Pr. Claudiu N.

ARGUMENTAREA INVIERII LA APOLOGETI

Cuprins :
1. Invierea
2. Idei eshatologice in lumea Greco-Romana
3. Apologetii
4. Argumentarea Invierii in lumea pagana
5. Argumentarea Invierii in lumea mozaica
6. Invierea lui Hristos parga Invierii tuturor
1.

Invierea este o certitudine si o marturie a credintei noastre crestine, care strabate

lumea de la o margine la alta. Este fiorul care a cutremurat acum 2000 de ani cand s-a
produs cel mai extraordinar fapt din istorie : Invierea din morti a Fiului lui Dumnezeu,
Iisus Hristos. O lume intreaga a fost martora si multi au pecetluit cu sange marturia lor,
hotarand pentru vecie acest adevar petrecut sub ochii tuturor : Domnul Iisus a inviat,
Moartea si Invierea Lui au fost adevarate, nu naluciri, nu vorbe amagitoare. Nu merge
nimeni la moarte cu seninatate, pentru iluzii. El singur a venit din Cer si a spus
oamenilor ce este Cerul si cine este Tatal Ceresc si de asemenea numai El s-a inaltat de
pamant la Cer si a deschis pentru noi Cararea Imparatiei vesnice.
Cu Invierea lui Hristos se deschid portile Imparatiei Cerurilor. Moartea nu-i mai
inspaimanta pe crestini. Ei se tem doar de moartea care gaseste sufletul nepregatit si
nevrednic de a fi primit in locasurile Tatalui Ceresc.
Adevarul Invierii este o certitudine palpabila, o evidenta experimentala
Slava Invierii Domnului umple de bucuria triumfului asupra mortii. Este comoara,
idealul si izvorul vietii spirituale crestine. Caci credinta in Inviere reprezinta nu numai
unul dintre adevarurile fundamentale ale crestinului care pune in evidenta valoarea
deplina a vietii si a omului, ci si calea spre viata vesnica, convingerea ca nu moartea

are ultimul cuvant, ci viata si fericirea, constiinta prezentei Mantuitorului, increderea si

biruinta binelui si credinciosia fata de menirea vesnica a sufletului 1.
Domnul Iisus Hristos a adus in lume un aluat ceresc care a dospit toata
framantatura istoriei si a amestecat cu germenii nemuririi toata sperantele ei 2. A
schimbat fata lumii si a dat omului o inima noua, un cuget nou, o inima purificata, un
cuget nemuritor.
Bucuria fara de seaman a Invierii a dezlantuit un entuziasm din ce in ce mai
puternic cu fiecare generatie. Martorii Invierii au dat Bisericii pe martirii ei din toate
vremurile care au infruntat cu seninatate toate chinurile, avand certitudinea palapabila a
ceea ce cu ochii nostri am privit si cu mainile noastre am pipait 3.
Invierea e specificul si piatra de temelie a intregului edificiu al crestinismului; fara
Inviere, crestinismul ar fi un sistem filozofic oarecare cotat, probabil, la un nivel superior,
dar nimic mai mult. In aceasta certitudine a invierii noastre, devenita posibila prin
Invierea Mantuitorului sta toata taria crestinatatii noastre. Ea da tarie, noutate si
specificitate religiei crestine.
Impotriva argumentelor stoarse necredintei si a pretextelor cu pacat, Invierea lui
Hristos s-a dovedit si s-a impus cu puterea faptului implinit si cunoscut, astfel ca imnul ei
triumfal face de atunci, si va face totdeauna, bucuria noastra si a lumii. Impotriva tuturor
ratiunilor omenesti, impotriva "intelepciunii" de jos a celor care au cazut in robia
superstitiilor si a legendelor necrestine, impotriva a tot ce s-ar putea zice si scrie sta
faptul Invierii, transformat in Biserica permanenta si universala, sta crestinismul intreg,
ca dovedire si incredintare neclintita si nedesmintita a Invierii lui Hristos.
Impotriva a tot ce I-au spus si-I vor mai spune inscusitii intru tagada a miracolului
crestin sta dovedit si nezdruncinat, drept si tare ca un munte de adevar dumnezeiesc si
omenesc, cuvantul simplu si drept al Apostolului: "daca Hristos n-a inviat, zadarnica
este atunci propovaduirea noastra, zadarnica si credinta voastra" (I Corinteni 15,14), iar
propovaduirea si credinta Lui si a noastra n-a fost si nu este zadarnica. Impotriva
constructiilor de ipoteze si de subtilitati omenesti, sta un argument ce nu se poate
rasturna, micsora si contrazice niciodata: cel mai important fapt istoric care s-a produs
1

Pr. drd. Stelian Tofana, Invierea Mantutorului Hristos chezasia invierii noastre, in Ortodoxia XXXVIII-nr.3, iulsept 1986, p.121
2
Pr. Sebastian Chilea, Pastile Domnului in Biserica Ortodoxa Romana XCVII 1979 nr.3-4 p.350
3
1 Ioan 1,1

vreodata, sta crestinismul cu credinta si cu Biserica sa, zidite pe adevarul istoric si moral
al Invierii lui Hristos, sta o realitate mare cat 20 de secole.
2.

Imperiu gigant cosmopolit creuzetul unui sincretism religios, iata cadrul general

de manifestare a crestinismului. Spre deosebire de greci, care aveau un panteon bine

definit, romanii imprumutasera idei si credinte religioase de la cei pe care ii cucerisera.
Nevoia unui zeu in carne si oase este suplinita de cultul cezarului. Daca in aceasta
epoca exista ceva viu cu adevarat, acestea sunt sintezele intelectuale elenistice pe de o
parte si misterele orfice pe de alta.4 Sub influenta filosofiei platonice sufletul, drept
pedeapsa pentru o nelegiuire primordiala este inchis in corp (soma) ca intr-un mormant
(sema). Prin urmare, inceputul vietii este moarte si moartea inseamna inceputul vietii.
Moartea este asimilata apoi cu uitarea : mortii sunt cei care si-au pierdut
memoria. Exista privilegiati : Dionysos, Ethalibe sau Hermes. Pentru ceilalti, moartea
uitarea inseamna azvarlirea din nou in ciclul devenirii 5 reincarnare.
Pentru inca un ciclu sufletul era intemnitat in trup, exilat pe pamant si imbracat in
haina straina a carnii. Moartea este, prin urmare, intoarcerea la o stare primordiala si
perfecta pierduta periodic prin reincarnarea sufletului. 6
La moartea fiecarui om, un geniu ocrotitor harazit fiecaruia de soarta conduce
sufletul intenebre, in Hades-Infern pentru judecata. Cei care au facut pacate, cei rai vor
fi eliberati daca vor primi iertare din partea celor carora le-au pricinuit suferinte. Cei
foarte rai dupa timpul sortit in Hades-Infern pentru ispasire sunt adusi din nou la viata de
o alta calauza. Dupa Platon, numarul sufletelor existente este fix. Reincarnearea se
face printr-o degradare crescanda. Seria reincarnarilor omului incepe prin femeie, care
provine dintr-un suflet las si coboara pana la animalele acvatice care provin din oamenii
mai putin inteligenti.7
In acest continuum iti gasesti izbavirea, fie in filozofie, fie in practicile miticorituale. In acestea erai introdus doar prin initiere gratie careia neofitul ajungea in
apropierea zeilor.

Mircea Eliade, Ioan P.Culianu Dictionar al religiilor, Humanitas 1996, p.217

Mircea Eliade Istoria credintelor si ideilor religioase, Chisinau, 1992, p.189
6
ibid. p.195
7
Pr. Prof. Ioan Ramureanu Conceptia platonica despre suflet in Studii teologice, seria a II-a anul XLII nr 3 maiiunie, 1990, p.42
5

Spre deosebire de lumea elenistica, geniul roman se distinge prin pragmatism,

prin cautarea eficacitatii, chiar in domeniul eshatologic. Celebra disciplina romana,
fidelitatea fata de angajamente conta numai in masura in care apartii grupului izbavire
adica orgii, banchete.
3.

In mijlocul epocii de ingrozitoare prigoane crestine apar apologetii, adevarati

doctori ai stiintei crestine in inima carora ardea dorul ca adevarul revelat, sa

stapaneasca inimile mucenicilor. 8 Stiind ca porunca Mantuiorului Hristos nu se rezuma
doar la indatorirea de a deprinde blandetea ci cuprindea si obligatia de a dobandi si
afirma adevarata intelepciune, Biserica a zamislit nu doar legiuni de martiri, ci si cete de
aparator ai dreptatii ei, deveniti pe neasteptate si intransigenti acuzatori ai coruptiei
morale a adversarilor adevarului. Fata de persecutiile imparatilor romani si de atacurile
filosofilor si paginilor, reprezentantii Bisericii n-au ramas inactivi. Ei au trebuit sa
raspunda prin scris spre a se apara de persecutiile, acuzatiile si calomniile indreptate
contra lor de lumea pagina si spre a restabili adevarul cu privire la noua credinta
crestina.
Fie ca s-au numit Quadratus, Aristide, Iustin, Tatian, Teofil, Atenagora, Tertulian,
Ciprian, toti si-au socotit iscusintele intelectuale si cultura nu un privilegiu, un mijloc de
trai sau un motiv de incantare de sine, ci doar o grea insarcinare consacrata cresterii
trupului lui Hristos Biserica si ocrotirii lui de loviturile vrasmase. 9
La ei, lumea crestina a privit in toate vremurile ca la adevarati ghizi, magistri in
stiinta si morala crestina.
S-a dat numele de aplogeti scriitorilor crestini greci si latini din secolul al II-lea,
care au aparat crestinismul si Biserica de ura, fanatismul, invinuirile si calomniile
nedrepte ale paginilor si de persecutiile crude si singeroase, dezlantuite de Imperiul
roman contra crestinilor. Dupa limbile in care si-au expus apologiile, se cunosc in
teologie apologeti de limba latina si de limba greaca. Din prima categorie amintim :
Tertulian, Minuciu, Felix, Sf. Ciprian, iar din a doua Sf. Justin Martirul si Filozoful, Teofil
al Antiohiei, Atenagora Atenianul, Hermias, Tatian Asirianul, Meliton de Sardes,
Quadratus, Aristide sau Ariston de Pella.

8
9

Apologeti de limba latina p.17

Apologeti de limba greaca p.6

4.

Crestinismul inaugureaza din punct de vedere religios o noua lume, o noua era,

epoca mantuirii neamului omenesc. Prin Inviere si pe Inviere s-a constituit, s-a
consolidat si sta intreg edificiul Bisericii Crestine. Miezul credintei crestine este mesajul
Invierii Domnului, garantie a Invierii intr-o viata fericita a tuturor celor aflati in comuniune
cu Iisus. Posibilitatea existentei unei vieti viitoare era nu numai un miraj, dar si singurul
mijloc de salvare, de iesire din inechitatile vietii de pe pamant. Ideea Invierii a fost
acceptata si aparata pana la martiriu nu numai de straturile de jos, victime ale mediului
social, ci si de patura aristocrata: patricieni, curteni, inalti dregatori sau comandanti de
osti atrasi nu de mirajul unei fericiri in viata viitoare de care ar fi dus lipsa pe pamant, ci
de adevarul, realitatea Invierii Domnului in care credeau fara nici o urma de rezerva sau
a vreunui alt imbold, decat a propriei lor invieri, incoronare a vietii lor pamantesti.
Invatatura de o importanta fundamentala, invierea mortilor a fost argumentata de
teoreticienii credintei apologeti. Pentru paganii necunoscatori ai Scripturilor nu se
putea lupta cu armele scripturistice, ci cu argumente luate din logica ratiunii si a filozofiei
antice. Nu este usor a-l gasi pe Parintele si Creatorul tuturor si nici nu este ceva sigur
ca atunci cand L-ai gasit sa vorbesti despre El tuturor 10 vor marturisi acestia. In Inviere,
se ascunde intreg adevarul de credinta al crestinilor. Cel ce a cunoscut intelesul tainic
al Invierii, a cunoscut scopul spre care Dumnezeu a intemeiat toate de mai inainte. 11
In argumentarea Invierii, apologetii se sprijina pe o serie de dovezi rationale:
I. Argumentul Atotputerniciei lui Dumnezeu
Celor

care

contestau

posibilitatea

invierii

trupurilor

omenesti,

invocand

dispersarea la infinit a materiei dupa moarte, Atenagora Atenianul le raspunde ca

Dumnezeu nu este olar sau mester, care nu ar putea reface la loc un obiect ce s-a
stricat, El nu este doar Creator, ci si Proniator. Cu toate ca despre Inviere multi nu mai
tin seama de logica ratiunii si in vrasmasia lor spun ca asa cum nici o arul si nici un alt
mester nu poate reface un lucru stricat, tot asa nici Dumnezeu nu ar vrea si chiar daca

10

Apologeti de limba greaca: Sf. Justin Martirul si Filozoful, Apologia a doua in favoarea crestinilor p.84
Pr.drd. Ilie Moldovan Teologia invierii in Opera Sf. Maxim Marturisitorul in Studii Teologice, anul XX nr.7-8 septoct 1968
11

ar vrea, nu ar putea sa reinvie pe omul odata asezat in groapa si mai putin pe cel care a
intrat in descompunere. Ei nu-si dau seama ca prin aceasta aduc hula lui Dumnezeu. 12
Dumnezeu nu este doar Ziditorul ci si Sustinatorul, Proniatorul intregii creatii,
implicit a omului. Scopul crearii omului confirma deci dainuirea lui pentru vesnicie, iar in
aceasta dainuire e implicata si Invierea , fara de care omul n-ar putea supravietui 13
Octavius intareste: Nu este cu alte cuvinte mai greu sa incepi ceea ce nu este
decat sa repeti ceea ce a fost?...Corpul chiar daca s-ar usca si s-ar preface in praf, daca
s-ar descompune in apa, daca ar deveni cenusa, numai pentru noi se pierdepentru
Dumnezeu se pastreaza.14 Distantele la care se pot gasi la un moment dat unele de
altele particelele trupului descompus sunt uriase numai pentru om nu si pentru
Dumnezeu. La fel, nici putreziciunea sau amestecul acestora nu L-ar putea pune in
imposibilitate de a le reuni laolalta.
Vei invia oriunde va fi sa mori, oricare va fi materia care te va distrugeintru
nimic nu te va putea pierde si te va reda cum ai fost. Caci al Lui este nimicul si al Lui
este totul.15
Invierea trupurilor e postulata si garantata asadar de atotputernicia lui Dumnezeu,
atribut al Divinitatii, de aceea indeamna la reflectare indelung si profund la Atotputernicia
Dumnezeiasca. Uita-te mai bine la puterea Lui, va indemna mai tarziu Sf Chiril al
Ierusalimului in cea de-a XVIII-a sa Omilie, pe ascultatorii sai.
II. Argumente luate din observarea naturii
In sprijinul adevarului despre Inviere, apologetii aduc in ajutor marturia naturii
intregi. Intreaga natura, spune Minuciu Felix, spre mangaierea noastra, arata Invierea
viitoareflorile se usuca, dar renasc, arborii, chiar si cei batrani, infrunzesc din nou,

12

Atenagora Atenianul, Despre invierea mortilor in P.S.B. Apologeti de limba greaca p.384
Atenagora Atenianul, Despre invierea mortilor in P.S.B. Apologeti de limba greaca p.385
14
Minucius Felix Dialogul Octavius in P.S.B. Apologeti de limba latina Ed. Institutului Biblic si de Misiune a
Bisericii Ortodoxe Romane, 1981, p.388-389
15
Tertulian Apologeticum in in P.S.B. Apologeti de limba latina Ed. Institutului Biblic si de Misiune a Bisericii
Ortodoxe Romane, 1981 p.106
13

semintele, daca nu sunt stricate , dau rod. Asa e si cu corpul nostru in lumea aceasta ca
si arborii care iarna isi ascund verdeata sub o aparenta uscaciune 16
In acelasi ton scriu si apologetii de limba greaca: cine nu se va mira cand vede
ca intr-un sambure de smochina se face un smochin. 17Gandeste-te la sfarsitul
anotimpurilor, zilelor si noptilor, ca si ele mor si inviaza. Pomii si plantele nu dau oare, la
porunca lui Dumnezeu, fructe la timp, pe neasteptate si pe nevazute? Nu este oare
reinvierea semintelor si fructelorcand bobul aruncat in pamant moare si se
descompune, apoi inviaza si ajunge spic.18
Vitalitatea arborilor si a plantelor pledeaza asadar si pentru invierea noastra, caci
legea care le readuce la viata trebuie sa guverneze si destinul omnuli, asigurandu-i
astfel invierea.
Apoi, daca cele facute spre slujba omului inviaza, cu atat mai mult trebuie sa
invieze omul insusi in fireasca logica si ordine a lucrurilor vazute: daca cele ce au fost
facute spre folosul nostru capata viata dupa ce au murit, cu atat mai mult noi,pentru care
s-au facut acelea.
Cunostintele astronomice, la care ajunsese stiinta in acea vreme sunt impreuna
marturisitoare ale Invierii. Miscarea stelelor si a planetelor, Luna cu fazele ei, ciclul celor
patru anotimpuri sunt folosite ca premise ale concluziei ca mortii vor invia.
III. Argumente luate din observarea vietii interioare
Daca noi n-am exista in trup ar putea zice cineva ca dintr-o mica picatura de
samanta barbateasca ar putea sa se formeze oase si nervi si carne, asa cum le vedem
laolalta in corpul omenesc?...daca cineva v-ar spune voua, care nu ati fi asa cum sunteti
si n-ati face parte dintre oameni, aratandu-va samanta omeneasca si imaginea
desemnata a unui om si asigurandu-va ca omul a luat fiinta din samanta ati crede? 19
Somnul este in legatura cu moartea. Cum as putea reprezenta pe Dumnezeu,
cand daca ai socoti bine, insusi omul este reprezentarea luidealtfel somnul, ca
16

Minucius Felix op.cit.p.388-389

Teofil al Antiohiei Trei carti catre Autolic in P.S.B. Apologeti de limba greaca, Ed. Institutului Biblic si de Misiune
a Bisericii Ortodoxe Romane, 1980, p.306
18
Teofil al Antiohiei op. cit. p.290-291
19
Sf. Justin Martirul si Filozoful, Apologia intaia in P.S.B. Apologeti de limba greaca Ed. Institutului Biblic si de
Misiune a Bisericii Ortodoxe Romane, 1981, p.38
17

imagine a mortii, nu este strain de subiectul pe care iul tratam 20 caci in timpul somnului
precum se spune, sufletul pleaca din corp21
Cand ne gandim la crearea omului implicit ne gandim ca trebuia sa si existe un
singur scop atat pentru sufletul cat si pentru trupul lui. Pretuirea deopotriva a sufletului si
a trupului postuleaza in mod obligatoriu si invierea trupurilor moarte si descompuse.
Daca oamenii au primit minte si ratiune ca sa faca deosebire din punct de vedere
duhovnicesc intre diferite lucruri atunci cu valabilitatea nestricacioasa a obiectivelor
finale e necesara continuarea neschimbata a activitatii ce i s-a incredintat.
Creatia omului de catre Dumnezeu trebuie privita ca fiind conforma cu un plan si
o finalitate, finalitate ce nu se poate asimila mortii. Crearea omului si inzestrarea lui cu
toate darurile, toate s-ar dovedi fara nici un folos. Dar fiindca nici lucrarile lui Dumnezeu
nici acveste daruri care provin de la El nu pot fi socotite zadarnice si fara rost, atunci in
chip necesar trebuuie legata de dainuirea vesnica a sufletului si prelungirea vietii
trupesti, precum si corolarul lor, Invierea22
IV. Argumentul Dreptatii lui Dumnezeu
In sprijinul credintei in Inviere, un loc insemnat il ocupa argumentul moral,
intemeieat pe nevoia de satisfacere completa si fara gres a dreptatii, obiectiv irealizabil
in aceasta viata. Poetii si filozofii aseaza un loc de judecata in Infern 23
In legatura cu potentiala intrebare asupra intarzierii dreptatii si completei rasplatiri
a faptelor se argumenteaza cu existenta lui Dumnezeu, Fiinta atemporala ce nu este
tributara conceptului de timp.
Daca moartea ar duce la nesimtire ea ar fi un avantaj pentru toti cei nedrepti 24
V. Argumentul universalitatii ideii de Inviere
Noi afirmam ca tu existi si dupa dezlegarea de viatadar noi nu rosim daca va fi
cu tine presupunerea noastra. Cand iti amintesti de cineva care a murit il numesti
20

Tertulian Despre suflet in P.S.B. Apologeti de limba latina Ed. Institutului Biblic si de Misiune a Bisericii Ortodoxe
Romane, 1981 p.316
21
op.cit. p.319
22
Atenagora Atenianul, Despre invierea mortilor in P.S.B. Apologeti de limba greaca p.386
23
Tertulian Apologeticum in P.S.B. Apologeti de limba latina Ed. Institutului Biblic si de Misiune a Bisericii
Ortodoxe Romane, 1981 p.104
24
Sf. Justin Martirul si Filozoful, Apologia intaia in P.S.B. Apologeti de limba greaca Ed. Institutului Biblic si de
Misiune a Bisericii Ortodoxe Romane, 1981, p.37

nefericitul, nu pentru ca ar fi fost rapit placerilor vietii, ci fiindca a fost inscris pentru
judecata si pedeapsa. Alteori ii numesti pe cei morti scapati de griji, dar cum vor putea fi
acesteadaca tu nu crezi Invierii25
Ganditi-vala invataturile scriitorilor empedocles, Pytagora, Platon si Socrates,
la groapa despre care vorbeste Homer si la coborarea lui Ulysse ca sa vada aceste
mistere despre care au vorbit altii si primiti-ne si pe noi, deopotriva, ca pe aceia intrucat
noi credem in Dumnezeu nu mai putin, ci mai mult decat ei si asteptam ca mortii care au
fost ingropati in pamant sa-si reia din nou trupurile lor 26
Nadejdea unei vieti care sa continue dupa trecerea pragului mortii le este proprie
si necrestinilor. Aproape toti filozofii care intr-un chip sau altul afirma nemurirea
sufletului, ca Pitagora, Empedocle sau Platon, fiecare acorda un timp de la iesirea din
corp pana la sfarsitul intregului universpe celelalte suflete le arunca in infern 27
Apologetii au fost preocupati si cu a combate vechile idei eshatologice din lumea
pagana.
Combatand credinta in reincarnare, Tertulian se intreaba retoric: daca un filozof
s-ar apuca sa sustina ca dupa moarte un magar se schimba in om si o femeie in
viperacine ar mai avea siguranta ca nu s-ar ospata poate cu carnea de bou provenita
de la un stramos de-al sau? 28 Dand curs unei logici firesti, acelasi aparator al credintei
adreseaza urmatoarea intrebare oricarui pagan: In ce chip obisnuit cu hrana de om
liber delicata si curata va rumega nu zic paie ci spini si ierburi amare aspre pline de
ganganii si chiar veninoase daca ar trece intr-o capra, sau intr-o potarniche ba cadavru
ba om aducandu-si aminte de sine intr-un urs sau intr-un leu. Caci in mod necesar tot
corpul este plin de suflet si sufletul se regaseste in tot corpul. Cum asadar va umple
sufletul omului un elefant sau cum va incapea intr-un tantar? 29
Cu toate ca unii oameni sunt la fel cu animalele fiindca insusirile lor morale
intelectuale si afective ii apropie de ele, dupa cum spune psalmistul s-a facut omul
25

Tertulian Despre marturia sufletului Ed. Institutului Biblic si de Misiune a Bisericii Ortodoxe Romane, 1981,
p.122
26
Sf. Justin Martirul si Filozoful, Apologia intaia in P.S.B. Apologeti de limba greaca Ed. Institutului Biblic si de
Misiune a Bisericii Ortodoxe Romane, 1981, p.38
27
Tertulian Despre suflet in P.S.B. Apologeti de limba latina Ed. Institutului Biblic si de Misiune a Bisericii Ortodoxe
Romane, 1981 p.329-330
28
ibid. p.104
29
op.cit.p.304

asemenea dobitoacelor fara judecata (Psalm 48,12) . Asa intelege lucrurile si

denumirea divina care aseamana pe om cu dobitoacele prin natura nu prin substanta 30
Aceeasi teorie a reincarnarilor succesive nu sta in picioare cand logica ratiunii
cere ca sufletele sa fie numeric aceleasi. Dar ce vom raspunde la celelalte? Caci in
primul rand daca din cei morti ar fi cei vii ar ramane intotdeauna acelasi numar al
tuturor oamenilor, adica acel numar cu care a inceput desfasurarea vietii. Netemeinicia multimea oamenilor care este suprema marturie 31 Multimea oamenilor este suprema
marturie32
Daca ar fi cei vii din cei morti, in orice caz ar fi cate unul din fiecare. De ce toate
cand se intorc in corp incep cu copilaria, cand ar trebui sa inceapa astfel numai cele ale
copiilor morti? De ce daca a murit cineva la batranete sufletul ii revine tot intr-un copil? 33
La fel, raspunzand sofismelor carturaresti, Tertulian lamureste acest subiect: Nu
inseamna ca daca mortii provin din cei vii la fel si cei vii provin din cei morti. Stie oricine
ca mai intai sunt cei vii si apoi cei morti care nu vin din alta parte decat dintre cei vii.
Asadar daca de la inceput cei vii nu vin dintre cei morti, de ce sa vina dupa aceea dintre
cei morti? A secat izvorul oricare i-ar fi fost obarsia? Multe contrarietati cauta cu
subtilitate sa analizeze si Albinus din respect pentru Platon. Totusi venirea mortii din
viata nu impune venirea vietii din moarte34
Metempsihoza nu se justifica in chip necesar daca nu sunt rascumparate toate
abaterile chiar din primul curs al vietii. Empedocle fiindca aiurea ca era zeu a socotit
lucru dispretuitor sa-si aduca aminte ca a fost unul dintre eroi copacel si peste am fost
zice el. de ce n-ar fi fost mai degraba pepene atat de neghiob ci cameleon atat de
umflat? Desigur, ca sa nu se imputa in mormantul imbalsamat, a preferat sa se friga si
de aceea el si-a terminat transmigratia corporala ca pe o cina de vara cu friptura. 35
Acelasi indeamna la cugetare si la respingerea ideii ciudate care transforma pe
oameni in animale si pe animale in oameni.36

30

op.cit.p.305
op.cit. p.301
32
op. cit.p.301
33
op.cit. p.301
34
op.cit. p.300
35
op.cit. p.303
36
op.cit. p.303
31

10

Argumentarea invierii la iudei

Credinta privitoare la invierea mortilor aducea contradictii si polemici in pietele
publice pentru carturari si saduchei. Unii o negau pe fata altii o ironizau ca in pilda cu
femeia maritata succesiv cu sapte frati, prin care au cautat sa-L ispiteasca pe
Mantuitorul, iar altii, ca fariseii si carturarii, cautau s-o minimalizeze sau s-o ocoleasca.
In mozaism invierea era posibila si dovedita ca atare, prin revenirea la viata a lui Lazar,
a ficei lui Iair sau a fiului vaduvei din Nain. In Dialogul cu iudeul Trifon, Sfantul Justin
Martirul si Filozoful aduce ca argument al Invierii semnul pe care Hristos il da
carturarilor si fariseilor: semnul lui Iona. Neamul rau si adulterin cere semn si nu li se
va da alt semn decat semnul lui Ionacare a ramas neputrezit in pantecele chitului 37
premergand Invierea lui Hristos.
La ipoteticele intrebari despre starea fapturii la Inviere si de ce nu va omorati voi
insiva intre voi?, apologetii raspund ca (1) trupurile inviate ale celor drepti vor reveni la
viata la invierea de obste: totusi va intrebati: veti invia impreuna cu corpurile sau fara
corpuri si anume cu care, cu acestea sau cu altele noi? Oare fara corp? Dupa cate stiu,
fara corp nu exista nici minte, nici suflet, nici viata 38 si (2) noi am fost invatati ca
/dumnezeu nu a creat lumea in zadar, decat numai pentru neamul omenesc si se bucura
de cei ce cauta sa imiteze calitatile Luidaca toti ne-am momrai pe noi insineca sa
nu Mai existe catusi de putin neamuri omenesti, noi am fi vinovati fata de vointa lui
Dumnezeu daca am face asa ceva39
Ramane sa vorbim acum despre moarte asa cum cere tratarea problemelor
despre suflet. Seneca se exprima dupa moarte toate se sfarsesc chiar si moartea
insasi. Moartea nu e nimic pentru noi la fel nici viata nu e nimic pentru noi pentru ca
daca suntem descompusi de ceva din afara noastra suntem construiti de ceva exterior
noua40

37

Sf. Justin Martirul si Filozoful, Dialog cu iudeul Trifon in P.S.B. Apologeti de limba greaca Ed. Institutului Biblic
si de Misiune a Bisericii Ortodoxe Romane, 1981, p.218
38
Minucius Felix Dialogul Octavius in P.S.B. Apologeti de limba latina Ed. Institutului Biblic si de Misiune a
Bisericii Ortodoxe Romane, 1981, p.363
39
Apologeti de limba greaca: Sf. Justin Martirul si Filozoful, Apologia a doua in favoarea crestinilor p.80
40
Tertulian Despre suflet in P.S.B. Apologeti de limba latina Ed. Institutului Biblic si de Misiune a Bisericii Ortodoxe
Romane, 1981 p.315

11

Hristos, incepatura Invierii celor adormiti

Predicarea Invierii e anuntarea triumfatoare a continuarii vietii de dupa moarte.
Mormantul gol e dovada graitoare a Dumnezeirii lui Iisus Hristos si a eficacitatii operei
sale de rascumparare. Crestinul e intarit de credinta ca moartea nu inseamna sfarsitul
total al fiintei si ca prin unirea cu Hristos ajunge sa se bucure de fericirea vesnica, care
nu poate sa fie deplina decat prin Invierea cu trupul. Credinta aceasta i-a imbarbatat pe
apologeti, punandu-se in slujba Celui care a venit ca lumea sa aiba viata, si s-o aiba din
belsug.
Trebuie sa avem in vedere cuvintele Apostolului care zice: ca sa nu va intristati
ca si cei care nu au nadejde 41, pentru ca cei care credem in Invierea lui Hristos credem
si in Invierea noastra a celor pentru care El a murit si a Inviat. Deci unde este invierea
mortilor, acolo lipseste durerea mortii. Iar daca Domnul Iisus Hristos ca om a murit, a
indeplinit aceasta lege sub chipul mortii omenesti, ducandu-se la iad, ca acolo sa faca
pe patriarhi si pe profeti credinciosii Luis-a dus in lumea subpamanteana ca sa nu ne
ducem si noi acolo42
Ceea ce socotiti moarte nu este plecare, nu este de plans cel care pleaca ci de regretat
ca lipseste. Si trebuie stapanit aceste regret despre rabdare 191(5)
Admitand si enuntand existena unei vieti viitoare, crestinismul nu depreciaza
viata de aici de pe pamant de dragul fericirii din viata viitoare. Caci aceasta fericire din
viata viitoare nu se poate capata decat in functie de viata traita pe pamant.

41

Tertulian, Despre rabdare in P.S.B. Apologeti de limba greaca Ed. Institutului Biblic si de Misiune a Bisericii
Ortodoxe Romane, 1981, p.191
42
Tertulian Despre suflet in P.S.B. Apologeti de limba latina Ed. Institutului Biblic si de Misiune a Bisericii Ortodoxe
Romane, 1981 p.330-331

12

BIBLIOGRAFIE

Atenagora Atenianul, Despre invierea mortilor in P.S.B. Apologeti de limba greaca

Chilea pr. Sebastian, Pastile Domnului in Biserica Ortodoxa Romana XCVII 1979 nr.3-4
Minucius Felix Dialogul Octavius in P.S.B. Apologeti de limba latina Ed. Institutului Biblic
si de Misiune a Bisericii Ortodoxe Romane, 1981
Mircea Eliade Istoria credintelor si ideilor religioase, Chisinau, 1992
Mircea Eliade, Ioan P.Culianu Dictionar al religiilor, Humanitas 1996
Moldovan Pr.drd. Ilie Teologia invierii in Opera Sf. Maxim Marturisitorul in Studii
Teologice, anul XX nr.7-8 sept-oct 1968
Ramureanu pr. prof. Ioan Conceptia platonica despre suflet in Studii teologice, seria a IIa anul XLII nr 3 mai-iunie, 1990
Sf. Justin Martirul si Filozoful, Apologia a doua in favoarea crestinilor in P.S.B. Apologeti
de limba greaca
Sf. Justin Martirul si Filozoful, Apologia intaia in P.S.B. Apologeti de limba greaca Ed.
Institutului Biblic si de Misiune a Bisericii Ortodoxe Romane, 1981
Sf. Justin Martirul si Filozoful, Dialog cu iudeul Trifon in P.S.B. Apologeti de limba greaca
Ed. Institutului Biblic si de Misiune a Bisericii Ortodoxe Romane, 1981
Teofil al Antiohiei Trei carti catre Autolic in P.S.B. Apologeti de limba greaca, Ed.
Institutului Biblic si de Misiune a Bisericii Ortodoxe Romane, 1980
Tertulian Apologeticum in P.S.B. Apologeti de limba latina Ed. Institutului Biblic si de
Misiune a Bisericii Ortodoxe Romane, 1981
Tertulian Despre marturia sufletului Ed. Institutului Biblic si de Misiune a Bisericii
Ortodoxe Romane, 1981
Tertulian, Despre rabdare in P.S.B. Apologeti de limba greaca Ed. Institutului Biblic si de
Misiune a Bisericii Ortodoxe Romane, 1981
Tertulian Despre suflet in P.S.B. Apologeti de limba latina Ed. Institutului Biblic si de
Misiune a Bisericii Ortodoxe Romane, 1981
Tofana pr. drd. Stelian, Invierea Mantutorului Hristos chezasia invierii noastre, in
Ortodoxia XXXVIII-nr.3, iul-sept 1986

13

14