Sunteți pe pagina 1din 11

Istoric: Moraru Tudor - editat noiembrie,2008

STRUCTURI STATALE
ÎN MESOPOTAMIA PÂNĂ LA NOUL BABILON

În Peninsula Arabiei, de-a lungul a două mari fluvii şi mai în jos, spre sud, au apărut şi au înflorit
încă de acum 5.000 de ani primele oraşe-state din istoria omenirii – sursa unor impozante civilizaţii. Zona
a fost denumită „Mesopotamia”. Acest teritoriu, care corespunde celui actual al Irakului, părtii de est a
Siriei, sud-estului Turciei şi în sud acoperind inclusiv Kuweitul, a fost în antichitate unul dintre cele mai
timpurii centre de civilizaţie urbană.
Cum spuneam, aici s-au dezvoltat şi au înflorit primele oraşe-state din Orient, care, confruntându-
se de la început cu climatul vitreg al deşertului arab, dar având şansa celor două mari fluvii, au putut
supravieţui numai datorită soluţiei salvatoare a unui sistem complex de irigaţii care le-a permis practicarea
intensivă a agriculturii. Datorită acestui fapt, civilizaţiile care s-au impus succesiv în această zona au fost
numite de către specialişti „societaţi hidraulice”.
Cele mai vechi comunităţi umane cunoscute pe acest teritoriu graţie descoperirilor arheologice
datează din mileniul VII î.Hr. După succesiunea formidabilelor civilizaţii care au dominat preţ de câteva
mii de ani scena istorico-geografică a zonei, în secolul al VI-lea î.Hr. Mesopotamia a devenit parte a
Imperiului Persan, cel mai întins imperiu din lume de până atunci.
Bogăţia şi fertilitatea Mesopotamiei a atras întotdeauna pe vecinii săi mai săraci, astfel că istoria sa
exprima nu numai un model de societate hidraulică, ci şi un exemplu clasic de infiltraţii şi invazii
permanente. Văile fluviilor şi câmpiile Mesopotamiei au fost expuse atacurilor străine dinspre râuri,
dealurile de la miazănoapte şi răsărit, Deşertul Arabic şi stepele Siriei la vest.
Întreg acest teritoriu, adevărat creuzet de viaţă şi evoluţie socială, mai este cunoscut în istorie ca
Semiluna Fertilă, numit astfel deoarece populaţiile care au apărut acolo au dezvoltat ferme prospere
datorită sistemului de irigaţii.
Producţia extinsă de alimente, apariţia industriei şi comerţului şi ierarhizarea treptată a guvernării,
alături de schimbările produse în relaţiile sociale au fost forţele principale care au declanşat procesul de
urbanizare.
Cea mai veche utilizare a banilor datează tot din Mesopotamia, pe la anul 2500 î.Hr. Înlocuind
sistemul trocului, bazat pe schimbul reciproc de produse, banii au avut ca efect explozia varietăţii de
bunuri şi înlesnirea aspectului concret al actului de cumpărare, oamenii putând obţine exact ceea ce doreau
sau aveau nevoie.

SITUARE GEOGRAFICĂ ŞI TEMPORALĂ


LOCALIZARE GEOGRAFICĂ

Mesopotamia este o regiune fertilă cuprinsă între două fluvii – Tigrul şi Eufratul,se desfăşoară sub
forma unei fâşii de pământ fertile de cca 1 000 km lungime şi cca 4oo km lăţime între cele două fluvii .
Mesopotamia antică corespunde teritorial actualului Irak
Vecinii săi erau în nord – zona muntoasă a masivului Zagros , care o despărţea de vechea Persie ,
actualul Iran şi în sud – Deşertul Arabiei/Pen.Arabică , zonă care va constitui un rezervor permanent de
alimentare cu populaţie.
Numele de Mesopotamia este dat de către greci mesos "între" şi potamos "râu" şi înseamnă,,ţara
dintre fluvii”; sirienii o numeau Aram Nasharaim - Siria dintre fluvii iar arabii o numesc El Djerireh –
insulă, exprimând poziţia ei de zonă înconjurată pe două părţi de apă.
Localizarea Mesopotamiei în zona interfluvială dintre Tigru şi Eufrat permite înţelegerea
condiţiilor speciale economice în care s-a dezvoltat în această regiune o civilizaţie dependentă de
agricultură de irigaţii care permite de timpuriu , adică cu cel puţin 4000 de ani î-Cr. sedentarizarea a
grupurilor umane care se ocupau cu agricultura,dezvoltarea schimbului de bunuri ca urmare a bunăstării
generale , cunoaşterea şi folosirea metalelor( arama ),în final dezvoltarea unor structuri sociale centralizate
şi eficiente care să supravegheze buna funcţionare a canalelor de irigaţii şi digurilor de care depindea
întreaga economie şi bunăstarea populaţiilor ( din calcolitic , 3500 î.C.); astfel încă din mileniul IV exista
aici o societate complexă , ierarhizată , condusă de un rege - preot şi o aristocraţie birocratică şi instruită
având ca parte componentă un corp de preoţi.
Procesul de formare a acestei societăţi centralizate şi ierarhizate a fost unul treptat şi direct legat de
crearea treptată a zonelor fertile prin răspândirea irigaţiilor , mai întâi în sudul Mesopotamiei ocupând până
către anul 1800 î.C. toată zona dintre cele două fluvii.
Iniţial formele de societate orientală antică au apărut în cadrul unor concentrări restrânse de
populaţie în orasele-stat fortificate ( cetăţi ) şi apoi datorită cuceririlor succesive s-au constituit în primele
forme de societate complexă -regatele sau imperiile :
sumerian - sud
accadian . centru
babilonian - care realizează unitatea întregii văii a celor două fluvii.
asirian - care înglobează întreaga Mesopotamie şi ulterior devine nucleul marelui Imperiu Persan
ahemenid care mai cuprindea Iranul , Anatolia şi Egiptul.

LOCALIZARE TEMPORALĂ

2
Delimitarea în timp a civilizaţiei mesopotamiene este dificil de făcut datorită succesiunii de state pe
acest teritoriu relativ restrâns sau chiar existenţei paralele a unor oraşe – state şi dinastii.
Conform tradiţiei mesopotamiene păstrată de preotul haldeean Berosius care a trăit în perioada
elenistică , istoria durează din anul 2850 î.C. - până la 332 î.C. când are loc cucerirea macedoneană.
Berosius împarte istoria Mesopotamiei în 33 de dinastii împărţire folosită şi de cercetătorii actuali pentru a
periodiza istoria zonei.Totuşi se consideră , incluzând şi protoistoria, că civilizaţia mesopotamiană se
dezvoltă de-a lungul a cca 6000 de ani î.C. Mesopotamia fiind considerată zona cu cea mai veche cultură
de tip urban din istorie şi cu cea mai veche civilizaţie închegată a lumii ( vezi Samuel Noah Kramer –
Istoria începe la Sumer).

PERIODIZARE ISTORIEI

PRE ŞI PROTOISTORIA

Datorită climatului relativ favorabil (climă musonică având două anotimpuri – unul ploios şi unul
secetos) şi facilităţilor create de existenţa ei ca regiune la liziera fertilă a celor două fluvii care a putut fi
extinsă prin irigaţii , aici se dezvoltă de timpuriu culturi pre şi protoistorice.
Incă din eneolitic ( cca 4000 de nai î.C.) Mesopotamia cunoaşte înflorirea economică ,schimbul de bunuri
şi folosirea metalului - arama .Protoistoria Mesopotamiei durează cca 2000 de ani şi se încheie la apariţia
primelor dinastii sumeriene în sudul Mesopotamiei.
Descoperirilor arheologice au documentat existenţa aici a patru culturi denumite după localitatea
unde au fost făcute descoperirile :

1.HASSUNA
2.SAMARRA
3.TEL HALAF
4.TEL OBEID

Aceste culturi prezintă câteva caractere generale şi unele deosebiri care ţin mai ales de producţia
ceramică şi decorarea acesteia:locuirea se face în sate fortificate de tip tell se practică agricultura iar
grupurile sunt relativ sedentarizate,cunosc şi practică metalurgia aramei şi ceramica pictată cu motive
simbolice,în construcţie folosesc piatra şi cunosc construcţia cu arc şi boltă,practică rituri funerare
complexe de incineraţie , cu distrugerea rituală a vaselor şi îngroparea urnei sub pavimentul casei (Tel
Halaf).
Din cultura Tel Obeid datează primele dovezi de scriere pictografică rudimentară şi primul edificiu
de cult religios organizat – templu de la Eridu.

ISTORIA.PERIODIZARE

Istoria Mesopotamiei se împarte în nişte perioade mai lungi care grupează mai multe dinastii
pomenite de Berosius şi menţinute de istoricii actuali.
1. Perioada protodinastică ( sumeriană ) (–3000 –2470 )
2. Perioada accadiană (–2470-2257) Se încheie cu pătrunderea triburilor de gutii sau gutiţi din estul
Mesopotamiei , dinspre Munţii Zagros. (-2285-2230).
3. Perioada neo-sumeriană – renaşterea oraşelor Kiş,Lagaş,Ur . (-2230-2016).
4. Perioada babiloniană , a dinastiilor amorite( – 2016-1595)
5, Perioada de dominaţie casită .(-1170-1155)având ca sediu al puterii Babilonul
6. Dominaţia elamită .(-1350-1150)
7. Perioada asiriană ( neo-asiriană) (– 1245-606)
8. Perioada neo-babiloniană – 732-539.
3
9. Cucerirea medo-persană .558-330
10.Cucerirea macedoneană - - 330 î.C. când mesopotamia încetează să mai existe ca unitate politică şi
culturală devenind parte a regatelor Part şi apoi Sassanid .

POPULAŢIILE MESOPOTAMIENE

Termenul de civilizaţie mesopotamiană este un termen generic care de fapt desemnează o


civilizaţie rezultată din însumarea contribuţiilor civilizatoare a mai multor populaţii sosite în zonă în
timpuri diferite dar din zone relativ asemănătoare din punct de vedere cultural dacă ne referim la invaziile
semitice .
La formarea civilizaţiei mesopotamiene – o civilizaţie de sinteză şi aculturaţie participă practic
două grupe de populaţie diferite din punct de vedere etnic :

1.POPULAŢIA SUMERIANĂ ajunsă în valea celor două fluvii la cca 3500 de ani î.C.
2.POPULAŢIILE SEMITICE sosite la diverse intervale de timp din zona deşertului arabic : accadienii,
amoriţii (babilonienii) , arameii ( asirienii).
Primii care au locuit în partea de sud a Mesopotamiei sunt sumerienii – populaţie a cărei origine ne
este necunoscută ; se ştie însă că erau un tip nesemitic , mediteraneean , că vorbea o limbă asemănătoare
limbilor turcice şi că a fost creatoarea unei civilizaţii de mare rafinament care a stat la baza sintezei
culturale care s-a produs în zonă prin asimilarea culturii mesopotamiene de către populaţiilor semitice
menţionate.De asemenea sumerienii erau agricultori sedentari pe când ceilalţi au fost iniţial triburi nomade
de păstori şi crescători de vite.
Sumerienii sunt cei care au creat primele oraşe state din Mesopotamia ( celebrul Uruk – considerat
a fi fost creat înaintede marele poptop,Ur,Lagaş).
In Biblie sunt amintiţi sub numele de Sinar (Geneza ,X-10).Ei sunt cei care cunosc scrierea pictografică pe
care apoi , stilizând şi simplificând semnele, o transformă în scrierea cuneiformă , mai uşor de folosit şi
constituind o altă treaptă către închegarea alfabetului pe care îl folosim în prezent.
In perioada proto- sumeriană (3000 – 2300) şi neo-sumeriană (2065 –1955) s-au dezvoltat primele
construcţii de arhitectură monumentală – templul cu turnul în trepte – ziggurat.
Sumerienii sunt inovatori în materie de tehnologie (olărit şi metalurgie ) şi transporturi ( apariţia
carului cu două roţi).Sunt creatorii unei fantastice literaturi liturgice – poemul Enuma Eliş care povesteşte
creaţia lumii de către zei sau Epopeea lui Ghilgameş preluate de asirieni şi babilonieni şi descoperite în
ruinele bibliotecii de la Ninive.
Practicau de asemenea o religie politeistă – cu peste cca 25oo de zei (Lista canonică An Anum cuprinde
mai mult de 2500 de zei clasificaţi după funcţie şi genealogie în diade , triade şi tetrade). Zeii exclusiv
antropomorfi sunt patroni ai oraşelor – state , fiecare asemenea unitate administrativă având un zeu
principal . sau întruchipări ale unor astre sau fenomene naturale .Exista de asemenea o pleiadă de zei
primcipali , participanţi la actul creaţiei lumii –Enlil,Şamaş,Marduk,Inanna – zeiţa lunii şi o lume
inferioară a demonilor – spirite bune sau rele , asupra cărora se acţiona cu practicile magiei.
Populaţia sumeriană , locuitoare a sudului Mesopotamiei este asimilată şi semitizată datorită a trei
valuri de invazie semitică a zonei.Populaţia semită venea din Peninsula Arabică în valuri succesive după
cum urmează:
1.ACCADIENII – constituie primul val de populaţie semită care migrează dinspre Peninsula
Arabică şi pătrunde în centrul Mesopotamiei unde va întemeia importante oraşe- stat :Akkad,
Kiş,Babilon, Opis.
Aceştia se ocupau cu păstoritul şi se deosebeau de sumerienii atât ca tip somatic cât şi ca limbă .
Treptat . după o serie de conflicte ,Sumerul va fi supus de SARGON I (2334 – 2279) care unificând
oraşele – state sumeriene şi accadiene sub un singur conducător va înfiinţa de fapt primul imperiu oriental
cunoscut în istorie – Imperiul accadian şi va realiza prima sinteză culturală sumero-semită prin adoptarea
scrierii sumeriene – scrierea cuneiformă , prin preluarea celei mai mari părţi a panteonului religios
4
sumerian şi în general prin adoptarea modului de viaţă sumerian , inclusiv formula de organizare
teritorială a oraşelor-state relativ autonome care posedau şi un teritoriu rural ocupat de populaţia
producătoare.
Considerat rege întemeietor , Sargon I a creat şi prima armată permanentă cunoscută , de cca 5400
de soldaţi şi s-a intitulat ,,rege al celor patru părţi ale lumii’’ deoarece a supus întreaga Mesopotamie.A
domnit 55 de ani , timp în care a cucerit şi anexat numeroase teritorii ceea ce a făcut ca Imperiul accadian
să controleze majoritatea drumurilor comerciale care duceau către Arabia şi India.
Imperiul a cunoscut apogeul său sub regele NARAM – SIN (2254-2218) care s-a intitulat
,,divinul’’ şi a pretins onorurile datorate unui zeu.
2.BABILONIENII sunt populaţii amorite venite dinspre zona semită a deşertului arabic.
Vor crea la rândul lor un imperiu( sud şi centru ) care se va dezvolta multă vreme în paralel cu dinastiile
asiriene care ocupau nordul Mesopotamiei şi cu care îşi vor disputa hegemonia în zonă .
Regatul babilonian ( 1894 -1595) va realiza însă unitatea întregii văi pe care o va controla economic ,
politic şi militar.
Dezvoltarea imperiului babilonian se va lega de numele oraşului de origine accadiană – Babilon de
la care şi-au luat numele de babilonieni, oraş care va deveni pentru mai bine de două milenii centrul
economic, politic şi cultural al Mesopotamiei.
Reprezentantul cel mai ilustru al dinastiilor bailoniene amorite este HAMMURABI ( 1728-1686) cel care
va lăsa omenirii primul cod de legi cunoscut , domnia sa excelând mai ales prin organizarea juridico-
administrativă a teritoriilor stăpânite .
Babilonienii sunt cei care vor realiza a doua sinteză sumero-semită prin preluarea tradiţiei religioase şi
culturale mesopotamiene născută din asimilarea şi aculturarea civilizaţiei sumeriene.
3.ASIRIENII sunt triburi de arameeni veniţi tot din desertul arabic.
ocupaseră încă din mileniul III o regiune restrânsă din nordul Mesopotamiei intrând în conflict cu
babilonienii pe care reuşesc în cele din urmă să-i supună .
In vremea asirienilor are loc ultima sinteză culturală sumero-babiloniano –asiriană.De altfel imperiul creat
de asirieni s-a numit multă vreme asiro-babilonian, dinastiile celor două populaţii semite dezvoltându-se o
perioadă paralel.
Asirienii sunt amintiţi în Biblie de profetul Ieremia ca ,, neam crud şi fără milă’’ şi în general
urmele lor în istorie sunt marcate de violenţe deosebite.
Începutul istoriei expansioniste a asirienilor este legat numele oraşului stat ASSUR , dedicat
zeităţii principale a acestor triburi arameice – Assur.
Asirienii se afirmă ca cea mai mare putere a zonei în sec.XIV î.C: când întreaga Mesopotamie este
supusă de regele SALMANASAR I (1274- 1245) care îşi ia apelativul de ,,rege al lumii’’.
Din acest moment istoria asiriană şi implicit a Mesopotamiei este una de expansiune presărată cu
jafuri , cruzimi , exterminări şi deportări de populaţii ( de ex.deportarea a 30 000 de evrei din Israel sub
regele Sargon II care a transformat Israelul în provincie mesopotamiană).
Istoricul R.Grousset i-a numit pe asirieni ,, romani ai Asiei antice care au terminat prin a-i uni pe
asiatici sub un singur jug.Prin devastare şi moarte ei au făcut să domnească pacea de la Nil la Ararat.’’ (
O.Drâmba.Istoria culturii şi civilizaţiei. Vol.I pag.6).
Sargon II este însă cel sub a cărui conducere Asiria atinge culmea puterii.Tot el a construit grandioasa
capitală de la Khorsabad.
Ultimul rege asirian a fost Assurbanipal II ( în grc.Sardanapalos).(668-627).El este cel care a
distrus Babilonul şi a masacrat populaţia . În vremea sa însă cultura asiriană a atins punctul maxim.Au fost
construite temple şi palate iar în palatul său de la Ninive a construit marea bibliotecă în care a adunat pe
zeci de tăbliţe de lut toate textele pe care scribii săi le-au găsit în templele mesopotamiene.Astăzi
biblioteca de la Ninive cu materialul în mare parte descifrat oferă informaţii preţioase privind civilizaţia
mesopotamiană.
Asiria dispare odată cu recucerirea zonei de către babilonieni aliaţi cu mezii.

5
Ultimul rege asirian este înfrânt în bătălia de la Karkemiş de către regele babilonian Nabucodonosor ( 605-
562) – creatorul noului imperiu babilonian , care are însă o viaţă destul de scurtă – în 532 Mesopotamia
devine parte a imperiului persan fiind cucerită de Cyrus .
Societatea mesopotamiană este una care s-a format după parcurgerea unui proces lent şi treptat corelat
cu crearea unor zone fertile şi prospere mai întâi în sudul Mesopotamiei apoi către centrul şi nordul
acesteia către 1800 î Hr.

 cu organizare complexă ,
 diversificată şi structurată pe baza unei ierarhii riguroase : rege -preot , corp preoţesc , producătorii de
bunuri
 producătoare de bunuri ,
 care cunoaşte şi practică pe lângă agricultură , meşteşugurile şi comerţul pe pieţe locale şi apoi externe

De asemenea este o societate care a inventat şi folosit scrierea ca formă grafică de comunicare .

SCRIEREA CUNEIFORMĂ

 Iniţial scrierea era pictografică (aşa cum dovedesc cele 1000 de tăbliţe descoperite la Uruk –biblicul
oraş Erech) constând în imagini schematice de fiinţe şi lucruri care prin simpla alăturare sugerau un
text, un mesaj.
 Mai târziu sumerienii au simplificat semnele folosind ideogramele cuneiforme (lat.cuneus – cui)
obţinute prin imprimarea unei amprente pe suprafaţa tăbliţei de argilă crudă , cu ajutorul unui vârf
metalic denumit stylus.(grc.)
 Au fost descoperite până în prezent peste 300 000 de tăbliţe de argilă în scriere cuneiformă şi în mare
parte acestea au fost şi descifrate încă în secolul XIX.
 Mesopotamienii au lăsat în urma lor o bogată literatură şi o mulţime de documente din toate domeniile
vieţii sociale care ne-au permis o reconstituire relativ bogată a civilizaţiei lor.
 Scrierea cuneiformă se citeşte de la stânga la dreapta şi era pusă în pagină în coloane verticale dar
rândurile erau orizontale.
Mai bine de două mii de ani aceasta a fost scrierea Orientului fiind adoptată şi de persani în sec.VI – sub
Darius.

STRUCTURA SOCIETĂŢII MESOPOTAMIENE

 Societatea mesopotamiană era bine structurată ierarhic şi relativ stabilă pe lungă durată.
 Structura ei este una piramidală bazată pe centralizarea puterii marţiale ,economice şi spirituale către
vârful piramidei reprezentat de regele – preot ajutat de un foarte eficient aparat birocratic.
1. Baza piramidei o forma populaţia productivă – a agricultorilor dependenţi care făceau parte din
personalul productiv al domeniilor regale şi ale templelor .
 Ei formau baza economiei şi primeau în schimbul activităţii productive cele necesare traiului precum
şi pământuri concesionate asupra cărora nu aveau decât dreptul de folosinţă.
 Pământul aparţinea ,conform dreptului oriental ,zeului reprezentat de rege .De fapt acest lucru
ascundea dreptul regelui de a folosi după propria cuviinţă pământul.
 Pământul este de fapt împărţit între rege (domeniile regale) şi temple.
 Acestea sunt şi cele două foruri de putere şi instanţele care organizau viaţa socială din punct de vedere
politic şi economic.
2. Meşteşugarii deţineau de asemenea un loc important în economia mesopotamiană. Ei erau cei care
prelucrau metalul şi obţineau bunurile finite care adesea se transformau în bunuri de schimb şi bunuri
de prestigiu.

6
 Meşteşugarii erau organizaţii în aşa zise corporaţii , dependente din punct de vedere al dotării tehnice
de palat şi templu pentru care de fapt produceau cele mai multe obiecte. În cadrul acestor corporaţii ei
îşi transmiteau meseria ereditar precum şi secretele tehnice.
3. Negustorii sunt de asemenea o clasă suficient de bine dezvoltată.
Comerţul se practica sub forma de troc , folosindu-se şi echivalentul general , în metal preţios care precede
apariţia monedei.
 Economia mesopotamiană se baza mai ales pe importuri de materie primă – lemn , metal, pietre
preţioase ;
 comerţul exterior asigură la rândul său o bună circulaţie a bunurilor de lux cum ar fi podoabele şi
ţesăturile.

4. Locul sclavilor în această structură socială este unul secundar. Ei apar pomeniţii în listele contabile ale
templelor dar rolul lor economic este unul precar. În Mesopotamia sclavia este una domestică şi deloc
asemănătoare cu sclavia clasică a Greciei şi Romei. Sclavii proveneau mai ales din rândul prizonierilor
de război , al datornicilor şi copiilor adoptaţi. Codul de legi al lui Hammurabi reglementează şi sclavia
şi constatăm că deşi în genere sclavul nu se bucură de consideraţie totuşi el avea unele drepturi ieşite
din comun : se puteau căsători cu fiica unui om liber şi copii rezultaţi nu mai erau sclavi.

STRUCTURA POLITICĂ ŞI ORGANIZAREA JURIDICO - ADMINISTRATIVĂ

 Cele mai vechi formaţii politice sumeriene care erau în acelaşi timp centre administrative, culturale,
religioase şi economice erau oraşele – stat , cetăţi fortificate care posedau un teritoriu rural .
 Acestea aveau o structură politică care o reproducea oarecum pe cea socială , ierarhizată şi centralizată.
 Această structură politică care funcţiona la nivelul fiecărui oraş stat în parte a fost integrată unei
structuri mai largi la nivelul marilor Imperii create aici.
1. Autoritatea supremă este regele –preot sau sub accadieni regele –zeu.
 El asigură legătura între supuşi şi divinitate iar atribuţiile şi îndatoririle sale sunt cele ale marelui preot
.
 Regele primeşte de la divinitate harul conducerii statului astfel că statul este de esenţă teocratică iar
regele este locţiitorul zeului în cetate.
 Regele era autoritatea supremă care derivă direct din cea divină.
 Regalitatea era centralizată, absolută –despotică şi teocratică – adică sub protecţie divină şi derivată de
la autoritatea supremă divinitatea.
 Indatoririle regelui erau aceleaşi cu ale marelui preot iar hotărârile sale erau inspirate sau relevate.
De aici decurgeau o serie de datorii regale:
 -datoria de a organiza bine statul şi a asigura bunăstarea :era principalul coordonator al construcţiei şi
întreţinerii canalelor de irigaţii şi al lucrărilor publice în general.
 -datoria de a –şi proteja supuşii: era judecător suprem şi conducător militar.

Palatul era centru de putere dar şi centru economic:


 regele dispunea de resurse proprii obţinute din taxe , impozite, activităţi comerciale .Din aceste resurse
el putea recompensa diverse servicii.
5. Pentru a-şi îndeplini prerogativele regele avea în directă subordonare - comandanţii armatei , înalţii
functionari şi clerul. adică un aparat birocratic eficient şi dezvoltat pe nivele ierarhice.
 Toţi trebuiau să răspundă unei condiţii : să aparţină clasei instruite adică să ştie citi şi scrie.
 Aceştia deţineau elemente de teologie , cunoştinţe empirice – matematice , astronomico-astrologice ,
cunoştinţe tehnice privind agricultura şi practicarea meşteşugurilor.
 Desemnaţi sub numele de ,,fiii palatului’’ aceştia alcătuiau ierarhie administrativă care se ocupa de:
.

7
 -asigurarea bunei organizări a agriculturii cu tot pachetul de lucrări de irigaţii şi protecţia ogoarelor
împotriva animalelor sălbatice ;
 -activitatea constructivă – fortificarea oraşelor , programele arhitecturale de prestigiu şi arta de
reprezentare ;
 -reglementarea activităţii ceremoniale , cu diferite ocazii- primirea de audienţe, sărbători
 -organizau activitatea militară – de apărare şi cucerire.
6. Această aristocraţie politică era recompensată de rege prin redevenţe şi concesii din domeniile regale şi
ale templelor devenind ea însăşi deţinătoarea unor domenii sau unităţi de producţie meşteşugăreşti.
 De asemenea regele dispunea de un sistem, de daruri şi prestaţii ceremoniale care recompensau
serviciile deosebite.
7. Aparatul birocratic politic era completat de unul administrativ la fel de riguros ierarhizat pus sub
autoritatea unui scrib :
 care ţinea contabilitatea strictă a cheltuielilor şi drepturilor în natură a producătorilor direcţi .
 Ne-au rămas de la mesopotamieni adevărate liste contabile care dovedesc un control strict al
economiei.

8. Ierarhia politică şi cea administrativă erau complementare şi aveau la îndemână ca instrument


autoritar de lucru organizarea juridică şi legislaţia .
 Funcţia legislativă făcea parte din prerogativele regale , regele fiind care primea de la zeu legile de
inspiraţie divină, revelate.El îndeplinea de asemenea funcţia de instanţă supremă.
 Şi în ceea ce priveşte organizarea juridică avem nivele ierarhice: instanţele primare erau stabilite la
nivelul celor mai mici unităţi administrative iar cele de apel la nivelul celorlalte eşaloane
administrative-provincii.
 Organizarea juridică o completează şi o copiază pe cea socială şi politico administrativă mergând pe
aceeaşi idee a centralizării puterii în mâna regelui – preot.
Sistemul juridic mesopotamian aşa cum a fost el exprimat în Codul de legi al lui Hammurabi se sprijină
pe principiul talionului şi dreptului patrimonial.
 În perioadele mai vechi s-a afirmat tendinţa înlocuirii pedepselor corporale cu răscumpărări .În
perioada asiriană se prefera însă aplicarea pedepselor fizice care au fost chiar agravate şi s-a instituit de
asemnea pedeapsa cu moartea prin înecare, ardere sau tragere în ţeapă. Alte pedepse erau mutilările
corporale şi munca forţată; pedeapsa cu privare de libertate nu exista.
 Codul lui Hammurabi , considerat a fi cea mai veche încercare de reglementare legislativă nu este
totuşi primul de acest fel. Înaintea lui Hammurabi a existat o activitate legislativă coerentă la nivelul
societăţii mesopotamiene – cel mai vechi cod fiind atribuit regelui sumerian Ur – Nammu din oraşul
Lagaş.Au existat şi alţi regi legiuitopri înaintea lui Hammurabi – Urukagina ,Gudea .
Codul lui Hammrurabi a juns până la noi sub forma unei stele de diorit negru pe care sunt gravate
cele 282 de articole .

Concluzie structură politică , administrativă ,juridică.

 În Mesopotamia avem de-a face cu structuri centralizate şi piramidale impuse de organizarea


agriculturii de irigaţie şi de o anume mentalitate aparţinând despotului oriental ajutat de aparatul
birocratic numeros şi eficient.
 Aceste structuri funcţionale la nivelul fiecărui oraş –stat în parte sunt de asemenea integrate şi
funcţionale la nivelul teritorial al marilor imperii care le menţin şi le dezvoltă.
 Trebuie să considerăm că încă de la începuturile antichităţii mesopotamiene , oraşele – state ca unităţi
teritoriale, administrative şi politice se aflau în raporturi conflictuale şi hegemonice.Hegemonia şi-o
disputau marile oraşe –stat- Babilonul.Ur,Assur etc.

8
 Într-o altă etapă raporturile sunt şi confederative – asiro-babilonienii – şi sunt exprimate în amplasarea
zeităţilor cucerite în templele cuceritorilor consfinţind alianţele.Cu alte ocazii zeităţile sunt pedepsite
simbolic.
 Deci avem de-a face cu un imperiu teritorial ,cu o organizare politică puternic centralizată ,ierarhică .
 In acest cadru cele două poluri ale puterii – regele şi clerul pot fi adeseori în conflict , singurii în
măsură să se opună puterii despotice a regelui fiind preoţii.

ORGANIZAREA LOCUIRII ŞI ECONOMIEI – teritoriu şi societate

1. Unitatea de locuire este oraşul care comportă :


 reţea de străzi iniţial meandrice şi înguste (reconbstituire stradă oraş sumerian Ur) ulterior ordonată
după un plan regulat ;
 sanctuare dedicate zeilor principali amplasate pe o zonă mai înaltă care domina oraşul - citadela ,
adesea fortificată
 sanctuare locale amplasate în cartiere cu locuire compactă
 palatul regal controlat şi apărat de o forţă militară importantă .
 Oraşul era înconjurat de ziduri de incintă – uneori avea chiar mai multe incinte .

2.În cadrul oraşului polul puterii era reprezentat de templul principalei divinităţi şi de palatul regal.
TEMPLUL – este un ansamblu de clădiri care polarizează în jurul sanctuarului considerat locuinţa
zeului şi constituind sediul activităţilor de cult, ceremoniale şi rituale. Sanctuarul era tratat monumental şi
supraînălţat pe o terasă în aşa fel încât să domine tot ansamblul.
 parte integrantă a templului era zigguratul - asemănător unei piramide în trepte , cu 3-7 etaje ,
exteriorul fiecăruia fiind colorat diferit cu plăci de ceramică smălţuită(zigguratul din Ur, zigguratul
ridicat de Nbucodonosor la Babilon – turnul Babel dedicat zeului Marduk)
 In afara clădirilor şi încăperilor ceremoniale şi cultice , ansamblul templului mai cuprindea depozite ,
magazine, cartiere rezidenţiale unde locuiesc oficianţii cultului , instalaţii economice – hambare,
magazii, staule şi administrative – şcoli,arhive-biblioteci .
 Cel mai reprezentativ şi complet rămâne sanctuarul zeului Marduk ridicat la Babilon cu cele două
unitpăţi componente : templul apariţiei –ESAGILA şi zigguratul ETEMENANKI.
Templul era :
 centru cultic
 centru economic care desfăşura activităţi economice , comerciale ,operaţii bancare - -
împrumuturi.Arheologii au descoperit în templele mesopotamiene adevărate registre contabile riguros
ţinute de scribii templului,liste de preţuri maximale pentru toate produsele aflate pe piaţa statului
precum şi documente comerciale ale negustorilor şi persoanelor particulare – contracte,tranzacţii oferte
depozitate în incinta templului.
 centre de cultură: templele aveau şcoli unde erau instruiti scribii care vor forma grosul aparatului
functionăresc şi birocratic, tot aici se aflau atelierelor artiştilor şi artizanilor – căci arta era pusă în
slujba divinităţii şi controlată de templu, aici se redactau şi se păstrau în biblioteci şi arhive majoritatea
scrierilor cu caracter istoric , religios sau ştiinţific.Tot templu se presupune a fi fost centrul activităţilor
de observare a astrelor.

PALATUL – apărut de timpuriu şi având dimensiuni impresionante –


 ex.palatele de la Dur Şarukkin ,Assur şi Ninive – asiriene , cel sirian – de la Mari –al regelui Zimirlin
şi palatul de la Babilon –cu grădinile suspendate ale Semiramidei,
 era locuinţa regelui – preot
 cel mai important pol al puterii – unde domnea despotul oriental.
9
 pol ceremonial –fiind dotat cu încăperi speciale şi adăpostea principala garnizoană a oraşului.
 Ca şi templul şi palatul avea clădiri economice şi administrative fiind centru economic şi pol al
activităţii politice şi administrative.
 Poseda ateliere meşteşugăreşti ,centre de artişti , teritorii agrare , depozite şi hambare.
 Toate această multitudine de încăperi erau reunite în jurul unor curţi interioare iar intrarea în palat se
făcea prin porţi monumentale străjuite de turnuri masive.
 Palatul avea aspect de cetate întărită.

ORGANIZAREA ECONOMIEI

1. La baza întregii economii mesopotamiene se afla agricultura .


 Sistemul de organizare a agriculturii în Mesopotamia era organizat încă din perioada chalcoliticului
 coerenţa sa impusă de necesitatea construirii şi întreţinerii canalelor de irigaţie , va fi menţinută fără
modificări esenţiale de-a lungul întregii istorii a Mesopotamiei.
2. Solul era în întregime proprietatea zeului.
 Acest fapt ascundea dreptul eminent al regelui - preot de a dispune de teritoriile fertile . Dreptul regelui
preot era însă justificat de funcţia sa de conducător absolut al grupului birocratic care coordona
lucrările publice :
 de asigurare a canalelor de irigaţii ,
 de organizare teritoriala –cadastrul ,
 de organizare a producţiei agricole – prin reglementarea lucrărilor şi sistemelor agrotehnice.

3. Populaţia producătoare – formată din ţărani şi meşteşugari , trăia în unităţi teritoriale distincte – sate
sau în teritoriul marilor oraşe .
 Ei depindeau de palatul regal şi de temple sau de curţile marilor demnitari carora li se concesionase
domenii funciare şi unităţi de producţie meşteşugărească drept recompensă pentru serviciile eminente.
 Gospodăria ţărănească era organizată pe principiul autarchic – adică al unei unităţi productive închise
care îşi produce singură tot ce are nevoie pentru supravieţuire: hrană, îmbracaminte etc
 Locuitorul unei astfel de gospodării îşi plătea redevenţele către proprietarul eminent al solului – regele
şi templul, şi prisosurile de produse le punea în circulaţie.
 Din punct de vedere al organizării interne , gospodăria ţărănească era dispusă în jurul unei curţi
centrale , care cuprindea pe o latură construcţiile economice – grajduri, ateliere, depozite şi pe o altă
latură locuinţa propriu-zisă cu vatra de foc.Curtea centrală era prevăzută cu un puţ atunci când sursa de
apă nu era comună.
 Dotările tehnice ale gospodăriei ţărăneşti celei mai avansate pentru epocă constau în : plugul cu
brăzdar de bronz iar mai tărziu , în epoca siriană – plugul cu brăzdar de fier.De asemenea foloseau
tracţiunea animală încă de la începutul epocii sumeriene – care trase de boi sau asini ( stindardul din
Ur).Restul utilajului agricol era atât din metal cât şi din piatră sau din lemn – cuprinzând o gamă
destul de variată de unelte.
 Zootehnia pare de asemenea a fi fost destul de dezvoltată – pe multe din reliefuri fiind reprezentate
scene pastorale al căror protagonist este chiar regele – friza lăptăriei, El Obeid. Alte scene ne
informează despre existenţa construcţiilor economice dedicate creşterii animalelor – grajduri construite
din trestie sau stuf.
 Dezvoltarea meşteşugurilor şi tehnicilor meşteşugăreşti este susţinută de existenţa în număr suficient
de mare a uneltelor de lemn , metal şi piatră.
 Cum multe din materiile prime folosite la confecţionarea uneltelor,armelor, podoabelor şi obiectelor de
reprezentare nu se găsesc în Mesopotamia presupunem că exista şi o foarte dezvoltată activitate de
schimb exercitată atât pe o piaţă internă cât şi pe pieţele externe de unde erau importate materii prime.

10
 Acest lucru ne determină să presupunem dezvoltarea mijloacelor de transport – pe uscat – caravenele
şi pe apă – fluviale şi maritime.

CE ÎNSEAMNĂ CIVILIZAŢIA MESOPOTAMIANĂ


 cea mai veche formă de cultură urbană
 cele mai vechi temple amplasate într-o zonă specială a oraşului – stat ;aveau rol economic şi spiritual
 cea mai veche scriere
 cel mai vechi cod de legi
 cele mai vechi scrieri literare şi liturgice , cele mai vechi texte ştiinţifice
 cea mai veche arhitectură monumentală , care foloseşte ca sistem de acoperire arcul şi bolta sau
planşeulş
 cele mai vechi şcoli şi cele mai vechi biblioteci arhive.

IRADIEREA IN AFARA TERITORIULUI

 Civilizaţia mesopotamiană a iradiat mult dincolo de graniţele teritoriale ale imperiilor create aici de-a
lungul istoriei zonei.
 Limitele văii celor două fluvii au fost depăşite iar iradierea civilizaţiei mesopotamiene a dat naştere
unor forme noi de civilizaţii – derivate şi aculturate.
 pe coasta de est a Mediteranei – în Siria
 în Asia Mică – civilizaţia hittiţilor din Tracia şi Anatolia
 a avut legături strânse cu statul Urartu din Caucaz –unde se aflau mari zăcăminte metalifere
 Africa s-a întâlnit cu o altă iradiere culturală , a civilizaţiei egiptene , ambele influenţând civilizaţia
feniciană.

Bibliografie selectiva:

Lector universitar Miron Ciho-Istoria Orientului antic 2006,pag.162-178

Lector universitar Miron Ciho-Istoria Orientului antic 2006,pag.186-190

Ath.Negoiţă-Gândirea assiro-babiloniană în texte,Bucureşti,1975

Lector universitar Miron Ciho-Istoria Orientului antic 2006,pag.142-147

Samuel Noah Kramer – Istoria începe la Sumer

11