilor acestea trebuie însoţite de certificat de inspecţie tip 3.1.B conform SR EN 10204. 8.59. Alegerea materialelor conductelor se face pe baza unor criterii tehnice şi economice care ţin seama de condiţii tehnice de funcţionare, compatibilitatea materialului cu fluidul transportat prin 51

Elementele componente ale reţelelor termice
8.56. Reţelele termice se compun din: - conductele propriu-zis şi fitingurile aferente (coturi, curbe, ramificaţii, reducţii etc.); - termoizolaţia; - protecţia termoizolaţiei; -armături (robinete, vane ş.a.); - elemente pentru preluarea eforturilor provenite din dilatare (compensatoare de dilatare); - sistemul de măsură, control, depistare şi localizare a avariilor, după caz; - construcţii auxiliare; - instalaţii anexe.

Conducte, fitinguri şi armături 8.57. Conductele aferente reţelelor termice se execută din ţevi de oţel-carbon şi aliat; mărcile de oţel se aleg în funcţie de parametri agenţilor termici vehiculaţi prin conducte. Se recomandă să se utilizeze pentru conducte următoarele mărci de oţeluri: - OLT 35 şi OLT 45 STAS 8183, cu condiţia de a avea încercările şi verificările prevăzute în STAS 404, respectiv 530, cu excepţia încercărilor de aplatisare şi răsfrângere (conform Prescripţii tehnice - C 15-ISCIR); 50

conducte, proprietăţile mecanice ale materialelor şi modificarea acestora cu parametrii de funcţionare ai conductelor, posibilităţile de prelucrare, tratare, sudare. 8.60. Este interzisă utilizarea ţevilor nestandardizate sau neomologate şi neagrementate în România. 8.61. Alegerea grosimii peretelui conductelor se face ţinând seama de tipodimensiunile standardizate şi de rezultatele calculului termomecanic al sistemului, în proiecte, ţevile se definesc prin diametrul exterior şi grosimea peretelui. 8.62. Fitingurile reprezintă elementele de conductă fasonate în scopul executării diverselor trasee ale sistemelor de conducte. Pentru conductele de apă fierbinte, aflate sub incidenţa Prescripţiilor tehnice - ISCIR CI5 - fitingurile trebuie să corespundă prevederilor punctului 3.3.3., cu toate sub punctele şi Anexa 2 din prescripţia menţionată.
8.63. Gama tipodimensională a fitingurilor se corelează cu procedeele de confecţionare a acestora; fitingurile trebuie să corespundă condiţiilor tehnice prevăzute în Reglementările tehnice, normele şi standardele în vigoare. 8.64. In reţelele termice şi în instalaţiile de racordare ale

8.67. Pe reţelele magistrale de agent primar şi secundar şi pe ramificaţiile importante se asigură condiţii de golire a apei din conducte pe tronsoane cu lungimea de maximum 1000 m. în acest scop se recomandă să se monteze pe conductele cu pantă continuă, armături de secţionare. Distanţa dintre armăturile de secţionare se reduc în cazul în care reţelele termice subtraversează linii de cale ferată, şosele naţionale, străzi modernizate sau sunt amplasate în regiuni cu un grad mare de seismicitate (peste gradul 7) ori în terenuri alunecătoare, în aceste situaţii, armăturile de secţionare trebuie să fie prevăzute cu instalaţii automate de închidere în caz de avarii (scăderea presiunii). La amplasarea armăturilor de secţionare se ţine seama şi de condiţiile speciale de continuitate în alimentarea cu căldură impuse de consumatori. 8.68. Pentru secţionarea conductelor cu diametre până la 400 mm inclusiv, se utilizează armături de secţionare cu acţionare manuală, iar pentru diametre mai mari de 400 mm, armături cu acţionare electrică.
8.69. Se prevăd armături de închidere în clădirea punctului termic, pe ramificaţii şi la toate racordurile abonaţilor. 8.70. Armăturile de golire şi robinetele de aerisire au aceleaşi diametre cu ştuţurile de golire, respectiv aerisire. Secţiunile conductelor (ştuţurilor) de golire şi de aerisire se determină astfel, încât să asigure golirea apei din fiecare tronson al reţelei termice dintre două armături de secţionare puncte de aerisire, în timp de 30 m in. Diametrele armăturilor de golire şi aerisire se aleg în funcţie de diametrele conductelor conform Normativului I 13. 8.71. In cazul amplasării supraterane a conductelor, armăturile de închidere ale golirilor şi aerisirilor trebuie montate cât se poate de aproape de conductele de transport şi trebuie izolate termic, pentru a fi protejate împotriva îngheţului.

consumatorilor se prevăd armături cu diverse funcţiuni: reglare, închidere, golire, aerisire etc.
8.65. In proiecte, armăturile se definesc prin: tip, diametrul nominal şi presiunea nominală. 8.66. Pentru fiecare tip de armături, materialele trebuie să

corespundă valorilor maxime admisibile ale temperaturilor şi presiunilor.
52

53

8.72. In cazul amplasării subterane a conductelor, armăturile trebuie instalate în cămine sau în încăperi subterane, accesibile personalului de întreţinere. La reţelele termice cu conducte preizolate montate direct în sol se admite montarea armăturilor în sol, fără cămin, în situaţiile în care acestea sunt de construcţie specială. In cazul reţelelor termice montate aerian, pentru accesul personalului de exploatare la armăturile situate la înălţime, trebuie să se prevadă platforme cu balustrade şi scări de acces. 8.73. In reţelele termice, toate îmbinările ţevilor din oţel trebuie să fie sudate, cu excepţia îmbinărilor cu armături şi a zonelor în care nu este permisă sudură, unde se admit îmbinări cu flanşe. Imbinarea conductelor din PE-X se face prin mufare. Procedurile care preced asamblarea conductelor precum şi cele de îmbinare trebuie să respecte caietele de sarcini date de furnizori. 8.74. Armăturile de secţionare, închidere, golire, sau aerisire aferente reţelelor termice se recomandă a fi din oţel.

- diametrul conductelor; - locul de montaj (subteran direct în sol sau în canale, aerian); - restricţii de traseu; - alungirea provenită din dilatare. La alegerea măsurilor de compensare se ţine seama şi de prevederile Normativelor I 13, NP 029 şi de indicaţiile producătorilor de conducte preizolate prezentate în instrucţiunile de montaj.
8.77. La determinarea dilatării conductelor, ecartul de temperatură de calcul este egal cu diferenţa dintre temperatura maximă de calcul a agentului termic şi temperatura minimă la care se execută montajul, respectiv 0°C. 8.78. Deplasarea liberă axială a conductelor, datorită dilatării se asigură prin folosirea suporturilor mobile. Alegerea suporturilor mobile se recomandă să se facă în funcţie de amplasare, diametre şi mediul de compensare al conductelor, astfel: - suporturi mobile cu alunecare, pentru conductele cu Dn50-Dn 150 mm; - amplasate suprateran şi pentru conductele cu Dn 50Dn 700 mm; - amplasate subteran în canale nevizitabile; - suporturi mobile cu role, pentru conductele Dn > 150 mm amplasate subteran în canale vizitabile sau suprateran; - suporturi cu suspensie (articulaţie şi arc), în situaţii speciale pentru conducte care fac schimbări de direcţie în planul vertical, precum şi în punctele în care conductele fac deplasări după trei direcţii.

Compensarea dilatărilor 8.75. Compensarea dilatării termice a conductelor din oţel în soluţie clasică sau preizolate se poate realiza prin: - dezvoltarea în spaţiu a traseului pentru compensarea naturală a deplasărilor; - amplasarea pe conductă a unor compensatoare de dilatare de tip U, Z, L , sau cu presetupă; 8.76. Prevederea măsurilor de compensare naturală sau a tipurilor de compensatoare se face ţinând seama de: - tipul de conducte (preizolată sau termoizolată în soluţia clasică);
54

8.79. Suporturile fixe sunt elementele prin care se rigidizează reţelele termice (fixare de elemente de construcţie, stâlpi, estacade, blocuri de ancoraj montate în sol).
55

8.80. Suporturile fixe trebuie prevăzute pe traseul conductelor astfel încât între două fixări consecutive, să existe un singur dispozitiv sau sistem de compensare a dilatării conductelor. 8.81. Distanţele maxime între două suporturi fixe consecutive, măsurate pe firul conductei, sunt prescrise în tabelul 8.81 iar pentru conductele preizolate termic în normativul NP 029.

Distanţe maxime recomandate între suporturile fixe ale conductelor Tabelul 8.81.

8.82. în vederea reducerii tensiunilor mecanice în conducte, datorate dilatărilor, sub. valorile tensiunilor admisibile caracteristice tipului de material (din care sunt confecţionate conductele), se recomandă a se executa pretensionarea conductelor în următoarele cazuri: • când geometria reţelei (lungimile braţelor L, Z sau U) are o configuraţie impusă; • când se depăşesc valorile admisibile ale tensiunilor aferente ţevilor (conform standardelor de rezistenţă ale materialelor ţevilor ţevi metalice sau valorilor admisibile date de producători la materia lele plastice) ca urmare a depăşirii lungimii admisibile de pozare; • în cazul traseelor rectilinii lungi fără compensarea dilatărilor (depăşirea distanţelor maxime admise între două compensatoare de dilatare sau modalităţi de preluare a dilatărilor date pentru conducte de oţel - tabel 8.81. sau distanţe maxime admise între două compensatoare sau posibilităţi de preluare a dilatărilor pentru conducte preizolate şi din materiale plastice). 8.83. Suporturile fixe trebuie executate cu posibilitatea înlocuirii conductelor, fără deteriorarea construcţiei portante a suportului fix.
57

8.84. Se recomandă ca la alegerea suporturilor fixe să se ia în considerare tipurile care duc la dimensionarea economică a construcţiei portante. 8.85. Elementele de construcţii (stâlpii, pereţii şi radierele canalelor subterane) trebuie să aibă capacitatea de a prelua toate eforturile transmise, atât prin suporturile reţelelor termice, cât şi prin cele aferente altor reţele, pozate în comun.

Temperatura suprafeţelor izolate, care pot veni în contact cu personalul de întreţinere şi exploatare trebuie să fie < 55°C.
8.90. Izolaţia conductelor şi a elementelor componente trebuie să aibă rezistenţa mecanică, stabilitate la acţiunea umidităţii, să transmită conductei o încărcare cât mai redusă, să fie simplă în confecţionare şi montare şi să-şi păstreze proprietăţile în timpul exploatării. 8.91. Izolaţia termică trebuie să se realizeze din materiale termoizolante necombustibile, cu coeficient de conductivitate redus, rezistente la putrezire şi să nu prezinte o acţiune corozivă asupra suprafeţei izolate. 8.92. Inaintea aplicării izolaţiei termice pe conducte, acestea trebuie curăţate la luciul metalic şi protejate cu grunduri anticorozive durabile, ce se stabilesc prin proiecte. 8.93. Izolaţia termică trebuie să fie protejată hidrofug prin aplicarea unui strat de material rezistent la umezeală şi acţiuni mecanice, elastic, imputrescibil, inoxidabil cu temperatura de autoaprindere situată în afara domeniului de temperatură în care lucrează. 8.94. Realizarea izolaţiei hidrofuge se face de regulă cu împâsli-

8.86. în scopul asigurării circulaţiei prin canale semicirculabile, precum şi a scurgerii apelor de infiltraţie se evită utilizarea punctelor fixe tip scut şi se prevăd puncte fixe tip bridă sau din profile metalice.

Izolarea termică şi hidrofugă 8.87. Conductele, compensatoarele de dilatare, armăturile reţelelor termice se izolează termic conform prevederilor Normativului l 13, C 142, „Detalii, elemente şi subansambluri prefabricate de instalaţii Detalii comune IPCT DC, vol. 4".
8.88. Sistemele de conducte preizolate pentru reţele termice montate în sol au materialele componente, inclusiv termoizolaţia, conform SR EN 253; ele se livrează gata termoizolate. Zonele de îmbinare dintre conducte sau dintre acestea şi fitinguri se termoizolează local conform prevederilor normativului NP 029 şi a indicaţiilor producătorilor. 8.89. Grosimea izolaţiei termice se determină prin calcule tehnico-economice funcţie de parametrii nominali de funcţionare, caracteristicile materialului de bază, felul amplasării; ea trebuie verificată şi dacă este cazul corectată, în vederea respectării condiţiilor tehnologice impuse şi a normelor de protecţie a muncii. 58

turi din fibre de sticlă asfaltate tip IA STAS 7916, aplicate în două straturi, în cazul amplasării subterane în canal termic şi într-un strat protejat mecanic cu tablă zincată, STAS 2628, în cazul amplasării supraterane. 8.95. Conductele reţelelor termice trebuie să fie protejate împotriva coroziunii exterioare prin: - măsuri pentru preîntâmpinarea proceselor de coroziune; - protecţie pasivă cu ajutorul materialelor anticorozive; - protecţie activă electrică. 59

8.96. Măsurile pentru preîntâmpinarea proceselor de coroziune exterioară trebuie să aibă în vedere: - alegerea traseului conductelor pe cât posibil în terenuri neagresive şi deasupra nivelului apei subterane; - prevederea de instalaţii de evacuare a apelor freatice şi pluviale din canale şi cămine; - prevederea de izolaţii hidrofuge ale canalelor potrivit normativului C 112 - în cazul amplasării reţelelor de termoficare în terenuri cu nivel ridicat al apelor freatice; - izolarea hidrofugă a plăcilor de acoperire şi realizarea acestora cu panta spre pereţi; - prevederea ventilării canalelor termice. 8.97. Protecţia pasivă a conductelor împotriva coroziunii trebuie se face prin aplicarea pe suprafaţa ţevilor a unei acoperiri anticorozive. Acoperirile anticorozive trebuie să aibă următoarele proprietăţi: - rezistenţă la temperatură; - rezistenţă la variaţiile de temperatură; - rezistenţă la umezeală; 8.98. Protecţia activă electrică a conductelor împotriva coroziunii sub acţiunea curenţilor vagabonzi se recomandă pentru amplasarea subterană şi se realizează astfel: - prin mărirea rezistenţei electrice de trecere între conducte şi sol, folosind un strat protector cu rezistivitate mare; - prin folosirea flanşelor izolatoare la intrarea reţelelor termice la consumatorii care au instalaţii ce pot constitui o sursă de curenţi vagabonzi; - prin folosirea unui drenaj direct polarizat sau intensificat, precum şi prin aplicarea protecţiei catodice cu sursă. Alegerea soluţiei de protecţie activă electrică a conductelor de termoficare se face în baza analizei rezultatelor măsurătorilor efective de pe teren şi se va justifica pe baza unui calcul tehnico-economic.
60

Partea de construcţii 8.99. Partea de construcţii aferentă reţelelor termice se compune din: canale termice; cămine termice (de vane, de golire, de contorizare etc.); blocuri de ancoraj; stâlpi şi estacade de susţinere.

8.100. Plăcile de acoperire a canalelor şi căminelor trebuie

executate cu pante de scurgere a apelor şi se izolează hidrofug în toate cazurile. Izolaţia constă dintr-un strat de carton asfaltat între două straturi de bitum care se prelungeşte în jos pe pereţi pe o înălţime de circa 15 cm, sub rostul plăcii de acoperire.
8.101. Canalele şi căminele reţelelor termice situate sub cota apelor subterane trebuie izolate hidrofug. Izolaţia va depăşi cu 50 cm nivelul maxim al apelor. 8.102. Pentru evitarea infiltraţiilor apelor subterane, în zonele canalelor care se găsesc sub nivelul acestora, în funcţie de situaţia locală se recomandă construirea de drenaje şi puţuri absorbante, acolo unde pânza freatică în care se descarcă nu este ascensională. 8.103. în cazul apelor subterane agresive, canalele şi căminele trebuie executate din beton cu grad ridicat de compactitate, utilizând agregate şi cimenturi rezistente la coroziune conform normativului C 19. 8.104. Canalele trebuie să aibă pante de scurgere a apelor de infiltraţie în sens longitudinal de minimum 2 %o. La punctele de nivel minim trebuie prevăzute legături la canalizarea generală şi clapete contra refulării.

61

8.105. La proiectarea elementelor de construcţii din reţelele termice amplasate în pământuri macroporice se respectă prescripţiile din „Normativul privind fundarea construcţiilor fundate pe pământuri sensibile la înmuiere" - P 7. 8.106. în lungul canalelor termice trebuie prevăzute rosturi de

8.111. La cămine se prevăd cel puţin două guri de vizitare, cu un diametru minim de 0,7 m. Gurile de vizitare nu se amplasează deasupra conductelor şi se prevăd cu scări de acces în cămine.
8.112. In canalele nevizitabile cu scuturi de beton pentru suporturi fixe, trebuie prevăzută o gură de vizitare în amonte şi gol în scutul de beton pentru scurgerea eventualelor ape de infiltraţie.

tasare şi de dilataţie la cel mult 40 m distanţă.
8.107. Pe traseul conductelor pozate în canalele vizitabile trebuie prevăzute trape şi guri de acces la distanţe de maximum 200 m, la capetele de reţea şi la schimbările de direcţie. 8.108. Pentru accesul, întreţinerea şi manevrarea armăturilor de

In canale vizitabile de construcţie monolit trebuie prevăzute trape de montaj pentru conducte.
8.113. 8.114. La platformele de lucru ale traseelor de conducte amplasate suprateran, trebuie prevăzute balustrade şi scări mobile de acces. Platforma trebuie calculată la o sarcină utilă de 500 daN/m2. 8.115. Proiectul pentru reţelele termice subterane, al căror traseu este situat sub partea carosabilă a străzii sau sub trotuar, trebuie să prevadă desfacerea pavajului şi, respectiv, refacerea acestuia pe o lăţime cu 20-40 cm mai mare decât lăţimea săpăturii. Măsura de mai sus se respectă în toate cazurile în care acordurile şi avizele organelor locale nu impun alte condiţii.

secţionare, golire etc. şi a aparatelor şi echipamentelor de contorizare, echilibrare, reglare ale reţelelor termice pozate în canale necirculabile sau direct în sol se amenajează cămine cu guri şi scări de acces. 8.109. La stabilirea dimensiunilor interioare ale căminelor trebuie să se ţină seama de următoarele condiţii: - înălţimea căminului să fie de regulă 2 m; valori mai reduse se admit în condiţii impuse de teren sau de asigurarea golirii la canalizare, iar valori mai mari se admit în condiţii impuse de dimensiunile robinetelor şi de instalaţiile de măsurare/control; - distanţa dintre flanşa vanei şi peretele frontal, măsurată de-a lungul axei conductei, să fie de minimum 0,30 m, pentru conducte cu diametrul până Ia 500 mm inclusiv şi minimum, 0,50 m pentru conductele mai mari; - distanţa dintre extremitatea flanşei vanei de secţionare şi peretele lateral să fie de minimum 0,40 m, pentru conducta cu diametrul până la 500 mm inclusiv şi de minimum 0,50 m pentru conductele mai mari. 8.110. Dimensiunile orientative ale căminelor de contorizare sunt prezentate în reglementarea SC001 „Soluţii şi detalii de montaj pentru contoare de apă rece, apă caldă şi energie termică".
62

Instalaţii anexe ale reţelelor termice montate în canal 8.116. Prin instalaţii anexe ale reţelelor de termoficare se înţeleg instalaţiile de golire, instalaţiile de ventilaţie şi instalaţiile electrice, necesare pentru asigurarea exploatării normale a reţelelor. Instalaţii de golire 8.117. Instalaţiile de golire se compun din legăturile şi armăturile montate în cuvele amplasate în punctele de golire de pe 63

traseele reţelelor de termoficare şi din conductele şi tuburile din fontă dintre aceste cuve şi punctele de scurgere a apei.
8.118. Golirea conductelor trebuie să se facă în mod continuu şi!

Numărul şi secţiunea gurilor de ventilaţie naturală trebuie să se aleagă în aşa fel, încât să asigure volumul de aer necesar ventilării.
8.121. Legăturile dintre canalul termic şi gurile de ventilaţie exterioare trebuie să se realizeze prin conducte metalice sau tuburi din beton. 8.122. Gurile de ventilare se montează la sol sau la maximum 0,6m deasupra solului în zone verzi, lângă clădiri sau pomi, în aşa fel încât să nu împiedice circulaţia şi să se încadreze în condiţiile de estetică urbanistică. 8.123. Nu se prevăd instalaţii de ventilaţie mecanică pentru canalele şi căminele termice. Când ventilaţia naturală nu poate satisface schimbarea aerului până la coborârea temperaturii la 35°C în interiorul canalelor circulabile, semicirculabile şi Ia căminele reţelelor termice, se prevăd grosimi sporite pentru izolaţia termică a conductelor. în cazul magistralelor principale în care se instalează armături cu acţionare electrică, se prevăd prize electrice pentru racordarea unor instalaţii mobile de ventilare şi pentru iluminat în perioadele în care se execută controalele sau lucrări de întreţinere.

este admisă numai la canalizare, bazine deschise de infiltraţii sau laş canale deschise amenajate pentru scurgerea apelor de ploaie.
8.119. Golirea conductelor şi a canalelor se recomandă să se

realizeze într-un cămin adiacent căminului de vizitare. Acest cămin se leagă la canalizare prin intermediul unei piese contra refulării canalizării şi a unei mufe. Căminul de vizitare trebuie să fie prevăzut cu o cuvă pentru colectarea apelor de infiltraţie, care se racordează Ia căminul adiacent. In cazul în care canalizarea cea mai apropiată este prea mică pentru debitul de apă ce urmează a se goli. golirea conductelor trebuie să se facă printr-o conductă de legătură până la canalizarea de secţiuni corespunzătoare. în cazul în care canalizarea cea mai apropiată este situată la o cotă superioară radierului cuvei de golire se va urmări: legarea la altă canalizare apropiată, situată la cotă convenabilă, golirea separată a apei din infiltraţii şi numai ca ultimă soluţie se vor prevedea instalaţii de evacuare sub presiune. Instalaţii de ventilaţie 8.120. Instalaţiile de ventilaţie se compun din elementele ce se prevăd pentru canalele termice semicirculabile, circulabile şi în cămine, pentru a nu se depăşi în interiorul acestora temperatura de 35°C. In acest scop trebuie să se prevadă guri de ventilaţie naturală (în afara gurilor de acces), care se amplasează de-a lungul canalului prin alternanţă la partea inferioară şi superioară a părţii de construcţie, la distanţa de 30-40 m în funcţie de mărimea secţiunii canalului. 64

Instalaţii electrice 8.124. Instalaţiile electrice aferente reţelelor termice constau în: - instalaţii electrice de iluminat şi prize de joasă tensiune (24 V); - instalaţii electrice pentru alimentarea cu energie electrică şi acţionarea vanelor de secţionare; - instalaţii electrice pentru alimentarea cu energie electrică şi acţionarea pompelor de golire; - instalaţii electrice de semnalizare a avariilor (la conducte preizolate montate direct în sol) - conform prevederilor normativului NP 029. 65

8.125. Racordurile de energie electrică se realizează până la un tablou electric de distribuţie etanş, montat subteran în cămin sau suprateran în dulapuri metalice etanşe şi cu protecţie mecanică împotriva intervenţiilor neautorizate. Instalaţiile electrice trebuie proiectate şi executate în conformitate cu reglementările tehnice şi de protecţie a muncii în vigoare în concordanţă cu condiţiile de mediu şi de exploatare ale acestora. Instalaţii de evacuare a apelor de scurgere 8.126. Canalele reţelelor termice subterane se prevăd cu instalaţii de evacuare a apei rezultate din infiltraţii, golirea sau avarierea conductelor, în acest scop, canalele se prevăd cu o pantă longitudinală de minim 5 %o către punctele de evacuare a apei, iar suporturile sau postamentele conductelor se amplasează şi execută astfel încât să asigure scurgerea liberă a apei (de ex.: cu goliri la partea lor inferioară), în cazul canalelor lungi, executate în terenuri plane, panta se poate reduce până la 2 %o, sau se pot realiza pante şi contrapante pentru a nu adânci pozarea canalelor. 8.127. Evacuarea apelor de scurgere din interiorul canalelor termice, provenite din diverse surse se face în punctele cele mai joase ale canalelor, de preferinţă prin cuve de colectare. Se recomandă folosirea soluţiei de evacuare a apelor din cuva de colectare cu pompe, de preferinţă, fixe, prevăzute cu automatizarea intrării în funcţiune. Se pot folosi şi racorduri fixe pentru pompe mobile, în acest caz, se prevede şi racordarea gravitaţională la canalizare, folosindu-se - pe racordul de evacuare - un dispozitiv contra refulării, cu robinet de închidere. Punctele de evacuare a apei se pot racorda la cuva de colectare prin conducte proprii de canalizare, iar evacuarea apei din cuva de colectare se face cu pompa.

8.128. Evacuarea la canalizare se face gravitaţional, dacă nu există pericolul inundării canalelor termice prin refularea, apelor din reţeaua de canalizare la care sunt racordate. Apele din canalele termice se pot evacua şi în bazine sau canale deschise pentru scurgerea apelor meteorice, dacă există diferenţe de nivel necesare între radierul cuvei de colectare şi nivelul maxim al apelor din bazin. 8.129. Se iau măsuri contra pătrunderii apei din sol (infiltraţii de ape meteorice sau freatice) printr-o izolare hidrofugă eficientă a canalelor termice, mai ales la rosturi, în ipoteza folosirii unor elemente prefabricate. Dacă presiunea apelor freatice este ridicată, canalul termic se lestează.

Cerinţe de calitate pentru echipamentul principal
8.130. Orice sistem de reţele termice trebuie realizat pe bază de proiect, (faza proiect tehnic cu caiete de sarcini şi detalii de execuţie) care să permită asigurarea calităţii şi a prescripţiilor tehnice ISCIR. 8.131. Toate materialele sistemului trebuie să-şi păstreze toate proprietăţile stabile pe toată durata de viaţă, considerând impacturile termice, mecanice şi chimice la care sunt supuse în funcţionare.

8.132. Toate componentele sistemului trebuie livrate însoţite de: - certificate de calitate ale furnizorului care să confirme realizarea de către produsul respectiv a caracteristicilor tehnice prevăzute; - fişe tehnice de detaliu conţinând caracteristicile produsului şi durata de viaţă în exploatare în care se menţin aceste caracteristici; - instrucţiuni de montare, probare, întreţinere şi exploatare ale produsului; 67

66

- certificatul de garanţie specificând perioada de timp în care se asigură realizarea caracteristicilor; - certificate de atestare a performanţelor materialelor, agregatelor şi aparatelor emise de către institute de specialitate, abilitate în acest scop.

- îmbunătăţirea calităţii serviciilor furnizorilor în raport cu consumatorii (prin îmbunătăţirea confortului la beneficiar: asigurarea necesarului de căldură şi apă caldă de consum la parametrii normali); - creşterea eficienţei economice a sistemului de termoficare.

Elementele de instalaţii care fac obiectul instrucţiunilor tehnice ISCIR trebuie să corespundă şi prevederilor acestora.

Telegestiunea reţelei termice. Sistemul dispecer .
8.133. In vederea unei administrări economice şi eficiente, în condiţii de siguranţă mărită şi protecţie a mediului, în funcţie de mărimea şi complexitatea sistemelor de alimentare centralizată cu căldură (de regulă la sisteme cu debit orar total mai mare de 100 Gcal/h) se prevăd sisteme teleinformatice de monitorizare şi conducere operativă de tip SCADĂ, ierarhizate pe mai multe nivele decizionale. Unităţile de bază ale unui sistem de control şi monitorizare de acest tip cuprind aparate de comandă, măsură, control, semnalizare şi sisteme de transmitere la distanţă a datelor achiziţionate. 8.134. Obiectivele generale urmărite de un sistem dispecer de supraveghere şi conducere operativă, trebuie să asigure: - furnizare în timp real a datelor preluate din preluate din procesul tehnologic de echipamentul de achiziţie a parametrilor din sistem; - optimizarea transportului şi distribuţiei de agent termic; - depistarea operativă a avariilor şi a pierderilor de apă şi de energie termică; - optimizarea funcţionării instalaţiei tehnologice; - prelungirea duratei de viaţă a echipamentelor; - asigurarea interfeţei tranzacţionale cu furnizorii şi consumatorii de agent termic; 68

8.135. Funcţiile realizate prin intermediul telegestiunii: - funcţii operative: reglare, supraveghere (monitorizare) comandă, protecţie şi ghid-operator; - funcţii semioperative. optimizare, autodiagnoză, programarea „on-line" a sistemului, mentenanţă; - funcţii neoperative: documentare, protocolare şi optimizare „off-line" (contabilizare energii sau fluide, repartizare sarcini pe consumatori). 8.136. Sistemele complexe de alimentare centralizată cu căldură se prevăd cu un „dispecerat central", gestionat de un „dispecer coordonator", care supraveghează şi conduce în timp real, întreaga reţea de producere şi distribuţie a energiei termice. Arhitectura sistemului de dispecerizare respectă conceptele unui sistem modern de monitorizare automată: arhitectura deschisă, modulată, distribuită, cu răspuns în timp real. 8.137. Arhitectura sistemului de dispecerizare, organizată de regulă piramidal, pe niveluri de conducere şi subsisteme dedicate, în funcţie de mărime şi complexitate, se concepe cu un „dispecerat central" şi „dispecerate de zonă". Nivelurile decizionale se secretizează prin introducerea parolelor de acces, în vederea limitării accesului la volumul de informaţii, conform poziţiei ierarhice deţinute. 8.138. Nivelurile de conducere, în cazul unui sistem complex, cuprind: • nivel l - de culegere date din proces de la: surse (CT-uri, CET-uri);
69

- noduri termice; - punctele termice şi reţele secundare; - reţele primare; • nivel 2 - de conducere distribuită, care cuprinde: - dispeceratele de secţie pentru PT-uri; - dispecerat centrale termice de cvartal; • nivelul 3 - de conducere centralizată - dispecerul central (care asigură şi dispecerizarea directă a surselor externe sistemului şi a magistralelor de transport, inclusiv nodurile termice). 8.139. Subsistemele componente: subsisteme surse; subsisteme transport; subsisteme distribuţie; subsisteme centrale termice de cvartal.

Dimensionarea reţelelor termice
Calculul hidraulic Condiţii de calcul 8.142. Dimensionarea hidraulică a conductelor se face în două ipoteze de calcul: - determinarea diametrelor conductelor cunoscând presiunea disponibilă în sistem; - pe baza unui calcul de optimizare a diametrelor conductelor ţinând seama de cheltuielile de investiţiei şi exploatare, în acest caz rezultând presiunea necesară în sistem. 8.143. Calculul hidraulic nu se face fără a cunoaşte: - planul şi configuraţia reţelei; - natura agentului termic din reţea şi parametri acestuia; - soluţia de reglare a furnizării căldură; - sarcinile termice nominale, pe procese consumatoare de energie termică, la fiecare consumator/grup de consumatori; 8.144. Debitul de calcul orar pentru reţelele de apă caldă şi apă fierbinte trebuie să se stabilească conform prevederilor art. 6.11. şi 6.13., în funcţie de: - tipul şi mărimea consumatorilor; - schemele punctelor termice; - lungimea reţelelor termice şi implicit pierderile de căldură ale acestora. 8.145. Indiferent de situaţia dată, ramurile care alcătuiesc reţeaua termică se echilibrează hidraulic prin: - adoptarea unor scheme de distribuţie adecvată; - dimensionarea diametrelor conductelor; - introducerea unor rezistenţe hidraulice locale: organe de reglare, regulatoare de presiune, diafragme etc.;

8.140. Delimitarea instalaţiilor, a atribuţiilor şi răspunderilor, din punct de vedere al conducerii prin dispecer intre diferitele niveluri, se stabileşte la fiecare proiect în parte, corelat cu prevederile regulamentului de conducere prin dispecer şi de manevre (PE 117 şi PE 213). 8.141. Soluţia de echipare cu echipamente de achiziţie şi transmisie date, control-comandă, a dispeceratelor se stabileşte, corelat cu funcţiile şi atribuţiile repartizate dispecerilor, pe bază de fundamentare tehnico-economică pentru fiecare proiect în parte (Anexa 6).

70

71

- utilizarea unor pompe pentru ridicarea presiunii pe anumite porţiuni ale reţelei.
8.146. Presiunile disponibile excedentare în punctele semnificative ale reţelei se vor determina prin calcul. 8.147. La conceperea reţelei se asigură racord independent fiecărui consumator astfel încât să poată fi efectuată contorizarea energiei termice. 8.148. Pe baza configuraţiei reale a reţelei termice se trasează

Se recomandă adoptarea următoarelor valori pentru pierderile specifice de presiune: - pe branşamente, pierderea specifică de presiune ∆ ps trebuie să fie cuprinsă între 150 şi 300 Pa/m; - pe tronsoanele reţelei de distribuţie din interiorul ansam-, blurilor de locuinţe ∆ ps = 80 -H 150 Pa/m; - pe tronsoanele reţelei de distribuţie care alimentează ansambluri de consumatori şi pe magistrale de transport ∆ ps = 30 -H 60 Pa/m. 8.154. Viteza de circulaţie a apei în reţea nu constituie criteriul principal de dimensionare, însă se recomandă să se situeze în intervalul 0,5-4,5 m/s. In cazul în care nu este dată o presiune disponibilă, pentru calculul diametrelor preliminare ale circuitului de conducte, se recomandă adoptarea vitezelor de circulaţie a apei indicate în tabelul 8.154. Tabelul 8.154. Viteze indicate [m/s] pentru dimensionarea conductelor

schema de calcul hidraulic. 8.149. -

Pentru fiecare tronson din schemă se specifică: debitele de agent termic pe fiecare tronson; lungimea tronsonului; numărul şi tipul pieselor speciale.

căldură şi debitul de agent termic corespunzător.

8.150. Pentru fiecare consumator se indică: necesarul orar de

8.151. La stabilirea schemei de calcul se ţine seama de tipul consumatorului şi modul de racordare a acestuia la reţea. 8.152. Prin calculul hidraulic de dimensionare se stabilesc diametrele conductelor şi pierderile de presiune corespunzătoare debitelor de agent termic şi a vitezelor de circulaţie.

8.153. Criteriul principal de alegere a diametrelor conductelor îl reprezintă pierderile specifice de presiune în funcţie de poziţia ocupată de tronsoanele dimensionate în ansamblul reţelei.

72

Este admisă depăşirea limitelor maxime a pierderii specifice de presiune şi a vitezelor indicate în tabelul 8.154., pe racorduri şi branşamente ale consumatorilor în vederea consumării disponibilului de presiune existent în punctul de racord. In aceste situaţii, viteza maximă admisă a apei, în limitele presiunii disponibile din reţeaua termică este de 4,5 m/s (pentru reţele de apă fierbinte şi caldă pe racorduri şi reţele de distribuţie). 8.155. Pentru conductele d in P E-X se recomandă următoarele viteze de curgere (conform cu instrucţiunile fabricanţilor). - conducte principale în reţelele de alimentare l -i- 2 m/s; - conducte de alimentare şi conducte de branşament pentru consumatori: v < 2 m/s. 8.156. In instalaţiile cu regim hidraulic variabil în timp, dimensionarea conductelor se face astfel încât să asigure stabilitatea hidraulică a instalaţiei, ceea ce se obţine printr-o valoare cât mai ridicată a raportului dintre pierderea de presiune a instalaţiei consuma torului şi cea a reţelei.
8.157. Pentru asigurarea unei bune funcţionări a sistemelor de termoficare, este obligatorie echilibrarea hidraulică a reţelelor primare de apă fierbinte, pe baza măsurilor stabilite prin studiile de regim termic şi hidraulic ce se întocmesc anual pentru fiecare sistem în parte. Este, de asemenea, necesară realizarea echilibrării reţelelor secundare (de distribuţie) dintre punctele termice şi clădiri. Toate măsurile necesare echilibrării hidraulice a sistemelor centralizate de alimentare cu căldură trebuie să se realizeze înaintea punerii în funcţiune anuale premergătoare sezonului de încălzire. 8.158. Reglarea livrării căldurii la sursă în sistemele de transport cu apă fierbinte se recomandă să se adopte de tip mixt (calitativ-cantitativ), prin reglarea coordonată a temperaturii şi a debitului de agent termic.
74

8.159. Diagramele de reglare a livrării căldurii în punctele termice se întocmesc ţinând seama de schema de racordare a instalaţiilor la reţeaua de termoficare, de caracteristicile echipamentului din punctele termice şi de structura consumului de căldură, urmărind obţinerea eficienţei economice, pe ansamblul sistemului de termoficare. 8.160. Debitul orar de apă de adaos care trebuie să fie asigurat în regim normal de funcţionare este de 0,005 din volumul total de apă al instalaţiilor din sursă, al reţelelor de transport şi distribuţie racordate direct, al instalaţiilor din punctele termice şi al instalaţiilor interioare ale consumatorilor la care se adaugă un volum de apă necesar compensării volumetrice a agentului termic primar din sistemul de transport şi distribuţie, considerând o variaţie a temperaturii apei fierbinţi la sursă de 5°C/h. 8.161. Debitul orar de apă de adaos, care trebuie asigurat în

cazul unor incidente în reţea este de 0,005 din volumul total al instalaţiilor rămase în funcţiune la care se adaugă 0,0025 din volumul instalaţiilor scoase din funcţiune ca urmare a incidentului şi adaosul de apă necesar reumplerii conductei golite după remedierea incidentului. Pentru determinarea debitului de apă necesar umplerii conductei golite în vederea remedierii incidentului se va lua în considerare un timp mediu de umplere de 5 ore. Pentru cazul de incident se iau în considerare conducte cu diametrul cel mai mare şi tronsonul de conductă cel mai lung situat între două vane de separare. Diferenţa dintre debitul orar de apă de adaos în regim normal şi debitul de apă de adaos în regim de incident, se asigură, de regulă, din instalaţiile de stocare a apei tratate. 8.162. Se interzice utilizarea apei netratate în circuitele sistemelor de alimentare cu căldură. In punctele termice se prevăd instalaţii de tratare a apei de adaos (dedurizare, reducere conţinut oxigen). 75

Calculul mecanic 8.163. Calculul mecanic al conductelor reţelelor termice se întocmeşte ţinând seama de prevederile „Instrucţiunilor pentru calculul mecanic şi hidraulic al conductelor de abur şi apă fierbinte pentru reţelele de termoficare" (PE 203-2) şi al normativelor I 13 şi NP 029 şi are drept scop să stabilească: - forţele care acţionează asupra conductei şi determinarea grosimii peretelui ţevii; - forţele care acţionează în suporturile mobile şi fixe şi dimensionarea lor; - distanţele dintre suporturile mobile şi dintre suporturile fixe; - alegerea şi dimensionarea sistemului de preluare a dilatării termice a conductelor; - verificarea tensiunilor în zonele cele mai solicitate.
8.164. In calculul de dimensionare sau de verificare a grosimii peretelui ţevii se iau în consideraţie forţele permanente şi temporare care apar în conductă şi trebuie să se verifice dacă tensiunea echivalentă este inferioară sau egală cu rezistenţa admisibilă a materialului ţevii la temperatura de lucru a agentului termic în secţiunea maxim solicitată. 8.165. Forţele care acţionează în suporturile fixe pe baza cărora se dimensionează suporturile şi elementele de construcţii aferente sunt: - Forţa verticală, care trebuie să ţină seama de greutatea ţevii, greutatea agentului termic, greutatea instalaţiei şi a stratului de protecţie. - Forţa orizontală, care trebuie să ţină seama de forţele de frecare pe suporturile mobile, forţele elastice de dilatare, forţele de frecare a le compensatoarelor de tip axial (cu presetupă) şi forţele neechilibrate rezultate din presiunea interioară.

- Forţa transversală, care trebuie să se ia în considerare în cazul schemelor termomecanice ce conţin schimbări de direcţie, pe traseul reţelei şi în punctele în care au loc derivaţii de conducte. 8.166. Dilatarea liniară (alungirea conductelor) se determină

folosind relaţia: 8.167. Forţele care trebuie să stea la baza dimensionării suporturilor mobile şi elementelor de construcţie aferente sunt: forţa verticală, determinată conform pct. 8.165., şi forţele orizontale şi transversale de pe fiecare suport, determinate prin luarea în considerare a coeficienţilor de frecare. 8.168. In calculul mecanic al reţelelor termice se iau în considerare următoarele elemente: - coeficientul de frecare al suportului cu alunecare 0,3; - coeficientul de frecare al suportului cu rostogolire 0,05; - coeficientul de suprasarcină datorată tasării 1,0; - forţele verticale în suporturile fixe şi mobile se determină în ipoteza efectuării decalate în timp a probelor hidraulice.

76
77

8.169. Presiunea faţă de care se aleg materialele şi se întocmesc calculele mecanice este presiunea nominală definită prin Prescripţiile tehnice C 15 (colecţia ISC1R). 8.170. Temperatura de calcul este temperatura maximă a fluidului vehiculat, în cazul conductelor de apă fierbinte şi de apă; caldă se ia în considerare separat temperatura apei în conducta de ducere faţă de conducta de întoarcere.
8.171. Calculul compensatoarelor elastice se face în conformi-

- la pozarea fără canal - temperatura medie a solului la adâncimea de pozare a conductelor pentru perioada de funcţionare a reţelei.
8.175. Grosimea izolaţiei termice - determinată prin calculul de optimizare - trebuie să conducă la o eficienţă a termoizolaţiei riz de minim 80%.

tate cu STAS 4377, cu luarea în considerare a unei pretensionări de 50% din alungirea totală a tronsonului compensat.
8.172. Pentru conductele preizolate, datele privind calculul

8.176. Eficienţa termoizolaţiei conductelor, necesară în calculul optimizării grosimii termoizolaţiei se determină cu relaţia:

în care: qo = pierderea de căldură unitară a conductei neizolate; qiz = pierderea de căldură unitară a conductei izolate. 8.177. La proiectarea şi executarea izolaţiilor termice şi învelitorilor de protecţie ale acestora se vor respecta prevederile cuprinse în: - SR-EN 253; - Instrucţiuni tehnice pentru executarea, recepţionarea şi exploatarea termoizolaţiilor elementelor de instalaţii - C 142; - Detalii comune DC, vol. 4 - Grupa DC4 - „Subgrupa izolarea termică a conductelor"; - Normativ de proiectare, execuţie şi exploatare pentru reţele termice cu conducte preizolate NP 029.
8.178. Izolaţia termică se realizează din materiale corespunzătoare şi va avea conductivitatea termică A. < 0,027 W/mK. 8.179. La alegerea şi utilizarea materialului termoizolant trebuie să se aibă în vedere valorile garantate de către producător ale proprie-

mecanic al reţelelor se stabilesc conform prevederilor Normativului NP 029. Calculul termoizolaţiei reţelelor
8.173. Reţelele termice montate aerian sau subteran în canale termice, cu excepţia celor din conducte preizolate termic care prin structura lor sunt gata termoizolate, se izolează termic în vederea reducerii pierderilor de căldură către mediul ambiant. 8.174. Grosimea izolaţiei termice se stabileşte pe baza calcule lor tehnico-economice de optimizare, în care se consideră temperatura medie anuală a agentului termic din conducta de ducere şi de întoarcere.

Temperatura mediului ambiant se consideră: - la pozarea aeriană (în exterior) sau în canale - temperatura medie a aerului ambiant pentru perioada de funcţionare a reţelei;
78

79

taţilor fizice ale materialului, în special a conductivităţii termice, datorită degradărilor care apar în timpul funcţionării ca urmare a tasărilor, ovalizărilor, desprinderilor, umidificării care măresc pierderile de căldură şi reduc durata de viaţă a termoizolaţiei. 8.180. Izolaţia termică a armăturilor, compensatoarelor axiale sau cu presetupă şi a îmbinărilor cu flanşe se realizează demontabilă.

9.5. Trecerea la execuţia lucrărilor se face numai după obţinerea tuturor avizelor emise de organele abilitate. Verificarea materialelor. Depozitare, manipulare, transport 9.6. Reţelele termice se realizează cu conducte, subansambluri şi materiale cu caracteristici în conformitate cu condiţiile tehnice indicate în proiectul de reţele termice.
9.7. Se utilizează numai materiale, subansambluri şi echipa

9. EXECUŢIA REŢELELOR TERMICE
9.1. Executarea reţelelor termice se face numai pe bază de proiect care să cuprindă toate datele tehnice şi economice necesare realizării reţelelor.
9.2. Proiectul se întocmeşte de către o unitate (institut, firmă de proiectare) agreată în acest scop şi se verifică de către un verificator tehnic atestat MTCT - It, conform prevederilor legale; pentru proiectele aflate sub incidenţa prescripţiilor tehnice ISCIR, acestea se întocmesc în conformitate cu prevederile, prescripţiilor ISCIR CR2. 9.3. Proiectul va cuprinde piesele scrise şi desenate corespunzătoare fazei de proiectare (PT, DE) conform reglementărilor în vigoare. 9.4. Execuţia reţelelor termice se realizează numai de unităţi economice sau firme agreate în acest scop de către furnizorul de energie termică, beneficiar al lucrării. Execuţia reţelelor de apă fierbinte aflate sub incidenţa prescripţiilor tehnice ISCIR se va face conform prevederilor ISCIR CR2.

mente omologate şi agrementate conform prevederilor Legii 10/1995 privind calitatea în construcţii, care sunt conform standardelor în vigoare şi sunt însoţite de Certificate de calitate.
9.8. Pentru reţelele termice care transportă şi vehiculează agent termic apă fierbinte, a căror funcţionare intră sub incidenţa prescripţiilor ISCIR, se verifică caracteristicile tehnice conform normelor ISCIR în vigoare. 9.9. Inainte de punerea în operă, toate materialele se exami-

nează, verificându-se: - mostre din conducte de diverse dimensiuni privind diametrul şi grosimea peretelui; - materialele termoizolante; - materialele de protecţie a termoizolaţiei; - materialele de îmbinare şi auxiliare; - marcajele; - identificarea producătorului - numărul standardelor în baza cărora sunt produse materialele, conductele, fitingurile, armăturile etc.; - caiete de sarcini privind montajul, date de furnizori; - certificate de calitate. Materialele necorespunzătoare dimensional sau calitativ se înlătură. 81

80

9.10. Conductele şi piesele auxiliare se aduc pe şantier pe măsura necesităţii, evitându-se astfel blocarea zonelor de circulaţie şi a spaţiilor adiacente reţelei termice. 9.11. Depozitarea pe şantier cât şi în depozite se face pe suprafeţe plane. In cazul utilizării conductelor preizolate, depozitarea se va face în zone ferite de radiaţii solare care pot degrada mantaua de protecţie şi termoizolaţia. Pentru conductele din PE-X care se livrează sub formă de role, acestea trebuie aşezate orizontal astfel încât să se evite: deformarea, murdărirea, contactul cu obiecte tăioase. Toate conductele vor fi depozitate în concordanţă cu instrucţiunile producătorului pentru păstrarea condiţiilor enunţate în specificaţiile tehnice. 9.12. Se recomandă ca, la executarea lucrărilor, depozitarea să se facă de-a lungul zonei de montaj, însă nu direct pe pământ; ţevile vor fi protejate la capete cu capace de lemn sau material plastic. Nu se admite trântirea la descărcare şi nici rostogolirea conductelor preizolate. 9.13. Electrozii şi sârma de oţel folosite la sudarea conductelor şi a suporţilor de conducte şi elementele de sprijin se depozitează în locuri lipsite de umezeală, respectându-se condiţiile STAS 1125/1 şi l 126 şi condiţiile specifice ale producătorului. 9.14. Materialele termoizolante trebuie depozitate în locuri acoperite şi uscate, ferite de umezeală, tasare şi deformare. Se respectă condiţiile de ambalare, marcare, livrare şi depozitare prevăzute în STAS 5838/1; 5838/3; 5838/6 şi 5838/7.

se păstrează în magazii, aducându-se pe şantier pe măsura montării acestora. 9.16. Transportul se face cu mijloace mecanizate, avându-se în vedere ferirea conductelor şi a elementelor auxiliare de lovituri.
9.17. In cazul utilizării conductelor preizolate, manipularea

conductelor se face utilizându-se mijloace mecanizate şi chingi cu lăţime minimă de 100 mm. Se interzice utilizarea de cabluri, sârme sau frânghii care pot distruge mantaua de protecţie.
9.18. Se interzice transportul şi manipularea conductelor şi accesoriilor la temperaturi mai mici de 5°C.

Fixarea şi marcarea traseului reţelei

9.19. Axul traseului reţelei trebuie să se fixeze cu repere de teren pe baza planurilor de situaţie şi a profilelor longitudinale din proiect. Procesul-verbal de predare a traseului pentru execuţie trebuie să cuprindă:
a) Reperele de planimetrie: - distanţa faţă de reperele planimetrice de nivel; - poziţia punctelor fixe; - poziţia compensatoarelor; - vârfurile de unghi ale aliniamentelor; - căminele; - subtraversările şi supratraversările; b) Reperele de nivelment; c) Schiţele cu poziţiile din plan ale reperelor.

9.15. Piesele auxiliare ale conductelor metalice sau conductelor preizolate (coluri, ramificaţii, reducţii, compensatoare de dilatare etc.) 82

83

Se recomandă, de asemenea, ca reperele de nivelment să fie materializate prin borne de beton în afara oraşelor (extravilan), iar în oraşe (intravilan) prin buloane încastrate în elemente de construcţie din zona de lucru. Plantarea reperelor se recomandă să se facă la distanţe de cel mult 100 m, iar în afara oraşelor la distanţe de cel mult 300 m. Se acordă o deosebită atenţie măsurilor necesare în vederea protecţiei pentru: - trecătorii din zonă; - reţelele electrice subterane şi supraterane; - reţelele de transport gaz metan; - reţelele de apă şi canalizare; - reţelele de curenţi slabi; - fundaţiile imobilelor din apropierea zonei de lucru. 9.20. Executantul trebuie să verifice exactitatea reperelor conform proiectului, semnalând beneficiarului şi proiectantului eventualele nepotriviri şi lipsuri constatate. Executantul completează trasarea, fixând conform proiectului punctele intermediare sau alte puncte pe care le consideră necesare pentru execuţia corectă a lucrării şi verifică în permanenţă poziţia corectă a reperelor şi exactitatea aplicării pe teren a cotelor proiectului.
9.21. Inainte de începerea săpăturilor, executantul trebuie să

9.23. Inainte de executarea lucrărilor de montare a cofrajelor şi a conductelor, se verifică obligatoriu poziţia riglelor. 9.24. Stâlpii şi riglele trebuie să se monteze de Ia începerea săpăturii, în cazul executării ei manuale, iar în cazul executării mecanizate, după terminarea săpăturii.

9.25. Realizarea corectă a adâncimii şi a pantei canalului faţă de riglele de vizare trebuie să se facă cu teuri de vizare.
9.26. Poziţiile tuturor intersecţiilor se confirmă şi avizează de către serviciile care administrează utilităţile, indicându-se şi eventualele restricţii de execuţie. 9.27. Traseele definitive ale reţelelor se marchează prin borne plasate în punctele semnificative şi pe porţiuni drepte, la intervale cuprinse între 100 şi 300 m.

Desfacerea şi refacerea pavajelor. Săpături, umpluturi

fixeze ţăruşi în punctele principale ale traseului, de o parte şi de alta a axei, care nu vor fi scoşi până la finalizarea lucrărilor, astfel ca în orice stadiu al lucrărilor de montaj să se poată determina şi verifica axul traseului sau al amplasamentelor.
9.22. Pentru stabilirea şi verificarea pe toată durata execuţiei a axului canalului şi a conductelor este obligatorie fixarea de rigle de vizare pe perechi de stâlpi plantaţi de o parte şi de alta a axului traseului la cel puţin 0,5 m de marginea săpăturii, la intervale de 60-100 m şi în punctele caracteristice.

înainte de efectuarea săpăturilor se obţin aprobările necesare de la proprietarii terenului străbătut de reţea şi proprietarii instalaţiilor sau construcţiilor pe care le traversează reţeaua precum şi de la serviciile specializate ale primăriei sau Consiliului local.
9.28. 9.29. Se precizează amplasamentele altor reţele subterane învecinate, solicitându-se precizări privind modalitatea de excavare din vecinătatea acestora.

9.30. La efectuarea săpăturilor se solicită prezenţa reprezentanţilor serviciilor care administrează celelalte reţele din zonă.
85

84

9.31. Dacă în timpul săpăturilor se constată alte poziţii pentru aceste reţele, decât cele din planuri se înştiinţează proiectantul în vederea stabilirii soluţiei tehnice corespunzătoare . 9.32. In cazul în care se întâlnesc cabluri, conducte, construcţii sau instalaţii nesemnalate prin proiect, executantul împreună cu beneficiarul lucrării iau legătura cu proprietarii/administratorii acestora şi cu proiectantul în vederea stabilirii soluţiei tehnice adecvate, inclusiv pentru eventuale devieri ale acestor reţele.

9.37. Lucrările de săpătură pentru reţele termice montate în canale se execută manual pe ultimii 0,25 m deasupra cotei definitive a radierului canalului, numai după ce s-au luat toate măsurile pentru turnarea betonului sau montarea prefabricatelor. Cota de fundare se obţine după compactarea fundului săpăturii, respectându-se normativul C 7. în cazul terenurilor macroporice, grosimea stratului deasupra cotei definitive a radierului pe care săpătura se execută manual va fi de circa 0,50 m. 9.38. Umpluturile de pământ se execută după: - realizarea pretensionării conductelor; - verificarea calităţii hidroizolaţiei şi stratului de protecţie la conductele din oţel termoizolate şi a tuturor izolaţiilor locale la sistemele din conducte preizolate; - verificarea continuităţii electrice a sistemului de depistare a avariilor la conductele preizolate termic; - efectuării probelor. 9.39. In cazul reţelelor montate în canale termice, umpluturile trebuie executate în straturi orizontale de 10-20 cm grosime şi compactate cu maiul. Utilizarea mijloacelor mecanice nu este indicată decât începând de la înălţimea de 70 cm în sus, de la punctul cel mai sus al hidroizolaţiei canalului. 9.40. Nu se execută compactarea mecanizată a umpluturii în zone în care se află cabluri electrice, sau conductele altor instalaţii ce ar putea fi avariate prin aceasta. 9.41. In cazul sistemelor cu conducte preizolate termic, umpluturile se realizează conform prevederilor Normativului NP 029. Acoperirea şanţului se face numai după ce s-au realizat operaţiile de: - tăiere a sacilor de nisip care au fost folosiţi ca sprijinire pentru capetele ţevilor (sau tronsoanelor) şi se uniformizează nisipul; 87

9.33. Materialele rezultate din desfacerea pavajelor şi pământul din săpătură, trebuie să se depoziteze în volume minime la cel puţin m de marginea săpăturilor pe o singură parte a şanţului astfel încât să nu cadă în săpături şi să nu împiedice circulaţia sau scurgerea apelor în rigolele străzii. 9.34. în cazul în care necesităţile circulaţiei impun un alt loc de depozitare, proiectantul, de acord cu beneficiarul şi cu organele de reglementare a circulaţiei, aleg un alt loc de depozitare pe timpul executării săpăturilor. 9.35. Dacă se întâlnesc terenuri (umpluturi, nisipuri, ape freatice, ape agresive etc.), care necesită alte sprijiniri decât cele prevăzute în proiect, se anunţă beneficiarul şi proiectantul. 9.36. în timpul executării lucrărilor trebuie să se ia măsuri pentru securitatea şi stabilitatea construcţiilor şi a instalaţiilor învecinate sau interceptate, precum şi pentru protecţia muncitorilor, a pietonilor şi vehiculelor atât ziua cât şi noaptea conform normelor de protecţia muncii şi a prevederilor privind circulaţia pe drumurile publice.

86

- completare a stratului de nisip la grosimea indicată în

proiect, urmărind în mod deosebit uniformizarea acestuia (să nu rămână goluri, în special la schimbări de direcţie, ramificaţii etc.) - montare a benzilor de marcaj aproximativ în axul fiecărei conducte (pentru identificare în cazul intervenţiilor); - umplere a şanţului cu pământ şi se amenajează cota terenului ± 0.00, în conformitate cu precizările din proiectul de drumuri, amenajare teren etc. 9.42. Refacerea pavajelor şi a spaţiilor verzi trebuie făcută conform proiectului precum şi conform prevederilor din autorizaţia de construcţie privind refacerea pavajelor şi a spaţiilor, emisă de Consiliul local. Montarea conductelor, suporturilor, armaturilor şi elementelor de compensare 9.43. Montarea elementelor de conductă este activitatea care defineşte grupul de operaţii prin care fiecare element de conductă este amplasat şi poziţionat în locul care îi este destinat prin proiectul de execuţie, asamblându-se cu toate elementele învecinate pentru funcţionare. La stabilirea succesiunii de operaţii se are în vedere faptul că elementul de conductă este un produs finit, îndeplinind un rol funcţional şi constructiv distinct, complet prelucrat şi echipat, fie procurat ca atare, fie rezultat prin confecţionare pe şantier, care nu mai necesită operaţii tehnologice premergătoare asamblării sale pe traseul conductei. 9.44. Pentru toate materialele introduse în operă trebuie să se obţină de la fabricile furnizoare certificate de calitate conform normelor şi standardelor în vigoare, completate conform prevederilor prezentului normativ. 88

9.45. Succesiunea operaţiilor de montare a conductelor trebuie să fie următoarea: - pregătirea conductelor; - centrarea şi sudarea prin puncte a conductelor; - sudarea conductelor în tronsoane la marginea şanţului; - aşezarea tronsoanelor în şanţ cu macaraua pe suporturi şi sudarea tronsoanelor între ele; - pretensionarea compensatoarelor de dilataţie la valorile indicate în proiect; - prinderea prin sudură a suporturilor fixe pe conductă (la conductele metalice netermoizolate).
9.46. Materialul de adaos folosit la îmbinarea prin sudură electrică sau oxiacetilenică trebuie să corespundă condiţiilor STAS 1125. STAS 1126 şi SREN 499. El trebuie să corespundă procedeului de sudură şi materialelor de bază din părţile ce se îmbină prin sudură şi să asigure cusăturii sudate proprietăţi cel puţin egale cu cele ale materialelor de bază. 9.47. Se recomandă ca la utilizarea noilor tipuri de electrozi să se verifice calitatea acestora şi condiţiile tehnice de utilizare. Nu se admite utilizarea unor electrozi inferiori calitativ faţă de condiţiile impuse de standardele enumerate la art. 9.46. 9.48. Montarea ţevilor la poziţie şi executarea sudurilor se face numai după verificarea curăţirii lor interioare. în timpul execuţiei sudurilor, echipa de sudori are în vedere: - protejarea cu rondele de protecţie din materiale termoizolante şi cârpe umede a izolaţiei termice care vor fi îndepărtate după încheierea lucrului; - aşezarea conductelor cu conductorii electrici de semnalizare la partea superioară şi protejarea integrităţii capetelor acestora în timpul operaţiei de sudare; conductorii electrici vor fi aşezaţi „culoare la culoare";

89

- tragerea pe ţevi (când este cazul) a inelelor de cauciuc pentru trecerea prin pereţi a etanşărilor de capăt şi a manşoanelor de îmbinare. 9.49. Tăierea ţevilor la lungimile necesare se face într-un plan perpendicular pe axa ţevii printr-un procedeu mecanic sau cu flacără oxiacetilenică, abaterea maximă de la perpendicularitate fiind 0,6 mm. La tăierea conductelor preizolate termic se respectă prevederile normativului NP 029 şi condiţiile impuse prin caietul de sarcini al furnizorilor.
9.50. Schimbările de direcţie se realizează cu coturi, curbe uzinate sau prin curbarea ţevilor cu dispozitive speciale pe şantier sau în fabrică. 9.51. Pentru conductele curbate pe şantier se respectă strict instrucţiunile şi tehnologia furnizorului de conducte, cât şi valorile maxime ale unghiurilor, razelor de curbură şi lungimile maxime de conducte curbate. Razele minime de curbură depind de: - tipul şi diametrul conductei; - caracteristicile agentului termic (presiune, temperatură); - tipul de montaj.

9.53. Capetele elementelor de conductă care urmează a se îmbina prin sudare se recomandă să aibă aceeaşi grosime a pereţilor. Dacă două elemente de conductă care urmează a se suda între ele au acelaşi diametru interior, dar grosimi diferite, se poate admite sudarea lor cu condiţia că diferenţa dintre grosimile pereţilor s1, şi s2 să se încadreze în raportul:
s2 – s1 ≤ 0,15 s1

Dacă diferenţa între cele două grosimi este mai mare decât cea indicată, capătul ţevii cu peretele mai gros se va prelucra mecanic până la dimensiunea s, pe o lungime de minim 2,5 s1. Diametrele interioare ale ţevilor care se îmbină nu trebuie să difere cu mai mult de l mm. Dacă diferenţele între cele două diametre interioare depăşesc l mm, atunci se va face calibrarea ţevii cu diametrul interior mai mic.
9.54. Abaterile de execuţie admise ale conductelor sudate sub presiune sunt prevăzute în prescripţiile ISCIR CI 5 şi CR7. 9.55. In cazul elementelor de fixare care traversează îmbinările sudate ale conductei, se vor practica decupări în elementele respective, sau se va întrerupe sudura de prindere a acestora, exceptându-se sudurile de etanşare, la care nu se aplică această prevedere. 9.56. Imbinările sudate la cap a ţevilor se vor efectua pe

9.52. Intreprinderile de execuţie răspund pentru calitatea sudurilor executate şi sunt obligate ca la lucrările de execuţie, montare şi reparare să folosească:
a) tehnologii de sudare elaborate pe baza procedurilor de su-

dare omologate, în conformitate cu prevederile Prescripţiilor tehnice C R 7, Colecţia I SCI R;
b) sudori autorizaţi în conformitate cu prevederile Prescripţiilor

porţiunea dreaptă de ţeava, distanţa minimă între 2 îmbinări sudate, consecutive va fi de minim 200 mm. Distanţa minimă între două îmbinări consecutive, cap la cap, pe porţiunea dreaptă a ţevii, nu trebuie să fie mai mică de trei ori grosimea ţevii, dar cel puţin 50 mm pentru conductele supuse la fluaj, cu acordul ISCIR. 9.57. Pentru sudarea armăturilor, fitingurilor, teurilor, reducţiilor şi similare, în funcţie de dimensiunea elementelor respective, se poate 91

tehnice CR 9, Colecţia ISCIR.

90

admite distanţa dintre suduri mai mică de 200 mm, dar nu mai mică de un diametru exterior al ţevii. 9.58. Examinările nedistructive ale îmbinărilor sudate sunt: • Examinarea cu radiaţii penetrante; conform Prescripţiilor tehnice CR20, Colecţia ISCIR (pentru sudurile „cap la cap") este cel mai sigur procedeu şi se aplică pentru 10 % din cordoanele de sudură. • Examinarea cu ultrasunete: conform Prescripţiilor tehnice CR4, Colecţia ISCIR (pentru sudurile „cap la cap") sau conform Prescripţiilor tehnice CRI O, Colecţia ISCIR (pentru sudurile de „racord"). • Examinarea cu lichide penetrante; conform Prescripţiilor tehnice CR6, Colecţia ISCIR (pentru sudurile „de colţ" şi de racord). • Examinarea cu pulberi magnetice; conform Prescripţiile tehnice CR8, Colecţia ISCIR. 9.59. Condiţiile de reprezentare şi acceptare a sudurilor sunt precizate în următoarele standarde: - Indicarea pe plan a procedeelor de sudare se face conform STAS ISO 4063; - Reprezentarea pe plan a îmbinărilor sudate se face conform SR EN 25817; - Forma şi dimensiunea rosturilor este conform STAS 12255. - Toleranţe generale pentru construcţii sudate conform SREN 13920; Acceptarea defectelor sudurilor conform SR EN 25817.
9.60. Sudurile de poziţie pentru încheierea tronsoanelor sau a

9.62. Lucrările de sudare se execută numai la o temperatură a mediului ambiant de cel puţin 5°C. Sudarea în aer liber este admisă cu condiţia ca locul de execuţie să fie protejat contra acţiunii directe a precipitaţiilor atmosferice şi a vântului. Se admite sudarea şi la temperaturi ambiante sub 5°C numai cu condiţia ca în procesul tehnologic să se specifice în mod explicit ce măsuri trebuie luate în timpul sudării, în funcţie de calitatea materialelor, forma şi dimensiunile pieselor etc.
9.63. Ramificaţiile din conductele principale de distribuţie se execută astfel încât eforturile provenite din dilatare să poată fi preluate prin compensare naturală, în acest scop se recomandă ca ramificaţiile să fie efectuate prin intermediul unor curbe, coturi sau piese preuzinate. 9.64. Ramificaţiile la conducta de distribuţie se realizează astfel încât să fie asigurate dezaerisirea şi golirea tronsoanelor respective. 9.65. Piesele speciale (reducţii, coturi. ramificaţii) şi armăturile cu care sunt prevăzute conductele, compensatoarele de dilatare şi punctele fixe se montează conform indicaţiilor din proiect, iar în cazul conductelor preizolate şi conform specificaţiilor producătorilor conductelor. 9.66. Se utilizează piese speciale şi armături compatibile cu tipul conductelor utilizate. 9.67. Pentru susţinerea conductelor reţelelor termice în canale sau pe elemente de construcţie, se folosesc suporturi metalice care transmit acestor elemente eforturile provenite din dilatare. Suporturile mobile şi fixe se execută conform proiectului.

conductelor se execută numai după ce porţiunile ce se îmbină se găsesc timp de cel puţin 4 ore la temperatura ambiantă.
9.61. Nu este permisă montarea conductelor sub acţiunea unor forţe de întindere, compresiune încovoiere etc., cu excepţia cazurilor de pretensionare.

9.68. Suporturile fixe se sudează de conducte numai după aşezarea întregului tronson de conductă pe suporturi şi după pretensionarea compensatorului. 93

92

9.69. La montarea tronsoanelor trebuie avut în vedere ca sudurile de îmbinare a conductelor să nu se suprapună pe poziţia vreunui suport. Pretensionarea conductelor 9.70. Pretensionarea reprezintă operaţia de deformare elastică li montaj a uneia sau a mai multor ramuri ale unui sistem de conducte realizată cu scopul micşorării reactiunilor la capete şi micşorări deplasărilor şi tensiunilor în funcţionare, în scopul evitării apariţie deformărilor plastice. Pretensionarea se execută corespunzător caracteristicilor traseului reţelei şi a condiţiilor de execuţie, realizându-se după caz: - pretensionarea mecanică - cu dispozitive şi tehnologii specifice; - pretensionarea termică (electrică sau utilizând agentul termic). 9.71. Metoda de pretensionare a conductelor va fi aleasă ţinând seama de: - configuraţia traseului; - posibilităţile de menţinere a şanţului neastupat deschis pe lungimea la care se face pretensionarea pe toată durata efectuării operaţiei; - existenţa unei surse de agent termic (sursa termică definitivă sau o sursă termică provizorie).
9.72. In cazul pretensionării termice, se urmăreşte ca încălzirea conductei să se facă treptat în săpătura deschisă sub controlul permanent a temperaturii sursei termice şi a conductei, măsurându-se lungimea de dilatare şi comparându-se cu valoarea indicată în proiect. 9.73. Pretensionarea termică se începe prin încălzirea conductei

După efectuarea pretensionării se sudează flanşele punctelor fixe de jugurile metalice încastrate în beton şi numai după această operaţie se opreşte sursa termică.
9.74. In cazul pretensionării cu încălzire electrică se recomandă utilizarea echipamentelor specializate pentru controlul temperaturilor şi lungimilor de dilatare. 9.75. Conductele se solidarizează la punctele fixe numai după terminarea întregului tronson între două puncte fixe. 9.76. Montarea armăturilor în cămine se face respectându-se

următoarea ordine: a) solidarizarea conductelor în puncte fixe; b) montarea vanelor de secţionare; c) montarea armăturilor de golire şi aerisire.
9.77. Armăturile, înainte de montare, se curăţă şi se verifică în ceea ce priveşte starea elementelor componente, controlându-se şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute în certificatele de calitate. 9.78. Toate armăturile trebuie probate la presiune la standul de probă al şantierului, înainte de montare. 9.79. La montarea vanelor trebuie să se realizeze paralelismul flanşelor şi o etanşeitate corectă. Astfel, după aşezarea garniturilor (de dimensiunea şi calitatea corespunzătoare, indicată în proiect), strânge rea şuruburilor se face în mod obligatoriu două câte două pe direcţii diametral opuse, cu acelaşi cuplu de forţe. 9.80. Pe tronsoanele compensate prin coluri şi compensatoare curbate între două puncte fixe, se admit abateri de la axul prevăzut, în plan şi pe verticală, de maximum 10 mm.

libere în şanţ, fixată într-un punct fix şi se termină după astuparea şanţului şi realizarea celuilalt punct fix. 94

95

9.81. La montarea compensatoarelor trebuie să se ţină seama pretensionarea acestora, conform prevederilor din proiect. 9.82. Inainte de începerea operaţiilor de asamblare a condutelor mai mari de (f) 110 mm în zonele locurilor de îmbinare, lărgeşte săpătura atât în adâncime cât şi în lateral pentru a se crea posibilitatea de acces a personalului şi instalaţiilor utilizate pentru mufare. 9.83. In cazul în care canalul termic este inundat fie datorii

nivelului ridicat al stratului de apă freatică fie din alte surse accidentale se prevăd pentru drenarea apei pe timpul execuţiei, tubul de drenaj din PVC cu diametrul de 100 mm.
9.84. Conductele PE-Xa cu diametre cuprinse între Φ 1 1 0

Capetele de ţeava ale conductei principale a ramificaţiei, care urmează să fie îmbinate, trebuie suprapuse pe o distanţă de cel puţin 400 mm, iar conducta de ramificaţie se prelungeşte cel puţin cu 200 mm deasupra conductei principale. La conducte cu diametrul de max. 150 mm se separă capetele ţevii de mantaua de protecţie şi de materialul izolant, cu ajutorul fierăstrăului şi al cuţitului, evitându-se secţionări ale conductei principale PE-X. Se secţionează transversal conducta principală cu un fierăstrău ascuţit. Capătul de ţeava se rotunjeşte cu un debavurator, apoi se curăţă conducta şi locul de îmbinare după care se montează teul, mufele, cuplele şi brăţările de prindere. Teurile se izolează cu garnituri izolatoare speciale. 9.87. La pătrunderea în clădirea conductelor, distanţa minimă între perete şi extremitatea conductei preizolate este de 10 cm. Pentru împiedicarea pătrunderii umidităţii în interiorul clădirilor, constructorul are sarcina de a monta în zonele de penetraţie inele de etanşare. Executarea protecţiei anticorozive, a izolaţiei termice, hidrofuge şi a protecţiei mecanice

ş i 25 mm respectiv rolele de ţevi se amplasează în locul unde trebuie să înceapă desfăşurarea conductei. Pentru evitarea unei desfăşurări necontrolate a conductei ce poate duce la accidente, se pot folosi două sau trei coliere din material textil. Rolele trebuiesc desfăcute şi scoase din folia protectoare. Se fixează capătul liber al ţevii la pământ şi se desfăşoară roii numai de-a lungul şanţului.
9.85. Pentru dimensiunile de Ø 90 şi Ø 110 mm ale conductelor

Executarea protecţiei anticorozive
9.88. Acoperirea anticorozivă trebuie executată numai pe suprafaţa conductelor metalice uscate şi curăţate complet de rugină, zgură şi alte materiale străine, până la luciu metalic, conform cu prevederile „Normativului pentru protecţia contra coroziunii a construcţiilor metalice îngropate" l 14 şi Instrucţiunilor tehnice pentru executarea şi recepţionarea termoizolaţiilor la elemente de instalaţii C 142. 9.89. Operaţiile de izolare anticorozivă a conductelor trebuie ferite de precipitaţii atmosferice.
97

Pe-Xa, se recomandă efectuarea unei îmbinări lângă şanţ, înainte cal această conductă să fie plasată în stratul de nisip, îmbinare ce se realizează prin fitinguri şi cuple de îmbinare.
9.86. La executarea ramificaţiilor (teurilor), în cazul conduc telor din Pe-Xa, conductele cu dimensiuni Ø 90 şi Ø 1 1 0 mm se pregătesc în afara şanţului, iar cele cu diametre mai mici în interior. 96

9.90. Calitatea stratului de protecţie trebuie controlate în conformitate cu prevederile STAS 10702/1-83, prin: - verificarea aspectului; - verificarea continuităţii; - verificarea aderenţei.
Executarea izolaţiei termice

Executarea protecţiei hidrofuge şi mecanice a conductelor

9.98. Conductele reţelelor termice izolate termic trebuie protejate hidrofug. 9.99. Protecţia hidrofugă într-un singur strat la îmbinări trebuie petrecută cu câte 50 mm. Protecţia hidrofugă trebuie legată cu inele de sârmă zincată din 200 în 200 mm. Rosturile (petrecerile) trebuie lipite cu bitum, executându-se pelicule cu grosimea de 2 mm. 9.100. La protecţia în două straturi, în dreptul rosturilor trebuie executate petreceri de 50 mm, atât longitudinal, cât şi circumferenţial, care se vor lipi cu bitum. Stratul al doilea al protecţiei hidrofuge trebuie legat din 200 în 200 mm cu sârmă zincată.
9.101. Trebuie luate măsuri de interzicere totală a circulaţiei oamenilor pe izolaţia termică a conductei, iar în locurile de trecere se montează podeţe de trecere prevăzute cu balustradă. 9.102. La conductele preizolate termic, execuţia izolaţiilor locale se realizează conform prevederilor normativului NP 029 şi a prevederilor cuprinse în caietele de sarcini ale furnizorilor de conducte.

9.91. Izolarea termică a conductelor trebuie începută numai după terminarea lucrărilor de protejare anticorozivă, spălarea interioară şi proba hidraulică la rece (de etanşeitate). 9.92. Este interzisă introducerea în operă a izolaţiei umede. Pentru montarea în stare uscată a izolaţiilor termice trebuie luate măsuri de protejare contra precipitaţiilor atmosferice şi de îndepărtare a apelor de orice provenienţă. 9.93. Saltelele de material termoizolant se cos atât longitudinal, cât şi circumferenţiar cu sârmă zincată, fără a lăsa goluri între ele. 9.94. în cazul izolării cu cochilii, rosturile longitudinale şi circumferenţiare trebuie lipite cu fâşii din împâslitură de fibre de sticlă bituminată, folosindu-se ca adeziv o soluţie prenadez. La montarea izolaţiilor din piese fasonate, strângerea lor pe conductă trebuie făcută cu benzi subţiri de oţel cu ajutorul preselor.
9.95. In vederea izolării conductelor verticale, trebuie sudate perpendicular pe generatoarea ţevii agrafe de sârmă având lungimea egală cu grosimea saltelei, plus 15 mm pentru prindere. 9.96. Armăturile trebuie izolate cu saltele croite şi fixate în carcase metalice demontabile sau cu piese fasonate. 9.97. Abaterea-limită admisă la grosimea stratului de izolaţie

Executarea canalelor, căminelor, a elementelor de construcţie din beton şi beton armat şi a blocurilor de ancorare 9.103. Părţile din construcţia de beton şi beton armat monolit trebuie să se execute conform „Normativului pentru executarea lucrărilor de beton şi beton armat" (C-140).

termică (măsurat după montare) trebuie să fie de maximum 3 mm. 98

99

9.104. Inainte de executarea cofrajelor, respectiv montarea prefabricatelor, se face obligatoriu confruntarea planurilor de construcţii cu planurile de montare a conductelor, căminelor, compensatoarelor liră, semnalându-se proiectantului eventualele nepotriviri. Se verifică corespondenţa între cotele gurilor coşurilor de ventilare ale căminelor şi cotele pavajelor. 9.105. La montarea armăturilor pentru beton monolit, se controlează în mod deosebit realizarea acoperirii de beton prevăzută în proiect. La montarea prefabricatelor, abaterile de aliniere trebuie să fie sub 15 mm.
9.106. Este obligatorie realizarea sub radiere a unui strat de nisip suport (la grosimea prevăzută în proiect), care se nivelează înainte de aşezarea prefabricatelor, pentru a preveni deplasări ulterioare, în terenurile sensibile la umezire, stratul suport este un amestec de nisip cu ciment (mortar uscat). 9.107. La betoanele monolit, rosturile de lucru trebuie să fie bine curăţate de pământ şi de alte materiale, înainte de continuarea turnării betonului. 9.108. La execuţia căminelor se respectă cu stricteţe cotele şi

9.110. Montarea elementelor prefabricate se face numai pe baza schemei de montare din proiect şi a profilului transversal al canalului.
9.111. Toleranţa admisă la execuţia canalului faţă de cotele prevăzute în proiect, în intervalul dintre două puncte fixe este de maximum 10 mm, atât în ceea ce priveşte secţiunea longitudinală şi secţiunea transversală a canalului, cât şi în ceea ce priveşte dimensiunile de lumină ale canalului. 9.112. Completarea diferenţelor de cote, care pot apărea din defecţiunile de montaj, între suporturile mobile şi capul stâlpului pe care descarcă elementul de sprijinire este admisă numai cu pene metalice corespunzătoare. 9.113. Căminele de vizitare şi celelalte lucrări de construcţii aferente reţelei termice se executată conform normativului P 7 „Normativ privind fundarea construcţiilor fundate pe pământuri sensibile la umezire", P 100 - „Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe, social-culturale, agrozootehnice şi industriale", C 140 - „Normativ pentru executarea lucrărilor de beton şi beton armat". 9.114. In vederea reducerii consumului de materiale şi a timpului de execuţie pot fi utilizate cămine de vizitare prefabricate, din beton sau materiale plastice care sunt marcate şi însoţite de certificate de calitate. 9.115. La executarea sau montarea căminelor se respectă dimensiunile şi cotele indicate în proiect.

pantele prevăzute în profilele longitudinale date în proiect.
9.109. Elementele prefabricate introduse în operă trebuie să fie marcate distinct, cu vopsea insolubilă menţionându-se: - tipul de element şi modul de rezemare; - data fabricaţiei; - numărul lotului de fabricaţie.

Elementele prefabricate se însoţesc de un certificat de calitate întocmit conform STAS 6657/1.
100

9.116. La realizarea căminelor şi construcţiilor aferente reţelei, se ţine seama de natura terenului în care acestea sunt fundate. 101

Pentru terenurile sensibile la umezire se realizează stabilizarea zonei suport a căminelor, conform indicaţiilor din proiect şi din normativul P 7. 9.117. în vederea prevenirii lăsărilor sub radierele căminelor se realizează un pat de nisip care este nivelat şi compactat înainte de turnarea betoanelor. 9.118. Trecerile conductelor prin pereţii căminelor sau a subsolurilor clădirilor, în cazul utilizării conductelor preizolate, se etanşează cu dispozitive speciale, furnizate împreună cu celelalte elemente ale reţelei.
9.119. Blocurile de ancorare a punctelor fixe se execută din beton armat turnat pe şantier. 9.120. Poziţiile şi dimensiunile blocurilor de ancorare sunt indicate în proiectele de execuţie.

9.122. Inainte de efectuarea probelor se fac următoarele verificări pentru porţiuni ale reţelei sau pentru întreaga reţea: - controlul calităţii materialelor, a dimensiunilor, a poziţio nării elementelor componente (cămine, suporţi, puncte fixe, compensatoare de dilatare, armături etc.) în conformitate cu prevederile proiectului şi cu certificatele de calitate şi agrementele prezentate de furnizori; - verificarea sudurilor în conformitate cu: prevederile proiectului, certificatele de calitate de inspecţie conform SR EN 10204; elemente de conductă aflate sub incidenţa prescripţiilor tehnice ISCIR C15 necesită suplimentar avize de import eliberate de ISCIR pentru furnizorii externi şi agrementele prezentate de furnizori; - verificarea Cărţii conductei - partea de construcţie, pentru conductele aflate sub incidenţa prescripţiilor tehnice ISCIR C15; - verificarea elementelor de construcţie aferente reţelei; - verificarea sudurilor prin: a) control vizual; b) verificarea existenţei poansoanelor sudurilor; c) verificarea buletinelor de control nedistructive; - verificarea legăturilor electrice ale conductorilor sisteme lor de control, depistare şi localizare a avariilor; - verificarea componentelor mecanice; - verificarea realizării întocmai a proiectului de execuţie ţinând seama de modificările survenite în timpul execuţiei pentru care trebuie să existe acordul proiectantului. 9.123. Probele la care se supun reţelele termice sunt: - proba de presiune la rece; - proba de analiză fizică a apei; - proba la cald; - proba de funcţionare.

Verificări, încercări, probe şi recepţia reţelelor termice 9.121. Reţelele termice noi sau care au suferit reparaţii capitale se dau în funcţiune numai după efectuarea unor probe şi verificări în conformitate cu prevederile Legii 10/1995, Normativului C56, NP 029, ST 020, Instrucţiuni şi proceduri MTCT cuprinse în Ordinul 31/N/1995. Conductele de apă fierbinte ale reţelelor termice de agent primar şi din punctele termice care intră sub incidenţa prescripţiilor tehnice ISCIR CI5 se verifică, se probează, se recepţionează şi se autorizează pentru funcţionare conform cu prescripţiile tehnice ISCIR CRI, CR2 şi C15.

102

103

9.124. In afara acestor probe pe parcursul execuţiei se mai execută: - verificarea calităţii sudurilor prin probe de defectoscopie (de regulă gamagrafiere), care se execută pentru 10% din sudurile executate pe şantier; - verificarea pantei conductelor; - verificarea părţii mecanice aferentă reţelei; - verificarea elementelor de construcţii aferente reţelei.
9.125. Probele de presiune la rece şi la cald se efectuează

înainte de realizarea izolaţiilor locale, astuparea şanţului sau canalului.
9.126. Inaintea acoperirii canalelor termice nevizitabile sau şanţurilor se încheie un proces-verbal de lucrări ascunse.

9.127. Inainte de proba de presiune la rece, reţeaua se spală cu apă potabilă. Spălarea reţelei cuprinde racordarea conductei de ducere a reţelei la conducta de apă potabilă, umplerea reţelei, racordarea conductei de întoarcere la un jgheab de golire sau conductă de golire la canalizare şi menţinerea reţelei sub jet continuu până când în apa golită din instalaţie nu se mai observă impurităţi. Operaţia se repetă cu schimbarea sensului de circulaţie al apei.

Durata acestei probe este de 30 min., după care se scade presiunea la valoarea presiunii de lucru şi conductele se lovesc uşor cu un ciocan de 1,5 kg. Conductele se menţin la această presiune 12 ore, timp în care se urmăreşte cu ajutorul unui manometru ca presiunea să nu scadă. Proba de presiune la rece se face având reţele de conducte, armături, aparate de măsură şi control, cu excepţia elementelor de conducte, sensibile, care nu trebuie să fie supuse presiunii de încercare. Elementele sensibile din punct de vedere al siguranţei în exploatare, se demontează sau se izolează prin flanşe oarbe sau alte mijloace, izolarea putând fi realizată cu robinete, sau protejate cu dispozitive speciale indicate de proiectantul elementelor sensibile. Elementele demontate se înlocuiesc cu tronsoane de ţeava corespunzătoare. Proba se execută înainte de finisarea elementelor instalaţiei (vopsire, izolări termice) închiderii elementelor reţelei în canale nevizitabile, sau în şanţuri. Proba se execută în perioada de timp cu temperaturi ambiante mai mari de + 5°C. In vederea executării probei la rece, se asigură deschiderea completă a tuturor armăturilor de închidere şi reglaj, verificarea punctelor de racordare a instalaţiei la conducta de apă potabilă şi la pompa de ridicare a presiunii. Verificarea comportării instalaţiei la proba la rece poate fi începută imediat după punerea ei sub presiune, prin controlul rezistenţei şi etanşeităţii tuturor îmbinărilor. 9.129. Rezultatele probei la rece se consideră corespunzătoare, dacă pe toată durata probei, manometrul nu a indicat variaţii de presiune şi dacă la reţea nu se constată scurgeri de apă, umeziri, fisuri, deformări plastice vizibile, crăpături etc. In cazul în care se constată scăderi de presiuni sau apariţia de defecţiuni enumerate mai sus, se procedează la remedierea acestora şi se repetă proba; rezultatele se înscriu în procesul verbal care se încheie la efectuarea probei. 105

9.128. Proba de presiune la rece se execută în scopul verificării rezistenţei mecanice şi a etanşeităţii elementelor instalaţiei şi constă în umplerea cu apă a instalaţiei/reţelei şi încercarea la presiune. Proba la presiune a conductelor se realizează la o presiune de probă de 1,5 ori presiunea maximă de regim. Pentru reţelele supuse prevederilor Prescripţiilor tehnice ISCIR, proba se realizează la presiunile prescrise de acestea. Valoarea presiunii de probă se va înscrie în proiect şi, după caz, în Cartea conductei. 104

După executarea probei, este obligatorie golirea reţelei. In timp ce conducta se află sub presiune este interzisă efectuarea de lucrări în vederea înlăturării deficienţelor. 9.130. Pentru reţelele de agent termic primar proba de presiune la rece este dublată de proba de etanşeitate la rece a reţelei. Această probă se execută pentru întreaga reţea sau numai pentru o porţiune importantă din aceasta, în scopul verificării etanşeităţii la presiunea armăturilor şi compensatoarelor cu presetupă. Proba se realizează cu agent termic la temperatura mediului ambiant, dar peste 0°C, la o presiune având valoarea l ,25 Pn, dar nu mai mică de 16 bar. După 15 min. se reduce presiunea la valoarea presiunii de serviciu, examinându-se în continuare conducta şi îmbinările sudate, lovind uşor conducta cu un ciocan de 1,5 kg. Proba se consideră satisfăcătoare, dacă pe durata ei, pierderile de apă nu depăşesc 0,1 % din volumul reţelei. La încheierea probei se întocmeşte de asemenea un procesverbal. Pentru reţelele de agent secundar proba de etanşeitate la rece se execută la presiunea de 1,25 Pn, dar nu mai mică de 10 bar.
9.131. In timpul probelor, racordurile consumatorilor sunt separate prin închiderea robinetelor sau prin montarea de flanşe oarbe. 9.132. La proba de presiune se face şi proba de analiză fizică a apei care are drept scop verificarea calităţii spălării reţelelor termice şi constă din analiza suspensiilor din apa de spălare. După 12 ore de la umplerea instalaţiei cu apă tratată a sursă sau staţiei termice (dacă analiza fizică a dat rezultate satisfăcătoare) se face o analiză chimică şi fizică, considerând că în acest timp s-a realizat omogenizarea apei în sistem. Dacă duritatea apei este sub 0,5 mval/1, calitatea apei se consideră admisibilă, în caz contrar, reţeaua se purjează şi se umple din nou cu apă, reluându-se proba.
106

Proba la cald 9.133. Proba la cald are drept scop verificarea etanşeităţii, comportarea reţelei termice la dilatare - contractare la temperatura nominală de funcţionare şi a circulaţiei agentului termic. Proba se execută pe întreaga reţea sau pe porţiuni de reţea care pot funcţiona separat.
9.134. Proba la cald se efectuează înaintea finisării (vopsirii, izolării), închiderii elementelor reţelei în canale nevizitabile sau în şanţuri, dar numai după efectuarea probei la rece, probei de etanşeitate la rece şi a analizei fizice a apei. 9.135. Pentru efectuarea probei la cald, reţelele se alimentează,

de preferinţă, cu agent termic de la sursa definitivă; în cazul în care aceasta nu a fost pusă în funcţiune, alimentarea se poate face de la o sursă provizorie. Sursa de energie termică asigură debitul, presiunea şi temperatura agentului termic potrivit prevederilor proiectului de reţele. Calitatea apei corespunde prevederilor proiectului, prescripţiilor tehnice specifice ale elementelor componente ale sistemului de alimentare cu energie termică şi prescripţiilor tehnice ISCIR C 18 privind apa de alimentare. 9.136. Proba la cald comportă 3 faze şi anume: • Faza I - după ce instalaţia este plină cu apă, se ridică temperatura ei la 50°...60°C şi se menţine această temperatură în limitele unei variaţii de ± 5°C. Circulaţia agentului termic se asigură cu pompele de circulaţie. După 2 ore de funcţionare se face un control atent pe toate ramurile reţelei. Lipsa de uniformitate a încălzirii se corectează prin acţionarea dispozitivelor de reglaj prevăzute. La pompele de circulaţie se verifică, cu ajutorul a 2 manometre montate pe aspiraţia şi pe refularea pompelor, dacă acestea realizează presiunea
107

necesară. Se verifică, de asemenea, la instalaţiile cu sisteme de expansiune închise, dacă presiunile date de pompe nu depăşesc presiunile admisibile pentru funcţionare. • Faza a II-a - se ridică temperatura agentului termic prin creşterea uniformă şi treptată până la valoarea maximă de regim (± 5°C) şi se verifică dacă nu apar pierderi de apă la îmbinări, racorduri, armături. Se controlează vizual dacă dilatările se produc în sensul prevăzut în proiect, dacă sunt preluate în bune condiţii de către compensatorii de dilatare, astfel încât să nu apară neetanşeităţi iar punctele fixe să nu sufere deplasări, smulgeri etc. Se verifică vizual dacă aerul din reţea se elimină în mod corespunzător, prin dispozitivele de aerisire. Pentru reţelele de agent primar montate în canale termice pe suporturi mobile de alunecare, creşterea temperaturii se realizează cu circa 30°C/oră iar pentru cele pe suporturi mobile de rostogolire cu circa 50°C/oră. Proba se consideră încheiată după ce timp de 30 minte a fost menţinută temperatura maximă în reţea. • Faza a III-a - se răceşte agentul termic în conducta de întoarcere până la 50-60°C, punând în funcţiune instalaţiile consumatorilor. Dacă apar deficienţe pe durata probei, acestea se remediază şi proba se reia.
9.137. Proba de funcţionare (proba tehnologică de 72 ore) se face după proba la cald. 9.138. In timpul probei de funcţionare se determină căderile de temperatură ale agentului termic în punctele reţelei termice prevăzute în proiect. Acestea se compară cu căderile de temperatură şi pierderile de căldură stabilite prin proiect.

9.139. Căderile de temperatură măsurate nu trebuie să depăşească 0,5°C/km, la condiţii nominale.

9.140. Se verifică realizarea repartiţiei debitelor de apă conform proiectului în condiţiile nominale de funcţionare a reţelei.
9.141. Reglarea la punerea în funcţiune a reţelelor termice se face prin stabilirea diagramei de presiuni a sistemului care se compară cu cea din proiect, urmărindu-se corecta repartiţie a debitului între consumatori. Reglarea regimului hidraulic trebuie să se bazeze pe prevederile din proiect referitoare la echilibrarea hidraulică, pusă în operă anterior momentului intrării în funcţiune. După aceste operaţii reţeaua intră în funcţionare normală. 9.142. Conductele nou montate precum şi cele reparate sau înlocuite nu pot fi date în exploatare fără verificarea şi eliberarea autorizaţiei de funcţionare de către ISCIR, conform metodologiei stabilite prin prescripţiile tehnice ISCIR CRI şi C15. 9.143. La execuţia lucrărilor de reţele termice se respectă prevederile Prescripţiilor tehnice ISCIR CRI, CR2 şi CI5 precum şi caietele de sarcini din proiecte şi cele date de furnizori pentru conducte clasice şi conducte preizolate. 9.144. Recepţia lucrărilor de reţele termice se face în conformitate cu prevederile „Legii privind calitatea în construcţii" (Legea 10/95), a „Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora" (H.G. nr.273/94) şi a altor reglementări specifice.

9.145. Etapele de realizare a recepţiei sunt: - recepţia la terminarea lucrărilor; - recepţia finală, după expirarea perioadei de garanţie. 109

108

10. PUNCTE TERMICE
Clasificarea punctelor termice 10.1. Racordarea consumatorilor la reţeaua de agent termic primar se realizează prin intermediul punctelor termice. Punctul termic este ansamblul de echipamente şi instalaţii prin intermediul căreia se transferă energia termică din reţeaua termică primară în reţeaua termică secundară, a consumatorilor. 10.2. Alegerea schemelor funcţionale de puncte termice se face funcţie de: - parametri de temperatură şi presiune ai agentului primar; - sarcina termică totală a punctului termic; - ponderea sarcinii termice de preparare a apei calde de consum din sarcina termică de încălzire; - condiţiile impuse privind returnarea agentului primar (temperatură şi presiune retur); - schema de reglaj adoptată; - sistemul de preparare a apei calde de consum (instantaneu sau cu acumulare); - debitul de agent primar disponibil. In Anexa l sunt prezentate exemple de scheme funcţionale aplicabile pentru puncte termice urbane. 10.3. funcţie de: Clasificarea punctelor termice se face în principal în tipul consumatorilor deserviţi; parametri agentului termic primar; parametri agenţilor termici secundari schema termică de principiu

10.5. Punctele termice urbane se împart în: - puncte termice ce prepară agent termic secundar pentru încălzire şi apă caldă de consum; - puncte termice care prepară apă caldă de consum iar pentru încălzire sunt doar puncte de predare-primire (în cazul racordării directe a instalaţiilor de încălzire); - puncte termice care prepară numai apa caldă de consum. 10.6. In funcţie de temperatura agentului termic primar, punctele termice se clasifică în: - puncte termice alimentate cu apă fierbinte(utilizate atât pentru consumatori industriali cât şi pentru consumatori urbani); - puncte termice alimentate cu apă caldă (utilizate numai pentru consumatori urbani). 10.7. Agenţii termici secundari şi parametrii de temperatură ai acestora sunt: - apă caldă pentru încălzire cu temperatura maximă de 95°C; - apă caldă de consum cu temperatura maximă de 60°C; - alţi agenţi termici pentru nevoi tehnologice, de ventilaţie etc. Capacitatea şi amplasarea punctelor termice 10.8. Capacitatea punctelor termice şi schemele de racordare ale instalaţiilor consumatoare de căldură (încălzire şi preparare a apei calde de consum) la reţeaua de transport a căldurii folosind ca agent termic apă fierbinte, se determină pe baza unei analize tehnicoeconomice efectuată în cadrul studiului de fezabilitate, ţinând seama de necesităţile de consum şi posibilităţile de acoperire. Se are în vedere ansamblul format din puncte termice şi reţelele de distribuţie a căldurii. Criteriile sunt: cel de asigurare a unui grad ridicat al siguranţei în exploatare şi cel economic - cheltuieli de 111

10.4. In funcţie de tipul consumatorilor deserviţi, punctele termice se împart în: - puncte termice urbane; - puncte termice industriale. 110

investiţie şi exploatare. Se ţine seama de condiţia satisfacerii parametrilor de temperatură ai agenţilor termici din instalaţiile interioare de încălzire centrală. 10.9. Punctele termice se amplasează cât mai aproape de centrul de greutate al consumatorilor, ţinând seama şi de poziţia racordului la reţeaua de transport a căldurii, precum şi de presiunea disponibilă pentru alimentarea cu apă caldă de consum a consumatorilor (corelându-se cu raza de acţiune a staţiilor de hidrofor sau a staţiilor de pompare). 10.10. Racordarea punctelor termice pentru ansambluri industriale la reţeaua de transport a căldurii se face după schema directă, cu utilizarea agentului termic apă fierbinte în instalaţiile interioare de încălzire. Pentru instalaţiile interioare de încălzire care folosesc ca agent termic apa caldă, racordarea se poate face direct - cu pompe de amestec sau indirect - cu schimbătoare de căldură. Alegerea soluţiei se face pe baza unei analize funcţionale şi economice. 10.11. Punctele termice se pot grupa în aceeaşi clădire, când este posibil, cu alte gospodării, ca: staţii de hidrofor, staţii de pompare, posturi trafo, centrale de aer comprimat etc., prevăzându-se însă compartimente distincte cu accese separate direct din exterior. 10.12. Pentru ansambluri de clădiri civile, punctele termice se prevăd, de regulă, în clădiri independente sau alipite uneia din clădirile alimentate. Condiţiile de amplasare a punctelor termice în clădirea deservită (puncte termice de imobil) sunt în conformitate cu prevederile Normativului 113. 10.13. Punctele termice din incintele industriale şi similare se amplasează, de preferinţă, într-una din clădirile alimentate.
112

Echipamentul de bază
10.14. Schimbătoarele de căldură folosite în punctele termice pentru prepararea agentului termic al instalaţiei de încălzire şi pentru prepararea apei calde de consum trebuie să corespundă caracteristicilor agenţilor termici folosiţi şi să aibă gabaritul şi greutatea cât mai reduse, performanţe ridicate şi randamente superioare. 10.15. La alegerea numărului de schimbătoare de căldură se ţine seama de cronograma consumului de energie termică, de natura consumurilor (încălzire, apă caldă de consum), importanţa obiectivelor alimentate şi de spaţiul existent disponibil. 10.16. în punctele termice în care se face prepararea centralizată a apei calde de consum, numărul schimbătoarelor de căldură instalate (cu şi fără acumulare) se alege după regimul de funcţionare. Se recomandă ca numărul să nu fie mai mic de 2 schimbătoare, excepţie făcând capacităţile până la 0,l MW. Nu sunt necesare unităţi de rezervă.

10.17. Alegerea tipului de schimbătoare de căldură pentru încălzire(cu plăci, tubulare) se face funcţie de: - parametri agentului termic primar - temperatură, presiune; - caracteristicile fizico-chimice ale apei pe circuite (primar, secundar); - schema funcţională aleasă pentru punctul termic. 10.18. Alegerea tipului de schimbătoare de căldură pentru preparare apă de consum( cu plăci, tubulare, cu sau fără acumulare) se face funcţie de: - parametri agentului termic primar - temperatură, presiune; - caracteristicile fizico-chimice ale apei pe circuite (primar, secundar); - schema funcţională aleasă pentru punctul termic; 113

- debitul orar de apă caldă de consum; - cronograma de consum de apă caldă de consum.
10.19. Asigurarea presiunii necesare circulaţiei apei se face cu pompe. La alegerea tipului de pompe şi la stabilirea caracteristicilor acestora se urmăreşte ca acestea să aibă un randament ridicat, fiabilitate mare şi un nivel redus de zgomot şi trepidaţii. Stabilirea numărului de pompe se face ţinând seama de capacitatea punctului termic şi de criterii economice. 10.20. în cazul în care regimul debitelor de apă circulată este variabil în cursul unei zile sau a anului, se poate prevedea una din următoarele soluţii: - pompe diferite pentru fiecare regim; - un număr diferit de pompe în funcţiune; - pompe antrenate de motoare cu turaţie variabilă.

meritelor de siguranţă din dotarea instalaţiilor de încălzire cu apă având temperatura de 115°C" - GP 021-98 şi prescripţiile tehnice ISCIRC l,C4,C30şiC31.
10.24. Pentru realizarea presiunii statice necesare şi pentru preluarea variaţiilor de volum rezultate din dilatarea apei din reţeaua termică secundară şi instalaţiile de încălzire, în punctele termice se folosesc vase de expansiune închise (sub presiune) conform STAS 7132 sau echipamente de menţinere a presiunii constante în instalaţie (module de expansiune) care au agrement tehnic. 10.25. In instalaţiile cu apă fierbinte, care intră sub incidenţa prescripţiilor 1SCIR, asigurarea se realizează potrivit prescripţiilor tehnice ISCIR C1 şi C4. 10.26. Separatoare de impurităţi se prevăd pe conductele de întoarcere de la instalaţiile interioare, înainte de intrarea în schimbătoarele de căldură, precum şi pe conductele de racordare a punctelor termice la reţeaua de apă fierbinte, pe conductele de tur. 10.27. Pentru reducerea valorii presiunii dinamice disponibile din reţeaua de apă fierbinte, până Ia nivelul celei necesare, se prevăd regulatoare de debit; în cazul în care presiunea disponibilă nu poate fi redusă suficient de regulatorul de debit, pentru micşorarea zonei de acţionare a regulatorului, se prevăd şi diafragme fixe. 10.28. Punctele termice se alimentează cu apă în circuitul

Numărul pompelor în funcţiune se alege astfel încât acestea să funcţioneze - cu randament ridicat. Se pot prevedea pompe de rezervă, în funcţie de necesităţi, funcţionale şi economice; pompele de rezervă pot fi prevăzute şi ca „rezervă rece" (păstrare în magazie). 10.21. Pentru circulaţia apei fierbinţi se folosesc pompe specifice, corespunzătoare temperaturii la care acestea funcţionează.
10.22. Toate pompele se prevăd cu organe de închidere, precum şi cu armături de reţinere pe conductele de refulare între armăturile de închidere şi pompe. 10.23. Aparatele şi instalaţiile din punctele termice se prevăd cu dispozitive de siguranţă împotriva creşterii presiunii şi temperaturii peste limitele admise, atât pe circuitul primar, cât şi pe cel secundar, aplicându-se - după caz - prevederile STAS 7132, „Ghidul pentru alegerea, proiectarea, întreţinerea şi exploatarea sistemelor şi echipa-

secundar din:

- conducta de întoarcere a racordului la reţeaua de transport a căldurii, pentru umplerea şi completarea instalaţiei - cu acceptul furnizorului de apă; - conducta de apă potabilă, pentru spălarea instalaţiei de încălzire; - umplerea instalaţiei de la staţia de dedurizare cu pompele de adaos.

114

115

Racordurile se fac prin intermediul legăturilor demontabile, prevăzute cu o armătură de reţinere pentru a împiedica pătrunderea apei din instalaţia punctului termic în conductele din care se face umplerea, respectiv spălarea. Calitatea apei de adaos la punctele termice este în conformitate cu „Normativul privind exploatarea şi întreţinerea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică" - NP 059 şi cu indicaţiile producătorilor schimbătoarelor de căldură utilizate în punctele termice. 10.29. în scopul realizării economiei de energiei şi stabilirii unor relaţii corecte între distribuitorul şi consumatorul de energie termică se prevede contorizarea. în punctele termice se contorizează obligatoriu: - energia termică primită de la sursa termică; - energia termică furnizată separat diferitelor categorii de consumatori (pentru încălzire, pentru apă caldă de consum, pentru alte scopuri). La aceeaşi categorie de consumatori, se recomandă contorizarea energiei termice pe ramuri. Contorizarea energiei termice se realizează în conformitate cu prevederile Codului de măsurare a energiei termice elaborat de ANRE. Aparate de reglare, măsură, control şi transmitere la distanţă 10.30. La nivel de punct termic programul de automatizare, în funcţie de buclele de reglaj prevăzute, se dotează cu: • Bucla de reglare calitativa a circuitului de încălzire: - elemente primare de temperatură (traductoare): senzor de temperatură exterioară, senzori de temperatură de imersie sau de contact; - elemente de comandă şi control: regulatorul electronic; - elemente de execuţie: robinet de reglaj cu 2 sau 3 căi, pompe de circulaţie. 116

• Bucla de menţinere a temperaturii apei calde de consum la o valoare prestabilită: - elemente primare de temperatură: senzori de temperatură de imersie sau de contact; - elemente de comandă şi control: regulatorul electronic; - elemente de execuţie: robinet de reglaj cu 2 sau 3 căi, pompe de circulaţie. • Bucla de acţionare a pompei de recirculare a apei calde de consum: - elemente primare de temperatură: senzori de temperatură de imersie sau de contact. • Bucla de acţionare a pompei de ridicare a presiunii apei calde de consum funcţie de presiunea din reţeaua de apă caldă de consum. 10.31. Regulatoarele electronice pot fi de sine stătătoare, sau module ale aceluiaşi automat programabil, dotat cu: - o unitate centrală de prelucrare (CPU); - module de intrări şi ieşiri ale semnalelor analogice sau digitale; - module speciale : de timp, de contorizare, comparator, de simulator; - modul BUS pentru transmiterea datelor la distanţă prin linie telefonică digitală dedicată, staţie radio etc., modul interfaţă; - software cu programele de aplicaţii; - sursă de alimentare cu energie electrică. La acestea se pot adăuga: - aparatele de semnalizare locale: hupe, lămpi de semnalizare; - echipamente de detecţie-semnalizare: detectori de scurgere a gazelor, de incendiu, antiefracţie, de protecţie la inundaţie. 117

10.32. Elementele de automatizare se montează local, fiind conectate direct la regulatorul electronic sau prin intermediul dulapului de automatizare, care poate conţine şi aparatele de protecţie şi conectare ale circuitelor de alimentare a utilajelor din punctul termic: pompe, compresor, dulapul convertizoarelor de frecvenţă etc., sau poate fi separat de tabloul de alimentare a consumatorilor de forţă şi iluminat ai punctului termic.
10.33. Instalaţiile din punctele termice se prevăd cu aparatură

Cerinţe de calitate pentru materialele de instalaţii şi utilajele din punctul termic 10.37. Materialele şi echipamentele utilizate la executarea lucrării trebuie să corespundă cerinţelor de calitate din „Legea calităţii în construcţii"- Legea 10/1995 şi exigenţelor speciale de calitate ale lucrării.
10.38. Parametrii tehnico-funcţionali şi echipamentelor (capacităţi, debite, presiuni, temperaturi de lucru, clase de precizie, randamente etc.) trebuie să corespundă specificaţiilor tehnice din proiecte. 10.39. Agregatele, aparatele, accesoriile şi materialele utilizate

de măsură şi control care să măsoare şi/sau să controleze periodic sau continuu: presiunea, temperatura, debitul de fluid vehiculat etc.
10.34. La instalaţiile cu apă fierbinte (peste 115°C) se prevede

aparatură de măsură, control şi reglare conform prevederilor PE 502-8.
10.35. La instalaţiile de încălzire cu apă, indiferent de parametrii agentului termic, se prevede aparatura adecvată în funcţie de specificul şi mărimea instalaţiei. în mod obligatoriu se prevăd: • termometre indicatoare; • manometre indicatoare; • prize de presiune cu robinete pentru montarea manometrelor diferenţiale sau cu citire directă, pe conducte, echipamente şi utilaje conform cap. 1-5 din Normativul 113.

trebuie să fie agrementate şi omologate de către organismele abilitate în acest scop şi să fie însoţite de specificaţiile tehnice cu caracteristicile tehnice şi funcţionale şi instrucţiunile de montaj, exploatare şi întreţinere. 10.40. Executantul şi beneficiarul vor solicita certificatele de calitate şi garanţie pentru materialele şi echipamentele aprovizionate de la furnizori. Clădirea punctelor termice
10.41. Clădirile punctelor termice se proiectează conform reglementărilor tehnice din domeniul construcţiilor şi condiţiilor prevăzute în reglementări specifice (Prescripţii tehnice ISCIR, Norme PSF şi de protecţie a muncii etc.). 10.42. Clădirile punctelor termice se încadrează în categoria E de pericol de incendiu. 10.43. Uşile de acces ale punctelor termice se amplasează astfel încât să conducă direct în spaţiul principal de supraveghere a utilajelor,

10.36. Instalaţiile de preparare a apei calde de consum se prevăd cu termoregulatoare limitatoare de temperatură, oricare ar fi agentul termic utilizat.

118

119

având deschiderea în afară, direct spre exterior sau într-un spaţiu în directă legătură cu exteriorul, care nu poate fi blocat. Dimensiunile uşilor şi ale spaţiilor intermediare de legătură cu exteriorul se aleg astfel încât să asigure introducerea şi scoaterea principalelor utilaje care nu se pot dezasambla. Scara principală de acces, în situaţiile în care este necesară, se execută din beton, cu suprafaţă rugoasă, cu o înclinare sub 45° şi se prevede cu balustradă. Uşile încăperilor anexe trebuie să se deschidă spre sala principală a punctului termic. 10.44. Pentru compartimentele rezervate altor unităţi (de ex.: post trafo, staţii de hidrofor etc.) grupate cu puncte termice se prevăd accese separate, direct din exterior. In clădirile civile, la care punctele termice se grupează cu staţia de hidrofor şi, eventual, alte utilităţi, toate pot avea o comunicare funcţională, prin intermediul unui coridor comun, în cazul în care staţia de hidrofor (pompare) face parte din instalaţiile de stingere a incendiilor, uşile de comunicare cu coridorul au limita de rezistenţă la foc de minim l oră şi 30 minte.
10.45. Punctele termice se prevăd cu ferestre exterioare pentru iluminarea şi ventilarea naturală a încăperii. La PT unde nu se poate realiza o bună ventilare prin ferestre, se recomandă şi prevederea unor canale de ventilare naturală sau a unei instalaţii de ventilare mecanică. 10.46. Clădirea punctului termic (sala echipamentelor, cabina personalului de întreţinere şi grupurile sanitare) se încălzeşte. 10.47. Punctele termice existente şi proiectate înglobate în

respective, precum şi măsuri de evitare a transmiterii trepidaţiilor la elementele de construcţie ale clădirii. Instalaţiile aferente clădirii punctelor termice 10.48. La punctele termice cu capacitate mai mare de 2 MW şi cu personal permanent se amenajează un grup sanitar (WC şi duş) pentru personal. La unităţile mai mici la care nu se amenajează un grup sanitar se asigură accesul la un WC din apropiere, în cadrul clădirii. Distanţa până la acest WC trebuie să fie de maximum 75 m pe orizontală, fără a depăşi 4 m pe verticală. Dacă aceste prevederi nu pot fi respectate, se amenajează un WC şi la punctele termice cu capacitate mai mică de 2 MW, cu personal permanent. Instalaţiile sanitare şi de încălzire ale punctului termic se prevăd cu puncte de golire racordate la canalizarea interioară. 10.49. Punctele termice se prevăd cu chiuvete cu robinet dublu serviciu şi cu recipient de pardoseală legat direct la canalizare. Pardoseala acestor încăperi are panta de cel puţin 5 %o spre recipientul de pardoseală. Când nivelul canalizării exterioare nu permite legarea directă sau când există pericolul de refulare a reţelei de canalizare, recipientul se racordează la canalizare prin intermediul unei pompe acţionate prin plutitor. 10.50. electrice: Punctele termice se prevăd cu următoarele instalaţii

clădiri cu altă destinaţie, amplasate direct, sub sau alături de încăperi în care nu se admite zgomot, trepidaţii sau exces de temperatură, se prevăd cu izolare fonică şi termică pentru a nu se depăşi limitele de zgomot şi temperatură, admise potrivit destinaţiei încăperilor

instalaţii de alimentare cu energie electrică a PT; instalaţii electrice de iluminat; instalaţii electrice de forţă, comandă; instalaţii electrice de protecţie; - instalaţii electrice de detecţie şi semnalizare (incendiu, efracţie, inundaţie). 121

120

10.51. In punctele termice se prevăd prize cu tensiune nepericuloasă, pentru lămpi portabile. Se recomandă ca toate punctele termice cu personal permanent să fie prevăzute cu un post telefonic. Elemente de construcţii aferente echipamentului
10.52. Elementele de construcţii aferente schimbătoarelor de

exploatarea şi întreţinerea lor şi de condiţiile impuse de Normele generale de protecţie a muncii, de prescripţiile tehnice ISCIR C l şi de alte reglementări specifice. Se ţine seama de posibilitatea de extindere în viitor a punctului termic. 10.56. Organizarea spaţiilor şi amplasarea utilajelor se face astfel încât distanţele străbătute de personalul de exploatare să fie minime, iar supravegherea utilajelor să se facă uşor. Se asigură, după caz, spaţiul necesar pentru revizii, reparaţii, control etc. Spaţiile libere au înălţimea utilajelor respective plus un spaţiu de siguranţă şi acces de circa 30 cm, dar nu mai puţin de 1,80 m. 10.57. în jurul schimbătoarelor de încălzire şi de apă caldă de consum se lasă un spaţiu liber, a cărui lăţime va fi stabilită în funcţie de necesităţile de exploatare, întreţinere şi curăţire, ţinând seama şi de recomandările producătorului schimbătoarelor, dar nu mai puţin de 0,8 m. Spaţiul trebuie să fie suficient de mare pentru operaţiunile de scoatere şi întreţinere, urmând ca repararea să se facă, eventual, într-un alt spaţiu special amenajat. în cazul montării schimbătoarelor de căldură la înălţimi peste 1,80 m deasupra pardoselii, distanţa minimă laterală până la alte aparate, până Ia pereţii încăperii sau până la limita platformelor deschise este de 0,50 m. Distanţele menţionate se prevăd dacă nu există alte indicaţii ale producătorului. 10.58. Pompele din punctele termice se montează la pardoseală, pe postamente sau pe conducte. Pompele montate la pardoseală se amplasează astfel încât să ofere posibilităţi de supraveghere uşoară. Ele se montează, pe cât posibil, grupate şi aliniate. Nu se admite montarea pompelor în spatele altor utilaje.
123

căldură şi pompelor (postamente) se execută pe baza planurilor şi instrucţiunilor de montaj ale producătorului.
10.53. La elaborarea proiectului de structură de rezistenţă a punctelor termice se ţine seama de sarcinile statice şi dinamice ale aparatelor, utilajelor şi conductelor instalaţiei de încălzire şi de prevederile specifice antiseismice din normativul P 100. în cazul instalaţiilor care se modernizează sau se transformă se are în vedere ca sarcinile date de instalaţii să nu afecteze capacitatea > de rezistenţă a elementelor de construcţii. Stabilirea soluţiilor constructive se face în conformitate cu „Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea măsurilor de protecţie acustică şi antivibrativă la clădiri industriale" - P 121 şi „Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea măsurilor de izolare fonică la clădiri civile, social-culturale şi tehnic-administrative" - P 122.

10.54. Pompele şi ventilatoarele se montează pe postamente cu strat elastic sau dispozitive pentru amortizarea trepidaţiilor. Stratul elastic, respectiv dispozitivul de amortizare, se protejează împotriva apei provenite din goliri, spălări ş.a. Organizarea spaţiilor din punctele termice 10.55. Dimensiunile punctelor termice se stabilesc ţinând seama de gabaritele utilajelor, de spaţiile necesare pentru montarea, 122

Spaţiul liber din jurul pompelor se stabileşte în funcţie de mărimea pompelor, a diametrelor conductelor de racordare, cât şi de mărimea şi poziţia de montare a armăturilor de pe aceste conducte, dar nu mai mic de 0,5 m (socotit de la postamentul pompelor). Când tipul şi greutatea pompelor permit, se pot monta două pompe pe un postament comun. La montarea pompelor pe conducte, stabilirea spaţiului necesar se face ţinând seama de construcţia pompelor (cu ax vertical sau orizontal), de modul de îmbinare (cu flanşe sau filet) şi dacă sunt pompe simple sau gemene, precum şi de recomandarea furnizorului. 10.59. în jurul rezervoarelor cu apă se prevăd spaţii de acces de minimum 0,50 m. Aceste spaţii pot fi micşorate pe două laturi la 0,20 m, dacă rezervorul poate fi deplasat pentru revizii şi reparaţii. Dacă rezervorul este prevăzut cu izolaţie termică, se asigură pe toate laturile spaţii de acces de cel puţin 0,50 m. Rezervoarele având suprafaţa bazei peste 5 mp se montează pe suporţi, asigurând sub rezervor un spaţiu de minimum 0,20 m. Deasupra rezervoarelor care au gura de vizitare cu acces din partea superioară, se lasă un spaţiu liber cu înălţimea minimă 0,60 m. 10.60. Traseele conductelor de legătură la utilajele din puncte termice (schimbătoare de căldură, pompe, vase de expansiune etc.) se aleg astfel încât să nu împiedice demontarea armăturilor şi diferitelor părţi ale aparatelor, în caz de necesitate se prevăd pe conducte îmbinări demontabile. In cazul modernizărilor punctelor termice se utilizează pe cât posibil susţinerile de conducte existente iar când acest lucru nu este posibil, se execută susţineri care să nu afecteze elementele de rezistenţă ale construcţiei. 10.61. Se prevede posibilitatea de acces pentru intervenţie la separatoarele de impurităţi (scoaterea sitelor, pentru curăţare, a tronsoanelor demontabile etc.).
124

10.62. Conductele din punctele termice se pozează aparent. Se pot poza sub pardoseală în canale vizitabile, cu panta de l %, legate la recipientul de ape uzate, numai porţiuni scurte de racordare, în cazul în care pozarea aparentă ar împiedica circulaţia sau exploatarea utilajelor.
10.63. Armăturile de închidere prevăzute pentru separarea aparatelor sau a unor porţiuni din instalaţii se montează în locuri accesibile, iar cele care se manevrează mai des se amplasează astfel încât să se ajungă la ele fără intermediul unei scări. 10.64. Conductele de preaplin, conductele de evacuare de la ventilele de siguranţă, conductele de dezaerisire şi conductele principale de golire se conduc la dispozitive de colectare, ca: recipiente, jgheaburi, sifoane, pâlnii etc. Aceste conducte se dispun astfel încât scurgerea apei să poată fi observată. Scurgerea apei de la dispozitivele de colectare la canalizarea exterioară se asigură, pe cât posibil, prin gravitaţie. Legăturile între jgheaburi, pâlnii şi sifoanele/recipientele de pardoseală se face cu conducte de canalizare montate pe cât posibil în pardoseală.

10.65. Punctele termice de orice capacitate se prevăd cu masă de lucru şi panou pentru afişarea permanentă a schemelor şi instrucţiunilor de exploatare, a graficelor de reglare etc. Punctele termice cu o capacitate mai mare de l MW se prevăd, în plus, şi cu dulap metalic, trusă de scule şi banc de lucru pentru efectuarea lucrărilor de întreţinere şi cu o încăpere specială prevăzută cu ferestre către exterior în care se montează aparatura de achiziţie şi transmitere date, integratoare etc.

125

Dimensionarea echipamentului din punctul termic
10.66. Capacitatea termică a schimbătoarelor de căldură pentru încălzire, prepararea apei calde de consum, ventilare-climatizare sau scopuri tehnologice, folosite în punctele termice, se determină pe baza necesarului de căldură stabilit conform capitolului 7 din prezentul normativ. 10.67. Debitul de agent termic primar necesar schimbătoarelor

- două aparate, la punctele termice cu capacitatea între 0.1 şi 2 M W; - minim trei aparate, la puncte termice cu capacitate peste 2 MW şi în punctele termice care alimentează clădiri cu condiţii funcţionale deosebite (spitale, sanatorii etc.) 10.70. Alegerea tipului de schimbătoare de căldură şi a schemei

de căldură din puncte termice se determină în funcţie de necesarul de energie termică, ţinând seama de caracteristicile termohidraulice ale; aparatelor schimbătoare de căldură, de temperaturile nominale ale agenţilor termici, de schemele de racordare, de regimul de funcţionare şi de existenţa acumulării.
10.68. Suprafaţa de schimb de căldură a schimbătoarelor de căldură se determină din bilanţul termic la schimbător pe agentul primar şi pe agentul secundar, luându-se în considerare şi valoarea coeficientului de utilizare (murdărire) a suprafeţelor de încălzire prevăzut de producător pentru durata de utilizare garantată. De regulă, aceasta se efectuează pe baza programului de calcul a furnizorului schimbătorului pe baza datelor de proiectare.

de preparare a apei calde de consum se va face în conformitate cu prevederile Normativului 19 privind „Proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare".

10.71. Alegerea pompelor de circulaţie pe circuitul secundar se face ţinând seama de debitul de agent termic ce trebuie vehiculat în instalaţie, pentru transportarea debitului de căldură Q, la diferenţa de temperatură ∆ t = tT – tR nominală a instalaţiei şi de pierderile de presiune totale maxime ∆ HT din sistem pe întreg traseul instalaţiei dimensionată pentru vitezele economice. 10.72. Dimensionarea volumului vaselor de expansiune de pe circuitul secundar se efectuează conform STAS 7132 şi GP 021, pentru preluarea dilatării apei şi conform instrucţiunilor producătorilor în cazul vaselor de expansiune cu membrană sau a modulelor de expansiune. 10.73. Dimensionarea supapelor de siguranţă pentru schimbă-

10.69. Alegerea numărului de schimbătoare de căldură pe tipuri de consumuri (încălzire, preparare apă caldă de consum etc.) se face pe baza unei analize tehnico-economice care ţine seama de: - tipul de schimbător de căldură (tubular, cu plăci); - sarcinile termice pe tipuri de consumuri; - regimul de funcţionare; . - condiţii de amplasare. Nu se prevăd unităţi de rezervă. In punctele termice pentru încălzire, numărul orientativ al schimbătoarelor de căldură poate fi: - un aparat, la punctele termice cu capacitatea sub 0, l MW;
126

toarele de căldură se efectuează conform STAS 7132 şi a prescripţiilor tehnice ISCIR C 4.
10.74. Secţiunea de scurgere a supapei, implicit diametrul şi

numărul supapelor se dimensionează în funcţie de fluidul eşapat (abur, apă, aer) de parametrii fluidului, precum şi de caracteristicile constructive ale supapei, ţinând seama de prevederile STAS 7132.

127

Secţiunea de scurgere a fiecărei supape de siguranţă trebuie să fie de minim 400 mm2. 10.75. Alegerea pompelor de apă de adaos se face ţinând seama atât de necesitatea completării apei din instalaţie precum şi de timpul necesar stabilit pentru această operaţie. Se prevăd două pompe al căror debit minim se stabileşte cu relaţia din STAS 7132. 10.76. Dimensionarea staţiei de dedurizare a apei se face funcţie de: - debitul de apă de adaos; - compoziţia chimică a apei de alimentare; - capacitatea volumetrică utilă a schimbătorului de ioni considerat; - durata ciclului activ al unui filtru. 10.77. Dimensionarea contoarelor de energie termică se face funcţie de: - domeniul de sarcini termice ce trebuie măsurat (minim, maxim, nominal); - debitele de agent termic din instalaţie; - temperatura agentului termic; - căderea de presiune maxim admisă prin debitmetru. 10.78. Dimensionarea conductelor de agent termic - apă caldă şi apă fierbinte din punctul termic se efectuează respectând domeniile de viteze de circulaţie a apei indicate în tabelul 10.78. 10.79. Dimensionarea conductelor de apă rece şi de apă caldă de consum, se face conform indicaţiilor din normativul I 9 şi STAS 1478.

11. EXECUŢIA INSTALAŢIILOR DIN PUNCTELE TERMICE
11.1. Executarea instalaţiilor din punctele termice se face pe

bază de proiect.
11.2. La montaj şi execuţie se respectă: planurile de amplasa-

ment şi montaj, tehnologiile specifice fiecărei lucrări în parte, conform caietelor de sarcini, specificaţiilor tehnice şi instrucţiunilor de montaj ale producătorului echipamentelor.
129

128

Eventualele modificări ale planului de amplasament utilaje se pot face doar cu acceptul prealabil al proiectantului, pe baza dispoziţiilor de şantier. 11.3. In faza preliminară montajului, reprezentantul beneficiarului şi al constructorului au următoarele obligaţii: - recepţionarea utilajelor conform proiectelor de execuţie (proiecte tehnice, elaborate conf. art. 2.3.4., verificarea existenţei certificatelor de agrement şi omologare MLPTL, BRML, ISCIR etc. inclusiv constatarea stării utilajului după efectuarea transportului şi manevrelor de încărcare-descărcare; - asigurarea conservării utilajelor şi pieselor livrate separat, conform prevederilor documentaţiei tehnice a utilajelor; - asigurarea documentaţiei tehnice pentru utilajele procurate; - încheierea de procese verbale de recepţionare a fundaţiilor şi construcţiilor.
11.4. Este obligatorie consultarea de către executant a documen-

Montarea conductelor şi armăturilor 11.6. La montarea conductelor şi armăturilor, reprezentantul beneficiarului şi întreprinderea de montaj au următoarele obligaţii: - de a introduce în contractele comenzilor de materiale, obligaţia furnizorilor de a marca materialele de montaj cu simbolurile prevăzute în proiect şi de a fi însoţite de certificate de calitate; - de a organiza păstrarea şi depozitarea corespunzătoare a conductelor astfel încât să se împiedice murdărirea sau deteriorarea acestora; - de a executa transportul astfel încât să se împiedice pătrunderea de pământ, nisip, etc. în materiale la montaj. De asemenea este obligatorie curăţirea materialelor de eventualele impurităţi şi de protecţiile anticorozive prevăzute pentru conservare la depozitare, precum şi executarea probelor specificate în documentaţia tehnică sau în legislaţie, înainte de introducerea în operă; - de a organiza execuţia instalaţiilor în aşa fel încât să nu se poată pune în operă alte materiale decât cele indicate, evitându-se astfel posibilitatea utilizării materialelor în mod neadecvat; - de a începe montarea conductelor numai după recepţionarea acestora; - de a nu începe montarea conductelor, decât după verificarea construcţiilor, suporţilor conductelor (cote, poziţii) stabilind şi abaterile acestora faţă de proiect.
11.7. La montajul conductelor se ţine seama de pantele de montaj indicate în Normativul I 13 (pentru conducte de agent termic) şi I 9 (pentru conducte de apă caldă şi rece), de modalităţile de protecţie a conductelor la trecerea prin pereţi şi planşee, de tehnologiile de îmbinare. 11.8. La livrare, toate utilajele şi echipamentele trebuie să fie însoţite de fişe tehnice care să indice modul de montaj, întreţinere şi

taţiei tehnice a utilajelor şi echipamentelor în vederea cunoaşterii condiţiilor tehnice impuse pentru transport, montaj, predări, îmbinarea tronsoanelor.
11.5. Condiţiile tehnice ce trebuie respectate la montaj sunt

următoarele:
- pentru utilajele statice se respectă verticalitatea şi orizontalitatea cu abaterile admise, prin realizarea transmiterii eforturilor pe toate reazemele ţinând seama de conformarea antiseismică; - pentru utilajele la care rezultă solicitări dinamice, se efectuează centrarea acestora conform prescripţiilor tehnice din documentaţia tehnică a utilajului.

Pentru ambele categorii de utilaje este obligatorie protejarea acestora după montaj până la darea în funcţiune. 130

131

exploatare şi să semnaleze condiţiile specifice ce trebuie asigurate la manevrare şi aşezarea pe poziţie. 11.9. Toate armăturile se montează în poziţia închis. La montarea armăturilor se asigură paralelismul între flanşele conductelor şi ale armături lor. 11.10. Pentru conductele care urmează a se prefabrica în ateliere se iau următoarele măsuri: - delimitarea după condiţiile locale a mărimii tronsoanelor executate (transport, ridicare, aşezare în poziţie etc.) ţinând seama şi de necesităţile de ajustare pe cele 3 direcţii, în acest caz prevăzând u-se plusuri de lungime de 100 mm în punctele respective; - materialele trebuie să fie bine curăţate înainte de introducerea în operă; - modul de execuţie a reducţiilor, coturilor, capacelor, curbelor, ţine seama de condiţiile impuse de oţelurile respective; - montarea armăturilor se face după o probare preliminară a acestora; - curăţirea tronsoanelor executate şi astuparea capetelor; - probarea tronsoanelor în ateliere, proba etanşeităţii tronsoanelor prefabricate; - marcarea tronsoanelor executate, cu denumirile conductelor; - asigurarea contra deformărilor la transportarea şi montarea tronsoanelor; - montarea de garnituri fără defecte, verificarea şi curăţirea suprafeţelor de etanşare, asigurându-se montarea centrată a garniturilor; - asamblarea la racordurile utilajelor să se facă fără a se crea tensiuni prin strângerea şuruburilor. 132

11.12. Asamblarea conductelor se face prin sudură, iar îmbi narea cu armăturile şi aparatura se face prin flanşe sudate, prin mufă sau chiar direct prin sudură de conducte. Schimbările de direcţie şi ramificaţiile se execută cu coturi şi teuri uzinate. Sudurile se execută de către persoane autorizate. După sudare se verifică calitatea sudurii. 11.13. Conductele se montează respectându-se pantele şi cotele din proiect, iar susţinerea se face cu suporţi metalici.

Montarea pompelor 11.14. Montarea pompelor pe conductă se face respectându-se coaxialitatea acestora cu conductele de legătură. Poziţia pompei (cu motorul orizontal sau vertical) este conform precizărilor furnizorului. 11.15. Pompele de circulaţie cu greutăţi mari se susţin pe postamente proprii.
11.16. Montarea pompelor pe postamente se face prin buloane fixate în postamentele din beton, asigurându-se izolarea contra transmiterii vibraţiilor asupra elementelor de construcţie. Postamentele se execută pe baza proiectului de construcţii şi se realizează protecţia stratului izolator la umiditate. 11.17. Se asigură coaxialitatea şi etanşeitatea între racorduri şi conductele de legătură la acestea.

Montarea staţiei de dedurizare a apei 11.18. Staţia de dedurizarea apei se montează, de regulă, pe un postament din beton de 15 cm înălţime.

133

11.19. Staţia se racordează la instalaţie prin intermediul unor vane, eventual acţionate electric (furnitură proprie). Se racordează staţia la ştuţurile de intrare şi ieşire a robinetului de regenerare, la conductele de apă brută şi apă dedurizată. Se racordează ştuţul de golire al vanei de regenerare la pâlnia de golire la canalizare. Se introduc masa filtrată şi masa activă în cazul în care staţia nu a fost livrată cu acestea şi se realizează racordul electric. Montarea contoarelor de energie termică 11.20. Debitmetrele se montează în plan orizontal vertical, sau indiferent conform indicaţiilor producătorului, asigurându-se coaxialitatea cu conductele de legătură. 11.21. Se asigură înainte şi după debitmetru porţiuni drepte cu lungimi care să asigure buna funcţionare a debitmetrelor conform indicaţiilor producătorilor. în cazul în care nu se pot respecta aceste lungimi, se vor prevedea stabilizatoare - compensatoare de curgere. 11.22. Debitmetrele sunt încadrate de robinete pentru a putea fi izolate în caz de demontare. Pentru debitmetre, se vor prevedea mosoare de ţeava cu flanşe care să poată fi introduse în instalaţie, în locul debitmetrelor, în cazul necesităţii demontării acestora. în amonte de debitmetre se montează filtre de impurităţi. 11.23. Sondele de temperatură (pereche) se montează, de regulă, înclinat, în ştuţuri speciale, astfel încât elementul sensibil să depăşească axul conductelor. Se montează câte o pereche de sonde pe fiecare circuit (ramură) de încălzire pe conductele de tur şi retur. Poziţia de montaj a sondelor (perpendicular pe sensul de curgere, înclinat la 45° sau în coturi) trebuie să fie în conformitate cu instrucţiunile fabricantului şi funcţie de tipul sondelor.
134

11.24. Integratoarele de impulsuri se amplasează de regulă într-o cameră separată specială pentru aparatele de telegestiune, sau într-un dulap special pentru echipamente, la un nivel accesibil pentru citire. Montarea şi instalarea schimbătoarelor de căldură
11.25. Schimbătoarele de căldură se amplasează de regulă pe

postamente cu înălţimea de 10-15 cm. Montajul pe postament se face respectându-se distanţele de montaj din planul de amplasare al utilajelor, distanţe necesare întreţinerii schimbătoarelor şi accesoriilor.
11.26. Racordarea schimbătoarelor de căldură la instalaţie se face după efectuarea spălării instalaţiei de încălzire.

Montarea sistemului de expansiune
11.27. Vasele de expansiune închise cu membrană se amplasează pe poziţie, conform proiectului, şi se racordează la instalaţie pe circuitul de agent termic secundar, fără a se prevedea nici un fel de armături pe aceste racorduri. 11.28. în cazul utilizării modulelor de expansiune acestea se amplasează şi se racordează în instalaţie în conformitate cu prevede rile proiectului (schemă funcţională plan instalaţii) şi cu instrucţiunile de montaj şi racordare ale producătorilor. 11.29. Pompele de adaos se montează pe postamente în conformitate cu planul de amplasament utilaje, racordarea în instalaţie realizându-se conform prevederilor STAS 7132.

Executarea instalaţiilor electrice de automatizare 11.30. Tehnologiile de execuţie aplicate instalaţiilor de automatizare au la bază următoarele operaţii: pregătirea lucrărilor de montare
135

a instalaţiilor de automatizare, montarea echipamentelor de automaţizare, montarea conductorilor, verificarea şi recepţionarea instalaţiilor de automatizare. 11.31. Pregătirea lucrărilor de montare a instalaţiilor se efectu ează de către unitatea de execuţie şi constă din întocmirea unui dosar de pregătire a lucrării ce cuprinde: graficul de eşalonare fizică a execuţiei lucrărilor, extrasul de prefabricate, extrasul de materiale, necesarul de scule, dispozitive şi maşini, necesarul de forţă de muncă, termenele de predare a fronturilor de lucru, tehnologiile de execuţie. Montarea şi instalarea traductoarelor 11.32. Montarea traductoarelor este legată de existenţa frontului de lucru, respectiv de terminarea montajului instalaţiei tehnologice sau a agregatelor, de pregătirea poziţiilor de intercalare şi a racordurilor pentru traductoare. Pregătirea tronsoanelor constă în montarea garniturilor şi contraflanşelor la detectoarele de debit, traductoare de nivel, de presiune relativă, prin strângerea cu şuruburi mecanice. La toate flanşele exterioare se execută racorduri cu diam etrul traseului de conducte întrerupt. 11.33. Sondele de temperatură de ambianţă se amplasează pe perete, de preferinţă la 1,50 m de planşeu, într-un loc ferit de surse de căldură şi curenţi de aer. Sondele de temperatură exterioară se amplasează pe un perete orientat spre nord sau, dacă nu este posibil, orientat spre nord-vest, distanţate de deschiderile din pereţi. Sondele de măsură a temperaturii apei sunt de tip cu imersie, amplasarea făcându-se pe conductă cu teacă sau prin înfiletare, sau de contact, amplasarea facându-se sub izolaţie. Sonda trebuie amplasată în conformitate cu prevederile proiectului. 136

Montarea şi instalarea regulatoarelor (automate programabile) 11.34. Regulatoarele se montează centralizat în interiorul cutiilor, panourilor, dulapurilor sau pupitrelor, sau local pe pereţi, suporturi din ţeava sau profile oţel cornier. Montarea şi instalarea elementelor de execuţie
11.35. Montarea elementelor de execuţie este legată de existenţa frontului de lucru, trebuind să existe deschideri pe traseul conductelor, destinate introducerii unor tronsoane echipate cu robinete de reglare, vane de reglare. 11.36. Robineţii termostatici se amplasează cu bulbul încorpo rat în poziţie orizontală (o amplasare verticală ar conduce la încălzirea prin convecţie de la conductele de apă caldă). Aerul din încăpere trebuie să circule liber peste elementul sensibil, influenţele locale (colţuri de încăpere, radiatoare masive, tăblii decorative etc.) riscă să modifice temperatura măsurată şi în acest caz se va utiliza un robinet termostatic cu bulb şi afişaj la distanţă.

Montarea aparatelor de conectare şi automatizare 11.37. Montarea aparatelor de conectare utilizate în instalaţii de automatizare (siguranţe fuzibile, relee termice, intermediare, de timp, întreruptoare-contactoare, butoane, lămpi de semnalizare, hupe etc.) se execută de obicei centralizat în cutii, dulapuri, panouri şi pupitre. Limitatoarele şi uneori întreruptoarele, hupele, comutatoarele cu came se montează local. Pregătirea poziţiei pentru montarea aparatului constă în mon tarea unor construcţii uşoare (suporturi, console) în apropierea instalaţiei tehnologice sau chiar pe instalaţia tehnologică, sau prin montarea unor dibluri pe perete.
137

11.38. Montarea echipamentelor de automatizare constând din rastele cu aparate, panourile, cutiile, dulapurile, pupitrele cu scheme sinoptice, se realizează după o verificare atentă a stării în care se află echipamentul, corespondenţa cu proiectul, dacă caracteristicile tehnice ale aparatelor din interior corespund cu cele prevăzute. Rastelele cu aparate (construcţii metalice alcătuite din profile verticale şi orizontale, care se fixează de perete sau pardoseală şi perete), panouri deschise, dulapuri, pupitre cu scheme sinoptice, pot fi instalate în încăperi special destinate echipamentelor electrice. în încăperi de producţie pot fi instalate echipamente de automatizare complet închise, în construcţie etanşă, în funcţie de categoria de mediu în care se încadrează încăperea, pe postamente metalice sau din beton, sau pe construcţii metalice. în exteriorul clădirilor pot fi montate cutii şi dulapuri în condiţiile respectării gradului de protecţie corespunzător. 11.39. Montarea conductelor electrice, constituite din cabluri si tuburi de protecţie, care asigură legătura dintre elementele de automatizare prin intermediul echipamentelor de automatizare se realizează printr-o tehnologie de montare proprie. Tehnologia de montare a cablurilor cuprinde: stabilirea traseelor, alegerea construcţiilor metalice de susţinere a cablurilor, fixarea construcţiilor metalice, montarea propriu-zisă a cablurilor.

- HG273/94 - Regulament de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţiile aferente. Ordinul MTCT 31/N/1995 - Proceduri, instrucţiuni de aplicare a prevederilor Hotărârilor Guvernului României conexe cu legea 10/1995.
Probe, verificări preliminare

12.2. înaintea efectuării probelor se verifică următoarele: • concordanţa instalaţiilor cu proiectul de execuţie; • caracteristicile aparatelor şi utilajelor precum şi concordanţa acestora cu proiectul; • dimensiunile materialelor, conductelor, fitingurilor, armăturilor etc.; • poziţiile şi amplasarea aparatelor şi echipamentelor, conform proiectului; • poziţiile şi caracteristicile elementelor de comandă şi execuţie; • suporţii, pantele şi poziţiile conductelor, corespunzător schemelor şi planurilor de instalaţii; • protecţia anticorozivă a instalaţiilor; • conformarea şi măsurile antiseismice aplicate la montarea conductelor accesoriilor, aparatelor, echipamentelor; • calitatea sudurilor. 12.3. Se verifică caracteristicile elementelor componente ale echipamentelor pe baza certificatelor de calitate, fişelor şi specificaţiilor tehnice şi după caz a agrementelor, se compară caracteristicile tehnice din fişele ce însoţesc echipamentele cu specificaţiile tehnice din proiect. Verificarea este obligatorie şi la preluarea utilajelor de către executant şi beneficiar. 12.4. Verificarea instalaţiilor din punctul termic se face obligatoriu pe ansamblul instalaţiilor, chiar dacă au fost verificate în 139

12. CONDIŢII TEHNICE PENTRU VERIFICARĂ INSTALAŢIILOR DIN PUNCTUL TERMIC
12.1. Condiţiile tehnice pentru verificarea instalaţiilor din punctul termic sunt în conformitate cu prevederile următoarele acte normative şi prescripţii tehnice: - Legea 10/95 privind calitatea în construcţii; - C56 - Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente;
138

prealabil aparate, echipamente sau părţi din instalaţie. Instalaţiile se supun următoarelor probe: - proba la rece (de presiune); - proba Ia cald; - proba de eficacitate. Proba la rece (de presiune) 12.5. Proba la rece se face în scopul verificării rezistenţei mecanice şi a etanşeităţii elementelor din punctul termic şi constă în umplerea cu apă a instalaţiei şi încercarea la presiune.
12.6. Proba la rece - obligatorie pentru întreaga instalaţie - se

instalaţiei la conducta de apă potabilă, umplerea instalaţiei, racordarea conductei de întoarcere a instalaţiei la golirea de la canalizare şi menţinerea instalaţiei sub jet continuu până când apa golită din instalaţie nu se mai observă impurităţi (nămol, nisip etc.). Operaţia se repetă cu schimbarea sensului de circulaţie al apei. 12.10 Umplerea instalaţiei, înainte de proba la rece, se face cu apă tratată care îndeplineşte condiţiile de agent termic.
12.11. Pentru umplere se foloseşte direct presiunea apei tratate sau eventual se folosesc pompele de adaos ale instalaţiei; apa este introdusă în conductele de întoarcere ale agentului termic. 12.12. Robinetele de dezaerisire se închid la apariţia apei. După terminarea umplerii se închide vana pe conducta de alimentare, cu apă, se ridică presiunea până la valoarea nominală, se verifică etanşeitatea instalaţiei şi se pun în funcţiune pompele de circulaţie a apei. 12.13. Presiunea de probă pentru proba la rece se determină în funcţie de presiunea maximă şi de modul de execuţie al instalaţiei, astfel: - o dată şi jumătate presiunea maximă de regim; - la presiunile prescrise de instrucţiunile tehnice ISCIR, pentru părţile de instalaţii care sunt supuse prevederilor acestor prescripţii. 12.14. Verificarea comportării instalaţiei la proba la rece poate

face având racordate echipamentele din punctul termic şi conductele.
12.7. Proba la rece se execută înainte de finisarea elementelor

instalaţiei (vopsiri, izolări termice etc.) precum şi de executarea finisajelor de construcţii. Proba se execută în perioade de timp cu temperaturi ambiante mai mari de + 5°C. în cazul în care s-a depăşit această perioadă, executantul trebuie să asigure pe timpul probelor o temperatură în PT mai mare de 50°C luând toate măsurile necesare să nu se producă îngheţarea apei în instalaţii. 12.8. în vederea executării probei la rece, se va asigura deschiderea completă a tuturor armăturilor de închidere şi reglaj, reglarea armăturilor de siguranţă la schimbătoarele de căldură şi de la vasul de expansiune închis în concordanţă cu presiunea de probă, verificarea punctelor de racordare a instalaţiei la conducta de apă potabilă. 12.9. înainte de proba de presiune la rece instalaţia se spală cu apă. Spălarea instalaţiei cuprinde racordarea conductei de ducere a 140

fi începută imediat după punerea ei sub presiune, prin controlul rezistenţei şi etanşeităţii tuturor îmbinărilor. La îmbinările sudate controlul se face prin ciocănire, iar la restul îmbinărilor prin examina rea cu ochiul liber.
12.15. Măsurarea presiunii de probă se începe după cel puţin 3 ore de la punerea instalaţiei sub presiune şi se face cu manometru

141

înregistrator sau cu manometru indicator cu clasa de precizie l ,6, prin citiri la intervale de 10 min. timp de 3 ore. 12.16. Rezultatele probei la rece se consideră corespunzătoare dacă, pe toată durata probei, manometrul nu a indicat variaţii de presiune şi dacă la instalaţie nu se constată fisuri, crăpături sau scurgeri de apă la îmbinări şi presgarnituri. 12.17. în cazul constatării unor scăderi de presiune sau defecţiunilor de mai sus, se procedează la remedierea acestora şi se repetă proba. Rezultatele se înscriu în procesul verbal al instalaţiei. 12.18. După executarea probei, golirea instalaţiei de apă este obligatorie. Proba la cald
12.19. Proba Ia cald are drept scop verificarea etanşeităţii, a modului de comportare a elementelor instalaţiei la dilatare şi contractare, a circulaţiei agentului termic. La punctele termice, proba la cald cuprinde, în mod obligatoriu, verificarea randamentului de funcţionare al schimbătoarelor, care va trebui să corespundă datelor indicate în cartea tehnică a fiecărui schimbător de căldură. 12.20. Proba la cald se efectuează înaintea finisării (vopsirii, izolării), dar numai după închiderea completă a clădirii şi după efectuarea probei la rece. 12.21. Sursa de căldură va asigura debitul, presiunea şi temperatura agentului termic potrivit prevederilor proiectului instalaţiei. Calitatea apei va corespunde prevederilor proiectului sau prescripţiilor tehnice specifice unor elemente din instalaţie cu cerinţe speciale privind apa de alimentare.
142

12.22. Odată cu proba la cald se efectuează şi reglajul instalaţiei. Se controlează debitul agentului termic pe conducta de racordare a instalaţiei la reţeaua exterioară, cu ajutorul dispozitivelor prevăzute în acest scop în proiect (contoare de căldură), efectuându-se reglajul corespunzător. 12.23. Proba la cald comportă două faze: prima fază la o temperatură medie de 50-60°C şi a doua fază la temperatură maximă. Durata fiecărei faze este de 2 ore, timp în care se controlează etanşeitatea instalaţiei, modul în care sunt preluate dilatările conductelor, precum şi funcţionarea pompelor, motoarelor electrice şi armăturilor.

12.24. Se verifică dacă se face o bună dezaerisire a instalaţiei. 12.25. La răcirea instalaţiei se examinează din nou toată instalaţia spre a se controla etanşeitatea. După terminarea acestei examinări şi după răcirea instalaţiei la temperatura ambiantă, se procedează la o nouă încălzire, urmată de un control identic cu cel descris mai sus.
12.26. După efectuarea probelor, instalaţia se goleşte dacă până

la intrarea în funcţionare există pericolul de îngheţ.
12.27. Anterior probei la cald, pe întreaga instalaţie se face o probă parţială, în care se porneşte instalaţia şi se ţine sub observaţie cel puţin o oră, verificând în principal: - montarea echipamentului şi conductelor astfel încât să asigure spaţiile necesare prevăzute pentru exploatare; - modul de manevrare al armăturilor; - dacă aparatele şi agregatele care au piese în mişcare (pompe, injectoare etc.) nu produc zgomote sau vibraţii supărătoare şi dacă s-au respectat prevederile pentru atenuarea şi
143

împiedicarea transmiterii lor la elementele construcţiei (atenuatoare de zgomot, izolări fonice, straturi antivibraţie 1a postamente etc.). Probe funcţionale 12.28. Se efectuează proba de eficacitate a instalaţiei pentru a verifica dacă instalaţia realizează gradul de încălzire prevăzut în proiect. Ea se execută cu întreaga instalaţie în funcţiune. 12.29. Pentru ca verificarea să fie cât mai concludentă, se va alege o perioadă rece, când temperaturile exterioare în momentul efectuării acestei probe trebuie să fie sub 0°C şi valoarea lor mediei zilnică în timpul probei să nu varieze cu mai mult de ± 3°C faţă de temperatura exterioară medie a celor două zile precedente.
12.30. Se măsoară temperaturile aerului exterior şi ale agentului termic pe conductele de ducere şi întoarcere ale agentului secundar, verificându-se corelarea acestor parametri atât între ei cât şi cu temperatura agentului termic primar, conform graficului de reglaj. 12.31. Pentru a asigura precizia măsurătorilor se recomandă alegerea de termometre cu gradaţii corespunzătoare (pentru temperaturile agentului termic precizia de măsurare va fi 1/2°C). Verificarea termometrelor se va face înainte de folosire, iar în timpul măsurătorilor ele vor fi ferite de influenţe perturbatorii (curenţi de aer, radiaţii termice, căldură umană etc.).

12.33. Se face controlul şi verificarea măsurilor de siguranţă prevăzute în STAS 7132. Se verifică: - funcţionarea dispozitivelor de siguranţă la atingerea presiunii limită; - funcţionarea evacuării excesului de apă dilatată, precum şi funcţionarea automată a pompei de adaos, intrarea în funcţiune şi oprirea pompei; - legarea vaselor de expansiune şi a pompelor de circulaţie a apei pentru asigurarea presiunii în instalaţie. 12.34. Pentru asigurarea circulaţiei agentului termic - apă, se verifică: - realizarea de către pompe a presiunii prevăzute, prin măsurarea presiunii diferenţiale între aspiraţie şi refulare; - realizarea presiunii totale în diferite puncte ale punctului termic; - semnalizarea întreruperii funcţionării unei pompe şi modul de intrare în funcţiune a pompei de rezervă, în caz că există. 12.35. Pentru asigurarea dezaerisirii şi golirii instalaţiei se verifică: - eficienţa dezaerisirii instalaţiei în punctele cele mai de sus de pe traseul conductelor şi la partea superioară a echipamentelor; - golirea instalaţiei în punctele cele mai de jos ale conductelor şi la partea inferioară a echipamentelor.
Verificarea instalaţiei electrice de automatizare

12.32. Rezultatele probelor de eficacitate se consideră satisfăcătoare, dacă temperaturile agenţilor termici secundari (încălzire, apă caldă de consum etc.) corespund cu cele din proiect, cu o abatere de 1-2 °C.
144

12.36. Verificarea şi recepţionarea instalaţiilor de automatizare se realizează prin verificări pe parcurs, verificări la punerea în funcţiune şi recepţia preliminară şi cea finală a lucrărilor.

145

12.37. Verificările pe parcursul execuţiei lucrărilor se efectuează prin încercări pe porţiuni de conducte electrice şi verificări ale aparatelor de măsură şi control. Se verifică: - la conductele electrice, rezistenţa electrică a izolaţiei între toate conductoarele cablului şi manta sau între toate conductoarele montate în tubul de protecţie şi tubul de protecţie, prin măsurare cu megohmul; - la aparatele de măsură şi control, starea aparatelor, condiţiile mediului ambiant, ordinul de mărime al parametrilor electrici de măsurat (dacă corespund caracteristicilor tehnice prevăzute în proiect se trimit pentru efectuarea verificărilor metrologice în vederea montării). 12.38. La punerea în funcţiune se verifică: - Conductoarele electrice prin măsurarea rezistenţei de o izolaţie pentru toată instalaţia, după deconectarea tuturor bornelor legate funcţional la pământ; se consideră că rezistenţa de izolaţie este satisfăcătoare pentru R >0,5 MΩ se încheie un proces verbal de constatare între executant şi beneficiar, în care sunt indicate condiţiile de măsurare a rezistenţei electrice de izolaţie şi valoarea obţinută. Dacă R < 0,5 MΩ se face măsurarea între fiecare conductor şi manta sau tub şi între fiecare conductor şi masă pentru a se identifica locul defectului şi a se remedia. - Aparatele de măsură şi control, verificate metrologic şi montate în poziţia de lucru (montajul să fie în locuri accesibile şi nesupuse vibraţiilor), la siguranţa la funcţionare. - Componenţa buclelor de reglare, montarea corectă a elementelor, aparatelor şi echipamentelor. - Elementele de execuţie la efectuarea completă a cursei, funcţionarea interblocărilor, semnalizarea, transmisiile telemecanice. O verificare importantă în cazul elementelor de execuţie se referă la funcţionarea dispozitivelor de acţionare manuală. - Elementele de automatizare privind poziţia de montaj, adâncimea de imersie (traductoare de temperatură), poziţia prizelor (traductoare de nivel şi presiune).
146

- Dacă este făcută corect calibrarea aparatelor de protecţie, reglajul releelor, a temporizărilor la releele de timp, conexiunilor între aparate. - Funcţionarea aparatelor de semnalizare prin simulări. - Echipamentelor de automatizare, conţinutul (echipare completă), conexiunile şi punerea la pământ, rezistenţa prizei de pământ.

12.39. La punerea în funcţiune participă şi reprezentanţii beneficiarului. Se verifică: - schemele de comandă, interblocări şi semnalizare prin aplicarea tensiunii numai pe circuitele secundare (se scot siguranţele de pe circuitele de forţă) şi simularea condiţiilor de funcţionare; - pentru fiecare circuit sau buclă de reglare se fac probe de ansamblu. In final se încheie un proces verbal între executant şi beneficiar cu consemnarea probelor efectuate şi a rezultatelor obţinute, concluzionându-se că lucrarea poate fi pusă în funcţiune din punct de vedere a instalaţiei de automatizare. Se pun la dispoziţia beneficiarului: proiectele de execuţie cu modificările aduse, procesele verbale de încercări, buletinele de încercare a prizei de pământ, procese verbale ale eventualelor lucrări ascunse, manualele de instrucţiuni livrate de furnizor odată cu aparatele.

147

13. PROTECŢIA, SIGURANŢA ŞI IGIENA MUNCII
13.1. în toate etapele privind proiectarea şi executarea reţelelor şi p u n ctelo r te rm ice se p rev ăd m ăsu ri p riv ind sig u ran ţa şi ig ien a muncii atât în timpul execuţiei lucrărilor cât şi la exploatarea acestora.

13.6. Pentru asigura re a protecţiei circ ulaţiei pieton ilor şi a v eh icu lelo r în zo n ele cu săp ătu ri se co n tro le ază a p lic area tu tu ro r măsurilor date prin proiect de sem nalizare atât ziua, cât şi noaptea, a potenţialelor pericole, iar zona se împrejmuieşte.

13.2. Reţelele şi instalaţiile din punctele term ice se execută, 13.7. Pământul rezultat din săpătură se depozitează pe o singură probează şi încearcă respectându-se instrucţiunile specifice de protec parte a şanţului la o distanţă de minimum l m astfel încât să fie lăsată ţia muncii în vigoare pentru fiecare categorie de operaţie. liberă cealaltă parte a şanţului în vederea efectuării montajului. Verificările, probele şi încercările echipamentelor com ponente Când acest lucru nu este posibil pământul rezultat se transportă ale instalaţiilor se efectuează respectându-se instrucţiunile specifice de în zona de depozitare. protecţie a muncii în vigoare. 13.8. Este obligatoriu sprijinirea pereţilor săpăturilor conform prevederilor specifice din proiect, norm ele în vigoare şi de siguranţa 13.3. Conducătorii întreprinderilor care execută reţelele termice muncii, ţinând seama şi de natura terenului. şi instalaţiile din punctele termice au obligaţia să asigure: - luarea m ăsurilor organizatorice şi tehnice pentru crearea condiţiilor de siguranţă şi igiena muncii; 13.9. V erificările, probele şi încercările elem entelor com po - realizarea instructajului de protecţie a m uncii la intervale nente ale reţelelor term ice, se efectuează respectându-se instrucţiunile specifice de protecţie a m uncii în vigoare pentru fiecare categorie de de maxim um 30 zile şi consemnarea acestuia în fişele individuechipamente. ale sau alte formulare specifice, care vor fi semnate individual; - controlul aplicării şi respectării de către toate persoanele a normelor şi instrucţiunile specifice; - verificarea cunoştinţelor asupra norm elor de protecţia 13.10. Realizarea instructajelor specifice de protecţia m uncii, verificarea cunoştinţelor şi abaterile de la normele în vigoare, inclusiv sancţiunile aplicate, se consemnează în fişele de instructaj individuale. 13.11. Zonele cu instalaţii în probe sau zonele periculoase se în grăd esc şi se avertize ază, in terzicân du-se acc esul alto r pe rsoane decât cele autorizate. 13.12. Persoanele care schimbă zona de lucru (locul de muncă) sunt instruite corespunzător noilor condiţii de lucru.

muncii. 13.4. în vederea evitării accidentelor (electrocutări, explozii, inundaţii) înainte de executarea săpăturilor se fi stabilesc poziţiile şi adâncim ea de am plasare a celorlalte instalaţii m ontate subteran, încheindu-se procese-verbale de predare a am plasam entelor de lucru împreună cu administratorii acestor reţele.

13.13. In s tru c ta l d e p ro te c ţia m u n c ii s e f a c e şi în c a z u l ju 13.5. în tim pul executării lucrărilor de săpătură şi m ontare a efectuării probelor instalaţiilor în comun de către toţi factorii interesaţi reţelelor term ice se iau m ăsuri adecvate de asigurare a stabilităţii (beneficiar, proiectant şi executant) având un responsabil unic. construcţiilor şi a instalaţiilor învecinate.

148

19 4

13.14. Instructajul are în vedere şi măsurile ce se impun pentru! manevre urgente în scopul evitării producerii unor accidente.

înainte de executarea unor operaţii cu foc deschis (sudură, lipire cu flacără, arcuri electrice, topire de materiale hidroizolante etc.) se va face un instructaj special personalului care realizează aceste operaţii.

13.15. Măsurile de protecţia muncii indicate în prezentul 14.5. Punctele de lucru se dotează cu mijloace de prevenire şi normativ nu sunt limitative, acestea urmând a fi completate de stingere a incendiilor întreţinute în stare de funcţionare, amplasate în executant cu instrucţiuni specifice, care se afişează la locul de muncă. locuri accesibile. Măsurile se menţionează în caietele de sarcini elaborate d e Locurile cu pericol de incendiu sau explozie vor fi marcate cu proiectant. indicatoare de avertizare conform prevederilor STAS 297/1, 2.
14.6. în vederea intervenţiei în caz de incendiu se organizează echipe de intervenţie cu atribuţii concrete şi se vor stabili măsuri de alertare a serviciilor proprii de pompieri şi a pompierilor militari.

14. PREVENIREA ŞI STINGEREA INCENDIILOR

14.1. La executarea instalaţiilor din punctele termice şi reţelelor termice se vor respecta prevederile specifice din „Normele 14.7. Lucrările de sudură vor fi executate astfel încât să se evite generale de prevenire şi stingere a incendiilor" (Ord. MI nr. 381/1 riscul producerii de incendii sau explozii şi numai în zone unde să se 4.03.94), a normativului C 300 (Normativul de prevenire şi stingere a permită lucrul cu foc deschis. incendiilor pe durata executării lucrărilor de construcţii şi instalaţii Nu se execută concomitent sudură electrică şi tăierea cu flacără aferente acestora), precum şi alte normative în vigoare. oxiacetilenică. Spaţiile în care se realizează sudurile vor fi împrejmuite cu 14.2 Respectarea reglementărilor de prevenire şi stingere a panouri rezistente la foc evacuându-se materialele combustibile şi incendiilor, precum şi echiparea cu mijloace şi echipamente de interzicându-se accesul altor persoane decât cele care efectuează prevenire şi stingere a incendiilor este obligatorie în toate etapele lucrările. de executare a instalaţiilor de încălzire centrală. 14.3. Obligaţiile şi răspunderile privind prevenirea şi stingerea incendiilor revin unităţilor şi personalului de execuţie. Activitatea de prevenire şi stingere a incendiilor este permanentă şi constă în organizarea acesteia atât la nivelul central al unităţii de execuţie cât şi la locul de executare al lucrării. 14.4. Personalul care execută instalaţiile va fi instruit atât înaintea începerii executării instalaţiilor cât şi periodic în timpul executării instalaţiilor, verifîcându-se însuşirea cunoştinţelor. 150 14.8. Generatoarele de acetilenă se amplasează în spaţii venti late şi la distanţe de minim 10 m de surse de căldură, cabluri electrice, arzătoare şi la cel puţin 5 m faţă de butelia de oxigen. Generatoarele de acetilenă vor fi amplasate la distanţă de zona de execuţie a sudurilor şi de substanţe sau materiale combustibile. Se utilizează generatoare de sudură, recipienţi de oxigen, furtunuri, butelii, reductoare etc., în stare perfectă, care să nu prezinte pericol de incendiu sau explozie.

151

14.9. Spaţiile în care se execută lucrări de vopsitorii sau decapări se ventilează corespunzător fără recircularea aerului. Se interzice prezenţa oricărei surse de foc la distanţă de minim 25 m de zona de vopsire. Aceste zone se împrejmuiesc cu panouri de protecţie. 14.10. In spaţiile de lucru este interzisă aprinderea focului, fumatul, utilizarea de dispozitive sau unelte care pot produce scântei. 14.11. Cantitatea de vopsea, diluanţi sau alte lichide inflamabile aflate la locul operaţiunii se limitează la strictul necesar. 14.12. In zonele în care există pericol de infiltraţii de gaze naturale în canalele de termoficare se iau următoarele măsuri suplimentare faţă de prevederile normativului I 6-76. a) In punctele de intrare a reţelelor termice în clădiri (subsoluri, puncte termice etc.) canalul termic se separă faţă de interio rul clădirilor respective printr-un perete etanş, situat la distanţa de 1-1,5 m de la limita clădirii. b) Evacuarea apei rezultată din neetanşeităţile accidentale ale armăturilor sau din infiltraţii se realizează astfel, încât să nu fie necesară perforarea peretelui etanş. c) Inaintea peretelui etanş se execută o gură pentru ventilarea canalului reţelei termice. d) In cazul în care peretele etanş nu constituie suport fix pentru conducte, se folosesc la trecerea conductelor prin perete, dispozitive cu garnituri, care să asigure etanşarea şi glisarea conductelor. 14.13. în cazul în care traseul reţelelor trece prin zone în care sudura metalelor este interzisă (existând pericol de incendii sau explozii), tronsoanele de ţevi se asamblează prin sudură, în afara acestor zone.
152

In situaţiile în care adoptarea acestui sistem nu este posibilă, se interzice efectuarea sudurilor în zona periculoasă, asamblarea tronsoanelor de conducte urmând a se realiza, în mod obligatoriu, prin flanşe.

Dacă tronsonul astfel realizat depăşeşte cu capetele sale zona interzisă, asamblarea acestuia se realizează prin sudură.

15. RECEPŢIA INSTALAŢIILOR

15.1. Recepţia reprezintă acţiunea prin care beneficiarul acceptă şi preia lucrarea în conformitate cu documentaţia de execuţie, certifîcându-se că executantul a îndeplinit obligaţiile contractuale. în urma recepţiei lucrării, aceasta poate fi dată în exploatare.
15.2. Recepţia va ti realizată conform ..Legii privind calitatea în construcţii" (Legea nr. 10/95). Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora (HG nr. 273/94) şi a altor reglementări specifice.

15.3. Recepţiile vor fi organizate de către investitori.

Recepţia la terminarea lucrărilor
15.4. Executantul comunică investitorului data terminării lucrărilor prevăzute în contract, printr-un document confirmat de investitor. 15.5. Comisiile de recepţie sunt numite de investitor şi vor fi alcătuite din cel puţin 5 membri. Obligatoriu trebuie să fie un reprezentant al investitorului şi un reprezentant al administraţiei publice locale, restul membrilor comisiei sunt specialişti în domeniu.
153

15.6. Inceperea recepţiei se organizează de investitor în maximum 15 zile de la comunicarea terminării lucrărilor de către executant. 15.7. Investitorul va comunica executantului şi proiectantului: • data recepţiei; • membrii comisiei de recepţie.
15.8. Reprezentanţii executantului şi proiectantului nu pot face parte din comisia de recepţie - având calitatea de invitaţi. 15.9. Proiectantul întocmeşte şi va prezenta în faţa comisiei de recepţie punctul de vedere privind execuţia lucrării. în procesul verbal de recepţie se consemnează realizarea măsurilor prevăzute în documentaţia de execuţie privind prevenirea şi stingerea incendiilor şi de protecţia muncii, fără de care recepţia nu poate fi acceptată.

Recepţia finală
15.12. Recepţia finală se face la maxim 15 zile după expirarea perioadei de garanţie prevăzută în contract. La recepţie participă: • investitorul; • executantul; • proiectantul lucrării • comisia de recepţie numită de investitor. 15.13. Comisia de recepţie examinează: a) procesele verbale de recepţie la terminarea lucrărilor; b) finalizarea lucrărilor cerute la terminarea lucrărilor; c) referatul investitorului privind comportarea instalaţiilor în perioada de garanţie. 15.14. La terminarea recepţiei comisia de recepţie finală consemnează observaţiile într-un proces verbal, în cazul în care rezultatele recepţiei sunt conforme cu proiectul, procesul-verbal recomandă aprobarea recepţiei finale. Dacă comisia constată neconcordanţe între proiect şi execuţie, ea poate cere amânarea sau respingerea recepţiei conform Regulamentului de recepţie a lucrărilor în construcţii şi instalaţii aferente acestora.

15.10. în vederea recepţiei instalaţiilor este obligatorie întocmirea următoarelor acte legale: - proces verbal de lucrări ascunse: - proces verbal de montări utilaje; - procese verbale pentru probe; - certificate de calitate; - dispoziţii derogatorii de la proiect; - proces verbal de recepţie intermediară a montajului utilajului preliminar montării conductelor. 15.11. Comisia examinează: a) respectarea prevederilor din autorizaţia de construcţie, din avize şi alte condiţii de execuţie; b) executarea lucrărilor conform documentaţiei de execuţie şi a reglementărilor specifice, cu respectarea exigenţelor esenţiale; c) terminarea tuturor lucrărilor conform contractului.
154

155

ANEXA l Exemple de scheme funcţionale pentru puncte termice
Schemele funcţionale prezentate în această anexă au caracter orientativ şi sunt exemplificative. Acestea nu sunt restrictive şi nici limitative; proiectantul de instalaţii termice poate să propună orice schemă funcţională care să asigure parametri de debit şi temperatură ai agenţilor produşi în corelare cu parametri agentului primar furnizat. Prezentăm în continuare 4 exemple de scheme funcţionale de puncte termice: • SCHEMA l (planşa 1) Punct termic urban pentru preparare agent termic de încălzire ţi apa caldă de consum in două trepte serie-paralel se caracterizează prin: - corelarea temperaturii agentului termic din circuitul de încălzire cu temperatura exterioară, prin modificarea debitului de agent primar prin schimbătorul de căldură pentru încălzire: - menţinerea constantă a temperaturii apei calde de consum la 60° C la ieşirea din treapta a II-a prin acţionare asupra vanei cu 3 căi montată pe returul de agent primar; - pierdere de sarcină mai mare în instalaţia de apă caldă de consum, care conduce la creşterea necesarului de presiune; - se recomandă pentru cazurile în care consumul maxim de căldură pentru prepararea apei calde de consum reprezintă .30... 100 % din cel maxim pentru încălzire. • SCHEMA 2 (planşa 2) - Punct termic urban pentru preparare apă caldă de consum intr-o treaptă alimentat î n paralel c u sistemul de încălzire se caracterizează prin:
156

- independenţa variaţiei consumului de căldură pentru încălzire de cel pentru prepararea apei calde de consum: - debit mare de apă fierbinte din reţeaua de agent termic primar aferentă punctului termic; - reglajul calitativ al temperaturii agentului termic secundar, respectiv al apei calde de consum se realizează cu ventile cu 2 căi montate pe conductele de agent primar la intrarea în schimbătoarele de căldură (variaţia debitului de agent primar prin schimbătoare); - se recomandă în situaţiile în care consumul de energie termică pentru prepararea apei calde este comparabil sau mai mare decât cel pentru încălzire.

• SCHEMA 3 (planşa 3) - Punct termic urban într-o treaptă serie pentru preparare agent termic de încălzire şi apă caldă de consum (cu injecţie de agent termic primar) se caracterizează prin: - reglajul calitativ al agentului termic de încălzire (secundar) prin reglajul cantitativ al agentului termic primar (variaţia debitului cu ventil cu 2 căi) prin schimbătorul de căldură; - reglajul temperaturii apei calde de consum se realizează prin injecţie de agent termic primar tur în returul provenit de la schimbătorul de căldură pentru încălzire, cu ventil cu 2 căi; - regimul de funcţionare cel mai dezavantajos este în punctul de frângere a graficului de reglaj, când instalaţia de preparare apă caldă de consum este alimentată integral prin injecţie, în paralel cu instalaţia de încălzire; - când se înregistrează consum maxim de apă caldă de consum, se preia agent termic primar din necesarul pentru încălzire. 157

SCHEMA 4 (planşa 4) - Punct termic urban pentru preparare agent termic de încălzire şi apă caldă de consum in 2 trepte, cu alimentare din retur primar de la schimbătorul de "încălzire şi injecţie primar la treapta II- se caracterizează prin: - utilizarea succesivă a apei fierbinţi pentru apă caldă şi încălzire şi reducerea temperaturii apei în conducta de întoarcere, conduce la valoarea minimă a debitului de apă fierbinte din reţea; - debitul de agent primar nu este suficient pentru a prelua simultan vârfurile de consum de încălzire şi de apă caldă de consum - se face prepararea cu prioritate a apei calde de consum sau a încălzirii; - se recomandă pentru cazurile în care consumul maxim de căldură pentru prepararea apei calde de consum reprezintă 10... 100 % d in c el maxim pentru încălzire.

158

ANEXA 3 Prescripţii tehnice utile la proiectarea şi executarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică
1. Prescripţii privind proiectarea şi executarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică

I 6-98 I 7-98

Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale. Normativ pentru proiectarea si executarea instalaţiilor electrice cu tensiuni până la 1000 V curent alternativ şi 1500 V curent continuu. - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare. - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire centrală. Normativ pentru exploatarea instalaţiilor de încălzire centrală. Instrucţiuni tehnice privind stabilirea şi verificarea clasei de calitate a îmbinărilor. Ghid pentru proiectarea automatizării instalaţiilor din centrale şi puncte termice Instrucţiuni tehnice pentru echilibrarea hidraulică prin diafragme a instalaţiilor şi reţelelor termice cu apă caldă şi fierbinte. - Prescripţii tehnice pentru proiectarea, execuţia, montarea, repararea, instalarea, exploatarea şi verificarea cazanelor de apă fierbinte. 173

l 9.94 I 13-02 I 13/1-02 I 27-82 136-01 I 37

Cl

C4

- Prescripţii tehnice pentru proiectarea, execuţia, instalarea, exploatarea, repararea şi verificarea cazanelor de apă fierbinte. - Instrucţiuni pentru autorizarea sudorilor care execută lucrări de sudură în construirea, montarea şi repararea instalaţiilor mecanice sub presiune şi a instalaţiilor de ridicat. - Prescripţii tehnice pentru proiectarea, montare, repararea, exploatarea şi verificarea conductelor de abur şi apă fierbinte sub presiune. - Prescripţii tehnice pentru proiectarea, execuţia, montarea, instalarea, exploatarea, repararea şi verificarea cazanelor mici de abur. - Prescripţii tehnice pentru proiectarea, execuţia, montarea, instalarea, exploatarea, repararea şi verificarea cazanelor de abur de joasă presiune şi a cazanelor de apă caldă.

P 100-92 - Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe, social-culturale, agrozootehnice şi industriale. P 118-99 Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor.

C9

P 121-89 Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea măsurilor de protecţie acustică şi antivibrativă la clădiri industriale. P 122-87 - Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea măsurilor de izolare fonică la clădiri civile, social-culturale şi tehnicoadministrative. PE 107 Normativ pentru proiectarea şi executarea reţelelor de cabluri electrice.

C 15

C 30

C 31

PE 203-88 - Instrucţiuni pentru calculul hidraulic al conductelor de apă fierbinte din reţele de termoficare. PE 215-74- Regulament privind exploatarea şi întreţinerea reţelelor de termoficare. NP 029-02- Normativ de proiectare şi execuţie pentru reţele termice cu conducte preizolate m ontate în sol utilizate la transportul agentului termic de încălzire şi a apei calde de consum. GP 039-99 Ghid pentru calculul necesarului anual de căldură a clădirilor de locuit. SC 001/96- Soluţii cadru pentru montarea contoarelor la instalaţii sanitare şi de încălzire din clădirile existente. NGPM-96 - Norme generale de protecţia muncii. Legea 10/1995 - Legea privind calitatea în construcţii. HG 273/94- Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţie şi instalaţiile aferente acestora. HG 425/1994 şi HGR 168/2000 - Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei termice. 175

C 112-75 - Normativ pentru proiectarea şi executarea hidroizolaţiilor din materiale bituminoase la lucrările de construcţii. C 140-86 - Normativ pentru executarea lucrărilor din beton şi beton armat. C 142-85 - Instrucţiuni tehnice pentru executarea şi recepţionarea termoizolaţiilor la elementele de instalaţii. C 300-94 - Normativ de prevenire şi stingere a incendiilor pe durata execuţiei lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora. C 56-02 - Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente. P 7-2000 - Normativ privind fundarea construcţiilor pe pământuri sensibile la umezire (proiectare, execuţie, exploatare).

174

Ordin MTCT - Metodologia de calcul dinamic al valorii investiţiei. 2/n1992. OMI 1012/2001 Structura, conţinutul şi modul de utilizare a Documentaţiei standard pentru elaborarea şi prezentarea ofertei pentru achiziţia publică de produse. OMI-MLPTL1013/2001- Structura, conţinutul şi modul de utilizare a Documentaţiei standard pentru elaborarea şi prezentarea ofertei pentru achiziţia publică de servicii. Legea 326/2001 - Legea serviciilor publice de gospodărie comunală HG 392/1994 - Regulamentul privind agrementul tehnic pentru produse, procedee şi echipamente noi în construcţii. HG 266/1994 Hotărârea pentru aprobarea clasificaţiei şi a duratei normate de funcţionare a mijloacelor fixe. OMI 775/ 1998 Norme generale de prevenire şi stingere a incendiilor. HG 348/1993 Hotărâre privind contorizarea apei şi a energiei termice la consumatori urbani, instituţii şi agenţi economici.
2. Stasuri privind proiectarea şi executarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termica

SR 1907-2-97 - Instalaţii de încălzire. Necesarul de căldură de calcul. Temperaturi interioare convenţionale de calcul. SR 4839 - 97 SR 8591-97 Instalaţii de încălzire. Numărul anual de grade zile. - Reţele edilitare subterane. Condiţii de amplasare.

STAS 4377-76 - Compensatoare de dilataţie. Compensatoare plane în formă de U, L, Z. Prescripţii de calcul. STAS 2764-86 - Cazane de abur, apă fierbinte şi apă caldă. Debite, presiuni şi temperaturi nominale. STAS 7132-86 - Instalaţii de încălzire centrală. Măsuri de siguranţă la instalaţii de încălzire centrală cu apă caldă având temperatura maximă de 115°C. STAS 11247/1-79 - Instalaţii de încălzire centrală. Caracteristici termice şi hidraulice ale corpurilor de încălzire. Mărimi caracteristice. STAS 1180-90 - Armături industriale. Robinete cu sertar. Condiţii speciale de calitate. STAS 1181-87 - Armături din fontă şi oţel. Robinete cu ventil. Condiţii tehnice speciale de calitate. STAS 8941-87 - Rezervoare le presiune atmosferică pentru instalaţii. STAS 10827-87 - Recipiente pentru hidrofor sau boilere Pn 6 şi Pn 10. STAS 8591/1-97 - Amplasarea în localităţii a reţelelor edilitare subterane executate în săpătură. SR 6898/1-95 SR 6898/2-95 - Ţevi din oţel sudate elicoidale, pentru uz general. - Ţevi din oţel sudate elicoidal, pentru construcţii.

STAS 404/1-98 STAS 404/3-87 STAS 530/1-87 STAS 530/3-87 SR 1907-1-97

Ţevi din oţel fără sudură, laminate la cald. Ţevi din oţel fără sudură, laminate la cald pentru temperaturi ridicate. Dimensiuni. - Ţevi din oţel fără sudură, trase sau laminate la rece. Ţevi din oţel fără sudură, trase sau laminate la rece. pentru temperaturi ridicate. Dimensiuni. Instalaţii de încălzire. Necesarul de căldură de calcul. Prescripţii de calcul.

STAS 112571-81 - Sudarea metalelor. Electrozi înveliţi pentru sudarea oţelurilor. Condiţii speciale de calitate.
177

176

STAS 1126-87

- Sârmă de oţel sudare.

STAS 5838/1-76 - Vată minerală şi produse din vată minerală. Condiţii tehnice generale. STAS 5838/2-80 - Vată minerală. STAS 5838/6-80 - Cochilii din vată minerală. STAS 7656-90 - Ţevi din oţel sudate longitudinal, pentru instalaţii.

ANEXA 4A

Conţinutul documentaţiei pentru obţinerea agreerii de execuţie a lucrărilor de alimentare cu energie termică din partea furnizorului/distribuitorului
Documentaţia se întocmeşte de către întreprinderile/firmele de construcţie montaj sau reparatoare şi se înaintează la societatea furnizoare/distribuitoare. Documentaţia va conţine: - un memoriu în care se precizează felul lucrărilor (construcţii-montaj şi/sau reparaţii), tehnologiile de execuţie, experienţa în lucrări similare: - numele, pregătirea şi vechimea în specialitate a personalului tehnic de execuţie; - dotarea cu utilaje de execuţie, aparatură de măsură şi control; - lista de lucrări de referinţă executate.

178

179

ANEXA 6

Date suplimentare privind funcţiile şi echipamentele componente ale sistemului de telegestiune
Funcţiile nivelurilor de conducere • Nivel l - de culegere, achiziţie date Echipamentele de achiziţie de la acest nivel se cuplează cu aparatura de măsură, comandă, control şi transmitere date la nivelul ierarhic superior. Acest nivel trebuie să îndeplinească următoarele funcţii: - asigurarea interfeţei de proces cu sistemul de supraveghere şi conducere, prin achiziţia automată, măsurarea şi reglarea parametrilor din proces: transmiterea parametrilor prelucraţi periodic cu reactualizarea automată a informaţiilor; - prelucrarea informaţiilor pentru crearea de baze de date istorice, evenimente, grafice etc.; - accesul la nivel superior prin protocoale standardizate. • Nivel 2 - de comandă şi supraveghere proces (dispecerat secţie, dispecerat CT) Echipamentele aferente acestui nivel asigură controlul şi monitorizarea ariei sau zonei din proces prin intermediul interfeţelor de comunicaţie în staţiile de lucru (operare). • Nivelul 3 - nivelul de management şi optimizare a procesului Acest nivel corespunde competenţelor dispecerului coordonator al sistemului , la nivel central , a cărui sarcină principală este de a asigura echilibrul dintre producere şi consum, a gestiona alarmele generate în sistem, arhivarea datelor istorice de evoluţie a unor parametrii din sistem etc. în condiţii de economicitate şi siguranţă. 208

Sistemul de conducere prin dispecer tip SCADĂ se compune din echipamente, produse sau procedee materiale sau logice, destinate funcţiilor de gestiune, securitate, control-comandă şi mentenanţă a procesului, interconectate la reţele interioare sau exterioare (publice) de telecomunicaţie. Dispeceratele de energie termică, pentru a putea supraveghea şi controla atât sursele cât şi reţelele de distribuţie, se prevăd a fi dotate, în funcţie de mărimea şi complexitatea sistemului de alimentare cu energie termică: - computer (server) de gestiune completă, de sinteză a informaţiilor primite de la dispeceratele de zonă (la dispeceratul central); - computer personal PC compatibil IBM; una sau două imprimante (pentru tipărirea rapoartelor zilnice şi pentru tipărire alarme şi testări); unitatea de alimentare cu energie electrică de siguranţă; - interfaţa de comunicaţie incluzând unitatea de apelare telefonică sau staţia radio; - software-ul ataşat aplicaţiei date pentru supravegherea reţelei, comunicaţia bidirecţională cu echipamentul din staţia de pompare şi din căminele cu vane motorizată; schema sinoptică pentru supravegherea sistemului fizic (la dispeceratul central). Dotarea dispecerilor cu echipamentele de supraveghere, control-comandă va permite preluarea de date privind: a) Măsura parametrilor din sistem - temperatură, presiune, debit de la: - plecările din sursă (centrală, punct termic); căminele de vane şi noduri din reţea ; - staţii intermediare de pompare.

209

b) Comenzi - vanele de secţionare ale magistralelor de termoficare şi pompele principale din staţiile intermediare de pompare (se stabilesc prin proiect). c) Semnalizări - de poziţie a vanelor cu acţionare automată din reţeaua de termoficare; - de stare (pornit/oprit) a pompelor din staţiile intermediare de pompare; - de stare (normală sau avarie) a conductelor sistemului. Dotarea se stabileşte prin proiect după analiza tehnico-economică a soluţiei de telecomunicaţie. d) Telecomunicaţii - legături telefonice directe; - legături radio; - cabluri de telecomunicaţii. e) Calculator de proces - în cazul sistemelor complexe, pe măsura rezultatelor cercetărilor şi experimentărilor efectuate. Dotarea căminelor de vane şi a nodurilor termice a) Măsura - presiunea pe conductele de ducere şi întoarcere ale magistralelor şi ramificaţiilor, înainte şi după vane; - temperatură pe conductele de ducere ale magistralelor şi pe conductele de întoarcere ale ramificaţiilor; - duritatea apei (prize şi racilor probe) pe conductele de întoarcere ale ramificaţiilor; - transmiterea la distanţă a parametrilor.

b) Comenzi - vanele şi pompele locale. c) Semnalizări - de poziţie a vanelor cu acţionare automată din reţea; - de poziţie a aparatelor de conectare a pompelor locale. d) Telecomunicaţii - legături telefonice directe şi radio cu dispecerii de execuţie, după caz. Funcţiile specifice îndeplinite de automatizare în cadrul sistemelor centralizate de alimentare cu căldură sunt funcţii operative prin care se asigură supravegherea şi conducerea directă a procesului în timp real. Funcţiile specifice de supraveghere-conducere a PT: a) Funcţie de supraveghere: - măsurare parametrii tehnologici: presiune, debit, temperatură, energie termică, energie electrică; supravegherea stării utilajelor: - manual /automat: - pornit/oprit; - semnalizare ieşiri din limitele normale la parametrii şi utilaje (avarii); - afişare în format alfa numeric: - valorile parametrilor măsuraţi/calculaţi,; - mesaje: avarie, stări; - liste de evenimente:
- coduri şi index la contoare.

b) Funcţie de comandă, reglare - reglarea specializată a temperaturii pentru încălzire şi apă caldă consum, reglarea debitelor; - comenzi de protejare a instalaţiei; - selectarea regimului de funcţionare a utilajelor şi echipamentelor; - comenzi de configurare echipamente.
211

210

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->