1.

Comunicarea umana, structura

a) in functie de directia pe care se realizeaza,
comunicarea se poate desfasura pe
orizontala, intre membri aflati la acelasi nivel
al structurilor formale sau pe vertical.
b) dupa modul de implicare a participantilor in
actul comunicarii, aceasta poate fi unilaterala
sau bilaterala
c) in functie de obiectivele propuse si modul
de utilizare a informatiei vehiculate,
comunicatia poate fi instrumentala, cand
informatia transmisa este destinata
desfasurarii si coordonarii activitatilor de grup
sau de consum, in cazul unei comunicari
interpersonale spontane.
d) dupa numarul persoanelor implicate,
comunicarea poate fi biunivoca, cand se
desfasoara intre doi membri, sau multivoca,
atunci cand se desfasoara in grup, cu
participarea cvasi-simultana a mai multor
membri
e) dupa modalitatile folosite pentru
codificarea si transmiterea informatiei,
comunicarea poate fi verbala, orala sau in
scris sau nonverbal.
2.Functiile comunicarii umane
Funciile limbajului (comunicrii) constituie un
ansamblu de caracteristici lingvistice care se
manifest n relaie cu procesul comunicrii
1. Funcia expresiv (emotiv/intcrjecional)
evideniaz strile afective ale emitorului i
se manifest mai ales prin interjecii
emoionale mijloace stilistice sau propoziii
exclamative, avnd ca scop ilustrarea
atitudinii afective a vorbitorului.
2. Funcia conativ orienteaz enunul ctre
destinatar, cu scopul de a obine o reacie/
rspuns de la acesta.
3. Funcia referenial
(denotativ/cognitiv/informativ), orientat
spre referentul mesajului, comunic informaii
privitoare la lumea ficional sau real, prin
formularea de enunuri neutru-informative,
care constituie, de altfel, i scopul funciei.
4. Funcia fatic asigur controlul comunicrii
dintre interlocutori (canalul), prin ntrebri,
afirmaii sau confirmri
5. Funcia metalingvistic verific termenii
comunicrii (codul), garantnd faptul c acele
cuvinte folosite au forma i sensul corecte,
astfel nct receptarea mesajului s fie clar.
6. Funcia poetic (estetic/ literar) se
manifest, n special, n poezie, mesajul fiind
alctuit din simetrii sintactice, elemente
prozodice sau cuvinte cu sens figurat
(conotative).
3.Axiomele comunicarii
Comunicarea este inevitabila si imposibila,
Comunicarea se desfasoara la 2
nivele(informational si relational),
Comunicarea e un process continuu ce nu
poate fi tratat in termen de cauza-efect.
Comunicarea este ireversibila, comunicarea
presupune raporturi de forta si ea implica
trnzactii simetrice sau complementare.
Comunicarea presupune procese de ajustare
si acomodare.
4.clasificarea comunicarii
Comunicare intrapersonala
Comunicare interpersonala
Comunicare publica
Comunicare de masa
Dupa contextual spatial-temporar exista
comunicare directa si indirecta
Dupa instrumentele folosite exista berbala,
paraverbala si nonverbala
5.bariere de comunicare
Fizice: deficiente verbale, acustice,
amplasament, lumina, temperatura, ora din
zi, durata intalnirii, etc.
Semantice: vocabular, gramatica, sintaxa,
conotatii emotionale ale unor cuvinte.
Interne: lipsa de cunoastere, stereotipuri
6.canale de comunicare
Mijloace electronice.
Un mesaj electronic este, n primul rand, mult
mai ieftin decat orice alt mijloc de
comunicare, este larg accesibil, extrem de
rapid si eficient si pastreaza, n cea mai mare
parte, caracteristicile unei comunicari fata n
fata sau telefonice. Adica se bazeaza pe
interactivitate, poate fi personalizat si, n plus,
ofera avantajul transmiterii informatiei
imediat si usor de verificat. Cel mai mare
dezavantaj al unui mesaj electronic pare a fi
totusi lipsa avantajului pe care
comportamentul non-verbal l aduce n
comunicarea obisnuita. ntr-un mesaj
electronic nu exista o anumita tonalitate a
vocii care mbogateste mesajul. Ca scop,
mesajele electronice pot fi ncadrate n mai
multe categorii: corespondenta personala,
corespondenta profesionala, oferte
promotionale, newsletters etc. Este important
sa adaptam continutul mesajului scopului
acestuia. Comunicarea verbala la telefon.
Comunicarea cu ajutorul cuvintelor (rostite
sau scrise) presupune o alegere atenta a
vocabularului folosit. Exista persoane tentate
sa-si impresioneze ascultatorii sau cititorii prin
folosirea unui limbaj extrem de complicat ,
ceea ce nu este deloc indicat.
Comunicarea fata in fata reprezinta cel mai
bun canal de comunicare deoarece permite
obtinerea si furnizarea de informatii cu un
consum redus de energie printr-un contact
direct care poate fi eficientizat printr-o
multitudine de tehnici si metode:
Desi poate parea paradoxal, cel mai dificil
lucru in procesul de comunicare, fie ca se
desfasoara fata in fata cu cel care poseda sau
doreste informatia, fie ca il purtam cu mai
multi parteneri deodata in cadrul unor intalniri
este ascultarea.
7.canale de comunicare in institutiile publice
Comunicarea reprezint unul dintre cele mai
dificile aspecte ale muncii unui manager.
Sursa majoritii problemelor de comunicare o

constituie diferena dintre coninutul

mesajului sau impactul pe care managerul
intenioneaz s-l transmit i modul n care
ceilali membri ai organizaiei recepioneaz
mesajul. Una dintre cele mai potrivite ci prin
care managerul poate deveni mai eficient
este s afle ce impact au aciunile i cuvintele
lor asupra celor din jurul su. n relaiile
personale, oamenii sunt din ce n ce mai
deschii fa de ceilali pe msur ce capt
mai mult ncredere unii n alii. n context
organizaional, lucrurile se schimb datorit,
pe de o parte, faptului c managerul deine
puterea, iar pe de alt parte, faptului c
informaiile sunt distorsionate la trecerea lor
prin canalele informale de comunicare.

9.stiluri de vorbire-moduri de exprimare fixa

sau scrisa,insumarea tuturor trasaturilor care
particularizeaza modul de vorbire a unui
grup,popor.
Stilul tehnico-stiintific
Administrativ(oficial)
Belletristic(artistic)
Publicistic(mas media)
Epistoral(scrisori)
Colocvial(vorbirea obisnuita intr-un anumit
mediu socio-profesional,notitele,monologul,stil
natural)
10.ascultarea activa
Calitatile ascultatorului:
Disponibilitatea de ascultare
Manifestarea interesului
Ascultarea in totalitate
Urmarirea ideilor principale
Ascultarea critica
Concentrarea atentiei
Luarea de notite
Sustinerea vorbitorului
11.normele de comunicare interumana:
COMUNICAREA VERBALA:Comunicarea
reprezinta un sistem de transmitere a unor
mesaje care pot fi procese mentare (confuzii,
ganduri, decizii, interioare) sau expresii fizice
(sunete si gesturi). Ea constituie o necesitate
si o activitate sociala. Limbajul in tratative
sau negocierea presupune in primul rand o
buna comunicare intre partenerii de tranzitie.
Arta de a vorbi se dobandeste prin
acumularea de cunostinte si o continuitate
care elimina nesiguranta, vorbirea
dezordonata, lipsa de expresivitate, echilibrul
in vorbire.
CONVORBIREA NON-VERBALA .Limbajul nonverbal se uneste cu limbajul verbal pentru
comunicarea unui mesaj corect. numai 5% din
mesaj este transmis prin comunicare verbala
In timp ce 38% este transmis pe cale vocala si
55% prin limbajul corpului.
Elemente componente In comunicarea
nonverbal:Limbajul corpului, Gestica In
comunicare
Vocea, Aspectul fizic
Spatiul personal si teritoriul In comunicare
zona intima (personala), Intre 0,5-1,2 m este
pentru discutii cu caracter personal, fiind Insa
total inacceptabila In alte cazuri;
zona sociala (normala), Intre 1,2-2 m este
folosita mai ales la comunicarea
interpersonala (colegi de serviciu aflati pe
aceiasi treapta ierarhica, prieteni, etc) ;
zona consultativa, Intre 2-3,5 m este folosita
In situatii oficiale (superior, subordonat,
consultant-client, angajat - persoana care
solicita angajarea, gospodina- vnzatoarea de
la magazin) ;
zona publica, 3,5 m si mai mult In care
comunicarea este formala (cursuri, sedinte,
discursurile politicienilor, etc) .
13.temperamentul si comunicarea.
Factori biologici si psihologici care formeaza
personalitatea.
Sanguinic-activ,vioi,reactioneaza
rapidintuitiv,mare capacitate de
lucru,rezistent la conditii
dificile,sociabil,afectuos,vessel,optimist,bun
organizator,conducator capabil.
Coleric-impulsiv,agresiv,zgomotos,irascibil,
comunicativ, afectvitate exploziva, capabil de
effort sustinut, nestapinire de sine,
gesticuleaza excesiv, atent ,memorie s gindire
buna. Flegmatic-incetineala in Reactii,
pasivitate, meditative ,ingrijorat,capabil de
effort ,rezistent, calm , pasnic, lent in vorbire
si miscari, stapinit, calculate in gesturI.
Melancholic- timid, energie redusa,
nerezistent la incordari mari, rezervat, sobru,
anxios, trist, pessimist, nesociabil, suspicios.
Introvert:flegmatic si melancoloc
Extrovert:sanguinic si coleric
14.atractia si empatia in comunicare.
Comunicarea empatica ne poate ajuta sa
revenim la relatii armonioase cu cei din jurul
noastru fie ca este vorba de familie, prieteni,
colegi de serviciu sau oameni pe care ii
intalnim pentru prima data.
Unul dintre principiile de baza ale
comunicarii empatice este aceea de a-l
intelege pe celalalt inainte de a ne face
noi insine intelesi.
Ascultarea empatica poate fi asadar
definita drept acel mod de a asculta cu
intentia sincera de a intelege harta
celuilalt, modul sau de a vedea
realitatea, felul in care se simte in
legatura cu lucrurile asupra carora
comunica, valorile si atitudinea sa.
15.Comunicarea asertiva,agresiva,si
indiferenta
comunicarea asertiva- exprima emotiile si
convingirele fara a afecata si ataca drepturile
celorlalti in cazul dat se comunica direct are
capacitatea de a respecta, se comunica in
mod placut se discuta problemele fara a ataca
pe cineva.

-comunicarea agresiva este insensibila la

sentimentele celorlalti nu-si respecta colegii,
considera ca are tot timpul dreptate , rezolva
problemele prin violenta, considera pe cei din
jur ca sunt nedrepti cu dinsii, utilizeaza
adesea critica. acest stil genereaza
stres,ataca problema, isi apara drepturile fara
a tine cont de drepturile celorlalti
-indeferenta(pasiv) evita confruntarile , nu se
iubeste o astfel de persoana nu face cereri nu
se implica in protejarea drepturilor sale
personale, se simte ranita frustrata,lasa
decizille pe sama celorlalti, stitulul pasiv evita
problema, ignora drepturile proprii lasa pe
ceilalti sa aleaga,vede dreptatile celorlalti mai
importante decit ale sale.
16.rolul mijloacelor nonverbale in
comunicarea umana
ntr-o comunicare orala, 55% din informatie
este perceputa si retinuta prin intermediul
limbajului nonverbal. limbajul nonverbal,
concretizat n gesturi, mimica, postura,
prezenta personala, poate sprijini, contrazice
sau substitui comunicarea verbala. Practic,
mesajul nonverbal este cel mai apropiat de
realitatea eminentului si i se acorda atentia
cea mai mare de catre interlocutor. Din punct
de vedere ontogenetic, comunicarea
nonverbala are o mai mare precocitate,
bazndu-se att pe comportamente
nnascute si expresive ale afectelor si
emotiilor, ct si pe cele dobndite prin
nvatare sau imitatie. La fel ca si
paraverbalul, nonverbalul este canalul
predilect al comunicarii afective atitudinale,
contribuind la stabilirea dimensiunii
relationale a actului comunicativ. Vorbim cu
ajutorul organelor verbale, dar comunicam cu
ntregul nostru corp, fiecare parte a acestuia
subliniind, ntarind, afirmnd sau negnd
ceea ce buzele noastre au rostit.
17.mimica,gesturi,distanta
distanta se clasifica
-zona intima
-zona personala
-distanta sociala
-distanta publica
Astfel:
zona intima (personala), Intre 0,5-1,2 m este
pentru discutii cu caracter personal, fiind Insa
total inacceptabila In alte cazuri;
zona sociala (normala), Intre 1,2-2 m este
folosita mai ales la comunicarea
interpersonala (colegi de serviciu aflati pe
aceiasi treapta ierarhica, prieteni, etc) ;
zona consultativa, Intre 2-3,5 m este folosita
In situatii oficiale (superior, subordonat,
consultant-client, angajat - persoana care
solicita angajarea, gospodina- vnzatoarea de
la magazin) ;
zona publica, 3,5 m si mai mult In care
comunicarea este formala (cursuri, sedinte,
discursurile politicienilor, etc) .
Alte miscari ale partilor corpului (mini, brate,
picioare), grupate sub denumirea de
"gestica", reprezinta mijloace frecvent folosite
In comunicarea nonverbala.
comunicarea de informatii - pentru a Intari
sensul cuvintelor sau a le Inlocui complet ;
comunicarea de emotii ;
sustinerea vorbirii - pentru a sublinia
Intelesul cuvintelor, a indica diverse persoane
sau obiecte , a ilustra forme sau marimi ;
exprimarea unei relatii - "copierea" In
oglinda a gesticii celeilalte persoane
Interpretarea unor gesturi:
Strngerea pumnilor denota ostilitate si mnie
sau, solidaritate, stres, iar bratele deschise sinceritate, acceptare. Capul sprijinit In palmaplictiseala, dar palma (degetele) pe obraz,
dimpotriva denota interes extrem. Minile
tinute la spate- superioritate sau Incercare de
autocontrol.
Mimica- Arta de a exprima , prin mi?carile fe?
ei (?i prin gesturi), sentimente ?i idei. ?
Ansamblu de modificari ale fizionomiei, care
exteriorizeaza anumite sentimente sau
gnduri; expresie a fe?ei, mina2.
18.limbajul paraverbal:tonalitate,ritmul
vorbirii,puauze,tipuri.
este o forma a limbajului nonverbal, o forma
vocala
reprezentata de tonalitatea si inflexiunile vocii,
ritmul de vorbire, modul de accentuare a
cuvintelor, pauzele dintre cuvinte, ticurile
verbale.
Tonalitatea sau limbajul paraverbal este tot ce
se aude in afara cuvintelor, de aceea este
esential sa folosim o tonalitate potrivita
pentru ceea ce spunem. O voce tremurata si
balbaita denota nesiguranta, emotivitate iar
sansele ca mesajul sa fie receptionat corect
sunt foarte mici.
ritmul vorbirii-vorbirea poate fi
Calma,repezita,lenta, rapida. de ex daca
ritmul vorbirii este ridicat atunci ascultatorul
primeste mesajul verbal ca pe o urgenta.
ritmul se schimba in functie de importanta
mesajului.
Pauze- separa vorbirea in grupuri silabe,
cuvinte sau fraze, ele transmit indicii asupra
starilor afective, atitudinilor si intentiilor
vorbitorului.
pauzele in timpul vorbire cuprind:
-puaze in care vorbitorul mediteaza
-pauze retorice, folosite din ratiuni tactice
pentru a sublinia cuvintele care urmeaza sa
se exprime
-pauze pentru a da interlocuitorului
posibilitatea sa se exprime
19.tipologii ale comunicarii nonverbale
totalitatea de mesaje care nu sunt exprimate
prin cuvinte si care pot fi decodificate creind
intelesuri,aceste semnale pot
repeta,contrazice,inlocui,completa sau
accentua mesajul transmis prin cuvinte,ea
este opusa celui verbal este conceputa ca
limbaj in sensul strict.
Limajul actiuniilor(include miscarea facuta cu
corpul)

limbajul obiectelot(include dispunerea

intentionata sau neintentionata a obiectelor)
codurile de executare(prin miscarile corpului
expresie facilae,atingere spatiul este
temporar)
codurile artefact(vb prin intermediul
obiectului)
numit sezonier, care se bazeaza la mesajele
receptionate cu ajutorul simturilor vazului,
auzului, mirosului, tactil si gustativ ;
comunicarea nonverbala estetica (pictura,
muzica, dans, imagine, etc) care are loc prin
intermediul diferitelor forme de exprimare
artistica si comunica diferite emotii artistice ;
Comunicarea nonverbala bazata pe folosirea
Insemnelor (steaguri, insigne, uniforme, etc) si
a simbolurilor specifice, ca de exemplu, cele
legate de religie (cruce, altar, icoane, etc) sau
statut social (gradele la ofiteri, titulatura,
decoratiile, etc).
20.comunicarea interculturala
Etnocentrism-credinta neclintita ca valorile
credintele si normele specifice propriei culturi
sunt universale si singurele valabile oriunde si
oricind
Lex loci(legea locului) regula de conduita
general acceptata pe un teritoriu strain
surse de neintelegere:
1.Tabu-uri si simboluri, maniera de a arata
respect,perceptia timpului si spatiului,
eticheta in afaceri,mesajele nonverbale,limba
si translatorul,imbracamintea,alimentatia
tabu-diferite interdictii cu caracter sacru a
caror incalcare atrage sanctiuni divine sau
socilale.
ele pot fi locuri sacre, obiecte, persoane,
gesturi, cuvinte sau expresii a caror discutare
este interzisa.

noastra). Alteori, este comunitatea n care

traim. Poate fi natiunea noastra sau colegii.
Traditiile sunt actiuni izvorte din valori
importante, pe care le vom expune si n viitor.
Felul n care ne practicam confesiunea
religioasa, ne petrecem aniversarile,
vacantele, sunt exemple de traditii. Si sunt
idei despre cum ar trebui sa facem lucrurile
pentru a continua traditiile.

moral, ncercnd sa livreze raspunsuri la

ntrebari precum: ce este binele/raul? cum
trebuie sa ne comportam?

5. Valorile umane ?i morale ca fenomen social

Valorile umane si morale cuprind ntreaga
existenta umana, fiind repere de baza ale
vietii noastre sufletesti si spirituale. 1.Binele:
util pentru un scop/o fiinta, eficacitate,
bunastare, succes n afaceri (dar nu cu orice
mijloace, oricum); 2.Adevarul moral: opusul
minciunii, ipocriziei, vicleniei, duplicitatii, etc.;
3.Iubirea aproapelui: respect, pretuire,
bunatate, blndete, compasiune, mila,
daruire, solicitudine, etc 4.Dreptatea: echitate,
ratiune, corectitudine, civism, etc; 5.Omenia:
umanism, onestitate, sinceritate, modestie,
etc; 6.Datoria si obligatia morala: a munci, a
ajuta pe cei din jur, a fi generosi, a fi cinstiti, a
cultiva prietenia, justitia, a urma binele, a
evita raul.

13.Tipuri culturii orgazitionale

Macho- cultura de tip macho -concurenta este
ridicata,feedback este ridicat, lucrul in echipa
este scazut. Angajatii sunt rivali, valoarea
cooperarii nesemnificativa, nu este
posibilitatea de a invatat din greselile,
tendinta de a recompensa indivizii
temperamentali si flexibili.

6. Categoriile principale ale eticii. Func?iile

moralei
Trei categorii fundamentale ale eticii:
-ADEVARUL categorie suprema a cunoasterii. -FRUMOSUL categorie suprema
estetica. -BINELE categorie suprema
morala.
7. Normele moralei ?i sanc?iunile moralei
Valorile morale cuprind ntreaga existenta
umana, fiind repere de baza ale vietii noastre
sufletesti si spirituale. Unele sunt
fundamentale (cardinale), altele sunt
secundare sau derivate; unele tin de scopuri
(denumite valori finale), altele de mijloace
(valori instrumentale); unele privesc lucrurile
(opere, bunuri), altele privesc persoanele
(caracter, personalitate); anumite valori au
caracter facultativ, altele au un caracter
obligatoriu. Acestea din urma sunt sprijinite si
aparate, promovate de sisteme normative
care include reguli si sanctiuni morale,
juridice, religioase etc.

1. Etica- disciplina filosofica, obiectul ei de

studiu
Etica este o stiinta filozofica ce studiaza
morala ca pe una din cele mai importante
laturi ale existentei umane si sociale. n
acelasi timp etica este si o disciplina stiintifica,
Conceptele de etica si morala, au origini si
substante diferite: etica este teoria si stiinta
moralei, n timp ce morala reprezinta obiectul
de studiu al eticii. Denumirea de etica este de
origine greaca n timp ce morala si are
originea n cuvntul latin mos-moris (moravmoravuri), de unde a aparut si termenul
moralis, etimonul modern al termenului
morala. Argumentele potrivit carora etica
este o disciplina filosofica sunt urmatoarele: a aparut si s-a dezvoltat pe tarmul filosofiei,
fiind parte componenta a operei majoritatii
filosofilor importanti pe care i-a dat istoria
filosofiei; - are la baza o conceptie generala
asupra existentei, fiind indispensabila unei
filosofii despre om; -desfasoara un demers
sintetic si conceptualizant, categoriile sale
fiind de aceeasi naltime conceptuala cu
categoriile filosofice; - abordeaza realitatea ca
relatie a subiectului cu obiectul, la nivelul
maxim de interpretare, propriu filosofiei.
2. Morala si etica profesionala
Deontologia, avnd ca obiect de studiu
datoriile, obligatiile morale, este considerata
un studiu particular al moralei si moralitatii, n
timp ce etica este un studiu general al
acesteia. Deontologia este o ramura a eticii
generale a muncii. Deontologia poate fi
definita ca fiind disciplina care include
normele de conduita si obligatiile etice ale
unei profesii bine definite; un studiu al
moralelor profesionale; un ansamblul de reguli
care reglementeaza o profesiune, conduita
celor care o exercita, rapoartele dinte acestia
si clientii lor, dintre ei si public. Domeniu al
Eticii, morala profesionala vizeazeza
ansamblul ideilor si sentimentelor, al
convingerilor, atitudinilor si deprinderilor, al
valorilor, normelor si idealurilor care privesc
relatiile dintre indivizi cu o ocupatie creatoare
comuna, constiinta valorizatoare a propriei
profesiuni n raport cu altele. Etica
profesionala reprezinta, n primul rnd, niste
coduri morale specifice ale exponentilor unei
profesii anumite.
3. Repere istorice privind formarea si
dezvoltarea eticii profesionale
n ultimele decenii ale secolului XX, s-a pledat
pentru o "morala profesionala", pentru
prescrierea clara a obligatiilor sau normelor de
actiune, n contextul real al individului
(interactiuni, conflicte, distorsiuni, evolutii
diferentiate, etc). Morala este chemata sa
exprime prin intermediul normelor, a regulilor
si perceptiilor, conditiile fundamentale ale
diviziunii sociale a muncii, solidaritatii sociale,
etc.
4. Conexiunea intre etica-drept-traditiiobiceiuri
Etica noastra mai vine si din cultura si traditii.
Suntem nconjurati de cultura si traditie n
fiecare zi. Cultura caracterizeaza grupul cu
care ne identificam (uneori este generatia

8. Repere pentru un cod de deontologie(etica)

profesionala
Repere pentru un astfel de cod sunt
urmatoarele:
- Ocupa locul lasat liber ntre valorile cadru ale
unei comunitati si lege. - Contribuie la
reputatia, ncrederea, respectul pe care
beneficiarii unei activitati l au fata de
institutia care presteaza serviciul respectiv. Reprezinta un contract moral ntre beneficiari
si organizatii, ntre cei ce fac parte din
organizatie si, n acest ultim sens, mentine
coeziunea unei organizatii, institutii. Protejeaza organizatia de com-portamente
necinstite sau oportuniste si furnizeaza un
model de comportament. Promoveaza o
imagine pozitiva a organizatiei.
9. Etica n afaceri ?i obiectul ei de studiu
Etica afacerilor este o disciplina noua care
ofera un teren deosebit de fertil pentru
dezbateri publice, forumuri, articole, dizertatii
etc. La unele scoli de business, precum si n
programele de masterat, a fost introdusa
etica, ca disciplina de studiu, fara sa se
urmareasca neaparat formarea unor cetateni
model, ci n intentia mai degraba de a-i
avertiza pe studenti asupra implicatiilor
sociale ale unor decizii de afaceri. Etica
afacerilor defineste un sistem de principii,
valori, norme si coduri de conduita, n baza
unei filosofii a firmei, care se impun ca
imperative morale inducnd obligativitatea
respectarii lor. n buna masura codurile etice si
de compor-tament si integreaza valorile
morale ca atare, desi, acestea devin
functionale si credibile numai n masura n
care sunt asociate obiectivelor afacerii. Etica
aface-rilor poate fi considerata un domeniu de
studiu aplicativ al eticii, cu privire la
determinarea principiilor morale si a codurilor
de conduita ce reglementeaza relatiile
interumane din cadrul organizatiilor si
guverneaza deciziile oamenilor de afaceri sau
ale managerilor.
10. Teoria responsabilita?ii sociale
corporatiste.
RSC-angajamentul permanent al companiilor
de a se comporta in mod etic si de a cotribui
la dezvoltarea economica, inbunatatind
situatia si calitatea vietii salariatilor si a
familiilor acestora. Programele de RSC sunt: actiuni filantropice, voluntariatul, practice de
afacere responsabile sociale, etc. Beneficiile
acestor programe sunt: ajutarea companiei sa
se diferentieze din concurenta sis a obtina
loialitate, ajutarea la ridicarea reputatiei
companiei, pastrarea angajatilor valorosi, etc.
Responsabilitatea sociala a companiilor (RSC)
constituie, ncepnd din anii `60 `70, odata
cu ascensiunea companiilor multinationale, o
noua filozofie n afaceri, care pune accentul pe
necesitatea acestora de a privi dincolo de
scopul lor final principal (satisfacerea
clientelei, n vederea maximizarii profitului) si
de a acorda atentie si altor categorii de
publicuri, pentru minimizarea impactului
negativ pe care aceste companii l au asupra
mediului nconjurator sau a societatii n
general.
11.Notiuni de etica si cultura a organizatiei
cultura orgazitionala este o consecinta a
valorilor ,legendelor, istorioarelor, tabuurilor
ritualilor si ceremoniilor promovate in
oraganizatie
Etica (din greaca ???? ethos = datina, obicei)
este una din principalele ramuri ale filosofiei ?i
poate fi numita ?tiin?a realita?ii morale; ea se
ocupa cu cercetarea problemelor de ordin

12. Componentele principale a CO

simbolurile si istorioarele, rolul si statutul in
organizatie
normele de comportament,ritualuri si
ceremonii, traditii

Work hard,play hard

riscul este scazut feedback rapid, munca
reprezinta cheia succesului, recompensele
reprezinta mijloace motivatioonale
importatnte accentul se pune pe munca in
echipa colegii sunt prieteni
Bet your company
investitii mari pe termen lung, decizii corecte
activitatile se desfacsoara lent puntru ca riscul
este mare
cultura de tip proces
risc scazut ,feedback este lent, se
accentueaza procesul muncii mai putin
rezultatele sunt mai
prudenti, punctuali, orientati spe detaliu
14.caracteristicile principale a colectivului de
munca
Cele mai
utilizate proprietati ale grupului sunt:
- consensul (existenta atitudinilor
asemanatoare in grup); - conformismul
(respectarea normelor de grup); autoorganizarea (capacitatea
grupului de a se organiza singur);
- coeziunea (unitatea grupului); - eficienta
(indeplinirea obiectivelor);
- autonomia (independenta); - controlul
(grupul ca mijloc de
control a actiunii membrilor sai); - stratificarea
(ierarhizarea statutelor);
- permeabilitatea (acceptarea altor membri); flexibilitatea (posibilitatea
de manifestare a comportamentelor variate);
- omogenitatea
(similaritate psihologica si sociala a
membrilor); - tonul hedonic (placerea
apartenentei la grup); - intimitatea
(apropierea psihologica intre
oameni); - forta (taria grupului); - participarea
(actionarea pentru grup);
- stabilitatea (persistenta in timp a grupului).

general psihologice ale personalitatii,

inteligenta,vointa,caracterul, temperamentul,
interesele, sentimentele.
Caliattatile sociale psihologice care sunt
determinate de situatia sociala de functie si
rolul ei in sistemul de conducere, Raporturile
cu subordonatii relatiile cu conducatorii in
pozitii superioaresau inferioare de ordin
moral ,stima si grija fata de subordonanti,
exemplu personal unitatea dintre vorbe si
facte.
calitatile profesionale acestea constau din
pregatirea teoretica si practica deprinderele
intelectuale si motoriu experienta
profesionala.
Autoritatea se constituie ca o recunoastere
generala a conducatorului si semnifica
pretuirea de catre colectiv a concordantelor
caliatilor subiective ale conducatorului cu
cerintele obiective ale activitatii de conducere
Tactul exprima un nivel inalt de cultura si
instruire care asigura conditiile aptime pentru
intelegerea dintre conducator si subordonat
Aptitudinea de a munci eficient
Priceperea de a sesiza esentialul carte care
trebuie concentrat efortul maxim.
19.Stilul de conducere
Tipologia stilurilor de conducere.
Ansamblul obisnuintelor ntlnite n actiunile
liderilor, asa cum sunt acestea pricepute de
salariatii lor, formeaza stilul de conducere.
Stilul de conducere este expresia filozofiei,
calitatilor si atitudinilor liderilor n practica
managementului si difera n raport cu
motivatia, puterea sau orientarea ce pune
accentul pe sarcini sau pe oameni.
Structura tipica a stilurilor n raport cu
exercitarea puterii de catre sefi, rezultate din
cercetari ce apartin perioadei clasice,
cuprinde cunoscutele categorii:
autoritar care impune centralizarea autoritatii
si dicteaza salariatilor decizii la adoptarea
carora nu au contribuit;
?
democratic care se bazeaza pe
ncrederea managerului n subalternii pe care
i implica n adoptarea deciziilor;
?
liber care se bazeaza pe lipsa de
implicare a managerului n derularea
activitatilor, care functioneaza aproape
automat, n sistem de autoreglare si
influentare reciproca.
?
stilul organizatorului, care actioneaza pe
considerente de rationalitate economica;

15.Compozi?ia grupei. Structura ?i procesiile

de grup.
grup de munca este un nr de indivizi care
interactioneaza direct sau indirect carezultat
al unui interes comun pentru a atinge un
obiectiv comun

?
stilul participativului, care are n esenta
preocuparea pentru desfasurarea muncii n
echipa;

-normele de grup
definesc comportamentele indivizilor in
diferite situatii(vestimentatie,limbaj,calitati
profesionale)
-coeziunea de grup
puterea de atractie exista intre membrii
grupului abilitatea membrilor de a gindi di
actiona ca un tot intreg
-rolul in grup
modelul de compotament dorit si asteptat de
la fiecare membru a grupului
-gindirea de grup
vb despre o deteriorare a eficientei mentale
perceptiei realitatii si a judecatii morale ca
rezultat al presiunii ce vine din interiorul
grupului

?
stilul realistului care se bazeaza pe
ncredere si respect fata de salariati;

16.Liderii Normele de grup

normele de grup definesc comportamentele
indivizilor in diferite situatii(vestimentatie,
limbaj, calitati profesionale)
Liderii joaca, (potrivit lui J. Gortner, 1986)
urmatoarele roluri:
- proiecteaza scopurile;
- afirma valorile organizatiei;
- motiveaza personalul;
- slujesc drept simbol al organizatiei (sunt
oamenii de imagine);
- reprezinta grupul;
- evalueaza indivizii si grupul.

20. Definirea conflictului

neintelegere,ciocnire de interese,
dezacord.cearta. discutie violenta,
conflictul este o situatie in care oamenii
independenti, prezinta diferenta in ceea ce
priveste satisfacerea nevoilor si intereselor
individuale si si interfereaza in procesul de
indeplinire a acestor scopuri.

17.tipurile colectivelor de munca

In functie de tipul de relatii existente intre
indivizi
-relatii secudare-sistem deschis de relatii
interpersonale in care relatiile afective nu
joaca nici un rol
-primare-sistem inchis de relatii interpesonale
prin care relatiile afective joaca rolul
permanrnt
In functie de normativiatet
-formale-grup institutionalizat care lucreaza in
conformitate cu regulile, norme sau legi.
-nonformale-se constituie pentru realizarea
unui obiectiv pe termen scurt si dezolva
imdeiat dupa atingerea scopului
-informale-sunt constituite in baza echipelor
formale sau inafara lor normele nu pot fi
inpuse(prieteni)
in functie de marime
-mari(popor natiune)
-mici(familie,colectiv de munca)
in functie de modul in care interectioneaza
-intereactive
-nominale
dupa durat existentei
-permanente
-temporare
18.Calitatile profesionale si organizatorice ale
conducatorului
calitatile conducatorului sunt legate de
intreaga psihica si cuprind caracteristicile

?
stilul ntreprinzatorului care urmareste
nregistrarea celui mai bun efect;

?
stilul maximalistului, care presupune
orientarea activitatilor n functie de obiectivele
urmarite;
?
stilul birocratului, care pune accent pe
grade si titluri dobndite;
?
stilul paternalistului, care exagereaza si
vorbeste mai mult dect este necesar;
?
stilul tehnocratului care urmareste
mentinerea pozitiei de conducere.

21.Tipuri de conflict
n practica, exista o multitudine de tipuri ale
conflictului;
vom vorbi nsa despre patru mari tipuri de
conflict:
- conflictul-scop, care apare atunci cnd o
persoana doreste rezultate
diferite fata de alta;
- conflictul cognitiv, bazat pe contrazicerea
unor idei sau opinii ale
altora privitoare la un anumit fenomen;
- conflictul afectiv, ce apare atunci cnd o
persoana sau un grup
are sentimente sau emotii incompatibile cu
ale altora;
- conflictul comportamental, ce apare atunci
cnd o persoana sau
un grup face ceva care este de neacceptat
pentru ceilalti.
Conflictul-scop este observabil de multe ori
ntre cadrul didactic si
cursantii sai. Daca finalitatile propuse de
cadrul didactic nu sunt n
acord cu cele pe care le au elevii/studentii, n
mod natural poate
aparea acest conflict. Am folosit acest
exemplu pentru a putea
observa cum punctele de demarcatie ntre
diferitele tipuri de conflict
sunt extrem de flexibile; starea conflictuala
produsa de un conflictscop
se poate transforma ntr-un conflict afectiv (n
cadrul acestei
stari, elevul poate sa se ndeparteze afectiv
de cadrul didactic.
Tipologiile conflictului pot sa mbrace forme
extrem de

numeroase; mai multi autori, printre care si R.

Schmuck si P.
Schmuck , vorbesc despre:
-conflictul procedural - caracterizat de
dezacord n ceea ce priveste
cursul actiunii care trebuie aplicat pentru a se
ndeplini obiectivele;
-conflictul-scop;
-conflictul conceptual - caracterizat de
dezacorduri n ceea ce
priveste ideile, teoriile, opiniile etc. ;
-modelul S-T-P (situatie-tinta-propunere), un
conflict care se afla
mai degraba la interactiunea dintre conditiile
activitatii, obiectivele
propuse si modalitatile de ndeplinire a
acestora; modelul S-T-P ni
se pare un concept util, apropiat de viziunea
dinamica pe care
ncercam sa o imprimam acestor analize, n
perspectiva folosirii nu
doar a unuia dintre criterii, ci a unui sistem
criterial;
-conflictul interpersonal etc.
Astfel ca, indiferent de tipul conflictului,
identificarea adevaratelor
surse care au condus la aparitia si apoi la
dezvoltarea si escaladarea
acestuia este o operatie extrem de
importanta atunci cnd grupul
doreste sa rezolve conflictul si - n acelasi timp
- sa-si restructureze
si stabilizeze eficienta comunicarii.
22.Stategiile comportamentale in situaii de
conflict
Un model de comportament mai constructiv
consta n identificarea unei solutii care va
satisface ambele parti conflictuale, prin cedari
reciproce. Acest compromis reduce ostilitatea
aparuta, stinge rapid situatia nefavorabila.
Dar, orice strategie de conduita trebuie sa
respecte regulile generale.
Este necesar de a cerceta cu atentie
pretentiile naintate si, n ciuda tonalitatii
aspre, de a asculta si ntelege opinia
adversarului, desi aceasta este diferita de cea
proprie. Posibil el are dreptate, iar dvs. gresiti.
Niciodata n cadrul litigiului nu spuneti cuvinte
jignitoare pentru un om, conversatia nu
trebuie bazata pe batjocoriri si insulte. n
acest mod nu veti obtine nimic bun, iar
adversarul si va apara opiniile sale, chiar
daca mai apoi va ntelege ca nu are dreptate.
Luati o atitudine binevoitoare si respectuoasa
fata de oponentul dumneavoastra. Iar
recunoscnd greseala, puteti lauda
interlocutorul pentru ntelegere.
n orice litigiu ar trebui sa ncercati sa pastrati
o atitudine calma si retinuta. Vorbiti ncet si
lent, nu gesticulati cu minile, controlati
miscarile proprii.
Nu raspundeti la insulte cu aceleasi cuvinte.
Acest lucru va agrava conflictul, care poate
involua si ntr-o lupta. Un astfel de rezultat al
conflictului, nu va fi potrivit nici pentru dvs.,
nici pentru cel care a declansat situatia
conflictuala, iar problema aparuta va ramne
nerezolvata.
n general, n orice litigiu, pozitia cea mai
corecta si comportamentul cel mai adecvat
este de a pastra calmul. Astfel, va fi mult mai
usor de rezolvat orice problema.
23.Colaborarea ca strategie comportamentala
este necesara datorita dependentei care
exista intre indivizi acesta tehnica este
desemnata sa reduca perceptiilr gresite .sa
stimuleze comunicarea corecta sa dezvolte
sentimentele de incredere intre membrii
organizatieie respective.
24.Compromisul ca strategie
comportamentala
compromisul presupune conceptii
reciproce ,ambele parti abtinind o oarecare
satisfactie acesta vorbeste despre subpozitia
ca exista tot timpu o cale de mijloc
,compromisul este solutie superfeciala

25.negocierea ca modalitate de rezolvare a

conflictelor
Negocierea este prezenta in toate domeniile
vietii orgazitionale, partile care participa la
negociere trebuie sa caute o neintelegere cel
putin pe moment fara sa lupte deschis sau sa
forteze o parte sa capituleze atunci cind
negociem de regula urmarim o situatie de tip
ofera primeste.Ne asteptam ca ambele parti
sa-si modifice intrun fel cererile sau
solicitarile si sa cedeze din punctele si
argumentele lor de plecare, in schimb
negocierele cu adevarat negative pot doar sa
nu se bazeze doar pe compromis pentruca
partile pot sa stie o solutie
care sa satisafaca obiectiile tutror, succesul in
negociere nu se bazeaza atit pe modul in care
se duce jocul disputei ci mai ales pe procesul
de planificare inaintea de inceperea dialogului
,in cazul negocieri se cauta pe cit e posibil
cistigul ambelor parti, Negocierea principiala
este intro singura data de criterii arata cum sa
obtinem cea ce ni se cuvine mentinundune pe
pozitii decente. In cazul conflictelor de munca
negocierea se incheie prin semnarea unor
conventii contracte acorduri care ofera
anumite garantii sociale si economice.