i-am mai spus ca e toamn?

i-am zis recent c m ngrop n vntul i ploaia de

afar i c m nvelesc cu norii gri ? i-am mrturisit de curnd c mi-e dor s te
iubesc sau c m mpiedic iar de venicele nepuse ntrebri, de sutele de
rspunsuri pe care nu le am?
i multe-mi vjie prin minte. Da, acele de ntrbri pe care i-e team s le enuni
cu voce tare.
Stau privind la frunzele care se zbat pe o creang, de team s nu cad, i sub
un zmbet comercial m regsesc n asentiment cu ele, n ncercarea mea de ami ascunde inima slbatic, care ip dup brae care s o nveleasc de frigul
lsat de superficialitatea lumii n care l plimb.
Poate e doar vremea de nvinuit sau poate a trecut prea mult de cnd nu mi-am
lsat inima s vorbeasc i acum st ca smulsa s ias s spun ce vrea. Cred c
seamnn cu mine.
i-am spus deja c e toamn. O simt n pr, cnd mi mngie vntul tios,
trengar, o uvi.
Iat-mi dualitatea, o mrturisire sincer, rar, apoape singular, despre mine,
despre reflexia a ceea ce constuiesc i despre vlul tras de peste piept, acolo
unde se ascunde nevoia de tine, de tine iubire, de cea de care mi-e dor s-o simt,
de tine, cea care-mi pui temelie la toate ambiiile, tu cea care-mi nvii tririle imi gdili aspiraiile, mi desenezi motivaiile i-mi ornezi crarea cu petale, pentru
ca eu s m grbesc spre ceea ce vreau, ca s pot fi cum sunt.