La un hamburger cu Platon, Lipovetsky, Descartes si

Locke
de Dugan David (anul I, Design)

ACTUL I - Hoinareala dupa hamburger

EU, PLATON, LIPOVETSKY, DESCARTES SI LOCKE
Eu: -Hai ba, ce facem?
Platon: -Ar trebuii sa mergem acasa, asta ar trebui sa facem, asta ar fi
trebuit sa facem cu mult timp in urma! Nu facem decat sa irosim timp
pretios pe care
Lipovetsky: -cat de mult poti sa te plangi mergem pana la McDonalds,
mancam un meniu, si am iesit, oricum e ora sase dimineata si seara deja
a fost petrecuta.
Locke: -mie-mi spui.
Descartes: -Platon dragul meu, te inteleg perfect, dar sa fim rationali,
vinul de dinainte isi cere explicatii, si foametea e arma lui.
Platon: -eh eh
Eu: -Bine bine, dar pe unde o luam? cred ca a, uite strada dintre blocuri,
haida!
[Cei patru se indreapta clatinati (caci al 5-lea e mai putin important, poate
daca faceam la Harvard ma bagau in seama mai des) pe aleea intunecata
de blocurile ce acopera rasaritul matinal al soarelui. Trecand pe langa
geamurile joase ale cladirilor ce gazduiesc oameni a caror principii nu sunt
atat de ridicate (dar care stiu cand sa se opreasca din baut si sa mearga
acasa), iesind din ceata de dimineata asezuta la capatul aleii stramte si
medievale se observa o lumina difuza galbuie cu un iz malefic.. hm, tot cu
m incepe si malefic in fine, au ajuns!
Semnul impunator era acolo, un m imens, galbui pe un fond rosu,
miraculos cum atat de putin zice atat de mult. O pisica neagra trece prin
fata celor cinci]

Platon: -Ghinion s-ar zice

Toti cinci incep sa rada, superstitiile sunt prea amuzante pentru filosofi.
Discutia continua in tip ce ne indreptam spre locul cu placeri.
Eu: -Mor dupa un Big Mac, as putea sa mananc si un cal, dar cred ca un
Big Mac ar fi mai mult de atat
Lipovetsky: -Asta e toata problema cu prostiile astea, totul trebuie sa fie
mare, mult nu ne gandim ca poate nu avem nevoie de atat de mult,
toata societatea noastra se bazeaza pe hiperconsum
Platon: -nimic nu mai e etic in lumea asta, suntem condusi numai de
pofte si uitam sa
Locke: -Hai ba ziceti ce vreti sa comandati, ca sa nu stam ca mutii cand
ajungem la capatul cozii.

Actul II - Coada comunista

EU, PLATON, LIPOVETSKY, DESCARTES SI LOCKE
Platon: -Da, eu vreau o salata, cu sos de maioneza etic, eh
Eu: -Meniu Big Mac mediu si orice suc de fructe, eu nu am restrictii morale
ca voi, haha, o sa muriti de foame, cine stie poate ajungeti niste artisti
cunoscuti dupa moarte, cliseu.
Descartes: -O sa merg pe un McToast, cartofi prajiti si cafea, incerc sa
gandesc rational, oricat mi-ar zice etica nu e corect, mor de foame.
Lipovetsky: -Mi-e sila! dar.. hai fie, o portie de McNuggets, sos de
maioneza, sandwichul ala cu ou, o portie medie de cartofi, parjitura cu
visine, un suc de portocale si o cafea (zambeste pentru ca a nimerit toata
lista de nevoi).
[Ceilalti patru se uita uimiti de alegerea lui in ciuda gandirii pe care o avea
anterior.]
Lipovetsky: -Ce?!
Eu,Platon,Locke,Descartes: -Nimic, nimic
Locke: -Ok, eu o sa imi iau ceva nou, as incerca ceva nou da hm, nu am
mancat niciodata sandwichul ala pus in lipie ce seamana cu o shaworma,
asta am sa incerc, si si un suc de portocale si eu.

Platon: -Coada asta nu e tare ok, stam ca prostii la ditamai coada, e plin
de oameni la 6 dimineata intr-un magazin ce doar te fura de bani
inacceptabil, parca suntem pe vremea comunista, stam la coada pentru o
bucata de paine, macar atunci toata lumea stia cum sta treaba, totul era
gandit, ca nu aveai libertate de exprimare e altceva, dar era alta societate
stiai cum sta treaba ce sa faci cum sa faci si daca mergeai pe acel fir
reuseai intr-un final sa o scoti la capat cu nu prea mult efort. Acom ne
mandrim ca traim in democratie, hah (ceilalti scot si ei un suras, in timp
ce analizau locul dintr-un colt in altul, uimiti de toate contrastele de
culoare si ofertele agresive), sa fim seriosi, democratia asta nu e tocmai
democratie, ni se da iluzia unei vieti mult mai libere, ca avem tot ce ne
trebuie si avem de unde alege, dar daca stai un pic si te gandesti si scoti
capul la iveala si nu te mai uiti la umbrele
Locke: -iar incepe asta cu pestera lui
Platon(continuandu-si fraza cu o privire aspra aruncata lui Locke): -la
umbrele de pe pereti, vezi ca defapt ca toate varietatile astea date nu
sunt decat o limitare, nu stii ce sa cumperi vrei mereu oferta mai buna,
stai ca prostu pe ganduri si in loc sa iti iei exact ce trebuie cand trebuie
de banii pe care ii ai, ajungi sa dai o suma mult mai mare pe ceva ce ti se
parea mai bun dar defapt e mai slab decat altceva ce exista pe piata, si nu
iti ia mult sa iti dai seama ca defapt nici nu voiai asta.
Casiera: -Buna dimineata, cu ce va pot servi?
[Locke insira lista lunga de dorinte ale celorlalti patru filosofi, poate trei
caci eu sunt exclus din cercul lor de inteligenti]
Casiera: -Suc de care spuneati?
Locke(oftand): -Trei de portocale si doua cafele.
Casiera: -Sos doriti?
Locke: -Un sos de maione
Eu: -Pune-mi si mie unul
Locke: -doua sosuri de maioneza, si un sos de maioneza la salata.
Casiera: -Bacon extra doriti?
Eu, Platon, Descartes, Lipovetsky, Locke: -Nu!
Casiera: -Ok, va face 87,99 RON, aici sau la pachet?

Locke: -Aici, poftim (inmaneaza banii).

Eu(inspre ceilalti trei): -Scump?
Descartes: -Tinere, in momentul in care intrii in acest loc, nu cred ca pretul
mai are vreo importanta, ca dai cinci, zece, sau o suta de lei, platesti
oricum mai mult decat trebuie.
Lipovetsky: -Hiperconsum va zic totul e hiperconsum, te face intr-un fel
sa ai impresia ca dai ceva bani dar primesti cica oferta, si astfel iti zici ca
ai dat bine, un ban in plus da primesti dublu, cand defapt e tot o
adunatura de produse - in niciun caz de calitate - vandute la un pret cu
mult peste cat isi au ele valoarea.
Casiera: -Aici bonul dumneavoastra, sa aveti pofta!
Locke: - Merci!
[Ne indreptam toti catre o masa libera, eu ma indrept spre baie]

Actul III - Conversatie printre tavi

Locke, Platon, Lipovetsky, Descartes - eu apar mai tarziu
Platon: -Deci cum va ziceam suntem fraieriti de cei de sus intr-o
nesimtire groteasca, tot ce vor de la noi este sa avem impresia ca avem
libertate totala, ni se da o asa zisa libertate vizuala , cand arunci cu ochii
poti sa vezi orice, dar e doar o masca si chestia e ca daca vi si le zici si
le explici ca suntem fraieriti, tu esti ala nebun, vai cum sa zici ca era mai
bine pe comunism, da nu zic asta frate doar ca macar acolo intr-un fel ti
se prezenta adevarul dur in fata.
Lipovetsky: -Ba nu e rau, da e mult a dracului.
Descartes: -Cred si eu la cat ti-ai comandat, hiperconsumeristule.
Lipovetsky: -Dada
Locke: -E oribila shaworma asta sau ce-o fi, macar acum stiu sa nu mai iau
de asta niciodata.
Descartes: -Eu cred ca Platon are dreptate, traim intr-o lume in care
suntem fortati sa nu mai fim rationali, sa urmam trendu, ne luam dupa ce
dicteaza moda, ca la urma urmei asta este McDonalds pentru noi, un
fastfood ieftin cu amprenta americana, si cu toate filmele lor ne-au corupt

acum tot ce vrem este sa fim ca ei, sa mancam ca ei.

Lipovetsky: -Adevarul e ca nu e rau la gust.
[Raset in cor, intre timp ma intorc si eu de la baie]
Eu: -Cum e?
Platon: -Scarbos numai ca ma aflu aici, da-i ok salata.
Locke: -Ma bucur ca am incercat asta, da nu mai cumpar niciodata.
Lipovetsky: -Extraordinar de mult numai intr-un sandwich, nu le inteleg
placerea de a avea tot mai mult, vrei tu David restul?
Eu: -Cum sa nu.
Descartes: -Eu sunt ok, eram infometat si mi-am luat de mancare, e ieftin,
are gust bun, si sunt constient ca nu e prea sanatos, dar ce e sanatos in
zilele astea.
Eu: -Haideti sa fim seriosi, aici nu mai e vorba de mancare, nu mai e vorba
de proportii, nu mai e vorba de bani, e problema celorlalti care nu inteleg
ce se petrece, eu nu cred ca gresim prin faptul ca mancam aici din cand in
cand, unde era sa mancam in alta parte la ora asta asa ieftin, si asa de
mult cat sa ne saturam, vorba lui Descartes, dupa atata vin problema
sta in ceilalti oameni care stau la cozi imense, isi cumpara meniurile din
reclamele cele mai noi de la McDonalds doar pentru ca e cool, sau pentru
ca e americanesc si au oportunitatea sa manance in alte parti poate mai
sanatos si mai convenabil, acolo e problema la cei care isi lasa deoparte
orice urma de rationament si urmaresc ce li se dicteaza fara sa gandeasca
macar o boaba din ce se intampla.
Descartes: -Amin!
Locke: -Sa va fie de bine baieti! eu nu mai mananc aici.
Platon: -Nici eu!
Descartes: -In niciun caz.
Lipovetsky: -Poate daca nu ar fi asa de mult.
Eu: -Eu o sa mai trec probabil.
Locke: -Am uitat sa imi iau pai.
[Locke merge pana la casa sa isi ia paiul]
Locke: -Hei uite, au si inghetata la un leu.
[Scena se incheie in timp ce toti ce cinci pleaca inapoi pe straduta

stramta, de data asta mai plina de viata, lipsita de ceata, unde geamurile
sunt deschise pentru a se aerisii. Fiecare are in mana o inghetata. Eu nu
m-am putut abtine sa nu imi iau un Happy Meal]
Lipovetsky: -Data viitoare mergem la KFC, aia iti dau la acelasi pret mai
putin.
Eu: -Hei uite! am primit un dinozaur, o sa mearga super pe birou.

Sfarsit