Sunteți pe pagina 1din 14

Nicolae TUIU

http://www.descarcari-partiale.webs.com

Capitolul 3 STUDIUL DESCĂRCARII PARŢIALE ÎN TRANSFORMATOARE DE MĂSURĂ DE ÎNALTĂ TENSIUNE

Calitatea izolaţiei unui transformator de înaltă tensiune este esenţială pentru funcţionarea îndelungată în diferite condiţii de exploatare. Materialele electroizolante folosite pentru fabricarea echipamentelor electrice se realizează uneori cu mici imperfecţiuni locale, constând in vacuole sau incluziuni gazoase (în izolaţiile solide), bule de gaz (în dielectrici lichizi) şi particule metalice sau nemetalice. În exploatare sau în timpul testelor, la o anumită amplitudine a câmpului electric, apar descărcări electrice locale şi nedisruptive, limitate la o porţiune restrânsă a dielectricului, respectiv în interiorul defectelor descrise mai sus. Aceste descărcări electrice sunt denumite în literatura de specialitate descărcări parţiale (DP), acestea se manifestă prin impulsuri de curent în dielectric şi circuitul exterior acestuia impulsuri care angrenează mici cantităţi de energie ce conduc în timp la degradarea progresivă a proprietăţilor materialului (fig. 3.1). Permitivitatea dielectrică a gazului din interiorul defectului, fiind mai mică decât aceea a materialului înconjurător, în spaţiul defectului, va rezulta un câmp electric cu intensitate mai mare decât în materialul electroizolant învecinat. Deşi rigiditatea dielectrică a gazelor creşte sensibil cu micşorarea grosimii stratului, intensitatea câmpului electric atinge adesea valori care duc la străpungerea spaţiului vacuolei. Aceste fenomene de străpungere parţială nu se răspândesc prin toată izolaţia, ci se localizează la nivelul defectelor existente [13].

ci se localizează la nivelul defectelor existente [13]. Fig 3.1 Canal arborescent format de descărcările

Fig 3.1 Canal arborescent format de descărcările parţiale într-un dielectric solid [19]

Descărcare electrică este fenomenul de străpungere, care se manifestă prin crearea unei punţi conductoare într-un mediu dielectric aflat în câmp electric [13]. Descărcarea parţială este o descărcare electrică localizată care uneşte parţial izolaţia aflată între conductori care poate avea sau nu loc în apropierea unui conductor [15]; sau mai poate fi definită astfel:

- 34 -

Nicolae TUIU

Descărcarea parţială reprezintă descărcarea electrică localizată într-un mediu dielectric, pe o porţiune redusă, în solide, lichide sau gaze, datorată intensităţii câmpului electric [16]. Deşi străpungerile din vacuole nu conduc imediat la scurtcircuitarea dielectricului, fenomenul DP deteriorează pereţii spaţiului respectiv, conducând în cele din urmă la cedarea izolaţiei. Fiecare descărcare disipă o mică cantitate de energie, care va fi localizată în interiorul cavităţii prezente în izolaţie. Această energie se răspândeşte în toate direcţiile sub formă de

căldură, lumină şi sunet. Caracteristica principală a unui eveniment DP este sarcina aparentă, proporţională cu mărimea sarcinii unipolare ce participă la descărcarea parţială din sistemul de izolaţie studiat. Descărcarea parţială în dielectrici se caracterizează prin următoarele particularităţi [13]:

http://www.descarcari-partiale.webs.com

sarcina transferată foarte redusă (de ordinul pC-lor)

durata impulsurilor de descărcare foarte mică (

descărcarea nu se produce în întreg volumul cavităţii, ci parţial;

10

9

10

6

s)

în cazul câmpurilor neuniforme dar şi al celor uniforme, traseul DP nu este identic cu acela al liniilor de câmp electric care le produce; În aceste condiţii, DP constituie o sursă de perturbaţii radio, efecte luminoase, perturbaţii în circuitul de putere prin impulsurile generate, pierderi în dielectrici şi efecte acustice. Natura repetitivă a DP poate provoca deteriorări ale izolaţiei, dacă se produc la tensiunea de lucru a transformatorului electric de măsură, ceea ce practic înseamnă o scurtare a timpului de viaţă pentru echipamentul electric care prezintă asemenea defecte. Monitorizarea DP se realizează pentru obţinerea informaţiilor legate de calitate izolaţiei electrice a echipamentelor, informaţii ce pot fi folosite la aproximarea duratei de viaţă. La ora actuală nu există standarde recunoscute internaţional pentru măsurarea on-line a descărcărilor parţiale în transformatoare electrice de măsură prin metoda acustică, fiind în curs de cercetare

[14].

3.1

Clasificarea descărcărilor parţiale Fenomenul DP este clasificat în două categorii [13]:

A. Descărcări parţiale externe, ce au loc în afara echipamentelor electrice; I. Descărcarea corona: Acest tip de fenomen DP are loc datorită câmpului electric neuniform produs în jurul punctelor de curbură mică ale unui conductor aflat sub înaltă tensiune. Izolaţia în care se produce descărcarea corona este de tip gazoasă sau lichidă, acţionând asupra conductoarelor pentru o perioadă îndelungată de timp. Descărcarea corona nu atacă direct izolaţia precum descărcarea superficială sau interna ci prin acţiunea indirectă a stratului de ozon format în urma descărcării.

- 35 -

Nicolae TUIU

http://www.descarcari-partiale.webs.com

II. Descărcarea superficială: Fenomenul descărcării parţiale de suprafaţă se produce la interfaţa dintre două materiale dielectrice diferite, gaz/solid, acţionând distructiv asupra materialului solid. Poate avea loc la izolatoarele de trecere, terminaţiile cablurilor sau în orice punct pe suprafaţa izolatorului aflat între electrozi (borna de înaltă tensiune şi pământare). Prezenta descărcării superficiale la echipamentele de înaltă tensiune este influenţată de următorii factori:

Permitivitatea materialului dielectric folosit (tabelul 3.1);

Distribuţia tensiunii electrice între conductoare;

Proprietăţile mediului izolant unde au loc DP;

B. Descărcări parţiale interne, se produc în interiorul echipamentului;

I.

Descărcarea arborescentă: Apare în locul unde există o proeminenţă la un electrod, fie se pot dezvolta din interiorul unei cavităţi, este produsă un câmp electric de mare intensitate ce conduce la deteriorarea materialului dielectric prin formarea de canale arborescente.

II.

Descărcarea parţială în cavităţi: Aceste cavităţi (vacuole) se găsesc în general în izolaţii solide sau lichide, fiind pline cu aer. La acţiunea câmpului electric şi datorită diferenţei de permitivitate dielectrică va apărea descărcarea parţială.

Cele patru tipuri de descărcări electrice sunt reprezentate în figura 3.2.

de descărcări electrice sunt reprezentate în figura 3.2. Fig. 3.2 Tipuri de descărcări parţiale, (a) descărcare

Fig. 3.2 Tipuri de descărcări parţiale, (a) descărcare corona, (b) descărcare superficială, (c) descărcare arborescentă, (d) descărcare parţială în cavităţi

3.2 Metode de detecţie a descărcărilor parţiale

Pentru detecţia descărcărilor parţiale sunt folosite multiple metode, unele sunt bazate pe detecţia fenomenului electric pe când celelalte urmăresc detecţia fenomenelor nonelectrice. Metodele de detecţie DP recunoscute în lucrările de specialitate şi amplu studiate la ora actuală

- 36 -

Nicolae TUIU

sunt: metoda optică de detecţie, metoda acustică de detecţie, metoda chimică de detecţie, metoda

electrică de detecţie.

http://www.descarcari-partiale.webs.com

I. Metoda optică pentru detecţia descărcărilor parţiale Metoda optică de detecţie (fig. 3.5) se bazează pe disipaţia luminii sub forma ionizării în timpul procesului de apariţie al descărcării parţiale. Emisia de lumină este dependentă de mediul izolator şi de alţi parametri precum temperatura şi presiunea. Metoda este aplicabilă pentru materiale izolatoare transparente. Implementarea metodei la transformatoarele de înaltă tensiune este dificilă datorită naturii opace a uleiului mineral.

Scânteie Lentilă Ulei izolator
Scânteie
Lentilă
Ulei izolator

Fibră optică

Aria de observare

Fibră optică cu lentilă

F.O. convenţională F.O. fluorescentă
F.O. convenţională
F.O. fluorescentă

Scânteie

lentilă F.O. convenţională F.O. fluorescentă Scânteie Placă Fibră optică fluorescentă Fig. 3.3 Principiul

Placă Fibră optică fluorescentă

Fig. 3.3 Principiul detecţiei descărcărilor parţiale prin metoda optică [17]

II. Metoda acustică pentru detecţia descărcărilor parţiale

În metoda acustică de detecţie a descărcărilor parţiale, senzori acustici (transductori piezoelectrici) sunt plasaţi pe suprafaţa exterioară (fig 3.4) a echipamentului electric. Metoda se

bazează pe detecţia semnalului acustic ce se propagă în urma unei descărcări, prin filtrarea şi procesarea semnalului se pot extrage date importante pentru caracterizarea fenomenului DP. Metoda prezintă numeroase avantaje faţă de celelalte metode de detecţie fiind neafectată de interferenţele electromagnetice, însă dificilă datorită mediului neomogen în care se propagă unda acustică şi este limitată de sensibilitatea transductorului. Metoda acustică este folosită pe scară largă în detecţia diferitelor tipuri de DP şi localizarea punctului cu activitate DP intensă în izolaţia transformatoarelor de înaltă tensiune.

- 37 -

Nicolae TUIU

http://www.descarcari-partiale.webs.com

Nicolae TUIU http://www.descarcari-partiale.webs.com Fig. 3.4 Principiul detecţiei descărcărilor parţiale prin metoda

Fig. 3.4 Principiul detecţiei descărcărilor parţiale prin metoda acustică [17]

III. Metoda chimică pentru detecţia descărcărilor parţiale

În metoda chimică, descărcările parţiale sunt detectate prin observarea schimbărilor în compoziţia chimică (tab. 3.1) a uleiului izolant folosit în transformatoare. În această metodă analiza gazelor dizolvate (DGA) şi cromatografia de înaltă performantă a uleiului sunt folosite pentru diagnoza descărcărilor parţiale. Analiza gazelor dizolvate oferă informaţii cu privire la volumul de gaz produs ce este strâns legat de fenomenul DP. Metoda chimică nu oferă informaţii despre caracteristicile sau locaţia DP. Folosind instrumente de analiză complexe a compoziţiei uleiului, metoda poate fi utilizată în monitorizarea online.

Tab. 3.1 Analiza gazelor dizolvate pentru un transformator cu

50m

3

de ulei [18]

Element

Normal

Critic

[ppm/zi]

[ppm/zi]

 

H

2

< 0.1

> 2

 

CH

4

0.05

6

C

2

H

2

0.05

6

C

2

H

4

0.05

6

C H

2

6

0.05

1

 

CO

2

10

 

CO

2

6

20

IV. Metoda electrică de detecţie a descărcărilor parţiale

Detecţia electrică a descărcărilor parţiale este cea mai folosită metodă în echipamentele de înaltă tensiune, oferind posibilitatea de măsurarea a impulsurilor. Metoda este aplicabilă pentru monitorizarea on-line, având un grad mare de sensibilitate. Detecţia electrică se centrează pe capturarea pulsului electric creat în micile cavităţi din izolaţie. Durata pulsului este de ordinul

nanosecundelor iar frecvenţa acestuia are componente ce ating 1 MHz. Măsurătorile electrice - 38 -

Nicolae TUIU http://www.descarcari-partiale.webs.com sunt împărţite în două grupe, măsurători directe şi măsurători de emisie RF. Metoda directă (fig. 3.5) presupune folosirea unui condensator pentru cuplarea la circuitul terminal al transformatorului şi permite măsurarea sarcinii parţiale. Caracteristicile pulsului sunt puternic influenţate de geometria transformatorului iar interferenţele electromagnetice fac dificilă detecţia corectă a descărcărilor parţiale. Totuşi metoda este folosită în lumea întreagă în domeniul energetic pentru informaţiile furnizate.

în domeniul energetic pentru in formaţiile furnizate. Fig. 3.5 Circuitul pentru măsurare descărcărilor

Fig. 3.5 Circuitul pentru măsurare descărcărilor parţiale prin metoda electrică [15] unde:

U ~

sursă de înaltă tensiune

Z

mi

impedanţa de intrare a circuitului de măsură

CC

cablu conector

C

a

element testat

C

k

condensator de cuplare

CD

dispozitiv de cuplare

MI

instrument de măsură

Z

filtru

3.3 Caracteristicile impulsurilor descărcării parţiale

Conform clasificării, descărcarea parţială într-o cavitate a dielectricului solid este o descărcarea cu autostingere pentru că sarcina suprafeţei sau spaţiului, produsă în timpul descărcării, se acumulează în general la locul descărcării şi reduce mărimea câmpului electric local un nivel insuficient pentru a susţine descărcarea. Din această cauză fenomenul DP are un caracter pulsatoriu, impulsurile având un caracter stocastic complex [13]. De fiecare dacă când o descărcare parţială are loc într-o cavitate, o sarcină electrică este transferată dintr-o parte în cealaltă parte a cavităţii până ce diferenţa de potenţial dintre pereţii

cavităţii este prea mică pentru a întreţine descărcarea.

T 1 până la 60 ns şi un timp

exponenţial de descreştere

Impulsul standardizat DP (fig. 3.6) are o perioadă de creştere

T

2

la jumătatea amplitudinii maxime, de aproximativ 120 ns.

- 39 -

Nicolae TUIU

http://www.descarcari-partiale.webs.com

Nicolae TUIU http://www.descarcari-partiale.webs.com Fig. 3.6 Forma standardizată a impulsului DP [3.11] În figura 3.9

Fig. 3.6 Forma standardizată a impulsului DP [3.11]

În figura 3.9 linia punctată ( V ) reprezintă tensiunea electrică de-a lungul cavităţii dacă

c

descărcarea parţială nu are loc, odată cu creşterea tensiunii

descărcare parţială. Aceasta conduce la scădere tensiunii

V

c

V

c

până la valoarea

V

are loc o

şi stingerea descărcării, acum

, descărcările parţiale dau naştere la pulsuri de curent ( i ) negative şi pozitive defazate faţă de

în acest fel

fenomenul se repetă pe alternanţa negativă a tensiunii la atingerea punctului

V

tensiunea V de la bornele echipamentului.

a

V  tensiunea V de la bornele echipamentului. a Fig. 3.6 Forma impulsurilor de curent [20]

Fig. 3.6 Forma impulsurilor de curent [20]

Atunci când un echipament electric ce prezintă activitate DP, fiind supus unei tensiuni înalte se poate observa că activitatea DP începe să se manifeste de la un anumit nivel al tensiunii, iar odată începută trebuie redusă tensiunea înainte de străpungerea izolaţiei, până ce

şi

fenomenul dispare. Aceste nivele de tensiune se numesc tensiune de amorsare (

V

,

V

)

- 40 -

Nicolae TUIU http://www.descarcari-partiale.webs.com tensiune de stingere. Se poate observa în figura de mai sus natura repetitivă a descărcării parţiale. Odată atinsă tensiunea de amorsare, frecvenţa descărcării parţiale va creşte în timp ce tensiunea electrică se apropie de limită de stingere.

3.4 Determinarea sarcinii aparente

Descărcarea parţială (DP), are loc în interiorul dielectricilor ce prezintă defecte constructive. Ea diferă de fată de alte descărcări electrice prin caracterul unipolar. Fenomenul DP se manifestă în punctul cel mai slab al izolaţiei (în cavităţi sau în locul contaminat cu impurităţi) prin acţiunea unui câmp electric puternic în apropierea unei muchii ascuţite a electrodului. Descărcările parţiale pot avea valoarea sarcinii aparente cuprinsă între 0.01 pC până la

6 pC. Analiza sarcinii aparente este importantă pentru a stabili măsurile corective ce trebuie

luate. Nivelul normal de apariţie a descărcărilor parţiale este caracterizată de valori cuprinse între 10 100 pC, acesta are un impact redus asupra izolaţiei dar influenţează durata de viată a

echipamentului. Un nivel al sarcinii parţiale considerat sigur este de 50 pC pentru izolaţia solidă. Nivelul critic apare după pragul de 1000 pC, în această fază izolaţia se află într-un proces intens de degradare. Valori cuprinse între 1000 10000 pC afectează considerabil dacă acţiunea fenomenului durează până la 10 ore lăsând urme de carbonizare în izolaţie. Modelul unei izolaţii electrice cu acţiune DP, prezent în figura 3.10 poate fi construit prin folosirea a doi condensatori conectaţi în serie.

10

prin folosirea a doi condensatori conectaţi în serie. 10 Fig. 3.10 Modelul izola ţiei cu defect

Fig. 3.10 Modelul izolaţiei cu defect interior [3.10]

unde:

U

D diametrul defectului

S distanţa până la electrod

P

(t)

tensiunea electrică pe izolator

- 41 -

Nicolae TUIU

C

DI

C

id

C

i

http://www.descarcari-partiale.webs.com

capacitatea defectului

capacitatea izolaţiei solide înseriată cu defectul

capacitatea izolaţiei laterală defectului

U

k tensiunea de amorsare

Defectul este reprezentat de capacitatea

C

DI

iar izolaţia solidă prin condensatorul

C

id

. La

se va încărca

se descarcă, iar

dacă acesta continuă să primească energie descărcarea parţială va avea un caracter repetitiv.

Valoarea capacităţilor din schema echivalentă este calculată mai jos [3.10]:

cu sarcina q. La momentul acumulării unei tensiuni suficiente condensatorul

alimentarea schemei echivalente cu tensiune alternativă U (t) , condensatorul

C

DI

P

C

DI

C id

C

DI

D



2



D

2

1

4

1

n

,

n

,

unde

D

2s

ln 2

, D – diametrul, dependenţa capacităţilor în funcţie de mărimea

defectului fiind reprezentată în figura 3.11.

(3.1)

(3.2)

defectului fiind reprezentată în figura 3.11. (3.1) (3.2) Fig. 3.11 Variaţia capacităţii izolatorului solid şi a

Fig. 3.11 Variaţia capacităţii izolatorului solid şi a defectului în funcţie

de mărimea defectului [3.10]

- 42 -

Nicolae TUIU

http://www.descarcari-partiale.webs.com

Tab. 3.1 Rigiditatea dielectrică pentru diferite materiale [20]

Material

Permitivitatea

Tensiunea de

 

relativă

stăpungere [

KVmm

1

]

Aer (la presiunea atmosferică)

1.0006

3

Ulei de transformator

2.2

28

Polietilenă

2.3

24

Poliuretan

4.0

10

Hârtie

3.0

9

Mică

6.0

42

Răşină

4.7

12

Tensiunea de amorsare a descărcării parţiale se calculează cu relaţia următoare

U

k

DE

0

,

E fiind câmpul electric iniţial în condiţii atmosferice normale

0

(3.3)

factorul de corecţie de presiune şi temperatură ce se calculează astfel

p 293

760 273 T

,

p – presiunea atmosferică, mm Hg

T – temperatura în C

(3.4)

Tensiunea ce se descarcă din condensatorul echivalent defectului este

La atingerea tensiunii

U

DI

U

DI

( )

t

C id

C

DI

C

id

U

necesare iniţieri descărcării

p

(t)

,

U

k are loc descărcare.

(3.5)

În timpul procesului de încărcare descărcare, apar salturi de curent ce pot fi calculate cu

relaţiile (3.6), (3.7)

e

t

,

i

d

( )

t

I

I

dm

C

id

dm

U

DI

,

(3.6)

(3.7)

curentul de descărcării fiind proporţional cu sarcina aparentă.

– durata medie a impulsului de curent DP (0.010.3s ).

Sarcina aparentă a descărcării parţiale poate fi calculată pentru modelul izolaţiei

prezentat cu următoarea relaţie

q U

DI

C

id

;

- 43 -

(3.8)

Nicolae TUIU

Sarcina aparentă nu este egală cu sarcina reală vehiculată de descărcare în spaţiul defectului, care nu poate fi măsurată, însă din circuitul echivalent se poate obţine sarcina

aparentă reflectată de descărcare în circuitul exterior [13].

http://www.descarcari-partiale.webs.com

3.5 Parametrii descărcării parţiale Din punct de vederea al desfăşurării în timp, parametri specifici DP ridicaţi cu ajutorul metodei electrice se clasifică în trei grupe [13]:

- parametri individuali, observaţi pe durata unei perioade a tensiunii de încercare;

- parametri globali, obţinuţi prin prelucrarea parametrilor individuali, prin măsurarea pe durata mai multor perioade ale tensiunii de încercare;

- indicatori statistici, folosiţi pentru analiza statistică a parametrilor globali obţinuţi;

Parametri individuali

Aceşti parametri reprezintă valorile la un anumit moment de timp în raport cu tensiunea aplicată şi semnalul de descărcare înregistrat. Astfel activitatea electrică a DP se pune în evidenţă prin două mărimi independente unice:

- amplitudinea descărcării sau sarcina aparentă q;

- momentul descărcării sau unghiul de fază , care indică poziţia impulsului DP în rapot

cu unda fundamentală a tensiunii de încercare; pe lângă aceşti parametri mai există şi următoarele mărimi caracteristice ale impulsurilor individuale ce au loc pe durata unei semialternanţe:

- numărul de impulsuri de descărcare‚

N

q ;

- valoarea medie a impulsurilor,

q

med

;

- amplitudinea maximă a impulsurilor,

q

max

;

- energia maximă a DP,

W

max

;

- energia medie a DP,

W

med

;

- sarcina totală de descărcare,

Q

j

q

j

;

- energia totală a descărcării,

W

j

w

j

;

Parametri globali

Se determină pe baza înregistrării mărimilor instantanee specifice impulsurilor DP pe o

durată îndelungată (mai mult de 100 de cicluri ale tensiunii U (t) ), analiza se face în

funcţie de două variabile: timpul şi unghiul de fază.

P

- 44 -

Nicolae TUIU

- sarcina totală a impulsurilor de descărcare:

q

i

- numărul de impulsuri DP:

n

q

j

j ;

;

- valoarea medie a sarcinii de descărcare:

q n

q

i

n

;

- amplitudinea maximă a sarcinii de descărcare

q

M

max{

q

j

}

;

http://www.descarcari-partiale.webs.com

Indicatori statistici

O evaluare mai bună a DP din defectele dielectricului se poate face folosind indicatorii statistici, având în vedere caracterul stocastic al fenomenului. Prezintă interes doi indicatori statistici pentru caracterizarea distribuţiilor de impulsuri DP:

- factorul de asimetrie:

K

as

(

x

i

m

)

3

p

i

3

,

care reprezintă gradul de abatere al variabilei

x

i

de la distribuţia normală pentru care

- factorul de concentrare:

K

c

(

x

i

m

)

4

p

i

4

3

,

K

as

0

;

reprezintă gradul de concentrare al valorilor lui

x

i

în jurul mediei m, în comparaţie cu distribuţia

normală pentru care

K

c

0

;

3.6 Efectele descărcării parţiale în diferite medii izolante

Într-un test normal la tensiune alternativă, ciclurile DP au loc de mai multe ori atât pe alternanţa pozitivă cât şi pe cea negativă. În exploatare, dacă acest fenomen apare cu o amplitudine suficient de mare, mini descărcările electrice vor compromite calitatea izolaţiei. Acest lucru se realizează prin formarea de canale arborescente în dielectric, fenomenul numindu- se eroziune de degradare, fiind de două tipuri:

La o solicitare electrică normală, descărcarea parţială de suprafaţă şi descărcarea parţială internă conduc la degradarea progresivă a izolaţiei şi eventual la cedarea acesteia prin formarea unui canal arborescent în izolaţie iar la o solicitare electrică

- 45 -

Nicolae TUIU

http://www.descarcari-partiale.webs.com

foarte mare acest canal cauzează străpungerea izolatorului imediat ce tensiunea

corespunzătoare este aplicată;

Descărcarea de suprafaţă mai poate fi de asemenea cauzată de umezeală sau contaminarea izolaţiei conducând în timp la deteriorarea izolatorului;

conducând în timp la deteriorarea izolatorului; Fig. 3.12 Efectul descărcărilor arborescente în hârtie

Fig. 3.12 Efectul descărcărilor arborescente în hârtie izolatoare [14]

Mecanismul DP ce produce degradarea dielectricului se bazează pe două procese, procesul chimic şi procesul fizic. Interacţiunea între descărcările parţiale din cavitatea existentă şi dielectricul din zona apropiată este complexă, fiind identificate şi studiate mai multe efecte, reprezentate în figura 3.13. Un efect important este „îmbătrânirea” dielectricului datorită activităţii DP iar în acelaşi timp mecanismul de formare al DP este influenţat de îmbătrânirea dielectricului. În cadrul acestui proces de îmbătrânire au loc următoarele transformări:

Conductivitate pereţilor cavităţii creşte datorită procesului de umidificare şi disociere a diverşilor produşi prezenţi în gazul ce umple cavitatea.

În etapa următoare creşte rugozitate suprafeţei datorită bombardamentului purtătorilor de sarcină şi depunerii de produşi ai DP.

Activitatea DP următoare conduce la formarea de compuşi solizi sub formă de cristale

Creşterea intensităţii câmpului electric în aceste zone determină formarea unor mici adâncituri în suprafaţa cavităţii, iniţiindu-se o structură arborescentă.

Eventual aceste canale arborescente formate în izolaţie, pot conduce la străpungerea izolaţiei prin zona cea mai degradată.

- 46 -

Nicolae TUIU

http://www.descarcari-partiale.webs.com

Nicolae TUIU http://www.descarcari-partiale.webs.com Fig. 3.13 Etapele degradării unui dielectric solid sub acţiunea

Fig. 3.13 Etapele degradării unui dielectric solid sub acţiunea descărcărilor parţiale [14]

Descărcarea parţială a fost observată ca fenomen ce apare în dielectrici supuşi la înaltă tensiune încă din secolul trecut. Domeniul a ajuns în atenţia studiilor academice începând cu anul 1930, când efectul de degradare a izolatorilor de înaltă tensiune a devenit o problemă importantă. Primele studii foloseau detecţia ultrasonică pentru a stabilii nivelul de descărcări parţiale în ulei. Începând cu anul 1950, studiile teoretice şi practice conduse de John Mason demonstrau cum descărcările parţiale conduc la procesul de străpungere a izolaţiei prin formarea de canale arborescente în materialul dintre electrozi [20]. Din ani 60 şi până în prezent, fenomenul DP a fost intens studiat din punct de vedere al fizicii procesului, efectului asupra izolaţiei, metodelor de măsură şi monitorizare.

- 47 -