Sunteți pe pagina 1din 25

Cum se administreaza APISAN-FORTE

PRECIZARE SOLICITATA DE CITITORII REVISTEI

* Va rugam sa folositi doar linguri de lemn sau plastic *

Se ia o lingura dimineata, pe nemancate (25-30 g). Pentru a se scoate preparatul din borcan, se va
folosi o lingura de lemn umezita cu apa, in felul acesta Apisanul nu se va mai lipi. Se interzice
folosirea lingurilor de metal. Portia de Apisan se tine sub limba 3-5 minute, pana se topeste, apoi
se inghite. Asta face ca Apisanul-Forte sa aiba o eficienta mai mare decat daca ar fi inghitit
imediat. Apisan-Forte se administreaza timp de 3 luni, cate o

lingura pe zi.

Tratamente interne cu Apisan-Forte

Avand o structura biochimica complexa, Apisan-Forte este indicat ca adjuvant in tratamentul


unui mare numar de boli, in prevenirea acestora, precum si in asigurarea starii de sanatate
permanenta a organismului.
Apisan-Forte este indicat:
* in mentinerea generala a starii de sanatate si in obtinerea unor performante superioare in
activitatea fizica si intelectuala pe care o desfasoara copiii, tinerii, adultii si varstnicii;
* in perioada de refacere a organismului, dupa unele imbolnaviri (convalescenta), dupa eforturi
fizice sau psihice prelungite sau in stari fiziologice deosebite (la copiii in perioadele de maxima
crestere, la femeile gravide sau in perioada in care isi alapteaza copiii);
* in perioadele sau situatiile in care organismul dovedeste o rezistenta scazuta la imbolnaviri; in
timpul sau dupa boli microbiene, virotice, in timpul evolutiei unei boli canceroase, in stari de
subnutritie etc.;
* pentru impiedicarea aparitiei precoce a fenomenelor celulare de imbatranire a organismului
prin actiunea puternic antioxidanta pe care o poseda preparatul;
* mentinerea si dezvoltarea masei musculare la tineri;
* in starile de subnutritie provocate de boli acute severe, boli care tulbura metabolismul normal
(cancer, operatii pe cavitatea bucala sau pe tubul digestiv);
* in stimularea dezvoltarii si a fiziologiei normale a sistemului nervos, datorita efectului
neurotrofic, energizant al Apisan-Forte;
* hepatoprotector, in cazul diverselor suferinte ale ficatului (hepatite cronice, ciroze);
* cardioprotector - fiind intens energizant pentru miocard, preparatul este indicat in starile de
suferinte cardiace: insuficienta cardiaca, cardiopatie ischemica. Continand ruton - substanta
vasculotrofica, este indicat si in boli vasculare periferice;
* laxativ (indicat in constipatia cronica), dar si enbiotic (regleaza flora microbiana intestinala,
usor de dereglat prin administrare de antibiotice pe cale orala si timp mai indelungat);
* ateromatoza si ateroscleroza, avand efect hipocolesterolemiant si hipolipidemiant.
* fiind un supliment nutritiv "viu", pastrandu-si intacte substantele enzimatice si hormonale, este
indicat in cazurile de disfunctii hormonale (functia sexuala, tiroidiana) si in pierderea precoce a
podoabei capilare;
* in grabirea procesului de cicatrizare si vindecare a unor leziuni cutanate (plagi, ulcere
varicoase, arsuri, escare, cangrene) si totodata de combatere a infectiei locale (efect
antibacterian), administrat pe cale externa;
* singur sau asociat cu ceai expectorant, este recomandat in combaterea tusei rebele si
favorizarea expectoratiei;
* amelioreaza functia vizuala, diureza si intarzie instalarea hipertrofiei benigne de prostata;
* prin gustul sau dulce, placut, este indicat ca edulcorant (indulcitor) in alimentatie si corectiv
pentru alte preparate naturale sau chimice cu gust dezagreabil.

Contraindicatii

Produsul nu prezinta efecte secundare. Singura contraindicatie o constituie diabetul, die ca este o
forma de diabet congenital (innascut), fie dobandit.
Ing. BOGDAN VICTOR - Bucuresti, tel. 021/242.67.36, 0723/74.23.98

Aur pentru "Apisan"


Ing. BOGDAN VICTOR, premiat la Salonul International de Inventii de la Geneva

Il cunoasteti, desigur, din revista "Formula AS", unde publica raspunsuri la probleme grave
de sanatate. Si-l mai cunoasteti din multumirile cititorilor pe care i-a vindecat. Demn urmas al
celebrului Valeriu Popa, si-a egalat profesorul in eficienta si faima. Dovada? O medalie de
aur pentru "Apisan", un remediu naturist de exceptie

- Stirea a facut deja inconjurul pamantului: ati luat recent, in Elvetia, o medalie de aur pentru
"Apisan Forte". Motiv de bucurie atat pentru dvs., ca inventator, cat si pentru revista noastra

, careia i se confirma increderea pe care v-a acordat-o ca terapeut... Cum a fost?

- Am reusit sa primesc brevetul de inventie pentru "suplimentul nutritiv apicol si procedeul de


obtinere al produsului Apisan Forte" in 2006. Depusesem o cerere in 7 mai 2003, am fost luat in
evidenta Oficiului de Stat pentru Inventii si Marci, apoi dosarul meu a fost verificat, controlat si
apreciat, si-n cele din urma am primit brevetul de inventie pentru acest preparat. De curand, intre
2-6 aprilie, a avut loc la Geneva al 36-lea Salon International de inventii, de tehnici de productie
si procedee noi. Cu o luna inainte de acest eveniment, am participat la o preselectie; am depus in
Romania dosarul cu produsul meu si am asteptat sa-mi fie analizata inventia. Dintr-o sumedenie
de dosare din diverse domenii au fost alese 50 pentru participare, printre care si dosarul meu. Am
plecat la Geneva inarmat cu Apisanul, cu documentatia necesara, incluzand si cateva cazuri
vindecate prin tratamentul meu naturist. Juriul international (alcatuit din 79 de persoane) a
examinat toate cele 509 inventii din toata lumea, grupate pe 47 de specialitati. Clasa la care am
participat eu, clasa Q, se referea la alimentatie, cosmetice, sanatate, igiena si medicina
alternativa. Din cele 47 de inventii prezentate, eu am primit diploma de aur, cu felicitarile
juriului. Pe langa asta, am mai primit o diploma si o cupa - ca premiu pentru cea mai buna
inventie - din partea Asociatiei inventatorilor din Hong Kong si China. Foarte multi au fost
interesati de preparatul meu si chiar am primit oferte de colaborare din partea unor medici. Cele
200 de carti de vizita cu care plecasem s-au epuizat pe loc.

- Sunteti inginer de profesie. Cum ati ajuns la tratamentele naturiste?

- Intr-adevar, sunt inginer constructor, brasovean get-beget, dar bucurestean prin adoptie, dupa
terminarea facultatii (in 1967) in Bucuresti. In privinta tratamentelor naturiste, totul a pornit de la
boala. Ma vedeti acum cat sunt de plin de viata, dar sa stiti ca la 33 de ani, sufeream de
reumatism, de cardiopatie ischemica, tensiune oscilanta si gonartroza, iar doctorii imi
propusesera sa port o proteza la genunchiul drept. Ma saturasem cat colindasem prin cabinetele
medicale si prin spitale. Nu mai voiam sa iau medicamente si m-am interesat cu ce metode, altele
decat cele clasice, sa incerc sa ma tratez. Asa am aflat de apiterapie. Si cum voiam cu tot
dinadinsul sa ma vindec, m-am pus cu burta pe carte. Mai intai, m-am inscris in 1974 la un curs
de apicultori, in '75 mi-am luat trei stupi, si de-atunci - pe langa meseria de inginer constructor -
am ramas si un apicultor pasionat. Incet-incet, am experimentat pe mine toate produsele apicole,
dar le-am incercat si pe cei din familie, pe prieteni, iar verdictul era acelasi: toata lumea ramanea
uimita de cat de bine se simtea. In paralel, studiam. Nu ratam nici un simpozion, imi notam tot
felul de remedii, fie pentru mine, fie pentru cine ar fi avut nevoie de ele. Aveam deja un dosarel
cu fiecare produs apicol si-n ce afectiuni actioneaza mai bine. Am reusit sa-mi vindec toate
necazurile, dar mai ales cardiopatia ischemica, astfel ca acum, la 65 de ani, am inima de
astronaut...

- Pe Valeriu Popa, marele dvs. indrumator, cum l-ati intalnit?

- Intalnirea cu Valeriu Popa mie mi-a schimbat destinul, si cred ca nu sunt singurul. Norocul
facea sa fim colegi de serviciu in acea perioada, asa ca toata ziua-buna ziua il tot intrebam de
una, de alta. Era un inginer bun, dar cred ca faima lui crescuse mai ales datorita unor calitati
care-l deosebeau cu mult de noi. Era pasionat de tratamentele neconventionale, dar avea si niste
capacitati deosebite, as zice paranormale, si asta cred ca m-a atras cel mai mult la el. Dar veneam
si eu din urma cu preocuparile mele apicole si i-a placut ca eram studios. Cum stia de afectiunea
genunchiului meu, imi pune intr-o zi in brate o plansa cu talpa piciorului si punctele de
reflexoterapie si-mi spune: "Bogdane, invata!". Si-am invatat.

- Vorbiti mai mult despre Valeriu Popa, cum era ?

- Am fost colegi zece ani, din '75 pana-n '85. El era inginer textilist si era director general in
Inspectoratul de stat pentru controlul calitatii produselor. Dar in afara programului era pasionat
de tratamentele naturiste si dadea sfaturi oricui i le cerea. Nu gresea niciodata. Ii spunea cate
unuia ce boli avusese la patru ani, ce-l supara in prezent, dar si ce predispozitii are, si-i
recomanda, pe loc, si tratamentul naturist: ceaiuri din plante, reflexoterapie, regim alimentar,
regim cu apa distilata. Le scria pe fasiute de hartie. Punea diagnostice si daca o persoana ii arata
doar poza unui bolnav.

- Cum va explicati aceste insusiri iesite din comun?

- Era clarvazator. Sa vedeti o intamplare: vine intr-o zi un barbat la el si-i spune ca i-a disparut cu
ani in urma fata si nu stie ce sa mai faca. Domnul Popa l-a pus sa aduca o harta cu imprejurimile
Bucurestiului si-a pus mana intr-un punct: "Uite aici, in albia secata a unui parau, in cotul asta,
cauta la un metru de mal si la o jumatate de metru adancime si-ai sa gasesti scheletul fetei tale".
Si exact asa a fost! L-am intrebat odata: "Domnule Popa, cum va vin informatiile astea, de unde
le stiti?". "Nici eu nu stiu, Bogdane. Informatiile sunt in capul meu si eu le spun cu voce tare".
Tot ce gandeai - iti reproducea imediat cu voce tare. Sa va dau alt exemplu de clarviziune. La un
moment dat, cand era inginer la "Suveica", vine un tip sa se angajeze ca strungar, chiar in sectia
lui, iar Valeriu Popa scrie pe cererea omului: "Nu sunt de acord cu cererea acestui criminal si
sinucigas!". Si semneaza rezolutia. Ajunge hartia la director, la seful cadrelor si iese scandal.
Chemat "la ordine", el spune c-a scris si-a semnat in deplina cunostinta de cauza. Directorul il
angajeaza, totusi, pe acel om si se uita conflictul. Peste cativa ani, face valva in Bucuresti o
crima. Este gasita moarta, intr-un apartament, o tanara, iar agresorul se aruncase pe geam. De
fapt, agresorul (strungarul cu cererea de angajare la "Suveica") a incercat sa-si violeze nora, fata
s-a impotrivit, s-a impiedicat, s-a lovit la cap de calorifer si-a murit pe loc, iar socrul ei s-a
aruncat pe fereastra de la etaj. Si de data asta, prorocirea domnului Popa fusese exacta. L-am
intrebat de cand s-a trezit cu capacitatile astea si mi-a zis ca-n tinerete fusese tare bolnav de
cancer, la un pas de moarte. Atunci s-a produs ceva - n-a vrut sa-mi dea amanunte, dar ceva-ul
ala i-a deschis un alt ochi, spiritual. Era un om profund pozitiv si credincios, fara sa faca tapaj
din asta. Si tratamentele, cand ii erau solicitate, tot asa ii veneau - din cap. Avea informatia gata
pregatita, parca, pentru fiecare bolnav in parte, de parca ar fi citit-o de undeva...

- V-a dat si dvs. acele retete ale lui?

- Da, mi-a pus intr-o zi in brate un teanc de foi si mi-a spus sa gasesc o dactilografa buna si sa
copiez retetele in mai multe exemplare. Erau tratamente pentru toate bolile pe care le intalnise el.
Cu timpul, eu am imbunatatit, as putea spune, tratamentul lui, in sensul ca am mai scurtat timpul
de vindecare. Valeriu Popa zicea asa: daca un om e bolnav de 10 ani, se va face bine in 15 ani,
daca respecta regimul alimentar dat de mine. Eu zic astazi ca daca bolnavul urmeaza regimul
necesar, isi face masajul reflexologic corespunzator, postul cu apa distilata (eu am facut si niste
calcule si stiu exact ce efecte are), programul de meditatie, si daca-i dau si Apisan Forte, timpul
de vindecare se reduce de la 15 ani la 15 luni... Am cazuri certe de vindecare, iar Apisan Forte
are menirea sa reduca foarte mult aceasta perioada de vindecare.
- Fiindca tot vorbim despre Apisan si pentru ca tocmai a fost premiat, spuneti-i si lui povestea.

- Am plecat pur si simplu de la actiunea benefica a unui alt produs apicol - pastura. Este hrana
folosita strict in stup, cu care sunt hranite timp de 21 de zile larvele din care vor iesi albinele
lucratoare. Pastura este facuta din polen, la care albinele adauga o secretie de-a lor, hai sa-i
spunem un fel de saliva cu continut in enzime, fermenti si are un gust acrisor. I-am dat odata unei
doamne, al carei baiat avea hepatita cronica, un kilogram de pastura. Doctorul, care mai inainte
spusese ca baiatul nu mai are nici o speranta de vindecare, i-a spus, dupa control, ca ficatul
copilului este ca de nou-nascut. Asa am inceput sa ma gandesc la un preparat realizat cu ajutorul
albinelor si-al cunostintelor mele si cu calitatile pasturii. Asa a aparut, pe la inceputul anilor '80,
Apisanul. Dar si de data asta m-au ajutat sfaturile lui Valeriu Popa. Sfatul cel mai important a
fost sa nu folosesc la prepararea lui vreun instrument de metal sau de inox, ci numai lemn, sticla
sau plastic. M-a mai consiliat la realizarea Apisanului Forte si doctorul in medicina Octavian
Popescu. Astfel, in 2003, am solicitat sa obtin brevet de inventie pentru el, iar pe 8 mai 2003 am
primit de la Ministerul Sanatatii, prin Institutul de Sanatate Publica, aprobarea pentru acest
produs, iar in 2006 am obtinut dupa cum v-am spus brevetul de inventie.

- Ce face Apisanul atat de deosebit?

- Acest preparat contine acizi nucleici nealterati, si asta da produsului meu calitati deosebite.

- Cum trebuie administrat Apisan Forte?

- Pentru a avea o eficienta cat mai mare, am conceput un ansamblu compus din tratamentul
alimentar, post, administrare de Apisan Forte si, unde e cazul, chiar masaj terapeutic - ma refer la
afectiuni. De fapt, trebuie sa reamintesc ca multe dintre tratamentele si regimurile alimentare le
datorez marelui Valeriu Popa, care m-a incurajat tot timpul, m-a indrumat si cu care ma sfatuiam
deseori. Nu trebuie uitat, totusi, ca dupa 35 de ani, celulele corpului omenesc incep sa se
degradeze, iar acizii nucleici saracesc in informatie genetica. De aceea, n-ar strica ca, o data sau
de doua ori pe an, chiar un om sanatos sa faca o cura de Apisan Forte, astfel organismul si-ar
completa cantitatea de acizi nucleici care lipseste si s-ar evita unele afectiuni.
- Care sunt afectiunile in care Apisan Forte da rezultate?

- Iata in ce cazuri preparatul meu da rezultate foarte bune: * le este foarte util copiilor in perioada
de crestere; * da energie in cazul persoanelor care depun atat efort intelectual (elevi, studenti),
cat si fizic (sportivi de performanta), si-n mod special le e util varstnicilor; * creste imunitatea
organismului, de aceea e util atat in prevenirea aparitiei tumorilor, cat si in combaterea bolilor
canceroase; * stimuleaza activitatea cerebrala (la copii, la cei cu afectiuni ale creierului, dar si
pentru un somn bun); * previne si inlatura unele dereglari hormonale; * benefic in afectiuni ale
prostatei; * tonifica unghiile si pa-rul; combate constipatia, colita, insuficientele digestive;
previne ateromatoza cerebrala, cardiaca si oculara; * stimuleaza intarirea peretilor venelor (cu
rezultate bune in flebite, varice si hemoroizi).

- Cum se administreaza Apisan Forte?

- Eu ii sfatuiesc pe cei interesati sa ia in fiecare dimineata, pe nemancate, cam 25-30 g intr-o


lingurita de lemn si sa-l portioneze in bucati mici, care se tin sub limba pana se dizolva.

Pe d-l Bogdan Victor il puteti contacta la telefoanele: 021/242.67.36, 0723/74.23.98


Am probleme la ochi cauzate de calculator"
(Raspuns pentru IONUT A. - Iasi, F. AS nr. 801)

Prin natura profesiei mele folosesc si eu zilnic calculatorul. In afara disconfortului in fata
ecranului, nu am simtit practic vreo problema de natura organica, dar, totusi, din
prudenta, mi-am procurat un dispozitiv de protectie impotriva radiatiilor electromagnetice
de orice fel. Nu sunt o persoana naiva, nu sunt ipohondra, cred totusi in descoperirile
stiintei, dar nu astept minuni. Si totusi, minunea a aparut! In urma unei raceli, desi am
urmat un tratament lung si minutios, am ramas de vreo 3 luni cu o tuse seaca (din gat),
suparatoare, sufocanta uneori (mai ales seara). La aproximativ o ora de la purtarea
dispozitivului, tusea a disparut total, iar a doua zi am observat ca ochiul stang, care de
obicei era congestionat, s-a limpezit. Il recomand cu multa caldura nu numai utilizatorilor
de computer, ci si tuturor oamenilor care in masura mai mare sau mai mica sunt in
preajma aparatelor de radiolocatie, xerox, laser, fizioterapie, videoterminale si televizoare,
aparate de masura si control, cuptoare cu microunde, mijloace de comunicatie prin radio si
televizor, transport electric etc. Dispozitivul este produs sub licenta nr. 23759 Ucraina si
6548752 - USA.
Telefonul firmei distribuitoare este 0732/38.86.63 si dupa cate stiu, site-ul e inca in
constructie - va fi activ in curand. Multa sanatate va doresc.

S-a uitat la mine si mi-a spus cu brutalitate:


ai cancer, doamna!"

MARIA TEWE, educatoare in Campulung Moldovenesc

Are 59 de ani, este bucovineanca, si intr-o zi nefasta a vietii ei, un medic i-a dat o stire
ucigatoare: "Doamna, aveti cancer". Era o zi luminoasa de primavara, cand viata ei s-a aflat
fata in fata cu moartea. Doar ca Dumnezeu a vrut altfel. Printr-un tratament al terapeutului
Victor Bogdan, pe care l-a descoperit in revista "Formula AS", Maria Tewe e azi un om pe
deplin sanatos. O poveste miraculoasa, pe care ne-am propus sa v-o relatam

"Gata, o sa mori!"

- In zilele noastre, cuvantul "cancer" e unul dintre cele mai folosite de pe pamant. Putini oameni
constientizeaza insa faptul ca li s-ar putea intampla oricand, si lor, din senin. Iertati-mi
indiscretia: ce simte cineva, cand i se spune asa, deodata: "Ai cancer"!

- Foarte putini medici din Romania stiu sa dea "vestea" asta. Mai ales cei din Bucuresti. N-au
nici o delicatete, nici o omenie, unii iti spun in fata: "Gata, o sa mori". Te prabusesti psihic
imediat. Nu isi dau seama cat de important e sa ii vorbesti unui pacient despre aceasta boala
necrutatoare, cat de mult conteaza gandul bun, pozitiv, in tratarea ei. Cand mi s-a spus prima data
"cancer", parca m-ar fi izbit cu ceva in fata. Doctorul s-a uitat la mine si mi-a spus cu brutalitate:
"Ai cancer, doamna!". Am ametit. Cancer! Eu am 59 de ani, sunt educatoare in Campulung
Moldovenesc, traiesc printre copii, printre oameni. Desi barbatul meu a murit de mult, imi place
sa ies din casa, sa privesc lumea, muntii, natura, intotdeauna am fost inconjurata de oameni cu
care vorbesc si care cred ca ma respecta, ma pretuiesc intr-un fel. Iar eu stiam de atatea cazuri de
campulungeni care murisera de cancer, mai ales de cancer de colon, ca al meu. Apoi, i-am vazut
prin tara. Sunt pline spitalele de ei. Pline! Pline! La noi, in Bucovina, se zice ca din cauza
Cernobalului sau a alimentatiei, caci aici muntenii mananca foarte multa carne, mancaruri grele.
Si mie imi placea sa mananc foarte gras, sarat, picant - nu puteam trai o zi fara carne - nu aveam
nici cea mai mica idee despre ce inseamna medicina naturista. Si, ce e cel mai trist, cancerul nu
doare. E ca o alta vietate care creste in pantecul tau si face pui, tumorile se inmultesc cu o viteza
uimitoare, iar cand doare, e deja gata, sfarsitul, metastaza. Ce sa va spun? Pe mine ma durea
uneori burta, noaptea, asa, ca si cum as fi fost balonata. Putin, o durere surda. Am fost la medic,
mi-am facut analizele - nimic! Mi-au zis: mancati iaurt Actimel, de astea... Dupa mai multe luni,
a inceput sa mi se faca rau in clasa, intre copii. Asa, o stare ca de lesin, si parca aveam ceva rece
pe spate. M-am dus la spital. Alte analize, ecograf... Tot nimic. Iar eu ma simteam tot mai rau.
M-am dus la spital la Cluj, la un medic specialist. Iarasi toate analizele au iesit bune. Si apoi,
dintr-odata, verdictul, venit atat de tarziu si atat de brusc: "Doamna, aveti cancer!".

Seringa rosie

- Nu exagerati? Chiar atat de incompetent este azi sistemul medical din Romania?

- Eu spun doar ceea ce am trait. Nu v-as dori sa vedeti vreodata cum arata spitalele de oncologie,
mai ales cele bucurestene.
Un mare sprijin moral: copiii

Filme horror! Marea majoritate a pacientilor sunt ajunsi acolo in ultimul stadiu. Sotul meu a fost
german - in Germania, daca lipsesti la controalele periodice, iti platesti singur tratamentul final.
In China, medicii cei mai bine platiti sunt aceia care au cei mai putini pacienti. Te obliga sa vii la
control. Insa in Romania, doar la Cluj, doctorii inca mai sunt oameni adevarati. Doar acolo!
Acolo sunt mai atenti, nu te vad doar ca pe un animal adus la taiere. M-au operat de doua ori, mi-
au extirpat trei sferturi din colon. Dupa prima operatie, din cauza unor probleme cu inima si
anemia, am fost in pragul mortii. Moarte clinica. La a doua operatie, abia atunci cand "m-au
deschis" au observat ca tumorile se extinsesera de la colon la ficat: cancer cu metastaze. Astea nu
se mai puteau opera. Va dati seama, abia atunci au vazut asta! Nu mai aveau ce sa imi faca. De
acolo am venit la Spitalul Fundeni, cel mai mare spital oncologic din tara.
Se spunea ca sunt "cei mai buni". Era Infernul! Eram cu fiul meu, Michael (are 36 de ani,
locuieste in Bucuresti), stateam pe un pat din sala de asteptare, cu dosarul de la Cluj in maini si
asteptam sa vina un medic. Peste tot era asa, o nebunie, nimeni nu avea timp, toti urlau, nimeni
nu se uita la tine ca la o fiinta omeneasca. Ziceau ca singurul computer tomograf din spital e
stricat, sa mergem la o clinica particulara, unde costa enorm. In plus, ce lipsa de diplomatie: ma
bagasera, inca de la internare, intr-un salon cu cazuri terminale. Femei pe moarte. Am iesit. Ma
uitam in jur si ma infioram. Sute si sute de bolnavi ca de pe alta lume, ca "aliens" aia din filme,
slaaabi, palizi, si toti fara par. Toti chei! Tineri, studenti.... Cele mai multe erau femei. Femei
tinere, fete atat de frumoase, slabe, cu baticuri pe cap, parca doar ochii lor frumosi mai
ramasesera vii. Veneau toate din oras sa faca chimioterapie. Putin mai sus, un etaj intreg era
numai cu copii. Multi, multi, saloane ticsite. Copii mici, foarte mici! Cancere la ficat, la stomac,
leucemii, vai de capul lor, saracutii. I-am vazut cum ii cobora cu liftul, pe scaune cu rotile, bietii
copilasi, si atunci am inceput sa plang. Plangeam, imi curgeau lacrimi din ochi fara voia mea si
nu le puteam opri. E o jale acolo, in locul acela, nu va puteti inchipui!... La ora 9, am intrat in
spital. Pe la 12, vine la mine o asistenta - cocheta, parfumata, cu parul intr-un coc - cu o seringa
cu ser rosu inauntru. Imi sufleca maneca si da sa infiga acul. Atunci parca am avut o presimtire,
s-o intreb ce injectie imi face acolo. "Eeee, lasati, lasati, haideti sa facem, lasati mana moale..."
Si-n clipa aia mi-am adus eu aminte de citostatice, ca sunt unele de culoare albastra, pentru boli
mai putin grave, si altele rosii, pentru tumori in faze terminale. Chimioterapia! Lichidul din
seringa aia poate distruge si celula canceroasa, dar omoara totul in jur, si celulele vii, de-a valma,
tot organismul. Nu stiam atunci nimica-nimicuta despre asa ceva, dar am intrebat: "Ce e asta?".
Asistenta a zis in treacat, dezinteresata, ca sunt citostatice. Si ce daca? Abia-n acea clipa am avut
eu asa, nu stiu cum, primul semn clar de la Dumnezeu. Eu de obicei sunt foarte cuminte in spital,
fac tot ce mi se zice. Mai ales daca imi spune fiul meu, in care am o incredere totala. Dar atunci
devenisem asa, deodata, foarte... calma. Parca stapana pe mine. O intrebam pe femeia aia: "De
ce? De ce nu m-a intrebat nimeni si pe mine daca sunt de acord? Nu ma pregatiti, nu imi
explicati macar putin ce vreti sa imi faceti?". A venit apoi si un medic, care-i tot dadea zor:
"Doamna, nu e nimic. Mergeti si va tundeti zero, cumparati-va o peruca din oras, din magazin,
pregatiti-va, noi va internam, nu doare, ca doar atata lume face treaba asta...". M-am ridicat de pe
pat, mi-am luat hartiile acelea si am plecat. Imediat! Din clipa aia, am hotarat sa nu mai vad
spitale niciodata.

- Sa inteleg ca dezamagirea fata de aceste spitale v-a indemnat apoi spre medicina naturista?

Cu nepotica ei, fericita ca sta in bratele bunicii

- Cred ca da. Nici acum nu-mi pot da seama ce s-a intamplat atunci in sufletul meu. Doctorii
strigau dupa mine, Michael incerca sa ma mai tina doar putin, sa vorbim cu ei. Am zis "nu". Nu-
mi era teama de injectiile lor, dimpotriva, simteam asa... parca o putere. In rest, nimic. Poate doar
teama ca n-o sa mai am par, si-atunci cand o sa-i iau in brate pe copiii de la gradinita, ei poate o
sa-mi traga peruca aia de pe capul chel si or sa se ingrozeasca. Am plecat si nu m-am mai intors.
Pe urma, am citit in revista "Formula AS" despre acest domn Victor Bogdan si tratamentul sau
uluitor. Va spun: Dumnezeu mi-a indreptat pasii pe aceasta cale. Iar datorita acestui om, iata-ma
acum, in fata dumitale: sunt total vindecata!

Minunea celor 45 de zile

- D-l Victor Bogdan este elev si urmas al marelui terapeut Valeriu Popa si inventator al
produsului Apisan, premiat recent in Elvetia. Totusi, domnia sa este de meserie... inginer. Cum
de ati avut incredere mai mare in el, decat in toti acei medici profesionisti?

- Daca ma credeti, eu nu l-am intalnit niciodata pe acest om. Doar o singura data l-am vazut, la
televizor, chiar acum o saptamana. Trecusera doi ani de la vindecarea mea. Stateam in bucatarie
si numai ce aud ceva, de departe, despre un brevet de inventie pentru Apisan Forte. I-am
recunoscut imediat vocea si am fugit in sufragerie. Atat. In rest, nu l-am vazut niciodata. El mi-a
trimis un dosar, in care erau explicate pe larg toate procedeele, apoi am vorbit fata-n fata doar cu
asistentii si sotia dumnealui - o femeie blanda, extraordinara. Cu el personal am vorbit numai la
telefon. Insa din clipa in care i-am auzit prima data vocea... va spun! Asa, parca o nadejde mare
mi-a patruns in suflet. O liniste, o pace... Era plecat cu stupii, undeva pe dealuri, in locuri doar de
el stiute, unde cresc anumite plante vindecatoare, din care albinele isi iau mierea.
Campulung Moldovenesc Aproape de granita cu Ucraina, aproape de Cernobil ...

Se auzea natura in jur, era doar el, singur cu stupii lui si imi vorbea atat de calm, de deschis, ma
asculta atat de atent si ii cunostea personal pe chirurgii de la Cluj care ma operasera si stia despre
medicina totul-totul. Imi spunea: "Doamna, o sa va vindecati!... Se poate. Nu e greu... Am avut
cazuri mult mai grele, metastaze de 40 de centimetri...". Vorbea cu o asemenea convingere si, nu
stiu... parca avea un har. Mi-a spus ca a fost si el multi ani foarte grav bolnav, avea reumatism,
diabet, cardiopatie ischemica, tensiune oscilanta, si ca toate remediile astea le-a experimentat
mai intai pe el insusi. Vorbea din inima si, mai ales, imi oferea sanatatea... gratis! Aproape un an
am vorbit apoi cu el la telefon. Dumnealui ma suna, pe banii lui, vorbeam si cate o ora
neintrerupt, ma intreba cu drag cum ma simt, ce-am facut, m-a "monitorizat" continuu, pas cu
pas. Incredere! Asta mi-a transmis. Dovada fiul meu, care e mult-mult mai sceptic. Mai ales ca
lui ii spusesera medicii de la Fundeni, in secret, ca mai am doua - trei saptamani de trait si ca - ce
mai! - sa-nceapa sa se gandeasca la "ultimul drum". Va spun: dupa ce l-a ascultat si Michael in
telefon pe omul asta, a spus imediat: "Da, mama, asta trebuie sa facem!". Si ne-am apucat sa
citim amandoi dosarul acela care mi-a salvat viata.

- Este un regim foarte sever, care cere o schimbare a modului de viata. Povestiti-mi pe scurt,
pas cu pas, ce ati facut. Cum ati reusit sa realizati aceasta schimbare in viata si in sufletul
dumneavoastra? Este oare capabil oricine sa urmeze acest tratament?

- M-am gandit si eu mult la asta. Nu. Nu cred ca poate oricine. Trebuie, mai ales, sa vrei sa
traiesti. Nu e usor deloc acest "sa vrei". Sa nu-ti stea mintea decat la insanatosirea ta, sa fii
singur, ca intr-un post, ori sa te ajute cineva cu drag, sa nu trebuiasca sa gatesti pentru altii, sa te
complaci in traiul comod de dinainte ori sa urmezi regimul asta doar asa, automat, ca pe un
tratament de spital. Am incercat sa il tin aproape doua saptamani, mergand mai departe la
serviciu, la gradinita. Nu am reusit. Nu se putea. De aceea, mi-am luat o luna de concediu, pauza
totala. Regimul are 45 de zile si e, intr-adevar, foarte dur, dar ce conteaza 45 de zile, fata de o
viata de om? Da, programul e foarte riguros, daca ai gresit ceva, o chichita (de genul "lasa, c-o
gura de carne de porc nu-mi strica") s-a daramat intreg esafodajul, tot efortul tau de pana atunci.
Ce sa va spun? Absolut tot ce faci CONTEAZA. Trebuie sa constientizezi totul, fiecare
inghititura de mancare, sa ti-o "imaginezi" cum trece prin tine si iti face bine. Totul! La inceput,
acest "tot" mi se parea cumplit si chiar absurd. Clismele acelea cu apa distilata si infuzie de
rostopasca... La fel, spalaturile vaginale cu "Nalba mare", Doamne fereste de "Nalba mica"! Si
cate altele... 7.30 - trezirea. Mestecai jumatate de ora ulei pur, stand in fotoliu. Apoi curatai
limba de 30 de ori cu periuta de dinti, clateai indelung cu apa sarata si iarasi o periai de 30 de ori.
Ora 8 - mestecai malai. Mult timp, tot in fotoliu, pana ce se scurgea saliva, apoi curatai cu alta
periuta... Imi spunea el mie la telefon, d-l Bogdan, ca e pentru "detoxifierea" anumitor glande,
dar nu prea puteam sa inteleg. De ce trebuie atatea amanunte? La inceput, totul ti se pare fara
rost, straniu, mai ales atunci cand tu stii ca esti in pragul mortii. La 9.30, incepeai niste "anumite"
exercitii de gimnastica a bratelor, cu sarituri pe varfuri si respiratie. Practic, nu mancai absolut
nimic gatit, numai niste cereale si legume crude, doar cruditati in cantitati mici - un numar fix de
linguri - si preparate dupa un ritual special. Ritual, da! Nu exagerez. Ritualul incoltirii graului,
neaparat auriu, dureaza zile intregi, de joi dimineata pana sambata seara, dupa un orar exact,
pana ajunge embrionul la 2 mm si radacinile la 5 mm. Muncesti mult si nu intotdeauna iti
reuseste. Daca din 100 de boabe incoltesc mai putin de 85, strici totul. Va dati seama?! Daca ies
80, graul devine otrava, nu mai e bun de nimic. La fel orezul, bine ales si lasat in apa. O ora
intreaga trebuia sa dureze mancatul a patru linguri. Asta era prima masa, la ora 11. O ora! Pe
indelete, dumicat dupa dumicat... Cel mai bine e sa fii singur, cand faci toate astea. Odata a venit
cineva la mine in vizita si i-am prajit niste peste. Bineinteles, eu nu am mancat. Dar cand a auzit
domnul Bogdan, sa moara, alta nu: "Iti dai seama ce ai facut?! Mai bine mancai o bucatica decat
sa stai in mirosul acela! Mirosul e atat de important! Fundamental. El se duce in creier si iti
afecteaza toate simturile, iti intra peste tot. E ca si o crima ce ati facut, doamna Tewe!".

Calea spre tamaduire

- Cum de n-ati renuntat? Cand v-ati dat seama ca tratamentul nu e chiar asa de absurd (caci,
intr-adevar, asa pare), ca el are "un rost"?

- Nu stiu, am vorbit foarte mult la telefon. Mi s-a spus ca la 7 zile si la 21 o sa mi se faca rau.

Viata dupa moarte: calatoare prin lumea larga

Si exact asa a fost. 7, 21. Abia atunci am inteles ca e vorba de "dezintoxicarea" organismului, ca
intreg corpul se preschimba si incepe sa lupte cu boala, cu celula canceroasa. Am inteles totul
singura, cumva "inauntrul" meu. Cancerul e in primul rand o boala de alimentatie, de aici pleaca
si tot asa se vindeca. De alimentatie! Si, mai ales, o boala mentala. Trebuie sa nu te lasi, sa nu te
dai batut, sa alegi o cale si sa crezi cu adevarat intr-insa. Sa ma fi vazut pe mine la piata, in oras!
Cum alegeam graul, o telina mica, musai mica, trei nuci albe-albe, o gulie verde, un patrunjel
gros... Cateva linguri din toate astea, rase si amestecate, erau masa mea de amiaza, de la ora 13,
pe care trebuia s-o "servesc" intr-o ora. O ora! Toata piata Campulungului ma cunostea. Aveam
o batranica, saraca, care mi le alegea, intelegea, caci si la dansa la tara batranii mai foloseau
leacuri de-astea. Sau merele... Patru mari, ionatane. Trebuiau doar cojile de la ele, curate, "fara
nici un punct", doar cojile le mancam la masa de seara, ora 20, infuzate, iar zeama lor o sorbeam
incet, cu lingurita, bineinteles, tot timp de... o ora! Apoi, la ora 21, iarasi clisma, iarasi spalatura
vaginala... Ce sa va mai spun? Sunt foarte multe... Automasajul... La picioare, de trei ori pe
fiecare punct "anumit", cate trei minute, sau masajul "prin calcare" pe un strat de boabe de fasole
intregi sau pietris margaritar.... Dar mai ales Apisanul si mierea! Cautam miere "vie", din aia
care curge, si netratata termic. Mereu miere! Cred ca de la asta mi s-a facut rau la 21 de zile. Prea
mult dulce. Doar cand auzeam cuvantul "miere", mi se facea greata. Toate plantele pentru
ceaiuri, toate legumele se gasesc usor. Dar faptul ca faceai aceleasi lucruri, acelasi protocol,
acelasi program timp de 45 de zile... Asta ma innebunea. I-am spus de mai multe ori la telefon
domnului Bogdan: "Nici daca omoram pe cineva, un preot nu-mi dadea un asemenea canon!...".
El radea si-mi zicea bland: "Poate ca tocmai de aceea. Pentru ca pana acum te-ai omorat chiar pe
dumneata...". Era vesel, calm, rabdator, imi dadea speranta: "Doamna, asa trebuie sa se intample,
asa e normal. Organismul lupta, se curateste, de aceea sufera. Lasati doamna, mai e inca putin.
Rezistati. O sa fie bine...". Slabisem vreo 14 kilograme, eram trasa la fata ca Sfanta Vineri. In
Campulungul asta, toata lumea ma cunoaste si se uita la mine ca dupa o stafie. Oamenii se
speriau, isi faceau cruce. Auzisem ca se vorbeste prin tot orasul ca mai am doar doua saptamani
de trait, ca de la Bucuresti m-au trimis acasa, fiindca nu mai aveau ce-mi face si ca mi se
pregateste inmormantarea. Toti spuneau si chiar credeau asta! Pe cuvant, se fereau de mine pe
strada. Le era jena, simteau parca nevoia sa imi spuna ca le pare rau, ca un fel de "condoleante".
Am multi prieteni doctori in oras - prieteni buni, adevarati! - de la care ceream cate sase litri de
apa distilata pe zi. Apa distilata era esentiala pentru cancerul meu. Ea e pura chimic si cand intra
in contact cu molecula de apa obisnuita din corp, se comporta "ca un burete", absoarbe o mare
parte din toxinele celeilalte ape. Medicii ar fi trebuit sa stie asta. Dar ei credeau ca eu beau toata
apa aia, 6 litri, fara sa mananc nimic. Ce sa le mai explic, ca imi trebuia pentru clisme, ceaiuri si
cate altele?... Vazandu-ma cat am slabit, veneau la mine speriati, sincer ingrijorati: "Mai, cine te-
a invatat prostiile astea? La ce vraci nebuni te-ai dus?! Du-te imediat si mananca! Da, si carne si
paine, tot. Vrei sa te sinucizi? Nu se poate sa stai asa, dupa o operatie asa grava ca a ta...". O
prietena doctorita aproape m-a obligat sa ma mut acasa la dansa, ca sa ma hraneasca, sa ma
ingrijeasca "pana in ceasul mortii". Multi, multi imi spuneau sa ma las, sa nu mai fac prostii. Dar
eu nu m-am dat batuta. Asta a fost puterea, vointa mea. Discutiile la telefon, seara, cu acest
inginer pensionar care isi cara stupii lui prin tara si pe care nu l-am vazut niciodata. Postul asta
negru, care te intareste, iti da asa... o minte limpede. Si va spun, dupa vreo doua saptamani, am
inceput sa ma simt atat de bine!... Nu stiu... E o stare de... usuratate. Paseam mai lin pe strada.
Imi simteam corpul. Tot corpul, parca in fiecare particica a lui. Imi dadeam seama ce e cu mine.
Si vedeam totul cu alti ochi. Casele, strazile, muntii, oamenii... Oamenii aia care se uitau la mine
ca la o muribunda nu stiau ca eu inauntrul meu ma simt atat de... clara. Cred ca niciodata nu m-
am simtit mai bine in viata mea, ca in perioada aceea. Nu am stat la pat, de altfel e interzis! Sa
zaci, sa bolesti, sa nu faci nimica. Nici vorba! Dupa pauza de la inceput, nu mi-am abandonat o
clipa serviciul, prezenta copiilor langa mine m-a ajutat foarte mult. Copiii, curatenia lor
sufleteasca... Tratamentul asta presupune si o "terapie mentala", la fel de importanta ca si
alimentatia, in orice fel de cancer. Acuma stiu: dorinta de vindecare actioneaza in toate celulele
din corpul meu. In celule si in asa-zisii acizi nucleici ADN si ARN. In tot-tot-tot, in fiecare fibra!
Va spun, nu e un basm. Nu-i doar puterea gandului - cum se zice - sau alte chestii paranormale. E
chiar adevarat! Am trait asta. Si Victor Bogdan spunea clar: de 15 ori pe zi spuneti cu voce tare:
"Ma fac bine! Trebuie sa ma fac bine! Doamne Dumnezeule, ajuta-ma sa ma fac bine!". Trei
fraze. Asta face parte obligatoriu din tratament. Iar eu asa am facut. Dupa cele 45 de zile, tumora
a inceput sa se retraga, pana ce a ajuns pe la 1,6 milimetri. Am mers la control si doctorii s-au
minunat: "Cum ai facut, mai femeie?!".
"La revedere", razand. Un miracol!

Apoi am inceput, incet-incet, sa revin la un regim mai normal, tot mai normal. Imi fac si azi
analizele, periodic, mereu. Sunt complet sanatoasa, nu am restrictii la alimentatie, dar renunt la
anumite mancaruri, doar pentru ca asa simt eu, nu pentru ca imi impun. Acum toate astea fac
parte firesc din felul meu de viata. Apisanul, mierea, anumite regimuri. De fapt, doar ma cunosc
putin mai bine pe mine insami. Asta e tot. Si poate fi atat de simplu.... Ma simt, jur! Nu stiu cum
sa va spun... O femeie puternica. De multe ori am asa, o senzatie, ca pot sa fac absolut tot ce
vreau! Totul! Sunt singura, baietii mei sunt barbati, pot face ce vreau eu, pot pleca unde vreau,
chiar cu leafa mea de educatoare calatoresc mult, mai ales in pelerinaje religioase, cu autocarul,
am fost prin multe locuri spirituale din Europa. Dar mai presus de toate simt asa, ca... parca nu
ma mai pot imbolnavi. Da! Ce va spun acuma e ca o spovedanie. Am eu asa, un "secret" in
sufletul meu. Stiu ca daca ma voi imbolnavi din nou, voi putea oricand face inca o data
tratamentul acesta, sau altul, unul mult mai sever, cat de sever ar putea un om sa reziste. Daca am
reusit o data sa trec peste moarte, voi reusi oricand. Asta e acum crezul meu.
DOINA PUREDREA – Bucuresti

Bogdan Victor - str. Ion Berindei nr. 1, bl. S22, sc. 4, ap. 167, sector 2,
Bucuresti, tel. 021/242.67.36, 0723/74.23.98

Valeriu Popa

AMERICA ŞI CANADA
În urma activităţii desfăşurate în America, de ajutorare a unor semeni aflaţi în suferinţă şi a
rezultatelor obţinute de aceştia, revista Zum din New York îi solicită un interviu inginerului
Popa, apărut pe data de 15 oct. 1993, sub titlul "Valeriu_Popa, un Edgar Cayce al românilor-".
Iată câteva fragmente din el:
«...Zum - Cum faceţi că dvs., care sunteţi de profesie inginer şi nu medic, aţi ajuns la adevărate
performanţe medicale?
V.P. - Eu am intrat în corpul uman inginereşte, mergând de la ideea că efect fără cauză nu există.
Ori, un bun cercetător, un bun analist tratează întotdeauna nu efectul, ci cauza. Plecând de la
această premiză, am început să lucrez cu mine pentru că la vârsta de 20 de ani am fost bolnav de
cancer pulmonar avansat. O altă premiză luată în consideraţie a fost aceea că Natura, aşa cum
spunea Humboldt, are întotdeauna dreptate şi că cei care greşesc sunt oamenii. Ori de câte ori
oamenii tulbură echilibrul natural, acest fapt atrage asupra lor consecinţe de la nefaste până la
dezastruoase. De aceea, dintre cei care vin la mine, se autovindecă aceia care înţeleg că sunt
bolnavi pentru că sunt vinovaţi, pentru că au tulburat echilibrul Naturii şi care, în consecinţă, se
apucă să lucreze cu ei înşişi. De fapt eu nu tratez, ci numai constat, iniţiez şi îndrum. Obţine
rezultate cel care ascultă şi respectă ce îşi spune prin mine.
Şi acum daţi-mi voie să dau câteva definiţii ale vieţii, sănătăţii, bolii şi morţii, aşa cum le înţeleg
eu.
Viaţa este cea mai dură şcoală a acestei planete. Prin ea trec toate forţele emanate de la Natură,
Divinitate. Diferenţa dintre şcoala primară, liceu, facultate, etc. şi şcoala vieţii constă în faptul că
în cadrul primelor, examenele se mai pot lua încă prin milă, pile, forţă, bani, pe când la şcoala
vieţii, numai prin suferinţă.
Sănătatea este cea mai perfectă meserie, deoarece corpul uman este cea mai perfectă maşină a
acestei planete. Ori o maşină atât de completă şi complexă, cine o poate conduce altcineva decât
un meseriaş desăvârşit în domeniul sănătăţii pe cale naturală? De unde putem noi învăţa această
meserie? Singura sursă este Natura.
Boala este o manifestare determinată de dereglarea sub limita de toleranţă a fizicului sau a
psihicului.
Moartea este un efect al dezechilibrării peste limita de toleranţă a organismului, dezechilibru pe
care corpul uman nu-l mai poale suporta, având loc în consecinţă disocierea celor două
componente ale sale, fizicul şi psihicul, cel din urmă plecând în alte dimensiuni, în alte sfere de
existenţă. Cum fiecare dintre noi este muritor, ar fi bine să înţelegem cu toţii ce este moartea,
cum are loc acest proces fiziologic şi ce se întâmplă în conştiinţa omului după aceea. Astfel,
pentru că omul are frică numai de ce nu cunoaşte, nimănui nu i-ar mai fi teamă de moarte.
Zum - Domnule Popa, ce puteţi să ne spuneţi despre cauza bolilor?
V.P. - Cauzele principale care duc la îmbolnăviri sunt în număr de 9. Încercând să le combat eu
mă ocup de destresare, deparazitare, dedrogare (alcool, tutun), dezintoxicare, detoxifiere,
imaginaţie, voinţă, somn, respiraţie şi mişcare.
Zum - Şi astfel îi vindecaţi pe bolnavi?
V.P. - Nu, eu nu vindec, vindecarea o face doar Divinitatea; eu doar îl învăţ pe bolnav ce să facă
şi dacă el vrea să se vindece, se autovindecă urmând sfaturile mele.
Zum - Spuneţi-ne cum constataţi, cum ştiţi că omul pe care îl cercetaţi este bolnav sau are o
afecţiune în anume loc? Am asistat cu uimire la câteva demonstraţii în cursul cărora aţi descris
perfect afecţiunile celor examinaţi şi bolile de care aceştia au suferit în trecut, ca să nu mai
vorbim de cei cărora sub ochii noştri le-aţi pus diagnosticul, observâdu-le fotografia sau doar
vorbind la telefon cu ei. Cum reuşiţi toate acestea?
V.P. - Atunci când am un contact direct cu bolnavul, îmi plimb mâna peste corpul lui, bioenergia
mea furnizându-mi toate datele de care am nevoie: care este organul afectat, cât de veche este
afecţiunea şi cât de gravă, ce trebuie făcut, etc. Pur şi simplu ştiu. Toate acestea îmi vin în minte
în mod automat.
Zum - ...Şi reuşiţi să vindecaţi orice fel de bolnav, pe absolut oricine?
V.P. - Vedeţi, trebuie să înţelegem că există două categorii de bolnavi: cei care vin în această
viaţă "autoprogramaţi", destinaţi a se îmbolnăvi şi cei care nu se nasc cu "autoprogramare", aşa
numiţii "autoaccidentaţi".
Zum - Cum adică "autoprogramaţi"?
V.P.- Boala este o încălcare a legilor Naturii, în termeni religioşi este un păcat; în cazul
"autoprogramaţilor" ea reflectă întotdeauna un păcat săvârşit de om cândva, într-una din vieţile
precedente. Trebuie să înţelegem că nimic din ceea ce omul gândeşte, simte, grăieşte şi făptuieşte
nu se pierde, ci rămâne înscris în Memoria Universală.
Zum - Deci, acesta ar fi destinul lui?
V.P. - Exact, infirmităţile sau punctele cu rezistenţă scăzută din organism, sistemele sau organele
care vor ceda primele la boală, pe care un individ le are de la naştere, sunt astfel programate ca o
consecinţă a acţiunilor omului respectiv din încarnările anterioare. În acest caz soluţiile mele sunt
limitate. Cei care au o încărcătură destinatală (karmică) negativă mare din vieţile precedente, nu
pot fi ajutaţi nici de mine, nici de alţi vindecători, nici măcar de Divinitate, pentru că Dumnezeu
nu intervine în legea karmei, care este legea echilibrului, legea armoniei Universale. Ceea ce ai
făcut, aceea vei suferi.
Numai în cazuri foarte speciale, prin rugămintea intermediarilor dintre oameni şi Divinitate sau
dacă individul respectiv arc o misiune specială în viaţa actuală şi este în locul şi timpul în care
trăieşte, Divinitatea mai intervine, prelungind viaţa omului, sau scutindu-l de suferinţele pe care
el însuşi şi le-a programat, cândva în trecut.
Bolnavii din a doua categorie, cei "autoaccidentaţi" , ajung la starea de boală datorită
nerespectării unor reguli de viaţă, fie din necunoaştere, fie din neglijenţă.
Zum - Vă referiţi la cei care nu vin cu încărcătură karmică negativă din vieţile precedente, însă
şi-o construiesc pe parcursul acestei vieţi.
V.P. - Exact. Pe aceştia îi pot ajuta fără probleme, chiar dacă se află în prăpastie. Constat despre
ce este vorba, le spun ce să facă şi dacă urmează ceea ce le spun, aceştia ies din prăpastie. De
exemplu, o fetiţă de 17 ani, bolnavă de leucemie şi condamnată la moarte, respectând tratamentul
dat de mine, trăieşte la ora actuală, perfect sănătoasă, având şi copil.
Zum - Ce fel de bolnavi aţi ajutat, de ce fel de boli s-au autovindecat până acum ?
V.P. - Cancere: uterin, ovarian, mamar, de colon, de plămâni, tumoră cerebrală, leucemie,
psoriazis, scleroză în plăci, diabet, ciroză. Mai recent, am în tratament şi copii bolnavi de SIDA,
care până în prezent au scăpat din prăpastia morţii.
Zum - Bine, daţi-ne un singur exemplu ca să putem înţelege câte ceva din aceste miracole. Cum
vindecaţi de pildă pe cineva care are cancer ?
V.P. - Simplu, prin dezintoxicare. Eu nu cunosc decât o singură boală, sânge alterat, sau mai pe
româneşte sânge stricat gradul I, II, III, IV. Practic eu îl învăţ pe indivd să-şi purifice sângele.
Zum - Cât costă la dvs. o " vindecare", care sunt condiţiile de plată în care lucraţi cu un bolnav ?
V.P. - Pentru mine, nu primesc nici un ban. Nici în trecut, nici în prezent şi nici în viitor nu am
acceptat şi nu voi accepta niciodată o recompensă materială pentru binele pe care îl fac
semenilor. Omul pleacă din viaţă cu două lucruri: cunoştinţele pe care a fost capabil să le
acumuleze şi faptele iubire. În schimb, dacă cel pe care îl ajut are posibilitatea şi doreşte să ofere
bani, îi cer acestuia să doneze o sumă oarecare bisericilor, orfelinatelor, celor sărmani şi necăjiţi.
Zum - Vă rugăm spuneţi-ne, cam ce am putea face ca să evităm boala ? Ce sfaturi ne daţi ?
V.P. - În primul rând unele alimentare. Indiferent ce mâncaţi, încercaţi ca 80-90 % din dieta dvs.
să fie constituită din fructe, salate şi legume crude. În 1948 am citit că "poporul american este
subalimentat" şi am rămas surprins de această afirmaţie. Atunci n-am înţeles, însă cred că înţeleg
acum. Stilul de viaţă din America îţi lasă foarte puţin timp în care să te ocupi de mese. Oamenii
nu au timp să-şi pregătească mâncarea şi de obicei servesc feluri gata preparate, care sunt 99%
"moarte". Orice mâncare pregătită este din punctul meu de vedere, moartă. Dacă spre exemplu,
vă pregătiţi o supă sau o ciorbă, din cei doi morcovi pe care obişnuiţi să-i puneţi, unul fierbeţi-l,
însă pe celălalt adăugaţi-l crud. Evitaţi pe cât puteţi carnea prăjită pe grătar. Un_studiu al
japonezilor a indicat că o friptură la grătar echivalează cu fumatul a 80 de ţigări, gudroanele
depuse pe carne în timpul preparării sunt cancerigene. De asemenea, dacă puteţi, consumaţi
zilnic câte 2 linguri de tărâţe de grâu pentru a evita constipaţia. Orice aliment ingerat şi care stă
mai mult de_72 de ore în organism devine otravă curată. Ţineţi minte, toţi cei care sunteţi
constipaţi şi vă trataţi această boală cu medicamente, vă distrugeţi viaţa. Toţi cei care suferiţi de
constipaţie, consumaţi alimente bogate în fibre, pentru a stimula peristaltismul intestinului gros.
Cuplurilor care se pregătesc să aducă pe lume un copil, atât femeia cât şi bărbatul, încercaţi să
scăpaţi de constipaţie înainte de a concepe copilul, deoarece toxinele care sunt reţinute în sânge,
mai ales în sângele mamei, vor afecta sănătatea copilului.
Pentru mame: dacă aveţi posibilitatea să alăptaţi, făceţi-o, şi încă cât mai mult timp posibil, până
când copilul împlineşte vârsta de 8-9 luni. O altă problemă referitoare la copii dvs: supravegheaţi
sănătatea copiilor în privinţa paraziţilor, aveţi grijă să nu aibă viermi intestinali. Atât preventiv
cât şi pentru tratament, daţi copiilor dvs. să consume seminţe de dovleac, 30-50, sau 10 pentru
copiii mici şi ceai de cimbrişor.
Am mai observat că în America este foarte răspândit la femei cancerul uterin, iar la bărbaţi
cancerul de stomac şi al colonului descendent datorită hemoroizilor. Cauzele principale ale celui
din urmă sunt: statul pe scaun un timp prea îndelungat, mersul în maşină, lipsa de mişcare.
Astfel, pentru prevenirea acestor maladii încercaţi să faceţi mişcare în fiecare zi, gimnastică sau
să alergaţi. Pentru profilaxia oricărei boli vă recomand să încercaţi să dormiţi fără să vă induceţi
somnul cu medicamente. Sănătos este somnul natural, căci în timpul acestuia noi ne încărcăm
energetic, ca un acumulator care s-a descărcat în timpul zilei. De asemeni, orientaţi în aşa fel
patul încât să dormiţi cu capul spre Nord. Evitaţi stresul şi emoţiile negative puternice,
sentimentele negative, cel de ură, răutate, invidie, de inferioritate, cel de frustrare, frică, toate
acestea degajă energie negativă care se va răsfrânge apoi asupra sănătăţii dvs.
Şi acum, în încheiere doresc să vă mai spun un singur lucru: dragi români, oricât de departe v-aţi
afla de locul în care v-aţi născut, oricât de înstrăinaţi v-aţi simţi, nu vă criticaţi ţara, nu vă
criticaţi neamul. Dacă vreţi, criticaţi oamenii politici care sunt trecători, însă nu ţara şi poporul,
români ca şi voi. Să ştiţi că un om bolnav poate fi ajutat cel mai bine să se vindece în locul în
care s-a născut, paternul lui bioenergetic funcţionează cel mai bine în acest loc. »
Aceste fraze rostite de nenea Popa în America, în octombrie 1993, îmi aduc aminte de alte
cuvinte ale lui, rostite într-o împrejurare despre care nu îşi imaginase vreodată că ar fi posibilă.
Era pe vremea problemei cu "transcedentalii". Dimineaţa, nenea Popa ajunge la serviciu şi nu
după mult timp vine la el un coleg şi îl anunţă că este aşteptat în sala de şedinţe. Ajuns acolo fără
să ştie despre ce este vorba, intră şi vede sala plină de şefi, colegi, unii de pe la guvern, serioşi,
gravi, cu o purtare cam ciudată.
Şedinţa începe şi, dintr-o dată, simte că parcă cerul cade pe el. Îi aude pe şefii, colegii care până
ieri îi fuseseră prieteni (pe unii dintre ei îi ajutase când au avut probleme mai dificile cu
sănătatea, ei sau membrii ai familiei lor) că încep să îl acuze, să îi aducă tot felul de învinuiri de
neimaginat, îl fac trădător de neam, fascist şi câte şi mai câte. Rămas fără glas, singur între ei,
abia mai poate bâigui; "Cine, eu?" Şi întrebarea i se repeta mecanic, aproape obsedant, în minte.
Aşa ceva era imposibil. Şi totuşi era adevărat. Toţi cei din sală se adunaseră acolo cu un singur
scop, să-l facă vinovat de nişte monstruozităţi incredibile. Înlemnise. Nu mai putea face nici un
gest, nu mai putea scoate nici un cuvânt. Prin ceaţă îi vedea pe cei din sală , de auzit parcă nici
nu-i mai auzea. După un timp, aude ca prin vis că i se dă cuvântul. Formal, desigur, căci era
condamnat încă dinainte să fi intrat în sală. Cu greu se ridică, vocea îi tremura, avea un nod în
gât de care nu era chip să scape, abia îşi stăpânea lacrimile ce-i umpluseră ochii. Cu o voce ce
parcă nu era a lui a reuşit să spună atât: "Mă fac vinovat cu toată fiinţa mea că am vrut să cunosc
nişte fenomene ale ştiinţei de mâine de la unii pretinşi oameni, dacă este aşa. Mâine, când aceste
fenomene vor fi demonstrate ştiinţific vă va fi ruşine pentru ceea ce faceţi astăzi cu mine, iar eu
vă voi dovedi că sunt un român cinstit şi drept, mai mult decât mulţi dintre voi, cei care azi mă
judecaţi". Apoi şi-a făcut cruce şi a zis, mai încet, ca pentru sine:" Doamne, iartă-i că nu ştiu ce
fac." În continuare, cei din sală şi-au jucat până la capăt rolurile ingrate, comunicându-i, printre
alte măsuri luate împotriva lui şi faptul că a fost destituit din funcţia deţinută până atunci, fiind şi
dat afară din serviciu (până mai cu o zi înainte fusese un om respectat, integru, apreciat pentru
munca sa şi atitudinea corectă, principială, faţă de colegi, şefi, personalul instituţiei).
Şedinţa s-a încheiat. S-a ridicat şi a mers încet către uşa de ieşire. Afară, pe culoar, paşii îl
duceau parcă singuri. încotro ?...
Anii au trecut... Câţi dintre cei aflaţi atunci în sală au făcut până în prezent să se vorbească
despre ei prin faptele lor bune? Câţi au dovedit prin faptele lor bune recunoscute de semeni, din
ţară şi străinătate, că sunt buni români ?
Dar nenea Popa ? În prezent este cunoscut aproape în toată ţara prin faptele lui de ajutorare a
celor aflaţi în necaz. Dovada? Sutele de scrisori de mulţumire, altele care cer cu disperare ajutor,
zecile de oameni care vin zilnic la uşa dânsului cerându-i sfatul şi sprijinul, zecile de copii, tineri
şi bătrâni strânşi în jurul lui când iese în parc, ascultându-l cu nesaţ când le vorbeşte, sălile de
conferinţă pline când ţine vreo prelegere, telefonul care sună zi şi noapte, cei care îl caută din
America, Canada, Anglia, Germania, Italia, Grecia..., articolele din publicaţiile din ţară şi
străinătate, cartea scrisă de doctorul Octavian Popescu despre faptele sale bune. Dovada?...
Însuşi nenea Popa, care mai este încă printre noi.
În faţa acestei copleşitoare realităţi, murmur în gând: "Doamne, ajută-i pe aceşti bieţi neştiutori
să-şi recunoască greşeala şi să-şi găsească pacea sufletului, căci nenea Popa i-a iertat de mult."
De când?... Chiar de la început.
În seara zilei în care i se comunicase că a fost dat afară din serviciu şi încă altele, ajunge într-un
târziu acasă. Se dezbracă încet în hol şi, cu paşii grei, înceţi, aproape târşâiţi, ajunge în dormitor.
Aici îngenunchează la icoană şi începe să se roage plângând şi murmurând : "Doamne, iartă-i că
nu ştiu ce fac!"
Încercând să ţinem pasul cu nenea Popa, ajungem în Canada. Aici, lumea ştia deja că e sosit pe
meleagurile lor. Îl caută, îl solicită să-i ajute, îi cer sfaturi, îl asaltează cu întrebări, şi aşa trec
zilele pe nesimţite. Reuşeşte să discute cu el şi un ziarist de la revista Luceafărul românesc din
Montreal şi în nr. 45 din septembrie 1994, găsesc un articol intitulat "Valeriu Popa - omul
axiomă" .
Citindu-l, descopăr câteva referiri despre cazul unui copil, Alexandru, ajutat de dânsul şi mi-aduc
aminte de povestea lui. Alexandru a visat şi a spus părinţilor lui că în parcul 23 August este un
nenea Omu cu un căţel negru, care o să îl facă bine.
A fost adus în braţe (nu se putea ţine pe picioare) la dl. Popa, pe când avea 9 ani şi tumoare
cerebrală. După consultaţie şi stabilirea diagnosticului, în timp ce domnul inginer prescria
părinţilor tratamentul, băieţelul, aşezat pe o bancă, a murit. Mama i-a aprins lumânarea.
V.P. ne relatează: "Am mers la el. Era în moarte clinică, jumătate ieşit din corp. Prin pase
energetice l-am readus la viaţă. Am mai văzut 3-4 copii, după care a trebuit să mă odihnesc.
Cedasem o cantitate foarte mare de energie şi nu mă simţeam prea bine. Când mi-am revenit am
văzut un copil voios, normal, care alerga şi se juca cu căţeluşul meu. A mers pe picioarele lui,
trăgându-i cu forţă pe părinţi, până la ieşirea din parc, unde a trebuit luat din nou în braţe."
Când s-au urcat în autobuz, a început să miroasă atât de tare încât nici cei din jur nu mai puteau
suporta. Ajunşi acasă, mama 1-a dezbrăcat, crezând că a făcut pe el, dar a constatat că era doar
mirosul transpiraţiei. Hainele au trebuit aruncate pe balcon, iar lenjeria de corp pusă la fiert în
cazan. La un moment dat, în timpul fiertului, spuma de la suprafaţă s-a revărsat peste gura
cazanului şi a curs pe aragaz, atacând smalţul şi topind butonii aragazului.
A doua zi a trebuit tuns pentru aplicaţiile de cataplasme cu foi de varză pe zona bolnavă, dar
frizeriţa s-a temut: pe ceafă avea o tumoare ca o jumătate de măr înroşit.
V.P: "A venit din nou în parc şi, sub ochii lumii, am redus tumoarea la jumătate. Apoi copilul s-a
ridicat şi a început să se joace. Dar, din nou, la ieşirea din parc a trebuit luat în braţe. A venit
foarte mult timp. Îl încărcam zilnic. Deoarece i-am transmis o cantitate foarte mare de energie
din mine, între noi s-a stabilit o legătură.
Sunt ani de atunci, dar dacă îl întrebi şi astăzi, Alexandru ştie în fiecare moment ce fac eu. De
exemplu, le spune oamenilor dacă mai vin sau nu în parc, de ce nu vin, cu cine mă întâlnesc.
Pentru el, eu sunt Nenea Omu."
În articol se vorbeşte în continuare despre uimitoarele manifestări la care sunt martori numeroşi
oameni veniţi să îl vadă, despre cum pune diagnostic pe fotografii, la telefon, chiar şi postum.
Vine la dl. Popa fostul campion la box, S.F. şi îi arată o poză:
- Ce-mi spuneţi despre fratele meu mai mic ?
- Minţi, (erau mai intimi) nu e fratele tău. Ba... săracul, e mort de trei zile, s-a înecat şi nu l-aţi
mai găsit. Era adevărat.
Reporterul, fiind martor la aceste uimitoare performanţe, îndrăzneşte să îl supună şi el la un test
pe "olteanul diagnostician" .
- Spuneţi-mi, Nenea Omule despre bătrâna mea mamă.
- Dă-mi mâna, i-a zis. Mama Floarea, cum o divinizezi, a dus două ictere pe picioare. Pentru cei
83 de ani ai săi o duce foarte bine. Dar... e în cer.
- Aşa este, îi răspunde tulburat ziaristul.
Discutând despre numeroasele afecţiuni şi suferinţe ale oamenilor, V.P. susţine că orice boală
sau moarte prematură, înainte de 111 ani, constituie accidente datorate infracţiunii de
nerespectare a regulilor naturale ale vieţii, deci boala putând fi prevenită şi remediată. Şi tot după
diagnosticianul în cauză, principalii factori incriminaţi în producerea bolilor sunt: stresul peste
limita de toleranţă, respiraţia incorectă şi în mediu viciat, nutriţia neraţională, mesele la ore
neregulate, digestia incorectă, consumul de grăsimi animale, afumături, băuturi alcoolice
distilate, cafea, dulciuri, pâine albă, orice proteine în exces, fumatul, oboseala cronică, excesul
sexual, nerecuperarea prin odihnă, sedentarismul, dantura incompletă sau deteriorată,
neeliminarea rezidurilor şi toxinelor din corp la timp, constipaţia cronică, lipsa de curăţenie
corporală, angajarea în munci neadecvate, munca şi convieţuirea cu persoane care nu te şi nu le
agreezi, automedicamentaţia fără prescrieri, etc.
Ziaristul ne informează că la Montreal, românii şi autohtonii care îl vizitaseră deja pe nenea Popa
până la data scrierii articolului depăşiseră numărul de 3000 de vizitatori. Tot din paginile revistei
mai aflăm că la Bucureşti, în cadrul Universităţii Ecologice condusă de prof. univ. dr. Dolphi
Drimmer, acesta a înfiinţat, la iniţiativa d-lui Popa, Facultatea de Ştiinţe Cognitive şi
Parapsihologic, unde şi dl. Popa activează ca profesor. După revenirea în ţară, pentru această
facultate, dl. Popa a donat cărţi aduse din America şi Canada, valorând peste 11000 $. Pe lângă
acestea, în expunerile de la conferinţe sunt prezentate casete video , audio, cu vindecări (unele
cazuri prezentate în carte există şi ele pe casete video), cu manifestări aşa-zise paranormale
adunate din întrega lume, studiate şi evidenţiate în mod ştiinţific, sunt prezentate diferite ipoteze
care încearcă să explice aceste fenomene, care nu mai sunt contestate, dar nu sunt înţelese încă.
Se expun şi studii ştiinţifice înregistrate pe casete video despre diferite terapii naturiste practicate
în lume, despre viaţa animalelor, plantelor, insectelor, ipoteze despre originea omului, evoluţie,
etc.
În timpul cât a stat în Los Angeles, dl. Popa 1-a întâlnit şi pe Aristide Buhoiu şi în urma
discuţiilor avute cu dânsul, acesta publică un articol în revista Universul, al cărei director este.
Titlul articolului, "Inginerul Valeriu Popa e tot mai convins - ROMÂNIA POATE DEVENI
ŢARA MIRACOLELOR..."
Legat de acest subiect dânsul observă: "În ultimii doi ani se petrec tot mai multe fenomene
inexplicabile în România, de natură paranormală. În acelaşi timp apar declaraţii ale unor
persoane din alte ţări, cum e cazul unei bătrâne din tribul Ba Ndibu din Zair, care afirmă că
România este un pământ ales de Dumnezeu pentru minuni ce nu vor întârzia să apară.
La această afirmaţie Valeriu Popa adaugă o serie de exemple despre oameni maturi, adolescenţi,
copii, care apar cu maifestări ce deocamdată ştiinţa nu le poate explica, dar a căror realitate este
evidentă prin repetabilitatea lor; prin bioenergia ce iradiază prin mâinile lor, aceştia pot ridica
diferite obiecte, inclusiv sticle, obiecte din plastic, cărţi etc, pot vedea afecţiuni ale organelor
interne, pot vindeca prin atingerea cu mâna a zonei bolnave, ş.a.m.d. O astfel de tânără, cu reale
perspective este şi Lavinia Tatomir, din Craiova.
"Se pare că deasupra României există de câţiva ani un tunel de energie care în prezent pluteşte
deasupra munţilor Carpaţi, influenţează şi dă României valori imense pe cale parapsihologică.
De aceea, pregătiţi-vă şi pentru a doua parte a corpului uman. Lăsaţi partea fizică, că nu plecaţi
din această lume decât cu două mari acu mulări: cunoştinţele ştiinţifice din toate domeniile şi
faptele de iubire."
Într-una din conversaţiile cu ziariştii americani, întrebat la un moment dat dacă, pe lângă
capacitatea extraordinară de a punt diagnostice exacte după fotografie, prin telefon etc, a mai
obţinut şi alte performanţe în lucrul cu propriul corp, Valeriu Popa răspunde: "Da, am reuşit, şi
încă cu mult timp în urmă. În tinereţe am fost supus unei operaţii de apendicită fără anestezie,
deasemeni suport extracţii sau lucrări dentare fără administrarea în prealabil a vreunui anestezic,
am făcut cure de dezintoxicare de 10 zile fără apă şi mâncare şi 52 de zile fără mâncare,
consumând doar apă distilată, merg iarna la ţară, în picioarele goale pe zăpadă, iar de curând, am
vizitat în Pensylvania un centru unde cei care doresc se pot înscrie pentru a învăţa să meargă
desculţi pe cărbuni aprinşi. Eu am reuşit să merg pe cărbuni aprinşi pe o distanţă de 10 metri,
fără să sufăr nici un fel de arsură la picioare.
Tot de tânăr am avut în mine dorinţa să-i cunosc pe aşa numiţii "vraci" din Africa, lucru care a
fost posibil când am fost trimis pe linie de serviciu într-o delegaţie în Congo Brazaville. Când am
ajuns acolo m-am interesat de existenţa unui astfel de vraci şi am şi aflat unul, bineînţeles. Am
încercat să pătrund la el, lucru realizat cu foarte mare dificultate căci vraciul nu primea străini.
Odată pătruns, se pare că i-am câştigat încrederea căci i-am definit pe loc 5 afecţiuni de care el
însuşi suferea.
Din cele 5 vraciul a recunoscut 4 şi astfel pot spune că ne-am "împrietenit". După aceea am
asistat la rezolvarea unui caz. A fost adus pe targă un băştinaş care se afla într-o stare gravă, cu
temperatură de 40° C. Vraciul m-a întrebat ce are bolnavul, iar eu i-am spus că respectivul suferă
de o intoxicaţie alimentară provocată de consumul de peşte afumat. Întrebaţi dacă este adevărat
că omul a mâncat peşte afumat, cei care îl transportaseră cu targa au confirmat. Apoi, vraciul a
început el însuşi operaţiunea de "vindecare". În primul rând, acesta i-a administrat bolnavului un
ceai, o infuzie din diferite plante, după care a început să-l maseze pe abdomen. După ce a
terminat masajul abdomenului, vraciul 1-a apucat pe om de picioare şi 1-a învârtit până când
omul a început să verse. Apoi, i-a administrat acestuia alt ceai, 1-a masat pe abdomen şi în
sfârşit, omul a fost în stare să se ridice în picioare. Odată aflat în picioare, vraciul a luat o frunză
cu ţepi ascuţiţi, cum ar fi limba soacrei de la noi, şi i-a trecut-o pe la subraţ de câteva ori până
când omul a început să sângereze. La început sângele era închis la culoare, apoi a început să se
deschidă. Cînd acesta a ajuns aproape de culoarea limfei, vraciul a luat o altă frunză, a jupuit-o
de pieliţă şi i-a aplicat-o bolnavului pe rănile de la subraţ. Toată operaţiunea a durat două ore,
două ore şi jumătate, iar finalul a fost surprinzător. Omul care fusese adus pe targă, cu
temperatură de 40° C, s-a sculat sănătos tun, fără febră şi în sunetul tobelor şi al tam-tam-ului, a
început să danseze.
Acum, o altă călătorie în altă parte a globului, în India şi Bangladesh, unde deasemeni am avut
ocazia să văd nişte lucruri foarte interesante. În Bangladesh, lângă Dacca, se afla tot un astfel de
vraci care vindeca cu ajutorul şerpilor şi al scorpionilor. Iată cum decurgea această formă ciudată
de tratament. Vraciul avea o cuşcă mare în care se aflau închise cobre şi tot felul de şerpi,
precum şi scorpioni. Când i se aducea un bolnav, vraciul punea limba pe pielea acestuia pentru a
înregistra în acest mod pH-ul pielii (gradul de alcalinilate sau aciditate ). Apoi prindea o cobră
sau un alt şarpe din cuşcă pe care îl lăsa să muşte dintr-o frunză de betel, veninul lui lăsând o
aureolă pe suprafaţa acesteia. Astfel, după felul aureolei, vraciul îşi dădea seama dacă pH-ul
veninului şarpelui respectiv este capabil să contracareze pH-ul bolnavului pe care el îl testa cu
limba.
Trebuie să ştiţi că veninul de şarpe este în general foarte alcalin, mergând uneori până la pH. 14
şi, legat de acest lucru, dacă cineva este muşcat de un şarpe, un antidot puternic este sucul de
lămâie; victimei respective este bine să i se taie imediat rana de jur împrejur şi să se aplice pe
aceasta suc de lămâie.
Ştiu că toate aceste povestiri sună bizar, însă sunt reale; eu personal am asistat la două astfel de
tratamente administrate de vraciul din Bangladesh. În ambele cazuri, bolnavi cu temperatură
foarte mare generată de infecţii puternice, au fost aduşi şi întinşi pe o rogojină, testaţi cu limba
de către vraci, apoi muşcaţi de şerpii aleşi de acesta, undeva pe braţ, deasupra cotului. Din
fericire, amândouă cazurile s-au terminat cu bine, respectiv, după o oră, o oră şi jumătate, foştii
bolnavi s-au sculat aproape fără febră şi capabili să meargă singuri. Spun din fericire pentru că
tratamentele vraciului erau radicale, "ori-ori" ; deci bolnavul ori se vindeca, ori murea pe loc în
urma muşcăturii şarpelui. Am urmărit pe unul din bolnavi şi am observat că după două săptămâni
acesta era complet restabilit."

Regimuri recomandate de Valeriu POPA


Aceste regimuri sunt adevărate medicamente naturale. Ele trebuie urmate fără a modifica ceva,
altfel li se schimbă structura şi nu mai au efectul scontat. Am enumerat regimurile urmate de
mine, numărul celor concepute de Valeriu Popa fiind mai mare (59). Au fost folosite abrevierile:
A.R. - alimente recomandate; A.I. - alimente interzise.
Produse lactate: brânză dulce, smântână, unt de ţară, lapte de ţară nefiert sau proaspăt prins.
Băuturi alcoolice: vin de ţară, bere, în cantităţi mici (maximum un pahar). Este exclusă tăria.
Condimente: ghimbir, dafin, mărar, pătrunjel, tarhon, chimen, busuioc. coriandru, leuştean, piper
moderat etc. - nu condimente iuţi ca: muştar, ardei iute etc.
Cafea: cicoare.
Untură: slănină crudă în cantitate foarte mică (o bucăţică cât unghia).
Ouă: 2 gălbenuşuri pe săptămână.
Legume verzi: sfeclă, ţelină, pătrunjel, gulie, ardei (nu: varză, morcovi).

PROGRAM ZILNIC RECOMANDAT DE


VALERIU POPA PENTRU CEI GRAV
BOLNAVI (CANCER)
(45 zile)
Ora 7.30. Terapia de ulei
La sculare, 1 lingură ulei de floarea-soarelui (poate fi şi alt ulei), se mestecă 20 min., stând în
fotoliu, cu capul ţinut drept. Se scuipă uleiul în WC şi se raclează limba cu o linguriţă de plastic
sau o coadă de lingură de lemn, îndepărtându-se stratul albicios-gălbui depus. Se clăteşte gura cu
apă sărată (1 lingură sare/cană apă) şi se repetă raclajul limbii de 30 ori. Apoi se perie limba cu o
periuţă de dinţi specială pentru acest scop.
Se pune pe foc apă în 2 vase de câte 2-3 1 şi se prepară infuziile pentru clismă şi, la femei,
spălătură vaginală. Se pregăteşte apă caldă pentru igienizare după clismă.
Infuzie pentru clismă: se pun 2 linguri rostopască în 2 1 apă clocotită. Se lasă 10 min. cu capac.
Infuzie pentru vagin: 2 linguri nalbă (flori sau rădăcini). La fel, ca mai sus.
Ora 8. Terapia cu mălai
Se ia în gură o lingură de mălai şi se mestecă stând în fotoliu 10-15 min., până când începe să
apară şi să se scurgă saliva. Apoi, gura se clăteşte cu apă sărată.
Ora 8.30. Clismă
Se strecoară infuzia de rostopască în irigator (temperatura se măsoară cu cotul, în dorinţa de a fi
cât mai caldă) şi în poziţia genupectorală se introduce canula unsă cu ulei de măsline. După
clismă, se face masaj pe burtă, în jurul ombilicului. După defecare, se face igienizarea locală.
Ora 9. Spălătură vaginală cu infuzia de nalbă-mare, cu ajutorul irigatorului
Ora 9.30. Gimnastică: sărituri pe vârfuri (100) în faţa geamului deschis, mişcând braţele ritmic şi
respirând în acelaşi timp (se poate începe gradat, 10, 20... sărituri). La sfârşit, se inspiră şi se
expiră rar.
Ora 10. Cura de orez
4 linguri orez nedecorticat se spală şi se lasă până la ora 11. Se face automasaj în talpă, în
punctele indicate.
Ora 11. Masa 1
Orezul se înghite (boabe întregi) sau se mestecă. Apoi se consumă 1/2 1 apă distilată, timp de 1
h.
Ora 12.30. Pregătirea mesei 2
Se rad şi se amestecă cu 1 lingură de lemn: 5 linguri de grâu încolţit, 2 linguri ţelină, 2 linguri
rădăcină de pătrunjel, 1 lingură gulie verde, 2 linguri sfeclă roşie, 1 lingură miere, 2 linguri mere.
Desert: polen în miere.
Ora 13. Masa 2 : Cele de mai sus se servesc cu 1 lingură de lemn, timp de 1 h. Ora 14. Se pune
aparatul de distilat şi se fac 2-3 1 apă distilată.
Ora 16. Masa 3: 1 cană infuzie de salvie neîndulcită (250 ml apă distilată clocotită şi 1 linguriţă
salvie). Obs.: Eu recomand ca salvia să fie fiartă 1 min., pentru evaporarea uleiului volatil nociv.
Ora 18. Masa 4
• 100 g seminţe de bostan crude;
• 1 cană infuzie cimbrişor (250 ml apă distilată clocotită + 1 linguriţă plantă).
Ora 19. Se pregătesc infuziile pentru clismă şi spălătura vaginală, la fel ca dimineaţa.
Masa 5: Se rad: 0,5 kg mere ionatane sau golden (sau pere), 4 linguri ţelină, 2 linguri morcovi, 2
linguri pătrunjel, 2 linguri sfeclă roşie, 3-4 nuci, 1 lingură miere, 125 g grâu încolţit.
Ora 20. Somniferul
Se infuzează 10-15 min. coaja de la 4 mere ionatane în 250 ml apă distilată. Se îndulceşte cu 1
linguriţă rasă de miere. Apoi se consumă cojile de mere. Zeama se soarbe încet cu lingura. Totul
să dureze 45 min.
Ora 21. Clisma şi spălătura vaginală.
Ora 21.30. Culcarea în pat cu geamul deschis 10 min. Apoi somnul cu geamul închis.
După 45 zile, se introduc supa de legume, apoi de fasole boabe, orez înghiţit cu 1/2 l ceai de
salvie, fulgi de ovăz în supă sau ceai, orz, mei, porumb, fiert. Decoctul se bea.

Condiţii de sănătate
• Urina deschisă la culoare (galben pai), fără miros.
• 1-3 scaune (dacă se poate după fiecare masă), zilnic. Materiile fecale să fie fără miros, să nu se
lipească de WC, să nu plutească deasupra apei.
• Transpiraţia să nu miroasă urât.
• Apetit normal (fără foame exagerată şi fără senzaţii de vomă).
• Nu trebuie să-ţi miroasă gura.
• Să nu ai expectoraţii multe sau alte eliminări.
• Nu trebuie să te obişnuieşti cu dureri difuze, care pot să mascheze boli.
• Să ai o stare de bună dispoziţie.
• Absenţa stărilor de somnolenţă nejustificată.
• Când te culci, să adormi imediat, iar la sculare, să te scoli imediat.
Valeriu Popa a spus că sunt 9 cauze principale care duc la îmbolnăvire.
Pentru combaterea lor, recomandă: destresarea, deparazitarea,
dedrogarea (alcool, tutun), dezintoxicarea, detoxifierea, imaginaţia,
voinţa, somnul, respiraţia şi mişcarea.

Acidităţi, ulcer
Alimente recomandate: orez, grâu încolţit, orz, supă de legume, de fasole, păstăi verzi, legume
verzi fierte, papaia, portocale, lămâi, struguri, mandarine, pepene verde, prune, castravete,
stafide, orice fructe dulci-acrişoare, lapte şi sucuri de fructe, apă între mese.
Alimente interzise: carne, băuturi alcoolice, alimente fripte sau prăjite, soia, alimente grase,
conopidă, varză, ridiche crudă, oţet, biscuiţi, coajă de pâine, ceai, cafea, bputuri fierbinţi,
dulciuri, prăjituri de casă, ardei iute, ulei, murături.
Obs: Este esenţial să se ia masa la ore regulte.
• Se poate consuma şi puţină miere.
• Nu se consumă brânză de vaci şi smântână

Alergie
Alimente recomandate : orez, grâu încolţit, orez, mei, porumb, ovăz, legume verzi fierte,
ghimbir, piper, struguri, ceai şi alte băuturi fierbinţi, băuturi alcoolice, ardei iute, usturoi.
Alimente interzise: carne şi peşte, fasole, citrice, ouă, cafea, fructe coapte, îngheţate, ciuperci,
ceapă, iaurt, smântână, brânză, acizi organici, alimente fermentate, oţet, apă rece

Anemie
Alimente recomandate : oreş, grâu încolţit, orz, linte, fasole (boabe, păstăi), spanac, lăptucă,
sfeclă, morcovi, cartofi, legume verzi cu condimente carminative, unt, supă de carne, produse
lactate, struguri, stafide, curmale, pepene verde, cantalup (pepene galben), cireşe, rodie, banane,
alte fructe dulci, apă.
Alimente interzise: iaurt, fructe citrice, roşii, mei, băuturi alcoolice, soia, ulei de susan, oţet, ceai,
cafea fierbinte, chitră, băuturi fierbinţi, ardei iute, sare în exces, fructe coapte pârguite, alimente
fermentate, alimente fripte, prăjite sau coapte.
Obs.: Este esenţial să se ia masa la ore regulate.